REDA€ŢIIINEA SI AOMISILSTRAţlIINEAi BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. ANULU XLVIII. SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE DI. Pe ună auâ 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi Btrftinfttate: Pe and 40 fr., pe ş6se luni 20 fr., pe trei luni 10 franci. ANUNCIUBILE: O seriă garmondtî 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare Sorisorî nefranoate nu ao prlmesofi. — Manusorlpte nu se retrămltu. N£ 141 Marţi, Mercuri 26 Iunie, (8 Iuliu). m Nou abonamentu Ia „Gazeta Transilvaniei cu f luiiu st. v. 1885 se începe unft noii ftbonamentru la care învităm pe toţi onoraţii amici ţi sprijinitori ai foiei nostre. Preţuiţi abonamentului: Pentru Anstro-Ungaria: pe trei luni 3 fl. » Ş^se ,, 6 ,t „ unu anu 12 „ Pentru România şi străinătate: pe trei luni 10 franoi „ şese „ 20 „ „ unu anu 40 „ NIL Preţurile acestea le-amil ficsată spre a tyurâ abonanţiloră noştri din Eomâniă plata abo-mmentului, fără a mai socoti agiidă. Rugămă pe domnii abonenţi, ca să bine-voiască a-şi reînoi de cu vreme abonamentul!!, ca să nu se întrerupă espediţiunea (Harului. Domnii ce se voru abona din nou se bine-voăsca a arăta şi posta ultimă. Administraţinea „Gazetei Transilvaniei." Braşovti, 25 Iunie (7 Iuliu) 1885. Să punemu mâna pe consciinţă — scriâmu înainte cu câteva (jile — şi să ne întrebămti dâcă faptele şi intrăga atitudine, în parte şi în generalii, a Archiereiloru noştri în decursulvi celoră a&e ani din urmă corespunde său nu afirmâriloru i asigurăriloru, ce le-au făcută în representaţiu-uile loră aşternute tronului la 1879 ? Ce au declarată Archiereii noştri la 1879 ? Ei au declarată că limba română este cesti-m de viaţă pentru hierarchia ndstră bisericăscă «că fără de limba română nu p6te esista nici biserica română. Ni se mai spune într’una din amintitele re-iresentaţiuni clară şi lămurită, că în puterea actualei organisaţiuni scdla română este tinda bise-ricei năstre române şi că din acâstă tindă îşi irimesce ea (biserica) credincioşii în sînulă său. )ecă în tindă atmosfera spirituală, educaţiunea î instrucţiunea, va fi nesănătdsă şi infectată, îşi pite face oii şi cine o ideă cam ce feliă de cre-incioşi va primi în sînulă său biserica. Şi dâcă - precum ne asigură cealaltă representaţiune — «serica nâstră are „caraderă naţionalău este naturalii că ea nu ’şi va pută susţină acestă carac-teru, când în tinda ei va domni o limbă şi ună spirită străină şi se voră cultivă sâmţăminte neromânesc!. Ce urmâză din tăte acestea? Limba română fiindă condiţiune de esistenţă a bisericei române şi şcăla română fiindă mediulă, care dă viaţă şi nutremântu acestei limb!, resultă conclusiunea logică, că prin distrugerea şcălei române se distruge şi isvorulă de viaţă ală bisericei române. Dăcă se va nimici instrucţiunea î educaţiunea remână în şcălă se va stinge cu încetulu şi caracterulă naţională ală bisericei ndstre aşa că limba română gonită şi huiduită din institutele năstre de învăţământu, va fi golită şi huiduită şi din bisericile năstre. Unulă din Metropoliţii noştri, capulă bise-icei române unite, dise în camera magnaţiloră Ihl3Maiu 1879, vorbindă în contra întrodu-eerei forţate a studiului limbei maghiare în şcă-fk poporale: „Cine va pută garantă, că decumva pro-iectuhl acesta privitoră la limba maghiară va deveni lege, acăsta nu-ş! va schimba — nu voiu <}ice acum, dăr cu timpulă —- natura ce-o are în timpulă de faţă, şi că posiţiunea sa de obiectă de învăţământă nu o va schimba cu posiţiunea limbei de propunere şi în şcălele confesional! ale naţionalităţiloră ?“ ,,Er atunci ce se va întâmplă celă puţină cu biserica mea, cu biserica română greco-catolică, pentru care limba română este condiţio sine qua non, condiţiune de esistenţă, pentru că acesta este limba liturgică, rituală şi eclesiastică a bisericei greco - catolice. Dăcă legea acăsta cu timpulă se va schimbă şi limba statului se va prescrie ca limbă de propunere — ceea ce este posibilă — atunci condiţiunea de esistenţă a bisericei mele va fi periclitată, ba încă şi sublima ei misiune va fi împiedecată; şi în decursulă timpuriloră păte că şi succesele de păn’aci încă ară fi espuse peirei“. „Eu mârturisescă străluciţ! Magnaţi, că proiectulă acesta de lege nu întru atâta în sine îlă consideră de periculosă, ci mai vertosă după aplicarea şi resultatele lui. Şi dăcă caută asupra viitorului, nu potă să nu mă împlu de anxietate, încă şi pentru sărtea bisericei mele, pentru că presâmţescu, că cu timpă — nu potă determină anume când, dăr cu timpă — potă întrevenl împrejurări de acele, când pruncii credincioşiloră noştri voră fi încredinţaţi pe mâna astoră felă de indivizi, ale căroră principie religiăse şi morale, nu se voră pută împacă, să nu <}ictb câ ele ară pută stă în contrastă, cu principi ele bisericei năstre, ceea ce ar fi o adevărată calamitate pentru biserică . . . .