REDACŢII?NEA ŞI ADMINISTRAŢICNEA s
BRAŞOVt, piaţa mare Nr. 22.
,GAZETA*' IESE ÎN FIECARE ţ>I.
Pe ună anii 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate:
Pe ana 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci.
ILVAbIEL
SE PRENUMERĂ:
la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi.
ANUL0 XLVIII.	AHUHOIURILE:
O seriă garmondfi 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorlsorl nefranoate nu •• prlmetofi. — Manuaorlpte nu se retrimită.
m iei.
Mercurî 28 Augustu (9 Septemvre).	1885.
Br&şovft, 27 Augustti (8 Sept.) 1885.
Tinerimea maghiară universitară din Cluşiu a ţinută Dumineca trecută, precum scimu, din incidentală „proclamaţiei revoluţiunare valache“ o adunare mare în Mănăştură.
La acestu meetingă s’a întâmplată ună lucru neaşteptată.
Studenţii maghiari, în zelulă loră de a luâ în apărare tendinţele şi scopurile Kulturegyletu-lui, au ajunsă la o conclusiune, care cuprinde o desavuare completă a acestoră tendinţe şi scopuri.
F6ia maghiară oposiţională din Cluşiu se întrâbă în numărulă său celă mai nou nu fâr’ de ârecare îngrijire, „că ce va fi acum după proclamaţia revoluţionară valachă ?“
Pre când amintita fâiă îşî spărgea capulu asupra acestei importante întrebări, studenţii unguri dela universitatea din Cluşiu erau în clară despre aceea ce ar trebui să urmeze fără în-târ<}iare.
Trebue se învâţâmu românesce: eată în puţine cuvinte esenţa hotărîriloră luate de meetingulă studenţiloră unguri.
Se înfiinţâză în Cluşiu cu mare încordare a puteriloră materiale din partea Unguriloră din Ardelă o reuniune de „cultură.“ Se face mare afară în ţâră cu scopulă acestei reuniuni, care este lăţirea limbei maghiare între Români şi Saşi. Insultele cele mai grobiane li se aruncă în faţă celoră ce nu aprobă tendinţele acestei reuniuni, ei suntă declaraţi de duşmani ai statului, care numai prin răspândirea idiomului maghiară s’ar pută susţină.
Şi după ce se face atâta gălăgiă şi vâlvă cu marile scopuri ale Kulturegyletului, junimea universitară maghiară din acelaşă oraşă, care este Mecca fanaticiloră, vine şi printr’unu singură punctă alu hotărîriloră meetingulă său răstdrnă întrâga temeliă a acestui „Kultur-egylet", care pretinde, că numai prin lăţirea limbei maghiare se p<5te întări statulă şi se potu ferici po-pdrele lui.
Deodată în faţa unei manifestaţii anonime „revoluţionare" tinerii unguri proclamă necesitatea lăţirei limbei române între Unguri, căci recu-uoscă că acesta este singurulă canalu, prin care ei se potă înţelege cu poporală romană, fiindă puşi în posiţiune de a-i esplicâ scopulă statului şi de a delăturâ tâte neînţelegerile.
Numai eri s’a constituită Kultur-egyletulu şi astăzi însăşi junimea maghiară mărturisesce în faţa lumei, că scopulă lui, încâtă prîvesce răspândirea patriotismului între Români şi Saşi, este greşită, căci spre a fi cu putinţă aceasta trebue sâ se lăţească mai întâiu cunoscinţa limbei române intre Unguri.
Noi n’amu putâ decâtă să felicitămă tinerimea maghiară, dâcă hotărîrea ei de a învăţa limba română ar fi seriâsă. Căci acâstă tinerime, care e chiămată mâne poimâne să ia parte la conducerea trebiloră statului, în adevără numai atunci pote înţelege durerile şi năcazurile poporului română şi numai atunci se p6te convinge câtă de maltratată şi nedreptăţită este elu, când îi va au^i plângerile din gura lui.
Pe noi Ziariştii români nu vreau să ne crâdă
nici tinerii nici bătrânii unguri, cu t6te că înşişi suntă convinşi că noi trebue să cunâscemu mai bine decâtă ei suferinţele poporului română, pentru că-i înţelegemu limba şi stămă în contactă <Jil-nicu cu elu.
Este ună fatală prejudiţiu cu privire la cărturarii români, ce a turburatu judecata studenţiloră maghiari la meetingulă de Duminecă. Dâr ei suntă tineri şi de aceea nu ne mirămu că le lipsesce firmitatea logică, şi se contrazică.
Dâcă ar fi fostă mai pătrunzători, ară fi trebuită să recunâscă şi aceea, că nu suntă competenţi a condamnă atitudinea foiloră române, pe câtă timpă ei nu înţelegă nici ce scriu aceste foi, nici ce vorbesce poporală română.
Se fi aşteptată dâr junii maghiari să secere mai ântâiu fructele colegiului de limba română, ce au hotărîtă a-lu înfiinţâ, şi atunci numai să se fi pronunţată asupra atitudinei foiloră române.
Le ertâmă înse studinţ’doră maghiari din Cluşiu, căci, repeţimă, sunt tineri şi ceea ce e mai multă: n’amu pierdută speranţa că voru învăţa odată şi românesce!
Junimea universitară în contra „irredentei" valache.
Sub acestă titlu cetimă în „Ellenzek“ dela 7 Septemvre c.:
Junimea însufleţită şi patriotică dela universitatea nâstră a ţinută eri în Monoşturulă Cluşiului ună mare meeting sub preşedinţa contelui Teleki Laszlo. In acâstă adunere s’a luată la propunerea lui Sztupjar Samu şi Teleki Laszlo otărîrea următâre:
Junimea dela universitatea .Francisc Iosifă« din a-nulă 1885—86 declară unanimă în şedinţa ţinută la 6 Septemvre c., că arde în modă sârbătorescă ună exemplară din proclamaţia revoluţionară şi de înaltă trădare, ce a fostă dată de »irredenta română* şi a fostă răspândită în ţera nâstră în mii de exemplare, dândă şi prin acesta espresiune viuă alipirei sale cătră tronă şi eătră ordinea legală esistentă.
1)	După ce proclamaţia este ună atacă îndreptată directă în contra Kultur-egyletului declarându-lă de »cea mai miserabilă făptură a secuiului ală XlX-lea*: junimea îşî esprimă din nou cea mai mare alipire cătră scopurile culturale şi economice urmărite de acâstă reuniune şi din acestă incidenţă a) se declară mai întăiă spre înaintarea scopuriloră ei culturale de membrulă ei vecînică; b) cu privire la scopulă ei economică însă ea începe în memoria acestei proclamaţii cu realisarea ideii de a pro-tegia industria din ţâră, recomandată de Kossuth Lajos, obligându-se moraliceşee fiecare ascultătoră, că va lucra şi va stărui ori şi unde îi va fi cu putinţă în favorea ar-ticuleloră industriale din ţâră.
2)	Cu privire la aceea, că înaltele nisuinţe umane, civilisatore ce stau pe basa sfântă a continuităţii de dreptă, suntă întortochiate atâtă de cătră irredenta, câtă şi de cătră elementele turbulente pe corda »Gazetei* şi a »Tribunei" şi că în adevără proclamaţia este o urmare a muncei acestoră foi: rugămă pe consiliulă universitară că pe aceste două foi agitătâre şi subminătore de stată să le escludă din sala de cetire a bibliotecii universitare.
3)	pentru ca însă nu cumva hotărîrea nâstră să fiă privită dreptă şovinismă, având în vedere, că nu înţelegemă înstrăinarea amiciloră noştri români şi atitudinea loră, şi spre a arăta bunele nostre înclinări şi ca să putemă să facemă pe poporulă sedusă să înţelâgă înaltele scopuri ale statului maghiară şi să putemă împrăştia neînţelegerile: hotărîmă, că vomă constitui ună colegiu de limba si istoria româna printr’ună individă capabilă la acâsta şi recunoscemă de a nostră datoriă de a visita în numără câtă de mare acestă colegiu.
