BED ACŢIUNEA ŞI AUMINISTBAŢIUNEA I BRAŞOVt, piaţa mare Nr. 22. ,OAZETA“ IESE ÎN FIECARE ţ)I. V Pe unfi anfl 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: l Pe anfl 40 fir., pe şăse luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANULU XLVIII. SE PRENUMERÂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANUNCIUBILE: 0 seriă garmondtt 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorlsorl nefranoate nu se prlmetou. — Hanusorlpte nu «a retrămltfl. m 148 Vineri, 5 (17) Iuliu. 1885. BraşovH, 4 (16) Iuliu 1885. Să continuămu cu România în Ungaria. „Interesantuluw articulu din „Budapesti Hirlapw se continuă în mimârulîi dela 14 Iuliu ală acestei foi şi autorulu lui, „veteranulu publicistă ungurii, care a jucată unii rolă mare odi-ni6ră“ spune totă ce are pe inimă, ba ceea-ce este şi mai ciudată, spune mai multă încă de* câtă scie. Se p6te observă destulă de bine din arti-culii foiloră maghiare privitor! la Români, că scriitorii loră caută nodă în papură spre a justifică despotismulă erei actuale şi spre a-şi crea ună titlu fictivă la maghiarisarea nâstră. Totulă se învertesce împrejurulă ideei ficse a maghiarisărei şi împrejurulă esclusivităţii inte-reseloru de rassă maghiare. Ungurulă are poftă sfe domnâscâ şi să trăiască lumea albă ungu-rfecă din tradiţiune. Idea că mâne poimâne va trebui să împarţă folâsele statului cu Românii torturăză. Elă vrea să fie singură domnă şi stăpână, şi nici nu-şl p6te închipui că se fie vreodată coordinată cu alţii, car! nu se închină „Dumnezeului Maghiariloră.u De aceea noi Românii suntemă şi remânemă unu periculă constantă pentru Maghiari, său, mai curată vorbindă, pentru domnirea esclusivă De aceea nouă nu ne este iertată să avemă drepturi politice-naţionale, nu ne este permisă să fi^rămă ca naţionalitate deosebită nici măcară ia sferele inferiăre ale vieţei publice. De aceea idea de stată maghiară, cu alte cuvinte: idea domnirei esclusive a rassei maghiare, I nu se unesce nicidecum cu principiulă desvol-|tfirii năstre naţionale; nu se împacă nici cu lim-ndstră, nici cu datinele năstre, nici cu porii nostru naţională, nici cu scălele năstre, ba Iniei chiară cu biserica năstră românăscă. De aceea publiciştii veterani şi mai noui liaghiari nu mai încapă de câteva foi române, le puţinele scăle şi de puţinii învăţători români. Totâ ce este românescă şi se desvăltă românesce leeste ună ghimpe în ochi, fiind-că ori ce înaintare a năstră pe calea naturală şi drăptă în-Ittresce elementulă românescă şi slăbesce pe Ir merge şansele domnirei esclusive maghiare. Trei miliăne de Români concură pe tărâ-& progresului în cultură cu trei din cinci Ipkrţi ale naţiei maghiare. Şi pentru ca acăsta concurenţă să nu de-[rinâ niciodată periculăsă despotismului de rassă chiară; pentru ca în ţinuturile locuite de Ro-d! de pe vastulă teritoriu dintre Tisa şi Carafe p6tă porunci în veci fişpani şi solgăbirăi şi se pâră idiomulă românescă până şi [finogradele primărieloră sateloră române-: tre-neapferatu ca puterea statului să suprime ori î mişcare românăscă de sine stătâtăre fiă în co-pmmă, fiâ în scălă fiă în biserică. Şuprimarea se face în numele principiului Itonnirei esclusive a elementului maghiară şi idrece acestă principiu este declarată de cătră |ivernanţi ca principiu de stată, ea se face în Inele statului. Mijloculă, de care se foloseşce în acăstă operă de sugrumare, este îm- Rrea forţată a limbei maghiare, lui, ca limbă Este clară că acţiunea îndreptată în contra progresului firescă ală popăreloră nemaghiare nu se păte răzima pe dreptă şi pe dreptate, ci numai pe acsioma, că „puterea primăză dreptulă.