REDACŢII?SfEA ŞI ADJIIXISTRAŢICSEA BRAŞOVU, piaţa mare Nr. 22. SE PBENUMERĂ: la poşte, la librării şi pe la dd. corespondenţi. .OAZETA" IESE ÎN FIECARE DI. Pe un ti anâ 12 fior., pe ş6se luni 6 fior., pe trei luni 3 fior. România şi străinătate: Pe anfi 36 fr., pe ş6se luni 18 fr., pe trei luni 9 franci. ANULU XLVIII AIUSCIUBI1E: O seriă garmondfi 6 cr. şi timbru de 30 cr. v. a. pentru fiecare publicare SorlsorT nefranoate nu se prlnnescQ. — Manuscripte nu se retrămitS. Duminecă 6 (18) lanuariu Din causa S-tei sărbători de Luni, diarnlil nu va apare până Marţi s<$ra. *380 Românii, Tronul ii şi oplniunea publică. IV. De când e lumea esistă şi convingerea între 6meni, că drepţii are numai acela, care dispune de puterea de a şi’lu apărâ şi de mijldcele de a’lă duce în împlinire. Fără de acostă putere şi fără de aceste mijldce nu p6te fi vorba de dreptu, ci numai de liberulu arbitriu şi de graţiă. Cei dela putere se totu fălescă cu aceea, că au fostă „generoşi44 şi „mărinimoşi44 şi ni-au datu nouă Nemaghiariloră libertate şi drepturi. Inzadaru amă aşteptată însă timpă de 16 ani să ne spună, dâcă dispunemă şi de mijldcele prin cari să putemă face, ea acăstă pretinsă libertate şi aceste pretinse drepturi să se şi respecteze. Ori dâră iurisconsulţii cârmuitori de aiji suntă de părere, că ceea ce a ieşită din,, graţiă44 şi „mărinimia44 totă numai prin graţiă şi mă-rinimositate se va susţină? Atunci de ce ne mai vorbescă nouă Româniloră de libertate şi de drepturi ? Consituţiunea ungurâscă actuală prevede responsabilitatea miniştriloră. Acesta este ună principiu recunoscută în t<5te statele constituţiunale ale Europei, dăr s’a d<>»'viită, că este fdrte greu de esecutată. Cu tdte acestea e neapărată de lipsă ca, după ce în memoratele state Domnitorii sunt scutiţi de ori-ce responsabilitate, să pdtă fi traşi la răspundere miniştrii pentru faptele săvârşite în esercitarea funcţiunei loră publice. Faptele miniştriloră este chiămată parlamen-tulă a-le controlâ. Acestă controlă p6te ave însă ună înţelesu practică numai pentru acei factori ai statului, cărora le este cu putinţă de a-lă şi esercitâ. Pentru ceilalţi nu esistă posibilitatea de a controlâ faptele guvernului, prin urmare n’au nici mijloculă de a’lă constrînge să respecteze interesele loră. Vedemu atâtă în monarchia ndstră, câtă şi în statele străine lupte continue pentru dreptulă electorală. Ce sensă potă avă aceste lupte, dâcă nu ca printr’o representare câtă mai drâptă şi echitabilă a tuturoră factoriloră să se facă possi-bilă ună controlă mai viu şi mai efectivă din parte-le şi să se asigure astfelă recundscerea şi respectarea drepturiloră loră? Şi dâcă se tractâză de asigurarea eserciţiului neîmpedecată ală drepturiloră, cu câtă mai mare „ '.u va fi necesitatea unui controlă într’ună stată, unde trăiescă diferite popdre cu diferite moravuri, cu diferite limbi şi aspiraţiunî? Controlulă parlamentară trebuia să devină cu totulă ilusoriu pentru naţionalităţile nemaghiare din Transilvania şi Ungaria, îndată ce parlamentulă centrală a fostă constituită pe basa unui sistemă electorală, care nu admite de faptă decâtă numai representarea elementului maghiară. Mai rămăsese ună mijlocă, prin care cehi puţină poporulă română, celă mai numărosă după ele-mentulă maghiară, putea fi pusă în posiţiune de a-şi apărâ pană la ună punctă 6re-care interesele ► «ale de viaţă naţională. Acelă mijlocă erâ autonomia Transilvaniei, erau legile aduse în fav6-.ea Româniloră ardeleni. Insă factorii puterei maghiare s’au grăbită a nimici acâstă autonomiă şi aceste legi şi pe ruinele loră au introdusă legea electorală escepţională, care despdiă pe cetăţânulă de naţionalitate română chiar şi de dreptulă cardinală electorală. Este învederată, că în asemeni împrejurări n’a rămasă pentru noi Românii nici raâcară umbra possibîlităţii de a pută esercitâ ună controlă câtă de neînsemnată asupra acteloră guvernului, şi de aceea au fdrte mare dreptate foile maghiare dâcă opună pretinseloră ndstre „drepturi constituţiunale44 graţia şi liberulă arbitriu ală Maghiariloră dela putere. Se nasce acum marea întrebare, că pănă unde se p6te estinde acâsta graţiă şi acestă liberă arbitriu ală elementului domnitoră ? Este acestă elementă suveranulă nostru absolută, ori mai esistă peste elă şi afară de elă şi ună uită Suverană, care pe lângă drepturile sale mai re-cundsce şi îndatoriri ale cordnei şi ale puterei de stată faţă cu cei desmoşteniţi ? Şi după ce cu toţii scimă, că în adevără esistă în acestă stată monarchică cu formă de guvernamântă constituţională ună Domnitoră, care stă peste partide, peste luptele (jîlnice dintre diferitele popdre cari îlă compună, trebue să ne mai întrebămă: de unde vine, că Domnitorulă nostru, care, de când ocupă tronul ă glorioşiloră săi antecesori, a dată atâtea dovedi de înaltă bunăvoinţă şi părintâscă îngrijire faţă cu poporulă română de sub sceptrulă Său, nu are ase elă, este urmarea logică a părerei desvoltate de dânsulă la desbaterea generală, că