1885. ’şî începe ai alesă kaci BEDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢirSEA: BRAŞOVfJ, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE lN FIECARE DI. >e unfi and 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe anfl 36 fr., pe şăse luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. ANULU XLVIII, SE PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANUNCXURXLE: 0 seriă garmondd 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorlsorT nefranoate nu se prlmesofi. — Manuscripte nu se retrimit! m 123. Luni, Marţi 4 (16) Iunie 1885. Braşov!, 3 (15) Iunie 1885- In săptămâna trecută s’au terminată alegerile pentru parlamentulu centrală din Viena. Re-sultatulă loră a tostă favorabilă pentru partida comitelui Taafle. Intre 352 deputat! sunt 181 de partida guvernului : Cehi, Poloni, Sloveni, şi aşa numiţii feudal! şi fracţiunea clericală la lui Lienbacher; 132 deputaţi se ţină de partida liberală germană; 22 de deputaţi formăză grupulă centraliştiloră, care ocupă o posiţiune deosebită între cele două mari partide; 4 deputaţi se ţină de partida antisemită şi 3 de partida democrafă, ce se recrute din poporaţiunea suburbieloră Vienei. Maioritatea guvernamentală se va divisâ şi pe viitoră în mai multe fracjiuni seu cluburi, precum clubulă Poloniloră cu 57 membri, clubulă Cehiloră cu 77, clubulă Hohenwart cu vre-o 40, clubulă Liectenshstein cu vre-o 18, în fine fracţiunea Lienbacher cu vre-o 8—10 membri. Partida liberală-germană a pierdută cu totală 15 mandate. Intre acestea se află şi mandatele câştigate de antisemiţii şi democraţii nemţi, cari nu voră merge în t6te cestiunile cu gu-vernulă. In totă casulă partida drăptă pe care sera-zimă guvernulă s eşită mai întărită din aceste alegeri. Tocmai acăstă împrejurare însă face or-ganulu principală ală partidei germane să (fică, că „a crescută puterea maiorităţii asupra guvernului ; că guvernulă posede numai amici egois-I, cari speră să fiâ sprijiniţi din parte-i în ni-suinţele loră naţionale şi că „corniţele Taaffe are acum o maioritate, pe care trebue să o câştige în fiecare c]i şi pe care o p6te pierde în fiecare Intr’adevără, periodulă trecută de şăse ani ne dovedesce în modulă celă mai eclataută, că este dificilă de-a guverna cu-o maioritate compusă din atâtea elemente deosebite cu aspiraţiunî fi pretensiuni deosebite, ca maioritatea parlamentară austriacă. Dăr totuşi nu va pute susţină nimenea, că în cei şăse ani din urmă Austria n’ar li fost guvernată şi încă mai bine guvernată de u de pildă Ungaria, unde maioritatea e com-lâ numai dintr’ună singură elementă. Cehii voră pretinde o nouă reformă electo-î, Polonii voră cere alte noue concesiuni, ear clericalii voră voi să dobendăscă ca şcolile să $ devină confesionale — (j.ice organulă germană - şi astfelă corniţele Taaffe va fi silită să facă concesiuni, cari nu se mai potă mai uni. chiar cu politica lui; atunci dânsulă său va trebui să tacă ună federalistă cum se cuvine, său să recunăscă, că guvernulă său a devenită imposibilă. In acăsta din urmă eventualitate îşi înteme-acum oposiţiunea germană speranţele sale. Deocamdată însă nu pră suntă prospecte pentru realisaraa loră. Cabinetulă Taaffe pare a fi decisă de a înainta gradată mai departe pe cărarea I pe care a apucată făcândă tăte concesiunile po-isibile diferiteloră naţionalităţi şi partide pe cari se razimă. Şi 6re să nu-o pătă elă duce încă ţhe ani cu acăsta politică? Pentru Austria, ca stată poliglotă, nu pu-ă înţelege să esiste o altă modalitate de a Imulţămi tăte popărele ei pe