In fine declarămă, ceea ce de altmintrelea n’ar fi necesară de a accentua, numai spre a ne apăra în contra aeusăriloră, că atâtă faţă cu fraţii noştri
univesitarî români câtă şi faţă cu fraţi noştrii cetăţen români — în mijloculă spiriteloră aţîţate prin proclama-ţiune — nu numai vomă observa şi de aici încolo atitudinea liniştită, leală, seriâsă şi iubitore, ci ne vomă strădui în totdâuna cu totă inima şi cu totă sufletulă ca faţă cu singuraticii turburători, de cari voră esista totdâuna, să ne apărămă cavaleresce, âr câtă privesce pe contrarii noştri ne vomă nisui să împrăştiămă în modă amicabilă neînţelâsa loră înstrăinare.
Trăâscă patria! Trăâscă regele ungară! Trăâsoă reuniunea de cultură maghiară din Ardâlă:*
„Ellenzâk" ne spune, că 200—300 studenţi unguri au luatu parte la acâstă întrunire, care a deeursu în cea mai mare ordine. Spre esecuta-rea hotărîriloru de mai susă s’a aleşii o comisiune de 30 membri. După adunare tinerimea în cor-pore a mersu să vâdă portretulu espusu ală. lui Kossuth, pe care l’a salutată cu entusiastice strigări de eljen.
„Revoluţlunea valahii41
Continuămu cu reproducerea în resuinatu a cel ora ce scriu foile ungurescî despre proci ama-ţiunea „irredentistă."
„B udapes ter Tagblatt" dela 4 Septemvre n. scrie:
»Dacă ne gândimfi îndărătă la turburările antisemite din Ungaria şi la escesele din Croaţia, atunci cea mai nouă agitaţiune română n’o putemă lua aşa uşoră. Provocarea la devastare, omoră şi jăfuire, amalgamisa-rea cestiunei naţionale cu cea socială, precum o aflămă în scrisorile incendiare, pote ridica o flacără care ar bântui cu putere în Ungaria sudică şi în Ardeală. Dacă pentru Ungaria pâte fi vr’odată păriculâsă o cestiune de naţionalitate, atunci este cea română. Aci e vorba să fimă prevăzători şi guvernulu ar trebui s8 caute se înlăture materia aprindUâre, care e grămădită ici şi colo. înţelegemu prin acesta momentana nemulţâmire a unei părţi din poporaţiunea română. Acostă nemulţâmire înse se nu caute a o înlătura prin represalii, căci presiunea produce contra-presiune; din contră s& proceadă cu prevedere la lucru, ca nu cumva solgâbireulu waviticu“ s8 vină la idea, că Românulu în Ungaria este proscrisă. Aţîţătorii şi agitatorii merită cea mai aspră pedâpsă şi sperămă că de acâsta nu voră scăpa, dâr guvernulă ar trebui să ţină sâmă şi de aceea, ca să deosebescă între vinovată şi nevinovată şi să nu mărească mai multă ră-ulă prin prea marele zelă ală organeloră. Irredenta română încă n’a prinsă piciâre în Ungaria şi pănă în ora acâsta încă n’a căzută nici o scânteiă în materia aprin-Zătore.“
„Neues Pester Journal" dela 4 Septemvre n. scrie:
„Despre consecinţele proclamaţiunei asupra relaţiu-uniloră nâstre cu statulă vecină nu vorbimă bucurosă în acestă momentă. Da, între acâstă smintită proclama-ţiune şi între cuprinsă n’amă putâ atribui o legătură peste totă nici celei mai şovinistice politice a României. Căci orî câtă de rele ară fi intenţiunile ultraiştiloră români, aceştia şi-au păstrată încă destulă înţelepciune, ca să scie, că esistâ şi unii altu modu de îndreptare a grani-ţeloru între Ungaria şi România şi unu altu modu de unire a tuturor u Româniloru, decum o înfăţi-şeză fantasia aprinsă a unoră fanatici. Celă puţină ar fi ună procesă mai naturală deşi neegală şi mai întemeiată în totă cursulă desvoltăriloră internaţionale, ca o mare putere condusă de tradiţiuni europene şi de o influjnţă decisiva să aducă pe ună vecină neliniştită şi supărătoră simplu sub stăpânirea sa, decâtă ca să se arondeze, pe cheltuiala unei astfelă de puteri, ună regată nou nouţă în formatulă (mărimea) unui buzunară de jiletcă.*
Voci maghiare despre parastasulti Ini losifti II-
Nici parastasulă întru pomenirea împăratului Iosifă
II n’a fostă scutită de sbiciuirea pressei maghiare. Ară
Nr. 191.
GAZETA TRANSILVANIEI
1885.
voi , patrioţii,* ca numai Kossuth să fiă sărbătoriţii câta e în viâţă, şi numai lui să i se facă parastase după mârte. Dar funda că nu-i chipa să stai de vorbă cu neînţelegătorii dela foile unguresc!, să lăsăma să-şi verse »Magyar Polgar* focula dela inimă:
«Românii agitatori, cari lucrâză în contra ndstră cu leoapa (Aşa se numesce gura la »patrioţi* — Red.) sângerosă, plănuesca o nouă serbare. Ei vrău să serbeze pe 23 Augusta (Spumele dela gură l’a făcuta pe ,M. P.« să uite şi data de 22 Augusta. — Red.) spre aducere aminte, că împăratuia Iosifa II acum o sută de an! a decretata libera migraţiune a celora legaţi de gliă. Ei văda deci în Iosifa II una mare eliberatora. »Gazeta* spune că primesce din tote părţile ţării scrisori, în care e întrebată, că în ce moda s’ar putea serba acestă <Ji. La acestea răspunde ea, că fiecare să o serbeze după placa. Aceste scrisori abia că esistă şi îndrăsnima a afirma înainte, că totă afacerea s’a fertfi în creerii ,Gazetei* cu scopfi d’a aţîţa poporulfi româna. (Se îndoesca »patrioţii* de multe adevăruri, căci în creerii lorfi nu se ferbfi decâta utopii. — Red.) Avâ-va noua ideiă succesa? (Aj avuta] şi încă mare. — Red.) Nu scimfi; dar atâta scima că numai rea voinţă şi simtământuia de ură p6te născoci asemenea serbări streine. (Pentru «patrioţi* da, dar nu şi pentru noi. — Red.)*
După ce f6ia »patriotică,* care nu scie ce se petrece afară de graniţele monarchiei n6st,re, se ocupă de starea jidovilora din România scriinda neadevăruri şi nimicuri şi vrendfi să ne asemene cu jidovii de acolo, continuă:
,Noi nu sutema aşa scrupuloşî. Suferima ca naţionalităţile nu numai să misce ceruia şi iaduia în contra noastră, ci să aţîţe şi în contra constituţiunii ţării.
Astfeia creda că se va întâmpla în t6te părţile unde sunta Români.* — Unu devanu.
—0—
Sub titlulfi „Calomniă“ cetima în »Luminătorulfi »Temesvarer Ztg.» luânda notiţă despre ,placăţele revoluţionare" ce arfi circula şi în comitatula Timişului, adaugă din cuvânta în cuvânta următârele : »Als Verbreiter die ser Placate wird der Redakteur des «Luminatorulfi*, Paul Rotariu, genannt*. (Ca răspânditora ala acestora placate se numesce redactoruia «Luminătorului* Paula Rotariu) Se înţelege cumcă acestă notiţă a numitului jurnalO i atinsa în modula cela mai neplăcuta chiar şi pe amicii noştri, în unii a provocata şi o îngrijire, în alţii o ră-celă faţă de persona redactorului dela «Luminatorula*. Spre liniştirea acestora grăbima a-i informa cumcă afirmările notiţei dela «Temesvarer Ztg.* sunta scornituri maliţiâse, lipsite de orice adevăra. Dar ca totuşi o învinuire atâta de gravă să nu rămână despectată, redacto-rele acestei foi, îndată după apariţia acelei notiţe, s’a pre-sentata la onor. procurora de stata şi-a ceruta însuşi investigare criminală în contra S8, şi rugânda ca d. re-dactora dela «Temesvarer Ztg.«, seu respectivuia raportoră ala său, să fiă provocata a da dovedi în causă, contra redactorelui dela «Luminătorulfi*. Aşteptăma cu răbdare resultatuia investigaliunei, pre carele la timpula său nu voma întârzia a-la descoperi onoratului publica.1
—0—
Duminecă s’au întrunită în sala Casei de tira (Schutzenhaus) alegătorii partidei săsesci din ţâra Bârsei, cărora deputaţii Adolffi Zay şi Iohann Imrich le-au data sâmă despre sesiunea trecută a dietei.
