KK1»A<’ŢII >EA ŞI ADMINISTRAŢIVNEA s BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,c*AZETA“ IESE ÎN FIECARE ţ)I. Pe un(i and 12 fior., pe şâse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şl străinătate: Pe aud 36 fr., pe şese luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. TRANSILVANIEI. SE PRENUMERĂ: ANULU XLVIII la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANUNCXUBILE: O seriă garmondfi 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorlsorT nefranoate nu ae prlmeaou. — Nanuaorlpte nu ae retrămltu. Na- 69 Mercurî, Joi 28 Martie (9 Aprilie) 1885. Nou abona meniu Ia „Gazeta Transilvaniei.“ Cu I Aprilie st. v. 1885 se începe mtt nou abonamentâ, ia care învitâmă pe onoraţii amici şi sprijinitori ai foiei nostre. Preţulft abonamentului: Pentru Aiistro-Ungarla: pe trei Iun! 3 fi. ,, ş6se „ 6 „ „ unu anu 12 „ Pentrn România şi străinătate: pe trei luni 9 franol j în anră s4u în hâr- „ ş6se „ 18 „ > tiâ ca adansnlă a- „ unu anu 36 „ J giului. lîagămu pe domnii abonenţi, ca s& binevoiaseă a-şl reînoi de cu vreme abonamentulU, ca nu se întrerupă espediţiunea (ţiarului. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei " Cuvinte şi fapte. Braşovii, 27 Martie 1885. I. Organulfi principalu alu Saşilorfi din Transilvania, după ce ni-a făcu tu în vr’o doui numeri 0 bogată, dar totu-odată şi alâsă colecţiune de enunţări şi de espectoraţium din foile maghiare cficidse, semioficiose şi oposiţionale, aduce ună articulu de fondu sub titlulu de susil în numS-rnlă său dela 4 Aprilie, care articulti din causa importanţei lui îlu reproducem!! în traducere. Eată’lu: „Când 6re va vesti sunetulă cîopoteloru în 4*ua de PascI tuturorii cetăţeniloru acestei ţări, fără deosebire de naţionalitate, cetăţeniloru maghiari ca si nemagbiarl, învierea din ndptea maniei de domnia şi de apăsare? „Furtuna cea furidsă şi vejeitdre, ce a pro-vocat’o legitima apărare a adunării comitatense din Sibiu şi Bistriţa-Năsăudă în contra importu-neloru reuniuni de maghiarisare, ne arată destulă de lămurită, că timpulă acestei învieri interne este într’ună viitoră depărtată. Cetitorii noştri au avută ocasiune a se convinge din vocile <}ia" risticei maghiare, ce noi le-amu comunicată, despre straniile erupţiunî de furiă. Adversarii noştri publicişti nici nu se încărca măcară a da o espli-care obiectivă şi liniştită. Colegii noştri maghiari, fără deosebire, de scriu în limba maghiară său germană, se ferescă de bogatulu materială de . fapte grămădită în adresa adunării comitatense 1 din Sibiu. i „Tufişulă de vorbe, ce a crescută atâtu de l buiacu în pădurea Ziaristicei maghiare din causa 1 resoluţiunii comitatului Sibiiului, dovedesce din ţ destulă, că o discuţiune este absolută cu nepu-l tinţă. Dacă noi ne plângemu de maghiarisare, l colegii noştri maghiari vorbescu de ură asupra I maghiarismului. Dăcă citămă fapte, ei le igno- l.rezâ şi lansăză discuţiunea pe terenul!! declama-I ţiunii gole. Ei nu caută sâ va4ă, dacă faptele l comunicate în adresa comitatului sibianu suută I adevărate şi — dăcă nu — pentru ce nu suntu I adevărate. Este 6re corectă, că directorulă sil-jvanală dm Cluşiu Girsik, a provocată pe amplo-liaţii silvanall de sub direcţiunea sa să-şi maghia-Imeze numele? Suntă corecte disposiţiunile citate Idin statutele reuniunilor!! de cultură maghiară, In urma cărora naţionalităţile nemaghiare suntu ■tbiecthlă activităţii acestoru reuniuni? Fraţii Jpoţfcri maghiari socotescă t6te întrebările acestea ■e nedemne de răspunsă. Ei nâgă tendinţele de iwgharisare faţă cu tdte faptele acestea şi ne ■că le minciună. Asta este firesce lucrulă celă fcd comodă, dară nu duce la nici o înţelegere. m inaâ cu frasele loră totă mai tare turnul!! ■ibilonlui, cu care popdrele acestei ţări totă ■ţ puţiă se potă înţelege. „La acesta se mai adauge pasiunea ridicată la potenţa cea mai înaltă a adversariloră noştri publicişti, care pasiune are să copere lipsa de obiectivitate şi în sine este neadevărată. Decă e-saminâmă mai cu temeiu căuşele acestoră erup-ţiunl, atunci nu ne vomă pută feri de impre-i-unea, că acăstâ pasiune nu este veritabilă, ci artificială şi că sămănâ forte tare cu patosulă teatrală. ,,Noi celă puţină nu putemă admite, că colegii noştri maghiari au perdută cu desăvârşire sâmţemântulă pentru dreptă şi nedreptă. Ei, cari au ună sâmţă atât!! de fină pentru cea mai mică nedreptate, ce li se face, trebue să fiă tocma