RED ACŢIUNEA şl ADMININTRAŢIU N EA: BRAŞOVC, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ)I. Pe unii and 12 fior., pe şăse luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe and 36 fr., pe şâse luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. ANULU XLVIII. SC PRENUMERA: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANUNCIURIL E: O seriă garmondu 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorlsorT nefranoate nu «e prlmesou. — Manuscripte nu se retrimită. 33. Luni, Marţi 12 (24) Februariu Braşov*, 11 (23) Februariu 1885. De unu timpu înc6ce pressa francesă se ocupă mai viu şi cu mai multă interesă de situ-aţiunea politică şi economică a României. Pentru momentă este cestiunea reînoirii convenţiunei comerciale a statului română cu Austro-Ungaria, asupra căreia ea şi-a îndreptată atenţiunea, piare de frunte, ca „Gaulois,“ „Figaro,u „Nouvelle Revue,w „ Patrie,u discută cu predilecţiune acesta cestiune, servindu-se de ună studiu, ce l’a publicată de curândfl prinţulă George Bibescu asupra convenţiunei comerciale a României cu Aus-tro-Ungaria. Principalele idei, ce le desvâltă prinţulă Bibescu în broşura sa, se potă resumâ în următâ-rele cuvinte: Prin convenţiunea comercială dela 1875 România a fostă cucerită economicesce de Austro-Ungaria. Germania în legătură cu Austro-Ungaria are de scopu a smulge cu totulă România din braţele comerciului cu statele occidentale. Spre a dovedi acesta prinţulă Bibescu arată, că printr’o combinaţiune de tarifurî de drumă de feră destinate de a eftini transportulă între România şi Yiena şi între pieţele române şi Hamburg şi Stettin, se dă comerciului din România o direcţiune spre nordă, căci pre când ună vagonă cu marfă, care circulă între Berladă şi Galaţi este tarifată cu 74 bani de chilometru, elu nu plă-tesce decâtă 45 bani spre a merge la Stettin. Astfelă, (Jice prinţulă Bibescu, mişcarea comercială şi maritimă a României cu Francia şi Anglia va scădâ pe (ji ce merge şi Austro-Ungaria cu Germania voră profită singure de noua si-tuaţiune. Amintitele că î*1 26 Septemvre trecuta, nâptea pela 3 ore, o bandă de 150 de Turci ar fi călcata Oricha, ar fi data foca case-lora, din care 16 au fosta mistuite de tota, că s’ar fi furata 7 cai şi s’ar fi jefuita 70 de case, că ar fi tăiata unei femei, cu numele Minocha Velcova urechile, două femei anume Ana Bogosca şi Manda Velchovsca ara fi fosta rănite şi că o femeiă Manda Ilicea ar fi fosta spânzurată de piciâre de una arbore şi că ar fi lăsat’o mai multa timpa astfeia spânzurată spre a află dela ea care sunta Bulgarii cei mai bogaţi; că au jăfuita tota de prin case, şi că în Ziua următ6re aceiaşi tâlhari au călcata sătulă Papradişta şi au omerîta pe femeia lui Jordana De-lov, pe alte două persâne anume George Popotaxa şi Maria Delova le-au rănită, 38 de case le-au jefuita şi au luata mai multe vite. T6te acestea aserţiuni suntă cu totuia ineesacte, să nu Zică cu totuia false. Următârea este starea lucrului după cum au spus’o Bulgarii singuri. Muc-tarii seu juZii (primarii) satelora pomenite s’au dusa la Chioprili în 29 Septemvre şi au spusa înaintea autorităţii, că în nâptea de 27 Septemvre mai multa de o sută de tâlhari, cari vorbeau bulgăresce şi arnăuţesce, le-au încunjurata satuia, că au jăfuita 6 case, au arsa 6 şo-puri, au rănita doi bărbaţi şi trei femei, au omorî ta o persdnă, au luata 16 vite şi au furata câteva mobile. Să presupunema, că aceşti primari n’au esagerata nimica, ceea ce nu e de creZută, deârece ţăranii din tâte locurile şi mai cu sâmă Bulgarii totdâuna sunta aplicaţi a esagerâ crimele său faptele rele, de care au suferita câteva, dar şi aşa se vede, că este o mare diferinţă între cifrele oficiâse ale primarilora şi între ale d-lui Laveleye; ela se basâză pe o petiţiune, care n’a esistata niciodată şi vorbesce de 7 răniţi, de o femeiă omorîtă, de o femeiă chinuită, de 109 case jefuite în satele Oricha şi Papradişta. D. Laveleye schimosesce cu totuia întâmplarea din Negilovo, când vorbesce de atrocităţi, care niciodată nu s’au întâmplata în acesta sata. Este adevărata, că