REDACŢICNEA ŞI A HMLMSTRAŢIllVEA : ' BRAŞOVt, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ)I. Pe unii anii 12 fior., pe şâse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Bom&nia şi străinătate: Pe anii 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU XLVIII. SE PRENUMERÂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. AHUNCIUBILE: O seriă garmondii 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorlsorî nefranoste nu se primescu. — Manuscripte nu se retrămitfi. m 154. Vineri, 12 (24) Iuliu. 1885. Braşovfl, 11 (23) Iuliu 1885. înainte cu mai mulţi ani, când dualismulu se afla în zenitulu desvoltărei sale, corniţele Andrassy, p’atunci ministru de esterne alu monar-chiei, (jicea, că politica guverneloru faţă cu po-pârele malcontente trebue să fie aşa, „ca cu-o mână să le întindă ovăsu, âr cu cealaltă să le arate biciulu.44 Ministrulu de culte şi de instrucţiune ungu-rescă Trefort, după ce a fostă serbătorită la în-cheerea activităţii sale ministeriale de 10 ani în modu atâtu de entusiasticu de cătră ai săi, cari i-au sculptată figura în marmură şi i-au încunu-nat’o cu laurii nemurirei, se crede acum şi elă destulă de providenţială ca să adopte politica marelui Andrassy. Noi îlă cundscemă pănă acum pe d. Trefort numai din ordonanţele lui, care de care mai fulminantă , aci îndreptate în potriva bisericei, aci în potriva scâleloru nâstre, aşa că dâcă ar fi să'lfi eternisămă şi noi, amu scrie pe piedestalulă bustului său: ministrulă-ordonanţă. Ei bine, acestă aprigă făuiritoră de ordonanţe, care de care mai cu fârfoiu, şi-a gândită că să facă şi elă cum făcea Andrassy şi se surprindă lumea ardelână cu-o combinare a „ovăsului44 cu „biciulă44, — embleme caracteristice ale ca-valeresciloră fericitori de pop6re din statulă ungară. D-lă Trefort întinde cu o mână ovăsă Saşi-lorfi ardeleni, promiţându-le sprijinulă său, ca să-şi înfiinţeze o facultate teologică-filosofică în ţărft, âr pe Români iî tractâză cu biciulu unei nouă ordonanţe, ce se descarcă asupra capeteloră autorităţiloră nâstre bisericesci ca ună trăsnetă din senină. Cătră superintendentulă Saşiloră ardeleni vorbesce Trefort celă prudentă, âr cătră autorităţile nâstre superiâre bisericesci Trefort celă energică. Astfelă caracterisâză o fâiă maghiară din Peşta productele cele mai nouă ale acestui ministru : scrisârea din 9 Iulie şi ordonanţa din 13 Iulie. „Prudenţa44 ministrului consistă în tactica sa iesuitică, prin care se încârcă din nou a desbinâ pe Saşi de Români, vorbindu-le celoră dintăiă la inimă — o tactică acâsta destulă de vechiă şi ruginită; er „energia44 lui consistă în noulă atentată celă comite în contra autonomiei nâstre bisericesc!, după macsima: să facemă deocamdată imposibilă libera desvoltare a Româniloră ca ele-mentft naţională, căci cu Saşii vomă isprăvio noi mai curendă. Amă trebui să numimă naivă diplomaţia înaltă a d-lui Trefort, dâcă nu amă fi făcută j pân’acum nisce esperienţe atâtă dă triste. Mulţi comandanţi au devenită mari beliduci, numai prin slăbiciunea şi negiigenţa duşmanului, cu care avâu de-a se luptă, fără ca să-şi pdtă da contă de aceea cum au ajunsă la gloria loru. Ministrulă-ordonanţă se află în situaţiuneaaces-toiu comandanţi. Elă s’a convinsă, că cu vorbe frumrise la unii şi cu ameninţări la alţii face I trăbă şi-şi câştigă lauri la şovinişti. Eri ne*a I cerută numai degetulă şi acum, că i flamă dată, I ne cere braţulă întregă. I Saşii au ascultată totdâuna cu pietate prâ [mare la vorbele ademenitâre ale puterniciloră (Jilei, şi Archiereii români? — Vă(Jutu-i-amă cu destulă amărăciune în sufletă cum s’au pitulată dinaintea miniştriloră şi cum au înghiţită în tăcere patriotică găluscele fierbinţi, ce li le-au pre-sentată pănă a^I. E deşteptă ministrulă-ordonanţă ală nostru şi modestia n’a fostă niciodată slăbiciunea lui. De aceea vă^ându elă atitudinea şovăitore şi servilă de-o parte şi de alta este fârte firescă lucru că şi-a disă: De ce să nu’mi încercă no-roculă mai departe, căci pe cei indrăsneţi îi ajută noroculă!.. D-lă Trefort îşi cercă a(Ji noroculă cu confesiunile române, că dâră îi va succede ale des-poiâ prin ordonanţe de jurisdicţiunea loră asupra scâleloru. Ordonanţa ce-o publicămă mai la vale ne vorbesce destulă de clară în privinţa acesta. însăşi foile maghiare din Peşta mărturisescă că prin ea să restrînge dreptulă de jurisdicţiune ală bisericei şi că ordonanţa nu încape în