aşa în stare de a se pune în posiţiunea cetăţeniloră nemaghiari ai acestei ţări şi a pută înţelege simţirile loră. Să admitemă, că s’ar forma o reuniune de cultură g3rmană său română cu espresa tendinţă de a întemeia institute germane său române pentru creseerea copiiloru mici în Checiche-metă, în Odorheiulă-săcuiescu său în Sepsi-Sân-giorgiu, pentru ca să crâscă pe poporaţiunea maghiară de acolo în spiritu germană său română şi să lăţâscă limba germană său română, atunci concetăţeuii noştri maghiari de sigură ară însoţi astfelu de cutezare cu ună strigată tare de indignaţiune. Şi indignaţiunea, ce în casulă de faţă ar fi de sigurii neartificială, ar cresce şi mai tare, dâcă o astfelă de „reuniune de cultură" germană său română Înt.reprin4ăt6re ar avă obrazul!!, ca să se adreseze la representanţa oraşului Checlchemetă, Odorheiulă - săcuiescă său Sepsi-Sângiorgiu cu provocarea să o sprijinâscă cu contribuirl bănesc! şi prin câştigarea de membri. Representanţa Checlchemetului, a Odorheiu-lui-săcuescă său a Sepsi-Sângiorgiului de asemenea nu s’ar mai gândi nici ună momentă, ca să răspingă după cuviinţă o astfelă de pretensiune şi să trimâtă acasă pe inoportuna „reuniune de cultură“ germană sâu română dându’i ună răspunsă cu cdrne şi cu dinţi. Naţiunea germană său română n’ar avă în asemenea casă nici măcară dreptulă de a privi într’ună refusă ca acesta o „espresiune a urei“ în contra germanismului său românismului, ună „atentată“ său „poftă de sumuţări“. Ară fi o simplă apărare legitimă a maghiarismului în contra unei provocări impertinente şi respingerea aceleia n’ară fi d’a se esplica ca „urâu în contra altei naţiuni, ci ca iubire cătră naţionalitatea propriă. Şi 6re n’ar fi aşa dacă Germanii şi Românii s’ară afla faţă cu o „reuniune de cultură maghiară," în aceiaşi posiţiune ce amă presupus’o mai susă pentru Maghiari ? Germanii şi Românii să n’aibă 6re dreptulu de a se apăra în contra pretensiunii unei „reuniuni de cultură maghiară" de a da ajutoră la înfiinţarea de grădini de copii şi scdle maghiare pentru copii loră germani său români? Comită ei 6re unu atentată în contra naţionalităţii maghiare şi o urmărescă ei, dâcă refusă a-jutorulă pretinsă ? Nu credemă, că concetăţenii noştri maghiari nu-şi voru fi pusă acâstă întrebare şi că riară putea răspunde obiectivă la densa. De aceea pasiunea cea mare, ce Ungurii o manifestdză din causa refusului cu care întâmpi-nămă pretensiunile „reuniunii de cultură maghiară“, nu apare ca veritabilă, ci ca afectată, artificială. Ea a putută fi calculată numai pentru intimidarea Nemaghiariloră. Dâr firesce că nu şi-a ajunsă scopulă, căci l’a greşită. Procosulft din Deva. Deva, 6 Aprilie 1885. Stimate Dle Redactorii! Sciţi că Românii din co-mitatulă Huniădărei, îngrijiţi şi indignaţi până în sufletă de tendinţele proiectului de lege relativă la instrucţiunea Drv-’ i maghiare în ai‘tt- Ridicându-se actulă de acusaţiune la valore de dreptă, încâtă privesce pe Dl Dr. Avr. Tincu, Tribunalulă reg. din Deva, a stabilită pertractarea finală pe 4iua de 20 Aprilie 1885 st. n. Pentru ca onorabilulă publică să p6tă înţelege mai bine decursulă şi resultatulă acelei pertractări finale — despre care vomă raporta la timpulă său, — ’mî iau voiă a da publicităţii actele mai însemnate din acelă procesă şi anumită: Motivele de recursă a lui Ioan Papiu contra decisului pentru introducerea cercetării speciale, semnată de fericitulă advocată George Secula. Motivele apelului contra decisului pentru punerea în stare de acusaţiune, în urma cărui recursă Dlă Ioane Papiu a fostă absolvită, e semnată de Dlă advocatu F. Hosszu Longină. Voră urma apoi vorbirea ce a ţinut’o Dlă Ioane Papiu, apoi vorbirea ce a ţinut’o Dlă Dr. Avram Tincu. SOIRILE DILEI. Pe mâne, Joi la 2 6re p. m. suntă conchemaţî lotî preoţii şi institutorii clerici din profopopiatele I şi II ale Braşovului la o conferinţă în sala gimnasului română de aici. Obiectulă desbateriloră voră fi statutele proiectatei reuniuni de reciprocă ajutorare a preoţiloră din ţâra Bârsei. —0— Domnulă George Dima a primită — precum cetimă in »Sieb.