în luna lui Iulie s’au aflata trei cadavre pe muntele Cerincopagila, dar afară de aceea, că acestea trei cadavre (trei putinarl) n’aveau nici o urmă de mutila-ţiune, s’a întâmplata omoruia respectiva cu multa mai înainte de întâmplările din Oricha şi Papradişta. Fie cum va fi, toţi aceea, câţi au luata parte la acestea atrocităţi regret abile suni ti în mânile autorităţilora afară de unuia numai, în trâcăfă fie Zisă, că cei mai mulţi din ei şi-au perduifi viaţa în luptă cu forţa publică. Tâte celelalte replicaţiuni ale d-Iui Laveleye încă nu suntă fundate. Este uşorfi de înţelesfi, că încă odată s’a făcuta abusfi de buna lui credinţă. Autorii ăţţle din Chioprili îndată ce au căpătata cunoscinţă despre cele ce s’au întâmplata, au trimesfi la faţa locului infanteriă şi cava-leriă şi se puseră cu districtele vecine în înţelegere, ca să facă asemenea. Graţiă acestora disposiţiuni grabnice, se putură prinde toţi culpabilii, afară de unulă, care mereu se urmăresce. Pentru ca frica poporaţiunilora să se râsipâscă, s’au lăsata în sate despărţăminte de trupe şi locuitorii îndată se apucară de lucrula câmpului. Numai câteva familii şi’au părăsita caminula spre a se duce într’alta loca, dar numai cu scopula, de a înscenâ o demonstraţiune panslavistică, dar nu spre a scăpă de una periculă, care nu esistă. Domnuia Laveleye vorbesce de acte de răsbunare, care le-ar fi făcuta tâlharii, despre slăbiciunea guvernului de a le sugrumă, despre tendinţa secretă a Musulmanilorfi de a nimici pe Bulgari. Când să încumetă Bulgarii ca să se plângă sunt măcelăriţi, Zice ela. Tâte acestea aserţiuni sunta false. Ele n’au alta scopa decâta, de a face servicii Panslavismului. De altmintrelea tâte comunele creştine din Macedonia au protestată prin adrese la puterile europene în contra agita-ţiunilorâ panslaviste, care au aruncata acestea urîte în-criminaţiunî în lume, pe care le respinge mintea cea să-nătâsă.« Da pare, că acesta raporta l’a dictata una şovi-nista unguresca, aşa de minunata semănă limbagiuia Va-liului din Salonica cu cela ce-ia portă şoviniştii noştri, că ei încă nu văda altceva în actele Românilora decâta daco-românisma. -----o------ SOIRILE ţ)ILEI. Din Cernăuţi ni se trimite una afişa, din care vedenia că societatea »Armonia« din Cernăuţi a repre-sentatO cu coneursulă binevoitora ală d-şărei A. Bâr-sescu Sâmbătă în 9 Febr. piesele: »După teatru* de F, V. Stefanelli şi ,Nino* de P. A. CerchezQ. firă erl Duminecă, comedia »Fanny« de Ascanio şi opereta »Nunta ţărănâscă» de V, Alexandri, musică de T. cav. de FiondorO. — Ni se .spune, că printr’o admirabilă coincidenţă diletanţii noştri braşoveni se prepară tocmai pentru piesele »După teatru« şi ,Nino.c Le do-rima succesula, pe care de bună sâmă l’au avuta diletanţii din Cernăuţi. —0— In Zi^le acestea ministru-preşedinte Tisza a primita o deputaţiune a statului catolica ardelâna, care r6gă pe consiliulă de miniştri să-i redea statului catolică dreptulă — ce i s’a luată — de a’şi esercita influinţa sa asupra esameneloră de maturitate. Ministru-preşedinte a asigurată că, deşi consiliulă de miniştri nu formâză ună foră de apelaţiune în contra disposiţiuniloră singuratici-loră miniştri, cererea — din causa importanţii obiectului şi a însemnătăţii corporaţiunii — pretinde în totă casulă o seriosă precumpănire. Guvernulă ’şî va da ho-rărîrea sa strictă în sensulă legii esistente. —0— La propunerea exarchului, camera bulgară a vo-tală suma de 200,000 fr. pentru serbarea milenarului apostoliloră Cirilă şi Metodiu. Serbarea se va face în modă străluciiă în Sofia, unde voră asista, mai multe delegaţiunl panslaviste din ţările vecine. —0— ţfiarulă «Bund» din Berna a cerută într’unulă din articulele sale is gon irea tuturoră anarchiştiloră din Elveţia. Pentru aceea a primită o scrisâre ame-uinţătâre, care în acea Zi a fostă dată la poştă în Chaux-de-Fonds. In fruntea epistolei erau bine desemnate 2 pumnale, apoi următârea ameninţare: »Si vous tenez â vos presses, mânagez vos expressions.