—Clin Bosnia şi Herţegovina se vora înfiinţa încă 4
Ce s’ar face în România, când jidovii sâu Germanii sâu; companii nouă şi în acelaşi timpfi şi patru state majore
chiar Turcii din Dobrogea ara agita contra constituţiunii ţării? S’ara umple temniţele cu ei. Şi noi i-am recu-nâsce dreptuia d’a face acesta. In Ungaria ara pută face Ungurii acelaşi lucru şi temniţele arfi pute bâşbăi de mulţimea agitaforilorfi. (Scie descreeraţii dela »M. P." că Ungurii când au venită din Asia ne-au găsitfi aci, ca să nu mai scrie prostii ? Câtfi pentru temniţe, poftescă să le umple, nu ne’nspâimântă astfelfi de lucruri. — Red.) Noi însă îi lăsămfi neatinşi (Va să 4ică nici în ţâra nostră
de batalionfi în staţiunile Serajevo, Banjaluca, Dolnja-Tuzla şi Mostar. Prin urmare dela 1 Octomvrie vorfi fi patru batalione indigene independente, compusă fiecare din 360 de omeni în timpfi de pace. Cu soldaţii de trenă ataşaţi la escadronele de trenfi, suntfi cu totulfi în serviciu activă vr’o 2000 de Bosniaci şi Herzegovinenî.
—0—
După cum spune «Ellenzâk,* fişpanulfi comitatului Mureşfi-Turda br. Z. Banffy ar avea de gândfi să se re*
nu sciu orbii dela „M. P.« ce se întâmplă cu cei mai'tragă, er în locu-i să se numâscă fostulfi deputata Alec-
pacinicl cetăţeni? — Red.), chiar mulţi, cari mănâncă (sandru Deesy
pânea statului, agitâză contra statului, şi cu tote astea j	^
îi lăsămfi să umble în dreapta şi în stânga (Va să ^ică ! fiarele din România spunfi, că Bulgarii, voindfi a toţi funcţionarii maghiari, căci ei mâncă pânea statului, | construi din nou unfi pichetă pe teritoriulfi neutru dintre agitâză contra statului şi totfi nu se umplu temniţele cu j Dobrogea şi Bulgaria, au luaţii prisonieri 4 seu 6 soldaţi ei? Apoi dreptate e asta? — Red) Regele Carolfi I români ce păzâu la acelfi punctă. In urma acestui aetfi merge la Pesta şi vizitează esposiţiunea nostră (Când?. agresivă, Regimentulfi 1-ifi de liniă din Ostrovfi a bine informaţilorfi dela ».M P." — Red.) Puternică a, ocupată cu forţa fortulă Arab Tabia respingândă trupa fostă curentulă contra esposiţiunei nostre. S’au espri- i bulgară ce voia a-lă apăra. Guvernulă română va cere mată în modă despreţuitoră despre ea şi au agitată în printr’o notă esplicărl cabinetului din Sofia.
adevărfi contra ei. «Nu mergemă la Pesta!* strigau ei. «Nu ne trebuescă Ungurii!» Şi acum regele Carolă plecăi?) dela Sinaia la Pesta, ca să arăte că România are mare trebuinţă de Ungaria. Şi acum se formâză mari societăţi care urmâză esemplulă regelui Carolă. (Dacă societăţile voră visita esposiţia ca regele Carolă, apoi stămă rău de totă. — Red.)
0—
«România Liberă" află că poetulă Eminescu, care sufere de ună picioră, se află la Balta-Liman, aprdpe de Odesa; peste câteva cjile, se va întârce deplină sănătosă.
—0—
«Gazeta Sătânului* spune, că directorulă său d. C.
,Şi de ce aşa? De unde acâstă repede schimbare?. G. Datculescu a fostă aclamată la 14 Augustă a. c. ca
Brâsca umflată a crăpată; coda coţofanei n’a putută suporta povara cea mare, ce-şl închipuise că o pote suporta. Causa este forte limpede şi naturală. Europa a visitatfi esposiţiunea nostră şi a simpatisată cu noi (D. e. Francesii. — Red.); mica Româniă nu. Nu cumva mi-culă cuibă e o putere atâtă de mare, încâtă să se îm-potrivâscă întregei Euiope? Nu. Francia s a aprinsă de mâniă în contra României; ministru-preşedinte englesă s’a declarată contra României; Rusia n’a dată nici odată nimică României, ci a sciută numai să-i ia; Germania este aliata Austro-Ungariei. România are trebuinţă de Pesta; trebue deci să vină acolo şi să caute amiciţia ndstră. Marii politici, cari conducă afacerile României, se isbescă cu capulfi când de ună părete când de altulă. Ei comită multe neghobii, dar nu strică nimică, celă puţină învaţă să mârgă.«
Unde dai şi unde crapă. Începe fâia «patriotică* cu noi, şi se pomenesce peste graniţă.
SOIRILE PILEI.
Ni se scrie din Deva următorele cu data 6 Septemvrie n : «Proclamaţiile, ce se cjice că s’au trimisă din România şi care au fostă numai o glumă făcută »Kultur-egylet*-ului, au produsă mare spaimă. Miniştrii de interne şi de honvecjî au ordonată ascuţitulă baione teloră şi săbielorfi; s’au ordonata patrule de gendarmî şi honvecjl, care umblă ^iua-noptea ca nu cumva Românii să se «revolte.* Românii din Deva suntfi urmăriţi pasă cu pasă; în 6 Septemvrie n. fraţii Hirsch, tipografi în Deva, au fostă arestaţi; la advocatulfi română Hossu şi în Casina română fiscalulă reg. Horvath Simon cu ună jude regescă au făcută perchisiţii, dar fără resultată.
membru ală Societăţei Naţionale de aclimataţiune din Francia. Acestă societate are adl 4 membri din România: M. S. Regele Carolă, d. P. S. Aureliană, C. C. Datculescu şi A. Lucescu. Figură mai înainte şi re-gretatulă doctorfi Davila.
—0—
Esperienţele făcute de curândă la Ceptura, în România, pentru distrugerea filoxerii prin naftalină au reuşită pe deplină, spune «Răsboiulă.* Se crede că întrebuinţarea acestei substanţe va fi generalisată la t6te viile filoxerate.
—0--
Ministerulă justiţiei din România a alcătuită unfi tablou de toţi faliţii declaraţi definitivă de tribunale, dela 1875 pănâ la finele lui 1884. Numărulă faliţiloră din totă ţâra declaraţi definitivă în acestă intervală este de 1045, dintre cari 352 în Ilfovfi şi 109 în Iaşi Acestă tablou va servi pentru constatarea recidivilorfi şi pentru cunoscinţa autorităţiloră şi a instituteloră de credită.
PScatulii beţiei.
De lângă Reghinulu săsescă, 6 Septemvre.
I.
Stimate domnule Redactoră! Nu numai în Câm-piă a ajunsă patima şi a intrată păcatulă beţiei după cum scrie domnulă Corespondentă în «Gazeta Transilvaniei* Nr. 170 şi 171, ci preste totă loculă vinarsulă se bea prin poporă cu desăvârşire în măsură mare.
Causa încâtă poporulă preste totă loculă s’a dedată la băutură în măşură aşa mare, este despre o parte ceea ce 4*ce domnule corespondentă: fomea seu nutremântulă slabă, despre altă parte însă este şi aceea causă, că bujtagatăii (agitatorii) stăpâniloră cailei cu oca-siunea alegeriloră de deputaţi şi a altoră amploiaţi dela ad-
ministraţiunea politică pe poporă, pentru ca să-şî pdti ajunge scopurile, au începută mai nainte de tote a’lă adâpf cu vinarsfi sub nume de «silvorium,* rar-hiu de drojdii, de dreve şi rachiu de mere, sub cuvântă că aceste» suntă băuturi bune şi alese, şi mulţi 6menî cari mai n* inte nu au băută vinarsfi, gustândfi odată băuturile acestea domnesc! şi «bune,* au începută de acolea înainte a bea la vinarsfi sub cuvântă că e ,bunfi,« fiindcă la cutare alegere de deputată seu altele, vinarsulă care l’au băută le-au căzută bine etc.