cale constituţională, decâtă înaintarea în direcţiune federalistică. Dăcă corniţele Taaffe s’ar opri la mijloculă drumului spăriându-se de consecinţe, atunci ar dovedi numai că a lucrată fâr’ de nici ună plană. Acesta încă nu ar fi ună rău atâtă de mare pentru că au mai fostă destule guverne dela 1848 încăce în Austria, cari au lucrată fără de plană său c’ună plană rău chibzuită. Ne tememă însă, că neisbutirea politicei urmată de corniţele Taaffe va fi o nouă dovadă, că în Austria lucrurile s’au încurcată aşa de tare, încâtă e im-possibilă de-a ajunge la o soluţiune satisfăcătăre pe cale normală pacînică. Inimicii consolidărei interiăre a acestei mo-narchii negreşită, că aştăptă cu nerăbdare ună asemenea resultată Iu interesulă principiului egalei îndreptăţiri trebue să dorimă însă, ca aşteptările de feliulă acesta să nu se împlinăscă, şi ca cabinetulă actuală austriacă să pătă află câtă mai curândă formula adevărată şi corespunc^etăre pentru realisarea definitivă a acelui principiu. Afacerea ajutorului de stătu. Cetimă în „Magyar Polgar“ : Maiestatea Sa n’a luată în considerare petiţiunea sinodului gr.-or., în care se ruga ca împărţirea ajutorului de stată să se lase pe sema bisericii. Precum se seie, biserica a împărţită mai nainte suma ajutorului de stată de 24,000 fl. între preoţimea săracă. Dar se’ntempla, că preotulă săracă tăte primea, numai bani nu. Primea de obiceiu cuţite, bricege, (fiare, cărţi, tipărituri rubricate, pe care nu le putea mânca şi cu care nu’şî putea îmbrăca flămâmfii săi copii. Statulă smulse bisericei ună astfelă de dreptă de împărţire, şi’lă reservâ sie’şî şi dispuse, ca împărţirea să se facă pe cale administrativă. Nu cumva că n’a lucrată corectă? Ba da. După disposiţiunea cea mai nouă a guvernului se voră da 4000 fl. Archiepiscopului, ca să premieze pe preoţii cu simţăminte patriotice. Cine va privi lucrulă mai lămurită, va înţelege, că tocmai biserica gr.-or. dă celă mai mare contingenţă de indivtfi cu cugete nepatriotice. Va găsi chiară, că pro-topropii gr.-or. şi preoţii ţină morţisă la idea românismului ; în acăstă biserică încăl^escă ei şerpii şi îmulţescă veninulă loră. In biserica gr.-cat. suntă moravurile pe acestă tăremă mai dulci. Acolo crează ună astfelă de spirită întinsa administraţiune autonomă, aici dependinţa lucrăză rotolindă. Dacă trecemă în revistă (fiaristica română, aflămă, că cei mai înferbăntaţî publicişti răsară din biserica gr. or. Mai fiecare credinciosă gr. or. este sangvinică. Afară de acesta suntă fără cumpătă, fiindcă şi România are aceaşî religiune, o împrejurare care le insuflă putere şi încredere în sine. Dacă lucrulă ar ave şi o altă basă, dacă nu ne-amă uita nici la aceea, că la împărţirea ajutoreloră s’au observată abusuri, n’ar rîde chiar biserica gr. or. de guvernă, că elă dă 24,000 fl. pentru premiarea ămeniloră exaltaţi ? Cum să scie guvernulă, cui şi pentru ce se dă banulă lui? Cum să repareze elă greşela comisă, ca pe viitoră să nu se repeteze? Să admitemă că biserica gr. or. n’a împărţită e-fecte, ci bani peşină intre clerulă de josă, a ţinută con-sistoriulă gr. or. semă de aceea, ca să nu se împărtă-şescă din ajutorulă de stată şi astfelă de omeni, cari lucrăză în contra ideii de stată? De acăsta n’a ţinută semă! Da, se pote chiar admite, că s’au ajutorată tocmai cei cu flenca (gura) mare. Cine cunosce împrejurările, p6te sci bine, că chiar între membrii consistoriului se află intransigenţi; ei bine, aceştia necondiţionată ’şî-au validată influinţa loră. Aşa au primită ajutorulă de stată tocmai