cuota de 45°/0 a venituriloră Croaţiei, car! servescă pentru acoperirea cerinţeloră bugetului autonomă ală Croaţiei, nu face parte din buge-tulă comună ală dietei ungare şi că pretextele, ce se folosescă pentru seopulă acestei cuote, să se facă cunoscute dietei. Preşedintele chiamă pe vorbitoră în mai multe rânduri la ordine şi îi detrage cuveni ulă, când voesce să aducă probe pentru o afirmaţiune a sa. Se face mare sgomotă în stânga; strigăte: Ascultaţi dovedite! Âsta’i scandală! Libertatea cuvântului! —Ba cărei ci (cătră preşedinte): Dacă e cavaleră să-i dea voe să vorbâscă! — Starcevici: Asta este libertatea cuvântului la voi! Ruşine se vă fie! Dovâcf! vrea elă să vă arăte! — In decursulă neorânduelei iscate, St anco vie! ia cu-vântulă să vorbescă împotriva amendamentului, contra căruia se pronunţă şi Zsivcovicî şi Miscatovicî. Votându-se proiectulă de indemnitate ală guvernului se primesce de maioritatea dietei. Bareic! desvoltâ apoi interpelarea sa referîtore la decădinţa materială a litoraliloră, întreba de este guver-nulă destoinică să-o împiedice prin măsuri potrivite şi mai cu sâmă de voesce să facă ceva pentru a supune pe proprietarii de corăbii de pe ţărmii croaţie! la o dare egală cu proprietarii de corăbii din Fiume? Intre altele (fise elă: Dela introducerea sistemului dualistică guver-nulă ungurescă lucreză la totă ocasiunea din intenţiune spre paguba ţărmiloră croaţi....... Guvernulă actuală sprijinesce pe celă ungurescă şi deputaţii din dieta comună sprijinescă ambele guverne. Locuitorii dela ţărmuri despreţuescă pe astfelă de trădător! şi cameleon! şi acum aceştia îşi răsbună. Răzbunarea e vrednică de voi şi Ungaria, statulă mărirei în afară şi-ală sărăciei în lăuntru, încă îşî are partea sa. Căpitanii noştri de corăbii croaţi, fala ţării, trebuescă să primâscă posturi neînsemnate, negoţulă nostru marină, odată înfloritoră, se aduce la sapă de lemnă (strigăte în stânga: Totă e adevărată din fîră în pără!) In Croaţia nu se remunerâză onestitatea şi carac-terulu ci înjosirea. Dietele nostre nu suntă, de-câtă nişte socităţl de asigurare pentru legile unguresc!, car! totdâuna sunt îndreptate împotriva poporului. De aceea preferămă noi ună guvernă aspru, a unui generală austriacă dar dreptă, faţă cu o constituţiune, ce de-moraliseză şi nimiceşte poporulă. Astă constituţiune aduce poporulă la desperare şi la răscolă. Monarchia are 300,000 ostaşi, pe car! în pace pote să’i mâne împotriva dmeniloră cinstit!. Vaporulă din cazană e întinsă de stă să producă esplosiunea. Noi vomă ţine însă ventilulă deschisă, pănă voră veni (file triste pentru astă monarchiă. Când va sosi vremea — şi ea nu’i departe, păte chiar în anulă acesta — vomă închide ventilulă, sâ crape cazanulă şi monarchia să caifă sfărîmată în trândavele’i atome. Noi vomă apără numai acea părticică, care se numeşte Croaţia. (Zivio furtunăse în stânga estremă). După ce şefii de secţiune Klein, Stancovicî precum şi Banulă răspundă la câteva interpelări, şedinţa se ridică. -----o------- Nr. 5. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. SCIRILE PILEI. In numărul# următorii ală foiei n6stre vomă reproduce unii articulă de fond# ală »Independenţei române,* prin care răspunde la tendinţiosa corespodenţă ce s’a trimisă din Pesta cătră »Neue freie Presse* relativă la cestiunea universităţii române, de care (parulă nostru s’a ocupată în Nrii 249, 250, 251 şi 252. —0— La felicitările de anulă nou, ce i-au adusă Regelui Carolă, Mitropolitulă Primată în numele clerului, minis-trulă de esterne în numele guvernului şi vice-preşedinţii senatului şi camerei în numele corpuriloră legiuităre, Regele a răspunsă astfelă: ♦ Mulţămimă din totă sufletulă pentru urările ce Ne aţi exprimată cu atâta dragoste şi căldură, şi cari de sigură voră fi spre fericirea năstră tuturora. Anulă în care întrămă nu va fi fără grije, cu atâtă mai multă trebue să muncimă şi se luptămă cu energiă spre a învinge greutăţile ce vomă întâlni încă în cursulă lui. Ţâra a putută străbate, fără sguduire, momente multă mai grele; să sperămă dar că şi de astă-dată crisa care ne apasă va fi numai o vijeliă trecătâre ce va curăţf aerulă şi ne va readuce (ple senine. Cu acestă dorinţă ardinte vă ureză ani mulţi şi fericiţi!« —0— Starcevicianii au lucrată ună memorandă amănunţită, in care se cuprinde adresa loră cătră tronă, o sumă de dovedi despre asuprirea poporului croată de cătră partidulă maghiaronă, şi propuneri pentru înlăturarea actualei stări nesuferite. Memorandulă s’a subscrisă de toţi deputaţii starcevicianî şi s’a trimisă la cancelaria monarchului. —0— Procesulă »Tribunei* se va judeca la 3 Februariu n. de cătră curtea cu juraţi din Sibiu. Ca preşedinte va funcţiona consilierulă de tribunală d. Alexandru Ianoşî. —0— »Râsboiulă« spune, că prinţulă Bulgariei va visitâ pela 15 Ianuariu pe regele României. —0— Casina ungurâscă din Braşovă va arangea balulă ei în săra de 27 Ianuariu n. în sala Redutei —o— »P. Naplo* raportăză, că pentru clericul# Fischer, care