RKDACţniKEA ŞI ADMLVISTRAŢII SEA t BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. ,GAZETA" IESE ÎN FIECARE ţ)l. Pe unQ and 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. Komânia şi străinătate: Pe and 36 fr., pe ş6ge luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. ANULU XLVIII. S£ PRENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. ANUNCIURILE: O seriă garmondd 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorlaorT nefranoate nu se prlmesoS. — Manuscripte nu se retrămitO. Ni 18 Mercurî 23 Ianuariu (4 Febmiariu) 1885. Braşovti, 22 Ianuariu (3 Febr.) 1885- Cronica înregistrâză a<}î unu nou atentată ală domnului Trefort în contra autonomiei ndstre bisericesci. Ne este cunoscută, că în Peşta se lucrâză acum cu îndoită putere spre a lăţi şi întări „idea de stată maghiară," scimu şi aceea, că celă mai zelosă şi totodată celă mai cutezătorii în a trage consecinţele practice din acea ideă este d-luTrefort. ^ ■"'(Jile ce ni le dă necurmată ministrulă\ rucţiune şi de culte despre aceea câtă de % ? îi zace la inimă înflorirea organismului \%cei române şi prosperarea instituţiuniloră tre de cultură naţională, s’au mai înmulţită ncă cu una destulă de caracteristică pentru mi-seria şi volniciele erei guvernamentale de acjb Astă vâră când a debutată d-lă Trefort cu faimâsa ordonanţă relativă la modalitatea îm-pârţirei ajutorului de stată anuală, destinată pentru preoţii din archidiecesa română greco-orientală. amă fostă accentuată, că principiulă stabilită de d-lă Trefort, ca dânsulă să judece calităţile preoţiloră noştri şi meritele, ce i-ar îndreptăţi a cere ajutoră, nu numai că este fârte prejudiţiosă libertăţii şi autonomiei bisericesc!, dâr va crea ună precedentă din cele mai periculâse arogân-du-şi ministrulă nisce drepturi, ce cadă numai şi în sfera conducerei bisericesc! a archiereiloră şi a consistorieloră loru. Sinodulă archidiecesană gr. or. a protestată, precum scimu, în contra acestei uneltiri ministeriale şi a declarată, că mai bine renunţă la „mila împSrătâscă" decâtă ca să primâscă nisce condi-ţiun! atâtă de umilitdre şi vătămătâre în ceea ce privesce împărţirea ei. Acâstă afacere încă nu este terminată şi eată că d-nu Trefort cutâză a face ună pasă mai departe. Amesteculu lui la distribuirea milei memorate îlă motivă cu aceea că, deârece se tractâză aici de ună ajutoră din partea statului, guvernulu şi organele lui sunt chiămate a judecă cui se se dă acestă ajutoră, ele trebue să vegheze ca să nu fie ajutoraţi preoţi, cari, după vederile celoră dela putere, nu sunt destulă de „patriotici." Nu-i destulă însă că ministrulă de culte vrea să scie mai bine decâtă capulă biserieei şi organele lui, care preofcu cum se pdrtă şi ce merite are pentru de a fi remunerată din ajutorulă de stată, der d-lă Trefort merge ain dieta Ungariei. Cu ocasiunea desbaterii speciale a bugetului justiţiei, începute în şedinţa dela 30 Ianuariu a dietei din Pesta, s’au petrecută şi unele scene interesante. Alexandru Korossy, polemisândă că Szalay, (hse!: Szalay a declarată de falsă ce am cjisă eu erl, că Ungaria şi Austria formeză o monarchiă ; dar şi în legi — îmi obiectă — se află pretutindenea, unde e vorba de afacerile comune, cuvinţelulu »şi.« Asta-i falsă. Nu esistă o »Ungariă şi Austriă.