ANULU XLVIII. St PRENUMERÂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. GAZETA BGDACfiriîEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA: BRAŞOV0, piaţa mare Nr. 22. ,I. Pe unt! anO 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Români» şi străinătate: Pe anii 36 fr., pe şâse luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. ANUNOIUBILE: O seriă garmondO 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicări SorlsorT nefranoate nu se prlmesou. — Hanusorlpte nu se retrimltu. Ni 75 Joi 4 (16) Aprilie 1885. Nou abonament\i Ia „Gazeta Transilvaniei“ Cu I Aprilie st. v. 1885 se începe unft uon abonamentft, la care învitămă pe onoraţii amici şi sprijinitori ai foiei nostre. Preţulă abonamentului: Pentru Anstro-Ungaria: pe trei luni 3 fi-a ş6se „ S „ „ unu anu 12 „ Pentru România şi str&inâtale : pe trei luni 9 franoi j în anrii s^h în bâr- „ ş6se „ 18 „ > tiă cn adausul u a- „ unu anu 38 „ J ginlui. MagămU pe domnii abonenţi, ca să bincvoiască a-şî reînoi de cu vreme abonamentului, ca să nu se întrerupă espediţiunea Şiarului. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei " BraşovH, 3 (15) Aprilie 1885. S’a terminatu şi comedia cea mai nonă din Cluşiu. Vorbe late şi umflate, declamaţiuni seci despre pretinsulu periculă, ce ar ameninţa pe Maghiari din partea paciniciloru loru conlocuitori români şi saşi, unu şiru de Eljen-uri în ondrea marelui patriotă „făr de patriăună buchetu alesu de insinuări şi calumniări la adresa Nema-ghiariloră de caracteră şi de omeniă — eată în puţine cuvinte cuprinsulu epocalei bălăbăneli ji-) dano-armeno-maghiare din fosta capitală a Transilvaniei. Foile maghiare însăşi nu mai sciu cum să justifice demonstraţiunea „grandidsâ,a ce au aran-jat’o Cluşienii în potriva naţiuniloru conlocuitdre nemagliiare. Nici aceste foi nu mai sciu cum să motiveze o astfel iu de procedere duşmană şi ne-precugetată. Şăpte-spre-(Jece ani au trecută, de când s’a decretată unilaterală fusiunea Transilvaniei cu Ţăra ungurăscâ. De atunci totă Maghiarii sunt la putere. Guvernulă din Peşta a făcută ce a voită cu acăstă ţără; dieta ’i-a lăsat’o pe mână; nimeni nu l’a controlată, pentru că nimeni nu cunoscea neajunsurile şi durerile ei. Maghiarii din Ardălă au primită toţi posturi grase şi mandate de deputaţi în schimbulă serviciiloră de mameluci, ce le-au făcută guvernului. S’au creată o mulţime de legi în favdrea loră, în frunte cu legea pentru regularea posesiunei, care le dă arme în mână spre a pută deposedâ pe ţăranii români. S’a restrînsă din ce în ce mai multă cerculă libertăţii Româniloră şi alăSaşiloră. Pentru ca să fie Ungurii liniştiţi nu s’a esecutată nici măcară ună singur pa-ragrafă din legea de naţionalitate. Arbitriulă şi violenţa cea mai neruşinată domnescă de ani în cele mai multe judeţe, terorismulu celu mai cumplită se esercită de cei mari ca şi de cei mititei în contra cărturariloră români, preoţi şi mireni. In specială faţă cu poporulă română este proclamată răsboiulă de nimicire naţională sub masca apărărei statului. T6te s’au făcută dăr pe voia Maghiariloră ardeleni. Şi totuşi după 17 ani de domniă ungurăscă pressa maghiară precum şi cei ce pretindă a re-presentâ a Komarov a răspunsă guvernului său; elă spune că Afganii au încercată să-iă înconjăre şi deci a fostă silită să-i atace. — »Pol. Cor.