BU DA -PESTA.
23 Iuliu st. t.
4 Augustei st. n.
; Va esî joi’a si dnBiinee’a.
Redaciîunea: strad’a arbo-
' relni verile nr. 12.
Ir. 55.
antjlu XIV.
1878.
j Preţ iu Iu pe unu anu 10 H. jfc
; Pe */s de ami 5 fl.; pe */* des [[,
\ anu 2 fl. 70 cr.	II
\ Pentru B.omani’a 2 galbeni.^ jf
Alegere de deputatu în Grecia
354
FAMILIA.
Anulu XIV.
Se duplecâmii, au ba, consunatoriele românesci?
(Fine.)
£ca ce dîce Cipariu în puntulu duplecarei
cosiinatdrielor : (Principia de limba, p. 285.)
„Reduplecatlunea unor eosunatdri'e unora
se pare de asia mare importantîa, câtu o făcu
si unde nici gramatic’a nici etimologi’a nu o
sufere, necum se o cera, pr. când unii scriu
ndltu seu înnaltu, amândoue smintite, un’a scri-
indu cu unu i mai puţinu, alt’a cu unu n mai
multu, decâtu se cade.“
„Aperatorii reduplecatiunii aducu ddue
argumente în favdrea sa : usulu limbei latine,
si usulu limbei italiane. Pentru ce nu si usulu
limbei românesci ?“
„Ci noi nu aflâmu argumentele produsa
de ajunsu, ci din contra, avemu chiar din asta
parte argumente ponderdse în contra reduple-
catiunii, precum
„1) Câ limb’a românesca în vorbire nui
sufere atari reduplecatluni, precum totu Ro-I
mânulu cu ceva atenţiune pote sd fia obser-
vatu; asîâ câtu usulu limbei ndstre eîn contra
reduplecatiunii, nu numai celu de acum, ci si
celu mai vechili, precum arata ortografi’a nu
numai a dialectului bisericescu, ci si alu tutu-
ror cârtilor betrâne scrise seu tipărite. Care
usu cu atâtu mai multu meriteza a fi luatu în
consideratîune, cu câtu e mai constantu si uni-
versalu în românimea tuturor timpurilor si
tuturor locurilor, asîâ câtu nereduplecarea co-
Maritata si totuşi fara barbatu.
— Romanii americanii, de Mrs. May Agnes Fleming. —
(Urmare.)
Capitlulu III.
Mr. Mason conduce dam’a.
Tiner’a femeia, înspăimântată de aparitîunea
neaşteptata, se retrase si privi cu uimire figur’a stră-
inului.
—	Nu-ti fia frica, domnitei, — începu elu cu
reverintîa, — eu vreu sâ-ti fiu amicu, dâca vei ierta.
Înainte de o ora trecui pe lângă port’a parcului si o
aflai deschisa. Curiositatea me îndemna sâ întru si se
me ascundu în acestu ulmu. Se ’ntîelege câ vedîui si
audîi tote. Ierta-mi îndresnâl’a, si fiindu câ sum aicea,
rviţiele mele îti stau la dispositîune.
Ulrich Mason tăcu puşintelu si oftâ adâncu.
Elu de alta-data era forte monotonu, cu acâsta oca-
siune înse desvoltâ o astfel de oratoria, încâtu elu ân-
susi se uimi.
—	Eu sum aice straniu, — continuâ elu după o
pausa scurta, — înainte de patru-spre-dîece dîle vi-
nii aice sâ cercetezu pe unu amicu în Speckhaven si
voiam se me rentorcu în sâr’a acâsta. Dar rătăcii si
ajuusei la port’a parcului dvostre, în locu d’a ajunge
sunatdrielor e caracteristica limbei românesci,
câ si a tuturor limbelor neolatine, afara de cea
italiana. Era a Introduce ceva în limb’a româ-
nesca, ce nu numai e în contra usului univer-
salu alu ei, ci e si în contra însusi caracteriu-
lui limbei, nu sciu cu ce cuvântu ar putb cine-
va cuteza; ci io nu me potu învoi la asemene
înnoire, si nu me voiu învoi nici odata.
„2) Câ chiar si limb’a latina, la care ore-
sî-cum provdca patronii reduplecatiunii, nu
are rednplecatlune decâtu numai în unele co-
sunatdrie, cele mai multe în l si s, era întru
altele seu puţine si forte puţine, seu nici un’a.
Inse căuşele, cari faceau de lipsa reduplecatlu-
nea la Latini, celu puţinu pentru l si s, ne
sunt cunoscute, si de voimu a imită pe Latini
in reduplecatîune, cosecentl’a ar cere, câ se-i
imitâmu si în căuşele, din cari ne e cunoscuţii
câ faceau reduplecatîune.11
„Căuşele însesi erau,
,,a) pentru l, câ Latinii pronunciau în
ddue moduri acesta cosunatdria, mai câ ddue
cosunatdrie destinte, care destintîune, după
mărginirea alfabetului lor, nu o putură au nu-
voira a o desemnâ decâtu prin reduplecatîune,
asîâ câtu unu l semnâ una cosunatdria, si ll
alt’a. Mărturia despre acdst’a ne este însasi
limb’a românesca, care în cuvintele latine de
la gara. Lucru firescu, câ devenii vinovatu, calcându
pe pamântu strainu, — deca înse îti potu servi ore
cumva — —
Cu ochî ardîetori si cu mânile redicate se apro-
piâ ea câtra elu.
—	Oh! ajuta-me se scapu de aici, de nu eşti
vr’o unâlta a lui Mr. Lyndilh seu a lui Sir Hugo
Charteris
—	înainte de o ora nici nu scieam dâca esistu
aceşti domni. Te asigurezu, câ-ti voiu stâ bucurosu
întru ajutoriu în ori ce modu.
Sinceritatea tonului seu nu se putea trage la în-
doiala, si totuşi tiner’a femeia privia nedecisa în faşî’a
lui, par câ voia se ce teaca în trasaturile feşîei lui.