“ Şăse ani trecură de când Archiereii noştri au dată espresiune viuă îngrijiriloră năstre generale de feliulă acesta şi astăiji sâmţimă binişoră primele efecte ale „apli cărei “ legei din 1879. Ce au întreprinsă Archiereii noştri spre a împiedecă efectele stricăciăse ale unei aplicări rele şi tendenţiăse a legei? Luat’au ei măsuri, fiecare în parte şi toţi la olaltă, ca să li se uşureze învăţătorii oră noştri dela scălele poporale de-a face destulă cerinţeloră legii, ferindă totă odată învăţământulă nostru naţiunală de ori-ce înrîurinţă, ce trece peste marginele dictate de a-cea lege ? Limba naţională, învăţământulă românescă suntă în mare periculă din momentulă când proiectulă, pe care l’au combătută Archiereii noştri înaintea tronului şi a parlamentului la 1879, a devenită lege. Dâeă prelaţii noştri n’au putută împedecâ acăsta, urmăză ăre de aici, că ei şi-au terminată rolulă de apărători ai scdleloră năstre şi că acum trebue să aştepte in tătă supunerea şi devoţiunea timpulă, „când natura de faţă a legei se va schimbă devenindă limba maghiară din obiectă de învăţâmântă, limbă de propunere în scălele năstre confesionale“ ? Ce s’ar face în acestă casă din condiţiunea de esistenţă a bisericei ? Era învederată, că din momentulă când factorii puterei statului au rupt’o cu politica, ce şi-a aflată espresiune în legea de naţionalitate, se va încinge o luptă pe viaţă pe mărte între guvernulă statului şi guvernele bisericesc! pe terâmulă instrucţiunei năstre românesc!. Ce măsuri de apărare au luată Archierii noştri faţă cu ingerinţele şi uneltirile celoră dela putere? Nu ne este cunoscută [nici ună faptă de a-părare, nici o măsură preventivă de Dămne a- jută. Guvernele năstre bisericesc! ară fi trebuită să ia în mâna loră grava afacere, îngrijindă ele însăle de calificaţiunea învăţătoriloră noştri conformă cerinţeloră legei susă amintite. Acăsta însă n’au făcut'o. Au lăsată tătă afacerea studiului limbei maghiare în grijea organeloră statului şi s’au mărginită a publică ordinaţiuriile ministeriale prin diecesele diferite. Archiereii romînî vă(Jându răulă şi presăm-ţândă periculele ce se mai putâu nasce din acelă rău pentru scălele năstre, erau dator! să grupeze în jurulă loră tăte puterile, pe toţi bărbaţii inteligenţi, să ţină sfată cu ei şi să ia cu întregă clerulă şi poporulă măsurile necesare, spre a ne feri scălele de-o rea aplicare a legei şi de resultatele ei. Par’că prelaţii noştri şi-ară fi uitată cu desăvârşire de asigurările loră din 1879, în locă să’i vedemă luândă măsuri pentru apărarea şcăleloră năstre, i-amă văzută cu adâncă durere redicându-şi vocea prea de multe ori, prin faimoasele loră circulare, în favărea sistemului asupritor ă. Pănă când totă aşa? Nu mai vădă ăre prelaţii noştri prăpastia, ce stă să înghiţă limba română şi cu ea şcăla şi biserica năstră? -----o------ Conflictul!! vamalii dintre Anstro-Ungaria si Germania. * Cu cală se apropiă timpulă pentru reînoirea pactului între Austria şi Ungaria, cu atâtă mai multe semne se ivescă, că reînoirea va fi împreunată cu mari groutăţî din causa atitudinii guvernului din Pesta faţă cu Germania. »N. fr. Presse« află, că raportulă cătră Germania va conduce regularea politicei vamale în viitorulă pactă cu Ungaria. Dar cum îşi înfăţişeză domnii din Pesta re-laţiunile economice ale Austriei cu Germania? întrâbă făia vieneză. Ei vreu să încheiă cu Germania ună tractată vamală, dar ameninţă cu retorsiune, în casă când acesta nu s’ar pute încheia. Ce copilărescă lucru! »Ve4î bine, Austria are puterea d’a păgubi în modă simţitoră pe Germania — continuă ,N. fr. Presse« — dar nu cumva că prinţulă Bismarck este omulă, care să se supue unei astfelă de alternative? Acăsta nu e calea d’a dobendi pacea cu Germania; Austria nu pote consimţi la o politică de retorsiune. Conflictulă cu Germania nu trebue înăsprită. Ar fi o greşelă fatală, a face din politica comercială o cestiune de putere, d’a invoca prin represalii dreptulă celui mai tare. Ori ce ameninţare ve mări amărîciunea şi dăcă amă esclude tăte productele germane, noi nu vomă mai esporta nici o mână de cereale... In împrejurările de aN. fr. Presse.* Etă o politică ungurăscă nechibzuită, care va nimici totală comerţulă şi industria ardelănă. —0— Camera de comerţă şi industriă din Timişâra a ţinută la 3 luliu n. o conferinţă privitdre la convenţiunea comercială cu România. Unii au pledată pentru liberulă schimbă, ăr maioritatea s’a pronunţată pentru reînoirea convenţiunii. —0— La 24 Iuniu regimentulă românescă nr. 50 staţionară în Alba-Iulia, care s’a distinsă acum 19 ani prin bravură în lupta dela Custozza, ş’a serbată a 19 aniversară a acelei lupte cu mare bucuriă şi în anulă acesta. La 1 6ra d. m. întregulă corpă ofiţirescă, în frunte cu comandantulă regimentului d. colonelă Heinrich Gabor, se întruni la ună banchetă, unde au fostă invitaţi ca os-peţi şi comandantulă fortăreţe! d. brigadiră-generală-ma-ioră Franciscă de Watteck şi d. colonelă în pensiune Vilehlm Velican. Musica regimentului, în decursulă prânzului, a cântată