cadrulă autonomiei confesionale, nici nu se pâte pune în concordanţă cu ea (Budapesti Hirlap din 23 Iuliu). Şi pe ce motive se basâză ministrulu când ordonă, ca fără aprobarea lui să nu să destitue nici ună învăţătoră confesională şi când provâcă autorităţile administrative, ca' p’ună învăţătoră destituită făr’ de aprobarea lui să’lu susţină cu forţa în postulă său? Pe nisce pretinse caşuri de destituire, ce s’ar fi întâmplată ici colo în prejudiţiulă legei. Nu cunâscemu mai de aprâpe aceste caşuri, scimă numai că în unele locuri au fostă depărtaţi nisce învăţători slabi, cari nu-şi împlineau datoria, dâr aceştia au fostă luaţi în scută de organele administrative sub cuvântă, că suntă „buni patrioţi44 şi că numai de aceea ară fi urmăriţi. Dâr chiar să se fi întâmplată unele caşuri în contra legei, ce îndreptâţesce pe ministru să atace pentru acâsta dreptulă autonomă alu con-fesiuniloră nâstre ? Dâcă acâsta ar fi o proce-dere drâptă atunci ar trebui să se răstrîngă. şi constituţiunea statului, pe care o calcă mereu organale puterei esecutive. Ne reservămu a cercetă mai cu de amă-nuntulu câtă de nemotivată şi nelegală e ordonanţa ministrului. Deocamdată (j.i cernu cătră ai noştri: Numai atâta ar mai trebui, să ne dămă din mână şi jurisdicţiunea asupra scâleloru şi a-tunci sănătate bună autonomiâ bisericâscă şi rămasă bună cultură românâscă! -----o------ O nonă ordonanţă-modelu. Ministrulă de culte şi instrucţiune publică Trefort a adresată următârea ordonanţă-cir-culară cătră tâte autorităţile superiâre greco-catolice şi greco-orientale şi cătră autorităţile administrative judeţene şi orăşeneşci: In potriva circularei mele Nr. 32.225/1878 dela 13 Ianuariu 1880 şi Nr. 13.645 dela 17 Iulie 1882 s’au întâmplată de repeţite ori caşuri, ca învăţătorii dela şcolele greco-orientale confesionale să fie fără motive destituiţi din postulă loră, cu t6te că nu s’au făcută culpabili în sensulă art. de lege XXXVIII: 1868, § 138 de o grea negligenţă, de ună escesă în contra moralei seu de ună del ctă civilă. Spre a evita în viitoră asemeni caşuri şi ca să fie apărată dreptulă de inspecţiune supremă în deplină măsură, în viitoră tote hotărîrile luate în afaceri disciplinare ale învăţătoriloră greco-orientalî, în casulă când stabilescă o destituire, suntă a se aşterne aici împreună cu tote actele de anchetare spre a se revisui. Acei învăţători, cari voră fi destituiţi fără aprobarea mea, voră fi ârăşî aşezaţi în postulă loră prin autorităţile administrative, deorece o asemenea destituire este nefavorabilă. Se înţelege că acâstă procedură este de a se urma numai faţă cu învăţătorii cu calificaţiunea recerută, căci instituirea de învăţători, cari nu au calificaţiunea stabilită prin art* de lege XXXVIII: 1868, § 133 şi art. de lege XVIII: 1879, este nevalabilă şi de aceea neadmisibilă. Despre acăsta am onâre a încunosciinţa prea Venerabila autoritate superioră bisericâscă, ca să-i placă a o lua la cunoscinţă şi a dispune mai departe, totodată observândă cu t6tă stima, că am provocată comisiumle administrative, de a aduce la cunoscinţă acestă dispo-siţiune a mea solgăbirăiloră şi primai iloră oraşeloră cu magistrată regulată şi a’i avisâ, că în casă când nu se pote documenta aprobarea mea la destituirea de învăţători, trebue să consideră de a loră strictă datoriă sub responsabilitatea personală, de a aşeijâ pe învăţătorulă respectivă ârăşî în postulă său. Budapesta, 13 Iulie 1885 Trefort. Scrisorea ministrului Trefort cătră superintendentulă bisericei evangelice ardelene Gheorghe Daniil Teutsch este din vorbă în vorbă următorea: Prea venerabile, Dorinţele şi îngrijirea, pe care d-ta mi le-ai împărtăşită referitoră la disposiţiunile luate în cestiunea in-strucţiunei limbei maghiare — într’ună memorandă adresată mie—mă îndemnă a face unele observări, la cari aşi vrea să adaugă ună sfată potrivită cu vremea. Nu’i de lipsă a repeţi asigurarea, că în numita cestiune nu potu se me abată dela direcţiunea urmată pănă acum, nici se dau mâna la vre-o transacţiune. E o axiomă a politicei mele de instrucţiune, că trebue să înaintămă consecuentă în acâstă cestiune pe calea, pe care au apucat’o legislaţiunea şi guvernulă, şi să ne potrivimă totă mai multă şi mai multă cu intenţiunile legei. Simţimă necesitatea unei culturi în două limbi. Acesta o dovedesce mai nainte de t6te primirea limbei germane în rendulă obiecteloră obligate de învăţământă la şcolele