aceia, cari au lucrată în contra ideii de stată ungară. Nu bate la ochi, ca dmenl, cari lucrăză în contra ideii de stată, să mai capete pe deasupra încă 24,000 fl. ca răsplată, ca cu a- tâtă mai pe faţă să păşăscă liberi de orice grijă? Era în adevără o lume sucită! Prin urmare guvernulă a lucrată corectă când a smulsă din mânile bisericii împărţirea ajutorului. Acum cererile de ajutorare se voră esamina pe cale administrativă. Organele administrative nu voră recomanda pe nici ună petentă, care agităză în contra ideii de stată. Ori dâră acăstă disposiţiune nu este corectă? Cui îi place să lucreze în contra statului, acela să nu se a-dreseze cătră stată pentru ajutorare. Celă ce necinsteşte instituţiunile nostre, acela să nu fiă avisată la instituţiu-nile nostre. Acestea suntă principii aşa de primitive, că adevărulă loră nu se pdte trage la îndoială. Primesce biserica gr. or. situaţiunea? Noi nu scimă. Dacă nu o primesce, guvernulă totă va ajutora clerulă săracă. Dacă o primeşte, va fi numai spre binele ei. Acestea suntă nonsensurile f6iei mamelucescî, la care noi răspundemu urmâtdrele : Nu Maiestatea Sa a desconsiderată petiţiunea sinodului, — căci noi avemă amănunţite infor-maţiunî despre durerdsa impresiune ce a pro-dus’o asupra M. Sale fapta guvernului ungu-rescu, — ci fraţii siamezi Tisza-Trefort, cari nu mai ţină sămă nici de dorinţele capului încoronată d’a vedă mulţămite tăte popdrele imperiului. Nu pentru „semţăminte patriotice “ guvernulă vrea să ajutoreze pe preoţi, ci pentru scopuri de maghiarisare, căci nu Maghiarii suntă chemaţi a ne învăţa patriotismă, ci trecutulă poporală română. Nu din banii săi guvernulă ajută preoţimea năstră săracă, ci din banii noştri, şi cu banii noştri voimă să se ajutore aceia, cari lucrăză în interesulă binelui şi păcii, ăr nu cei ce lucrăză în detrimentulă ei. Prin urmare guvernulă a lucrată necorectă, bătându’şî jocă de banii noştri şi făcândă din ei isvăre de maghiarisare. Sinodulă să ia cele mai aspre măsuri în contra aceloră preoţi, cari nu se voră supune hotărîriloră sale! Proclamarea Bulgarilor Macedoneni. In Sofia a sosită din Rumelia orientală o procla-maţiă macedoneană. Ea e semnată de preşedintele societăţii Opolcenţiloră din Filipopolă. Proclamaţiunea s’a trimesă numai la unele persone, în plică închisă, încâtă guvernulă princiară n’a putută să o confisce. După ,Răsboiulă,« proclamaţia spune în esenţă următărele: «Marile puteri europene n’au creată fără scopă starea actuală în peninsula balcanică. ‘Ele au ruptă ţara ndstră liberată cu atâtea sacrificii, ca în ea să nu dom-nescă pacea, ca domnia turcescă, cu urîta ei administraţia, să fia favorizată, ca voi Bulgariloră să nu vă puteţi întări nici politicesee, niuî economicesce şi ca triumfulă resboiului de liberare să fie micşorată. Afară de împrejurarea, că părţi însemnate din teritorulă nostru s’au cedată României şi Serbiei, Rumelia orientală s’a lasată în dependenţă militară şi politică de Turcia şi nenorocita Macedoniă este sub directa ei domniă barbară. Deja de 7 ani domnesce în acea provinciă o arbitrarietate complectă a autorităţiloră, ca şi a locuitoriloră turci, de atunci pe fiece di se întâmplă acte de tirăniâ, de violenţă, omoruri şi jafuri şi victimile suntă fraţii noştri Bulgari. Nici buletinele foiloră, nici meetingurile nu dau o icână exactă a situaţiei triste din Macedonia. Tăte ce se petrecă în acestă nenorocită ţară este o ironiă a-mară a demnităţii omenesc!. Acestă situaţiă este ună obstacolă nedreptă pentru tendinţa poporului bulgară de a