mai multe piese, încependă cu «Marşulă GAZETA TRANSILVANIEI regimentului Nr. 50« de Ştefănescu. S’au ţinută mai multe toaste, primulă de cătră d. generală-maioră Wa-ttek pentru M. Sa, ală doilea de cătră d. colonelă Gabor în onorea regimentului Nr. 50, ală treilea de cătră d. colonelă în pensiune Velican, unulă din comandanţii în lupta aceea, care a produsă celă mai mare efectă. S’au trimesă două telegrame de felicitare, una archidu-celui Albrecht, fostă comandantă supremă; alta d-lui gen. br. de Piret. fostă comandantă de brigadă. Sera era să se joce «Căluşerulă* şi .Bătuta,«dar ploia torenţială a împedecată manifestaţia acesta. —0— La 27 Iuniu n. venerabilulă preolă evangelică de aci d. Franz Obert şi-a serbată jubileulă de 25 de ani ca preotă. D-sa şi-a câştigată mari merite pe tărâmulă învăţământului ev. săsescă. —0— D-lui advocată Dr. Ştefană Păcurară din Sibiiu i s’a furată în săptămâna trecută din cassa Wertheimiană 1000 fi. în bani, ună orologiu de aură şi ună inelă-sigilă cu iniţialele S. P. —0— .Ellenzâk* plânge de supărare, că o firmă jidovâscă, care vinde lemnăriă, şi-a scrisă pe plicurile de scrisori adresa în limba germană, »dândă dovadă de nepatrio-tismă.* Et tu, mi fiii Feldmane! Sârmanulă «Ellenzâk,* ce-a trăită să va^ă! —0— Joi în 20 Iuniu s’a săvârşită alegerea de protopres-biteră gr. or. în Mediaşă, întrunindă maioritatea voturi-loră administratorulă protopresbiterală Dionisiu Chendi. —0— Ni se scie din jurulă Reghinului săsescă, că în di-lele acestea s’a sinucisă în Reghină ună sergentă, care era ataşată la armăsarii erarialî, fiindcă a cheltuită 30 fl. bani erarialî. —0— Totă de acolo ni se comunică, că în 1 luliu n. peste hotarulă Petelei a cădută grindină causându-se mari pagube âmeniloră. De asemenea vârsările de apă în hotarulă comunei Nadaşia românescă au pricinuită mari stricăciuni sămânăturiloră. —0 — Suntemă informaţi dela Borsek, că deşi căldura nu e ca în Bucuresci, totuşi este destulă de caldă; câte o ploiă repede ce cade. abia ţine o oră, şi ârăşî se lasă căldura. Ospeţî suntă fdrte puţini. —0— Junimea academică română din Blaşiu şi jură aran-giază în 11 luliu n o petrecere de vâră împreunată cu pro-ducţiune musicală în grădina lui D. Gomşa din Veza. Venituiă este destinată pentru înfiinţarea unei «Reuniuni de cântări* în Blaşiu. Comitetulă e compusă din domnii: Augustină Ungură, Aureliu Popa, Liviu Albini, Virgiliu Brânduşianu. Cu acâstă ocasiune se va eşecul â urmă-torea programă: 1. «Cânteculă ciocârliei* de Mendels-sohn, coră mixtă. 2. «Cântecă Siciliană* de C. G. Po-rumbescu, coră bărbătescă. 3. «Sărmana frundă,* arang. pentru coră mixtă de G. Dima. 4. .Cântecă vânătorescă* de Tudoră de Flondoră, coră bărbătescă, acomp. de 3 Corni în F. şi Trombone. 5. ,0 roşă în pădure,« coră bărbătescă. 6. «Rămâi sănătosă,* arang. pentru coră mixtă de G. Dima. 7. «Senină şi furtună* de Vorob-chievici, coră bărbătescă. La casă de timpă nefavorabilă, petrecerea se va ţine în «Olelulă naţională* din Blaşiu. Preţulă intrării de personă 1 fl., de familiă 2 fl. —0— Neguţătorulă de vinuri şi coloniale Vilhelm Rajkai din Seghedină a fostă arestată, din causâ că a falsificată 1885. ____________________________________________________4 mai multe cambii în contulă unoră comercianţi din Budapesta. —0— D. Petru Grama, învăţâtoră în Sântejude şii profesoră de industriă, ne comunică, că insinuările la cursulu de industriă, despre care s’a scrisă în Nr. 131 ală foiei nostre, se voră primi până la 15 luliu c. . —0— I Regele României a primită din partea M. S. Regelui insuleloră havaiane o scrisore, prin care îi notifică încetarea din vieţă a M. S. Reginei mume Ema Kaleleo-naloni, văduva M. S. Regelui Kamehameha IV. De ase-menea a primită din partea Escelenţei Sale d-lui Ber* nardo Soto o scrisore, prin care îi notifică că, conformi prescriptiuniloră constituţionale, a luată preşedinţa repu-blicei Costa-Rica. -0— D. baronă de Mayr, ministrulă Austro-Ungariei îd fl Bucuresci, a plecată la Viena, scrie Românulă.* D. ba-ronă de Mayr se duce la Viena pentru a vedea, decă în adov&rU se adeveroece aciiea doapre înlocuirea d-SlV*- cu d. Samuel Teleky. —0— Ministerulă domenieloră din România a decisă, ca patrusprezece tineri să fie trimişi în streinătate ca să faci studii profesionale: trei ca să studieze mecanica aplicată ; trei pentru technologia chimică; trei pentru agronomia ; trei pentru sciinţele comerciale; doi pentru hi-mia analitică şi biologiă. Concursulă pentru obţinerea acestoră burse se va ţine la 20 Augustă viitoru. —0— Lucrătorii dela tipografia statului din Bucuresci s’a» pusă în săptămâna trecută în grevă, din causă că casie-rulă tipografiei a refusală a plăti lefurile ca pănă acum ( la sfârşitulă săptămânei. Cu totă intervenirea poliţiei greva n’a încetată decâtă după cc s’a satisfăcută cererci lucrătoriloră. Statele unite ale marelui continentu. Corespondentulu din Parisu alu f6iei vieneze „N. fr. Presse “ scrie următ<5rele: «Despre sărbătorescele hotărîri ale deputaţilorQ liberali germani din Viena noi cei din Parisă nu puţinii ( ne-aină mirată. Aşadară domnii nu sciu nimică ce’i r aşteptă încă în anulă acesta şi n’au nici o presimţire, că în anulă 1887 Europa, o parte din Asia şi Africa aparţină stateloră unite ale marelui continentă şi ci nici pomenâlâ nu va mai fi de vre-o monarchiă, afară de China, la Zeluşî şi în statuia regelui Menelik şi pole şi în principatulă Liechtenstein? De unde avemă noi cu-noscinţă despre acâstă prorocire, care dă de ruşine pro-feţiele celui mai minuţiosă dintre toţi astronomii ? Dintr’o cartă pe care amă cumpărat’o într’o viâiă stradă a cuar-tierului studenţiloră de aci, dintr’o cartă edată de «pro-fetulă M. C.