* află din Petersburg, că comandantulâ supremă ală cercului militară ală Petersburgului, marele principe Vladi-miră Alexandrovicl, a fostă însărcinată de împăratulă, să inspecteze trupele şi fortificaţiunile din Archangelsk. De asemenea administraţiunea supremă a marinei a dispusă stabilirea unei comunicaţinnl regulate de vapâre între Archangelsk şi Novaja-Semlja. ♦ Guvernulă italiană e în tractărî cu regele Abisiniei, pentru a obţină dela acesta asigurarea, că nu va împe-deca trupele italiane de a înainta dela Mas-sauah la Keren. Cu tractările e însărcinată căpitanulă Ferrari. Cei din Roma se temă, că regele lână ală Abisiniei nu va consimţi la acestă pasă ală Italiei. înaintarea trupeloră italiane e necondiţionată necesară, fiindcă peste vară căldura din Massauah e de nesuportată, pe când Keren, prin posiţiunea sa ridicătă, are o climă mai rece. înaintarea acăsta însă inspiră unoră puteri neîncredere şi pună întrebarea, că ce caută Italianii la Marea roşiă. Dar o parte din pressă ne lămuresce lucrulă; e vorba de ocuparea Egiptului de cătră Italia, în casă când Rusia şi Anglia s’ară vedă silite a se încăera; foile din Roma însă se esprimă cu hotărîre în contra unei astfelă de ocupări, Zicendă că ună pasă ca acesta ar mări pe-riculele pentru Europa şi n’ar aduce bune râde. Noi credemă însă, că foile din Roma nu suntă din inimă în contra cooperării Italiei în Egiptă, şi numai se prefacă a fi îngrijate. Faptulă rămâne, că Anglia cu Italia suntă înţelese în privinţa acăsta. .... Petrecania din Cluşin. Mare supărare pe »Kolozsvari Kozlony*, pentru că corespondentulă nostru a vorbită de »petrecania« Unguriloră din Cluşiu. »Epitetulă acesta*, Z*ce făia maghiară, »ni-a atinsă urechile in modă neplăculă, pentru că n’a fostă aşa şi pentru că nu dorimă ca să fie aşa.* După acăsta se încărcă a ne dovedi, că membrii adună-rei constituante a reuniunei de naaghiarisare nici nu s’au întălnită afară de şedinţe; după adunare n’a fostă nici măcară ună prânză comună. Numai o cină s’a arangiată la birtulă »Ujvilag«, dăr nici acăsta n’a avută caracterulă unui banchetă. Pentru aceea pretinşii 300 de bărbaţi »ca leii* pe cari ’i-a întrănită .sfânta iubire de patriă*, s’au sfătuită cu atâta seriositate. încâtă »chiarâ si ună Stai> Nr. 75. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. cevicî, Cassagnac şi ateistuld Bradlaugh (»Kol. Kozl.» îld face şvabă scriindu’ld Bradlau) ard pute să înveţe ceva dela străşnicii luptători din Cluşiu. Ce e dreptă, închipuirea celord din Cluşiu e mai mare decâtd s’ar putâ crede. Aşa şi-a închipuitd şi brosca, că pâte să se umfle ca und bou, dar a păţit’o sdrmana. Se pare, că »Kol. KozI.« nu prea are încredere în seriositatea celord din tagma reuniunei de maghiarisare, căci 4*ce: „Orl doră vorbindă de »petrecaniă,« onoratuld nostru colegd Mureşianu vede umbra ce-o aruncă înaintea sa viitoruld? Acdsta nu o va concede Dumne^duld Maghiarilor d.« Bine, dar nici Dumnecjeuld Românilord nu se va spăriâ de seriositatea jidano-armâno-maghiară a Cluşeni-lord. încă und cuvinţeld. »Kol. Kozl.« găsesce, că i s’a făcută nedreptate lui Moldovân Gergely, fiind-că a fostă classatd între Românii maghiarisaţî. Ei bine, declarămd, că corespondentuld nostru făcea mai bine dacă nici nu mai amintea de Moldovân Gergely. Und Ungurd mai multă ori mai puţind, und renegată mai multă ori mai puţind ce impârtă? Pe Moldovân l’amd ştersd cu totuld din listă, şi din ca-usâ că a purtatd odată ciorecî românesc! nu voimd nicidecum să-i facemă onârea, de a’ld reclama pentru noi. Rămâie Ungurd şi să ne »slăbâscă cu românitatea sa de nascere,* pentru care nu dămd nici o pipă de tutună. Totd aşa Români ca şi Moldovân suntd şi Câm-piân Jânos şi Mârku Miklos etc., cari au felicitată prin telegrafd adunarea din Cluşiu. Ii ştergemd din listă definitivă şi rugămd pe »Kolozs Kozî.