nâstre medii. Scimă bine, că cunoscerea celă puţină a unei limbi străine cultivate este acjî mai multă decâtă ori când de o eminentă importanţă practică şi o condiţiune pentru cultura mai înaltă socială şi scienţifică. De altfelă zace în natura lucrului, că interesulă statului, cum şi interesulă singuraticiloră cetăţeni pretinde lăţirea limbei legislaţiunei statului şi administraţiunei în tâte părţile patriei, în tote păturile poporaţiunei poliglote. E vorba de generalisarea cunoscerei şi folosirei limbei maghiare. Acâsta nu însemnâză »a desconsidera« sâu ,a apăsa« limba germană, care se învaţă în şcolele nostre. Desaprobările unoră nemulţumiţi nu potă ni-mică schimba. Saşii ardeleni să nu se lase a fi amăgiţi prin agitaţiuni, ci să calce pe calea indicată de natura şi interesele statului modernă ungară. Idea de stată ungară le oferă tote condiţiunile de desvoltare. Nu prin aderarea la ună sistemă artificială de separare sâu chiară ridicândă îngrijitâre conflicte, ci numai punendu-se de bună voiă într’o mai vioiă şi mai intimă comunicare cu poporaţiunea maghiară voră promova cu succesă interesele patriei comune şi ale loră proprii. Durere că în acâstă direcţiune Saşii ardeleni au lucrată forte puţină. Cunoscă căuşele acestei neîmbucu-rătore stări. Dâcă tinerimea e crescută acasă în acelă esclusivistă spirită, care nu se pote împăca cu naturala desvoltare a statului, o îmbucurătore schimbare curândă nu se pote face. Dar acâstă grea piedecă e strînsă legată cu o altă împrejurare, anume cu donimantulă obieeiu de a trimite pe tinerii hotărîţî pentru cariera de JNr. 154. UA2 JfiT A I li AiN OIU V AJM im XUUU» nstructorî, îndată după absolvarea studiiloră umanitare, în străinătate şi a’i lăsa să’şî absolveze totdeuna studiile academice la institutele superiore străine. Aceşti tineri îşî însuşescă în vârsta celei mai mari docilităţi fdrte u-şoră păreri, cari împedeeă înţelegerea şi simpatia pentru actuala configurare a statului maghiară, şi astfelă cu to-tulă se înstrăineză de patria maghiară — decă nu şi de pămentulă patriei. Astfelă se întoreă în acestă casă teologi şi candidaţi de profesură plini de tendenţe şi păreri, cari stau în celă mai evidentă contrastă cu interesele statului şi dau mereu nouă hrană antipatiei, cu care în anumite cercuri suntă întâmpinate instituţiunile şi desvoltarea statului maghiară modernă. Dela acestă disposiţiune însă pănă la conflictulă cu legea, care se pote presimţi, e numai ună pasă. Nu’i nici o minune dar, că bărbaţi crescuţi în acestă spirită nu surită nici aplecaţi, nici în stare a merge înainte cu bune esemple generaţiunei nouă, ci crescă pe tinerii daţi pe mâna loră în acelaşi esclusivistă şi duşmănosă spirită. Nimeni nu pote preţui mai multă ca mine adenca înrîurire a studiului la acele înalte şcoli ale şciinţei, la cari cei mai însemnaţi şi mai renumiţi profesori ai timpului nostru lucră în marele cercă ală şcolariloră setoşi de sciinţă. De ani trimetă eu tineri harnici, cu zelă mai mare pentru şciinţe, la unversităţile străine să se desvolte în specialitatea loră. Dar acesta nu trebue să fie chiară începutulă, ci sfîrşitulă; cele mai capabile puteri tinere se cerceteze însemnatele universităţi streine numai după câştigarea cunoscinţeloru speciale temeinice, pentru a câştiga întrensele cultura mai înaltă în specialităţi. De o parte pregătirea, ce o ducă cu sine, precum şi etatea mai înaintată oferă o garanţiă pentru ună studiu mai plină de pătrundere şi mai rodnică, pentru folosirea mai intensivă a timpului cerută de lucru; de altă parte se admite, că aceleaşi împrejurări au o favorabilă înrîurire asupra desvoltărei păreriloră şi convin-geriloră în genere şi micşoreză admisibilitatea veleită-ţiloră politice în modă esenţială. Este dar din tote privirile de dorită, ca şi acei tineri ardeleni saşi, cari se dedică unei chemări, ce pritinde o cultură şcienţifică, să’şî câştige temelia culturei loră speciale scienţifice mai multu pe pămentulă patriei, şi numai după câştigarea cunoscinţeloră temeinice şi în etate mai înaintată să fie trimişi la universităţi străine pentru cultivarea mai înaltă în specialităţi. La acestea se referă potrivitul 0 sfată, pe care l’aşă da acelora, cari au influenţă asupra bisericei şi şcălei autonome a poporaţiunei ardelene săsescî. Creaţi o academiă teologică-filosoficâ, la care teologii şi candidaţii de profesură să absolveze recerutele cursuri speciale