REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIIINEA i BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. _____ V ,Republique Franusă la Peşta chiuescă şi banchetâză,* ridică oraşe, arangează esposiţiunî şi vărsă bani din visteria statului cu sute de miliâne esclusivă numai pentru scopuri maghiare şi pentru de a satisface numai şi numai vanei ambiţiuni maghiare, precândă naţionalităţile nemaghiare şi massa poporului o lasă să se spulbere în lipse şi in cele mai mari neajunsuri. Cluşienii întemeiază societăţi de maghiarisare şi magnaţii loră se întrecă de a contribui cu obolulă loră la aceste societăţi, pe când Ciangăii, carne din carnea loră şi sânge din sângele loră, moră de fdme dealungulă drumuriloră dela Panciova la Bucovina, fără de-a le întinde cineva mână de ajutoră. Mai în trecute întâlnii cerşindă dealungulă saţeloră borgovene câteva familii de Ciangăi de aceia aduşi curmare alaiu — mai în anulă trecută — în Canaa- nulă ungurescă ca să-i fericăscă, şi cari, fericiţi de con naţianalii loră de-i ustură pielea, se reîntorcfl acum ârăşî la vetrile părăsite dintre »01ahî.« O stare mii deplorabilă, decâtă în carea se aflau acele neferf ite familii de Ciangăi, nici că se p6te barem! presupune. Goli ca napulă, numai în pielea pîrlită de arşiţa sărelui, desculţi, cu capetele gâle, chinuiţi de suferinţă, lângetjî de fome. încâtă abia mai puteai să scoţi vorba dintr’ânşii, — îi vedeai cerşindă pe la uşile Româniloră, pre la uşile acelora, cărora decând irăescă cu puternicii dilei într’o ţeră numai bine nu le-au voită şi pre cari dâcă ară pută într’o lingură de apă i-ară sorbi. Dar Românulă e mârinimosă şi bună creştină, trece cu vederea nedreptăţile, răsplâtesce răulă cu bine! Cu braţele deschise i-au primită în casele loră şi i-au ospătată pre acei nefericiţi bătuţi de sărte, ba ce e mai multă inteligenţa română din B. Prundă din dinarulă său a contribuită să le dea bani de cale şi să plătâscă trăsurile ce i-au trecută în Bucovina. Şi ore cum sciu Ungarii răsplăti acâstă mărinimo-sitate românâscă!?.... Corniţele supremă br. Bânfy Dezsă erl înainte de prân4ă a visitată scâla română din Borgo-Prundă. In tote clasale a lăsată să-i esamineze pe pruncii din limba maghiară, să ve4ă ce progresă au făcută. Presentându-i-se chorulă învăţătorescă între, altele a amintită: Că a picată preste dânşii fără veste, dar nu din îndemnulă propriu, ci la însărcinarea ministrului^ apoi că a fostă mulţămită cu ordinea ce a aflat-o, precum şi cu răspândirea din limba maghiară, numai se înţelege că ar mai avea şi unele observări de făcută. Cari voră fi acele observări, nu a voită a le spune, dar de sigură şi le va trimite în scrisă; în totă casulă numai în favorulă nostru nu voră fi.... După prân4ă în trecere cătră Bistriţa s’a oprită d. baronă şi prin B. Diosenî, ca să fericăscă pre ună notară, — nu de alta, ci pentrucă e Română. —d— ----o------ SCIKl TELEGRAFICE. (Serv. part. ală »Gaz, Trans.