Sermanulu Ulrich nu era frumosu. Elu avea unu nasu
turtitu, nişte ochi vâneti-deschisu, mustetie roşii uritu
crescute. Fiintî’a cea mai sentimentala nu l’ar fi alesu
erou alu visurilor sale; dara si fiintî’a cea mai nera-
ţionala instinctivu s’ar fi încredîutu în elu. Cânii ră-
tăciţi alergau la elu bucurându-se si îlu urmau, prun-
cii seraci cersiau dela elu elemosina, si omenii îlu nu-
miau amicu vechiu, îndata ce îlu cunosceau numai de
o ora.
Elu avea o faşî’a buna si onesta, si tiner’a fe-
meia care îlu priviâ atâtu de seriosu si nedecisa, sciea
si simtîea acâst’a.
F A M1LI A.
355
Anula XIV.
------------
acesta sdrte a tîânutu până astadi acea destin-
tlune, aslâ câtu pe l simplu la mijlocu, si ur-
mându vocale, totu-de-una îlu pronunciâmu cd
r, era l numai unde în asemene pusetiune la
Latini se scrie cu ll. Asia dîcemu : par-u palus,
peru pilim, sare sal si salit, sare sol etc. Numai
la începutulu cuvintelor tienemu pe l simplu,
pr. limba lingua, si urmându alta cosunatoria,
pr. cablu, allm, calidus si caldus, albuş etc.; din
cari esemple se pote conchide, cil si în aste ca-
şuri se pronuncid ll, de si scrieau numai cu
unu l. Alte caşuri, ce s’aru vede contrarie aces-
tei teorie, sânt numai la părere, pr. staulu cu l,
de si Latinii încă îlu scriu cu unulu : ştabul-mi,
de drace f’orm’a mai comuna în asemeni termi-
natîuni la Latini era fâra u după b, c, p, t, pr.
stablum, genuclum, maniplus, vetlus; de unde ai
noştri, au dîsu: staulu mutându pe b în v, genu-
cliu, manupliu, vetliu, cari în urma se strafor-
mara în genuchiu, manuchiu, vechiu, nu numai la
poi ci si la Italiani etc.“
,,b) Era în câtu pentru s, Latinii vechi si
aici aveau ddue cosunatdrie destinte, din cari
un’a se semnd cu s simplu, si se pronuncid cd
la noi si la Greci, pr. sol sore, casa casa, ulaog
etc., dra cealalta ca ss, si se pronuncid cd z
grecescu, pr. massa ca pdga. De unde Priscianu
I cap. VI nr. 31 : saepe pro z eam (s) solemus
geminatam ponere, ut patrisso pro jrarpi'Cw, pi-
tisso pro tuti'Zi», massa pro ««'£«. Chiar din con-
tra decum astadi pronuncia Italianii si Fran-
cesii, atâtu în limb’a lor câtu si în cea latina,
—	Ajuta-mi sâ scapu de aici, — se rugâ ca, —
tutorulu meu me tîene închisa, de doue luni, pentru
câ nu voiescu sâ me cununu eu unu barbatu pe carele
îlu urescu. Ajutd-me-vei?
—	Ajuta. Ce am de a face?
—	Cum întrasi aice? Porţile sunt totu-de-una
încuiate.
—	Astadi n’au fost. Coclerulu — mânându la
gara — socoti câ va fi ostenitoru se se cobore după
chei’a. Si după ce nu l’amu mai vedîutu, intrai în
parcu si luai cheia cu mine. Lucru firescu, câ la ren-
torcerea sa, elu va dîce, câ chei’a s’a perdutu.
—	Fug’a mea dara ar fi cu putintîa; înse va fi
prd multu a-mi cere njutorulu dtale.
—	Te rogu, nu te îngrigi de acdst’a, ci spune-
mi ce amu de facutu ?
înspaimentata privi ea îndereptu.
—	Me temu, câ unchiulu se va rentorce. După
cina are datin’a se vina drasi în acesta odaia; deci de-
ca vreu sâ fugu, nu voiu pute sâ făcu acest’a înainte
de mediulu nopţii. Până atunci înse e multu. Acuma
abia sânt sîepte ore. O! Mr. —
—	Mason, Miss Lyndilh.
—	Ce vei face până atunci, Mr.Mason? Nopţile
din martie sunt aspre si reci; nu e cu putintîa se poţi
suferi cinci ore acolo sub ceriulu liberu.
dîcându z unde e scrisu unu s, dra s numai un-
de se scrie gemenatu ssJ"
„Aici dara e casulti pentru ai noştri, deca
vor sh imiteze pe Latini, sfe scria pe l cu ll, era
pe r cu l, precum unii au si cercatu a face ’);
asemenea si cu s si z; — si atnci nu ne opu-
nemu.“
„In urma însemnâmu, câ reduplecatiunea
cosunatorielor la Latini încă a fost o înnoitura
superflua si fâra necesitate, precum ne adeve-
resce Festu sub cuventulu solitaurilia si aiu-
rea. * 2) De acea în documentele latine cele mai
vechie nici una urma de reduplecatîune nu se
afla, pr. in Senatus-consultu de bachanalibus
din anulu Romei DLXVIII (a. 186 înainte de
Cr.), ce se afla în museulu din Vien’a, unde se
scrie numai esent, necesus, adesent, adiese, vclet,
iousiset, fecise, compromesise, dedise, arfuise, esetis
etc., în locu de essent, necessum, adessent, vel-
let, etc.“ 3)
„3) Câ nici una limba neo-latina, afara de
italian’a, nu sufere reduplecatîune. Asid :
,,a) de limb’a francese e lucru cunoscutu,
câ reduplecatiunea, ce se vede în scrisu, nu e
si în vorbire; ci reduplecatiunea din scrisu e
numai o cosecentîa a sistemei ortografice adop-
tate de Francesi din timpuri antice si invete-
a) îndata în prim’a gramatica rom. din 1780.
Samuele Clain si G. Sîncai; si alţii după ei.
2) Edit. Egger, Paris. 1838 p. 166; 245, 274 etc.
8) Yedi Mommsen Corpus inscript., tom. I pag.
43 nr. 196.