trăi ca ună poporă, care posede scopuri mai înalte şi unu viitoră. Şi din nenorocire acestă obstacolă s’a pusă înadinsă şi este menţinută de statele civilisate europene. Ce ironiă a sorţii 1 Dar nu! suferinţele Bulgariloră din Macedonia trebue să aibă ună sfârşită, ca şi suferinţele năstre Ora liberării fraţiloră noştri n’are trebuinţă de a bate. Noi, cari amă suferită aceiaşi nenorocire, cată să arătămă acelă ceasă. Afară de noi nimeni nu va suleva cestiunea liberării Macedoniei faţă cu diplomaţia europeană. Liberatorulă nostru, Rusia, din motive necunoscute, priveşce indiferentă domnia terărei în acăstă [eră, căreia i s’au garantată drepturi umane şi ună guvernă umană printr’ună tractată internaţională, încheiată acum şâpte ani. Rusia priveşce indiferentă cum se re- nVFAÂAA CX Nr. 123. GAZETA TRANSI1VANIEI 1885. petă în măsură mai mare aceleaşi fapte de terdre şi cru-dime ce au îndemnată pe răposatulă Ţar-liberatoră să declare răsboiu. Istoria tuturoră revoluţiuniloră libera-tore şi mai alesă a celoră de la noi, trebue să ne ser-vescă de modelă pentru inevitabila luptă sângerosă pentru libertate şi drepturile de omă în patria năşiră. Cată să ne amestecămă în luptă fără şovăire, aducăndu-ne a-minte de jurămentulă nostru sub primulft stegă bulgară din 1877. Spre durerea nbstră regimulă celă imposibilă ală Turciloră este sprijinită de guvernele Europei civilizate. Se pote, că interesele de stată ale puteriloră, care au o influintă asupra lucruriloră din peninsulă, reclamă mănţinerea statului turcă şi a neomenosei lui domnii; totuşi purtarea loră rămâne nedreptă faţă cu Bulgarii. Noi suntemă chemaţi să protestămă contra acestei nedreptăţi şi acesta nu numai cu vorbe şi jeluiri, ci cu armele în mână. Este o datoriă sfântă, ca luptătorii bravi pentru libertatea patriei nostre să se adune câtă mai iute în jurulă stegului revoiuţiunii nostre liberătăre, să intre în Macedonia, spre a goni pe tirani şi a scăpa pe fraţii noştri. îndată ce se voră ivi cetele acestea de luptători în Macedonia, Bulgarii macedoneni voră prinde curajă şi voră apuca arma. De sigură că revoluţia va deveni generală şi e sigură, că bravii fii ai Macedoniei se voră ridica la celă ântăiă semnală ca ună singură omă. De aceea să ne grăbimă cu organizarea bandeloră şi să ceremă aju-torulă la Dumnezeu pentru sfânta nostră misiune. Fraţi-loră, libertatea cere sacrificie. Chiar persone streine, bine-voit6re nouă, care iubescă libertatea şi omenirea, ne-au încurajată în acesta direcţiă. E o ruşine pentru noi Bulgarii să aşteptămă ajutoră totă din mâni străine. Onorea poporului nostru şi viitorulă patriei nostre comune trebue să fie cuventulă de ordine pentru fiecare. înainte ! Dumne4eu să binecuvinteze sfânta nostră întreprindere ! o Marcliisulu Salisbury. După ce Gladstone a declarată în parlamentă, că Regina a primită demisiunea ministeriului, nu mai era nici o îndoială că voră veni la guvernă contrarii lui conservatori, între cari cei mai de frunte conducători suntă Salisbury, Northeote şi Churchill. »Standard« a şi anunţată, că marchisulă de Salisbury este gata de a primi formarea cabinetului. Elă este dintr’o familiă vechiă aristocratică, este avută şi are ună trecută diplomatică însemnată. Elă a fostă 15 anî membru ală camerei comuneloră şi totdeuna s’a dovedită ca ună adevărată Tory. Aşa de strictă a fostă elă în părerile sale, încâtă la 1867 a eşită din cabinetulă Derby, pentru că reformele lui Disraeli i se păreau prea departe bătătore. Ună nume şi-a câştigată elă în străinătate, când a fostă trămisă