şi să’şî câştige cunoştinţele, cari să formeze temelia. Acestă institută să’şî facă de problemă creşcerea tineriloră încredinţaţi lui atâtă în spirită modernă şcienţifică, câtă şi în spiritulă constituţiunei, în spiritulă credinţei cătră stată şi patriotică — pentru chemarea loră viitdre. Mijlocele materiale ce se ceră pentru o astfelă de întreprindere, nu’i vorbă, nu se potă aduna uşoră. Dar d-vostră întreţineţi o şeolâ reală din fondurile universităţii săsescî; aceste fonduri s’ară putea folosi acum pentru crearea unui institută multă mai însemnată şi din punctă de vedere confesională — crearea unei facultăţi teologice-filosofice. In casulă când aceste fonduri nu ar fi de ajunsă, împlinirea loră s’ară putea mijloci uşoră. Crearea acestui institută nu ar involva renunţarea la şcola reală. Intru câtă adecă socotiţi d-vostră, că ar fi de dorită, să se susţină acestă şcolă din considerarea îm- prejurăriloră locale şi activităţii ei de pănă acuma, eu nu asi fi neaplecatu, s8 ţinu contă de acSstă trebuinţă prin intervenirea statului, respective prin crearea unei scoli reale de stătu. 9 Dacă Cuvioşia VOstră veţi suscita în cerculă activităţii d-v6stră crearea unei facultăţi teologice-filosofice şi aţi câştiga interesatele cercuri eventuală pentru propusulă modus procedendi, eu nu voiu zăbovi a face paşii necesari în interesulă şcălei reale şi a vă oferi ajutătorea mână pentru ajungerea scopului d-vostră în ambele direcţiuni. Primiţi Prea Venerabile, asigurarea deplinei mele stime. Budapesta, 9 Iuliu 1885. Trefort, m. p. Fără să mai arătămă noi, că ce anume intenţiuuî are Ministrulă-ordonanţă, să lăsămă să ne spună ofi-ciosulă »Pester Lloyd:* »Mai însemnate decâtă tote ne pară observaţiunile ministrului asupra atitudinei politice a unei mari părţi a inteligenţei săsescî. Nu în esclusivismă seu în zelăsa silinţă d’a provoca conflicte nefructifere, care totdâuna trebue să se fineseă cu perderea săsismului, ci prin vioia şi intima comunicare cu poporaţiunea ungurâscă trebue să-şî apare Saşii interesele nemului loră... Marii bărbuţă germani, cari isoleză poporulă săsescă făcându’lă nempăcată în contra poporaţiunei unguresc!, nu observă nicidecum, că germanismulă perde cu acesta în continuu te re nulă fi iudă strîmto-rată de Români... De aceea amă dori, ca acea încercare de apropiare (cătră Maghiari negreşită) a ministrului instrucţiunei să se mijlocescă cereuriloră patriotice ale poporului săsescă.* Mai doresce apoi »Pester Lloyd,* ca acestă scri-sore a ministrului să cutriere Germania întregă, ca să se vâ<}ă ce »binevoitoră« este guvernulă ungurescă. Cursa e minunată, e vorba pură şi simplu de desbinarea Saşiloră de Români, de aceste »vipere» pe care Maghiarii nu le potă mistui. F6ia jidovăscă însă se teme că scrisorea va fi luată peste picioră în Germania, şi are dreptate, căci intenţiunea e necalificabilă. Desfiinţarea juriului de pressâ din Sibiiu. Oficiosulă »Nemzet« răspunde la articolulă. prin care »N. fr. Presse* desaprobâ măsura guvernului ungurescă în contra juriului de pressă din Sibiiu, ca o măsură şovinistă şi [rea. Foia ministrului Tisza o spune curată, că măsura acesta e luată mai multă în contra Româniloru: .In Ardâlă, adecă în acea parte a Ungariei, unde atâtă din causa posiţiunii geografice, câtă şi din pricina nisuinţeloră de acelaşi felfi ivite în România, agitaţiunile daco-române suntă fărte primejdiOse, curtea cu juraţi, compusă mai alesă din Saşi, achită o foiă românescă, care aţîţă făţişă în contra maghiarimii şi statului ungară, cu tăte că dela succesulă tendinţeloră daco-române nu potă aştepta altceva, decâtă ca să fie contopiţi în România mărită.* Pentru acesta, 4*ce »patriotică,* i-a regula-risită guvernulă pe Saşi. Dă apoi lecţiune Germanilorfi din Austria — după ce le arată că nu suntă leali faţă cu statulă »maghiară« — 4ic^ac^ că Germanismulă austriacă, dacă-şî pricepe misiunea politică, trebue să recunoscă, că unde se tracteză de ,interesele vitale* ale statului, trebue să sprijinescă statulă »maghiară,* să sprijinescă consolidarea maghiarismului. Pentru câţi-va Saşi din Ardelfi, cari nu suntă decâtă »denunţători,* nu voră căuta doră Germanii din Austria şi chiar cei din Germania să se strice cu Maghiarii, — aşa »raţioneză« .Nemzet.