-deutsch. Tageblatt* — postula de dirigentă corală ală reuniunei Sibiiene de cântări .Hermanstădter Mânnergesangverein. * —0— >Timişiana,* noulă instituia română de credită şi economii din Timişâra, precum se spune, la 1 Maiu va începe a funcţionâ. —0— »Pester Lloyd« pnmesce din BucurescI o corespondenţă, care se ocupă cu stările din Dobrogea. Care sâ fie causa emigrărei locuitoriloră dobrogeni? Ca motivă principală ală nemulţămirei locuitoriloră mai vechi ai Do-brogei cu stăpânirea română se socotesee în timpulă mai nou «apăsarea dăriloră şi arbitriulă autorităţiloră române la regularea raporturiloră de proprietăţi*.... Unde dreptulă de posesiune ală emigraţiloră mai vechi nu s’a dovedi de ajunsă, statuia a 1 uu alteori "celaşl pământă a Nr. 69. GAZETA TRANSI1VANIEI 1885. N ~ Artele, ce se nască Intre emigraţi şi păstorii români ar-slenl, ce inundă Dobrogea, autorităţile române ţină a-ostora parte. Numai agenţi lipsescă, că s’ar putâ da Q Ansă la o emigrare a maseloră, care să fie in detrimen-f tulă populaţiunei şi producţiunei Dobrogei. — Aşa »Pester Llojd» se scaldă în aceeaşi apă cu „Bukarester Tagblatt“, care mai filele trecute descria cu culori f6rte urâte starea Dobrogei. Toţii Românii ardeleni suntă causa emigrării din Dobrogea! —0— Ni se comunică din Caransebeşă, că elevii institutului română teologică-pedagogică de acolo suntă tractaţi In modă necuviinciosă de unii profesori, adresându-li-se espresiuni nedemne. Tristă lucru, dacă astfelă se propagă buna cuviinţă şi morala. —0— »Timişiana« se chiamă ună nou 4iar& românescă ce a apărută deodată cu 4iua învierii; e f6iăpentru trebuinţele poporului română şi ese în fiecare Duminecă. Ii urămă viaţă. —0— Lui »Pester Lloyd» i se scrie din Viena: >După Durând primadonna Teodorini e cea mai vestită căn-tărăţă a Italiei; dar nu e italiană, ci română. A cântată mai ântăiă în Milan la teatru Val Veme şi ’nainte cu cinci ani trecă la Scala, căntândă ânteia 6ră în loculă polonesei Reske, care se răguşise, aga că directorulă se afla In mare perplesitate cui să dea rolulă polonesei. Cântă apoi la t6te teatrele mai mari ale Italiei cu strălucită succesă; încântă vreme de ună ană America sudică şi ’n sfârşită fu în decursulă a trei sesonurî favorita Madridului — ceea ce nu însâmnă puţină, teatrală Madridului fiindă celă mai periculosă pe faţa pământului şi publiculă dispusă să fluere pe celebrităţi, căci elă are cu atâtă mai mari pretensiuni, cu câtă pricepe mai puţină sâu de îocă musica. După nefericita sâră, în care Teodorini că^ă pe şcenă în urma unui atacă de nervi, Regina, venindă Ja ea şi găsindă piaza del oriente plină de echipage — cetăţenii veniau să se informeze de starea ei — ’i-a ţfisă: »PoţI fi mulţămită, căci nici când am fostă eu bolnavă, nu a venită atâta lume la palatulă regală»... Ce privesce persdna ei, e forte viâiă şi nâgră cu ună chipă de totă spaniolă; semănă puţină cu principesa Metternich; face mare toaletă şi trăeşce forte elegantă. Ca cântărâţă se destinge prin deosebiiă pricepere şi minunată technică.» —0— Din Alba Iulia ni se scrie, că casierulă percepto-ratului de acolo d. Incze se părtă aspru şi brutală cu 6-menii, cari au afaceri în acelă oficiu. Ară fi bine să ’şî schimbe purtarea, căci brutalitatea nu ’i face nici o cinste. —0— Corală mixtă din Orăştiă, cunoscută publicului română încă din vâra trecută, va ţină ală treilea concertă dela înfiinţarea sa în Dumineca Tomii. —0— Cetimă în foia văduvă de redactoră următorea cu-riositate: »La votisările din casa magnaţiloră, prin cari s’a decisă sârtea proiectului de lege despre reforma acelei case, archiereii români de ambele confesiuni, cum şi archierei sârbi au votată pre lângă guvernă; prin acâsta au documentată şi dânşii, că se alătură partidei guvernamentale, va să tjică au sancţionată cu toţii programa nâstră. Constatămă acestă faptă ca dovadă, că direcţiunea nâstră ocupă totă mai multă terenă (în lună.. Red. Gaz.) cu tote afurisăniile „Tribunei» şi cu tâte turburările »Gazetei.» —0— D-lă G. A. Rossetti, decanulă presei din România, face cunoscută cetitoriloră »Românului,« înNr. de Pascî, că „slăbită forte de bălă, şi negreşită de vârstă,» se vede silită a se retrage dela direcţiunea atâtă politică câtă şi materială a diarului, care se pune acuma sub directa conducere şi răspundere a fiului său Vintilă C. Rosetti. —0— In a doua şedinţă a congresului corpului didactică, ce s’a ţinută în Iaşi, s’au luată mai multe decisiunl salutare asupra zidiriloră scâlei, asupra obligativităţii învăţământului, asupra schimbărei programei dela scâlele rurale şi asupra învăţătoriloră, ca pe viitoră numai absolvenţii de scâiele normale (pedagogii) să pâtă fi aplicaţi în posturi Invăţătoresci, după ce voră face şi concursă. —0— Representaţiunea teatrală, ce s’a dată asâră de diletanţii români de aici în sala Redutei, a avută ună succesă neaşteptată. Publică a asistată în numără fârte mare. Intr’unulă din numerii următori vomă face o dare de sâmă mai amănunţită. —*0— Societatea de lectură a tinerimei dela institutulă teologico-pedagogică gr. or. română din Aradă va ţină Duminecă în 31 Martiu st. v. o şedinţă publică în sala cea mare a institutului cu următdrea programă: 1. Cuvântă de deschidere, rostită de Dlă profesoră Vasilie Mangra, ca preşedinte conducătorii. 