« să publice scrisorile aprobătâre, ce 4ice că le-a mai primită dela diferiţi »Români* din ţâră, pentru, ca dacă cumva au purtată şi aceştia vre-odată ciorecî româneseî, să-i ştergemd din catalogd, căci Români înaintea nostră nu mai p o t d fi ! -----o------- SOIRILE PILEI. In şedinţa a doua a sinodului din Sibiiu secţiunile şi-au făcutd rapârtele asupra alegerilorO de deputaţi, s’au alesd diferitele comisiuni, s’au acordată câte-va concedii şi s’au trecută la secţiuni raportuld generală ald con-sistorului plenard, und proiectă de statute pentru fon-dulă de pensiune ală funcţionariloră bisericesc!, und raportă în afacerea fondului pentru pensionarea învăţători-lord, propunerea consistorului în afacerea învăţătorilord ambulanţi şi mai multe petiţiunî. —0— In comuna Ponord se va înfiinţa o scolă de stată. Ăsta’i ould roşu ce l’a adusd din Peşta comunei inspec-toruld şcolară Rethi. De asemenea cu încputulă anului şcolară viitord se voră deschide scâle de stată în Deva. —0— Centru construirea căii din pasul d Surducd lângă Petroşeni, ministrulă comunicaţiunii a mai datd din bu-getd alţi 10,000 fl. —0— In 22 şi 23 Aprilie n. se va ţină târgă de vite în Sâmbăta inferioră din comitatulă Făgăraşului. Acestd târgd este celd dinteiu după ald Făgăraşului. —0— Aflămă, că d. I. Graf, instructoruld de croitd, ar dori a deschide ună nou cursă spre învăţarea desemnu-Iui de croială şi a croitului hainelord de dame, dâcă se vord înscrie mai multe eleve. Amă avută în persână ocasiunea a ne convinge despre succesuld admirabilă, ce au avută unele din eleve, care au cercetată primuld cursă, şi putemă recomanda cu încredere metoduld practică de instruire ală d-lui I. Graf şi a îndemna totodată la o câtă mai numărâsă participare şi la ală IL-lea cursd. Orele de instrucţiă vord fi înainte şi după prân^ă. Plata pentru und cursd este dela 10—15 fl. Elevele lipsite de mijloce se vord luâ în considerare Ia hotârîrea preţului. —0— Mâne seră 5 Aprilie v. se va da la teatruld naţională din Bucurescî und bală, sub patronagiuld Reginei, pentru ridicarea unei statue poetului Bolintinănu. —0— Atragemd atenţiunea domnilord inserenţî asupra catalogului de 4*are anuţatd la finea colonei a treia din pagina a treia a fâiei nâstre. -----o------- Sinodulti diecesei Aradului La 31 Martie v., după ceremonialulu îndatinată, Prăsfinţia Sa Episcopulu Aradului I6nă Me-ţianu a deschisă sinodulă diecesanu aradană prin următorulă discursu, pe care ’lă publicămă în întregă cuprinsulă lui ca fiindă o dare de sămă despre activitatea Sa de 10 ani ca Episcopu: Christosă a înviată, Domniloră deputaţi! Cu mare bucuriă vă salută şi la începutulă acestei sesiuni sinodale, Domnilord deputaţi, vă salută din inimă ca pre cei împreună lucrători eu mine în viia Domnului, avendă ferma speranţă, că şi în cursulă acestui periodd vă veţi împlini cu devotamentă chiămarea Domnieloră vostre. Suntemă Ia începutuld unui nou periodă ală vieţii şi activităţii sinodali, de care se bucură sânta nâstră biserică, Domniloră deputaţi; deci mă simţescă ferice, că şi în acestă periodă aflu