Au nu se vede şi nu a observată nimeni, ci începândă dela alegerea de jude comunală până la fiş-panfi şi mai departe, celu dinîâiu rolă îlfi jocă băuturile spirituose, şî anumită spirtulă şi vinarsulă? Dâcă corifeii nu se folosescfi de aşa ceva, rămână pe josă. Apoi este lucru sciută, că băutura spirit.uosă pentru omă e afrl-gătore, deja mai ântâiu corifeii începă a adăpâ cu aceste băuturi pe omenii cunoscători de carte, pe cari vădendu-i poporulă de rândă că nu se ferescă de aşa ceva, se îndemnă şi bea şi dânsulă, pănă ce mai în urmă, dupâ ce puterea alcoholului li s’a suită în capă, rămână fărâ simţiri şi consciinţă adevărată, lucră şi facă apoi tote la comanda mamelucilorfi,
Apoi cuiu cu cuiu se scote afară: dâcă la cutare alegere sâu la alte treburi a băută sârmanulfi omă şi s’a îmbătată, i-a cădută rău şi preste n6pte a foştii bolnavă, a doua 4' a trebuită să bea din nou ca si se vindece, şi totă aşa au făcută până ce băut ală vinarsului i s’a făcută obiceiu, încâtă I’a suferită bine, şi acuma vinarsulă e băutura lui (Jdnieă şi de petrecere, ea îi reservesce atâtă în bucuriă, câtă şi în scârbă, supfi-rare şi năcază.
Şi ca să crâ4ă cineva despre acestea ce scriu, voio produce ună esemplu, faptă adevărată întâmplată.
In anulă 1881, în comilatulă Mureşfi-Turda, într’u-nulă din cercurile electorale, s‘a întâmplată o al-g-re de deputată la dieta ţării unguresc!, cu care ocasiune «după usă* alegătorii de rândă, mai înainte de a se începe votisarea, au fostă tractaţi cu vinarsfi, pită şi slănină ; erau între alegători ju4* comunali şi unii cărturari, cari pănă atunci nu au băută vinarsfi; însă ce să ve<ji, ună argată de curte domnescă *prefectă ori ce a foştii.' ca să-i potă pe respectivii aduce acolo încâtă să bea vi-narsă, pentru ca să vă în voiă bună sărmanii omeni, le-a adusă rachiu pregătită din mere, despre cari cei susfi atinşi nici ideă n’au avută, deră nici n’au sciută că din mere încă se pote ferbe şi pregăti vinarsă, şi atâta i-a sucită şi răsucită cu vorba lăudândă rachiulii de mere, pănă ce mai în urmă omenii au gustată din vinars; firesce că înghiţitura cea dântâiu pOteeă a fostă cam greţosă, dar după aceea a lunecată vinarsulă fără greţi binişoră pe gâtă în josă, s’au convinsă pre semne că vinarsulă nu e tocmai rea băutură, şi în 4,ua de ^ acei omeni nu numai că beau vinarsulă de mere, ci totă vinarsulă care le vine înainte.
Fără de aceea, în timpulă de acuma vinarsulă a ajunsă la ună preţă bagatelă, şi se vinde m.ti pentru nimica; deja după cum scimă cu toţii, oeupaţiunea fiiloră lui Israilă nu este alta, decâtă vinderea de vinarsă, in tote colţurile drumurilorfi de ţâră dau omenii de câr-ciume si care de care vinde vinarsă mai eftină.
Aşa este şi aşa se întâmplă pe la noi în jurulQ Reghinului săsescă.
In oraşulă Reghinulă săsescă se află 7 fabrici seu maşine bine întocmite, cari cjiua-nOptea în continuu ferbă vinarsă; însă ce să vâ4ă omulă. că spirtulă şi vinarsulă câtă se pregătesce în acelea, nici pentru jurulă Reghinului săsescă nu este de ajunsă, deja în Magyar Reghin familia lui Baruch din Tergulfi Mureşului au fostă mai fundată încă ună depou (Propanaţiă), din care se vinde vinarsă şi spirtulă en gros, pe lângă ună preţă bagatelă.
Evreii din România „persecutaţi
,Vocea Botoşaniloră* dela 22 curentă scrie, că d, Gaşpară Balasan, care ţine in posesiă o bucală de mo-şiă pe la Adîncata, lângă Burdujenî, fundă bolnavă, a fostă atacată în timpulă nopţei de nepotulă administratorului său, ună evreu anume lancu Vatavu, şi pe când nepotulă, lovindu-lă cu o bărdiţă în capă, I’a doborîtă josă, sugrumându-lă şi maltraîându-Iă cu piciorele, cin-stitulă vechilă i-a spartă comptuarulă, de unde a luată 2500 lei, şi ambii făcători de rele, părăsindă victima în o stare fără nici ună ajutoră, s’au făcută nevgcjuţl; se crede că ei au trecută graniţa.
,Românulă* 4ice că diarulă englesă , Daily Tele-graph," care în mai multe rînduri a vorbită de perse?u-ţiunile israeliţiloră din România, publică sub rubrica «Persecuţiunile israeliţiloră din România* o telegramă din Paris, în care corespondentulă spune, că o ddmnă englesă din România, a cărei imparţialitate şi sinceritate nu pote fi pusă la îndoială, îi scrie ceea ce a ve* 4ută, privitoră la israeliţî, în timpulă şederii sale de mai mulţi ani în România.
Apreciarea sa asupra lucrurilorfi este cu totulă în
Nr. 191
GAZETA TRANSILVANIEI
1885.
fav6rea României. Făcând a alusiune la măsurile luate de câtră guverna la diferite epoce şi la purtarea unora Români, pe cari nimeni nu-i pote apăra, spune că şi is-raeliţii sunta uneori vinovaţi, şi citâză câteva cazuri recente unde aceştia s’au arătata forte sălbatici eătră Români. Cu tote acestea Românii n’au trîmbiţatd peste mări ignominia israeliţilord. Autoruld acestei scrisori este o personă de inimă şi de bună credinţă.
Printr’o regretabilă erore la paginarea diarului s’au schimbată în numerulu de erî textele la „Schiţă dela Aso-ciaţiune" şi la „Adunarea din BăsesclA De aceea le mai publicămii odată în întregulu lorii cuprinşii.
SCHIŢĂ DELA ASOCIAŢIUNE.
Banchetulu, concertulă, balulti etc.
Primirea cu care a întâmpinată atâta publicuia gherlana fără deosebire de naţionalitate, câta şi Românii locuitori acolo şi în deosebi comitetuia de primire pe membrii »Asociaţiunei» nostre în mijlocula lora, a fosta dintre cele mai căldurose. Cu trenula de Vineri 28 (August.O au sosita in Gherla: vice-preşedintele Asociaţiu-’aei D10 Iacoba Bologa, decanuia publicisticei române şi secretarula George Bariţa, cassarula Brote, Dr. Barciana, Parteniu Cosma din comiteta şi mulţi membri şi iubitori de cultură naţională. La gară au fosta bineventaţl din partea comitetului de primire, şi petrecuţi pănă în oraşîi cu musica orăşenâscă.
Comitetuia s’a îngrijită de cuartire bune şi comode pentru toţi âspeţii, dintre cari o mulţime mare din fote părţile au sosită încă Vineri 28 Augusta. In acâstă sără comitetuia de primire din Gherla a aranjata în cofetăria orăşenâscă o cină comună împreunată cu sără de cunoscinţă. O cunună frumosă de dâmne, domnişâre, domni şi tineri academici, au luata parte la acestă serbare, unde i se oferea fiă-căruia ce-i poftea inima, vedeai pe faţa fiecăruia bucuria ce o simţia vă(jendu-se în o societate atâta de frumosă şi alesă românescă.