* Ori câtă s’ar scutura foia ungurâscă şi companii de păcatele ce le apasă sufletulă, ună lucru rămâne sigură: S’au speriată şi streinii de năsdrăvaniile celoril dela putere. -----o------ SOIRILE PILEI. Ministrulă culteloră şi instrucţiunii a încuviinţaţi — se 4ice — preotului gr. or. Ionă Grama, din Dri-difă, din ajutorulă de stată 100 fl. Adevărată e ori nu părinte Grama ? —0— învăţătorii: Nicolae Simzianu din Haţegi, Alexandru Via dă din Banpotocă şi Iacobă Germani din Dobra au fostă recomandaţi de inspectorulă şcolari ministrului, ca să-i premieze pentru succesele obţinute cu elevii în limba maghiară. Ce facă părinţii şcolariloră? Apucatu-i-au de scurtă pe numiţii învăţători, să le do-vedăscă ce progrese au făcută în limba română cu e-evii ? —0— Administraţiunea bunuriloră Batthvanyistiloră del? Kormend a ordonată ca fiecare funcţionară şi servitori nemaghiară în timpă de 2 ani să înveţe limba maghiară, Pe când în Spania bântue colera, aci bântue maghia-risarea. —0— »West-ungarische Grenzbote* scrie: »Şi câtă de bine amă ajunsă! Se pună în funcţiuni acum în Ungaria o mulţime de esecutori de dare, cari să facă pe îndărătnicii contribuabili să plătâscă, chiar decă n’ar pută. Câţi indivi4i atâtă de folositori se voră pune în posturi, nu scimă, căci foia oficială aduce numai scurta şi mda-toritorea scire, că ,se primescă esecutori.* Numărată rămâne pe sema statisticei private. Ună răuvoitorii statistică a făcută acum guvernului socotela, că Ungaria după sistemulă de a4l are trebuinţă de 10,000ese* cutorî. Numai pentru comitatulă Timişului se între-buinţeză 200 de esecutori. Fiecare din ei primescă 2 fl. diurnă pe 4i şi b se plătescă tote spesele de călătoriă. —10,000 esecutori! Amă ajunsă splendidă de bine« —0— Dela Sinaia se scrie .României*, că M. S. Regina a vizitată mai multe colibe de săraci, cărora le-a împărţită diferite ajutore băneşcî —0— In 18 Iuliu n. s’a simţită în Seraievo ună puternică cutremură de pămăntă, care a durată patru secunde cu bubuituri tari. —0— Cetimă în »Românulă:« »Ună Română, care se află la băile de la Tuşnadă, ne comunică că tratamen-tulă ce suferă Românii ce s’au dusă acolo spre a face băi este de nesuferită din tdtejpunctele de vedere. Ca-merile suntă d’o scumpete ne mai pomenită, şi acâsta numai pentru Români, căci Unguriloră li se face concesiunea d’a le plăti mai eftină. Mâncarea este rea şi, pe lângă tote acestea, ori-ce Română care nu scie ungu-reşce se află în neputinţă d’a mânca, de vreme ce foile de birtă suntă scrise în limba maghiară. De altmintreil Românii suntă espuşî şi la totă felulă de insulte din partea Maghiariloră şi riscă da se vedea arestaţi, când s’ar încerca să răspundă la aceste insulte.* -0— Se scrie din Piatra »Drepturiloră Omului*, că in noptea de Sâmbătă 6 curentă a isbucnită în acelă oraşfl, ! pe la ora 12, ună mare incendiu pe strada mare. Au FOILETONIJ. Corespondenţă între I. Ghica şi Y. Alexandri. (Scrisorea XX. După »Convorbiri literare.*) (Urmare şi fine) — Ba totă Filipescu e mai mare!* striga indignată prinţipulă Zamfiră, arătândă pumnulă, amerinţare la care Manea răspunse cu o palmă de răsună sala şi îndată se sculă cântândă: »Fivrelzon! fivrelzon!* aşa pronunţa elfi pe românesce cuvintele cântecului său favorită: D a n-sons la Carmagnole; vive le son! vive le son du canon I »Bre! da ce mai palmă, neiculiţă! adormisem şi m’a deşteptată din somnă; aşa e, nea Maneo, c’ai cre-4ută că era falca lui Mustafa-paşa?* 4*se Sgabercea. La cuvintele acestea, prinţipulă Zamfiră, care se temea să nu întărite mai rău pe Manea, începu a rîde cu hohotă, frecându-se pe obrază şi 4icendă: .Intri şi tu în vorbă nepoftită, păianjene! Bine să-i fie lui Mustafa paşa! aşa să paţă decă e Turcă! să se facă şi elă creştină odată şi să se isprăvescă. O mâncâ câtă de bună Mustafa; ş’acu mă ustură. Dă spur-catulă de nebună, nu se încurcă, par’c’ar da într’ună bou. Aşa e dacă mănâncă numai luminări de său, ca Ungurii; ş’aseră era cu o luminare în gură; a înghiţit’o cu feştilă cu totă. — Mănâncă luminări, mă! răspunse Manea, ca să mă lumineză pe din năuntru, mă! dar tu, care bei la vină ca o butie, ce-o fi în capulă tău? întunerecă besnă, mă! ca într’o pimniţă or bă, mă! — Vino-ţî în fire, omule! îi 4ise prinţipulă Zamfiră, vă4endă că er se înteţeşte. — In firele părului tău, mă! să-tî mai încreţescă zulufii, că nu te-am jumulită de multă, mă! dela lăsata secului, dela masă dela Dudescu; ce! pe semne ţi-ai uitată, mă?« Manea nu rîdea niciodată. Umbla pe uliţă strigândă în gura mare: »Toţî boierii să moră, mă! numai Manea să rămâe, mă!