între Domniele vostre, — cu puţine escepţiuni, — mai pre toţi acei fii demni ai diecesei nostre aradane, cu cari de 10 ani încoce amă conlucrată împreună la posibila regenerare a acestei diecese ; ăr dacă totuşi vădd şi lipsindd dela acestă sincdd pre unii dintre vechii noştri conlucrători, nutrescă speranţa, că cei ce se înfaţişăză acumă pentru prima oră între noi, vord fi totd atâtd de buni şi zeloşi conlucrători în viia Domnului. La acestd sinodd se implinescd 10 ani, Domnilord deputaţi, de când bunuld Dumnezeu, carele conduce destinele omului, prin sinoduld diecesand din 1875, m’a chemată la înafta demnitate archierescă şi la conducerea acestei diecese de Dumnezeu binecuvântate. Suntd aşa dar 10 ani, Domnilord deputaţi, de când am conlucrată şi cenlucru cu Domniele vâstre în viia Domnului. După und aseminea restimpă îndelungată, eu unulă datoră sum a mulţămi lui Dumneijău pentru t6te binefacerile sale spre mine, âr după aceea datori suntemă, Domnilord deputaţi, în consciinţa chiemărei nâstre, a dâ sâmă de resultatele activităţii nostre din trecută, atâtă faţă cu alegătorii noştri, câtă şi faţă cu publiculd nostru, pentru ca să oferimă tuturoră ocasiune a cunosce câtă mai bine, nu numai resultatele activităţii nâstre din de-ceniuld trecutd, dar şi neajunsele, cu cari avurămd a ne luptâ şi aşa a se pronunţă asupra nâstră; âr pentru ca pronunţarea să pâtă fi câtă mai justă, datori suntemă, domnilord deputaţi, a aminti măcară numai câteva şi din neajunsele, ce amd întâmpinată în lucrările nostre. Deşi sinodalitatea nâstră datâză dela 1870, când s’au întrunită prima dată sinâdele nostre eparchialî pe basa statutului organică, totuşi greutăţile începutului şi lipsa mijlâcelord de-o parte, apoi cele 2 schimbări în scaunuld episcopescd ald Aradului, între anii 1872—1874 de altă parte, n’au permisă a se face ceva înbunătăţirî mai însemnate în starea de mai înainte a diecesei; astfel d dar, — precum se scie — până la 1875, când fu alegerea şi introducerea mea în scaunuld archierescd, diecesa luptâ cu o mulţime de neajunsuri. Dintre t6te acelea neajunsuri, pe aici prin centru, nu voiu aminti decâtd starea cea neglâsă a institutului nostru pedagogico-teologicd, singurulă nostru institutd su-periord de cultură în diecesă, foculanuld, din care au a eşi preoţii şi învăţătorii noştri, luminătorii poporului nostru, spunândd-vă Domniloră deputaţi, cumcă nici a-cestd institutd nu era în stare corăspuntjâtdre. Despârţămentulâ pedagogică se adăpostea într’o casă vechiă aprâpe ruinată, donată diecesei de fericituld Sava Arsiciu, curândd după înfiinţarea preparandiei (1812), er obiectele de învăţământă le propuneau 2 profesori şi 1 catichet, toţi bărbaţi distinşi, der îmbătrâniţi în serviciu cu lâfa de 3—400 fl. pe and. Din asemenea cause aceld institutd în două rânduri fu admoniatd de guvernd, şi consistoruld provocată a-ld readuce în starea corăspumjătore. Despărţământuld teologică siâ şi mai rău, căci n’avea nici măcard localuld său propriu, er prelegerile se ţineau în locale streine închiriate dela privaţi. La acestd despărţământd erau numai 2 profesori, cu asemenea lefi slabe ca şi cei dela preparandia, cari profesori mai a-veau şi alte ocupaţiuni. Din afară, din diecesă ârăşî nu voiu aminti multele neajunsuri, ci voiu spune numai, că nu erau nici scoli, nici învăţători deajunsd, dâr nici dotaţiunea corăspuntjă-tore, precum nu suntd nici astăijî chiar preste totd, âr scâle de fetiţe numai una în tetă diecesa. De asemenea neajunsuri cuprinsă fiindă diecesa Ia 1875, când fusei eu introdusa în scaunuld episcopescd, grija mea principală şi a nostră, a tulurord, fu Domni-loră deputaţi, a ne ocupa după putinţă cu delăturarea neajunseloră, spre care scopd ni-am concentrată activitatea asupra următâreloră întreprinderi mai înteţitâre. 