“ Acăsta este atâtă de adevărată, încâtă regimulă un-gurescă în lucrarea sa pentru întărirea „ideei de stat maghiară“ vine în conflictă cu însăşi legile esis-tente ungurescl, cu legea de naţionalitate dela 1868 şi cu legile şcolare şi bisericesc!. Aceste legi prevădă întrebuinţarea limbei române în sferele inferiăre ale vieţii publice şi ale instrucţiunii publice precum şi în viaţa bisericăscă, dăr tocmai de aceea ele carambolăză cu idea de stată [maghiară, care idea s’a desvoltată mai târziu în puterea Z^calei» că apetitulă vine măncândă. Dăcă statulă, după idea guvernanţiloră, are să fiă ună stată curată maghiară, precum este şi limba statului cea maghiară, atunci prin întrebuinţarea neîmpedecată a limbei române din partea unei poporaţiuni de trei miliăne statulă îşi perde caracterulă specifică maghiară, societatea lui apare mixtă şi desvoltarea ei nu se păte face numai pe calapodulă strimtă maghiarii; atunci progresulă naturală ală limbei române în sferele inferiăre ale vieţei publice măiesce numai şansele năstre de concurenţă cu elementulă maghiară şi ne crează basa, ca să aspirămă cu timpulă la folosirea limbei năstre materne şi în sferele superiăre ale vieţei publice de stată. Idea numai, că aşa ceva este cu putinţă şi că păte veni ună timpă ca Maghiarulă să fie silită a împărţi ună dreptă, cum se cuvine, cu Românulă, îi face nebuni pe şovinişti. In furărea loră, şoviniştii maghiari îşi uită de tăte obligămintele, ce le au faţă cu popărele conlocuităre, faţă cu lumea civilisată, faţă cu angajamentele loră proprie şi strigă după gen-darmi şi procurori, ameninţă cu forţa fi ceru întrebuinţarea ei, suspiţionăză, calumniăză şi afuri sescă totă ce li se pare, că stă în calea visuri-loră loră d’a stăpâni în veci peste popărele Ungariei esclusivă, ţinându-le în frâu şi esploni tându-le după trebuinţă, fără a le recunăsce drepturi egale naţionale. Şovinistulă veterană dela „Budapesti Hir-lap“ este, precum văZurămă, mai multă ca de obiceiu turburată şi nu scie ce culori mai drastice să aleagă ca să descrie marele periculă ce ameninţă supremaţia rassei maghiare. Elă îlă cuprinde în două cuvinte Zieândă: „Romania Magyarorszâgon “ (România în Ungaria) Cu acăsta veteranulă publicistă maghiară a Z^d totă şi era de prisosă să mai înşire atâtea neadevăruri şi calumniărl în contra Româniloră spre a desfăşura, că România dela noi trebue să pâră ca să pătâ trăi şi înflori Ungaria. Şi întradevără pentru ca să nu mai fiă Ro-mâniă în Ungaria, în sensulă celoră espuse în „Budapesti Hirlap,“ ar trebui să se suprime nu nu numai pressa română „agităt6re,w ci să se nimicâscă şi scălele şi bisericele române în totă cuprinsulă teritoriului Ardâlului şi ală Ungariei resăritene, dela Maramurăşă pănă la judeţulă Timişului. La ună astfeiă de răsboiu de esterminare să gândesce fără indoiâlă şi veteranulă publicistă maghiară, când apelâză la întrebuinţarea forţei brutale ca să se stârpâscă România din Ungaria. Mai deunăZi Z^cea un^ ahh organă maghiară, că Ungaria de aZî nu e destulă de tare ca să supârte libertatea Româniloră şi a celorlalte popâre nemaghiare. Ei bine, ce urmâză de aici? Să se sinucidă ea, să-şi sfărîme şi să-şi omăre membrele corpului său ? Fi-va atunci Ungaria mai tare ? Veteranulu şovinistă jură, că aşa va fi. Noi însă îi vomă Z^ce: Eşti în mare rătăcire, eşti ameţită de patimă 6rbă, eşti inspirată de egois-mulă celă mai mârşavă care îşi înghite proprii săi copii, eşti unu tirană absurdă şi ignorantă căci la din contră n’ai pută să ajungi la con-clusiunea, că cultura firâscă a poporaţiunei unui stată este unu periculă pentru esistenţa acestui stată şi că pentru ca să trăiâscă statulă trebue să pâră popărele lui! De ar fi publicistulă maghiară dela „Budapesti Hirlap“ ună omă cu raţionamentă sănătosă, ună omă ală veacului cu inimă nobilă, atunci ar cugetă altfelă asupra Ungariei şi a României dintre marginile ei. Atunci şi-ar Zice : Dăcă Ungaria de aZî nu păte suportă libertatea Româniloră, a Germaniloră şi a Slaviloru ei, atunci ea trebue să fie fărte slabă şi ca să se întărâscă şi să între şi ea în rândulă stateloră culte şi înaintate nu-i rămâne altă decâtă a se dedă cu libertatea popăreloră sale, inghiţândă şi mistuindă câte o dosă de libertate nemaghiară. AZî mai puţină şi mâne ceva mai multă şi in curândă Ungaria işl va recăpăta forţele şi nu va mai fi nevoiă a i se ampută membrele. Atunci România