2. Că lu-şerulă, (din Ardeală) esecutată de corală instrumentală ală societăţii sub conducerea lui I. Muscană, clerică decurs. I. 3. Persistenţa Româniloră în patria străbună, disertaţiune de Ilie Moţă, cl. c. III. 4. Dulce-iviâţa, coră mixtă esecutată de corală vocală ală societăţii, sub conducerea lui I. Muscană cl. c. I. 6. Dan căpitanjă de plaiă, poesie de V. Alexandri, declamată de Ioachim Turcu, cl. c. I. 6. Ardeleana} esecutată de corală instrumentală ală societăţii. 7. Edu-caţiunea feteloră la Romani, schiţă istorică-pe-dagcgică de Corneliu Lazar, cl. c. II. 8. Romanţă, poesie de M. Zamfirescu, musică de D. Georgescu; solo baritonă esecutată de G. Dudulescu, cl. c. I. 9. M 6 r t e a lui Mihaiă Eroulă, poesie de D. Bolintinianu, declamată de R. Bortoş, preparandă de cursulă III. 10. Drapelul ă, esecutată de corală societăţii. 11. Caiă Mu-ciu Scevola, poesie de P. Dulfă, declamată de Tr. Vaţanu cl o. I. 12. Hora păcurarului, esecutată de coruiă instrumentală. —0— Astăzi, mâne şi poimâne va fi mare concertă vocală în salonulă hotelului * Union» de aci dată de patru surori Tacianu din Bucurescî. O copilă de şâse ani Roşa va cântă romanţele şi cupletele cele mai grele în limba română. Suferinţele poporului. De lângă Castelulă lui Petru Rareşiu, Martie 1885. Domnule Redactoră! Cele două biserici de lemnă din Deşiu şi altele mai multe din satele vecine cu dru-mulă ce trece prin ţinutulă Ciceului cătră fostulă districtă ală Năsăudului, apoi locuinţele modeste şi omenii scăpă-tsţî materialmiinte nu credă, că ară face îmbucurătâre împresiune asupra unui străină, ce ar trece pe aici. Poporă robustă şi activă — în maioritate absolută română, braţe vânjâse, ţâră mănosă şi totuşi miseriă, suspină şi sărăciă, asta i s,ară pâre ună lucru de totă straniu. Multe mai suntă năcazurile ce le îndură acestă po- poră mai alesă sub Banfiy paşa. Lumea puţină scie de ele. Românulă le înâcă în peptulă său. Mângâierea lui este doina de jale, pre care, când o midi, ţi-se rupe inima. Sârtea Românului de aci stăruesce compătimire dar totă odată şi admirare. Vorbâscă însă faptele. Cea mai mare calamitate ce trebue să-o îndure bietulă plugară este fără îndoială şi modulă în care i-se impune prunduirea drumuriloră de ţâră. Pe când fiecare comună ar pute să-şi prunduiască drumurile sale cu puţină greutate, aceea nu se concede, ci trebue să care bolovanii pănă la ală 3 şi ală 4-lea sată şi viceversa. Jugurile se înscriu încă de cu ârnă. Ună omă cu două văcuţe trebue să facă două movile, câtă două coline. Nu rare suntă caşurile, când dela timpulă înscrierii juguriloră pănă la timpulă fixată pentru facerea movileloră omulă rămâne cu jugulă josă. Acâsta nu-lă mântuesce, ci atunci trebue să plătâscă bănesce de-lă ustură sufletulă. Timpulă pentru facerea movileloră este de regulă Iulie şi Augustă. Bucatele-i rămână necultivate ierburile-i îmbătrânescă necosite, fânăţiile le bată ploile, căci bietulă omă trebue să care prin satele din vecini pâtră câte două săptămâni cu nesce vite slabe, dela cari îşi aştâptă şi nutrementulă Năpastea acâsta se pare, că anume e întocmită astfelă încată ârăşî să aducă pe âmeni la iobăgia domnâscă. Dările şi aruncăturile suntă şi pre aci ca în totă ţera de sub acâstă părin-tâscă stăpânire. Mai suntă pre aci sute de âmeni, cari pre lângă greutăţile înşirate mai au să pârte încă ună jugă greu. Aceştia suntă aşa numiţii »CurialiştI« şi »4^er* s^u c0" mitiensî» (inquilinus, insasse, zselâr.) 