fusese condamnată, pentru că a aţîţată pe ţărani în contra autorităţiloră, la amendă în bani, a plătit’o acesta episcopul# Strossmayer, ca Fischer să nu fie arestată. —0— Prinţulă Augustă de Wărttemberg a murită, în etate de 72 de ani. -----O------ Cugetări la închelarea anului. Selagiu 4iua de Crăciună 1884. Câteva 4ile numai ne despartă de Incheiarea anului acestuia. Eu credă, că este dorinţa năstră, ca să ne în-făţişămă conduita nostră în decursulă acestui ană, pentru ca dintr’ânsa să putemă trage consecvenţele, ca să ne servescă de îndreptară pentru activitatea nostră în viitoră. Mai înainte de tăte să cercăm#, care este isvorulă releloră ce ne bântue, căci numai aşa vomă fi în posi-ţiune a ne apără în eontra atacuriloră duşmaniloră noştri şi a ne îndreptă în acelea, unde numai noi suutemă de vină. Relele, ce ne bântue suntă politice şi sociale; suntă rele, ce ni-le causăză alţii şi ce ni-le causămă noi înşine. Curentulă politică de astă4î este imitaţiune, este a doua ediţiune a politicei din anii 1830—1848. Noui, suntă numai dmenii, cari esecută acestă politică, ce este ună compromisă între teoriile lui Szâchenyi şi ale lui Kossuth. Este fatală acăstă împrejurare şi cu atâtă mai fatale voră fi resultatele pentru Români numai puţină câtă şi pentru Maghiari. Eu nu le dorescă, der mergând# lucrurile totă aşa, voră fi neevitabile. Aceleaşi eause voră produce în totdeuna aceleaşi efecte şi logica întâmplărilor# nu-şî va schimbă cursulă de dragulă şovinismului maghiară, In anii 1830—1840 dieta din Pesta a decretată limba maghiară de limbă oficială în admi-nistaţiă dela guvernă la comune, apoi [în justiţiă ; ba atunci a fostă decretat’o şi în scălele nemaghiare şi în biserică, dispuindâ, ca în acele parochii unde se ţină predici în limba maghiară să se ducă şi malriculele în aceea limbă. Pentru acesta apoi Maghiarii s’au îngrijită şicanândă pe bieţii preoţi în totă modulă, ca să ţină predici unguresc!, întocmai aşa cum facă şi astă4h Iu Ardeală naţiunile recepte fundă adunate la 1842 în dietă la Cluşiu, ună Ungură din Zarandu cerii ca să se introducă limba ungurescă în tote ramurile vieţei publice. In urma acestei moţiuni se făcu ună proiectă de lege, care fu publicată în »Erdâlyi Hirado* din Cluşiu. In acestă proiectă se cerea ca în timpă de 4ece an! fiecare deregătoră, fie politică, fie bisericescă, să înveţe limba maghiară, care se va introduce după acelă răstimpă în ad-ministraţiunea ţărei şi chiar în administraţiunea biserice-loră; nu mai puţină era să se facă şi în scăle învăţătura numai în limba maghiară. In contra acestoră uneltiri a făcută eonsistoriulă din Blaşiu acelă protestă, memorabilă pentru tăte timpurile în care 4ice: »Fatemur autem sincere, non tantum post decern annos, neque post decern secula, imo nullo unquam tempore nos, nationemque nostram lege obligări posse, quae moribus ac religiositati periculum ac obicem, nationalitati vero ruinam parat ac interitum.* (Mărturi-simit întâ sincerii, că nu numai după dece ani, ddr nici după dece se cule, şi nici întrunii timpii nu se va puţd obligă naţiunea nostră printro lege, care ameninţă cu pc-riculti. şi morte moravurile şi religiositatea nostră, ir naţionalităţii nostre îi pregâtesce ruina şi peirea). Am aflată de bine a reproduce acestă pasagiu din protestulă amintită ală consistoriului din Blaşiu, din causă că acela este forte instructivă atâtă pentru trecută câtă şi pentru presentă. Acestă protestă noi îlă primimă cu gratitudine cătră memoria fericitului preposită Simionă Crainică şi a consoţiloră săi şi-astă^î de ală nostru. (Va urmă). CORESPONDENŢA NOSTRĂ DIN COMITATE. Cetatea de Baltă, 14 Ianuariu n. 1885. Onorate Domnule Redactoră! Relativă la telegrama de dtto. Dsztmărtin 10 Ianuariu n. publicată în Nr. 2,52 ală > Gazetei Transilvaniei,* grăbimă ca parochiali competenţi ai comunei gr. or. Cetatea de Baltă a în-cunosciinţâ publice, că alesulă — pre care numita telegramă îlă numesce »Zelosul# parochă ală Cerghidului-mare« — nu e alesulă nostru iubită şi optată, deârece cu ocasiunea alegerei lui s’au comisă transgresiuni, şire-teniă, ba chiar forţă faţă cu îndreptăţiţii la alegere aşa numiţii ,Laicî,« — şi pentru ca On. publică să fie lămurită şi să nu dea cre4ămăntă numitei telegrame, vomă îndrăsni a aduce la cunoscinţă numai puţine incidente, dar f6rte drepte şi adevărate. Unii dintre preoţii tractuall şi mai cu deosebire părintele Blăşelului Sasu şi părintele Paocei Fodoreanu, cari s’au demisă pentru clientul# loră a cortesi, n’au pregetată a cutreera printre membrii sinodali îndreptăţiţi de a alege, a le cere biletele sub cuvântă, că să vadă curată suntă scrise şi legibile şi dacă vedău că nu sună pentru clientul# loră le rupeu şi călcau în piciore 4*“ cândă, că nu suntă scrise curată, în biserică e cam în-tunerecă şi nu se potă ceti fără zăbavă, le dedeau apoi alte bilete scrise de ei în favorul# clientului loră; ba spre îngreţoşarea publicului coadunată nu numai din locă, ci şi dinprejură şi chiar de