« întitulată: «Antâia alianţă a pop6reloră cu republica francesă*, care este esecutată .din punctulif de vedere etnografică, limbistică, geografică, administrativă, comercială, politică şi morală*. Dar pentru ca să nu punemă la prâ grea încercare răbdarea ceti toi ilorQ, vă comunicămă mai ântâiu că: .Anglia perde în curendă Irlanda şi ,că în anuli! 1885 se pregătesce încă o mare nenorocire pentru Anglia,* şi de aceea e bine să nu se pre grăbescă o-mulă a merge la Londra. Republica francesă se va transforma, probabilă că după alegeri. Meţulă şi Stras-burgulă aparţină ârăşî Franciei şi Belgia i se adaogă ca parte nouă, pe când Olanda — ceva bâtătoră la ochi — FOILETONUL TOBBELE P E B D 11 T E. (Din basmele francese.) Calulle Mendes. I. Se întâmplă odată, că o ursitore f6rte crudă, fru-mosă ca şi florile, rea ca şerpii cari se ascundă pe sub pământă, hotărî să’şî răsbune pe poporulă unei ţări mari. Unde era ţâra asta, în munte seu pe câmpiă pe marginea unei gârle orî aprope de mare? Istoria nu ne spune. Pote că era vecină cu împărăţia unde cusăto-reselă se arătară isteţe cusândă luni şi stele pe rochiile prinţeseloră. Şi ce supărare i se făcuse ursitorei? Nic-i atâta nu ne spune basmulă. Pote că uitase s’o pof-tâscă la botezulă fetei împăratului. Credeţi ce vă va plăcea, dar să mă credeţi mai multă pe mine, că era tare supărată. Deocamdată ursitorea se întrebă dacă, pentru ca să pustiască ţera, n’ar face bine să puie pe tâte miile de duhuri ce ascultau de poruncile ei, ca se dea focă tu-turoră palateloră şi colibeloră, său mai bine să facă pe t6te fetele urîte şi bătrâne ca nîşce clonţe-cotoronţe. Ursitârea ar fi putută se deslănţuiască şi să repâZă pe strade bălauri, cari vărsau focă şi pară pe gură; ar fi putută să poruncâscă sârelui să ocolâscă şi să nu trâcă peste oraşulă dispreţuită; ar fi putută să poruncâscă furtuneloră să desrădăcineze copacii şi să dărîme casele. In cele din urmă îi veui ună gândă şi mai afurisită. întocmai ca ună hoţă care nu se zoreşce, ci alege să fure lucrulă celă mai scumpă, astfelă ea scâse din mintea bărbaţiloră şi a femeiloră aste două cuvinte D-Zeescî: «Te iubescă!* şi pe urmă fugi, după ce făcu răulă, rîZândă cu ună rîsă uşoră, dar care ar fi fostă mai groznică decâtă ună rînjită ală diavolului, dacă nu ar fi avută cele mai rumene buze din lume. II. Deocamdată femeile şi bărbaţii prea puţină bâgară de sâmă ce strâmbâtate li se făcuse. Li se părea că le lipsea ceva, însă nu şciau ce. Logodiţii, cari se preumblă în grădinile înflorite, soţii eare’şî şoptescă stândă la ferâstră, gândindu-se la plăcerile vieţii, se opreau deodată din sărutată, încetau fără veste d’a se mai privi; simţeau bine că voiau să spuie o vorbă obicinuită, şi nici nu le trecea măcar prin capă ce vorbă era aceea; rămâneau miraţi, neliniştiţi, neîntreuându-se, pentru că n’ară fi şciută ce întrebare să’şî facă, atâta de tare uitaseră vorba aceea de mare preţă; dar nu sufereau încă aşa de multă, pentru că le rămăsese mîngăerea atâtoră altoră vorbe, şoptite, îngânate, ş’atâtoră altoră giugiuleli. Vai! nu trecu multă şi căZură toţi într’o melancoliă a-dîncă! In zadară se adorau, se chemau cu numele cele mai dulci, îşi vorbâu cu dragă; nu le era d’ajunsă să spuie câ tote deliciile suntă înflorite, înveselite în rume-nâla sărutatului, orî să ’şî jure că erau gata a muri, elă pentru ea, ea pentru elă, să ’şî Z,c&: .Sufletulă meu! viâţa mea! visulă meu!* aveu instinctiva trebuinţă să spuiă şi s’auZă o altă vorbă, mai dulce decâtă tâte vorbele ; dar acum simţâu durerea de a nu o mai auZi nici odată, de a nu o mai pronunţa niciodată! După mîhnire veniră certurile! Judecându’şî fericirea nedeplină, din pricină că buzele cele mai înfocate chiar nu mai putâu d’aci încolo mărturisi şi esprima vorbele dorite, amanta pretindea dela amantă, şi amantulă dela amantă,—fără $ spuie ce, fără să pâtă spune, — singurulă lucru tocmai pe care nici elă nici ea nu ’lă putea pronunţa: »te iu-bescă*. Se învinuiau unulă pe altuia, ba că elă este rece, ba că densa este rece, ba că elă o înşală, ba că dânsa îlă înşală, nu credâu în dragostea pe care buzele nu o putâu mărturisi prin cuvinte, aşa că logodiţii încetară curândă d’a se mai preumbla prin înflorite