«) Budapesta, 22 Maiu. — Membrii consiliului comunală vienesu au visitată erl s6ră opera. Unii au plecată cu trenulă de a sără, ceilalţi părăsiră Budapesta a- * * * BandituIu Şogorti. — Cetimă în Naţiunea de Joi: Banditulă Şogoră, care aruncase spaima în judeţele Ialomiţa, Ilfolv şi Vlaşca, şi care mai 4Bele trecute a fostă prinsă, după ce i se trimisese mai multe glânţe în pieptă a murită erl ndpte în spitalulă Colţea, în urma unei violente emoragii interne înainte de a apucă drumulă pă-durei, Şogoră fusese argată la ună arândaşă din Ialomiţă adevăratulă lui nume fusese Câtana. La începută, pusă sub căpitănia altuia, Şogoră fu condamnată la 5 ani în-chisâre. Când căpitanulă său fusese împuşcată, într’o luptă cu călăraşii cari ilă urmăreau, Şogoră deveni elă însuşi căpitanulă unei numerdse bande. Sătenii nu erau tocmai duşmanii lui Şogoră, căci de multe ori când elă jefuia pe câte ună proprietară său arândaşă mai chiabur, împărţia prada cu cei mai nenorociţi dintre săteni. Aspiraţiunile lui erau de a imita pe vechii haiduci, şi mai cu sâmă pe Tunsulă. Pănă în cele din urmă momente ale vieţei lui, Şogoră flşl arăta părerea de rău că a că4ută prea uşoră în mânile poterei, ar fi dorită ceva dramatică care să isbăscă imaginaţiunea. In parte, procurorulă i-a îndeplinită dorinţa, celă puţină la mârte: Şogoră a murită cu lanţurile de picidre şi cu sentinela la capulă lui. Câte-va 6re după ce elă nu mai dăduse nici ună semnă de viată, sentinela totă se plimba pe lângă patulă de mdrte. Erî i s’a făcută autopsia. * * * Trei sute de ani de muncă silnică.— Ori cine doreşte să fie liberă, prin urmare nu trebue să ne mirărnă de încercările de evadare ale condamnaţiloră, chiar la Numea. Rară se întâmplă, ca ună condamnată la muncă silnică în acestă colonie penitenciară să nu caute să fugă; de cele mai de multe ori aceste încercări nu isbutescă. Condamnatulă Lehaille era înaintea consiliului de răsboiă, elă îşî propuse să fugă în Australia. Acesta era singu-rulă mijlocă de a fi liberă, căci cei 260 ani de muncă silnică ce trebuia să-i facă nu ’i dedeau nici o speranţă de a mai fi liberă. Judecătorii condamnaseră la 40 ani de muncă silvică, pe acestă colecţionară de condamna-ţiunî, cari făcâu în totală 260 ani şi cu cei 40 de a-cuma făcâu nici mai multă nici mai puţină decâtă 300 ani. -----o------ BIBLIOGRAFIA. Scola practică, magazină de lecţiuni şi inaterii pentru instrucţiunea primară de Vasile Petri în Năsăudă, deschide prenumeraţiune pentru tomulă II cu 3 fl. pe anulă întregă. Numărulă 1 pre Aprile a apărută deja şi conţine: Cathechete şcolare: I. Despre D- 4eu.— Şârecele, lecţiune din Invăţământulă intuitivă. — Tractarea bucăţii de lectură »Ş6recele şiretă* din »Nou Abecedară româ-nescă* de V. Petri. — Din ealcululă elementară, lecţiuni esecutate în chipă monografică pe basa figuriloră numerale. — Primele lecţiuni de geometriă. — Bibliografia. Prenumeraţiunile se facă la redacţiune în Năsăudă (Nassod, Transilvania). Editoră: laeobă Mnreşianu, Redactoră responsabilă: Dr. Aurel Mur^iaiiu ţi din punctulă de vedere statistică voiu tracta în cele urmâtâre. I. Mai înainte de tâte — deşi cu durere — avemă să constatămă, că datele statistice demne de t6tă credinţa, despre poporaţiunea română din regatulă ungară ne lip-sescă chiar şi în 4iua de astă4l; prin urmare, datele, cari le vomă înşira mai josă, suntă mai multă eflucsulă * unei combinaţiunî presumtive. Benko ne spune, că pe la an. 1761 numărulă Româniloră transilvăneni