6menii aceştia — în maioritate români, căci suntă şi puţini unguri între dânşii — prestâză pe sema domniloră de pămentă câte 52—104 4ite de lucru ne ană. Diferinţa între curialişti şi comitienşi inquilinl încâtă sciu eu este n^ca, că cei dintâiu au dreptulă să-şi răscumpere pâmântulă dela domni, âr ultimii nu. Cei mai mulţi dintre ei nu posedă mai multă ca 3—5 lanţuri de pământă, pentru care plăîescă acuma de câţiva ani şi darea. Vâra în 4ilele ee!t* frumos? şi scumpe de lucru braţele loră cultivă laţifundiele domnescî. Moşiora loră rămâne înfâr-4iată. Copii loră nu arareori 4iua întrâgă petrecă închişi în casă c’o bucată de pâne uscată şi ună vasă cu apă, căci femeile trebue să secere holdele şi să cultive legumăriile domnesc!. Acum mai merge, dar mai nainte la câte românce nu le-au plesnită mânile de geră pe ciurulă domnescă la deresă de bucate! Altmintrelea şi acum la câţi bieţi de omeni nu le mai degeră piciârele ârna pe iazurile moriloră curţii! Intre astfelă de împrejurări nu-i mirare, când pe aci se vădă adeseori femei române, cari facă pre lângă lucrurile femeesci şi pre celea ale bărbatului. Ună curialistă voindă a se răscumpăra — dâeă prestâxă pe ană 104 4*1® de lucru — trebue să solvâscă cam 300 fi. şi încă ceva. Va întreba cineva, că dâră au dreptă să se răscumpăre, pentru ce nu se răscumpără ? Lucrulă stă aşa: Domnii pământurilorfi petrecă colo în susă la Pesta, alţii ocupă posturi de comiţi supremi în depărtare, âr bunurile loră suntă arendate. Arendaşii şi economii curţiloră pârtă apoi pre bietulă poporă de-a mîţa ârbă momindu-lă cu promisiuni, că pote va veni ună timpă, când nu voră trebui să plătâscă nimică pentru răscumpărarea pământurilorfi. £r dâcă totu mai in-tenţionâză cineva de a se răscumpăra, nu arareori este respinsă — apoi cu domnii cine să se pună — ori în casulă celă mai bună terorisată, că dâcă se va plăti de domni nu va căpăta lemne de focă şi păşiune. Ca iobagă, FOILETON U. Martirii Crucii din ambele Dacii. (Urmare). Poesia, musica şi pictura tură desvoltate mai ântâiu de femeiă, căci ea posede mai multă decătă bărbatulă ideia frumosului şi sentimentulă religiosă; în femeiă se desvâltă mai de timpuriu amorală, credinţa şi speranţa, aceste trei virtuţi creştine, basa fericirii umane; ea este înainte mergătore a progresului. O femeiă urcă creşti-nismulă pe tronă, căci Constantină împăratulă mai multă îndemnată de Elena, maică-sa, decâtă de nevoi sâu de politică îmbrăţişa creştinismulă şi-lă făcu religiune a statului romană. Prin femeiă crucea triumfă de tâte ob-staculele. Crucea regenera poporulă romană căclută în amorţire şi slăbiciune. Domnilla nepota lui Clemente, Drossida fiica lui Traianfi, Gallinia fiica lui Severu, Ale-sandra împârătâsa lui Deocleţiană, Augustina soţia lui Massenţiu şi alte multe femei prin creştinarea loră îm-inscră carulă reformei creştine cu o mare iuţelă, cu - ^nlele^ i^oţplatriei, 'P o ’ de mii de ani. vâstră pe acestă globfi. Imitaţi curagiulă şi virtuţile su-roriloră vâstre Martire, căci dela voi se aştâptă totă fericirea omenirii. Binecuvântată fie numele tău Drossido! Tu fuseşî prima creştină dintre fiicele imperatoriloră Romani. Tatălă tău, Traiană, întemeiătorulă Românismului în Dacia, a fostă mare împărată, dară tu eşti cu multă mai mare decâtă tatălă tău, pentru că opera lui a distrus’o în scurtă timpă după mortea lui gintele barbare, care năpădâu asupra coloniiloră romane ca lăcustele în agrii sămănaţî. Tu ai întemeiată frăţietatea şi dragostea între popâră, ai cucerită cu doctrina evangelică inimile loră şi ai întemeiată adevărata umanitate, care este isvorulă tuturoră bunătăţiloră trupesc! şi sufletesc! pe acestă pământă. Noi te adorămă astă4I ca pe o adevărată sfântă, pentru virtuţile tale şi pentru esemplulfi tău ce l’ai dată societăţii din Roma. Fie ca junele noslre române, strănepâte ale Drossidei, să deştepte şi să conserve prin esemplele loră evangelice în inimile Româniloră focuifi sacru ală dragostii cătră ţ)eitate şi umanitate, din care purcedă tâte bunătăţile trupesc! şi sufletesc! pentru nâmulă nostru românescă. * Sfântulă Mercurie în timpulă său de răpausă studia Evangelia şi întindea religiunea lui Christă între fraţii săi de arme; însă se înţelege, că acâsta o făcu sfântulă la începută în ascunsă, de frica persecutoriloră creştină. F1* "miţiată în religiunea creştină încă din casa părintâscă; se 4*ce) că chiară moşulă său ar fi tostă creştină, după cum se adeverâză acâsta din urmă-torele cuvinte ale tatălui său Gordiană: »*Fiule, mergi, şi odată biruitoră asupra vrăjmaşiloră să nu uiţi pre Domnulă Dumne4eulă tău.» Persecutarea contra creştiniloră, întreprinsă mai de toţi împăraţii Romei, o decretă şi împăratulă Decie. Acâsta faptă a împăratului causâ mare mâchnire lui| Mercurie; căci elfi nu se simtia aplicată