* (Mişcare). Esistă numai o monarchiă austro-ungară. (Contraziceri în stânga es-tremă. Strigăte: Iţi gratulămă !) Preşedintele: Ga preşedinte ală uneia din cele două camere a dietei unguresc! trebue să declară, că d. deputată e în ertire. (Aprobări generale.) In sensuîă m ry dreptului nostru de stată este, ce e drepţii, o monarchiă austro-ungară; dar acesta însemnâză: imperiulii austriacă şi imperiulii ungurescii. Am ţinuţii de datoria mea, ca preşedinte alii acestei camere, să facti acâstă declaraţiune (Aprobări generale). Alexandru Korossy, referindu-se la art. de lege V. 1878 § 127, (Jice: Dacă m’am esprimată astfelă, nu eu suntă în erâre, ci legislaţiunea ungurâscă* Ignaz Helfy, răspun^endii la unii pasagiu din dis-cursulii ministrului justiţiei, observă: Respectă memoria lui Franz Deak şi simţii o adevărată pietate, ca ori ce Ungurii, şi mă bucură că naţiunea ungurescă se pâte lăudă cu mari caractere în tâte partidele... Dar acnm câteva <}ile ministrulă Tretort a disă, că Deak ar vorbi adi alt-felă în cestiunea autonomiei catoliciloră. Acum (jice ministrulă justiţiei, că atunci erau alte timpuri, atunci a fostă forte corectă ce a 4isă Franz Deak, dar că se po-trivescă referinţele nu’nsemneză a fi retrogradă. Toţi reacţionarii istoriei au vorbită astfelă. Desider Szâlagyi, reflectândă la cele t|ise de preşedintele, observă că espresiunea »monarchiă* nu însemnâză »imperiu* în acelă strictă sensă ală cuvântului, în care însemnâză şi stată, ci în sensulă constituţiunii însemnâză legătura ce esistă între amândouă statele mo-narchiei. (Aprobări generale.) Deârece întrebuinţarea acestei numiri, precum şi ici colea a cuvântului »imperiu« în locă de monarchiă, numai acestă sensă p6te să aibă, din parte’mî aşă dori să nu se confunde sensulă, ca şi cum cu cuvântulă »monarchiă* sâu imperiu s’ar numi u n ă stată. Aşă dori acâsta cu atâtă mai multă, că am văzută opuri d’ale literaturei străine, care vorbescă despre • ună dreptă de stată comună ală monarchiei austro-ungare, ceea ce în acestă sensă nu există. Căci repetă, espresiunea »imperiu* sâu monarchiă nu însemnâză altceva decâtă legătura ce esistă în sensulă constituţiunii între statulă ungară şi statulă austriacă. (Aprobări vii). Cn acâsta se termină resolvarea bugetului justiţiei. ------o------- CORESPONDENŢA PARTICULARA A >GAZ. TRANS.* Budapesta, 28 Ianuariu a. c. Domnule Redactorfi! Am avută ocasiune de a mă convinge în persână cum se lucrâză aici pentru realisarea idealului d-loră Tisza-Trefort. Scii că în anulă acesta guvernanţii de aici prin esposiţia ce-o arangâză voiescă să dovedâscă superioritatea covârşitâre a elementului ungurescă. S’ar părâ că ei s’au hotărîtă de a dărîmâ până atunci tâte barierele, ce mai despartă pe celelalte popâre de Maghiari şi de a aduce astfelă dovada contrară susţinută de d. Tre-fort, că statulă ungară nu este stată poliglotă. In ministeriulă de instrucţiune şi de culte dom-nesce o activitate febrilă spre a dărimâ tâte piedecile ce se pună în contra curentului de maghiarisare. Eri am aflată între altele, ce ţi le voiu împărtăşi cu altă aca-siune, şi următorulă faptă: Consistoriulă din Sibiiu vătjândă că la scâlele şi la celelalte institute neromâne din Braşovă âmblă şi elevi de religiunea gr. or. a dispusă să se alâgă ună ca-techetă în Braşovă, care să le dea instrucţiune în reli-giune. In virtutea acestei disposiţiunî a fostă încredinţată cu misiunea acâsta fostulă profesorfi la gimnasiulă ro-mânescă şi de presentă parochă d. Vasilie Voina. Actulă de alegere transpusă consistoriului din Sibiiu s‘a trâmisă ministrului de instrucţiune şi culte spre întărire. După cum am aflată eri ministrulă Trefort a răs-' GAZETA TRANSILVANIEI pinsă pe catechetulă alesă sub cuvântă că nu este cre-dinciosă rideei de stată* şi de aceea numirea lui din consideraţiunî politice nu se pâte încuviinţa. Consistoriulă din Sibiiu a remonstrată la ministru insistândă cu energiă pentru alesulă catechefă, care posede calificaţiunea necesară şi apărându-ş! astfelă dreptulă său. Audă însă că nici acâsta remonstrare n’a folosită nimică şi că d. Trefort a repeţită că »nem lehet!