grădini, şi odăile însuraţitoră nu mai auZeu decâtă vorbe reci in foioliurile care nu se apropie unulă de altulă. Pdte să fie veseliă acolo unde nu este iubire ? Ţâra, pe care o ura ursitorea, n’ar fi fostă aşa de posomorită, decă ar fi bântuit-o ciuma orî dac’ar fi pustiit’o răsboiele, cum era posomorită din pricină că se uitaseră două vorbe. III. Şi trăia în ţâra asta nenorocită ună poetă, care era forte de plânsă. Nu că avea vr’o amantă frumâsă şi că se desnădăjduia că nu-i mai pote spune şi că nu mai pâte auZi din gura ei vorba, pe care o furase ursitorea; nu avea amantă, pentru că-i plăceau prea multă versurile; pricina însâ era, că nu putea să sfirşască o poemă, pe care o începuse cu o Z* înainte de a-şî răs-bunâ lăulăciâsa ursitore. Şi pentru ce? pentru că poema trebuia sâ se sfirşâscă tocmai cu vorbele: «te iubescă!* şi nu putea nici decum să se sfirşescă altfelfl. Poetulă îşi bâtea fruntea, s’apuca cu mânile de pâră, se întreba: «Nu cumva voiu fi înebunită?* Cu tote acestea era sigură că găsise, mai înainte de a începe oda, vorbele care să vie înaintea celui din urmă punctă de ex* damaţiă. Probă că găsise vorbele acelea era că rima, Nr. 141. GAZETA TRANSI1VANIEI 1885. rămâne ună stată de sine stătătorii, vetjî bine după concediarea regelui. Republica spaniolă se va proclama in anulă viitoră, se va uni cu Portugalia şi le va lua Englesiloră Gibraltarulă. Despre transformarea Italiei, încă în anulă 1885, într’o republică n’ar trebui să ne supărămiî — princpiară luată — dar casulă e, că cu acestă ocasiune Italiană ne-a „ştersă“ Gorzulă şi Tri-estulă. Africa de nordă ’şi-o împartă între ei Latinii. Spania ia Maroculă, Franţa ia Algeria şi Tunisulă, Manii Tripolisulă. Mai bine ca Grecia nimenea nu e considerată. Din anulă 1887 îi va aparţine Iotă Turcia wropenă, cu Constantinopolă cu totă, şi o bună parte din Asia mică. Totă ţera de dinsusă de Balcani pănă la mare, chiară şi Muntenegru, aparţine Serbiei. România e tractată ceva mai cu cruţare, deşi ea şi-a anec-tată Ardealulă şi şi-a recăpătată Basarabia. Din Rusia na se vede multă; totuşi se pare că cu Svedia, Norvegia şi Danemarca împreună formeză o republică. Dar Polonia 1 Deja în anulă 1886 republica polonă va fi fixată gata îi va cuprinde Polonia austriacă, cu Auşvitz şi Zatoră, polonia prusiană, Polonia rusăscă şi o imensă parte din Rusia. Portulă principală ală noului stată polonă este Odessa. Chiară la o împărţire republicană nu le merge pre bine Germaniloră. Germania se desface într’o republica germană de nordă cu capitala Berlină şi într’o republică germană de sudă cu capitala Munchen — din anulă 1887, nici o minută mai târziu! Şi Austria? Cău-tămfl şi căutămă, dar nici o Austriă nu se mai află! Unde a stată odinioră Austria — A. E. 1. 0. U! — acolo aflămă acum o republică ungurescă, care va fi proclamată încă în anulă 1885 (Ungurii ară trebui însă să se grăbescă, căci 4'le^e devină totă mai scurte), şi o republică boemă, constândă din Boemia, Moravia şi Silesia, cu capitala Praga. Ce a devenită sărmana oostră Vienă? Aparţine Ungariei, capitala însă este Pesta. Totă e frumosă din partea profetului francesă, că celă puţină ne-a dăruită unei naţiuni liberale (? ? ?). Acum inţelegemă, ce are să’nsemneze înfrăţirea etloră două oraşe surori, sărbătorită deună4î în Pesta cu atâta însufleţire! Trebue să mai observămă, că autorulă cartei declară, că ună esemplară, care nu are subscrierea pro-priă a editorului, este falsă. Esemplarulă nostru are acestă semnă caracteristică, prin urmare nici vorbă nu pole fi de îndoială. Sperămă că amabilii oficioşi, pe câtă le stă în putere, ne voră mulţărni pentru acestă împărtăşire. Sciindă unde suntă ei acum, îşi voră pregăti deja o transiţiune^dibace, astfelă voră lăsa pe corniţele Taaffe să zacă alăturea la stânga şi voră începe a •*vjua la ochiu însuşirile de bărbată de stată, tactuîă şi energia d-lui Tisza.“ -----o-------- Deşiu, 1 Iuliu st. n. 1885. Domnule Redactoră! Junimea maghiară deşiană arangiază ună bală sub patronagiulă unui deputată die-tală şi a unui proprietară de fabrică din locă, în folo-i sulă »Kultur-egyleU-ului din Cluşiu. Unulă din patroni, d. Roth Pal, după ce ca proprietară de farmaciă s’a îmbogăţită, a4î e Maghiară năoşă. La alegerile ultime fu alesă deputată guvernamentală. Elă este cunoscută publicului de atunci, de când la începutulă acestei periode legislative, în locă de scrisorile de acreditare, că este alesă deputată din partea oraşului Deşiu, — printr’o hazliă îutămplare a presentată dietei contulă speseloră ce le-a avută ospătândă pe alegătorii săi. D. Voith Gergely, ală doilea patronă ală acestui bală, ce se va ţine Sâmbăta viitore, este ună speculantă armenă. Comitetulă arangia-toră se compune din 25 de membri, toţi juni din Deşiu, unulă ca unulă. Toţi de o pânză şi de o zemă. Doi trei jurişti, câţiva diurnişli, şi ceialaîţl calfe dela prăvălii. Scopulă sublimă, se vede, a adunată laolaltă elementele cele mai eterogene. Tote