* (Dacă ţineţi la pressa vâstră, atunci cumpălaţi-vă în espresiunile vâstre.) Scrisdrea dimpreună cu articolulă din Zi&rufo *Bund« au fostă predate poliţiei. —0— O foiă din Lyon anunţă, că înainte cu câteva Zile s’a comisă în Cannes ună atentată în contra prinţulu de Wales. N’a reuşită însă. —o— Crisa ministerială dureză încă în Athena. Delyan- FOILETONU. Românii pe timpulu emigraţi unei pop6reloru. Vorbire ţinută de A. Bârseantt într’una din întrunirile literare ale damelord române dîn Braşovti. (Urmare şi fine.) Din şesurile asiatice de lângă munţii Urali năvă-lescă pe la a. 375 d. Cr. în Rusia de astăZî şi de aici mai departe spre apusă Hunii, ună poporă îngroZitoră de rassă mongolică. Pe unde ajungă cetele călăreţe ale acestui nâmă sălbatică, nu mai rămână decâtă cadavre, nu mai rămâne decâtă cenuşe şi ruine. Erau grozavi la vedere, după cum ne istorisescă scriitorii de pe timpulă acela, aceşti tigri cu figură de omă, cari chinuiră la o sută de ani Europa aprâpe întrâgă. Faţa loră era diformă, îmbrăcămintea loră consta din pei de animale, nutrimântulă loră de căpeteniă era carnea crudă, meseria loră era prădarea şi omorulă. In luptă se aruncau scoţândă răcnete înfiorătâre, âră mila le era ceva necunoscută. Bărbaţii erau vecinică călări pe caii loră iuţi ca argintulă viu, âră femeile şi copii îi întovărăşiau în căruţele ce venâu mai la urmă. fîtă poporală ce se îndrepta acum spre ţinuturile din partea de miaZă-nâpte a Dunării, âtă lăcustele, care veniau să cutropâscă totă ceea-ce mai remăsese în urma nâvălirei Goţiloră. Hunii nu veneau numai singuri, ci împreună cu ei se puseră în mişcare şi seminţiile, care se afiau în calea loră. Trebue să ne închipuimd lucrulă acesta în tocmai en o lavină, care cu câtă se mişcă mai multă, cu atâtă se face mai mare şi devine din ce în ce mai periculâsă. Goţii de vestă, care erau mat aprope de Români şi pote în âre-care parte şi împreună cu Românii, vă-Zândă pericolulă ameninţătoră, să râgă de împăratulă bizantină Valenţe să-i lase a trece pe ţărmurulă dreptă ală Dunărei, promiţândă, că în tâtă bună vremea voră fi gata a-i da mână de ajutoră, şi acum potopulă din răsărită năvăleşce cu putere peste Dacia lui Traiană, întocmai cum năvăleşce apa unui rîu, când isbutesce a rupe sta vilele ce-i stau în cale. Ce putâu face ore în acele îngroZitâre vremi sărmanii noştri strămoşi....? Să stea împotriva potopului, ce era gata a’i înghiţi, era cu neputinţă. Nu le mai rămânea altă mijlocă pentru a putâ trăi decâtă pribegia. »In mijloculă viscolului ce făceai tu, patria mea...?* se întrâbă nemuritorulă autoră ală cântărei României. »Pământulă ce acoperea cenuşa strămoşiloră tăi era frământată cu lavă; vârtejulă furtunosă învăluia câmpia; talazurile acelui oceană de nâmurî, prăvălindu-se din tâte părţile lumei, spintecau cu durere câstele tale. Mumă fără copii, feciorii tăi rătăciţi în vijelia omenâscă pribe-giau în tâte părţile, ducândă cu dânşii numai limba şi dorulă său! Patria e celă mai dintâiu şi celă mai de apoi cuvântă ală omului; într’ânsa se cuprindă tâte bucuriile lui; simţirea ei să nasce deodată cu noi şi e nemărginită şi vecinică ca şi D-Zeu. Patria e aducerea aminte de Zilele copilăriei, coliba părintâscă cu copaciulă celă mare din pragulă uşei, desmierdările drăgăstâse ale maicii nâstre, loculă unde mai ântâiu am iubită şi amă fostă iubiţi, cânele care se juca cu noi, sunetulă clopotului dela biserica satului, ce ne vestea Zilele frumâse de serbătâre, sbierătulă viteloră când se întorceau în mur- gulQ sării dela păşune, fumulă vetrii ce ne-a încălzită în lâgănă, înălţându-se în aeră, barza de pe straşină, ce cată duiosă pe câmpiă şi aerulă care nicăirl nu e mai dulce!.... Şi sub cortulu pribegiei bătrânii Ziceau copii-loră: Colo în vale, departe, prea departe, unde sârele se vede aşa de frumosă, unde câmpiile sunt smălţuite şi păraele răcorâse, unde cerulă e dulce, junincele albe şi pă-mântulă roditoră...., copii, acolo e ţâra!.. . Şi la aceste cuvinte voinicii prindâu armele, pruncii tresărâu în lâ-găne, femeile cântau patria depărtată şi durerea pribegiei, cei slabi se îmbărbătau.