dela noi de acasă ar trăi in cea mai bună inţelegere cu Maghiaria şi steaua Ungariei ar luci cu indoită putere deasupra loră âr pe ocărmuitorii din Pesta nu i-ară mai spăriă din somnii fantoma daco-romănă. Gestiunea afgană. Se pare că Salisbury nu are încredere în lealitatea guvernului rusescă, că resolvându se Gestiunea afgană, pacea se va asigura pentru o lungă durată în Asia centrală. Acăstă neîncredere i-o măresce primului ministru englesă şi presa rusăscă, care n’ar vrea să vaZă Zul-ficarulă în njânile Afganiloră Ea se încârcă să deschisă o nouă campaniă polemică în contra Angliei, fiindcă acăsta e hotărîtă a’şî pune India în stare de apărare, cu tătă înţelegerea ce s’ar stabili în cestiunea afgană. Astfeiă strigă »Novoje Vremja:* La răsboiu ca la răsboiu! şi declară, că Rusia va pune tote pedecile posibile în calea lui Salisbury, ca să nu’şî potă realisa planurile sale, atâtă în Afganistană, câtă şi în India. »Times,* răspunZăndă la ameninţările foiloră rusesc!, declară — ca i dreptă — că numai cu mare greutate ar primi Anglia o nouă cărtă cu Rusia, dar că ea, după ce s’a retrasă dintr’o posiţiune într’alta şi dupăce pretenţiunile rusesci se îmulţescă cumplită, nu’şî va re voca îndatoririle ce şi le-a luată‘faţă cu Emirulă şi nu va permite Rusiei să ţină pe săma ei Zulficarulă, contrară promisiunilorfi ce ea le*a dată. Gumcă resolvarea cestiunei afgane na e lipsită da greutăţi, ne doveeesce faptulă, că ministrulă de răsboiu englesă, în şedinţa camerei comuneloră dela 13 Iuliu, a declarată, că guvernulă menţine starea de pregătire, pentru a fi gata în casulă eventualităţii, pentru care s’a cerută încă sub Gladstone creditulă de unspre-Zece miliâne. Dar nu numai că acestă credită s’a votată, ci s’a prevăZucă în bugetulă armatei şi mărirea Nr. 148. GAZETAf TRANSILVANIEI 1885. Strămutarea juriului din Sibiiu şi pressa maghiară. ,Szekely Nemzet* observă, că elă a precisă încă de cu vreme, că presa naţionalităţilor^ va face mare larmă asupra acestei afaceri. «Câtă vreme desfiinţarea juriului din Sibiiu era grăbită — continuă f6ia săcuiască — numai de «opi-niunea publică,* adecă câtă timpii enunciarea guvernului nu s’a publicată, mai puţină Saşii dedeu cre^Smântă acestei măsuri destinată a pedepsi cum merită atitudinea loră «duşmană statului.* Saşii şi Românii îşi rî-dâu în pumni şi’şî gândeu: n’o să iasă nimică d’aci. Ei cunoscă deja lealitatea ungurâscă,* acesteia «nu i se pote presupune* o presimţire atâtă de aspră.... Acum intenţiunea guvernului a devenită faptă. Guvernulă a ţinută sămă de »cererea opiniunei publice,* desfiinţândă juriulă din Sibiiu. Acâstă disposiţiune negreşită că a provocată mare mulţămire. Dar trebue să o spunemă, că noi de multă amă aşteptată acestă măsură şi, dacă noi dămă guvernului, care îşi împlinesce cu credinţă datoria sa, tributulă recunoscinţei meritate, nu putemă 4ice că acea măsură a venită pe neaşteptate, fără nici o iniţiativă. Da, noi amă aşteptat’o. Imboldulă a pornită dela noi, controlorii intereseloră ungurescl, dela pressă. Şi aci se arată, ce chemare are pressa ungurescă. Acum se arată destulă de bine, câtă de necesară era desfiinţarea juriului din Sibiiu, dăcă cetimfi «strigătele de durere* ale toiloră, care au fostă lovite de simţitârea pe--dâpsă.* ----o------- SOIRILE PILEI. Comitetulă de o sută alesă pentru pregătirea adunării generale a reuniunei ardelene de maghiarisare şi-a începută activitatea sa. In presăra adunării generale se va da în arenă o representaţiune festivă, şi Jokai e rugată să scrie prologulă acesteia. Anunţările de noui membri continuă si formarea de reuniuni filiale progre-săză mereu, spune o telegramă din Cluşiu. Ne vine în minte fabula: ,Brâsca şi Boulă*, de câteorl cetimă scirl de soiulă acestora. —0- Se vorbesce că în Cluşiu are să apară dela 1 Sep-temvre ună mare cjiară română, redigiată de Români maghiaroni. Va să 4ică o a doua ediţiă a răposatului »Viitorulă.