de a ucide pe^ Creştini, în ale cărora misterii era iniţiată. Intr’o <}i,| pe când sfântulă Mercurie era ocupată cu coreligionarii] săi în învăţătura cuvântului lui Dumne4eu, veniră dânsulă trimişii împărătesei, spuindu-i că e chemată paiaţă, unde era să se ţiă ună consiliu de răsboiu. Merj curie răspunse că e bolnavă, prin urmare, ,că nu p6lj veni în aceea 4* î însă Decie, care nu putea face ace» sfată de arme fără de Mercurie amenâ eonsiliulă penii altă 4i. După terminarea consiliului, Decie învitâ f| Mercurie şi pe toţi membrii acelei adunări a*lă însţ| pănă la templulfi Artemidei, unde în aceea 4* era î; aduce sacrificii acelei 4e*ţe- Mercurie, ca să nu se clare de creştină, urmă deocamdată^ pe Decie li piu; dar în urmă se strecură în secretă şi se dusei cortelulă său, cu inima plină de mari planuri. (Va urmi) ttr. 69. UAZETA TRANSILVANIEI 1885. ve puii şi ouăle pentru stănjin!*, ună felă de dijmă, ca să tacă de »claca* de pe vremea căratului Aceşti iobagi suntă Omenii nimănui. Fie’mî iertată a aduce baremi ună singură casă spre confirmarea a-cestei aserţiuni, pentru ca cetitorulă să ’şl pâtă face o ideâ ârecare despre sărtea loră. Nu de multă călătorindă cătră Nâsăudă, am popâsită câteva 6re într’o suburbiăa Betleanului, ce zace lângă drumulă acesta, numită în glumă şi »Ierusalimu». Acolo am convenită cu ună omă, ală cărui nume mi-a eşită din memoriă. întrebând u’10, că cum mai trăiescă Omenii pe aci, îm! enară mai multe şi între altele se jelui, că în anulă trecută plătindu-se de slujba domniloră, care a fostă 104 4^e de lucru, a trebuită să solvăscă domnului respectivă 300 fl. v. a. de şi tâtă moşia lui nu face mai multă ca 5 lanţuri de pământă. Văijândă omulă, că mă miră, ca dovadă ’m! arătă ună estrasă din cărţile funduare dela Deşiu. Acum sunt săracă, continuă elă, dar voiu murf liniştită, sciindă, că familia mea este slobodă. Intrebân-du-lă mai de aprâpe, că totuşi ce l’a îndemnată să se scâtă dela domni, îmi spuse cumcă moşiâra lui este vis-ă-vis de moşia bisericei calvine din Betleană şi e despărţită de aceea numai prin Someşă. Din molitura dela capătulă locului său după muncă verde de mai mulţi ani scâse ună rîtfl grasă mai mare de ună jughără Q. Când ajunse însă a-şl trage folosulă muncei, — cei dela biserica calvină, ăcă aşa din senină, trecură Someşulă şi ocupară molitura bietului omă sub cuvântă, că aceea a fostă odiniâră în moşia loră. Consultată fiindă , d. adv. Mann din Deşiu în acâsta afacere, acesta 4,se» c& dâcă n’ar fi slujbaşă lucrulă s’ar desface uşoră, căci nime n’are dreptulă a trece peste apă, dar aşa la ună locă unde-să doi posesori treba e tare încurcată, deci mai bine să lase lucrulă într’atâta. In urma acestora continuă omulă, am hotărîtă a mă răscumpără de aşă sci, că orî ce mi s’ar dă de capă. Văcjându-mă desmoşte-nită de pe o parte a moşiârei mele, mă temeam că mâne poim&ne să nu mă scâtă şi din casă. Lucrulă nu ne spariă dar de vatra unde s’au născută şi au murită moşii şi strămoşii noştri nu ne scimă despărţi. Adecă pentru pământulă strămoşescă plugarulă română e gata a-şî dă sufletulă. Ore nu este o adevărată vîrtute eroică dela ună plugară — cum este şi acesta din cestiune — a ţină în rândă bună o familiă numărâsă deşi săracă, dar în modă onorifica şi onesta, ba încă a cresce şi una tânăra până ajunge la pragula universităţii. * In anulă acesta se va ţină adunarea generală a Asociaţiunei transilvane pentru literat, etc. în Gherla, a-decă aprâpe de curialiştî. Credă că şi dânşii vora luâ parte la acâstă adunare, orî dâcă nu ei, dâr barem! preoţii din satele lord. După părerea mea modestă tare nimerită ar face ună jurista, care se pricepe cu deosebire în relaţiunile agrare ale curialiştilora, când fnlosinda o-casiunea ar luâ în mână patenta urbarială împărătâscă — Grundentlastungs-patent — din 21 Iuniu 1854 publicată şi în »Buletinulă oficială,€ apoi cartea: »Das Urbarial-wesen in Siebenburgen von Iosef A. Ritter v. Grimm. Wien 1863 şi alte cărţi şi-ar scrie o disertaţiune despre astfelă de lucruri încurcate. Credă că şi aceea va contribui la prosperarea şi cultura poporaţtunei de pre aci, dâcă bieţii curialiştî voră cam cun6sce cinosura de care au âă se ţină, când voescă să se rescumpere. Acâsta cu atâta este mai de lipsă, că unii de pre lângă curte răspândescă faima, că a trecută terminulă de răscumpărare, apoi domnii încă nu-să dispuşi a luâ banii, mai cu sâmă când scie