ar fi cum ar fi. Ne-a lovită însă ca ună cuţită înveninată în inima nâstră de Română, că în comitetulă arangiatoră ală acestui bală, figureză numele unui stipendistă (bursieră) ală fonduri-loră românesc! blăşiene. Acesta este »Anka Aurel«, fiulă domnului Petru Anca, preşedinte la scaunulă orfa-nală în Deşiu. Durere că cei din fruntea aceloră fonduri ţină aşa de puţină semă de adevărata intenţiune, ce a condusă pe fiii fundatori ai aceloră stipendii, încâtă nu s’au sfiită a stipendiâ pe numitulă tânără. Cum? ore n’a sciută comitetulă, care a conferită stipendiulă lui Anka Aurel, că fiii d-lui Anca nu sciu vorbi românesce? N’au sciută 6re, că pruncii d-lui Anca nici nu sămţescă românesce, căci în casa d-sale este ruşine a se vorbi românesce ? Mulţi juni de plugară şi de preoţi sărmani, cari absolveză studiele gimnasiale cu succesă forte bună, talentaţi şi cu semţăminte nestricate, suntă neconsideraţi în cererile loră, şi mai bine se dau ajutdrele unoră juni, ai căroră părinţi tragă salarie grase. Să nu pierdemă cumpăna dreptăţii, fraţi Români! Noi cătră noi suntemă nedrepţi, cum să aşteptămă dăr ca străinii de nămulă nostru să se părte cătră noi cu echitate? Meritulă personală şi talentulă să fiă sprijinită şi să nu ne lasămă conduşi de consideraţiunl de rangă şi de familiăl Aceste mi’am ţinută de-o datorinţă sântă a-le 4*ce la au4ulă naţiunei năstre, ca să 4'c& şi ea cătră cei ce se lapădă de cătră densa: »Totă ce-lă ce se lapădă de mine, lăpăda-mă-voin şi eu de densulă.* REVOCARE Ordinându-se cursulă suplementară din limba ungurescă şi în Selagiu, flind-că atâtă dintre membri, câtă şi dintre diregătorii reuniunei voră luâ mai mulţi parte: a-dunarea generală ce se va ţine în Ciseriu, ală cărei termină se ficsase pe 14 1. c., prin acesta se revocă. Terminulă nou se va ficsâ prin comitetulă centrală şi aduce la cunoscinţa membriloră în modă obicinuită. Zelău, 2 Iuliu 1885. Din încredinţarea preşedintelui Gavril Trifu, v.-preşedinte. ----O------ SCffil TELEGRAFICE. (Serv. part. ală »Gaz. Trans.*) PESTA, 6 Iuniu. — Serata ce a dat* o erl ministrulă preşedinte în on6rea juriului esposiţi-unii a fostă strălucită. Mai toţi invitaţii apăruseră, partea cea mai mare exposanţl şi membri d’ai juriului, dăr şi înaltulu cleru şi generalitatea erau representaţi. Ospeţii s’au depărtată numai cătră me^ulă nopţii. PARIS, 6 Iuniu. — In Saint-Brieux s’a a-lesă din nou ună senatoră regalistă. — Courcy telegrafiază din Huă, că în năptea după sosirea sa a fostă pe neaşteptate atacată de garnisăna citadelei. Atacatorii au fostă respinşi. Courcy nu dă incidentului nic! o însemnătate. PESTA, 7 Iuliu. — „Budapesti Kozlonyu publică ordinaţiunea ministrului de justiţiă, prin care se sustrage tribunalului din Sibiiu procedura curţii cu juraţi în afaceri de pressă fi cercurile ju- a cărei rimă erau ele, scrisă gata, le aştepta, le reclama, uu vrea de felă altele. Şi elă uitase frasa care-i trebuia, Irasa ursită, nici îşi aducea măcară aminte că o sciuse vre-odată! Negreşită că aci era o taină, şi tocmai la acesta se gândea neîncetată poetulă, cu o melancolia amară — o 1 mâhnire de poeme întrerupte! — în marginea păduriloră, lângă isvorele limpe4l, unde obişnuescă ielele să vie să jdce în cercă, sera la lumina sleleloră. IV. Aşa, odată pe când sta cufundată în gânduri sub crăcile umbrose, răutăciosa ursităre îlă vă4u şi cum îlă vfiiju îlă iubi. Şi ursitărea chiar pentru ce s’ar feri ? Mai iute decâtă cum ună fluturasă sărută ună trandafiră, densa îşî puse buzele pe buzele lui şi poetulă, orî câtă de îngândurată era, totă nu putu să nu găsescă dulceţă in sărutarea ei. In adâncimile pământului se deschidă peşteri de diamante albastre şi roşii, înflorescă grădini de crini luminoşi ca nişce stele; acolo într’ună cară de aură trasă de cirtiţe înaripate, care despicau pământulă în sborulă loră, fură duşi poetulă şi ursitbrea, şi multă vreme, prea multă vreme se iubiră acolo, uitândă totă ce nu era sărutările loră şi zîmbetele loră. Dacă încetau o clipă d’a mai avea gurile lipite orî de a se uită unulă în ochii duilaltO, încetau numai ca să se desfăteze cu altele: duhuri îmbrăcate în atlasă roşu ca vioreua, femei fru-mose îmbrăcate cu ceţa după lacuri, jucau în faţa loră 1 jocuri ritmate de musicî nevă4ute, pe când în coşuri de rubinurl, nisce mâni sburătore, care nu aveau braţe, le dau fructe de zăpadă, mirositore ca ună trandafiră albă şi ca ună sînă de fecioră; orî, ca să-i placă, elă îi spunea, pişcândă cordele unei viori, versurile cele mai frumose ce-şî păte închipui cineva. Cu tâte că era ur sitore, însă ia nu mai cunoscuse pănă aci altă bucuriă, care să se potrivâscă cu aceea de simţea acum când se vedea cântată de tânărulă ăsta frumosă, care născocea în fie-care 4' cântece nouă, şi murea de dorulă, când tăcea elă, d’a simţi suflarea unei guri aprăpe. alergându-i prin peră. Şi după atâtea 4'le de fericire erau alte 4de iar de fericire, necurmată! Cu tote acestea, câte odată ei îi trecea gânduri mîhnite prin capă, cu obrazulă p’o mână cu părul care-i cădea ca un părău de aur pănă la glesne. — ,0, regina mea! ce te întristeză şi ce poţi să mai dorescî, în tote plăcerile nostre, tu care esc! a tot-puternică, tu care esc! frumosă!