1. A ândd în vedere chemarea nostră principală: de a conlucrâ după putinţă la ridicarea clerului şi poporului, biserica nâstră cea viuă, în cultura morală-religiâsă, şi prin acâsta. la perfecţiune, scopuld supremd ală omului; dar considerândă că acesta numai prin preoţi şi învăţători buni se pâte ajunge, er aseminea preoţi şi învăţători buni numai într’und institutd pedagogico-teolo-gied corăspun4ătoră corinţ.e’ord timpului se potă educâ: încă în sinoiulă din 1875, în care s’a îndeplinită şi introducerea mea în scaunuld episcopescd, ne-am înţelesd Domniloră deputaţi, a clădi und institutd pedagogică-teo-logică corespun4ătord, ceea ce cu ajutoruld lui Dumne-4eu, totd în acelaşi and s’a şi realisatd, parte din unele fonduri disponibile, parte din colecte benevole în diecesă. Inţelegu aistituiuld acesta, în care ne aflămd de presinte şi care ne-a costată 35,000 fl. 2. In următorulă and 1876, fiind lipsă a se provedaa aceld institutd şi cu profesorii trebuincîoşl, şi preste acâsta fiindd lipsă a ridică şi preparandia nostră la ni-veluld preparandielord de statd: amă înmulţită cursurile preparandiale dela 2, cum erau mai nainte, la 3, âr posturile de profesori dela 3 la 5, după cum prescrie legea statului. De asemenea amd înmulţitd şi posturile profe-soriloră de teologiă dela 2 la 3, âr mai târ4iu la 4, precum suntd astă4i. Amă pusă la cale pensionarea pro-fesorilord emeriţi, şi înlocuirea lord cu alţii noi, şi în fine amd ameliorat d lefile dela 3—400 fl. mai ântâiu Ia 600 fl., âr mai în urmă la 900 fl. şi 1000 fl. cum suntd de presinte. 3. Deşi în urma celord de susd ajunserămd a ave şi posturi şi lefi mai corăspun46t6re, dar apoi ne lipsea trebuinciosuld numărd de profesori calificaţi; deci totd în 1876 ne vă4urămă siliţi a înfiinţa mai ântâiu 2, âr mai apoi 3 stipendii de câte 400 fl. pentru tinerii, cari s’ar pregăti pentru profesurâ pre la Universităţi în şi afară de patriă. 4. După delăturarea neajunselord pănă aci înşirate, amd întâmpinată o mare lipsă de învăţători în diecesă, de nu se putea acoperi din număruld celd scă4utd pănă la 40 ald elevilord de preparandia; astfeld dar la anuld 1877 amă ajunsd la înfiinţarea unui alumneu modestd, deocamdată numai pentru 30 de elevi, care in decursulă timpului s’a mărită pănă la 80 de elevi, precum este astă4I, provă4uţî cu cuartird, viptă şi cu alte trebuinţe, FOILETON U. Martirii Crucii din ambele Dacii*). (Urmare şi fine). Mergea cineva atunci la biserică pentru desvol-tarea sa intelectuală şi morală, mergea la biserică pentru de a-i se inspirâ amorulă divind şi umand, mergea la biserică pentru de a se entusiasmâ de eroismuld şi patriotismuld sfinţiloră. St. Nichita şi Urfila. (298—287 d. Cr.) St. Nichita şi Urfila, Mitropolituld Goţiei, erau născuţi în Dacia Australă (România), după cum mărturisesce Ioand Coropalatuld. Nascerea, crescerea şi luminarea St. Nichita au fostă de ceea parte de Istru (pe rîpa stângă a Dunării) în pământuld bărbăresed. Biserica Dafneloră se construi din nou şi deveni catedrala Daciei