confesiuni streine, se vedeau unii membrii târându-se pe josă după sdrenţele biletelor# loră, ba unii nu voiau a primi alte bilete, aşa încât# întâr4iase fărte de a se presentâ la urnă şi aşa numai după ce au4iau că de 5 de 6 ori de Prea on. comisar# erau chemaţi, primiau biletul# pentru care inima loră nu consimţea; ba am au4ită pe unii străin! esprimându-se: Am dorită să vedem# constituţia biserinei liberale gr. or., am vă4ut’o, dar Pumne4eu să ne păzescă biserica nostră de asemenea constifuţiă!! Eserceatu-s’au, Domnule Redactor#, cum am 4isă asupra îndreptăţiţilor# la alegere aşa nnmiţî »Laici* destule necuviinţe, ba faţă cu libertatea lor# chiar forţă. Numiţii preoţi şi încă şi alţii, pre car! nu voim# a-i numi, din tote puterile au corteşită pentru Nicolae TodoranO, pre care le-a succes# a-lă ridica cu calumniarea şi defăimarea celorlalţi concurenţi, şi acesta nu numai înaintea membrilor# sinodali, ci şi înaintea întreg# tractului. Respectivii concurenţi işî voră şei vedâ de ale lord, nu voim# a’i apăra, dară numai amă voită a arăta că numita telegramă nu e adevărată şi că auctorulă aceleia, fiind# că nu a fostă informată drept# nici nu a fost# martoră oculară, mai bine făcea să nu esă în publică cu neadevăruri, prin care să-lă inducă în rătăcire, — şi apoi şi noi ca parochiali competenţi la rândul# nostru declarăm#: că Nicolae Todoranft nu e espresiunea intimă a inimei nâstre, — prin urmare poporul# nostru locală nici câtă nu a fostă entusiasraată! în numele mai multorfl poporenî: Ună poporănă -------O------ l>In parlamentulft română. (Urmare.) Astă4I este o propagandă în contra bisericei n6stre ortodoxe de răsărită, care nu se simte de cei ce nu se ocupă, dâr o simţim# noi, o propagandă începută de multă şi se face neîncetat#. S’a începută ânteiu prin pressă, sunt. acum doi an!, v’amă citată şi ună nume de o foiţă pamflet#, cara neîncetată a lovită în instituţiunile canonice, în biserică, căci aci este cetatea cea tare, aci este puterea bisericei, Sinodul#. Apoi alte foiţe, codiţe scandalăse, apoi de acilea când prin interpelări în Senat său în Cameră, când prin congrese de preoţi pe la Focşani şi comitete prin tăte judeţele, despre care P. S. S. Episcopul# de Ro/nană o să vă facă astă4! o descoperire fărte importantă şi astfelă se urmăresce neîncetată. E răsboiu ridicat# monachiloră, e pusă preţ# pe capul# loră, dar noi ne facem datoria se vă spunem#, că monaehismul# în biserica ortodoxă a fost# totdeuna a-cela care a chemat# pe fie-care la datoria sa; monachis-mulă în biserica ortodoxă este sentinela cea neadormită a bisericei. Când monaehismul# va dispare precum a dispărut# în o ţărâ vecină de peste munţî, nu’i ijică numele, d-vosfră înţelegeţi, atunci biserica s’a sfâşiată în două, precum s’a sfâşiat# acolo din nefericire şi chiar naţiunea. Acesta e durerea nostră şi interesul# acelora cari au pusă preţ# pe capul# monachismului. Voiu sferşi curând#, eu n’am talentul# oratoric#, n’am nicî suficienţa de dicţiune a ddui Mârzescu, decât# esprimă cugetările mele pornite din simţămintele inimei. Eu nu urmez# acelei maxime a unui mare diplomat#, care a 4>să că Dumne4eu a dată omului cuvântul# ca se’ş! ascun4ă cugetarea; eu credă că Dumnezeu a dată FOILETON U. 1884:~şî~1885. Tragi-comediă locală-naţională de Sandu Pungă-golă, dascăl# şi fecior# de popă. Jucată în presura anului nou în vestitul# oraş# al# Braşovului de mai mulţî perde-vară şi fură-vreme. Musică de Cobzărescu. (Urmare). (Pe scenă se află o opincă românescă. Trei universitari unguri întră cu câte o jimblă mare în mână şi încep# a cânta): Kerek ez a zsemle, Tedd vad olăh zsebre etc. etc. Studentul# I. (arătând# spre opincă): Nâzz ide Pista, mi fele dologsâg! Studentul# II. Isten neki!... Hat ez bocskor, valosâgos olâh budos bocskor t Studentul# III. Hogy, egy bocskor, egy budos bocskor ?... Hât ez nem j<5 hazafi, rosz hazafi! Studentul# I. Persze hogy rosz, ha paprika nel-kul mamaligât eszik es Gâzetât es Tribunât olvasî Studentul# III. Hogy, Gâzetât eszik paprika nel-kul ?... Hât ez vad ember, nem derek hâromszeki em-ber! Studentul# II. Ussuk a zsid6t! Tus-trei. Pokolba vele! (Cântă din nou, ameninţând# cu focoşurile:) Kerek ez a zsemle etc. etc. Moş# Radu opincarulfi (întră pe scenă şi vă-4endu-i pe domnii universitari, se opresce în locă şi datină din capă cu conv^1' â-" Pe urmă le vorbesce). Da bine, âmenî buni, ce v’a făcută opinca asta, de-aţî sărită asupra ei cu atâta străşniciă? (Studenţii rămână încremeniţi. Unul# dintre ei în-trâbă): Honet a pokolbol jătt ez a Râduj bâcsi is? Moşă Radu. Fac.utu-v’a ea vre-ună rău, spune-ţi-mî ?... D’apoi bine măi, ce s’ar fi alesă ore de cişmele vostre încreţite şi’mpintenate, dâcă n’ar fi fostă opincuţa asta, pe care voi acum voiţi să o suflaţî de pe faţa pământului?... Nu sciţî voi, că opinca a fostă, este şi va fi în ori şi ce vreme talpa ţărei, temelia casei! ? Studentul# I. Bocsâaatott kerem, Râduj bâcsi, csak barâtsâgbol csinâltunk! Moşă Radu. Numai se nu v’astempăraţî, c’apoi