—	Nu te neliniscf pentru mine, domnisîora. îmi
faci placex-e a-ti pute servi. Eu me retragu între ra-
murile ulmului si voiu aştepta mediulu nopţii. Dar
cum vei iesî?
—	Pe acesta fer^sta. Tablele sunt din launtru
închise, si se deschidu usîoru. E la dta chei’a porţii ?
—	Da, domnisîora.
—	Si când pldca trenulu celu mai de aprope
spre Londra ?
—	Nu sciu. Yom audî înse la gara, si încă de
siffuru mai de o-raba de a se fi scolatu aici omenii.
O	O	.......
Gar’a înse e departe de aici, cinci milun anglese, pu-
td-vei se mergi asîâ departe ?
—	Si cinci-dîeci de miluri. Numai se me scapu
de cas’a acdst’a. O! de asîu putd ajunge la Paris!
—	La Paris ? — cugetâ Ulrich, — ore Robert e
la Paris ?
—	La Paris traiescu rudeniele mamei mele, —
continuâ ea, — acele me vor scuti de acestu tutoru.
Audi! O ! Mr. Mason, du-te pentru Ddîeu, unchiulu
vine!
Ea se retrase dela presta. Ulrich avii încă
timpu spre a se avânta în atMKrpâna când întrâ Mr.
Lyndilh.
(Va urmă.)
55
FAMILIA.
Anulu XIY,
356
rate atâtu de tare, câtu mimai puţine reforme
se putură introduce în seclulu trecutu. De un-
de din sistem’a francesa ortografica nu se pdte
luâ argumentu pentru a introduce redupleca-
tîunea si la noi, de nu cumva prin urmare
voimu a introduce si cele-alalte greutâti ale
sistemei francesci, cari nu se pare a fi după in-
tentîunea publicului, ci din contra usîorarea
pe câtu se pdte mai mare în ortografia. Ase-
menea si
,,b) De limb’a ispanica e lucru cunoscutu,
câ academi’a de Madridu, reformându ortogra-
fia ispanica, a casatu reduplecatiunea de cu
totulu , câ contraria geniului limbei ispa-
nice.“
„4) In câtu în urma pentru limb’a italia-
na, nu e de a se negă, cumca ea redupleca si
în vorbire forte multe cosunatdrie, încă si în
caşuri, unde limb’a latina clasica nu are re-
duplecatîune, pr. ehbe (habuit), legge (lex si le-
git), veggo sâu veggio (video) etc. Căuşele aces-
tei înnoituri sunt ddue; un’a esterna : coiner-
ciulu, ce-lu avura multu cu popdre de limb’a
germana, pr. Goţi, Longobardi etc.; alt’a in-
terna: tendintî’a de a dâ limbei italiane o ver-
tute mai barbatdsca, ce i lipsiâ din caus’a, câ
lapedându Italianii consunatoriele din termi-
natîunile numelor si verbelor, pr. s si m alu
numelor din declinatîunea latina, s, r, si nt din
conjugatîune, limb’a deveniâ prâ mdle din
caus’a multîinei vocalilor si împuţinării cosu-
natdrielor; de unde spre a îinpedecâ în câtu va
acestu reu, nu numai retîânura reduplecatîu-
nile din mijlocu ale Latinilor mai târdîi, ci
mai introduseră si altele, după esemplulu co-
abitatorilor sei de alta limba. De unde se în-
tîelege din destulu,câ reduplecatiunea italiana
nu e unu superfluu, seu numai pe hârtia, câ la
Francesi, ci e o necesitate reala pentru vigd-
rea limbei în vietîa, si de acea si în scrisu.“
„Inse în limb’a românesca aceste cause
lipsescu cu totulu. Ea nu a luatu redupleca-
tiunea din mijlocu, câ Italianii, de si a fost
împregiurata de limbe reduplecatdre , cum
sunt cea sasesca si unguresca. Nici si-a per-
dutu virtutea barbatdsca,lapedându cosunutd-
riele terminative ale Latinilor, câ Italianii; ci
scurtându pe i si u finali întru atât’a, câtu
străinilor se păru a fi lapedate cu totulu, a
aflatu o cale de mijlocu, ingenidsa de minune:
si de a lapedâ cosunatdriele finale latine, si
erasi de a nu-si efeminâ limb’a prin atare la-
pedatiune “ 4)
Până aice Cipariu. L’amu citatu relative
la obiectulu din discusiune totu si întregu,
pentru câ, ni se va concede, câ merita a fi ci-
tatu. Aperatorii câ si contrarii duplecarei co-
sunelor îsi afla aice argumentele cele mai de
frunte, asîedîate faţia în faţia. N’au decâtu sh
le pună si unii si alţii în cumpena drepta;
asiâ credemu, nu va fi greu de judecatu, câ în
care parte trage si apâsa mai multu cumpen’a.
Deci marginindu ne de asta-data în ces-
tiunea sulevata de ilustrulu d. cavaleru P. la
atât’a, adaugemu încă numai recercarea fra-
tiâsca, câ în întrebatiuni sciintifice, alesu asîâ
de capitale si momentdse, înainte de a face si
aceptâ propuneri peremtorie, se cumpenimu
bine lucrulu, se lasâmu timpu de inedidatu si
— o vorba câ o suta — sfe nu ne pripimu!
Grab’a strica treb’a.
Dr, Gregoriu Silasî.
Toi 6 re...
Voi ore de dulcetia
Ah ! unde ati fugitu,
De ce de lângă mine
In lume ati pornitu ?
De ce pe mine singuru
Aice m’ati lasatu,
In chinu si ’n necasu mare
In plânsu neîncetatu?
Iviti-ve ’nc’odata,
De unde ati fugitu,
Se sciu ck ’n asta viet'ia
Odat.a am traitu !
Ati fugitu...
Ati fugitu dî’e frumose,
Traiulu liuu mi l’ati luatu,
Si de-atuncea ’n gre!< durere
Si ’n suspinuri m’ati lasatu 1
Ati fugitu si de-atuneea
Eu nimica nu dorescu,
Decâtu — viet'fa mea amara
Cu pamcntu s’o învelescu.