în calitate de ambasadoră estraordinară la Constantinopolă, la acea conferenţă, care avea se împedece isbucnirea răsboiului orientală, dăr în realitate numai l’a accelerată. La acestă confe- In 10 Iuniu n. în garnisona din Agram s’a făcută o cercetare generală după discursuri dietale starceviciane ce se tipăriseră în mii de esetnplare şi se împărţiseră, între poporaţiune ca mijlocă de agitaţiune, cum se dice Ofi-eriloră li s’a interzisă de a mai vorbi croatesce în locuri publice. —0— Actele pentru esecutarea ucigaşiloră Kleberg-Marlin au sosita la tribunalulă din Sibiiu. —0— Adunarea generală a comitatului Trei Scaune a hotărîtă să facă paşi la ministeriulă instrucţiunii pentru înfiinţarea unui gimnasiu seu scole reale de siată în Sepsi St. Georgiu. —0— După raportele oficiale sosite în ministerulă agriculturii pănă la începutulă săptemânei trecute, recolta anului acestuia va fi în totă ţera de mijlocă. —0— ,L’Independance roumaine* publică următorea scire: »Ministrulă afaceriloră străine a adresată o notă cabinetului din Pesta spre a protesta contra măsurei luată din nuoă contra importării porciloră în Ungaria*. —0— Diarele din Bucuresci spună, că nisce făcători de rele, prin spargerea unui geamă, au intrată în apartamentele I. P. S. S. Mitropolitului Primată şi au furată dintr’ună scrină 1200 lei în bilete de bancă, 11 bilete hypotecare de câte 100 lei şi 5 de câte 20 lei, şi o cruce preţiăsă. Poliţia ’şî-a desfăşurată imediată tătâ activitatea pentru dovedirea acestui îndrăsneţă furtă. Până acum s’au şi arestată doul indivizi, asupra cărora planeză grave bănuelî. »Răsboiulă« află deja, că fâptui-torulă s’a şi prinsă în persdna unui fostă servitoră ală nepotului Em. Sale, la care s’au găsită lucrurile furate. —0— 0 fabrică pentru facerea beţeloră de chibrituri se va înfiinţa la Galaţi, spune »Telegrafulă«. Ea va fi o dependenţă a labricei de chibrituri de la Filaret. Primăria de Galaţi ar şi fi acordată autorisarea şi lucrările se voră începe în curendă. —0— Prin intervenirea regelui Saxoniei, romanţierulă poloneză Kraszewski, condamnată pentru crimă de înaltă trădare şi deţinută în fortăreţa din Magdeburg, a obţinută perm siunea de a face sub supraveghierea unui agentă de poliţiă preumblări în afară de fortăreţă. —0— Multe familii părăsescă Madridulă, din causă că s’au ivită acolo causuri de coleră chiară mortale. renţă Salisbury a desvoltată ună rusofilismă hotărîtă, care a susţinuta ura Turciloră contra lui, aşa că elă era dintre diplomaţii cei mai rău văzuţi la curtea Sultanului. In congresulă din Berlină a luată parte ca re-presentantă ală Angliei împreună cu Beaconsfield, şi Salisbury a făcută şi motivată în şedinţa dela 28 Iuniu 1*>78 propunerea, ca Bosnia şi Herţegovina să fie ocupate şi administrate de Austria. Intorcăndu-se în Anglia a fostă distinsă Salisbury de cătră Regina c’ună ordină înaltă şi cetăţenia de onore Salisbury a fostă în totdeuna ună contrară vehementă ală lui Gladstone. După mortea lui Beaconsfield, Salisbury, deşi era în camera lor^iloră, a devenită ade-văratulă conducătoră ală opositiunei. Salisbury nici câtă privesce sciinţa, nici câtă privesce oratoria nu se pote măsura cu Gladstone, dăr elă este şi rămâne cu tote aceste ună omă cu multe cunoscinţe, care ca lordă Cecil a colaborată şi la «Quarterly Rewiew* şi s’a distinsă ca ministru şi ca membru ală camerei lordiloră. -----o------ SOIRILE PILEI. Pe la începutulă lui Iuliu se va întruni ună consiliu comună de miniştri pentru discutarea unoră cestiunî principiare din pactulă