A 2-a 4b după serviciula divina, cam pe la 10 ore s’au începută şedinţele despre a cărora decursă s’a relatata in linialmintele principali. La 2 ore p. m. s’a începută banchetula oficiosa, la care au luata parte peste o sută persone. Din motive necunoscute întregd publicului adunata, toastele cari cu acestă ocasiune esa la ordinea dilei, astâdată au fosta interdise. A ridicata numai d v.-preşedinte una toasta pentru Maiestatea Sa. La dorinţa publicului s’a concesa ţinerea unui toasta comică redactorului »Calicului,» d-lui adv. Popa, în care acesta a demonstrata, că cuvântuia codă şi derivaţiunile lui, pe când în tâte limbile universului însemneză regresă, pe atunci în limba română însemneză totdeuna progresă. După acesta toasta d. vice-preş. Iacoba Bologa îşi ridică pocalula în ondrea representantului comitatului barona Dioszegi şi a celora 2 senatori representanţî ai comunei politice Gherla. La acesta toasta a răspunsă în limba maghiară unuia din cei 2 senatori, ridi-cându-şl pocalula pentru membrii Asociaţiunei, şi accen-tuândă, că cultura şi litaratura este care împreună şi împacă naţiunile şi popdrele. Au mai voita a toasta şi d-lă Medana, dâr musica pe lângă tote insistările do-ritoriloră de a asculta pre cunoscutuia veterana neîn-cetândă de a cânta, toastuld d-sale mi-a fosta imposibila a-lă au<ji. Ceea ce privesce serviciula la acestă banchetă avuta a fosta preste aşteptare prompta şi tâte au fostă în abundanţă spre îndestulirea ospeţilorfi
Săra în 29 Augusta s’a ţinuta concertulă în sala hotelului .Corona.« Una publica forte numerosa a luata parte la acesta concerta, la care s’a esecutata următârea programă:
1.	»Cântecd de jertfă» de L. V. Beethoven, pentru basă, cântată de d-la Isaia Popa. D-la Popa are o voce sonoră de basd fârte desvoltată, modula predărei a fostă escelenta, âr prin simţământula ce-la esprimâ şi prin dulcâţa vocei a electrisata publicuia, care prin a-plause frenetice a data espresiune îndestulirei sele ce-rândâ a au4'i încă odată pe d-la Popa. Ne putema mândri cu una asemenea cântăreţO.
2.	,Alia Stella -confidente,* fantasiă nocturnă de I. Leybach esecutată pre piano de d-ş6ra Maria C. Popă. Acesta puncta a fosta esecutata cu destulă precisiune, ce documenteză că d-ş6ra Maria C. Popa cu timpulă şi pre lângă dorula, zeluia şi aplecarea ce arată de a se perfecţiona în arta musicală, va ajunge acâstă dorinţă.
3.	a) »Iniraiâra răpită,* romanţă, poesiă de Răşcan, musică de A. Flechtenmacher, b) II baccio de L. Arditti, cântate de d-şora Ana C. Popa, acompaniată pe piană de d. E. Gocs. D-ş6ra Ana posede o voce de frumosă sopran. Intonarea curată şi agilitatea vocei .sile au fostă întâmpinate cu vii aplause ale publicului. De altcum d-şora Âna e cunoscută publicului din succesele secerate pre scena teatrului din Deşiu.
4.	.Eremituia din CarpaţI,» poesiă de Andreiu Mureşianu declamată de d-la Greorge Simu. D-lfi Simu a declamata cu tacta şi cu una simţământa adevărată românescD, representânda întru tâte pre acela Gremită.
5.	»Ernani« de G. Verdi, esecutată pre violină de d-şora Ana C. Popa. D-şora Ana a fosta ascultată de publica cu atenţiune.
6.	»Copila română,» poesiă de Iosifa Vulcana, declamată de Valeria Pavelea. Esecutarea acestui puncta din programă a fosta perfecta. Frumosă d-şoră Pavelea, în costumă naţionala de Muntenia, cu tipu’i atrăgătorfi şi cu figura-i graţiosă, a declamata escelenta şi cu multa sentimentă poesiă naţională memorată. Acestă tâneră fică a Romei a mulţămita şi animata peste aşteptare întregă publicuia, care a salutat’o cu aplausele frenetice şi cu strigătele de »să trăâscă* urmate după fie-care strofă. Teneră mlădiţă, care acum primadată a debutată înaintea unui publica aşa numerosâ şi alesd, pro-Vmite încă multa în viitord.
7.	a) »Unde eseî?...« romanţă, poesiă de Th. Şer-bănescu, musică de George D. Cavadia. b) »Regina mea,» vals de Robert Pianguette cuvinte române de Raşcan, cântate cu multa succesă ,de d-şâra A. C. Popa.
8.	»Carnevalde Bucarest,* de Francois Lorenz, esecutata cu eleganţă pre piand de d-şora Maria C. Popd.
9.	a) „Nord de vijeliă* de Humpel. b) »Ciobanula" de Dima, cântate de d. Isaia Popa.
10.	»Marşd triumfald«, esecutata pe violină şi piand de d-şârele Ana si Maria C. Popii. Publicuia s’a depărtata cu suvenirl plăcute dela acestu concerta. Onore tuturora debutanţilorfi.
După concerta totd publicuia a luata cina în cofetăria orăşănâscă. Cei bătrâni şi obosiţi de munca 4ilei s’au depărtata mai îngrabă, âr junimea academică care arde de dord de a conlucra pentru înaintarea ma-relord scopuri culturale naţionale solidara, întărindă mereu legăturile de frăţietate, s’a postata în jurulfi eunos-cuţilord luptători şi apărători ai limbei şicultuiei române Dr. Vasiliu Lucaciu, Medand, Vasile Podâbă, Gerasimd Domide, Pamfilie Grapini, ş. a. şi în cea mai mare ar-moniă şi însufleţiţi că potd saluta în mijlocula lord bărbaţi aşa meritaţi şi Români adevăraţi, şi-a petrecuta la sunetuld cântecelord româneşci esecutate de musica dela Bistriţă pănă în 4orî de 4iuă S’au rădicata mai multe toaste, dintre cari amintescd primuld ald preot. Domide pentru Dr. Lucaciu, apoi a vorbita Dr. Lucaciu pentru dulcea limbă şi iubita naţiune, carea în aceste timpuri e atâta de periclitată şi ameninţată, punândd la inima fiecăruia de a le apără şi a folosi tote mijlocele legale precum şi tote facultăţile pentru limba şi neamulfi lord, re-ducândd totuld la motoruld, păstrătorula şi isvoruld primd ald simţămintelord, la femea română, în a cărei onore şi-a golita paharuld. A toastată apoi preot. Podâbă din Cluşiu pentru cei doi distinşi luptători pe tărâmuld cul-turei române ai naţiunei, pentru Dr. Silaşi şi Dr. Lucaciu, aducendu-i de modela fiecărui Româna şi în speciala ju-nimei. — Acestă petrecere plăcută va fi neuitată pentru toţi cari au luata parte la ea.
In 30 Augusta, după sfeştania pomposului edificiu ald D-lui Nicolae F. Negruţu, s’au continuata şedinţele, er după finirea agendelord d. vicepreşedinte Iacob Bologa mulţămesce încă odată orăşenilora şi comitetului de primire, er în speciala Rvdss. D-nd canonica Vasiliu Popii şi D-lui Nic. F. Negruţd pentru zeiuld în conducerea afacerilord precum şi pentru escelenta primire, dorindu-le viaţă îndelungată; er d-ld Steţiu, advocata, mulţămesce comitetului Asociaţiunei şi membrilord pentru onârea dată şi după acestea se ridică şedinţa hot-irîndu-se ca locd ala ţinerei adunărei generale în anula viitorii 1886 Alba-lulia. — După finirea şedinţeloră mai toţi ospeţii Asociaţiunei s’au întrunită la banchetula strălucită data în cofetăria orăşenâscă de D-ld Redactord N. F. Negruţiu.
Sera în 30 Augusta a fosta baluld Associaţiunei. Rari vord fi şi balurile cercetate de und publicd aşa nu-mărosd şi alesd ca cela întrunită în sala frumosd decorată a otelului Corâna în astă sâră. încă pe la 8V2 ore îutrâga sală de danţd precum şi şalele laterale gemeau de publicuia numărosd.
Petrecerea a fosta forte animată deşi sala era îngustă şi în deosebi căldura enormă; îmbulzâla mare îm-pedeca danţuld în regulă ald rotundelord, âr la Quadrile şi Romane totd spaţiuld din sala mare şi sala laterală erau ocupate de danţatorii postaţi în 4—6 colâne în numărd de peste 200 părechî. Cu tote acestea fie-care şi-a petrecuta escelenta. Câte inimi tinere nu se vord fi umpluta de simţăminte nouă? câţi ochi atrăgători vord fi pătrunsd şi magnetisatQ ? La câţi le va fi părută prea scurtă nâptea şi ar fi dorita să nu se mai sfârşâscă? Nu o potd hotărî, dâr număruld acestora de sigurd va fi fosta mare. Tineri plini de viâţă şi gingaşe domnişâre de nu putâi decide care e mai frumosă, care posede mai multe graţii şi care e mai plăcută ca cealaltă, se preum-blau in viuă conversară prin şalele hotelului, âr când musica cânta pentru danţd, toţi se aruncau cu o deosebită plăcere în valurile lui. 0 privelisce acâsta, ce trebuia să înveselâscă inima fiecăruia.