« Dacă îi 4icea cineva ceva, arunca cu petre. Nu se temea de nimeni pe lume decâtă de Ba-nulă Ghica. Acolo în curte la Banulă se adăpostea, avea odae, îmbrăcăminte şi mâncare. Manea era milosă şi darnică; totă ce avea da la săraci; dacă îi da cineva o haină bună, ună anliriu, o giubea blănită, elă se ducea la croitoră său la cojocară şi le schimba pe haine grose mitocăneşti, pe cari le împărţea la săraci, pâslrândă pen- tru densulă pe cea mai pro,stă; uneori rămânea numa cu cămaşa. Nimeni nu scia de unde era nici de unde venise. Singurulă său amică era Cloşcă vizitiulă, care se 4ice că era rudă cu Cloşcă celă vestită în răscularea din Ardeală. Cloşcă vizitiulă a murită cam pela anulă 1829 în curte la tată-meu, când şedeamă în Gorgani peste drumă de casarma pompieriloră. Când venea câte-odată vorba cu elă despre Manea, Cloşcă răspundea oftândă: »Bine că e ş'aşa după câte vă4ură ochii lui...* şi îndată schimba vorba, par’c’ar fi fostă ună secretă între ei doi. Manea era ună omă de mare probitate şi discreţiune. Banulă Ghica, când vrea să ajute pe vre-ună săracă, chema pe Manea şi lui îi încredinţa banii ce voia să trimită; scia că nu era omă să se atingă de o lăscae. Pe când urmau glumele şi palmele între cei trei nebuni, etă că vine Medelnicerulă din casă dela boieri şi ' poftesce pe Băltăreţu. După ce îşi întinse bine giubăua la guleră, apucă işliculă de ună colţă ală pernei, păşi ia cadenţă şi întră respectuosă în odae la boieri, ploconin-du-se în drepta şi în stânga cu mâna la peptă pe inimă. Banulă îi arătă lângă uşă ună sipetă acoperită cu ună covoră şi-i făcu ună semnă să şe4ă, ăr vorniculă Scar-lat Cămpineanu, celă mai limbută din toţi, începu a-i vorbi astfelă: »Nene Ştefane! acu te-ai făcută şi dumneata Ro* Ni*. 154. GAZETA TRANSIIVANIEI m arsă cu desăvârşire 20 de case; 40 de familii au rămasă pe drumuri. —0— Duminecă 30 Iuniu a. c. v. sub sără o pldiă amess tecată cu grindină a stricată cucuruzulă, holdele, cepa şi tutunulă de pe hotarulă Făgăraşului. Marţi, 2 Iuliu v., ună pandură poliţienescă a adusă la cunoscinţa ce-tăţeniloră făgărăşenl, că proprietarii, cărora le-a stricată pâtra (grindina) la câmpă, să se auunţe la casa oraşului pentru a li se uşura darea. —o— »Dunărea de josă" spune, că locustele au fostă cu totulă estermmate în Dobrogea şi că nu mai esistă nici ună pericolă astăZI. —0— In comuna San-Dona, la graniţa Tirolului, de mai multe luni deja dispăreu copii într’ună modă misteriosă. Acum s’a arestată răpitorulă loră şi a declarată, că din lipsa altei hrane a mâncată copii furaţi. Antropofagulă este de naştere din Tirol. Dusă fiind în temniţă, a fostă apucată de ună accesă de furiă. —0— 0 telegramă din Madridă spune, că poliţia spaniolă a descoperită conspiraţii republicane deodată în Madridă, Saragossa şi Mataro. In Saragossa s’au arestată 60 per-s6ne, între care ună colonelă şi mai mulţi oficerî, cari au fostă deja condamnaţi la morte ca desertori şi nu de multă s’au întorsă din Franţa; aprdpe de Mataro în Ka-talonia s’a prinsă o bandă de optă indivizi. In Madrid s’a găsită ună depou de arme şi hârtii, din care se vede planulă complotului. Ordinea nu s’a turburată de locă şi se pare că oştirea activă nu e atinsă de acestă mişcare. ------o------- Urişin inferioră, 11 Iuliu n. 1885. In 10 Iuliu n. veni preotulă gr. or. Ioană Cor nea din Urişiu superioră în cancelaria notarială, care se află în Urişiu inferioră, cu ună certificată ce cuprindea unele amărunte cu privire la eănâtarea ajutoriului de stată din cele 20 mii fiorini. D. notară George Terno-veanu l’a întrebată, că de ce nu observă calea oficiosă bisericescă şi se aruncă în braţele streiniloră, deorece greco-orientalii au refusată acelă ajutoră împărţită de ministru şi de capii Bisericei gr. or.? Preotulă Ioană Cornea a respunsă, că ce’i pasă lui de consistoriu si de alţii, lui îi e se capete bani. Acestă ludă ală bisericei a fostă respinsă cu certificată cu totă de susă numitulă d. notară. Causa e că în acelă certificată este o rubrică, în care se întrebă că respecţivulă — cerşetoră — este îmbrăcată în haine bisericescl şi ce conduită 8re. Apoi iată conduita părintelui Ioană Cornea. după cum amă aucjită: Acestă preotă stă sub cercetare disciplinară bise-ricâscă. In anulă trecută se lăţise vestea, că sinodulă protopopescă gr. or. l’ar fi judecată Ia suspendare din oliciulft preoţescă pe timpă de ună ană, din causă că a abusată de oficiulă preoţescă săvârşindă ilegalităţi şi avândă o purtare morală rea. Nu mai amintescă faptele, fiindă pre scandalăse Acestea le am adusă la cunoscinţa publicului, ca scie ce felă de preoţi alergă după ajutâre; căci ce morali şi cu inimă românâscă se ferescă de ajutoră ca iraculă de tămâiă. U. Gelă ce ne comunică aeâstă corespondenţă, ne alătură totodată o copiă a tabelei (kimutatâs), care s’a alăturată din partea oficiului la petiţiunea susă numitului preotă «de a fi ajutorată din cele 24,000 fi. ajutoră de stată, preliminată în bugetulă ţării.