« —0— Representanţa oraşului Alba-Iulia a votată, în şedinţa dela 11 Iuliu n., suma de 200 fl. pentru reuniunea de maghiarisare din Cluşiu, şi încă procedându-se in modă ilegală, căci cestiunea acesta nu era pusă la ordinea <]ilei. O va pedepsi «liberalulă* ministru Tisza? Vorbă să fiă. —0— Tănărulă I. Bogdană din Braşovă a fostă promovată cu mare laudă la gradulă de licenţiată în litere şi filosofiă de cătră Universitatea din Iaşi. Tesa susţinută, din care a şi tipărită partea I, este: »Istoria coloniei Sarmizegetusa.* Ii urămă o carieră strălucită. —0— Pentru aplicarea eopiiloră români la meserii se a-nunţă, că suntă locuri vacante la măsarl, cismarl, covrigari, croitori, pălârierî şi friserl. Copii, avendă etatea de 12 ani şi sciindă scrie şi ceti, potă fi aşedaţî ca ucenici pe timpă de 4 ani, avendă părinţii să îngrijescă de vestmintele necesare. Părinţii, cari dorescă să aplice copii loră la una din amintitele meserii, să se adreseze la părintele B. Baiulescu în Braşovă. —0— De câteva (Jde se află în mijloculă nostru d. Pitişă, profesoră la liceulă din Craiova, şi d. Goleşă profesoră la gimnasiulă din Galaţi. —0— Pe linia căii ferate dintre Cluşiu şi Braşovă, pela Teuşă, nisce făcători de rele necunoscuţi au pusă scânduri pe şine, ca să facă să deralieze trenulă. Din norocire conductorulă observândă, isbuti să oprescă trenulă. —0— Sâmbătă în 6 (18) Iuliu se va ţină, în sala cea mare a gimnasiului săsescă, esamenulă grădinei de copii a d-nei Hermina Lexen, la care suntă invitaţi părinţii şi amicii eopiiloră. —0— «România* spune, că d. Velescu, măestru de gimnastică din BucurescI, s’a dusă la Sofia chemată fundă să instaleze gimnastică pela mai multe şcoli din capitala Bulgariei. —0— Directorulă Observatorului din Cernăuţi va merge în BucurescI, ca să facă esperienţe la Observatorulă de acolo; ăr directorulă Observatorului din BucurescI va merge să facă esperienţe la celă din Cernăuţi. —0— D-lă N. G. Stănescu, comerciantă din Buzău, bote- zându-şl ună copilă i-a pusă numele: Revoluţiă, spune «Albina Buzăului.* —0— La congresulă telegrafică ce se va ţină în Berlină, Germania va propune taxa uniformă de 20 bani (9 cr.) de cuvântă pentru ţările uniunei telegrafice. Clnşiu, 15 Iuliu a. c In «Ellenzâk* nru. de astăzi veţi vede între noutăţile 4dei Şi una intitulată: «Nemzetisâgi kedveskedâsek* (Amabilităţi dale naţionalitâţiloră). Vetjî Dâmne, ,Elenzâk« produce ca o bravură din «Nerazet*, cum solgâbirăulă a respinsă cererea protopopului din Becleană din motivulă că a fostă scrisă olăheşce! ce şi viceşpanulă, ba chiară şi comitetulă centrală comitatensă a aprobată. Aşa dâră pre lângă bucuria draconică, se constată călcarea legei de naţionalitate ca âreşî care triumfă ală şovinismului. Şi totuşi aceiaşi foiă, »Ellenzek«, înlr’acelaşă numără răspumjendă la articlulă din .Revue du monde latin*, are obrazulă a declara aserţiunea din acelă articlu de minciună şi obrăzniciă, cumcă adecă Ungurii ne râpescă limba ?!! Intr’adevără, grosolană impertinenţă trebue să aibă cineva ca să minţâscă faţă făţişă, fără să-i fie ruşine măcară de sine. Selagiu, Iuliu 1885. In sinodulă diecesană Gherlană din a. 1882 s’a dechiarată de obfigatâre ţinerea conferinţeloră trac-tuale preoţeşci, ce se conchiamă prin protopopulă fieş-cărui tractă, pentru deprinderea în sciinţele teologice prin ţinerea de disertaţiunî dogmatice şi pastorale. Astfelă de conferinţe, cum şciu, s’au ţinută in tâte tractele protopo-pescl din Selagiu, numai în tractulă Bredului nu s’a făcută încă acâsta nici pănă în 4'ua de a4I, deşi conferinţa avea a se ţine încă în lunile de primăveră. Nu cumva protopopulă nostru tractuală d. Teodoră Popă s’a înfricoşată pre tare de controlulă ce l’au îndurată unele conferinţe preoţeşci selăgiane din partea ad-ministraţiunei politice a comitatului? încâtă tace tăcerea pescelui. Acesta nu-o presupunemă despre d. prota, căci îlă cunâscemă de ună mai mare voinică decâlă să se înfricoşeze şi de umbră. Ce să fie totuşi causa ? o enigmă acesta, pe care numai d. prota o va soi deslega mai nimerită în favorulă său; âre nu