* Munţii erau în aceste timpuri de urgiă loculă de scăpare ală Româniloră: pe înaltele piscuri ale Carpa-ţiloră şi prin codrii din jurulă loră se refugiau ei cu ce aveau mai scumpă înaintea valuriloră cutropitâre ale bar-bariloră. Din causa acâsta p6te, Românulă se simte pănă în Ziua acâsta aşa de tare atrasă de farmecile codrului, îlă venerâză aşa de multă, şi nu uită a’şi împodobi cântecile sale cu inevitabila »Frunză verde.» Se înţelege însă, că sub asemenea împrejurări viaţa poporului nostru se mărginea numai la trebuinţele de tâte Zilele, era numai ună traiu de aZi pe mâne şi orice înaintare, orice progresă în cultură, ba chiar şi păstrarea stărei de mai ’nainte era ceva cu totului Iotă imposibilă. Dară să ne întârcemă la povestirea nâstră. Puterea Huniloră suferi o lovitură destulă de simţită în lupta de pe şesurile catalaunice (451) din Franţa de astăZî şi nu multă după aceea, murindă Atila, săl-baticulă conducătoră ală acestui poporă, ea începu a scădâ cu repeziciune, pănă când în fine Hunii fură parte alungaţi, parte supuşi şi absorbiţi de alte popâre. Nr. 33. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. nis va mai conferi odată cu regele. S’a făcută o demon-traţiune în on6rea lui Delyannis, care a ţinută o vorbire cătră poporă. Formarea noului ministeră e împreunată cu mari greutăţi. ------o------- Uneltiri de maghiarisare în Braşovii. Braşov a, 23 Faură. E>I Duminecă s’a ţinută în sala hotelului Nr. 1 adunarea Unguriloră din Braşovă în scopă de a se pune şi ei în înţelegere cu cei din Cluşiu, cari au luată iniţiativa înfiinţării unei societăţi de maghiarisare, poreclită de »cultură maghiara* în Ardelă. , Mulţi* Unguri s’adunaseră, câtă p'aci să trtică peste 120. Celă dintâiu care a luată cuvântulă a fostă Dr. Weisslgnacz, «maghiară ntioşă,* şi vorbi despre înfiinţarea societăţii de «cultură maghiară* din Cluşiu; apoi propuse alegerea funcţiona-riloră şi au fostă scoşi la ivtilă: H a r m a t h Lajos preşedinte, Gollner Karol şi Dr. Kapdebo Ferencz secretari, amândoi totă «ntioşi maghiari.* Preşedintele, luândfi cuvântulă, accentuâ că scopulă adunărei este de a se uni cu scopulă Cluşieniloră, ca astfelă să lucreze împreună pentru înaintarea «culturei maghiare*; cuvântarea şi-o încheiâ printr’ună amestecă încurcată de frase, din care reiese, că trebue să ne ma-ghiariseze. Vorbi apoi Dr. Kapdebo Ferencz totă numai despre «OlahI*, aminţindă că chiar în Ardâlă — mărgăritarulă cortinei ţăriloră Sf. Ştefană — unde naţionalităţile pre-valâză înaintea Maghiariloră, este de lipsă înfiinţarea unei societăţi de «cultură,* şi arată că Maghiarii, acolo unde suntă amestecaţi cu «Olahii* şi cu Saşii, nu sciu mai de locă scrie şi ceti, aşa dară elementulă maghiară e în scădere. Vorbitorulă propune înfiinţarea unei societăţi de bancă, dela care cei lipsiţi să se ptită împrumută şi se nu caijă în mânile cămâtariloră. «Să nisuimă, accentuâ elă, ca să nu rămânemă de ruşine cu serbarea de 1000 de ani a Ungariei.* Intre alţii Verzar se adresâză cătră preşedintele ca să’ntrebe adunarea, că se învoiesce cu scopulă societăţii din Cluşiu şi consimte să se trimătă delegaţi? Adunarea răspunde cu da. Vorbi apoi Mor Gyula, acentuândă mai cu deosebire că nu e mulţămită cu numele dată societăţii din Cluşiu: «Reuniunea de cultură maghiară*, ZicGndă că nu_ mele e echivocă şi că Românii şi Saşii şi-lfi potă esplicâ că este pentru maghiarisarea loră. Cu alte cuvinte, vorbitorulă propune să i-se ia reuniunei pălăria cu pene şi pintenii, şi să i-se pună în capă bonetă şi’u picitire căl-ţunî, ca să n’o cuntiscemă în marele bală mascată de maghiarisare. Delegaţi se alegă Pap Ferencz, Weiss Ignacz şi Godri Jânos, cari să mărgă la adunarea din Cluşiu ce se va ţină la 15 Marţiu pentru constituirea reuniunei de maghiarisare. După ce mai vorbiră şi alţii, preşedintele încheiâ desbaterile şi disolvâ maaaarea adunare mulţămindă ce-loră ce au participată la ea. Astfelă s’a terminată comedia. X. DIVERSE. 