G- V. Stefaniu.
mai face ddue note din cari voiu reproduce prim’a :
— a) Eeduplecatîune la cei vechi nu amu aflatu, de-
câtu la puţini si în puţine cuvinte, pr. în verbulu a
curre alesu în imperfectu, în reu-a etc.; asia în D,
gen. XIX, 9 ; si unele cârti din Moldov’a. Se pdte, câ
si Latinii, si după ei Românii, încă vor fi avutu drasi
doi r, câ Grecii, unulu mai aspru si altulu mai mdle.
4) La afacerea reduplecatîunii cosunelor Cipariu
Anulu XIV
FAMILIA,
357

Calindarulu septemanei.
Domin. 123 4) F. 7 d. R. s. st. m. Foca.
Luni 24
Marti 25
Mercuri 26
Joi 27
Vineri 28
5	as. mm. Cristina, Capiton.
6	adorm. 8. Anne, c. Olimpiada.
7	s. sr. m. Ermolau, s. Ermocrat.
8	s. m. m. Panteleimon.
9	88. ap. Prohor, Nicanor, Timon.
Samb. 29 10 as. mm. Calinic, Teodota.
Din vi&i’a românilor din Âradu.
(Esamenele la institutulu pedag. teol. românu. — Lips’a unei a
7-a clase „preparatorie.* — Resultatulu concursului manualelor
didactice spre premiare. — Institutulu pedagogicii de stătu la ro-
mâni n’are trecere. — Semne de progresu socialu. — Corulu vo-
calu alu cetatîenilor români. —• Casin’a românesca în ideia. —
Alegerea definitiva a professorilor la institutulu pedagogico-teo-
logicu. — Aniversarea a 79-a nascevei venerabilelui antelupta-
toriu naţionalu I. Arcosi.)
Conformu nouei sale straformâri „Familia11
avându a fi pentru publiculu românu o foia de infor-
matîune în privintî’a tuturor afacerilor românesci,
credu câ remânu în cadrulu programei sale împarta-
sîndu în coldnele ei unele si altele din vietî’a români-
lor din Aradu.
Ceea ce ne pote interesa mai de aprope este in-
strucţiunea publica. Institutulu de frunte pe terenulu
instrucţiunii naţionale care îlu avernu în Aradu si
care după parerea ornenilor competinti concertâza cu
tote institutele românesci de acesta categoria, este in-
stitutulu pedagogico-teologicu. Infiintiatu pe bas’a,
mai bine dîsu pe ruinele vechiei preparandii si teolo-
gii acum doi ani, elu s’a doveditu de unu mijlocu de
învetîamântu de prim’a necesitate, care acestei nece-
sitâti corespunde cu tota demnitatea.
La esamenele elevilor fiindu de faţîa unu nu-
meru însemnatu de ospeti, sub asistintî’a comissiunii
anchetare şcolare, s’a pututu convinge fia-cine despre
frumosulu progresau ce face acestu institutu emina-
mentu naţionalu. In frunte cu 111. Sa D. Episcopu au
fost de faşîa câ esmisii sinodului DD. V. Babesîu, Dr.
Paulu Vasiciu, G. Vasilieviciu protopresbiteru si al-
ţii, pentru ascultarea esamenelor si constatarea re-
sultatelor obtîânute.
Comissiunea anchetara avându în vedere gradulu
de capacitate inferioru la cei mai rnulti elevi cari in-
tra în institutu, apoi îmbuldîel’a materialului de înve-
tîamântu, împusu parte de guvernu parte de necesi-
tăţile nostre, — a constatatu unu progressu îmbucu-
ratoriu. S’a simtîtu înse lips’a încă a unei clase
preparatorie pentru elevii cei mai slabi. Corpulu pro-
fessoralu a substernutu încă nainte de sinodu unu
memorandu în acesta causa, si avemu se sperâmu câ
elu va fi mai curendu seu mai târdiu apreţiatu la lo-
curile competinte.
In lun’a acâst’a a espiratu terminulu pentru
concurgerea manualelor didactice pentru şcolele po-
porale. Cantitatea materialului ce a concursu spre a
fi premiatu a cumpenitu multu pe calitatea aceluia.
Comissiunea asia numita „anchetara sinodala11 a fost
încredintlata cu esaminarea elaboratelor ineurse. To-
tuşi professorilor dela institutu s’au împartîtu manus-
criptele spre a da raportu opinativu în scrisu despre
aplicabilitatea lor câ cârti didactice în şcolele popo-
rale. Anehet’a şcolara apoi a avutu numai a enunciâ
verdictulu seu de premiare seu nepremiare pe bas’a
censurei respectivului professoru de specialitate.
După câte s’au stracuratu până acuma în pu-
blicu numai despre doue manuale premiate avemu cu-
noscintîa, si anume s’a ajudecatu premiulu cu condi-
tîunea unei revisiuni si corectiuni manualului de
„Istoria naturala11 de dr. P. Yasiciu si sub aceeaşi
conditiune „Fisicei11 de G. Popa.
*
Yorbindu de institulu nostru, trebue se însem-
nâmu cu bucuria, câ alaturea cu acesta institutulu
pedagogicu de stătu d’aici nu pote câştiga terenu în-
tre români. Din raportulu anualu alu acestuia ve-
demu, câ anulu şcolasticu espiratu numai unu elevu
românu a avutu.
Acestu institutu are avantagiele institutelor ce-
lor mai avute, instrumente de învetiamentu de tote
piesele, alumneu bogatu, dâ ajutorie însemnate etc.
In anulu espiratu s’a spesatu pe trebuintiele institu-
tului pedagogicu de stătu peste 7000 fi. Si totuşi nu
pote face concurintîa institutului nostru naţionalu
seracu; cu unu alumneu unde baetii sunt nutriti de
abia îsi tîânu sufletulu în ose! Acâsta împregiurare
credu câ ni arâta în trasuri frumose spiritulu roraâ-
nescu din pârtile aradane.