începe indiferentismul a se încuiba si în inima d-lui protopopă, omului atâtă de glorificată odinioră de ai săi? Cu câţiva ani mai ’nainte în tractulă nostru se ţi-nâu şi câte două sinâde anuale, acum însă trecă doi ani fără să se ţină măcară unulă, cu tâte că de presentă lipsa o simţimă mai tare, de ârece stămă pe ună terenfi atâtă bisericescă câtă şi şcolară cu multă mai critică şi ni-ară prinde bine convenirile sinodale. Cei ce cunâscemă dorulă piu de sinâde de mai înainte ală d-lui prota, ne mirâmă cum de s’a răcită acela într’ună modă aşa bă-tătoră la ochi, dâr nu avemă pentru ce, căci proverbulă 4ice: «nici ună suişă nu-i fără coborâşă* şi faţă cu d. prota trebue să ’şi aibă valârea sa. Dixi. Circeanulu. -----o------ DIN BUCOVINA. Sueeava, în Iuniu 1885. «Gazeta Transilvaniei*, pe care am fericirea a o cunâşte de ună timpă, este după judecata Româniloră cu simţă o evangheliă, în care suntă scrise patimile poporului română prin apostolii săi; din acestă punctă de vedere plecândă, lumea cetitâre e datore a o respecta, şi datori suntemă cu toţii a ne feri de a-i raporta cestiunî care stau departe de adevără, şi chiaiă de acele cari n’au a face cu causa pentru care se luptă de atâta timpă. In colânele acestui stimată 4iară am observată din când în când articule scrise de ună domnă Scaevala din Bucovina, prin care susnumitulă combate cu tactă faptele şi drumulă condemnabilă, pe care au apucat’o preoţii români din ţera nostră. Cetindă cele scrise de d. Scaevola mi s’a părută că d-sa are intenţiunea a propagă, celă puţină printre şiruri, protecţiunea sistematică pentru preoţii cei de ajutoră la avansamente, şi cunos-cendă bine, câtă plătescO şi cea mai mare parte din aceştia, i-am răspunsă în n-rulă 106 ală «Gazetei*, şi i-am 4isă numai atâta, că: idea acesta dacă dlui ar e-sersa-o in adevără e greşită, arătândă totodată causa^ fără a critica său a lua în nume de rău cele scrise de d-sa în genere. Domnulă Scaevola găsindă de cuviinţă a-mî replica în nr. 129 ală «Gazetei*, a luată refugiulă Ia espresiunî şi nelogisme, cu cari după socotinţa mea n’ar fi trebuită să se apropiă de colânele «Gazetei*, mai alesă în o causă seriâsă, în care ideile nâslre de principiu au mersă pănă acuma in liniă paralelă. Analisândă numai tnceputulă corespondenţei, adecă a răspunsului, am admirată logica d-lui Scaevola: «Mă bucură fârte*—începe d-sa—«că articulii mei suntă cetiţi, şi cumcă se găsescă cetitori cari caută şi află unele scăderi în ei.* Dacă e acesta adevărată, pentru ce d-le Scaevola, d-ta aflândă pe tratele d-tale de principiu bie-tulă Clănau i-ai dată cu bâta în capă, l’ai găsită că se face mai radicală decâtă d-ta însuşi şi în fine l’ai sfătuită să tacă mai departe, ca nu cumva din radicală să se facă ridiculă, şi apoi pâte din Clănău să devie după teoria d-tale lingău. «Cumcă corespondentulă voiesce «să fie radicală se vede de acolo, că nu i plac cârmâjeleşi „pretinde ca preoţii să nu ia bani pentru isprăvirea func-„ţiuniloră, eu mai bine aşi 41°®* preotulă să primăscă „cine ce-i va da“ — scrie mai departe d Scaevola. Aici am cunoscută, că d. Scaevola, care sâmănăa fi bărbată de principiu, a vrută să vorbâscă de clacă cum se 4'ce românesce, seu a avută intenţiunea fârte bine combinată de a mă provocă să vorbescă mai pe largii în cestiune. Ei bine d-le Scaevola 1 D-ta ca amică ală poporului nostru cunosc! bine sărăcia lui, şi te bucuri tare cândă ve4I că bietulă Română, în tâte posturile de peste ană, duce colaci în ciubară de i se rupe spatele de greutate Ia biserică, cu care preoţii hrănescă porcii şi caii ? Românulă nostru posteşce aprâpe 8 luni pe ană, şi în totă timpulă acesta nu mănâncă alta nimică decâtă borşă cu piperă, mâre de curechl şi alte legume, pentru preotulă însă, care nu vrea să se interesez? de sortea lui, elă se duce la jidovă, ia acolo făină de grâu pe da-toriă, pe care o plătesce apoi cu preţă In4ecită, şi face o mulţime de colaci, cu cari preoţii cum am 4is& hrănescă porcii. Românulă în unele locuri e