v’arătă eu barâtsâg, de-i vai de mâmulica vostră!... Afară! Studentul# I. Bocsâsson!... Moşă Radu. Afară! Studentul# II. Hât mennyunk barâtaim, mert nem trâfa! (Esă cântând#): Kerek ez a zsemle etc. etc. Moşă Radu. Urlaţi voi, câtă vă ia gura, căcî numai răul# vostru el... Er tu, opinca moşului, nu te teme de nimic#, căcî scii vorba bătrânâscă: Apa trece, pietrile rămână!... Multe năcazuri de-âstea au trecută asupra ta, dar tu, drăguţă, aicî ai fostă ş’aic! vei rămâne, câtă vreme Bucegii îşi voră mai ridicâ fruntea loră până sus# colo în albastrul# cerului, în mijlocul# norilor#! (Cântă): Susă opincă de junincă, Sus# opincă, susă etc. etc, V. Credă, domnilor#, c’acum putem# La demna presă, ce avemă, Privirile să ne ’ndreptămă Şi prea voioşi să constatăm#, Că sub augusta’ml guvernare A fostă în cea mai bună stare. Gazetele ce le-am aflat# Nu numai că n’au răposată, Ci ca ciupercile ’n livade, După-ce plouă cum se cade, Altele nouă s’au ivită Şi cele vechi s’au mai mărită. Ele cu tătele ’mpreună In armonia cea mai bună, Precum o să vedeţi îndat’, Pentru naţiă au pledată. — Dar pănă să le presentezâ, In taină să vă spună cuteză, Că fârte bine s’ar simţi, Mai abonate dee’ar fii (Urmâză scena cu cele şase gazete politice româ-neşcî). * VI. Eu, domnilor#, acum aş vrea, De-ar merge după voia mea, Ca ş’alte lucruri minunate Tot# din acestea însemnate Aicî să le presentălescă Şi meritu’mî să dovedesc#. Aşa de pildă mi-ar plăce Nr. 5. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. omului cuvântulă ca să’şi esprime cugetarea, de aceea şi eu esprimă cugetările mele. Ceea ce urmăresce d. Mârzescu ca dorinţă în sine, este catechismulă său pe care am avută on6re să vi’lă citescă alaltă-eri, şi aceşti} catechismă în scurtă sciţî ce vrea să cjică: «ni Dieu ni maître.* (Nici Dumnedeu nici stăpână). Când dar va lipsi monachismulă voră lipsi mitropoliţţj şi episcopii, voră lipsi preoţii, căci toţi se seculariseză. D. Mârzescu le seculariseză tote, atunci voră curge tăte fericirile asupra ţărei românescî, asupra poporului română. Nu va mai fi nici religiă, nici biserică, nici preoţi, şi p6te nici familiă (murmure între d-nii senatori): Nicî familiă, a-cesta’i este catecbismulă, t6te să fie în de comună... Eu credă că nimeni în ţâra românescă nu este aşa de dispusă ca să împărtăşescă aceste idei străine; aceste plante străine, exotice, nu voră prinde rădăcini în România. D-v6stră sunteţi astăijl ţinuţi să daţi ună verdictă care să arate ţărei şi lumei creştine ortodoxe, că Sena-tulă română este însufleţită de aceleaşi sentimente despre care însuşi M. S. Regele, prin Mesagiulă de deschiderea Corpuriloră legiuitore, ne-a vorbită pentru biserică. D. Mârzescu a citită şi canone, şi dăcă aşă crede că nu vă obosescă cu prelungirea cuvintelară mele, am şi eu canone pe cari le-aşi putea ceti, canone în privinţa disciplinei bisericeşti, canone mai cu sămă în privinţa acelei nenorocite cestiunî ală căreia apărătoră s’a făcută d. Mârzescu, luândă sub tutela sa pe unulă din membrii bisericei, care este indusă în rătăcire, dar care’ml place a crede că mai curendă seu mai târziu va reveni. Eu voiu sfârşi ^icândă şi astă(|I cum am cjisă şi mai cailele trecute, şi credă că d. Mârzescu după mature cugetări, va recundsce că este abătută din calea adevărată a bisericei ortodoxe de răsărită, şi vă voiu cjije că, decă crede d-sa, decă are adevărată credinţă în Dumue4eu, în biserica ortodoxă ală căreia fiu se declară, dăcă crede că Ehova Domnulă este Dumnezeu, să vie după elă; dăcă crede însă că Baal este Dumnezeu, mârgă după elă!.... Eu stăruescă în acâsta, căci sunt datoră să a-pără instituţiunile bisericei, sunt sentinela ei, şi după cum a (Jis însuşi d-sa mai alaltă-eri că pe cât timp va curge o picătură de sânge prin aceste vine, voiu (Jice oricăruia care ar voi să sară în staulfi pe aiurea âr nu pe uşe, îi voiu strigă: cine este acolo! voiu face alarmă ca să se deştepte cânii turmei, să ia la gonă pe lupii cei îmbrăcaţi în pele de 6ie. (Aplause şi ilaritate). Vă rogă dâr, d-loră senatori, să credeţi că Gestiunea este fârte seriosă, nu este cestiune de o simplă interpelare, ci este sistematică urmărită biserica ortodoxă română. D-vostră sunteţi chemaţi se vă daţi verdictulă d-v6stre astăzi, din care se va cunOsce patriotismulă d-v6stre însufleţită cu respectulă religiunei, şi eu voiu sfârşi aducându-vă aminte povaţa unui bătrână pe care am aucjit’o în copilăria mea, că podoba şi fericirea unui nâmă este paza legiloră strămoşesc!. Am (Jisă. P. S. S. Melchisedec, Episcopulă de Romană: D-loră senatori, prentru prima oră mă suiă la tribuna onor. Senată şi de şi sunt de aprope 20 ani membru ală Senatului, nu m’am suită încă la acâstă tribună; astă4i încă buna-cuviinţă şi datoria mea ceră ca să mă sui aci, când s’a suită rivalulă Sinodului, nu 4ică ală bisericei întregi. Nn mă îngrijescă de a vorbi astă4i cu d. Mârzescu înaintea ţărei mele, înaintea naţiunei întregi române, care a fostă, este şi suntă sigură