0 societate de binefacere. — Citimă următorele în «Curierulă Balasană*: «In Iaşi societatea francmasoniloră întreţine în fie-care ărnă cu cheltuela sa ună asilă filantropică pentru nenorociţii din oraşă şi cari suntă ftirte mulţi, în care muncitorulti lipsită de locuinţă, în timpulă nopţiloră rigurtise ale ernei, găsesce ună ciaiu, ună sfertă de pâne şi ună pată pentru a dormi pănă a doua Zi, când pitică la muncă prin oraşă. Mai înainte aceşti nenorociţi erau nevoiţi să dtirmă prin feredee în ume^elă şi prin camera unde se tace aburi, astfelă că eşindă di-mintiţa din actistă umeZelă directă în geră, nefiindă bine îmbrăcaţi, îi apucau jănghiuri diferite, catare etc. Spitalele se umpleau şi de multe ori chiar muriau pacienţii. Am visitată în perstină acelă asilă într’una din seri, şi am văzută vr’o 60 de nenorociţi culcaţi fiecare în patulă loră după ce-şl luase ceaiulă şi pânea, supraveghiaţî de ună intendentă şi doui servitori; camerile erau bine încălzite, nelăsândă nimică de dorită, atâtă în privinţa curăţienei câtă şi a desinfecţiunei. Acestă asilă înfiinţată din anulă trecută, când nu număra de câtă 30 de paturi, s’a mai mărita anulă acesta încă cu 30, şi spe-rămă că în fiecare ană actistă nobilă societate va aduce nouă îmbunătăţiri asilului, pentru a uşurâ suferinţele celoră în miserie. Dară nu numai acestă asilă, câte văduve şi infortunaţî n’au primită şi nu primescă încă aju-torurl mutuale din partea acestei societăţi? Nu putemă de câtă să lăudămă asemenea fapte meritorii ale francmasoniloră. Este de observată că în anulă trecută era numai o singură odaiă disponibilă pentru nefericiţii lipsiţi de asilă. In anulă acesta societatea dispune de trei odăi. Ontire dar acestei societăţi, care convingându-se de suferinţele multoră nenorociţi, a sciută să înfiinţeze ună stabilimentă, în care şi celă mai săracă ptite să-şi procure o linişte fisică, ce-i este absolută necesară pentru munca de a doua Beţivii nu suntă primiţi şi taxa pentru a putti petrece în linisce în acestă stabilimentă nu este mai mare decâtă de 10 bani pe ntipte, cu care sumă oricine, fără escepţiune de religiune, se ptite bucură de o cameră încălzită, de ună ceaiu şi o bucată de pâne, care i-se oferă la intrarea sa.* * * * Mobilarea palatului regală. — Citimă în «le Temps:* Arta industrială franceză a reportată de cu-rândă o victoriă ce nu să ptite trece sub tăcere, cu atâtă mai multă cu câtă acestă evenimentă artistică este ună însemnată omagiu, adresată bunului gustă şi geniului franceză. Cetitorii n’au uitată studiele ce s’au publicată asupra crisei industriale. Neîncetată s’a repetată că de câte orî industrialii francezi şi voră da silinţa necesară voră fi fără rivali în lume. Faptulă despre care vorbimă acum este o nouă probă. Intr’unâ concursă internaţională de curândă instituită la Bucurescî şi avândă pentru obiectă importanta comandă a mobilierului palatului regală din Bucureşti, o casă cu desăvârşire parisiană, casa Krieger, a obţinută preferenţa dintre număroşii concurenţi francezi şi străini, mulţămită valorei artistice a comisionului bunulă gustă, ingeniositatea rasei franceze numără o victoriă mai multă.| Amă visitată, în marele stabilimentă din foburgulă Samt-Antonie, bucata cea mai interesantă din acestă mobiliară, anume sala tronului. Nimică mai iscusită şi mai grandiosă decâtă acestă mobiliară splendidă, care oferă în ttite amănuntimele sale extrema delicateţă a celui mai pură stilă bizantină. Tronulă, în lemnă aurită şi ală cărui frontonă este ună capo-d’operă de sculptură, este îmbrăcata cu catifea de mătase brodată de cultire auriă deschisă. Tapiseriele, de catifea purpuriă, suntă artistică aşeZate; printre vărgăturele de aură, nişte cortine de pasemanteriă aurii deschise, cu iscusinţă aşeZate, facă celă mai graţiosă efectă. Aceste tapiţerii suntă ele insuşî ţinute de nisce lănci, şi în mij-loculă acestui ansamblu de ună gustă decorativă perfectă, slabe rase lumintise, cari scapă din petrile preţitise, încrustate în diferitele scaune şi în tronulă regală, sfârşescă prin a încântă şi a orbi privirea. Este sigură că totă Parisulă va voi să vaZă actistă originală şi interesantă exposiţiă, care este vizitată de o mulţime de leme strălucită. In curândă aceste minuni a artei decorative voră plecâ cu destinaţiă pentru Bucurescî. Dar toţi acei, cari le voră fi admirată voră simţi, afară de plăcerea cau-sată totă d’auna prin aspectulă lucruriloră frumose, ună legitimă sentimentă de mândriă, în presenţa acestei manifestări a superiontăţei geniului francesă; iar casa Krieger ptite cu dreptă cuvântă raclamo cea mai bună parte în actistă splendidă răsplată a industriei naţionale, care dovedesce, că ori ce s’ar Zice, Franţa n’a lăsată a se clătina în mânile sale sceptrulă bunului gustă şi a in-geniosităţei decorative. * * * 0 arestare sensaţională. — «Beri. Tgbl.