« Atâta pentru acuma. Vei înţelege că am stată uimită când am aflată de acâsta nouă ofensă, dâr prie-tenulă meu m’a asigurată că e »tiszta igazsâg* ceea ce mi-a spusă. Sfârşescă, căci ţi-am comuuicată deja prâ multă pentru ca să nu te mâhnesc! în adânculă inimei. Primesce ş. c. 1. * * * -----O------- SOIRILE ţ)ILEI. Adunarea generală a comitatului Coşiocnei a respinsă propunerea d-lui Ladislau Vaida, care cerea să se râge guvernulă a nu aprobâ statutele reuniuniloră de maghiarisare. Nici nu ne aşteptamă la altă resuîtată din partea mameluciloră. —0— Primimă din Teiuşă următârea întâmpinare: Domnule RedactorăI In Nr. 10 dela 13 Ianuariu publicaţi o corespondenţă despre balulă ce docenţele St. Cr. din Te-uşîu l’a arangială în folosulă său, In care se 4*ce »cumcă inteligenţa română de prin sate n’a asistată, chiar nici preo-tulă locală. Spre întâmpinare însemn numai atâta, cumcă dâcă corespondentele ar cunâsce cine este numitulă docente şi dâcă ar sci ori ar avea idea, că cine, sub ce împrejurări, şi spre ce scopă ar avea cuvântă de a aranja baluri în folosulă său, atunci nici nu s’ar imputa inteligenţei lipsa de elană naţională, nici s’ar fi adausă că: »tristă lucru că n’au luată parte toţi Românii şi mai alesă capii.* Gregoriu Serbu, preotulă locală, care n’a luată parte. Cum se face, că pe numitulă docente nu’lă au la inimă nici Românii nici Maghiarii, căci cum ne spune corespondentulă, aceştia n’au vrută să aibă nici ună amestecă cu Românii? De ce se mulţămesce păr. Serbu numai a spune, că »dacă corespondentulă ar cunâsce pe docenţele, n’ar fi făcută nici o imputare inteligenţei ? Aibă curagiul© a ne da amărunte, ca să scimă şi noi adevărata causă a neparticipării inteligenţei şi a d-sale la ună bală de binefacere. Allfelă absentarea nu e motivată şi mănţinemă , apostila.« —0— Răsboiulă* din Bucurescî scrie: La 1 Februariu stilă nou întră în vigâre taxele reduse pentru transpor-tulă petroleului brută şi ală cătranului minerală de la staţiunile nâstre producătâre de petroleu la Buda-pesta, Oraviţa şi Orşova. Publiculă pâte luă cunoştinţă de a-ceste taxe la biurourile expediţiuniloră de mărfuri de mică iuţâlă. —0— S’a depusă în Camera română ună proiectă de lege, prin care se cere a se autorisa ministerulă domenieloră a concura în numele statului la vânzările publice de moşii şi de a cumpăra pentru stată proprietăţi imobiliare rurale, care ar întruni condiţiunile următâre : 1. O întindere de celă puţină 2.000 de hectare. 2. Ună venită de 6% la preţulă imobilului. Ministerulă domenieloră va putâ asemenea cumpăra, fie la licitaţiune, fie prin bună învoială, păduri de o vârstă mai mari de 50 de ani şj de o întindere de 1.000 hectare celă puţină. Statulă va putâ vinde aceste proprietăţi în loturi mici sâu mari. —0— 1885. Ministerulă domenieloră din România va cere camerei ună credită de 1 milionă, ca să cumpere sămânţă spre a o împărţi cultivatoriloră lipsiţi de mijlâce. —0— Cetimă în >Curierulă Financiară*: Ministrulă Do-menieloră a depusă pe biroulă Camerei române, proiec-tulă de lege pentru formarea a 3 târguri: unulă de rî-mătorl la Turnu-Severină, altulă la Constanţa de oi şi vite mari şi ună ală treilea în Moldova de susă. Acestă proiectă de lege la elaborarea