atâtă de piosă în astă privinţă, încâtă cu colacii ce-i duce preotulă peste ană ar pută trăi cu casa sa celă puţind 3 luni. Acesta e cârmojăria care mie nu-mi place; pâle îţi place d-tale d-le Scaevola? Atunci să nu te superj iarăşi dacă îţi voiu 4i^e că eşti pâte ună cooperatorii, care alergă după o parochiă grasă; ai 4*să forte bine că preotulă să se mulţumescă cu ceea ce capătă; apoj d-le Scaevola cine ară avea de 4^ă ceva dacă s’ar şei că preoţii se mulţâmescă cu ceea ce li să dă. Una vei sci şi D-ta bine, adecă că preoţii în mare parte nu numai că nu se mulţămescă cu ceea ce li se dă, dar se negâţă pentru funcţiuni ca jidovulă în fergă, şi dăcă Românulă nu pră vrea, elă 4«cecă: «Românului să-i frigl ochii.* In faţa acestei împrejurări idea, că preoţii să nu aibă a se neguţâ cu poporulâ, dacă nu e admisibilă, A apoi radicală nicidecum, dâră pentru d-lă Scaevola, că-1 ruia i-ar părea rău a vedă odată ridicată prilegiulă câr-1 mojă itului. Domniata d-le Scaevola strigi, că de ce n’am I dată pe faţă pe cooperatorulă celă cu 7 fl. şi o traistă I de colaci? Apoi şi Ia acâsta îţi răspundă că n’a foştii I consultă a face aşa, acesta e ună omă tânără, în altă I privinţă nepătată, şi ar fi rătăcită calea, dăcă l’aşfl fi ru-1 şinată înaintea lumei; eu i-am trimisă numărulă «Gazetei» I în care era articolulă asupra lui, şi i-am spusă că arti-1 eolulă e scrisă de mine; elă a cetită, s’a întristată fârte I şi a spusă persânei, cu care i-am trâmisă numărulă, d I unele ca cu traista cu colaci le-a comisă din nesciinţă, I* se va feri pe viitoră, şi esprimândă părerea sa de rău, I a promisă, că de acuma înainte va fi omulă naţiunei I nâstre, şi dăcă vrei să ve4I d-le Scaevola, acelă coope-1 ratorO e a4î abonentulă «Gazetei Transilvaniei.* Dar I d-le Scaevola, de ce nu l’ai dată pe faţă pe preotulă celi I bătrână, despre care ai scrisă sigură, că a sverlită cui colaci după cooperatoră în biserică, căci unulă ca aceb I numai numele de cârmojară merită, şi apoi dela ună im-1 bătrânită în rele nu e speranţă, că se va îndreptă. Ani nu cumva acelă preotă bătrână a svârlită şi după d-ta. I d-le Soaevola, cu colaci, şi deaceea d-tale ţi-a fostă ttai I sâ-lă dai pe faţă, — seu pote a abonată , Gazeta* ? I elă?.... Atunci şi eu 4ică să nu-lă dai pe faţă, căptol se va îndreptă celă puţină la pragulă morţii. — I Domnule Scaevola! D-ta pare să fii ună omăinte-l ligentă, însă tânără şi cu puţină rutină, de vreme ce fap# cu o cestiune aşa de seriâsă, prin care se desbate calei care ar pute îndreplâ referinţele dintre preotă şi poporală română, anini şagl, cari suntă menite a discredili şi a face ridicule înaintea opiniunei publice protestele, ca începă a se ridica în contra răului înrădăcinată, prii 4iaristica română. — «Scripta manent*, trebue săfigândită mai ânteiu şi apoi îţi aduceai aminte, că prin tar seologia d-tale te depărtai însuţi de devotamentul! ca-usei, pentru care te lupţi. Apoi 4icl, că vreau se apără pe Eminenţa Si! N’am fericirea a cunâsce mai de aprope faptele Eminenţei Sale, opiniunea publică însă e în favorulă Sfinţia Sale. Avemu d-ie Scaevola încă de acuma de dată pe faţă mulţimea pâcateloră, ce le comită unii în contra poporului nostru, din sudârea căruia se hrănescă, — dar , să luămă treba mai încetă, să fimă cu răbdare - şifel \ Nr. 145. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. flu se vord îndreptă, eu unuld, fii sigurd, că le voiu da pe faţă nu numai numele celord cu păcate, ci şi ald meu, căci înaintea unei cause juste trebue să mergernd cu fruntea deschisă, şi în speranţă, că şi D-ta vei lucră aşa şi vei dovedi că nu eşti cooperatoruld Scaevola, dorescd să ne întălnimft ârăş! câtd mai curândd prin colonele stimatei nâstre , Gazete*. La revedere Clănău. ------O------- Teatrul a maghiarii în Deşiu. Deşiu, la 9 Iuliu 1885. Mercur! la 8 Iuliu s’a pusă pătra fundamentală cu mare solemnitate edificiului de teatru maghiară. Und arcă triumfală împodobita cu verdăţă era ridicată asupra locului, unde avea să se