« primesce din Roma cu data 9 Februariu n. următtirea scire: «fiarele italiane anunţă, că ttite autorităţile poliţienesc! ale Italiei au primită fotografiile a doi indiviZb spre a stabili identitatea loră, şi anume dintr’ună motivă ftirte ciudată. In Susa s’au arestată adecă doi bărbaţi, unulă în etate de 24 ani, ală doilea în etate de 40 de ani, fundă că ei pretindtiu că nu-şl cunosctt adevăratulă loră nume şi că nici nu au ună nume. Din contră ei istoriseseă că amendoi suntă fii ai răposatului papă Piu IX. ascunşi într’ună oraşă mare — ei credă că în Madrid — şi crescuţi într’o [odaiă unde erau visitaţî de ună preotfi, pe care ei îlă numiau tată. Mai multă nu s’a putută afla din gura celoră doi timenî. Se presupune că suntă doi mişei de frunte. * * * Cei mai originali pantaloni din lume. — La espo-siţiunea din New-Orleans se potă vedti pantalonii negrului de 83 de ani Edla White din Feliciana vestică, La. Pantalonii au peste 200 de cârpeli şi petece, cusute pe rândă după cum cerea slăbiciunea materiei originale, din care n’a mai rămasă decâtă o singură bucăţică de lVa policari în lăţime şi 1 policară în lungime. White asigură, că pantalonii i-a îmbrăcată pentru ântâia dată acum suntă 43 de ani şi de atunci i-a purtată în fiecare Zi* Numărulă peteciloră ce s’au cusută, s’au purtată şi s’au înlocuită cu alte, să suiă la mii. Cu mare durere s’a despărţită White de acestă odoră ală său, după ce i s’a spusă că «promovtiză o întreprindere internaţională.* îndreptare. In partea primă a foiletonului «Românii pe timpulă emigraţiunei pop6reloră« s’au strecurată următorele greşeli: Colâna 1, rânduit! 19, în locă de: număraţi, cetesce: nenumăraţi. Col6na 4, râudulă 21, în locă de: 340, cetesce: 240. Coldna 5, rendulă 14, în locă de: pâpă, cetesce: până. Colona 6, rândulă 3, cuvintele: după retragerea legiuniloră suntă de permutată în rendulă ală 4-lea după cuvintele: ce s’a întâmplată..... Editoră: Iacobă Mareşiana. Redactoră responsabilă: Dr. Aorelă Mureşiam După căderea Huniloră ocupară pentru o bucată de vreme partea dintre Tisa şi Dunăre, care mai târZiu purtâ numele de Bănatulă temişană, GepiZii, tirăşl o se-minţiă germană. O domniă cu multă mai îndelungată asupra Daciei traiane avură Avarii, o seminţiă asiatică ca şi Hunii, cu cari şi în privinţa obiceiuriloră sămânau ftirte multă. De pe la 555 d. Gr. se estinde domnia Avariloră asupra ţăriloră române pănă cătră anulă 800, când puterniculă înapărată ală Frânciloră Carolă celă Mare isbutesce a-i învinge şi a’i risipi în ttite părţile. Aici trebue să obser-vămă, că puterea acestui poporă nu era concentrată în Dacia, ci în Panonia, adecă Ungaria de astăZb unde Avarii îşi aveu taberile loră în formă de inele. Totă pe timpulă, în care Avarii ’şî estindă iflu-inţa loră asupra Daciei traiane, se mai întâmplă o in-vasiune, ce e dreptă mai puţină violentă decâtă cele de pănă acum, dar totuşi ftirte însemnată în ceea-ce privesce urmările ei. Acesta este invasiunea unei părţi însemnate din Slavii dela nordă, cari puşi şi ei în mişcare, suntă siliţi a’şi căuta locuri de locuinţă în părţile mai sudice ale Europei. Cete numertise din Slavii aceştia întră in regiunile locuite astăZI de Români şi găsindă o mulţime de ţinuturi lipsite de locuitori, ştiu de totă puţină împo-porate, hotărescă să se aşeze aici şi sti înctipă a cultiva din nou câmpiile din jurulă şi din mijloculă Carpaţiloră sudă-osticl, care remăseseră de atâta vreme părăginite. Slavii, despre care e vorba, se amalgamtiză mai târZiu cu poporulă română, şi aşa