că curialistulO nu-şî cun6sce dreptulă. Câtă stagnare nu sufere bietulă poporă prin atare io-bagismă! In bululă tuturoră acestora să nu cugete cetitorulă, că dorulă cătră cultură s’a stinsă din inima acesloră âmenl. Nu! Foculă dragostei cătră înaintare şi lumină e pusă în sufletulă Românului de mâna lui D-Ba-siliu Silaşi* şi ună «Demetriu Grauru», cari să aprindă acea flacără sacră în pieptulă fideliloră, ce au aprins’o aceşti mari preoţi în inima Betlenesciloră. Silaşi cu po- porulă — de şi suprimată — dar inimată de dânsulă a rădicata în 1851 din materială solidă frumOsa scolă din Betleanu, pe a cărei frunte a serică: «Oamenii facă scâla âr ea ’i preface pre dânşii». Şi în adevără prefacerea urmâză, semănătura şi munca nemuritorului Silaşi, astăzi începe a’şl arâta râdele. Pre basa acestora cuteză a crede şi a susţinâ, câ atunci, când Românulă, deşi apăsaţii, va avă preoţi gata de a-şî pune sufletulă penru turma loră, — atunci nici jobagismulă nici maghiarisinulu nu-lă va pută opri în calea progresului. Elă va învinge şi supravieţui tote nevoile, numai cei chemaţi de a-lă conduce să fiă aşa bravi şi vînjoşî cum este poporulă. La fapte mari trebue şi inimi mari. Sentinela română. -----o------- Botezatu spiţeră Gura-Humora 5 fl., V. Arbore 1 fl. i 1 cr., Ingineru Silea 4 fl. 50 cr., Stefurcă 2 fl., Montearj l 1 fl. 50 cr. şi Constantină Cosovity 1 fl. 50 cr. (AceşS 3 din Suceava), Mihaiu Stănescu din Ploeşti 10 lei noii Stănescu Harati 5 fl. Suma 25 fl. 10 lei noi, 1 5. Prind-nulă Cipu au întrată pentru 6 bi*l lete 9 fl. Suma totală 72 fl. 85 cr. 10 lei noi. I Cu acâstă ocasiune îşi esprimă comitetulă Reuniu-j nei profunda sa mulţămită aceloră p. t. domni, cari au contribuită denarulă loră pentru scopulă celă sublimă, oe’lă urmăresce Reuniunea, mulţămesce totdodată Comitetulă şi domniloră arangiatorî: G. B. Popp, Lazară Nastasi, Dr. Nicolau Popă, George Chelară, Ioană Panţu, Ioană Cipu, Nicolae Ciurcu şi lână Duşoiu jun. Din Şedinţa Comitetului ţinută în 19 Martie 1885. Eufrosina O. loană6 Agnes Duşoiu, presidentă. cassieră. Valea Mureşiului de mijlocii, în Martie 1885. Din centrulă Ardâlului devenită atâtă de periculosă elementului şovinistă maghiară scriu aceste şiruri. Este greu a nu scrie satiră despre mişcările aces-toră şoviniştl în Europa cultă, cari prin sdruncinările loră copilăresc! — dar pline de venină — voescă a se face prigoniţi din prigonitori ce suntă şi gândescă cumcă în timpulă luminei voră putâ pescui în tulbure. Atarî uneltiri mârşave au fostă cu putinţă în trecută — Tempi passati — dar pasărea flămândă totă mălaiu visâză. E bine, şoviniştii suntă periclitaţi în Ardâlă de mulţimea Româniloră. Frica e mare când omulă e pă-cătosă; frunza se mişcă şi celă cu consciinţa rea se cutremură şi strigă: »âlă hoţulă de păgubaşă.« Acâsta este politica dominantă în Ardâlă, pre care şoviniştii maghiar! Tară stînge de pe faţa pământului, ca să ajungă câtă mai curândă pre marele globă maghiară. Suntă în adevără urmăriţi de sârte âr nu de Români, căci omulă leneşă şi lacomă nu-şl pâte câştiga posiţiune în societate, cu atâtă mai puţină acela, care pre lângă slăbiciunile de mai susă este şi nedreptă, şi puterea legei o folosesce spre scopă de asuprire a cetă-ţeniloră conlocuitori, din a căroră sudâre în parte mare se susţină puternicii dela Vilagoşă. E de pricepută cumcă închipuiţii fraţi nefraţl dela Escheleu se temă do u^gin morţii r-r» pregătescfl, ca fluturele de nâpte care se vâresce la lumina flacărei — la care se îmbulzesce cu nerăbdare; însă e mai nepre-cepută aceea cumcă jertfele alese de ei să mai continue în slugărnicia loră, făcândă »plocomente« adversariloră loră prin părăsirea apărărei causei nâmului loră şi chiar a loră propriă. Trăescă de 14 ani înt-’ună oraşă ardelenescă, care după situaţiunea lui tipografică, după locuitorii săi şi inteligenţa românâscă adunată, nu sciu de sârte sâu de batjocură, este oraşă românescă. Zapcii acestei ţări 4ică, cumcă este oraşă curată maghiară, dar nu dispune nici de 1/1000% din averea comunei, însă prin renegaţi şi prin jidovimea patronată de episcopatulă Romei, ei a(JI lângă slăbiciunea Româniloră domnescă acesta oraşă spre dauna elementeloră adevăratei poporaţiunl, dar cu tâte că maghiarismulă scade, jidanii şi alte lipitori pre-domnescă situaţiunea. Nu vreau să pricâpă cei dela putere, nu-şl cunoscă adevăraţii aliaţi, ci cu spiritulă loră şovinistă se ducă