Din viâtî’a sociala am a înregistra la primulu
locu mesurile luate pentru înfiintîarea unui coru vo-
calu barbatescu, „pentru procurarea unei plăceri nobile
prin cultivarea cântului armoniosu.11
Rds. D. I. Goldisîu protosincelu, si professoru
licealu, s’a angagiatu cu dirigintî’a corului, care are
se fia a „cetatîenilor români din Aradu.11
Se mai sîoptesce si despre înfiintîarea unei ca-
sine în lips’a associatîunii; acâst’a ar fi o binefacere
sociala din cele mai multîamitore. Lips’a ei o simtîmu
forte adencu; se sperâmu câ nu vor lipsi iniţiatorii
zeloşi, a căror lucrare — suntemu convinşi câ va fi în-
coronata de succesu.
In septemân’a trecuta a fost adunarea consisto-
riului plenariu, avendu între alte agende alegerea de-
finitiva a trei professori la institutulu desu amintitu.
S’au alesu cu unanimitate pentru studiile teolo-
gice Y. Mangra, era pentru cele naturale matematice
T. Ceontea, ambii foşti si până acuma professori la
aceleaşi posturi. La votarea pentru postulu de profes-
soru din studiile pedagogice s’a insinuatu din moti-
vulu lipsei de formalitate protestu, apelându-se la
consistoriulu metropolitanu.
#
Venerabilulu betrânu Ioane Arcosi advocatu si
cetatianu românu în Aradu a ajunsu cu dîu’a de 28
juliu st. n. alu 79-lea anu alu vieţii sale pline de acti-
vitate si zelu naţionalu. Unu numeru micu de stima-
tori ai lui, câţi amu prinsu de vestea aniversarei iu-
bitului nostru Nestoru — ne grabiramu a-lu felicita
la inoşiora lui câştigată cu virtutea sa românâsca încă
în tineretîa.
Câ solii Romei ore când pe Cincinatu, astfel am
358
FAMILIA.
Anulu XIV.
aflatu noi pe iubitulu nostru mosîu în livad’a sa ocu-
patu cu o admirabila diligintîa de economfa sa. Bu-
curia betrânului la vederea ospetilor se oglindă în
ochii sei plini de foculu unei inime june. Elu se bu-
cura încă de o sânetate completa.
G admirabila elasticitate a membrelor, dimpre-
ună cu dispositîunea vioia a spiritului ce n’a încetatu
a-lu caracterisâ îlu face placutu în ori ce societate.
Afara de economia, cu care se ocupa tota dîu’a —
mai vârtosu gazetele i dau de lucru. Stă neincetatu
în curentulu evenimentelor politice, idr cu cele naţio-
nale se ocupa cu o aderintîa nobila. Cine cunosce pe
betrânulu Arcosi, va sci că dânsulu este o comora de
esperintîe naţionale, unu isvoru de documinte is-
torice.
La betrânetîele sale elu se bucura încă si de fe-
ricirea familiara, avându afara de 2 fete măritate, unu
baetu de 7 ani.
După o petrecere animata ne-amu despartîtu
urându venerabilului nostru iubilaru încă mulţi si fe-
riciţi ani!	Georgitia.
Alegere de deputatu în Grecia.
— La ilustraţiunea din frunte. —
In aceste dîle, când si la noi s’au pornitu mişcă-
rile electorale, gasimu forte potrivita ilustratîunea din
nr. presentu.
Ea represinta o scena electorala din Grecia. în-
tocmai că la noi, amu pută dîce la vederea ei, căci si
la noi curgu alegerile în multe locuri cu multa înver-
siunare, ma în câteva locuri s’a versatu si pân’acuma
sânge.
Se vede că Grecii, si densii fiii orientului, au în
venile locu multu focu si entusiasmulu lor dă aripi
passiunilor, cari erumpu în tota puterea lor.
Pacinicii cetatîeni, cari de alta-data traiescu că
fraţi de cruce, sunt capabili s’aredice în contra con-
fraţilor lor armele resbunării, sângele curge, pentru
învingerea unui principiu întipuitu.
Eta ce face politic’a. Ferice de aceia, cari potu
se traiâsca retraşi de politica, si nu se amesteca în
valmesiâl’a turburărilor de tote dîlele.
Dar cine pote ? !
B o n b 6 n e.
In bazarulu de 27 cr.
—	Eta, dle, îti aducu napoi marfa ce cumperai
eri la dta. E forte rea. Am paguba.
—	Curios! Dar n’am anuncîatu eu prin dîuare,
că tote marfele le vându — cu paguba ?!
*
Domnulu : La draci! Podagr’a mea erasi me ne-
casîeşce. En uita-te Joane, nu cumva a cadiutu baro-
metrulu.
Servitorulu : Tocmai acuma vediui borometrulu.
Stă totu acolo unde l’am atârnatu alalta eri.
*
Unu bonmot de Liszt.
De când s’a deschisu espositîunea petrece la
Paris unu pianistu, carele sub pretestulu de a dă con-
certe filantropice, voiesce se-si faca reclame, câ lumea
să vorbâsca de elu.	'
De curând Liszt fu întrebatu, ce tîne dânsulu de
acestu virtuosu ?
— Oh ! — respunse Liszt, — dlu X. e unu mare
filantropu; despre elu se pote dîce cu totu dreptulu,
câ drept’a-i nu scie — ce face stâng’a.
Literatura si arti.
* Bibliotec’a poporului românii. Sub acestu
titlu a începutu se se publice la Bucuresci o serie de
lucrări literarie vechi si noue. Tomulu primu, sub tit-
lulu de „Colectîune de poesii vechi", a si aparutu, si
contîne poesii de Vacaresci, Barac, Konaki, Momu-
leanu si Beldimanu. Pretiulu volumului de 215 pagine
este numai de 50 bani.
Y Dlu dr. Augustinu Laureanu, professoru la
preparandi’a din Oradea-mare publica invitare de pre-
numeratîune la opulu seu : „Crestinulu gr. c. de-
prinsu în legea sa." Pretiulu e 1 fi. 20 cr. si 1 fi. 50 cr.
Opulu va esî cu finea lui septemvre.
Artiştii dramatici din Iaşi dându o represin-
tatîune pentru a se face portretulu dlui V. Alecsan-
dri, venitulu curatu a fost 846 franci. Pictorului Stahi
a si fost însarcinatu cu gatirea portretului.