numai ne putemă es-plica, cum o mulţime de cuvinte ca d. e. bradă, gardă, grapă, glodă, o mulţime de numiri ca d. e. Dâmboviţa, Ialomiţa, Moldova, Prahova, Bistriţa ş. a., ttite de origine slavică s’au putută încetăţeni în limba pe care o vorbimă. Prin urmare, începândă de pe la jumătatea veacului ală 6-lea se mai adaugă pe lângă elementele cele vechi, din care se alcătuesce poporulă nostru românescă, încă ună factoră destulă de însemnată, elementulă slavică. Cu ttite acestea însă poporulă nostru totă poporă de viţă latină rămâne, detirece elementulă precumpănitoă este celă română, după cum uşoră se ptite dovedi din graiulă nostru. După nimicirea imperiului Avariloră ceriulă se mai limpcZesce, invasiunile începă a mai înceta, pericolele se mai împuţintiză şi în chipulă acesta cetele de Români refugiate în creerii Carpaţiloră începă a resufla mai li beră, începă a mai eşl la ivtilă, începă a ocupa din nou unele din ţinuturile părăsite de atâta vreme. Este probabilă că de pe la anulă 800 înctice, Românii se con-stituescă în mici stătuleţe şi începă a duce o viaţă mai regulată decâtă cea de până acum. Celă puţină la sfâr-şitulă vâcului ală nouălea, când ocupară Ungurii locurile în care se află ei până în Z‘ua de astăZI esistau în partea de susă a Daciei, după cum mărturisesce chiar unulă dintre vechii loră cronicari, următorele 3 state românesc!: statulă lui Mariotă în ţinutnlă Crişului, statulă lui Gladă ştiu Claudiu în ţinutulă Timişului şi statulă ştiu ducatulă lui Geliu în partea nord-vestică a Ardtilului. Amă pomenita despre Unguri. Se vedemă însă de unde vine poporulă acesta şi cum ajunge elă tocmai prin regiunile locuite de Români? Şi Ungurii suntă ună poporă asiatică, înrudită cu Hunii, Avarii şi Bulgarii, despre cari din urmă n’amă avută ocasiune a face amintire până acum, dară despre cari ne putemă însemna, că pe la venirea Unguriloră în ţinuturile din apropierea Carpaţiloră se aflau în peninsula balcanică şi formau împreună cu Românii din Dacia lui Aureliană ună regată puternică, care mai târZiu avea să se ridice la mare însemnătate. Pe la anulă 830 părăsescă compatrioţii noştri de acum ţinuturile de lângă rîulă Volga, în care se aflau în timpulă din urmă şi ocupă loculă dintre rîurile Bugă şi Şiretă, de unde începă a face invasîunî de prădare în ţările de prin împrejurime. VăZendă însă, că aicea nu suntă siguri, de tire-ce erau necontenită atacaţi de Bulgari şi de Peceneghî, se ridică cu toţii şi o iau pe lângă CarpaţI în susă până ajungă la isvorde rîului Tisa, pe unde întrară sub conducerea comandantului loră Ar-padă în ţtira numită pe timpulă Romaniloră Panonia, pe care o ocupă definitivă. Din Panonia îşi îndrtiptă apoi Ungurii privirile spre răsărită, unde se aflau micele principate române. Gladă şi Mariotă, cărora le era peste putinţă să se împotrivtiscă numertiseloră cete conduse de Arpadă, trebue să recu-ntiscă supremaţia maghiară. Geliu, ducele părţii de miaZă-ntipte a Ardtilului, caută a resista Maghiariloră conduşi de Tuhutum, cari voiescă să cuprindă şi partea actisla a pământului românescă, dar înzadară. Elă e învinsă şi ucisă, eră locurile stăpânite de elă suntă cuprinse de noii veniţi. Dominaţiunea maghiară se înlinde din Zi iQ Zi totă mai multă, până când în fine întrega Daciă su-peritiră cade în mânile loră. Numai Românii din Ţâra Oltului şi cei din Maramurăşă îşî păstrtiză c-âiă-va vreme tire-care independenţă şi de aici avea să se dea impulsă mai târZiu la înfiinţarea princ-ipateloră Muntenia şi Moldova, care astăZI tormtiză împreună regatulă României, Cu actista istoria Româniloră păşesce într’o nouă faşă. Tipografia AUEXI, Braşovtt, 53 o P O xs CC &> 6' 1 O. H a . p. << p» 5- J. B W M O GC [S • §* tr« ga. ea Vţ O ►s p g- SB* B p ►i <3gm«d30tiîm> P' P n, o, -a e s- c S" era g,?’ 2îl-⧠f 3' £? 05 p, "• i J-i -=J H y 2- ►P UJ o S- B —• p< P «■ HS cr ■w ţ? fie s S' cc ? ti ş S1 S' ţ' ® r S 9 ts- g* -S ~ 3 g‘ Px c X5 P* £5: 2 w®asps>>3i m (1 O K ® ' ® g § CC * CO 1 1 © 03 1 1 1 1 H-© 1 k» io 1 1 O* 03 1 © l-** © © 03 CC CC cc ^ oi cc CO 02 <35 CO Q eo O wî-^bib'^o^^obao"^ CCl-^HepQD0i<(N05 02 03 © O1 P P P î® ® ,® * ?