austro-ungară. Dela re-solvarea acestora atârnă direcţiunea tractăriloră amănunţite. Denunţarea convenţiunei vamale şi comerciale nu se intenţioneză deocamdată de nici o parte; dar se consideră de amândouă guvernele ca ultimă armă, de care se va usa în casulă estremă, aşa spune »N. fr. Presse*. — 0— »Tageblatt« din Berlină află din Viena, că întrevederea celoră trei împăraţi va fi la începutulă lui Septemvre în castelulă Reichstadt din Boemia. —0— In munţii dintre Cugiră şi Şugagă cutrieră o bandă de hoţi, în urmărirea cărora s’a trimisă gendarmeriă sub comanda locotenentului Ballo din Deva. Totă în a-castă scopă s’au trimisă şi din Sibiiu 9 gendarmî. —0— Abiturienţii din Blaşiu voră întocmi Marţi în 16 Iuniu n. o petrecere în grădina lui D. Comşia din Veza, eventuală în «Otelulă naţională*. Scopulă e filantropică. Intrarea de personă 1 fi., de familiă 2 fl., I Adunarea reprezentanţei judeţului Brazovft. Braşovă, 12 Iuniu. (Urmare). După advocatulă Schnell a vorbită (în limba română) d. advocată Ionă Lengără: D-sa că făcându’şî observările obiective asupra cuprinsului statuteloră e convinsă, că mulţi dintre Maghiari voră crede, că e contrară culturii naţionalităţii lord, ceea ce în faptă nu este. D-sa nu voiesce să cadă în păcatulă ce’lă împutămă noi Românii guvernului maghiară de astăzi, der nici aceea n’ar dori ca să se (J'că, că Românii din acestă comitată n’au înţelesă intenţiunea reuniuniloră petente maghiare. Trei reuniuni pentru răspândirea limbei maghiare ne ceră ajutoră — continuă vorbitorulă — una din nordulă Ungariei, alta din Timişora şi a treia din Cluşiu. Câtă pentru cea dinteiu, acâsta de sigură va fi a-cea reuniune, care a primită aceste averea »Ma- ticei* slovăcesci din mânile ministrului de culte Trefort, care voiesce â toux prix să maghiariseze pe Slovaci. Asta nu ne pote îndemna de a-i vota ajutoră. Ce se atinge de reuniunea din Timişoră, activitatea ei e absolută de prisosă, pentru că în acelă comitată maioritatea preponderantă a locuitoriloră e română, âr în oraşă ea e germană jidană. Maghiarii suntă aşa de puţini în Timişora şi comitată, încâtă ei nici nu ară pută constitui o societate fără ajutorulă renegaţiloră. De ce ore limba română la gimnasiulă din Timişora e declarată de obiectă neobligătoră ? Negreşită cu intenţiune, ca nici copii de Română să nu-şî înveţe limba maternă. Numita reuniune n’are nici ea altă intenţiune decâtă de a maghiarisa. Vorbitorulă espune apoi motivele, pentru cari spri-jinesce propunerea comisiunei permanente faţă cu reuniunea maghiară ardelenă din Cluşiu. In fruntea acestei reuniuni se află unulă dintre amploiaţii administraţiunii. Acesta ne face a presupune, că densulă e sigură de spri-jinulă guvernului. Cum se portă acestă guvernă faţă cu naţionalităţile? Ni-o arată pressiunile grozave ce se facă la alegerile dietale în cercurile unde poporaţiunea nemaghiară e preponderantă, cu scopă de-a înfăţişa a-ceste cercuri în chipă maghiară. Ni-o dovedesce mai departe modulă cum respecteză guvernulă autonomia şcolară a confesiuniloră nostre. Pe calea legislaţiunei, a ordina-ţiuniloră şi prin ingerinţă neiertată se calcă mereu autonomia nostră bisericescă şi şcolară. Guvernulă a introdusă în scolele ndstre poporale studiulfi limbei maghiare. Copii de ţărani români suntă chinuiţi cu învăţarea unei limbi, pe care niciodată nu-o voră vorbi’o şi astfelă se împedecă desvoltarea firească a copiilorfi. In scolele medii ni s’a introdusă limba maghiară chiar cu propunere maghiară. Legea din 1868 dispune, că sta-tulă este obligată a ridica din