Teatrulu din Pompei. Săpăturile în Pompei
făcură asia mare înaintare, încâtu si represintatiunile
teatrale se putură rencepe. Glumetiulu directoru tea-
tralu anunciâ prim’a represintatîune astfel : „După o
pausa mai bine de 1800 de ani teatrulu acestui orasiu
(Pompei) se va redeschide. Fia-mi permisu a speră, câ
onorab. publicu me va onoră si pe mine cu concursulu
acel’a de care s’u bucuratu si predecessorulu meu,
Marcus Quintus Martius (la 79 înainte de Chr.)“
Unu violonistu fără mani. De curându a datu
concerte la Bucuresci si la Iaşi unu violonistu care
n’are mâni. Elu se numesce Unthan, si despre debuta-
rea lui în Iaşi „Steu’a României" scrie, câ a esecutatu
din viora si pe cornetu bucăţi grele de concertu ; elu
a sciutu se captive până la asîâ gradu atenţiunea si
admiratîunea tuturora, încâtu toti au remasu uimiţi
si entusiasmati. Desteritatea cu care elu si-a acordatu
vior’a, si-a unsu arcusîulu, si-a scosu basmeu’a din
busunarulu dela peptu, nu mai puşinu si repediunea
cu care a jucatu cărţile, a fost admirate si aplaudate.
Carol I. „Independentîa" din Iaşi scrie, câ în
curând va apară în limb’a romana si franceza o bro-
siura sub titlulu: „Carol I. — O domnia de cinci ani
si armat’a romana" sdu „Conservatorii si radicalii",
dedicata poporului romanu si ornata de portretulu
Domnitorului si alu bărbaţilor acelora, cari au con-
lucratu la murirea, înflorirea si independinti’a tîerei.
Menuntiusiuri. Dlu Vegezzi Ruscala, cunoscu-
tulu filo-românu si eminentu professoru la universita-
tea din Turin a publicatu în dîuariulu „11 Torino"
unu articolu întitulatu „România si Bulgari’a." —
Englesii, pricepându forte bine importantî’a unui tea-
tru naţionalu, au si dispusu câ în insul’a Cipru să se
înfiintieze unu teatru englezescu. — Tabloulu celu
mare, care represinta congressulu din Berlin, e deja
mai gata, professorulu Werner a lucratu forte iute.
4	Biserica	si	scola.
Statistic’a scolelor din Români’a în an. 1877—
1878. Ministerulu instructiunei publica urmatorele de-
spre scole : I. Scole primare rurale : 1265 de băieţi.
Anulu XIY
FAMILIA.
359
142 de fete, 495 mişte; —peste totu 1902. Aceste
1902 scole primare rurale au 1727 învetîatori, 183 în-
vetîatore; 43,448 elevi si 4117 eleve. II. Scole pri-
mare urbane: 136 de băieţi si 117 de fete, peste totu:
253 scole, avându 644 profesori (381 institutori si 263
înstitutore) si 27,492 elevi (18,672 băieţi si 8820 fete).
III.	Sc61e secundare: 35 de băieţi si 7 de fete, peste
totu 42. Aceste 42 scole secundare au 461 prefesori si
13 profesore si 7131 şcolari (6612 băieţi si 519 fete).
IY. Scole speciale: 27 de băieţi si 3 de fete, peste
totu 30, cu unu personalu didacticii compusu de 231
profesori si 3 profesore Aceste 30 scole peciale au
2086 elevi (1813 băieţi si 273 fete). V. Scole supe-
riore : 2 cu 63 profesori si 558 elevi. VI. Scole pri-
vate : 150 de băieţi, 73 de fete si 13 mişte, peste totu
236. Aceste 236 scole private întrebuintîeza 604 pro-
fesori si 275 profesore. Au 10,811 şcolari (7375 elevi
si 3436 eleve).
y. Aflam câ Si în Craiova, câte-va familii au înce-
putu a da fetelor instrucţiunea clasica. Astfel, în
anulu acesta copil’a dlui Olteanu a depusu esamenu
satisfăcătorii de clasa I, a dlui Hagi Preda de clasa
IV,	si a dou’a fiica a dlui Christofi de clasa Y. („Pom.
Lib.“)
Societăţi si institute.
Societatea pentru fondu de teatru românu.
Comitetulu tînu sîedintîa la 19 1. c., participându ur-
mătorii domni : vice-presiedintele Iosifu Hosszu, cas-
sarulu I. cav. de Puşcariu, secretariulu Ios. Vulcanu,
si advocatulu comitetului Stefanu Ioanoviciu. Sîedin-
tî’a s’a oeupatu cu raporturile privitore la îucassarea
restanţielor, apoi s’a decisu s£ se faca paşi pentru de-
figerea timpului vfitorei adunări generale, care în
anulu acest’a se va tînâ la Alba-Iulia. In fine s’a ce-
titu uvmatoriulu
Conspectu
despre starea fondului pentru teatru românu la 19 iu-
liu 1878.
Percepte :
10/3. în conspectulu dela 3 martie 1878 s’a are-
tatu starea fondului, în bani 43 fi. 64 cr., în papire
12,458 fl. 88 cr.
17/3 (4 losu de stătu din 1868 nr. 1001/16, do-
oatu de dlu T. Cipariu, în papire 166 fl. 662/3 cr.
10/4. Dela dlu Ioanu Motîu în Deva, amortisare
în bani 13 fl. 60 cr., — dela dlu Gerasim Ratîu în
Budapesta, tacsa pe 1878, în bani 5 fl.
15/5. Dela dlu Ioanu Petroviciu, în Ciclova,
tacsa rest., în bani 6 fl.
25/5. Dela dlu Desideriu Borbola, în Jidani, în
bani 100 fl., — dela dlu B. Densusianu în Hatîeg,
tacs’a rest., în bani 18 fl.
6/6. S’a cumperatu obligaţiuni rurale ardelene :
a) 69171 val. nom. 100 fl. — b) 22456 val. nom. 50 fl.