« Dînsa nu-i răspunde îndată. Dar vă4endu-lă că stăruiă: — »Vai! îi răspunse oftândă, — la urma urmeloră cineva sufere chiar de răulă pe care l’a făcută — vai! sunt mâhnită pentru că nici odată nu mi-ai4is: »Te iubesc.« Dînsulă nu 4ise vorbele acestea, dar dete ună ţi-petă de bucuriă, pentru că găsisese în fine sfîrşitulă poemei lui! Ursitorea vru în zadară să-lă ţie în peşterile de diamante albastre şi roşii, în grădinile de crini luminoşi ca stelele: elă se întorse pe pământă, isprăvi scrise publică oda în care bărbaţii şi femeile din întristata ţâră găsiră la rândulă loră dumneijeescile vorbe pierdute; aşa < a şi altă dată preumblări printre trandafiri, vorbe dulci în ferestrile însurăţeiloră. Din pricina versuriloră suntă sărutările dulci şi înamoraţii nu-şî spună nici o vorbă pe care să n’o fi cântată poeţii! Traducere de I. S. Spartali. -----o-------- decâtoresci Brafovă, Sibiiu, Deva fi JElisabetopole se încorporeză la tribimalulă din Clufiu în afaceri de pressă. PESTA, 7 Iuliu. — Prinţulă Bulgariei Alexandru sosesce Ia 8 Iuliu aci spre a visita esposiţia, rămânendu patru (Jile în Pesta. PARIS, 7 Iuliu. — Camera a primiţii cu mare maioritate tractatulu dela Tientsin. Ministrulă de răsboiu a declarată, că cu privire la incidentulii din Huă se potu dirige imediată 300 de 6meni la Annam din trupele ce staţioneză în Tonching. -----o------- DIVERSE. Una ambasadorii înfelătoru. — Cu celă mai mare laconismă telegrafulă aduce din Roma urmă-torea şcire: »Ministru-preşetinte ală Brasiliei la Quirinal, Gallado, a fostă demascată că jucândă cărţi înşela, anume în »Club della caccia.* Corespondentulă unei foi austriace relateză asupra afacerei următorele: In cercurile diplomatice de aici se vorbeşce multă de ună scandală, care n’a putută rămânea ascunsă. Este vorba de ministrulă plenipotenţiară ală unui stată americană. Sub imperiu, fiindă adoratoră preferită al vestitei Marguerite Bellanger, elă jucase ună rolă ore-care. Se şcie, că împăratulă Napoleonă III într’o 4i şi-a aruncată ochii asupra fru-mosei Marguerite şi apoi multă timpă a stată în lanţurile ei. Acela străină a pierită atunci, pentru care a şi fostă recompensată. Astfelă a devenită diplomată în America, ceea ce probe/ă, că influenţa lui Napoleonă era încă mare pe atunci. Cariera diplomatică a acestui bărbată, începută sub auspicie aşa de ciudate, s’a terminată în 4ile‘© trecute în împrejurări totă aşa de ciudate. Intr’unulă din cluburile din reşedinţa ndstră lumea observase, că acelă diplomată distinsă câştiga la jocă sume colosale. Lumea deveni bănuitore şi se institui ună comitetă de supraveghere, compusă din 4ece domni, care iute s’a încredinţată, că diplomatulă într’adevără corigea noroculă. Spre a se evita ună scandală, ministrulă a trebuită să dea cuvântul ă că va părăsi Roma, promi-ţându-i-se că nu se va vorbi de acâstă întâmplare, Comitetulă tăcu, dâr d. ministru rămase pe locă. Intr’o 4i era masă la Curte. Intre cei invitaţi era şi unulă din cei 4ece, care cre4u de datoria sa de a da lămuriri la locă supremă asupra cavalerului de industriă. A urmată ună viu schimbă de depeşe între regele Umberto şi suveranulă transocenică şi resultatulă a fostă rechemarea repede a acestui ministru , pentru ună altă postă.« * * * Brofe-crinit. — Ca ceva forte modernă se p6rtă acuma în Parisă broşe de argintă ciselate şi emailate, representândO o fl6re de crină cu inscripţia „C’est mon principe1'. (Acesta’i principiulă meu.) Fiorea este aşezată pe o coronă, care este formată din litera H, în aură; câte odată se mai adaugă Marguerite în argintă ciselată, acâsta în onărea ducesei Helene de Chambord. Acesta din urmă formă este admisă mai cu sâmă de înalta aristocraţia. * * * Emigraţiune. — ţfiarulă ,Tutova« publică următorele scirî: ,In cursulă trecutei săptămâni au plecată din nou din oraşulă nostru vre-o optă familii evreiescî spre America. Ni se spune că în curândă le voră urma şi alte familii. De astădată aceste emigrări nu provină nici din persecuţia cuiva, nici din îndemnulă alianţei is-raelite, ci din mizeria şi lipsa totală de ecsistenţă a acestora rătăcitori dintr’ună locă în altuia; mai cu semă că aceşti emigranţi suntă esclusivă meşteşugari, adică: croitori, cismarî etc., cari nu mai au de lucru, pe de o parte din causa crisei ce bântuie localitatea nostră, âră pe de alta, din causă că, graţiă convenţiunei cu Austro-Ungaria, oraşele României suntă inundate de haine şi de cisme austriace, în câtă abia se mai ţină bieţii meşteşugari români indigeni, necum să se mai potă procopsi şi alţi străini, cari isvorăscă ca roiulă din părţile Galiţiei.