* Aci cetimă ânteiu sub rubrica , Numele preotului:* Kornya Ianos, gor. kel. lelkesz; apoi se arată cârd s’a născută (1833), când s’a sfinţită de preotă (1869), ce studii are şi ce limbi vorbesce (2 clase gimn., vorbesce: românesce, unguresce şi nemţesce,) e însurată său nu (este însurată,) câţi copii are, cum suntă provă4uţî şi ce scolă urmeză (3 fete măritate, 2 fii: 1 în gimnaşiulă ung. din Târgu-Mure-şului, 1 lângă părinţi), enumărarea venituriloră preotului (9 holde de arată şi de cosită ce-i aducă ună venită curată de 30 fi. şi din stolă 100 fl.), are avere propriă (nu), este provăijută cu vestminte preoţesc! şi cu cărţile bisericesc! necesare (slabă.) Acâstă tabelă pro văzută cu sigilulă oficiului este datată: Urişulă superioră, 10 Iuliu 1885 şi subscrisă de Kornya Ianos m. p. gor. kel. lelkesz. Sapienţi pauca. -----o------- Dela mai mulţi locuitori fruntaşi din Betleand primimă următdrea rectificare, căreia ’i dămă locă cu plăcere : Betleană, 20 Iuliu 1885. In interesulă adevărului eşti rugată, Domnule Re-dactoră, a da locă in colonele stimatei „Gazete* urmă-tăreloră şire: In nr. 140 ală «Gaz. Trans.* în corespondenţa «Escursiunî prin comitatulă Solnocă-Dobâca* la fine se aruncă Orecare prepusă asupra preotului nostru on. d. Gregoriu Puşcaru prin faima, că dânsulă ar estradă estrase matriculare în limba maghiară. Acâsta precâtă scimă noi, ca cei ce suntemă în continuă atingere cu dumnealui, este ună neadevără. D. câiătoră ar face bine să nu mai răspândescă faime nebasate şi nejustificate prin nici ună faptă esactă şi reală. Nu este bine a eşi în publică cu suspiţionărî nesigure asupra unoră pers6ne onorabile ce nu le merită. Cu atâtă mai puţină merită d. Puşcaru aruncături neplăcute din partea cuiva, fiindcă chiar şi numai în scurtulă timpă de când ocupă acăstă parochiă frumosă a dată cele mai bune probe d<*bărbată, preotă şi română adevărată, încuragiândă şi îndemnândQ prin cuvântările sale cu t6te ocasiunile pe poporă la spriginirea bisericei şi a scblei şi dechiarândă în presenţa curatorimei că: .preferă mai bine a muri la momentă, decâtă scola n6s-tră să pată vr’ună naufragiu.» Ve adecă din 1 lanuariu st. n. 1887 pană la 31 Decemvre 1896 inclusive, pănă la 12 ore la mieŞu nopţii, administraţi unea fonduriloră scolastice şi de stipendie ale foştiloră grăniţerl români de pe teritoriulă susă descrisului regimentă, mai tânjiu în districtulă Nâsăudu, âr acum (afară de III c., 1, 2) în comitatulă Bistriţa-Nâsăudu, publică prin acâsta licitaţiune cu oferte şi învită pe cei, ce ară dori a luâ în arândă dreptulă de cârciumărită în una său în mai multe din comunităţile şi prediele înşirate sub I II III şi IV ca pănă Luni în 17 Augusta st. n. 1885 la 2 ore p. m. se’şi trimită la adresa: „Comisiunei administrătore de fondurile scolastice şi de stipendii ale foştiloră grăniţerl români în Năsăudă ofertele compuse în scrisă sigilate, timbrate şi încărcate cu vadiulă de 10o/° ((Jece la sută) a preţulului de strigare statorită după specificaţiunea mai dela vale, său în bani gata număraţi său sunători, său în note de ale băncei austro-ungare, său şi în hârtie de stată de ale Austro-Ungariei, computate după cursulă bursei din cfiua licitaţiunei dimpreună cu cupă-nele şi taldneleloră încă nedecâcfute, scăzute cu 15°/o sub preţulă nominală. Ofertele voră avă a cuprinde în sine ca condiţiune sine qua non: 1) cumcă îmbiitorulă ia dreptulă de cârciumărită în arândă pe 10 ((lece ani) încependă din 1 lanuariu st. n. 1887 pănă la 31 Decemvre 1896. 2) Preţulă câtă îlu ofevesce pe ană pentru fiecare din comunităţile său prediele numite, una câte una său şi mai multe ori t6te întruna, însă aşa ca la dreptulă regală din fiecare comunitate să fiă pusă preţulă oferită pentru acela separată, dedrece oferte cumulative cu o sumă pe mai multe, său pe t.6te drepturile regale din tăte comunităţile în concretă la olaltă, ori şi în ce grupe, său secţiuni din diferitele văii nu se primescă, şi de se voră dâ, se voră restitui oferentului fără considerare. Preţulă oferită va trebui să fia mai mare decâtă suma pusă ca preţu de strigare în conspectulă dela călcăiulă acestei publicaţiuni, însă sub acelă preţă nici de câtă nu se va acceptă. 