8/6. Dela dlu Aug. Pop înSatumare, tacs’a rest.,
în bani 12 fl., —10/6 1ja din cuponulu losului de stătu
nr. 1001/16 în bani 3 fl. 28 cr., — 15/6 dela dlu Geor-
ge Bardosî în Baitîa, interesse restante, în bani 34 fl.,
— 25/6 s’a cumperatu obl. rur. ard. nr. 49959 în val.
nom. 100 fl.
16/7 dela institutulu „Albina11: a) interesse per
31/12 1877, în bani 283 fl. 64 cr., — b) interesse per
30/6 1878 în bani 286 fl. 15 cr., c) depositulu nr. 907,
în bani 18 fl.
Cu libelulu de elocare nr. 1199 la „Albina",
301 fl. 64 cr.
18/7. S’a cumperatu : a) losulu de creditu 1152/lg
val. nom. 100 fl., — b) obl. rur. ard. nr. 17728 si
62124 val. nom. 200 fl.
19/7. Dela dlu Georgiu Traila în Thnisîora
tacsa pe anulu curentu 5 fl.
Sum’a : în bani 828 fl. 46 cr., în papire 13477 fl.
18V3 cr.
Erogate:
în bani : 10/4 postporto 20 cr., — 25/5 post-
porto 15 cr., — 6/6 pentru obl. rur. ard. nr. 69171 si
22456, — 119 fl. 42 cr., — postporto 3Q cr., — 15/6
pentru obl. rur. ard. nr. 49959 — 79 fl. 37 cr., — 16/7
elocuţiunea la „Albina" sub libelulu nr. 1199 — 301
fl. 64 cr., postporto cu bani 63 cr., erasi postporto 40
cr., — 18/7 pentru losulu de creditu nr. 1152/,8 si obl.
rur. ard. nr. 17728 si 62124 — 318 fl. 28 cr., — 18/7
s’a stersu din depositulu nr. 907, în bani 18 fl.
Sum’a în bani 820 fl. 39 cr., în papire 18 fl.
Scotiendu-se erogatele din percepte, remâne
cass’a-restu : în bani 8 fl. 7 cr., în papire 13459 fl.
18V3 cr. La olalta : 13467 fl. 252/3 cr.
Budapesta 19/7 1878.
lonu cav. de Pascariu,
cassariu.
Societatea „Transilvania" din Bucuresci a tî-
nutu la 25 juniu st. v. sîedintîa, în care s’a decisu câ
Societatea de ocamdata se împarta câte patru ajutore
pentru ffa-care din urmatorele meserii : rotaria, car-
pentaria (Zimmermann), meseria, fierăria, cogiocaria,
cismaria grosa, peleriaria si curelaria seu sîelaria. A-
ceste ajutore au se se deie sodalilor români din Tran-
silvania ; concursurile se vor publica în Brasîovu,
Sibiiu, Clusiu si Bistritîa, de catra societăţile formate
în aceste orasie, — era Societatea „Transilvania" va
plaţi sumele. S’a mai decisu, câ Societatea se publice
concursu pentru unu stipendiu vacantu în sum’a de
lei noi 1500 pe anu, nuraitu stipendiulu „Alesandru
Papiu Ilarianu."
X Adunare învetiatoresca. Comitetulu reuniunii
învetîatorilor români gr. or. din dieces’a Caransebe-
sîului va tînd sîedintîa la 30 augustu st. n. în Bocsia-
montana, spre a stabili program’a vfitorei adunări
generale si a luâ dispositîunile necessarie în asta
privintîa.
Dlu Hasdeu va represintâ Români’a la congres-
sulu orientalistilor care se va întruni la Florentîa.
Spre acestu scopu guvernulu i-a acordatu 2000 lei câ
spese de caletoria.
/	Ce e nou ?
Starea flnanciaria a României devine din ce
în ce mai îmbucuratore. Anulu 1877, precum mai îm-
partesîramu, a fost fdrte bunu, din puntulu de vedere
financiaru; anulu 1878 înse îl întrece cu multu. Ta-
bloulu publicatu în „Monitoru* arâta, câ în primele
cinci luni ale anului 1877 s’a incassatu în totalu din
veniturile directe si indirecte sum’a de 30.248,723 lei,
âr în primele cinci luni ale anului curentu s’au încas-
satu din acelesi venituri sum’a de 44.824,004 lei. Con-
tându aceste, „Românulu" adauge : „Avemu dar în
cinci luni numai ale anului 1878 unu escedentu de în-
cassari de 14.575,281 lei asupra lunilor corespundie-
tore din anulu 1877."
3C0
FAMILIA.
Anuiu XIV.
La vam’a din Orsiova, de când cu deschiderea
calei ferate, poliţi’a esecuta revisuirea pasaportelor
într’unu modu forte rigurosu. „Cele d’ântâiu victime
ale acestei mesuri — scrie „Curierulu Financiaru“
din Bucuresci — fure dnii consuli generali din Bucu-
resci, ai Engliterei si ai Germaniei, dlu Calender
membru la înalt’a curte de cassatiune si dlu Ionu
Bratianu primu-ministru alu României, cari voindu a
merge în strainetate, fure arestaţi mai multe ore în
Orsiova, si duşi în carutîe între doue sentinele cu ba-
ionetele în pusei. E de prisos a aretâ, câ si ceialalti
caletori avura aceeaşi sorte. Asta mesufa se esecuta
de vr’o trei septemâni cu o rigore până la barbaria,
mai cu seina în ceea ce privesce poliţi’a vamala. Da-
mele sunt cautate de agenţi vamali până si prin pan-
tofi, prin pelerii si prin cocuri, tîindu-le în s6re mai
multe ore si roscolindu-le cuferile si cutiile cu obiecte
bigienice până în fundu, după ce le strămută dela o
parte la alt’a deschise, fâra se mai întrebe pe poses-
sorulu lor espusu a perde jumetate din obiecte. Dâca
damele sânt espuse acestor neplăceri, fia-care întîe-
lege câ nici barbatii nu potu fi scutiti.“
Ubu redactoru înviatu Dîuarele unguresci din
Budapesta adusera scirea, câ redactorulu dîuarului
„Kelet“ din Clusîu, Carol Bâkâsi, a muritu. Apoi
tdte îlu si parentara frumosu, câ ce paguba mare e
acâst’a perdere pentru dîuaristic’a ungurâsca. Dar în
curendu se adeveri, câ scirea acâst’a fu o mistifica-
tiune, Bekâsi n’a muritu, si a tramisu dîuarului „P.