la perire sub cugetulă rău că ei ne voră nimici. Departe este însă acâstă putere, căci nici simţulă omenescă, cu atâtă mai puţină celă creştinescă nu-lă posedă şoviniştii; — ei în turbulenta loră urmărire devină tirani şi cu iscusinţă diavolâscă voescă a ne nimici. li pricepă, dar pre ai noştri âmenl crescuţi şi săturaţi cu pâne românâscă nu-i potă scusa pentru părăsirea causei naţiunei loră, când ei, fii Români, se demită a fi unelte contra nâmului românescă. Noi Românii avemă destui fii cuprinşi de egoismă personală şi aceştia ne facă mare rău, dar nici pre ei Maghiarii nu-i mai consideră, ci suntă priviţi de unel-tători. Celoră cu capetele scâlciete Ie poftimă bună ape-tită la 12 Aprilie. Insă să bage de sâmă că, pre când ei se voră treijf în Clujă din beţia loră, va fi 1 Aprilie românescă. Hanibal. -----o------- DARE DE SEAMA despre venitulO balului Reuniunei femeiloră române din Braşovă, dată în 31 Ianuariu 1885. 1. Escedentulă din socotâla balului22 fl. 85 cr. 2. Coliecta d-lui T. Ceontea din Aradă: dela d. d. Vasilie Mangra 1 fl., R. Ciorogară 1 fl., Dr. N. Oncu adv. 1 fl., I. Câmpianu adv. 1 fl., Horvath Andor exactoră 1 fl., Aureliu Suciu adv. 1 fl., Vasiliu Pagubă jud. reg. 1 fl., G. Lazară adv. 2 fl., Collectan-tele 1 fl Suma 10 fl. 3. Collecta d-lui Dr. Alexi din Năsăudă: dela d. d. Dr. P. Tanco 1 fl., Dr. C. Moisilă 1 fl. 1. Ciocanu 50 cr., Valeriu Rusu 50 cr., L. Piciu 50 cr., Dr. Emilă Filipană 1 fl., Collectantele 1 fl. Suma 6 fl. 4. TrămişI directă la Comitetă: D. D. Ata-nasiu Sand. Aradă 2 fl., M. Baiaşă, Orşova 9 fl , Ilie ----O----- SCIRÎ TELEGRAFICE. (Serv. part. ală »Gaz Trans.«) Praga, 8 Aprilie. — După ce a visitată Rudolfinulu, părechea princiară de corână a plecată erl la 3 6re d. a. între strigătele entusiaste ale poporaţiunei. Paris, 8 Aprilie. — Scirea, că din partea Chinei s’au ratificată preliminările de pace, se adeveresce. DIVERSE. Impăratulă Wilhelm. — Cu ocasiunea serbării a-niversării împăratului Germaniei, o fâiă parisiană ne face să cunâscemă viâţa familiară a bătrânului monarchă. La nouă ore, împăratulă se scâlă: camera sa de culcare este mobilată fârte simplu, nu se vede celă mai lucsă, d’asupra patului de acaju se află ună mare poijf tretă ală mamei sale, regina Luisa, care după bătă’jJ dela lena, trebui a se resemna pentru a implora înduifa! rea învingătorului. Vederea într’una a acestui portretă reamintindă lui Wilhelm I timpii de restrişte ai patriei sale şi umilirele suferite de mama sa, a contribuită pâte totă atâtă de multă ca şi principele de Bismarck la îngrozi-torulă resbelă din 1870. Când împăratulă sună clopo-ţelulă, servitorulă de serviciu întră pentru a da totă aju-torulă Maiestăţii sale când îşi face toaleta. Acâstă toaletă ţine fârte puţină. împăratului îi plăcu hainele vechi în cari să simte fârte bine: o uniformă întrebuinţată de mai multă timpă, îi servesce de halată; portă nisce pantofi vechi căci voiosce să se bucure de tâtă comoditatea*^ *v\ în urmă trece în cabinetulă de lucru, unde credinciosulă' său Engel, decanulă servitoriloră săi, îi servesce ceaiulă. Servitorulă este ună omă în etate de 70 de ani, maj| puţină robustă ca împăratulă; stăpân ulă său îlă tră—j tâză c’uă familiaritate bine-voilâre; împăratulă îlă tutu-esce şi se informâză în fie-care (ji despre starea sănătăţii sale. Intr’uă diminâţă, în ârna trecută, Engelă spuse cu respectă împăratului, că crede că în curând are să se|” retragă din serviciă; nu tâtă lumea, cjise elă, are sănă-tatea Maiestăţii tale; dânsulă, Engelă, avea trebuinţă dfe* odihnă. împăratulă, rîijândă cu hobotă, îl răspunse: — Engel, tu şi cu mine, n’avemă timpă să ne odih-nimă! Fârte bună, fârte blândă cu servitorii săi, este totuşi un punt în privinţa căruia împăratulă Vilhelm este fârte aspru: dânsulă n’ară ierta nici uă dată, chiară u-^ nuia din servitorii săi cei mai vechi, uă indiscreţiune pri-vitore la viaţa sa... şi mai puţin âncă luarea vr’unui fir de păr din capulă său pentru a fi dată vr’unui turistă, acelora, cari cu orl-ce preţîţ voiescă să aibă un suveniră ; dela bătrânulă împărată. Elă glumesce adesea cu subor- 1 donaţii săi. Ast-felă, credinciosulă Engel e divorţată de I multă de soţia lui. Intr’una din (Jile, împăratulă coborîn-du-se din vagon, zări în gară pe fosta dâmnă Engel; surîfjândă j 4ise servitorului său:—Engel, trebuie a fi galantă cudâm-nele. Zărescă colo pe soţia ta, du-te de’i spune bună