australe. Gerândd trebuinţa a se înfiinţâ o Episcopiă în acâstă *) La acestd foiletonă vomă adauge în curendd o schiţă a faptelord martirilord noştri naţionali şi biseri-cescl şi a tribunilord crucii din timpurile mai nouă şi tn rlilolo rwSs!rpţ Red. provinciă pentru înlesnirea Românilord de aici, cărora le era prea departe Alba-Iulia, Mitropolituld Teofilă din Dacia superior# (celd care a representată biserica Daciei la primuld sinodd şi a subscrisă cu Urfila preotulă tâte actele acestui sinodd, a sfinţită pe Urfila episcopd ală bisericii credincioşilord din Dafne (Constanţiola). Mitropo-lituld Teofild, mai înainte de a se urcâ la pontificatd, iniţia în misteriile creştinismului pe tatălă St. Nechita, Duce ald Daciei australe, ală cărui nume se îngropa în obscuritatea acelord secuii. Acestă Nichita fu botezată chiar de mânile Mitropolitului Teofilă şi îşi căpăta educaţiunea împreună cu vărulă său Urfila totă pelângă Mitropolituld Teofild. Teofild. pregătindă pe aceşti doi juni pentru apărarea crucii * şi a patriei, sfinţi pe Urfila episcopd ală Dafnelord, luându-ld cu sine şi la primuld sinodd; âră lui Nechita îi însuflâ curagiulă pentru apărarea patriei şi a religiunii. Urfila, episcopuld Dafnelord, cunoscea bine limba Goţilord, cu ajutoruld căreia putu întinde creştinismuld asupra barbarilord cu succesd. Urfila fu celfi dintâiu, care a trădusd sfânta scriptură în limba gotică. După mârtea lui Teofild se făcu episcopd în Alba-Iulia. St. Nechita suferi mârte cumplită sub Atanarichd, care porunci, ca să-ld ar4# cu ferd arsă, âră rămăşiţele lui fură aruncate într’und stufă din marginea Dunării. Rămăşiţele lui Nechita fură duse de amiculă său Marianii în Cilicia la Mopvesta. Biserica îlă serbeză la 15 Sep-temvre. Episcopuld Ausentie din Mopvesta edifica o biserică în numele St. Tarachă, Probă şi Andronică, ale cărord âse se aflau în Anabasa. Dorindd Ausentie a aduce în noua sa biserică âsele aceloră trei sfinţi din Anabasa, trimese acolo o parte din âsele sfântului Ni- J chita şi luâ în schimbă pe ale St. Tarachd, Probd şi I Andronică. Prin asemenea strămutări se risipiră mai V tâte âsele sfinţilord bărbaţi, pe care speculatorii celord sacre le supliniră cu âse de animale. Iată cum degenerâ cu timpuld veneraţiunea credincioşilord cătră sfinţii şi martirii crucii. Tâte lucrurile cele bune se începură cu scopuri nobile; însă parte din neprevedere, parte din interesă personală, multe din acelea obiceiuri, fără ruşine şi fără remuşcare se finiră în urmă rău, depărlându-le cu totuld omuld dela scopuld propusă. Veneraţia ere- i dincioşilord cătră martiri este justă şi nobilă, dar nelegiuirea celord ce amăgiră credulitatea poporului cu <5se f artificiale este criminală şi merită ura şi pedâpsa legi* g loră. Unii chiar şi astă4I au înşălatd poporuld cu 6se k false. ■, Nr. 75. GAZETA TRANSI1VANIEI 1885. mai rămânând Ci încă şi acuma câte 30 de elevi afară de alumneu. 5. Brevă4ândă noi că prin înfiinţarea alumneului se va acoperi numai în parte lipsa de învăţători, âr de altă parte esperiândă,că fetitele poporului nostru nu prea cer-ceteză scolele de băieţî: totă în 1877 amă concepută ideia înfiinţării scâleloră de fete separate de cele de băieţî, aplicândă pentru acele scâle numai învăţătorese, cari pre lângă obiectele de învâţământO, să mai instrueze pe eleve şi în lucrulă de mână, în economia casnică, şi în cântă, cari tote ambiţioneză fârte atâtă pre eleve, cât şi pre părinţii loră, la învăţătură. Pentru acoperirea lipsei de învăţătorese amă deschisă şi pentru femei 3 cursuri preparandiale, din cari până acuma au ieşită preste 30 de învăţătorese, şi s’au înfiinţai 0 18 scăle nouă de fetiţe în diecesa nâstră. 