Costumele naţionale au fostu fârte bine represen-tate tote porturile româneşci după ţâră şi ţinută s’au putută vedâ la acest bald. Ecă o cunună aprâpe completă de domne şi domnişâre îmbrăcate în portuld naţionala : Dâmna Coroianu (Gluşiu) porta din Muntenia, D-na Isacd şi D-na Podâbă (Cluşiu) porta din Moldova, D-na Fanni Lemeny (Iclod) porta muntenescd, D-na d-rului Dând (Mociu) porta de pre Câmpiă, D-na Keresteşiu porta so-meşenescd, D na Kerebeţd, etc. apoi D-sârele: Maria Ro-şescu (Cluşiu), Virginia Germana (Sombotelec), Valeria Pavelea (Năsâudfi), D-şorele surori Raţa (Turda), D-şorele surori Anna şi Maria C. Popd (Gherla), D-şorele Puşcariu (Becleand), Cornelia Anca (Sânt ej ude), Maria Mureşanu (Cluşiu), ş. a. m. în porturi naţionale diferite. In costume de bala elegante şi cu gusta întocmite au fosta pre-sente Dâmnele: Paulina Lucaciu (Baia mare), Lemeny (Braşovd), Camilla Dragomird (Zelău), Nechita (Zelâu), Roşescu, Popd, Alecsiu, Galea (Cluşiu), Hossu, Munteanu, Mihali (Deşiu), Colceriu (Blaşiu), Fiilopd (T. Mureşului), Coroiand (Dobâca), Silaşi, Vărăreand (Bistriţa), Steţiu, Pordea, Suciu, Lupu (Gherla), Borgovană (Gherla), Lemeny (Borsa), Morariu (Năsăudd), Bereianu (Orman), ş. a. m. apoi D-şârele: surori Fulop, surorile Maria şi Carolina Vărăreand (Bistriţă), Aurelia Silaşi (Bistriţa), D-şârele: Ana şi Sidonia Popd, Aurelia şi Victoria Galea (Cluşiu), Elena Bilţa (Baia mare), Cornelia Lupu (Gherla), Bereianu (Orman), Maria Turtureanu (Retâgd'i şi alte multe cari mă voră scusa căci din causa marei mulţimi presente mi-a fosta absoluta imposibila a le ţinâ în evidenţă.
După finirea petrecerei fiecare s’a depărtata deplind mulţămita şi cu o suvenire plăcută. Cu acâstă ocasiune tinerii universitari au avuta rara fericire de-a saluta în mijlocula lord pentru câteva momente pe d-ld Redactord ald »Gazetei Transilvaniei», Dr. Aurel Mureşianfi, care iubeşce atâta de multa junimea. O suvenire plăcută şi de-o întipărire neştârsă vord fi în inima tuturora, cari au
fosta de faţă, puţinele dâr meduâsele cuvinte rostite de cela care luptă pentru adevără şi dreptate şi nu ’şî schimbă calea după împrejurări, âr d-lu Redactord s’a putută convinge că junimea română este şi va fi la culmea misiunei tetdâuna, şi că în orice împrejurări ea este gata a’i da concursulfi său.
Acestea au fosta momentele mai însemnate ale pe-treceriloru arangiate cu ocasiunea adunărei Asociaţiunei în Cherla.
Rodna vechiă la 3 Septemvre 1885.
Dinu.
ADUNAREA DIN BĂSESCÎ.
Adunarea despărţământului XI ald '*Associaţiunei transilvane,* ţinută la 11 Augusta n., s’a deschisa prin-tr’und discursd rostita de d. Alimpiu Barboloviciu, vi-caruld for. ald Silvaniei şi directoruld despărţământului XI.
D-sa dise, că naţiunea română t.rebue să desvâlte o activitate culturală în4ecită, ca să înlocuiască perderea ce a suferit’o în urma atâtora nenorociri. Constată cu bocuriă, că şi pănă acum „ Asociaţiunea» a făcuta paşi gigantici spre scopuld ce şi I’a propusfi : cultura poporului română. Amintesce pe acei bărbaţi mari, ca Şagana şi Şuluţu, cari au pusa piatra unghiulară a acestei insti-tuţiunî culturale a neamului românesed, şi cărora le da-torămd recunoscinţă, precum şi pe acei bărbaţi, cari a-aflându-se încă în viâţa lucrâză mereu la edificiului cul-turei române.
„Asociaţiunea, continuă d. Alimpiu Barbolovicu, corăspunde deplind misiunei sale. A produsa şi produce fructe literare, a încuragiaid şi încuragiază industria şi meseriile, a îngrijită să dea o direcţiune raţională economiei, prin ajutârele create din fondula ei, care e proprietatea naţiunei, a înlesnită perfecţionarea tinerilord pe tote carierile vieţii sociale, a contribuita la cultivarea poporului ajutânda scâlele poporale, în timpulă mai recenta a făcuta sacrificii însemnate pentru răspândirea industriei şi meseriilorfi în sînulfi naţiunei române. Resultatulfi lucrărilorfi Asociaţiunei este şi de aci înainte condiţionată de zeluia, înţelepciunea şi tactula conducătorilord pe de o parte, pe de alta de zeluia, ce întrâga naţiune va desfăşura şi de mijlocele ce’i va pune Associaţiunei la disposiţiune, pentru ca să înainteze edificarea templului, ce va adăposti limba şi naţionalitatea nostră.
„Ore fii naţiunei nostre române împlineseu-şî toţi datorinţele lord morale şi materiale întru ^promovarea scopului Asociaţiunei nâstre? Pentrucă naţiunea nostră e mama tuturoră, literatura e averea comună a naţiunei, âr poporuia talpa, fundamentuld naţiunei. Inteliginţei române, în prima liniă, fiă bisericâscă fiă rnirână, înce-pândO dela treptele cele mai înalte pănă la cea din urmă, carea vine în atingere cu poporuld, îi incumbă datorinţa sacră de a sprijini şi a cultiva literatura naţională şi a provoca cultura poporului, pentrucă inteliginţa, crescută din sudârea naţiunei şi parte mare nutrită cu prescura românâscă, prin sprijinirea scopului Asociaţiunei, a acestui foculard ald naţiunei, nu face alta ceva deeâtd pres-tâză tributuld capitalului primita dela mama naţiune. Insă dâcă vomd privi preste inteliginţa naţiunei nostre române, cu durere voma afla bărbat! inteliginţi cu po-siţiune însemnată, precum între bisericanî aşa şi între mireni, cari dela întemeiarea Asociaţiunei nâstre încă nici câta und grăunte de nisipd succursd spirituala sâu materiala n’au data.
»Dar îi întreba eu pe aceştia, nu li este şi loru mamă naţiunea română? Nu i-au sbătutd şi dânşii pieptuld ei cela apăsata de suferinţele şi greutăţile seculare? Nu i-a crescută şi pe ei naţiunea? Sâu nu le-a fosta ea mamă dulce, care i-a trecuta înnotândd cu dânşii strînşî la piep-tuia ei printre valurile năcazurilord ?
»Aceştia să scie că se vorfi vârsa preste dânşii lacrimile mamei naţiuni!! — Unii s’au făcuta membrii ai Associaţiunei, dar sâu din nepăsare, sâu din interese condamnavere au încetată cu plătirea taxelord, sâu au repăşitd faptied; aceştia merită dispreţuia soldatului, care calcă în piciâre drapelulfi căruia a jurata credinţă; dar pe aceştia îi vord ajunge nu numai lacrimile, ci şi blăs-temuld mamei lord, de care s’au lăpădatd.