că va fi şi de aci ÎDainte creştină, ortodoxă, română. (Aplause.) D-loră senatori, să nu vi se pară curiosă că amă să vorbescă cu termeni biblici cari suntă în literatura nostră bisericâscă şi cu cari generaţiunile cele tinere nu prea suntă obicinuite, eu însă sunt fOrte obicinuită. D. Mârzescu a acu-sată pe P. S. S- Mitropolitulă Primată că în circulara sa n’a întrebuinţată termeni technicl, termeni bisericeşti, n’a 4‘sîî de exemplu: «Iubiţi freţl întru duhulă sântă. (Ilaritate.) Este o scăpare din vedere. D. Mârzescu este exactă în acâstă privinţă, şi am să-i vorbescă şi eu în termeni biblici; să nu vă supăraţi când veţi au4i de draci; vorbescă în termeni cum voesce D-sa; la D-sa pâte a fostă glumă, la mine însă suntă serioşi. D. G. Mârzescu: Cine, dracii? P. S. S. Episcopulă de Romană: Da, dracii cu cari ai eşită D-ta, cu mulţi draci ai eşită şi cu bă-lauri; eu nu mă supără de acestea. D-sa a mai 4isă că este ortodoxă, că respectă re-ligiunea şi biserica, că este botezată, se închină şi respectă crucea; aşteptamă să-lă vădă făcândă chiar sem nulă crucei; eu nu mă ruşineză, îlă facă în publică, credă că îlă face şi D-sa. (Ilaritate.) Ei bine D-loră, după tdte aceste confesiuni, pare că D-sa îşi închipuesce că biserica nâstră este în primejdia a se dărîmâ. Nu este aşa. D-sa a venită să facă înaintea ţărei o satiră şi o derîdere din biserica şi din instituţiunile nâstre. (Aplause.) ţ)ice între altele că trebue totă secularisată; nu se multumesce D. Mârzescu că s’a secularisată averile, vrea să seculariseze şi potcapiulă, părulă, rasa acesta: vrea să ne îmbrăcămă în surtucă; secularisarea la D-lui va să 4ică să ne îmbrăcămă mirenesce. Ce ai Domnule cu giubâua şi cu potcapiulă nostru ? (Rîsete, aplause.) Ce rău îţi face giubâua nâstră? Amă fostă, D-loră in Germania şi am vă4ută ună episcopă şi ună probst, cum se 4ice la ei, seu după noi ună archimandrită, amă vă4ută pe Dolinger, pe Reinchens, âmenl distinşi prin moralitatea loră, prin învăţătura loră, respectaţi şi de copii; toţi câţi îi întâlnescă le facă complimente şi le sărută mâna; aceştia umblă cu surtucă şi raşî peste totă ca D. Mârzescu. (Ilaritate.) Eu m’amu întâlnită cu dânşii şi am vorbită. Va veni vremea şi la noi, căci societatea face progrese, se va face şi la noi când se va crede că este bine. Ei, ce credeţi că dacă acolo elerulă se îmbracă cu surtucă nu are canone? Du-te D-le Mârzescu şi vorbesce cu ei despre ea-ndne şi te vei lumina ce suntă canânele în biserica creştină. D-loră senatori, secietatea ndstră este în renascere, este chemată la o viaţă nouă. Noi am avută trecutulă nostru, mare, frumosă; am avută şi greutăţile nâstre. Neapărată că fără cruce nu se pote, de aceea ne închi-nămă la cruce, pentru că crucea trebuie sS fiă semnă care trebuie să ne conducă, căci pe cruce a fostă răstignită şi naţiunea nâstră, dar a eşită triumfătăre şi merge cu crucea înainte (Aplause.) Acela este simbolulă creş-tinătăţei, trebuie să înveţi a răbda, a suferii t6te greutăţile, prin aceste greutăţi a trecută naţiunea nostră. Noi suntemă naţiune in renascere, fiind-că a venită alte ordine de lucruri, s’au făcută multe îmbunătăţiri. Dacă biserica a rămasă îndărâtă, este lucru firescfi, căci pentru ea încă nu s’a făcută ceea ce trebue; dar acâsta nu dă dreptulă nimenui să 4^ că nu ne trebuie biserică. Ce suntă canonele? Suntă regulamente bisericesc! făcute de secuii de experienţa âmeniloră, şi nu suntă numai la noi, toţi câţi suntă creştini ortodoxl au canâne uisericescl; ele suntă respectate şi la orientă, şi la nordă şi la apusă, acestea sunfă principiele dupe care se conduce biserica. In biserica catolică de asemenea suntă respectate canonele nâstre. Ne întrecă numai cu aceea că ei au mai multe şi mai aspre canăne de câtă noi ortodoxii. D-loră senatori, vă spună, în generală, că canonele bisericescl cuprindă în sine principii evangelice. Cine, D-loră, cutâză, chiar duşmanii cei mari ai creşti-nătăţei, să 4>că că evangelia est® rea? Dar ce se întâmplă? Regulamentândă ună principiu tot-d’a-una se caută a se pune acelă principiu în acordă cu împrejurările şi cu trebuinţele practice, dar cu timpulă se schimbă acele împrejurări şi trebuinţe. Ce se face atunci? Canonulă acela nu se aplică. Vă aducecî aminte că chiar la noi s’au făcntă legi cari în faptă nu s’a putută aplica şi au rămasă în desuetudine. Aşa şi în biserică suntă canâne aprope de la începutulă creştinătăţei, dintre cari astă4I unele nu se mai aplică. Să vă citeză câte-va; de exemplu nu era slobodă creştinului să se ducă la doctoră jidană. D-loră, pe atunci aşa era trebuinţa, jidanii erau duşmanii cei mai mari ai creştinătăţei şi creştinii se temâu de dânşii. Biserica a 4nu v$ duceţi la âmenii aceia să vă căutăţî sănătatea, duceţi-vă la creştini sâu la păgâni cari au alte principii.