facă ceremonia punerei petrei fundamentale, şi purta inscripţiunea: »Nem csakis tenben bizzunk, mint bizânk embersâgunkbol aljon feun hazânkb Conductulă în frunte cu prefectulă Bânffy a plecată dela edificiulă comitatensă însoţită fi indii de musica corpului pompieriloră în gală, de pruncii şcolari, ce suntă cu locuinţa în Deşiu, apoi de multă lume de domne şi domnişâre, bărbaţi şi tineri. Ajunsă la locuia destinată, proprietarulă de fabrică de spirtă Gregoriu Voit a ţinută o cuvăntare însufleţită prâmărindă pre Banffy ca pe unuld carele este înteme-iătoruld acestui aşe4ământă' de cultură; pentru carele espriroându-ş! dorinţa ca să înflorăscă spre cultivarea limbei maghiare şi întărirea simţămăntului patriotică, rugă pe Banffy să facă ceremonia îndatinată, adecă să ia ciocanuld de aurd, ce se afla pe o măsă împrovisată dimpreună cu o lingură de aură, şi să lovăscă cu elă pătra fundamentală. Prefectulă luă ciocanuld şi făcu ceremonia îndatinată. Apoi vorbi şi elă câteva cuvinte de însufleţire <}i-cânda între altele, că crede şi sperâză că acesta templu pentru arta maghiară va fi o instituţiune salutară pentru naţiunea maghiară, că va fi promovătdrea cultivărei limbei maghiare şi a ideei de stată maghiară. Apoi pe răndă luară ciocanulă cei mai de frunte Maghiari din Deşiu şi (Jicândă ună adagiu electrisatoră bâteau cu elă în pătra fundamentală. Caracteristică a fostă adagiulă rostită la acăstă oca-siune de guardianulă din locfi, carele face pre naţiunea maghiară: ,Arpâd ostora.« A încetată fanatismulă religiosă între călugărimea Ungariei, acuma însă, precum se vede, a intrată între zidurile mânăstiriloră fanatismulă naţională maghiară! Intre ună discursă şi altulă şi pănă a durată ceremonia punerei petrei fundamentală, ună cord împrovi-aată a cântată câteva piese maghiare. Intre gentilele coriste erau şi .două Româncuţe.* După finirea acestei ceremonii s’a întorsă conduc-tulă ârăşl dinaintea edificiului comitatensă, unde a defilată pre dinaintea prefectului corpulă pompieriloră şi pruncii şcolari. Astfelă s’a petrecută şi s’a finită şi acestă actă făcută spre întărirea ideei de stată maghiară. Eu amă văcjută şi de astădată o neîncredere chiar In sine însi’şl a Maghiariloră. Cu t6tă pompa şi cu totfi alaiulă, se pare că In inima lord este mestecată cu bu-curiâ şi o supărare, carea lasă ca să citescă omulă în inima lord cuvintele: »Si bene nune, an etiam olim?« Constantului. ------o------- însemnătatea pressei. Pentru a ilustra şi mai bine valărea şi ponderosi-talea presei său a 4iaristicei, ce ea are în timpulă modernă în tăte direcţiunile mişcării şi ale activităţii pop6-reloră şi a ţăriloră, vomă reproduce în estrasă, cele ce d. Gladstone, fostulă ministru ală Angliei, puterniculă capă ţi conducătoră ală partidei liberale din Anglia, a pronunţată într’ună pururea memorabilă discursă ală său, şi le recomandămă deosebitei atenţiuni a^acelora, cari ni-suescă cu atâta uşurătate a restrânge libertatea şi a înăduşi sinceritatea (Jiaristicei, mai alesă a celei ce manifestă durerea şi dorinţa deosebiteloră naţiuni din patria năstră. Gladstone cjise: .Trăimă într’o epocă, unde cparultt a cucerită o putere socială, politică şi morală atâtă de mare, încâtă cuteză a (Jice, că nu este societate aceea, unde nu se simte necesitatea unui 4ial’ti- Pentru noi guvernanţii, mărturisescă francă, că fără 4>ară nu mai sciu cum amă duce-o. •Pressa este astăzi o oglindă, în care descoperimă, in care învăţămă a cunăsce ceeace de altmintrelea n’am fl putută afla; prin ea învăţămă mijlăce de a îndrepta greşâlele nâstre, a înconjura rătăcirile comise, a face ca talentele nâstre, oricari ar fi, să fie mai folositâre cetă-ţeniloră noştri; a îndeplini, nn (jhcă într’ună modă perfectă, celă puţină imperfectă, marele îndatoriri ce ne-a impusă providenţa. »Aceste cuvinte suntă ună adevără, pe care nu lă mai t&găduesce absolută nici ună omă de stată europână. Numai şi numai într’ună stată absolutistă, pressa se află încatenată, influinţa ei e nulă, căci