căruia a luată o parte din cele mai active d-nu Teodoră Ni ca, deputată şi membru în Consilulă superioră de agricultură, a fostă primită de Cameră cu vii aplause. —0— Ală doilea congresă ală corpului didactică din România se va ţinâ în anulă acesta în Iaşi în 18, 19 şi 20 Martie. Eo- D-şâra Carlota Leria, distinsa cânfărâţă română, se află la Kiev, în Rusia. D-sa repârtă mari succese. In »Bărbierulă din Sevila* a secerată multe aplause în ro-lulă Rosinei. —0— Monitorulă oficială rusă publică o disposiţiune, după care ţâraniloră Ji-se permite a luă în arândă moşii de-ale statului. Spre a face imposibilă acâsta Poloniloră, ţăranii din Podolia, Volhinia şi Ucrania la licitare nu voră depune vadiu, ci numai ună certificată corespun-4ătoră în scrisă din partea autorităţii administrative şi locale. —0— Tribunalulă din Debreţină a condamnată la mârte prin spân^urătâre pe birjarii Georg Juhass şi Istvân Lu-kacs, cari au omorîtă pe econâma stăpânului loră, fiindcă le dedea prâ puţină de mâncare. —0— Perderile Englesilorfi în lupta dela Metammeh suntă de 104 morţi şi 216 răniţi, âr ale duşmanului se suiă la 3000 de morţi şi răniţi. —0— Se vorbesce că între corăbiile chineze şi francese a fostă o seriâsă luptă lângă Na-Tsu. Irredertismul* românit înăbuşitft. Sub acestă titlu »Pester Lloyd* dela 30 Ianuariu n. publică în suplimentă următârea corespondenţă din Bucurescî, datată 26 Ianuariu n.: »Precum se scie Românii au comună cu magistrii loră francesi înclinaţiunea, d’a întortochea şi suci astfelă numele şi întâmplările istorice, ca pe câtă se pâte să-i vină la socotâlă vanităţii naţionale. Prin urmare era de prevăzută, ca conferinţa anunţată pentru eri a fostului delegată ală României în comisiunea de regulare a grani-ţeloră române-ungare, d-lui N. Ionescu: »Despre epoca lui Mihaiu Vitâzulă,* să se scalde cu totulă în acele ape ce din violentulă şi ambiţiosulă Mihaiu Vitâzu, căruia România îi mulţămesce între altele Introducerea iobăgiei classei ţărănescl, vrea să facă cu orice preţă ună erou naţională, respective ună anteluptătoră pentru unirea politică a tuluroră ţăriloră locuite de Români. Cumcă Mihaiu Vitâzu, — care, graţiă alianţei sale cu Sigismund Batori ală Ardâlului şi mai târdiu cu împeratulă Rudolfă, sciu să se ridice dela rangulă de Bană ală Craiovei la rangulă de Voivodă ală Valachiei şi care mai târdiu, folosindă cu înţelepciune turburările ivite după intrarea în domniă a lui Sigismund Batori, sciu să aducă pentru timpă trecătoră Ardâlulă şi Moldova sub stăpânirea sa — a fostă unulă dintre puţinii principi indigeni cari au pri- FOILETONU. Cestiunea femeilor*. (Fine), Conferenţiariulă constatândă că în împrejurările nâstre resolvarea cestiunei femeiloră numai pe calea in-degetată se pâte face, indică căile pe cari să se procâdă spre a ajunge la acâstă resolvare. Pe lângă scâlele de fete inferiâre luterane, 4iee Obert, sunt cursuri pentru confecţionarea haineloră şi rufeloră, cursă pentru calcu-lulă comercială şi industrială şi pentru contabilitate, cursă pentru institutâre în grădini de copii şi pentru educătâre sâu pedagâge (cursulă pentru contabilitate este cercetată de 19 eleve, cursulă pentru croitorese de 23, celă pentru institutâre Froebiliane de 13 eleve). Continuândă mai de-*-parte qice, că le mai trebue ună cursă pentru economiă precum şi ună aşecjămân'ă spre a formă îngrijitâre pentru bolnavi. O cultură puternică în ramurile economiei ar deschide pentru fete şi anume pentru cele din clasele de josă nouă ramuri de condiţiuul şi de câştigă, pentru că în