* Ei bine, astă4i nu se mai aplică acelă canonă. Era ună canonă care oprea ducerea la bae. Astă4î dacă s’ar opri s’ar părea bizară. Sciţi ce erau băile în timpurile corupţiunei romane (Aplause.) şi biserica 4icea: «nu vă duceţi dmenl buni la bae, că vă perdeţî sufletulă. * Să vă mai citeză ună altă canonă care hotărăsce cum să se primâscă ună omă care se pocăiesce de ună păcată. A fostă asprime mare la începutulă creştinătăţei căci aşa a trebuită! Aşă au cerută timpurile de atunci şi împrejurările. Se hotărâ aceluia care vrea să se pocăiască să stea trei ani la uşa din afară a bisericei, trei ani la uşa din lăuntru, alţi trei la uşa care ducea în templu unde stă creştinii, şi după 12 ani i se permitea să fie iarăşi în rândulă creştiniloră. Ei! firesce! aşa a fostă atunci trebuinţă, aşa se făcea, dâr unde se mai face acâsta as-t,ă4î? vă spună ca să cunâsteţî că suntă între canone, precum suntă şi între legi, suntă, 4^» unele canone cari astă4î nu se mai aplică fiind-că nu mai există acele timpuri, dâr în generală canânele sunt regulile cele mai frumose şi pline de înţelepciune şi de filosofiă şi trebue recomandate la stima publică de orl-ce creştină, fie clerici, fie laici, căci aşa vomă avea moralitate în cleră prin respectulă canâneloră. Dâr când voră veni totdâuna persăne cu autoritatea D-lui Mârzescu, care este o elită în societate, ună advocată eminentă, profesoră şi necontenită vă va spune : Suntă absurdităţi, secularisaţi! Secularisaţl, adecă mireniţl totulă, să nu mai rămână urmă de instituţiune canonică! Ei bine preotulă şi alţii, cari deşi nu se ocupă cu asemenea lucruri, voră ascultă pe d-lă Mârzescu şi pe alţii, (aplause), la ce resultată voră ajunge? Ce va deveni creştinătatea şi ortodoxia ndstră ? Ce va deveni societatea, naţia română? Amă multe de 4>să cu D. Mârzescu, (rîsete) şi nu altceva de câtă ca să’lă cu-minţescă în privinţa religiunei, (rîsete, aplause), căci este forte slabă în acâstă materiă. (Va urmâ). -----O------ CONTOCABE, Asociaţiunea pentru sprijinirea învăţăceiloră şi so-daliloră români meseriaşi în Braşovă îşi va ţinâ adunarea generală ordinară Duminecă în 20 Ianuariu 1885 st. v. la 3 6re după amâ4I în sala de desemnă a gimnasiului română din locă. La acâstă adunare generală suntă Invitaţi toţi Domni, membri ai Asociaţiunei, precum şi toţi binesimţi-torii Români. Agendele adunărei generale suntă: 1. Raportulă Comitetului despre activitatea sa în anulă 1884. 2. Raportulă casarului despre starea Cassei şi ra-ţiociniulă pe anulă 1884. 3. Alegerea unei ComisiunI pentru revidarea soco-teleloră. 4. A’egerea unei ComisiunI pentru înscrierea de membri noi. 5. Rapârtele acestoră ComisiunI. 6. Statorirea bugetului pe a. 1885. 7. Propuneri de sine stătătdre eventuale. 8. Alegerea Comitetului pe ună periodă nou de trei ani. 9. Alegerea unei ComisiunI verificătâre. Braşovă, în 3 Ianuare 1885. Vasilie Sjetea, preşedinte. Nou abonamente Ia „Gazeta Transilvaniei." Cu I Ianuariu st. v. 1885 s’a începută imft nou abonamente, ia care învitămă pe onoraţii amici şi sprijinitori ai foiei nostre. Domnii abonaţi noi suntă rugaţi a ne trămite adresele D-loră esactă arătându-ne şi poşta ultimă. Administraţiunea „Gazetei Transilvaniei." Reotifioare: In articululă de fondă din numSrulă trecută (4), coldna 2, rând ulii penultimii în locă de: a o combate etc. să se citâscă: a-lfi combate etc. adecă principiulă de care este vorba. Editoră: lacobă Mureşianu. Redactoră responsabilă: Dr. Aurel Mureşianu Niţelă prin Pest’a vâ plimba, Ca să v’arătă cu bucuriă, Cum ungurâsca visteriă E plină până la tavană... De-ală datoriiloră maidană. V’aşO arăta, cum îngrijescă Boerii, cari se numescă Unii miniştri şi magnaţi, Alţii ai ţârii deputaţi, Ca dările mereu să sca4ă. Ca ochiulă tău nici când să va4ă Pe vre-ună sărmană nenorocită De esecutori prigonită. V’aş arăta.... dar nu se pdte, Căci vădă, că damele mai tâte Facă nişte feţe-a şa de acre, De par’că tote îmi suntă socre! — Deci ca mai iute să sfârşeseă, Ş’atâtă să nu vă ostenescă Cu-a mele vorbe necălite, Ce rare-orl suntă potrivite, O sâ’mî permită acum a trece Şi ’n fuga mare a petrece Şi trebile localicescî, Sciţi, adecă braşovenescî! Braşovă, Braşovă!.... Acestă cuvântă Când îlă audă sburândă prin ventă, I)e-odată mă înveselescă. De-odată simtă că ’ntinerescă, Căci în acâstă lume mare, Ce-o luminâză mâudrulă săre, Ca elă ală doilea oraşă Zadarnică caută cinevaşî. Elă e oraşulă celă frumosă In tâtă vremea prea voiosă, In care cine vieţuesce, Simte, că inima-i totă cresce. — Ună centru-i elă industrială Şi mai alesă comercială, In care domnii negustori Potă aduna mereu comori. Ună centru e şi de sciinţă, Unde româna ’nteliginţă In multe, multe cestiunî Făcut-a groznice minuni: Pune poliţia, ce-o are, Plus curăţenia cea mare, Ş’o clipă, 4ău, să nu mai stai, Ca să’lă numesc! picioră de raiu! Pricepe dară fiecare, Că cestiune de onore A fostă pentru persdna mea, Să facă totă, totă ce se putea, Ca ăstă oraşă aşa vestită Să fie câtă mai mulţumită! — Negoţului prea lăudată Eu aripi nouă i-am donată, Aşa, că domnii comersanţî înotă în hârtii şi sfanţi. UliţI mulţime am pavată Şi Scheiulă l’am iluminată, Aşa, că până’n Stejerişă*) Poţi merge chiar cu ochii ’nchişl! Dâr ăstea t6te cui le spuiă?.... Nouă, credă, nu suntă nimănui, Căci toţi şi t6te le-aţi vâ4ută Şi toţi prin ele aţi trecută. Acum a-le mai repeta, Vreme perdut’ar însemnă! — Şi dâcă totuşi îndrăsnescă, Ca vorba să-o mai lungescă, ţ)ău n’o facă pentru altceva, Decâtă se vă potă arătă, Cam ce progrese şi minuni Vre-o două, trei Reuniuni, De-aicî, din loco au făcută, Câtă eu domnia am avută. Ş’anume dau ântâietate Societăţii însemnate, Ce se numesce de cântări, Şi care nu arare-orî In conveniri**) ne-a delectată Şi neblamată a scăpată. — Tabloulă, ce acum urmâză, Probă de canto însemnâză! (Urmâză scena cu «Reuniunea de cântări.