»Pre lângă zeiuld şi întinderea succursului morala şi materiala prestata pănă acuma da cătră o parte a in-teliginţii române, ajungerea scopului măreţd ala Asociaţiunei nu este în destula asigurata, pentru că preten-siunile juste ale naţiunei — între împrejurările timpului presinte — faţă cu Associaţiunea s’au înmulţită; pentru-că s’au sporita indiginţele şi postulatele timpului faţă cu naţiunea nostră, carea pe cariera culturei voesce şi doresce a cuprinde locd între naţiunile Europei civi-lisate; prin urmare, dâcă fii naţiunei şi mai vârtosd inteliginţa naţiunei române, căreia i-a încredinţată prove-dinţa conducerea destinelord naţiunei, voescă să ocupe mama loru — fica gloriosei Rome străbune — locd în concertulă ^popârelord Europei civilisate să-şî recunoscă de datorinţă sacră a desfăşura und deosebita zeld întru îmbrăţişarea causei sublime a Associaţiunei, să-şî recunoscă de datorinţă fie-care Română inteligenta a se face mem-bruld Associaţiunei, pentru că pe und individa sâu fa-miliă română sacrificiuld anuald de 5 fl. şi încă şi în 4 rate primiţi şi daţi pe altaruld naţiunei, adecă sie-şî, nu-ld pote sărăci, âr capitaluld naţiunei, [cela materiala şi culturala, se va mări şi naţiunea va înflori. Asoeia-ţiunea nostră îmbrâţişâză şi cultura poporului ţărand; este datorinta mteliginţii dară a deştepta pre bunuld nostru popord, pentru ca să pricâ:*ă şi eld idea şi sco-puld Asociaţiunei şi să-ld primescă de ald seu aducân-du-ld în legătura aceleia prin întemeiarea agenturilor)! comunale, mijlocindd astfeld ca lumina culturei naţionale să se reverse şi în sînuld lui, pentrucă numai decă inteliginţa şi poporuld ţărand cu paşi egali vord progresa pe calea culturei, amăsuratd indingenţelord sale spirituale şi materiale şi corespun4etord cercului seu de activitate, şi numai una neamd a căruia înteliginţă şi po-porfi este îndulcită de cultură, este în stare de a corăs-
Nr. 191.
GAZETA TRANSILVANIEI
1885.
punde cu scumpătate obligăminteloră sale sacre faţă cu religiunea străbună, cu naţiunea sa şi patria sa mamă, pentru a cărora înflorire trebue să trăiască şi să asude neîntreruptă.»
INSCIINŢARE.
înmatricularea şcolarilor la scălele medii gr. or. române din Braşovă se face în 30 şi 31 Aug. şi în 1 Septemvre 1885. Şcolarii însoţiţi de părinţii seu tutorii lorii se voră presenta spre acestă scopă în dllde numite dela 8—12 ore a. m. în cancelaria Direcţiunei. Cei ce s’ară presenta mai târziu voră proba causa întâr(|ierei cu testimonii medicale demne de credinţă, său cu alte testimonii valabile, la din contră voră fi respinşi dela înmatriculare.
Examenele de primire şi de repetiţiune se voră ţină în filele de 30—31 Augustă 1885 dela 3—6 6re p. m.
Braşovă, în 26 Augustă 1885.
Direcţiunea Şcoleloră medii gr. or. române St. Iosifu, Directoră.
DIVERSE.
Cununia. — D. Ioanu Popii din Dobâca, teologă absolută de Gherla, şi d-şora Emilia Qradovici şî-au serbată cununia în 6 Septemvre n. în biserica gr. cat. din So-meşiu-Uilacă.
*
* *
Roşa. — Cetimă în „Gazeta Sătenului» : In limba-giulă floriloră, vedemă că s’a dată mai multe embleme rozeloră, după culărea său frumuseţea loră. Astfelă se ştie, că roza albă este emblema »inocenţei» ; roza cu o sută de foi a „amorului uşoră» său .inconstantă» ; rozele de lună a »frumuseţei eterne» ; boboculă de roză o «tânără fată*; roza galbenă e emblema «infidelitâţei*; roza muşchiăsă a .amorului voluptuosă»; roza mică, ce se numeşce şi pomponă, a »frumuseţei fermecătăre»; roza simplă a «simplicităţei» ; şi în generală roza are ca simbolă «frumuseţea». Eu i-aşă da însă, pe lângă acăstă din urmă emblemă, şi pe aceea mai nemeritâ a «Vieţei». Gentilele mele cetitore, nu suntă ore de părerea mea ? Inchipuiţi-vă, că sunteţi într’o grădină frumosă, că e în luna lui Mai şi că sutele de feluri de roze suntă t6te înflorite, şi se întrecă una cu alta prin farmeculă culoriloră şi prin parfumulă ce ’lă exală florile loră. Printre voi, amabile cetitdre, daţi’mî voiă să mă strecoră şi eu, şi t6te împreună să admirămă încă odată natura în una din cele mai frumăse creaţiuni a sa, căci
îmi închipuescă < ă tdte iubiţi florile, deorece t6te aveţi inimi bune, suflete înalie, şi sentimentulQ frumosului e adencG închisă în sînulă vostru. A* nu iubi cineva florile şi mu-sica, după mine, nu pote fi decâtă ună omă cu suflelulă negru de negre păcate, cu inima seacă de orice simţire, iar spiritu’i şi mintea ună haosă, o prăpastiă. Dar suntă convinsă, că astfelă de monstruosităţl nu le-ar erta natura, mama tuturoră, ca să fie eşite din sînulă său şi să existe intre creaturele sale. Revină dar la ceea ce spunemă mai susă, adică la frumosă nâstră primblare prin paradisulă rozeloră. Vedemă la o tulpină o roză roşiă închisă ca flacăra de focă. E atâtă de frumosă, culărea’i atâtă de viă, încătă, atrase spre ea, ne re-petjimă fiecare ca să ’i respirămă parfumulă, s’o admirămă şi să ne gătimă cu ea. Printre noi suntă bălane cu ochi ce creijî că suntă căluţi din ceră, şi 6cheşe cu ochi ca fundulă celă mai negru de abisă. Se 4>ce că ochii la omă suntă oglinda inimei. Ceră ertare, d’a nu fi de ideea acăsta, tuturoră acelora care se închină ei, dar iată pentru ce 4ică că nu se p6te ceti în ochi. Puteţi vedea ce este în ochiulă celă albastru, seu puteţi pătrunde ceea ce masa de aeră, seu cerulă, ne ascunde? Puteţi vedea ce este în ochiulă celă negru, ori puteţi pătrunde în fundulă de prăpastiă, să ştiţi ce domneşce în ală loră întunerecă ? Nu! Cerulă şi abisulă, ochiulă deschisă seu negru, nu potă fi sondate în adâncimea loră. Dar roza năstră ne aştăptă, căci frumuseţea sa şcie că nu va perde, şi va face să câştige totă atâtă fiindă pusă într’o cosiţă neagră, său în una auriă. Ajungemă la tulpină, şi cu nesaţiu, pe rândă ne îmbătămă de parfumulă rozei; apoi, una dintre noi, geldsă ca o alta să n’o potă lua, întinde ală său braţă spre mândra tulpină; iar când şi-lă retrage ea ţine roza în mână. O picătură curge din degetulă ce-a rupt’o, şi cădendă se cufundă cu ro-şulă dela fibre. Roza e frumăsă, ne atrage, ne apropiămă, o respirămă şi-o rupemă. Atunci ea ne arată că e emblema vieţei, în care totulă ar fi frumosă ca şi roza, şi amă adormi îmbătaţi de fericire ca de parfumulă său, decâ spinii săi nu ne-ară înţepa spre a ne scote ună strigătă de durere şi dacă amărăeiunele vieţei nu ne-ară arăta, că roza şi cu dânsa suntă două surori bune, şi totă ce e frumosă ascunde şi durere. In is-toriă chiară găsimă sub numele de Roza, mai mulţi omeni ale căroră nume au rămasă nemuritore în veacuri. Don Pedro I, imperatorulă Brasiliei (născută la 1728 proclamată imperatoră constituţională, la 1882 şi mortă la 1834) înfiinţă la 1822 — spre amintirea căsătoriei lui — ordinulă Rozei, care are ca insigne o stea, cu şase raze de emailă albă, brodată cu aură, şi atârnată de o
panglică roză cu margina albă, er în mijloculă stelei, se vedă iniţialele, P. A. (adică Pedro şi Amelia, numele împărătesei soda sa) şi cu inscripţia Air oră .ş; fidrirafc In ală XV-lea secolă, resbelulO civilă iscată în Anglia prin rivalitatea ce există între casele de Lancaster şi d’York, purta numele de, „râsboiulă celoră două roze,< căci şefulă Casei de Lancaster purta ca semnă distingi!-toră o roză roşiă, âr şefulă Gassei d’lork purta o rozi albă. Roza e numele nnei sfinte, ce să serbeză la 30 Augustă. Născută la 1586 la Lima capitala Peruviului in America de sudă, muri la 1617. Să 4*ce» părinţii săi că4endă în miseriă, tatălă său o certa când ea işl lua bucata ei de pâne şi o împărţea la cei mai săraci, astfelă într’o 4* tatălu său vă4ănd’o că pleacă avSndi ceva în şorţulă său şi sciidă că trebuia se fiă partea ei de pâne, o rechiemă şi îi ceru cu supărare să’i arăte ce are în şorţă, densa nu îndrăsnea se’i arăte, căci sciea că fusese adesea-orî certată pentru că ’şî da pânea, atunci tatălă său cu nerăbdare, se repezi şi’i sc6se şorţa din mâni. Mare fu mirarea lui însă, când vă4îi, că Roza nu avea pâne în sorţă, şi mai mare încă, a Rozei, cârc! şcia că avusese pâne. Printr’o minune pânea se schimbase în roze pentru a scăpa pe Roza de supărarea t> tălui său.