ramurile economice se află persâne bine cultivate forte rară; apoi pe lângă aceea găzdâie harnice şi eco-nâme bune se caută totdâuna şi pretutindenea. In Germania s’au înfiinţată şcâle şi cursuri economice. Instrucţiunea în aceste scâle este parte teoretică, parte practică. Instrucţiunea teoretică tractâză despre organele nutri ţâre omenesci, despre învăţătura hrănirii, despre pregătirea bucateloră, despre încâl4ire şi iluminaţiune, despre spălată şi curăţitulă peteloră, despre uneltele economice şi despre mobile etc. Cursulă practică cuprinde: fierberea, câcerea, conservarea fructeloră, spălatulă, căl- catulă etc. etc. Reuniunea de câştigă a femeiloră din Viena ţine o scâlă propriă pentru spălatulă fină. In a-câstă scâlă şcolăriţele se învaţă, cum să tracteze rufele fine: cum să spele, calce, impăture, cureţe cămeşile băr-bătescî, gulerile, manjetele, dantelele etc. etc. Din cele de mai susă amă vă4ută câte cursuri au înfiinţată compatrioţii noştri Saşi pe lângă scâlele loră de fete, pentru ca să dea fiiceloră loră o cultură cores-pun4âtâre recerinţeloră actuale. Pe lângă acele cursuri cari esistă acuma mai au de gândă să mai înfiinţeze şi alte cursuri, prin cari se pună în posiţiune pe fetele sărmane, ca să’şî câştige în modă cinstită pânea de tâte 4*leJe. Atari cursuri ar fi de lipsă şi pe lângă scâlele nâstre române. Cursuri pentru confecţionarea haineloră şi a rufeloră, pentru ramurile economice sunt ca pânea de tâte 4ilele pentru fetele nâstre din Braşovă şi mai cu sâmă pentru fetele poporului din Scheiu. Dar cine să înfiinţeze acele cursuri? Nime altulă decâtă proprietarii scâleloră nâstre. Intre aceştia se afiă şi biserica sfântului »Nicolae«. Acuma este timpulă supremă, ca biserica sfântului Nicolae să se gândescă fârte seriosă pentru binele fiiceloră sale. Acuma fetele din Scheiu nu mai potă să’şî câştige pânea de tâte 4fle^i pentru că li s’au închisă tâte drumurile de câştigă. Până când esistau în Braşovă lânăriile sute de fete şi de femei din Scheiu puteau să’şî afle ocupaţiune, prin care îşi puteau agonisi pânea de tâte 4‘lele, dar astă4î acele au încetată mai de totă. Mulţi 4icti) că acele f0te rămase fără de ocupaţiune să se bage servitâre şi să ocupe lo-culă Săcuenceloră, cari vină prâste, se bagă servitâre, îşî câştigă bani şi apoi multe se mărită după meseriaşi de Unguri. In privinţa acâsta însă sunt prejudeţe şi multe calamităţi sociale şi familiare de învinsă. Mai întâiu ar trebui biserica sfântului Nicolae să caute doue trei fete capabile cari să le trimită la cursurile săsesc! din Braşovă, sâu să aducă una ori două pro-fesâre* din străinătate, cari să instrueze fetele din Scheiu. Dar va reflecta pâte cineva, că nici cele cinci clase acluale de fete nu sunt cercetate cum se cade, apoi cum voră fi cercetate cursurile acestea, cari tâte presupună celă puţină o pregătire elementară? Causa pentru care scâlele nâstre de fete nu sunt destulă de bine cercetate de fiicele poporului din Scheiu şi din celelalte suburbii este de-o parte sărăcia, de altă parte prostia şi îndărătnicia. Insă tocmai scopulă nostru este de a combate sărăcia, care este duşmanulă nostru. Dar este ună duşmană şi mai mare şi mai puternică decâtă sărăcia şi acesta este ignoranţa îndărătnică, care produce tâte relele morale, materiale şi sociale. Acestă duşmană aprigă numai prin luminarea minţii şi prin nobilitarea inimii, prin îndulcirea moravuriloră şi prin cultivarea capacităţii de a câştigă îlă putemă goni cu succesă dintre noi. Cestiunea femeiloră n’a ajunsă încă la noi în sla-diuiă acela înaintată ca la alte popâră mai culte. Dar ea esistă şi la noi, cu atâtă mai multă, cu câtă concură datoria nâstră de a înălţa femeia la ună gradă de cultură demnă de ea, cu exigenţele timpului de faţă. Să cere dela noi să ne gândimă de acuma seriosă la resolvarea problemei dela care aternă progresulă, bunăstarea şi cultura poporului nostru’, precum şi consolidarea spiritului şi vieţii nâstre naţionale. ------O-------- Nr. 18. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. cepută să porte lupta în contra Porţii cu norocire şi cu energia, se rămână necontestabilii. Din contră, — precum Paul Hunfalvy în epulă său »Românii şi pre-tensiunile lorii* a dovedită (?) cu o agerime isbitâre (?), — este unii straniu anachronismă de a presupune aspira-ţiuni naţionale, în sensulă şovinismului de acjl de o mare Româniă, unui bărbaţii care portă în caracterulă său mnit. ii mai multă marca unui îndrăsne ţă condotierii, decâtă a unui bărbată de stată. Cu t6te acestea N. Ionescu sciu în conferinţa sa de erî să isto-risescă autjitoriloră săi multe şi mărunte despre reacţiu-nea naţională urmată sub Mihaiu Vitezu în] contra multiplei şi streinei dominaţiunî, încâtă auditorulă, la accentuarea însemnătăţii irredentisfe a numitului principe, is-bucni în aplause frenetice demonstrative. Fie acum că oratorulă, prin espunerile ce urmau, voia să înlăture bănuiala, că nutresce în inima sa vederi irredentiste, ori că prin aplausele aucjitoriloră s’a vădută încuragiată de a face mai departe excese pe tărâmulă irredentismului teoretii ă: d. N. Ionescu defini ce înţelege sub ună irre-dentismă leală. Elă nu vrea adecă să aibă nici o comunitate cu acea direcţiune, care turbură relaţiunile României cu statulă vecină, care vrea să seducă pe Românii Ardeiului şi Bucovinei de a se lăpădâ de casa Habsburg. Crede însă că guvernulă Ungariei are îndatorirea de a promova pe câtă se pole nisuinţele naţionale ale Româniloră pe tărâmulă politică şi literară şi că Româniloră din sudulă Alpiloră transilvaniei nu li se p6te interdice de a nu urmări cu atenţiune desvoltarea naţională a fraţiloră loră din Ardelă. Dealtmintrelea speră N. Ionescu că totă va veni ună timpă, în care o con-cepţiune de dreptă mai lămurită nu va mai pune pedici năsuinţeloră de unitate ale naţiunei române. — E de prisosă a mai adăoga esplicări acestei teorii de reservă a irredentismului română. Totuşi observă numai, că d. Ionescu nu e ună tănără agitatoră, ci ună politică bătrână, carele, precum însuşi a mărturisită, a dusă îu tabăra guvernului actuală precumpănirî practice, şi că sala în care s’a predicată în reservă noulă evangeliu înăbuşită ală irredentismului, sala Ateneului din Bucurescî, e loculă de adunare ală aceloră cercuri a reşedinţei române, cari prin cercetarea conferinţeloră ce se ţină acolo în t6te Duminecile despre t6te lucrurile posibile şi neposibile politice, economice şi scienţifice voiescă să-şî dea celă puţină aerulă că au o cultură profundă.* Ignoranţa istorică a corespondentului e exemplară; şi nici nu pâte sci multă istoriâ, când este elevă ală lui Hunfalvy, care şi-a trăită vâculă şi a cărui istoriă e cunoscută ca o colecţiune de basmurî scrise pentru a satisface şovinismului ungurescă. Nu condotieră ci principe vestită şi respectată de întrega Europa a fostă Mihaiu. Nu cu ajutorulă lui S!gismundă a ajunsă Mihaiu principe, ci cu ajutorulă Turciloră. Şi sciu Ungurii pentru ce? Tocmai ca să scape pe Unguri şi totă creştinătatea de invasiunile turcesc!. Şi dacă Ungurii nu potă uita Şelimbergulă , mulţămâscă-şî nesincerităţii loră. Românii au fostă vaiulâ în care mai totdeuna Turcii ş’au găsită mâriea, pentru ca Ungurii să se p6tă înţeîeni în aceste ţări. Şi care e recunoscinţa din partea loră ? Persecuţiunea pănă la mârte a acelora cari nu i -au lăsată să pâră. Cătă pentru irredentismă, se scie că oricare (Jice «mamă* şi nu «anya* în ochii Unguriloră e irredentistă. Dar fie convinşi că, câtă timpă pământulă nu ne va înghiţi, vomă tjice ,mamă dragă* şi nu »edes anyam.