nulă este acolo opinia publică şi nulă voinţa naţională. »Dar pentru ca ună c|iară să p6tă ajunge la înălţimea misiunii înalte ce-i este creată în societatea modernă, trebuesce ca acestă (Jiarh să se inspire numai de iubirea desinteresată a adevărului, să se conducă de prin-cipiele în care crede, şi să-şl emită opiniunile sale fără a luâ în consideraţiune interesele personale -âu profitulă pură bănescă. ţ)iarulă care se vinde celui ce dă mai scumpă, care îşi alcătuesce programulă său politică după resultatulă unui mezată, făcută în biurourile redac-ţiunei sale — nu pâte pretinde de a avă o influinţă morală câtă de mică, nu păte preţ n le de a comptâ în viaţa societăţii. Influinţa sa otrăvităre se află circumscrisă într’ună cercă molipsită moralminte şi numai acolo domnesce viţiulă, pe care stăruesce în zădară 4*arulă coruptă să-lă propage aiurea. Ună 4*ară ca şi ună omă are o consciinţă; precum omulă ce-şi vinde influinţa sa morală, drepturile sale cetăţenescl, devine membru viţiosă, coruptă ală societăţii, totă aşa şi ună organă de publicitate, care şi-a vândută odată mâcarfi consciinţă sa pentru bani, devine membru viţiosă, coruptă ală pressei, des-preţuită de toţi cei cari nu se vândă şi nu se cumpără.' *Telegrafulă.« -----O------- Convocare. Adunarea generală a despărţământului VIII ală Asociaţiunei transilvane pentru cultura şi literatura poporului română se va ţină în ăstimpă în comuna Tiuşă, la 1 Augustă st. n. adecă în 4iua s. pro-fetă llie. Aducându-se acâsta la cunoscinţa on. publică, avemă onăre a învitâ la participare numărăsă» Din şedinţa comitetului. Alba-Iulia, in 12 Iuliu 1885. Ioană Pipoşă, Rubinii Patiţa, Directorti. actuartt. -----O------- SOIRI TELEGRAFICE. (Serv. part. ală »Gaz. Trans.«) LONDRA, 16 Iuliu. — Sgomotulu împrăştiaţii eri, că Bufii înaintdză în massă cătră defi-leulă Zulficar a pricinuită o adâncă mişcare şi a silită pe ministrulă Indieloră Churchill să declare în camera corniineloră, că şefulă comisiu-nei pentru regularea graniţeloră afgane, colone-lulu Bidgewa „ a raportaţii, cumcă aprope de Zul- j ficar puterea armată a Buf Horă a sporită, dări câtă de mare e sporirea trupeloră rusesc! încăj nu se scie. Ridgeway a părăsită împrejurimea1 Zulficarului retrăgându-se cătră Herat. TEHERAN, 16 Iuliu. — Trupe considerabile rusesci au sosită în ţînutulu Meroului fi Pendehului. In Herat au sosită patru regimente de infanteriă englesă, fi alte patru regimente englese suntă pe drumu cătră Herat. PESTA, 16 Iuliu. — A0 ’53 Salva 2009 — 17 h3 3 Hordou 69j - 18 3 O Bichigiu 474 — 19 X» O Telciu 2230 — 20 QQ >eă Romuli (Strîmba) 271 — 21 ee Runcu 579 — 22 Mititeiu 644 — 23 a c3 Găureni 165 — 24 Plaiu (Suplaiu) 247 — 25 h l-î Poieni (Poenile Zagrei) 526 — 26 Zagra 1661 27 Mocodă 1060 — 28 PQ După terg său Valea Şieului Nusifalău (Nagyfalu) 370 29 Sant-lonă (Szt.lvân) 156 — a) a) Valea Vinului 1 II. II. ii. II. Anieşti (Domb hat) 1778 — III- a) Valea Borgoului 30 3 ^-4 1. Borgo-Rusu 1600 — 31 3 O o & 2. » DiosenI 2149 — 32 bc F* 3. » Midlocenî 2766 — 83 34 O M ce PP 4. » Suseni 2150 — 5. , Prundu 39H6 — 35 6. » Bistriţa 3152 - 36 37 ce > cC > 7. , Tiha 8. » Murăşeni 2542 2016 III- *—t t-H b) După târg seu cerculă Monorului 568 228 1475 1486 38 39 40 41 rgd, cercu lui la Sieu 1. Budaculă română (Român Budâk) 2. Ragla 3. Şieuţă (Kis-Saj-i) 4. Monoră — 42 u 5. Gledini 1431 III. ci «•S 2 “i c) Valea Murăşului 43 Rusii în munţi (Maros Oroszfalu) 1829 — 44 Sh i » 7. Morareni (Monosfalu) 457 • IV 1 ci T3 3 U Ki ti Cfi .S2 >cd Valea Borgo lui IV. Măgura calului 1. Măgura calului 965 . _ 2 CQlz; 2. Tihuţa 681 — o h C3 O fl rrJ «1 >3 bD t-i 3 <« *5 30 -d 3 • N n £ o o .2 ■- 2 "s Oh C *5- P H - P - 0 'O >H & * * s f-n ic‘55- £ :q 3 ş a a> O. s* - *+* O Anunţămă aceloră onoraţi cetitori, cari voră binevoi a se abonâ la ffiia nfistră de aici încolo, că avemă încă în reservă numeri dela începutulfi anului 1885 prin urmare potă să aibă colecţiunea completă. ADMINISTRAŢIUNEA „GAZ. TRANSA Tipografia ALEXI Braşovă.