* *
*
Instrucţiunea publică în Japonia. — Instrucţia publică în Japonia se află organisată după metoda euro-penă. Pe lângă ministerulă instrucţiuuei publice, exişi! la Tokio o universitate, cuprin4ândă facultăţile de drepţii, de litere, de medicină, în care instrucţiunea este profesată de 90 profesori, între cari 14 străini. Profesorii străini suntă cea mai mare parte medici germani. No-mărulă studenţilord cari frecuenteză cursurile este de 1200, şi 600 urmâză cursurile preparatorii. Instrucţie secundară este dată în 160 stabilimente situate in diferite puncte ale imperiului. Nume. ulii scohiorO primare comunale este de 30,000; 30 de scoli normale furnisezl personalulă profesorală la aceste numărose scdle La Tokio există o scdlă normală superioră, ună felii de scolă modelă pentru fete, o scolă de arte şi meserii, o scolă de limbi străine, în care se învaţă limbile frâu-cesă, englesă, germană, rusescă chineză şi eoreană. Scole de comerciu, sc6le profesionale, există în totă itnpe-riulă. In fine o scolă de ingineri ataşată la ministerulă lucrăriloră publice şi una de agricultură suntti înfiinţate totă la Tokio. Statulă plătesce burse numârosela aceste două scoli.
Editoră : Iacobft Muresianu.
}
Redactoră responsabilă : Dr. Aurel 3fureşianu.
Onnulâ la buna de Vlena
Bursa de Bueurescl.
din 7 Septemvre st. n. 1885.
Cota oficială dela 12 Augustă st. v. 1835.
Rentă de aură 4°/0 . . . 98 95 Rentă de hârtiă 5% . . 91.25 ImprumutulO căilorG ferate
ungare................118.50
Amortisarea datoriei căilor G ferate de ostG ung.
(1-ma emisiune) ... 9820 Amortisarea datoriei căi-lorG ferate de ostG ung.
(2-a emisiune) .... 124.— Amortisarea datoriei căi-lorG ferate de ostG ung.
(3-a emisiune) .... 109.25 Bonuri rurale ungare . . 103. -Bonuri cu cl. de sortare 1C2.~~ Bonuri rurale Banat-Ti-
mişG...................103.
Bonuri cu cl. de sortarel02. — Bonuri rurale transilvane 103.—
Bonuri croato-slavone . . 102.50 Despăgubire p. dijma de
vinG ung.................97.75
ImprumutulG cu premiu
ung....................118 50
Leşurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 123.50 Renta de hărtiă austriacă 82 85 Renta de arg. austr. . .	83.40
Renta de aurG austr. . . 109 60 Losurile din 1860	. . . 139 25
Acţiunile băncel austro-
ungare................. 869 —
Act. băncel de credită ung. 287.— Act. băncel de credită austr. 286.10 Argintulă —. — Galbinî împărătesc! .....	5 87
Napoleon-d’orI...........9.911/2
Mărci 100 împ. germ. . . 61.25 Londra 10 Livres sterlinge 124.90
Renta română (5%).	.	.	.
Renta rom. amort. (5°/0) .	.
» convert. (6%)	.	.
împr. oraş. Buc. (20 fr.) .	.
Credit	fonc. rural	(7°/0)	.	.
*	>5	>>	(5%)	•
»	»	urban	(7 °/0)	.	.
»	*	»	(6%)	-	■
»	,	*	(5°/0)	•	•
Banca naţională a României Ac. de asig. Dacia-Rom.
«	*	> Naţională
Aură........................
Bancnote austria ce contra aură
Cump.	vând.
88	89
93	93 Va
88	89
30	32
100Va	101V2
85 V,	8 61/,
981/.	99V4
91	92
823/*	83V2
103/4	n1/.
2.02	2.04
Cursulu pieţei Braşovu
din 8 Septemvre st. n. 1885,
Bancnote românesc! . . .	. Cump.	8.83	Vând	8ii
Argint românesc ....	»	8.75	»	m
Napoleon-d’ori		»	9.86	A	91
Lire turcesc! ......	.	11.12	»	11.20
Imperiali		>	10.10	»	lOiO
Galbeni		.	5.82	»	an
Scrisurile fonc. «Albina»	.	100.50	k	101-
Ruble Rusescl		>	123.—	»	124.-
Discontulă	...	» 7—10 % pe ană.
Numere singuratice â 5 cr. din „Gazel* Transilvaniei“ se polii cumpăra în tu tungeria lui I. Gross.
282 szâm—1885.
Arveresi hirdetmeny.
Alulirt kikuldbtt vâgrehajtd az 1881 âvi LX. t. cz. 102 §-a âr-telmăben ezennel kozhirre teszi, hogy a baJâsfalvi kir. jârâsbirosâg 945, 1230—85 szâmu văgz&se ditai Patiţa Rubinnak javâra Popa Iaon Burlea ellen 33 frt- 6 kr. tb'ke, ennek 1885 ăv martius h6 11 napjâtdl szâmi-tandd 6°/0 kamatai âs eddig osszesen 58 frt. 7 kr. perkoltsâg kovetelâs erejâig elrendelt kielâgitâsi vâgrehaitâs alkalmâval birdilag lefoglalt âs 310 frt. «becsult 1 drb 8 ăves fehărszoru kisborjus tehân 10 drb anyajuli, 2 drb 4 âves fehăr szoru tulokbbl âl!6 ingosâgok nyilvânos ârverâs utjân eladatnak.
Mely ârverâsnek a 1252—1885 sz. kikillddst rendelo vâgzâs foly-tân a helyszinân, vagyis besenyd kozsâgâben az alperes lakâsân leendo eszkăzlâs^re 1885-ik ăv September ho 18-ik napjânak ddlelott 10 6râja hatâridolil kitiizetik ăs ahhoz a venni szândăkozdk ezennel oly megjegy-z^ssel hivatnak meg: hogy az ărintett ingosâgok ezen ârverâsen, az 1881 âvi LX. t. cz. 107 §-a ârtelmâben a legtobbet igâronek becsâron aiul is eladatni fognak.
Az elârverezendo ingâsâgok vâtelâra az 1881 âvi LX. t. cz. 108 §-âban megâllapitott feltâtelek szerint lesz kîfizetendo.
Kelt Balâsfalvân 1885-ik âvi September h6 5 napjân.
Tliât Gyorgy,
kir. birâsâgi vâgrehajto.
Restauratiime mină în Prundo!
_______________]_______________________________
Subsemnatulă am onbre de a aduce la cunoscinţa onoratului publică, că am deschisă o
Restauratiune
în fosta casă a repausatului Nicolae Măciucă din Prundo, suburbiulu Sclieiu sub Nru* 429a? împreunată cu o
Arenă de popice (Kegelbahn)
bine aranjată atâtă pentru vâră, câtă şi pentru ernâ, pelângă acesta voiu fi provâtjutu în totdduna cu beuturi bune, precum şi bere rece şi prospett din fabrica Ha,jele, cu mâncări reci gustose, cu preţuri forte moderate §i serviciu promptă.
Apelândă la concursulă binevoitoră ală onor. publică Braşovenii şi la inteliginţa ecestui cercă speră a fi încuragiatu cu o câtă mai nu-merbsă cercetare.
Cu distinsă stimă
(i- 3)	Ioanu Bratu,
proprietară.