6 După terminarea acestora Domniloră deputaţi avendă în vedere dotaţiunea cea slabă şi precariă a preoţimei nâstre, a trebuită să ne întârcemă privirea şi la ameliorarea acelei dotaţiunî, cum şi la îngrijirea de văduvele şi orfanii preoţiloră; astfelă, — după ce pentru învăţători esistâ deja ună modestă fonda, totă în anulă 1877, cu binevoitorulă sprijină ală sinodului de atunci, am înfiinţată cunoscutul fondO preoţescă, carele la finea anului espirată 1884 ajunse la suma de preste 80,000 fl., cu frumâsa meni-ţiune de a ajută acum la începută numai preoţii mai slabă dotaţi, apoi pe văduvele şi orfanii preoţiloră, er după timpă, de a dotă pe toţi preoţii noştri din întrăga diecesă Acestă fondă încă dela începutulă lui în anulă 1877 a Eţjutată după putinţă pe multe văduve şi orfani p-eo-ţesci, lipsiţi de mijlâce, precum ajută şi aGazetei Transilvaniei,* cumcă starea ajutoriloră de preoţi bătrâni este în comparare cu cea a parochiloră fârte deplorabilă. Acâsta voescă a o demonstra după putinţă. Sublimă este misiunea păstorului sufletescă fără deosebire de rangă, dâr pe atâtă de descurâjătâre pentru păstorii inferiori, cu câtă se vădă periclitaţi, prin nepăsarea prepuşiloră loră, în esistinţă-le. Ajutorulă de preotă Încă este omă şi elă voesce să-şi va4ă ostenâla sa, dacă nu răsplătită, celă puţină apreţiată, şi elă voesce ca să propăşâscă în sciinţă, spre a putea fi folositoră bisericei şi naţiunei sale. Şi ore pâte propăşi, dacă este silită de a se îndatori pănă în grumază pentru a’şi susţinea familia sa şi prin urmare îi şi lipsescă mijlocele recerute spre cumpărarea de cărţi, de care diecesa nâstră are mare lipsă? Ajutorulă de preotă este o instituţiune, care nu a esistată nici odiniâră în sînulă bisericei nâstre ortodoxe orientale, este o instituţiune romano-catolică, care de felă nu se pâte împăca cu instituţiunea bisericei nâstre. In biserica romano-catolică esistă celibatulă şi ajutorulă de preotă pâte fi strămutată din locă în locă, fără ca să pătimâscă starea şi chiămarea lui, pe când la noi cu strămutarea ajutoriloră de preoţi, cari suntă şi părinţi de familiă, se jignesce adeseori interesulă şi esistinţ^ unei familii întregi. Aşa dâr, dacă esistă instituţiunea acâsta şi nu stă în puterea corporaţiunii preoţescl a o delâtura, celă puţină trebue să caute Venerabilulă Con sistoră a o face celoră loviţi de sârte, de a fi ajutori de preoţi, suferibilă. Mai ântâiu, binevoâscă Consistorulă a lucra într’a-colo, ca ajutorii de preoţi să aibă locuinţe corăspun4ătâre (casă pentru ajutori de preoţi), în care să pâtă locui şi să nu fie siliţi a şedâ în locuinţe nesănătâse, ba uneori într’o casă, care este şi bucătăriă şi dormitoră pentru familia preotului şi pentru servitori, să nu fie silită de multe ori soţia ajutorului de preotă a erna cu copii pe cuptoră, In scurtă să nu fiă siliţi preoţii a se muta în fiecare ană dintr’ună bordeiu într’altulă şi prin acâsta să-şi pericli teze sănătatea sa şi a familiei sale. întrebe Veneradilulă Consistoră pre spiritualulă ac- ^ tualfi ală seminarului clericală de aici, pe părintele e- să mijlocâscă la locurile competente, ca anii pentru decenii