bugetulă său pentru naţionalităţi scoli cu limba loră maternă. Acâsta nu se întâmplă, der pentru aceea suntemă opriţi de-a ridica noi înşine scoli din banii noştri d. e. în Caransebeşâ. Unde creează statulă o şc6lă. o creâză numai cu limba maghiară, cum a făcută şi în Deva, în centrulă poporului română. Aici guvernulă calcă şi legea positivâ, calcă şi legile firesci, căci caută se ne omore ca Româdi şi să ne facă Maghiari. Aşadar desnaţionalisarea atesta e scopulă guvernului. In locă d’a se îngriji şi de institute de culturi superiore pentru naţionalităţi, guvernulă desfiinţeză Academia din Sibiiu şi ne trimite să mergemă la universităţile maghiare. Ce viaţă se pregălesce aici tineriloră români? — Vorbitorulă amintesce scandalele din Cluşiu şi întâmplarea dela Şemniţ, unde tinerii români au foştii siliţi de colegii loră şi de profesorii loră maghiari, să pâ-răsâscă institutulă. — Ore astea nu’să încercări de ma-ghiarisare ce se facă sub ochii guvernului? Dăr guvernulă dă mână de ajutoră d’a se înfiinţa şi reuniuni de maghiarisare; elă strigă: dechiară pe cei de altă naţionalitate de »vogelfrei* în privinţa naţionalităţii loră; daţi năvală asupră-le şi cu banii şi cu puterile loră chiară, dacă le puttţi căpătă, taceţi'i Maghiari! Dacă ne apărămă — continuă oratorulă — în potriva acestoră uneltiri, ministrulă-preşedinte declară in dietă că suntemă «agitatori » Decă eu agiteză acum spuindă cele ce le-am spusă, apoi deasemeni agitatori suntă cu miile în ţeră, fiindcă noi Românii nu suntemil dispuşi să lăsămă să’şi bală jocă alţii de naţionalitatea nostră şi nici chiară dacă ar pune se ne scoţă cu cleştele limba din gură, n’amă înceta de a da espresiune ne-mului genetică de care ne ţinemă. Esistă deja — dice oratorulă — nu numai neîncredere, ci şi jntaţiune între naţionalităţile din patria nostră, însă acestă iritaţiune nu-o provocâmă noi, cari ne apărămă. Eată de ce comisiunea permanentă dice reuniuniloră petente: , Deocamdată n’avemu încredere cum veţi lucra*. La acestă răspunsă e îndreptăţită re-presentanţa nbstră comitatensă şi pe basa următorului răspunsă dată de Ex. Sa ministrulă Trefort unui amicii la o ocasiune sărbătorescă: «Rău au făcută străbunii noştri — 4‘se rninistrulă — că au concesă în statuii ungară mai multe limbi, astăcjfi stămă faţă în faţă cu acestă cestiune şi îi faeemă socotela*. Adecă d. ministru Trefort e de părere, că tote cestelalte limbi s$ le sterpescă. Decă o asemenea observare o făcea altă ce-lăţenă, nu’lă trăgea la răspundere procurorulă ? Mai p6ie ună omă calmă să aibă încredere în d. Trefort şi în patriotismulă lui şi nu aruncă acestă răspunsă o umbră şi asupra intenţiuniloră guvernului din care face parte? Eată de unde răsare neîncrederea între cetăţeni şi neliniştea în ţeră! (Finea acestui discursă şi a raportului întregii va urma în numărulă de mâne.) -----0-------- Adunarea generală a eoniitatnlni Huniâdfaâ (Şedinţa din p Iuniu) (Urmare şi fine). Deva 10 Iuniu 1885 In cealaltă 4b la 9 Iunie s’a deliberată asupra fai-măsei scrisori a «Kullur egylet-ului» [din Cluşiu. Comisiunea permanentă a propusă să se ia la cuno.scinţă cu multă bucuriă, şi fiindcă municipiulă e săracă (minune că a cutezată a recunosce aşa ceva) şi nu dispune de bani, ca să pblă votâ şi sprijină materială acelei societăţi afâtă de salutare, să se dea espresiune dorinţei, ca acea societate să fiă sprijinită pe cale socială. Trebue să observămă la acestă locă, că obiectulii acesta s’a desbătută mai pe urmă în comisiunea permanentă, — aşa se vede, că şi Maghiarii s’au