° S ^ ^ ?2 ^^U-©bi^cobicoî--ibii-*.i!e>.co^bi.w O <1 ifr» 02 © »J CO CD^tOh-kCOOcO^*® Cn^^WWWţN3ţN3iK-kj-^tN3C0ts5i-J-pOp0p0M.60M.pao^£» Qi CO ©W®OCdt33?d ^ <îl sr e s- e “ I I CO 00 00 <1 os CO îţs. O 00 #" o !-*■ CO 02 <1 sp® wcno Ms]w © CO 00 00 ^ K* M I^x K O CnOOO'J ©^^03COCOCOj~k;--iCOCOCOCOj--i©©OOpOOOpO*î-‘-ît».îx-iîx-i©î--ibicobib3coi--ibib3bico© C0©>-ifr»Oi-E>x0iOi©C0ţfrxOiO03E’xC0l-iC0C000CC PTPTt^'t^'t^'t^'îS5r*OC îf* © îf»« co co !-»■ © "co o © CO © © l-eKH|^C l-l l-x* I-»' l-l l-l l-l ţO CO CO j-i © © © © 00 © © O* Oi if** j£i 03 03 h* CO CO i—i © © © ţo Oi h-*• © CO CO i£» CO © 03 i£« © Oi iţ* CO c“5 l_l hu <*i*i î*ti îv»x js- js. !_l V Iv«\ 2n '-.. jfc* 03 CO ^ O CO lw £* KQOOOQI *-*> CC © © ^2 cn JSO © o: I—*• © O* Cje © ^ CjiCJ* J^« J^« 03 03 CO IO CO CO CO J-* © CO©^^^tO©b3 03f-LCO©it' 00030»0c^*x(t>©<10c P © © 1 I CC CC <«S 1 1 1 1 s35 Ol I I ^ 03 I h-A I W WH-bOţo 03 H* fes ' bi io 1-^ © 1 ' I 1 o io ' ' 00 c* * • io io bi U- ic- 03 CO 03 © CC CC H* CC 1—k © Ol 02 CO © CJ1 © O 02 CO 00 © 03 © © © © S H 2 o. 2 O-CO 2 B H3 S 2 1 $ Sx&S B t? 0 CD SO B H ® & ® = & p « as e* P s si S9 « as 9 I h) 3 & ® Timiş6ra Merczifalva Orczifalva Vinga N6meth-Sâgh Aradultt nou AradA N* 5 N< '•QB Oi SB ■ ► a 6 AradA Araduld nou N6meth-Sâgh Vinga Orczifalva Merczifalva Timiş6ra ► a & a Nd m* B i*9B ©i a i-k 03 ţO CO CO J-*- j-k CO —■ bi to © os Î-* io © £h o^ ^ ^ © Oi Trenă de persdne 00 CO <1 <1 © © © bi © ^ co cn io © CC © © CC l-*- © © O it? s-8 g» 00 <1 <1 © oj © If» U- © J-x © (-*■ © 02 5.00 5.56 Trenă omnibus l-k l—l 03 ţO IO H-i ţO CO î-*> 03 U- bi U- bi ba © © co © © ^ © Trenă de persdne Petroşenl Baniţa Crivadia Pui HaţegCi Streiu Slmert» Petroşeni—Simeria (Piski) Simeria Streiu HaţegA Pui Crivadia Baniţa P etroşenl Simeria (Piski) Petroşenl H* l—k I—^ H* CO ţO © © © CC 03 © CO © 03 bl •■J © © 00 © <1 © l Trenă omnibus 6.05 6.43 7.00 Oi 03 03 i-k 03 i$» © © 03 © CC O gt? Is g01 5 © 6 3 SB ° ® ac <^x SB f»r ► _ g ci & p O 2 ST. pc QQIStOntOCCNOStOoQp c>'b3î-ihf!*U.b3t*U'©b3b 0©CO IţiN O ifc* î-k bl W © © 0« CC © © 0° h-*' 1—k 1—1 i—*■ piUi^p3p3CO>COH*J-*-ţOh-.i^©© bib303ÎtN©bicoî^coî-*î^©^bi CC © l—i 00 CO 03 03 © CO © 6.10 7.27 © © © 00 oo 03 © ît^ (N3 Ol © h-1 ^ © 00 i-i ho © O Trenă omnibus -as & I ► SB a. ss< I tt & & a •o ® as ► SB & I-*. i—i i—i i-i i—i i—i COCOj-xiJ-ippcOCOOOpO^lixxlgj, bi co i-i U. 03 © co ’^x U- 031—i©t^x**JCOCOCO©CO©i—ioc oi p oi ifi iţi ao ^ g; biio©^U-©03U-c .H-iO3'H-.b3ho 03 CO b O cc O' 03 o* a O Cje ©©©©© 5*3 c 2 o p Qc 3.0Q ** ET. P H,» 2 © p © >1 >-l p © _ • p.2. cc. o. • P_ C © p 2 § o 2 * 3.w ca 3.. 2. S 2.. ■O B B 2 S£pc 3 o. pu a _ >-t <-i (i ? rt o oc^o 2cr?° £ © , EJ p< co co M* ţO <1 CO Cj* o sa r p sl g p" © • 00 03 O 00 00 e* 00 03 CO l CO O OS QO <1 I O'CTO'O O O o p o 5S O sx fT & • CO 00 >—*■ i-^O 00 00 C0«0 00 OOOO^OvJOS a 03 OO CO 00 2 M I— J— •-» *0 S9 s V P a S s s * £ A as < - p( © cr -s C P I I I I I I I I I I II I I < 00 2* oc Stabilimentulfl de fortepianurl ală lui Juliu faschik Braşovă, terguifl flosului (Flachszeile) Nr. 26 II. Et. Depositulă celă mai bogată de pianurî şi pianinuri noue şi întrebuinţate din fabricele cele mai renumite. Pianuri vechi să ieau în schimbă. Se primescă şi plăţi în rate. Cu deosebire sunt a se recomanda.: pianuri noue dela c. r. fabricantă de pia-nuri Heitzmann în Yiena, lucrate în lemnă frumosă de nucă, fl. 500; pianuri Mignon, cu cdrdele încrucişate, în negru fl. 600. Pianuri de nucă s£u negre fl. 450. Afară de acesta este de vân4are ună piano întrebuinţată de Streicher cu fl. 230, ună piană bine cvnservată de Eisenhut, 7V2 octave şi cu placă de metală lată fl. 200. 2—10 fiStw 2^ S ©O g r s. s. & ! » ° 9 — Co l-f od-3-o g- “ ►3 ® a p3 gs gr c ® îK CD O Ift « > o3 5’ p S3 2. R. j» 23 > C’ p •-* » -a k. r* ^ 3 C CD ^ ^ 2 -O {3 O 3 p» E3 CD O c 3 T3 CA O c O ^ I—■ tso no 9 O o O pi ţfl o M {fl {fl 00 00 00 CD 00 <1 <1 o 03 O l-k 0 ■ u» o 1 i an 00 00 Un <5 9» O O. l-* CO 00 00 ‘l 00 ^ 00 1 O un 00 09 a “* • v -os £ Ş g & ÎHÎ r 03 03 g ►> N !S CQ HH f <î ► 3 oo 00 Un