era de 547,243, când pe la an. 1766 numărulă celorlalţi locuitori ai Transilvaniei n’a fostă mai mare decâtă 392,190, aşa că pe acelă timpă Intre vre-o 939,433 locuitori ai Transilvaniei, Românii aă fostă representaţi cu maioritatea absolută de 56-92, pu-temă (Jice: 57°/0. La a. 1850 se da cu socotâla, că în Transilvania Intre 2,055,645 locuitori ară fi fostă Români 1.220,901= 59.74%. Abia pe la a. 1856 aflămă unele combinaţiunî despre întrâga poporaţiune română din regatulă ungară, pe basa cărora se 4ice> că atunci numărulă Româniloră ar fi fostă în Transilvania de 1.286,039, în părţile ungurene de 1.171,676, în graniţa militară de 140,826, şi în Croaţia 50, — totală: 2,598, 591, adecă mai 2,600,000. Imparţialulă Ficker, pre la an. 1869, ne dă ur-măt<5rele cifre despre poporaţiunea română din regatulă j ungară, şi anume: în Transilvania 1.200,400, în Ungă-! ria propriu 4is& 1.300,800, în graniţa militară 147,000,! în Croaţia 200, — totală: 2.647,400 Români. j Scăderea poporaţiunei române din Transilvania, ce o aflămă în datele acestui scriitoră faţă cu datele din! 1856, resultă din alipirea unoră ţinuturi (cele patru co- j mitate mărginaşe) de ale Transilvaniei cătră Ungaria, pe când în realitate poporaţiunea română a aşa 4isei »Tran-j silvaniei istorice* pe la finea anului 1869 a trecută peste cifra de 1.300,000, ceea ce dâcă o comparămă cu datele! Iui Benko, ne pare că de la finea anului 1761 pănă laj finea anului 186d, adecă în decursă de 108 ani, popo-| raţiunea română a Transilvaniei ar fi crescută cu' 752,757=137,52°/o, de unde apoi amă pute deduce, că în poporaţiunea română din marele principată ală Tran-1 silvaniei, chiară şi pe lângă condiţiunile atâtă de nefavorabile dintre anii 1761—1869, încă este tendinţa ca totă la celă puţină 78 54 ani să se duplice. Dar acâstă crescere nu este aşa favorabilă, dâcă luămă în considerare că d. e. poporaţiunea Germaniei se duplică la 60, a Rusiei la 50, a Angliei la 48 şi a Sta-teloră-Unite americane la 23 ani. In ţările apăr ţină ţâre coronei ungare pe basa art. de lege III din 1869, abia la 3 Ianuariu n. 1870 a în- cepută a se face ună recensământă (conscriere) esactă ală poporaţiunei după starea dela 31 Dec. n. 1869. Insă în ceea ce atinge numărulă poporaţiunei române, din a-câstă conscriere chiară aşa n’amă profitată nimică, precum n’amă profitată din conscrierile de pe timpulă împăratului IosifO ală II sâu din cea dela a. 1857 de pe timpulă absolutismului austriacă, din simpla causă, că rubrica de naţionalitate nici chiară cu ocasiunea conscrierii din 1870 n’a fostă admisă. Numărulă naţionalităţi loră cu acea o-casiune l’a compusă consilierulă ministerială şi şefulă oficiului statistică regnicolară Keleti pe basa proporţiunei copiiloră de scâlă. Pe acâstă basă s’a statoritd, că nu-mârulă Româniloră din regatulă Ungară laînceputulă anului 1870 ar fi fostă de 2.610,280, ceaace uşoră se pâte înţelege că nu este esactă din modulă arbitrară, prin care s’a scosă acelă calculă. Acâstă o recunosce în statistică chiar şi decedatulă profesoră dela universitatea din Peşta Konek, care mai bucurosă primesce datele lui Ficker decâtă cele ale lui Keleti. (Va urma). Nr. 105. GAZETA TRANSILVANIEI 1885.