* * * * Ună bravă pilotă. — Ună pilotă de pe vaporulă »Hildegard* a scăpată dela morte la Zimnicea ună copilă de 3 ani ală dlui comercianiă Manea. * România liberă* află că d. Manea a dată o frumâsă recompensă pitotului Forster şi că atâtă copilulă câtă şi pilotuîă voră fi fotografiaţi şi ’şî voră schimba fotografiele în semnă de aducere aminte. Cursulu pieţei Braşovu din 7 Iuliu st. v. 1885. Bancnote românesc! .... Cump. 8.93 Vând. 8.94 Argint românesc................... » 8 80 » 8.85 Napoleon-d’orl.................... » 9.84 » 9.86 Lire turcesc!..................... * 11.15 * 11.20 Imperiali......................... » 9.94 » 9.97 Galbeni........................... > 5.80 » 5.84 Scrisurile fonc. »Albina* . . » 100.50 » 101.— Ruble Rusescl..................... » 124.50 * 125. Discontulă * ... 7—10 °/o pe ană. Editoră: Iacobii Mureşiann. Redactoră responsabilă: Dr. Aurel Mureşianu. Nr. 141. GAZETA TRANSILVANIEI 1885.J Cîirsnlti ia buraa de Vîeaa Bursa de Bueuresci. din 6 luliu st. n. 1885. Cota oficială dela 22 Iuniu st. v. 1885. Rentă de aură 4°/0 . . . 99 25 Rentă de hârtiă 5°/0 . . 92,70 Imprumutulii căiloră ferate ungare.................148.70 Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ung. (1-ma emisiune) . . . 98.75 Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ung. (2-a emisiune) .... Amortisarea datoriei căiloră ferate de ostă ung. (3-a emisiune) .... 108.40 Bonuri rurale ungare . . 102.50 Bonuri cu cl. de sortare ICI.75 Bonuri rurale Banat-Ti- mişă...................101.75 Bonuri cu cl. de sortarel01.75 Bonuri rurale transilvane 101.60 | Bonuri croato-slavone . . 102.— Despăgubire p. dijma de vină ung...............98 — Imprumutulă cu premiu ung....................117 80 Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 119.90 Renta de hărtiă austriacă 82.60 Renta de arg. austr. . . 83.45 Renta de aură austr. . . 109 — Losurile din 1860 . . . 139 25 Acţiunile băncel austro- ungare.................861.— Act. băncel de credită ung. 291.25 Act. băncel de credită austr. 287.50 Argintulă —. — GalbinI împărătesei.............. 5.88 Napoleon-d’orI...........9.857a Mărci 100 împ. germ. . . 60.95 Londra 10 Livres sterlinge 124.25 Renta română (5°0). . . . Renta rom. amort. (5°/0) . . » convert. (6°/0) . . împr. oraş. Buc. (20 fr.) . . Credit fonc. rural (7°/0) . . * »? » (fi0 Io) • » » urban (7°/0) . . * • » (6%) . . * . » (5%) . . Banca naţională a României Ac. de asig. Dacia-Rom. « * » Naţională Aură........................ Bancnote austriace contra aură Cump. vând. 89 90 93Vă 933/4 mu 893/4 30 32 101 1021/. 85 86 98 Va 99 91 92 83 84 1260 1270 91/* 10V4 2.02 2.04 ROIKEANU ISTORIOti de Theochar AlexL Apare în broşuri â, 20 cruceri, 50 bani una cu ilustraţiuni originale. Romanulă va fi completă cu 34 broşuri. Ori ce libraru, colportoru, legâtoră de cărţi etc. este gata a procura aceste broşuri franco, duse la casele onor. cetitoru. Acostă scriere este unică în tdtă literatura română, căci în ădev&ră nu posedămă nici ună romană originală coprindândă peste 1000 de pagini din care, nici una nu este lipsită de interesă pentru ori ce cetitoră. O variaţiune bogată, precum nu oferă nici unulă din romanele traduse, apoi interesulă ce ni să excită pentru faptele istorice, preface lectura acestui romană în o adevărată plăcere, în ună bogată isvoră nu numai de distracţiune ci şi de instrucţiune. Textulă romanului este însoţită de ilustra-ţiunî, care şi aceste sunt originale, compuse de ună artistă anume pentru acostă scriere. Ea cuprinde istoria României, începându cu fanariotulă Caragea, trecându la revoluţiunea eterii grecescî şi a lui Tudoră Vladimirescu, a cărui viâţă, fapte şi mdrte tragică sunt cu de amănuntulă descrise, atinge revoluţiunea dela 1848, tracteză pe largă Domnia lui Cuza, dândă ună tablou amenunţită despre acea epocă şi înebeiă cu alegerea lui Ca-rolă de Hohenzollern. Firulă, pe care să înşiră aceste tablouri istorice, să compune din ună sujetă sensaţională în tdtă puterea cuvântului. — Ună tată, per^endă zestrea fiicei sale, într’o scenă, unde acâsta o reclamă dela elă, îşi ese din fire şi o lovesce de A V I S U. Aducă la cunosciinţă On. publică, că loca lulă meu de ceasornicăria să află acuma Strada Căldărsiriloru 5Tr. 406, vis-a-vis de măcelăria D-lui M. Fleischer. Mă recomândă totodată pentru orice reparaturi de ceasornice, cari le esecută cu cunoscuta! consciinţiositate. j Cu distinsă stimă E. Mansbcrger, ceasornicarii. mdrte. Pentru a scăpa de pedepsa iegii, o tâ-reşce în grădină, unde îi taie capulă, îngropân-du-lă, pentru a face să crâdă lumea, că cada-vrulă fără capă, este ală altei persdne. Cu t6te astea să vede silită a mărturisi faptulă şi este condamnată la muncă silnică. După câtva timpu să descoperă că ... . dar cine voiesce a sci ce se descoperă, citâscă romanulă, unde va găsi cu ce să-şi aţîţe, ş’apoi cu ce să-şî astâmpere curiositatea. Cine-şî procură întregulH opu de-a-dreptulu dela tipografia editare plătindu-lu de-o dată înainte, ti va profita de economisirea portului adică va ama s