*) *) Stejeriş ulii este o dumbravă din apropierea Braşovului, în care vara se facă petreceri numerose- **) Petrecerile întocmite de «Reuniunea română de gimnastică şi de cântări* din Braşovă se numescă conveniri. Nr. 5. GAZETA TRANSILVANIEI 1885. Gursulu la bursa de Viena din 16 Ianuarie st. n. 1885. Rentă de aură ungarâ6°/0 — Rentă de aură 4°/0 . . . 96.20 Rentă de hârtiă 5°/0 . . 92.90 Imprumutuld căilorfi ferate ungare................146.30 Amortisarea datoriei căilor tt ferate de ostii ung. (1-rna emisiune) . . . 98.30 Amortisarea datoriei căi-loră ferate de ostii ung. (2-a emisiune) .... 121. — Amortisarea datoriei căi-lortt ferate de ostii ung. (3-a emisiune) .... 106.25 Bonuri rurale ungare . . 101.50 Bonuri cu cl. de sortare ICI.— Bonuri rurale Banat-Ti- mişil.................101.50 Bonuri cu cl. de sortarelOO. — Bonuri rurale transilvane 101.50 Bonuri croato-slavone . . 100.— Despăgubire p. dijma de vină ung.................98.75 Imprumutulii cu premiu ung.....................117.25 Losurile pentru regularea Tisei şi Segedinului . 117.75 Renta de hărtiă austriacă 83.10 Renta de arg. austr. . . 83.90 Renta de aură austr. . . 105.79 Losurile din 1860 . . . 137.25 Acţiunile băncel austro- ungare................. 862.— Act. băncel de credită ung. 311.— Act. băncel de credită austr. 293.10 Argintulă —. — Galbinl împărătesei.............. 5.80 Napoleon-d’orî.............9.78V3 Mărci 100 împ. germ. . . 60.35 Londra 10 Livres sterlinge 123.70 Bursa de Bucur escî. Cota oficială dela 3 Ianuarie st. v. 1881. Renta română (5°0). . . Renta rom. amort. (5%) . » convert. (6%) împr. oraş. Buc. (20 fr.) . Credit fonc. rural (7%) . » „ » (5°/o) . > » urban(7°/o) • » » * (6°/o) • * » » (5°/o) • Banca naţională a României Ac. de asig. Dacia-Rom. . « * » Naţională Aură....................... Bancnote austriace contra aură 280 210 16V«°/o Cursulu pieţei Braşovy diD 17 Ianuarie st. n. 18f’5 Cump. vând. Bancnote românesc! . . . . Cump. 8.44 Vend. 8.45 88 — Argint românesc .... . » 8.35 * 8.40 92 — Napoleon-d’orI . * 9.75 1 9.77 861/* — Lire turcesc! . . * 10.98 » 11.— 30 80 Imperiali . . » 9.98 * 10.— 96 Galbeni . . » 5.70 5.72 93V* — Scrisurile fonc. »Albina* . » 100.50 » 101.50 87 “ — Ruble RusescI . > 127- 5 128- 5 78 1150 1 Discontulă * . 7—10 °/0 pe ană. Numere singuratice din „Gazeta Tran-^ silvaniei“ se potft cumpăra în tutungeria lui Gross (în casa prefecturei.) Acei domni abonaţi ai noştri, cari au plătitu preţulu abonamentului pe jumetate de anii seu pe unii anu, înainte de l-a Aprile 1885, sunt rugaţi a ne trimite diferenţa preţului urcaţii dela 1 Aprile 1885, care pentru Austro-Ungaria face 2 fl., er pentru România 8 lei. ADMINISTRAŢIA „GAZ. TRANSA Nutretu de vite. 9 La bunulu Haller din comuna Zoltan (lângă Sighişăra) cumpăraţii de unu consorţiu de locuitori din acea comună se află de vândută 40—45 orgii de fână fdrte tempuriu făcută şi bună, între care se cuprindă 7 orgii otavă, paie de ovăsă din 400 de clăi, paie de grâu din 130 de clăi, 150 hectolitrii de ovăsă, 80 hectolitrii de cucuruză, t6te în preţuri fdrte moderate. Pentru acei cumpărători, cari ar cugeta să mănânce vitele loră nutreţulă menţionată pe locă, se va da gratis păşunitulă de ârnă până în 20 Aprile 1885 c. n. mai multe staule (grajduri) şi şopurl bine închise, ca adăpostă pentru oi şi o odaie de locuită pentru păzitori. Informaţiunl esacte se potă primi în Zoltan dela preotulă română G. Vâtăşană, în Sighişăra dela d-lă senatoră Ioană Şandru şi în Sibiu dela Direcţiunea Institutului Albina. Zoltan, 2 Ianuariu 1885. Administraţia moşiei. Calicii, cine nu abonâză Caliculn, 4^ar^ ilustrată hu-moristică şi satirică, care costă numai 3 fl. său 7 franci pe ană, dâr produce în fie-care lună rîsă de 3 fl. său 7 franci, şi prin urmare dă fiecărui abonentă ună câştigă curată de 33 fl. său 77 franci la ană. Cine n’are 3 fl. său 7 franci, ca se aboneze Caliculă, mai bine să-i împrumute, de câtă se ne rămăie nouă datoră şi să pâr(Jâ câştigulă arătată. Adevărată sensaţională va deveni Caliculă anului 1885 prin noua rubrică: „Scântei şi cenuşă din filosofia doctorului Amnariu“ şi prin mulţimea ilustraţiuniloră comice şi satirice. Abonamentele se trimită prin posta din Sibiiu la 4—6 Administraţiunea „Calicului." Mersulti trenuriloru pe linia Preilealii-Butlapesta şi pe linia rFeIuşâ-Ara