* Falsificatorii adevărului. Se scie că Ungurii în furia maghiarisărei au atacată în 1883 pănă şi autorisarea scâleloră particulare, supu-indu-le la ună controlă severă din partea statului, impu-năndu-le limba maghiară şi căutândă a desnaţionalisâ pe Români pănă şi prin mijloculă scâleloră plătite şi întreţinute de aceştia. In revista frăncesă intitulată ,Revue internaţionale de l’enseignement* din 15 Ianuariu este o corespondenţă din partea unui ungură, Dr. Felmeri profesoră la Cluşă, în care vorbindă despre acea lege draconică, face în tre-cătă pe Români venetici pe pământulă Transilvaniei. Eată pasagiulă: «Saxonii, Sărbii ortodox! şi Românii, cari se bucurau asemenea de o complectă autonomiă religiâsă, nu s’au arătată totdâuna demni de acestă libertate în scâ-lele loră confesionale. Ei nu s’au temută de a falsifica geografia şi istoria; aşa în Transilvania se preda sub rubrica «istoria naţională* istoria Sacsoniloră din Transilvana, s’au istoria geuorală a Germaniei; câtă despre geografia Ungariei, ea se studia într’ună manuală întitulată: #Sieben-burgische Vaterlandskunde:* Bilder aus der cester-reichischen und aus der vaterlândis hen na-mentlich aus der Sachsengeschichte. Care este naţia care ar tolera asemenea fapte care suntă chiar negarea existenţei sale? Valahii, (astăzi Români) cari n’au putută să se stabilâscă şi să rămână în Transilvania decâtă graţiă toleranţei guvernului şi a locuitoriloră, în-vâcă astătjî etnografia pentru a întemeia drepturile loră istorice; şi-şî pâte cineva închipui ce felă de virtuţi ci-viee, nişte profesori plini de ură pentru Ungaria, şi bu-curându-se de o libertate absolută, trebue să inspire ti-nerimei române.... «Este greu de a judecă în generală asupra situaţiei învăţământului secondară din punctă de vedere pedagogică. Intăiulă locă îlă ocupă gimnasiele Statului, vechele colegii calviniste şi în fine acele a piariştiloră. Gimnasiile Române lasă mai multă de dorită. Pe când se socotesce câte o scălă secundară pentru 226 de Unguri, şi 1 pentru 305 Germani, proporţia pentru Valahi, în numără de 2,324,000, nu este decâtă de 1 pentru 943 locuitori. In cea mai mare parte din scâlelele române, instrucţia este în mănele preoţiloră sau în a vechiloră stipen-diştî cari, după ca au frecventată Universităţile nâstre, sau câte odată pe acele ale Belgiei sau Franciei, şi cu tâte că înţe-legă limba Ungară, ca orice Slavă seu Română ce a primită o educaţiâ superiâră, nu încefeză cu tote aceste de a întreţinea visulă fantastică despre reconstituirea unei D a-cii trai a ne. Autonomia ce ei reclamă departe de a fi favorabilă libertăţet, va fi ună obstacolă perpetuu la tote reformele.« »Lupta. * Destula cu construcţiunile. Sub acestă. titlu „Curierulti Financiaru“ publică urni articulti, din care estragemu următâ-rele: De vre-o 2—3 ani vedemă desfăşurându-se în ţâră o mare activitate şi ună zelă extraordinară în construirea de edificii publice şj private. Consiliele comunale şi judeţene au contractată dela casa de depuneri, înir’ună spaţiu de timpă fârte scurtă împrumuturi de