N.“ urmatorea depesîa : „Multîamescu pentru compă-
timire, dar de ocamdata me bucuru de cea mai depli-
na sânetate."
Principessele Florescu la Tusnad. Dîuarele
unguresci scriu, câ famili’a principelui Florescu pe-
trece la bâile dela Tuşnadu în Transilvani’a, si adaugu
cu multa plăcere, câ fiicele principelui au multa sim-
patia pentru music’a ungurâsca. într’una din seri
band’a musicala li-a facutu o serenada; după termi-
narea piesei prime, principess’a Elisabeta a strigatu din
ferâsta ţiganilor unguresce se cânte melodi’a ungu-
râsca „Maros vize folyik csendesen.“ Tîganii suprinsi
cântara apoi totu melodii unguresci. Acelesi dîuarie
mai scriu, câ principessele Florescu învetla cu dili-
gintia unguresce si de curendu jucara si — ciardasiu.
Flori politice. Istori’a politica a unor flori este
atâtu de cunoscuta, câ si evenimentele mari în cari
acele au figuratu. Astfel lili’a Bourbonilor, si vioric’a
Napoleonilor au jucatu unurolu mare. In timpulumai
nou florile ârasi au începutu în Franci’a sâ aiba în-
semnătate politica. Bonapartistii de multu întrebuin-
tîâza viorâu’a câ semnu de recunoscere. La serbarea
naţionala dela 30 1. tr. florile au avutu unu rolu forte
importantu. Republicanii purtau buchete de flori de
grâu. La 15 julie, dîu’a onomastica a lui Henricu V,
toti roialistii îsi decorară peptulu cu garofe albe.
Asîâ dara florea de grâu , garof a si viorâu’a sânt as-
tadi flori politice în Franci’a.
Unu institutu de dame în caletoria. La 21
julie au sositu în Milanu patru-dîeci si optu de dom-
ne si domnisîore, tote învetîacele ale facultâtii de me-
dicina a universităţii din Washington. Aceste dame
sunt conduse de professorulu Loomis, unu barbatu
forte tacutu. (Pote pentru câ nu mai ajunge la vor-
ba.) Onorabilele Missea si i Mistresses sânt de etâti di-
verse, unele de 16—20 de ani, si altele de 30—35.
— Acestu curiosu si curagiosu batalionu medico-
chirurgicu de femei, caletoresce numai din plăcere.
Nu va fi vr’o mare minune înse, de cumva unele din
ele se vor întdree acasa — cu barbatu, sâu dâca vor
remânâ pentru totu-de-una — în Europa.
Unu redactoru din America a atacatu o casa
de jocu opritu. A dou’a dî se înfatîsîâ la redactîune
unu individu înarmatu, si întrebâ tocmai de redacto-
rulu : „Acasa-i dlu redactoru?" — „Ba, — respunse
acela, — dar va vini îndata. Poftimu sîedi si cetesce
dîuare!" — Individulu ocupa locu, redactorulu ese.
La trepte întelnesce pe altulu, asemene înarmatu, ca-
rele i făcu totu acea întrebare. Elu i respunse, câ re-
dactorulu se afla sus si cetesce dîuare. Acesta sâ si
suie iute si apuca îndata de gâtu pe celu ce acolo ce-
tiâ dîuare. Dar nici acel’a nu se lasâ, si se escâ între
ei o bataia înfricosiata. Redactorulu ridea la o parte.
0 femeia în armat’a de ocupatiune. Dn’a Kai-
tow, tiner’a si frumos’a corespundenta a dîuarului
„Golos" din St. Petersburg a mersu si dâns’a cu ar-
mat’a de espeditîune în Bosnia, câ de acolo sâ tramita
dîuarului numitu corespundintie originale.
Sesonulu băilor este la culme. La Mehadia
au fost în anuiu acesta 3885 de dspeti, la Kapina-
Teplitz 1249, la Balaton-Fiired 1093, laPistean 1785,
la Varasdin-Teplitz 1652, la Trencin-Teplitz 1470, la
Sliaciu 859, la Schmecks 514x
Unu ucasn russescu. împeratulu Alessandru a
adressatu unu ucasu proprietarilor din Polonia-Ru-
sâsca, prin care le ordona a nu-si paraşi locuintîele si
a nu petrece în strainetate, ci sâ-si cheltuiâsca averea
în tîâr’a lor.	—
K Dr. G. tuia, doctoru în medicina si chirurgia,
accoucheur si oculistu, medicu-locoteninte c. r. în re-
serva, fostu medicu secundariu la spitalulu „St. Ro-
cus" din Budapesta, locuiesce dela 1 augustu, în
Arad, piatî’a principala în cas’a lui Reck, vis-â-vis de
tribunalu în etagiulu II. Ordinâdîa eâ până acuma de
la 2—3. (Fotâr, Reck-fâle hâz Aradon.)
Post’ii Redactiunii.
Dlui I. V. in B. Durere, p’aice nu e nici o trebuintîa de
lucratori, câci nu pro este de lucru. Sânt mulţi cari n’au locu.
Dini I. D. in O. Binevoiţi a ve adressâ de-a dreptulu la
direcţiunea institutului în Yatîu.
U^P* Rugâmu pe acei abonanti ai noştri a
căror abonamente au espiratu la finea semestrului
primu, cu nr. 48, s& binevoiâsca a le rennoi câtu mai
curându, sâu a ne retramite nrile dâca nu vreu sâaiba
si mai departe foi’a nostra.______________________
Proprietaru, redactoru respundietoru si editoru : IOSIFU VULCANII
Cu tipariulu lui Alesandru Kocsi in Pest’a. 187S. Calea tierei ni'. 39.