să se numere şi ajutoriloră de preoţi? Ameliorarea stării materiale a ajutoriloră de preoţi ar aduce multă bine, ei nu ară deveni din causa nea-junsuriloră amintite indolenţi, nu ară fi necesitaţi mai târ4iu a esploata poporulă sie’şî încredinţată, ca să’şl acopere nevoile, ci ară spori şi în cultură lucrândă cu inima veselă pentru sporirea binelui bisericei şi a poporului, âră consistoriulă nu ar veni în atâtea perple-sităţî. Articolulă precedentă a făcută multă sânge rău la unii a suspiciona pe ajutorii de preoţi ca autori ai articulului cunoscută. Numărulă »Gazetei,« în care se află articu-lulă acesta, nu lipsesce nici de pe masa Eminenţei sale Metropolitului Silvestru, care încă trebue să recunâscă adevărulă celoră scrise în elă. Eu unulă suntă din rândulă profaniloră, dar urmă-rescă fie-care pasă ală preoţimei, cu atâtă mai vârtosă, deârece vădă, că le place laude înalte în adunări, le place auda prin foi pentru merite, cari nu aparţină loră, le place cântarea unui versă dulce la urechi ca la copii din âgănă, pentru ca să adârmă în pace şi să nu aibă mustrări de cugetă. Greu lucru este a se cunâsce pe sine, şi trebue să limă — pentru că suntemă culţi — indulgenţi, să pri-mimă şi sfaturile opiniunii publice, precum le-au primită preoţii în de comună prin cetirea »Gazatei Transilvaniei* a conferinţele pastorale. Profitaţi şi de sfaturile nâstre debile, cari la fiecare ocasiune binevenită nu vorfi lipsi. Aduceţi-vă aminte şi de cuvintele »Candelei* Nr. 3 anulă 1885: »unde nu’i focă nici fumă nu se arată.* M. Scevola. şi printr’o minune. Frontulă bisericii începuse chiar de pe atunci, ca să se plece înainte, dâr deodată se ridică în susă, ,ca şi când ar fi fostă împinsă- de mâna ne-vă4ută a Maicii Domnului.* BIBLIOGRAFIA. Scola Practică, magazină de lecţiunî şi materii pentru instrucţiunea primară, de Vasile Petri, Nr. 11 şi 12, pro Faură şi MărţişorO, cu care se încheie tomulă *”7"”xT”yr"’~•«'"I” ’III, are următorulă sumară: Săturarea celoră 5000 conducători ai preoţimei, ba unu din ei au începută ’ ..... de âmenl. Lecţiune practică din istoria biblică. — Roma şi Tarentulă. L. p. din istoria universală, schiţată după principiile lui Herbert. — Primăvara. L. p. din învăţământulă intuitivă. — Tractarea Legendarului: Cioroiulă şi vulpoiulă. L. p. din limba maternă. — Luna. L. p. din geografia astronomică. — O .pagină din trecutulă instituteloră de învă-ţământă din Năsăudă. — Miopia scolariloră. — Conspectă despre starea unei pomării (formulară). Varietăţi. — Bibliografia. — Invitare de prenumăraţiune la »Scâla predică tomulă IV, care se începe cu numărulă pre Aprilie şi costă pe anulă întregă (Aprilie 1885 — Martie 1886) 3 fl. pentru Austro-Ungaria şi 10 lei noi pentru România. Prenumăraţiunile a se adresa a redacţiune în Năsăudă (Nossod, Transilvania.) SCM TELEGRAFICE. (Serv. part. ală »Gaz Trans.*) Pesta, 15 Aprilie. — Preotulă comunei bisericescl evangelice din Pesta Wilhelm Gyory, membrulu societăţii Kisfaludi, cunoscută ca tra-ducătoru ală poeţiloru clasici, a murită alaltaerî sără la 6 6re. — Partida liberală a primită neschimbate modificaţiunile camerei magnaţiloră a supra proiectului de reformă. $zeged9 15 Aprilie. — In procesulă re-înoită Koteles, prin interogatoriulă, ce s’a luată erl poliţiştiloră, panduriloră şi păzitoriloră de atunci ai temniţei, pare constatată faptulă că s’au comisă maltratări. liondra, 15 Aprilie. — Se