genată de acelă rescriptă, —■ şi că acolo li s’a spusă sinceră şi cu totă seriositatea , că ce valore pote avea acelă rescriptă, propunându-se a se luă de la ordinea 4*le'- Ei, der nici Maghiarii de pe la noi, nu potă resista curentului dela Pesta şi au adusă discu-ţiunea în congregaţiune. Propunerea comisiunei fu combătută mai ântâiă în formă de dr. A. Tincu, der congregaţiunea a decisă a o desbate în merită. Primulă vorbitoră a fostă Aladar Szeredai, deputaţii guvernamentală, alesă în cerculă Dobrei, — sciţi aga precum s’au alesă totdeuna în acelă cercă... Falniculă deputâtaşă nu a fostă mulţumită cu propunerea comi-siunei permanente, ci a făcută adausulă, ca amăsuraiă demnităţii comitatului (adecă două sute cincîdeci de mii Valachi şi abia cinei şese mii de Maghiari şi maghiaronîţ representanţa comitatului să se înscrie ca membru fun-datoră la «Kultur-egylet-ulă* din Cluşiu, — îndrumândfl pe vice-comitele, ca să scotă prin repartiţiă acea suini de douî trei ani (adecă fală mare pe punga altuia). Au-cjiţi nobili si viteji grăniţerî de pe la Dobra, ce glasuri răsună în urma vinarsalui băută astă veră. Propunerea d-lui A. Szeredai n’a însufleţită mai pe nimeni. Ală doilea oraloră şi primulă, care a vorbita în contra propunerei comisiunei permanente, a fostă d. Dr. Avramă Tincu advocată în Orâştiă. D-sa arătândă câtă nedreptate a făcută guvernulă maghiară Româniloră, pe tăie terenele vieţii publice, cum Românii încetulfl cu i Nr. 123. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. î ibcetuld au fostă scoşi din tote oficiele, cum limba română s’a persecutatei şi se persecută, cum se ameninţă şcolile nostre confesionale şi câtă amărăciune se causeză Româniloră pentru lupta lord legală, — apoi arătândă scopulă şi urmările »Kultur-egylet«-ului propune, ca res-criptulă să se ia dela ordinea cplei. După Dr. A. Tincu a vorbită inspector ulii şcolarii Ludovic Rethy, apărândă propunerea comisiunei per manente şi declarând Ci, că din consideraţi une cătră Români (mărinimosulii!) nu pote spriginî propunerea respective adausulă lui A. Szeredai. Combătândă argumentele lui Dr A. Tincu, voinicosulii inspectoră ni-a esplicată, câtă de multă se stăpânesce d-sa ca să nu espetoreze după cum s’ar cuveni (să’lă fi pusă păcatele, că de sigură şi-ar fi căpătată răspunsulă meritată), apoi că câtă întunecime a fostă în acestă comitată când a venită d-sa aici (pentru aceea i se descriau atâtă de drastică întreprinderile sale de înşişi conaţionalii săi prin «fiare, foi volante şi bioşure!) — în fine câte bunătăţi au primită Românii dela »statulă maghiară* (care ie va fonda p6te de aci încolo, căci statulă poliglotă, în care trăimă at|î, nu e numai ală Maghiariloră) de aceea provdcă pe toţi Românii buni patrioţi (â la Moldovan Gergutz) că să sprijinâscă »Kultur-egylet-ulă« din Gluşiu. Intru adevără, vorbirea d-lui Rethy a trebuită să scârbescâ şi pe cei mai fanatici Maghiari, căci a îndruga atâtea sofisme şi a vorbi cu atâta vervă despre lucruri de nimică, cum e şi afacerea »Kultur egylet«-ului şi încă intr’ună comitată aşa de românescă precum e ală nostru, se ret ere ună stoicismă tocmai ca ală d-lui L. Rethy. Una însă rămâne necontestabila. Eroii maghiari-sării dela noi, cari deja au formată şi o filială pe acestă teritoriu, nu au avută curagiulă a susţine pe faţă, aceea ce scriu în diare, spună în conferinţe şi declamă în adunări mari, că adecă voră să maghiariseze pe Românii din acestă districtă. Una din două: seu suntă minciuni şi laude g6le cele ce le scriu unii Maghiari dela noi în