3) în ofertă trebue să fiă pusă neapărată condiţiunea că oferitorulă cunăsce bine şi pe deplină condiţiunile generali şi speciali de licitaţiune pănă în cele mai mărunte părţi ale loră şi că se supune necondiţiunată c* a& îndatoresce a-le împlini fără nici o escusare şi apoi cumcă 1 “ ăîn literă în literă. ________________________________ 1885. 4) Ofertulă seu să fie scrisă şi subscrisă cu mâna propria a oferentului său se aibă tdte recerinţele unui documentă deplină validă după procedura civilă. îndată ce voră trece 2 6re p. m. în 17 Augustă nou 1885, se voră deschide ofertele în faţa comisiunei administratoria şi a membriloră de comitetă, cari din întâmplare, său anume ar luâ parte la licitaţiune şi acele se voră înregistra într’ună protocolă, ce se va suscepe despre licitaţiune, încependă dela celă mai mică oferente pănă la celu mai mare. 5) la comunităţile din Vaiea Borgoului, a Şieului şi a Mureşului (III. a, b, c) să se pună în ofertă două sume, adecă suma câtă se ofe-resce numai pentru dreptulă de preste ană şi suma câtă o oferesce cumulative la olaltă cu celă treilunară de t<5mnă la olaltă la fiecare comunitate separată. Comisiunea administratoriă va ţină cu membrii de faţă ai comitetului său şi de sine, şedinţa secretă, în care va decide numai decâtă că pe care din oferenţl său pe cari să-i recomande la comitetă şi la locurile superidre spre aprobare, dr celorlalte după decidere numai decâtă le va restitui vadiele depuse. Atâtă condiţiunile generali, câtă şi cele speciali mai deaprdpe se potă vedd la comisiunea administrătdre în 6rele de o-ficiu. Din şedinţa comisiunei administrătdre de fondurile scolastice şi de stipendii ale foştiloră grăniţerl români. Năsăudii, 12 Maiu 1885. Preşedintele: Iosifa Mihalaşiu, m. p. Secretar ulă: Ioachimă Mur&şianu m. p. Conspectă despre preţurile de strigare statorite pentru dreptulă regală de cârciu-mărită din cele 44 comunităţi foste grăniţăresci şi cele 4 predie din ţî-nutulă fosfului Il-lea regimentă română de margine din Ardelă pentru licitaţiunea cu oferte din 17 Augustă st. n. 1885. 3 ă i o O Tînutuln 0) ’cn *3 £ o r —* Comunitatea sdu Prediulă unde e dreptulă de cârciumărită. Preţul sfrigărei 3 O a 3 - — >3 3 «J 3 — — ^ £ Ş 11. Ier. © hi 3 •h> O c -d <1 2 Rebriş6ra 1850 3 Rebramare 936 4, Parva (Lunca Vinului) 400 5 • H Nepos (Vărarea) 1271 6 3 Feldru 1522 — 7 3 Ilva mică 1707 8 00- i© Sângeorgiu 2253 — 9| s Maieră 2185 — 10| O Rocna vechiă 4453 — 11 Ol Rocna nouă (Şanţu) 1790 — 121 ce Ilvamare 1612 — 13| Măgura 1130 — 14! 3 nK Sântu Iosilfl (Poiana) 670 — 15| 00 Leşiu 1225 — 16| >3 *53 Salva 2009 — 17| Ti 3 Hordou 690 - 18 3 O Bichigiu 474 — 19 »D o Telciu 2230 — 20 0Q >cS Romuli (Strîmba) 271 — 21| hir ce Runcu 579 — 22 i^-t i w Mititeiu 644 23 ce ce Găureni 165 — 24 • H î> Piaiu (Suplaiu) 247 i 25 u t—î Poieni (Poenile Zagrei) 526 — 26 +3 0Q Zagra 1661 — 27 Mocodă 1060 — După târg sâu Valea Şieului 28 Nusifalău (Nagyfalu) 370 — 29 Sant-lonă (Szt.lvân) 156 — a) a) Valea Vinului II. II. II. II. Anieşă (Domb hat) 1778 — III. a) Valea Borgoului 30 ^3 1. Borgo-Rusu 1600 — 31 3 O o 2. * Diosenî 2149 — 32 bC b. hc Q 3. » Miffloceni 2766 — 33 O 03 ce © 05 4. » Suseni 2150 — 34 35 ce © 5. , Prundu 6. » Bistriţa 3986 3152 — 36 37 75 > 7-c > 7. , Tiha 8. » Murăşeni 2542 2016 — III. HH t—i b) După terg sen cerculă Monorului 38 3 5 1. Budaculă română (Român Budâk 39 §33 CJ _. 2. Ragla 40 w «î >3 3. Şieuţă (Kis-Sajs) 41 CUj'S -2 4. Monoră 42 b 5. Gledini III. ta c) Valea Mureşului 43 ’g'g 3 -3 Rusii în munţi (Maros Oroszfalu' 44 . 3 H 7. Morăreni (Monosfalu) IV Ctf O d ff'3 IV. Măgura calului 1 .s 5 O" ^ 03 1. Măgura calului 965 — 2 CQg 2. Tihuţa 681 >3 b£ u >3 +3 <6 j* 3- 3 9 "3 3 u ** «3 o .*2 © *-hi ^ “ 8.. o 1 ^ - a a, © a ‘3 r£~ 9 . 3 re a 2 « ec 73 2 a a p 3 % 1*3 568 228 1475 1486 1431 1829 457 Anunţămă aceloră onoraţi cetitori, cari voră binevoi a se abona ii E6ia ndstră de aici încolo, că avemă încă în reservă numeri dela încej: anului 1885 prin urmare potă să aibă colecţiunea completă. ADMINISTRAŢIUNEA „GAZ. TRANS,8 Tipografia ALEXI Braşovă.