RESPUNS LA RAPORTUL DIRECŢIEI C. F. R.
CĂTRE
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE
Apărut în «VOINŢA NAŢIONALĂ» din 3 (15) Iulie 1898
cu privire la excluderea Fabricelor Române de uleiuri vegetale de la Licitaţiile Căilor Ferate Române
Oomnule Redactor al „Voinţei Naţionale",
In ziarul D-v. din 3(15) Iulie 1898, vedem cu surprindere un răspuns la suplica noastră către d-1 Ministru al Lucrărilor Publice, relativă la eliminarea fabricelor de uleiuri vegetale din ţară de la licitaţiunile C. F. R. Surprinderea s’a schimbat în indignare, cînd percur-gînd raportul d-lui Director al C. F. R. am constatat, că, pentru apărarea actelor nelegale comise de această administraţie, se recurge la insinuări şi calomnii fără cel mai mic scrupul, şi lucru ne mai pomenit, în analele Ministerului de Lucrări Publice, se dă prin ziare textul unui raport oficial de administraţie interioară.
Avem onoarea de a cunoaşte personal pe d-1 Director Saligny şi’l ştim că nu e capabil de o faptă rea; ne mirăm, totuşi, cum d-sa, a semnat fără o prealabilă aprofundare acest raport şi primeşte cu atîta uşurinţă a intra în lucruri obscure, care datează din timpii pe cînd d-sa nu era Director al C. F. R. şi a andosa ast-fel cu amabilitate situa-ţiunile neregulate create de subalternii d-sale.
Intîrzierea răspunsului provine din lipsa noastră din capitală, căci de altmintrelea dosarul C. F. R. este bine clasat în arhivele noastre şi orî-ce răspuns ar trebui să dăm, actele ne stau cu uşurinţă la îndemînă.
Vom lua dar punct cu punct.
*
*	-:f
Raportul începe prin a arăta că reclamanţii în număr de trei au fost invitaţi la toate licitaţiunile ce au avut loc pentru uleiurile de rapiţă. Numai despre aceşti trei fabricanţi se vorbeşte în aceste rîndurî, iar despre cele-l’alte 20 fabrici din ţară, nu se vorbeşte dacă au fost invitate sau nu şi iarăşi nu se spune decît despre licitaţiunl, cît despre cererile de preţuri particulare şi despre comandele date direct pe sub mână la fabricanţii streini, nu se vorbeşte nimic, căci cum oare s’ar putea ca cineva să aibă cunoştinţă despre cele ce se petrec în citadela C F. R. ?
Cu toate acestea noi avem mijlocul a proba, că furnituri de ulei de rapiţă s’au dat fabricelor streine, fără ca cele din ţară să fie invitate şi iată cum:
Din statisticile publicate de C. F. R. despre mersul diferitelor servicii ale a-cesteî administraţiunî, găsim că se consuma în medie la C. F. R. 360.000 kgr. ulei de rapiţă pe an. Această cifră se controlează prin raportul publicat în «Voinţa» unde s’a scris, că 10.000 kgr. ulei de rapiţă represintă a 36-a parte din consumul anual al C. F. R. ‘) ceea ce face un consum de 1.800.000 kgr. pe un interval de 5 ani, 1893 —1897, interval studiat în «Voinţa Naţională».
Tot în acel raport găsim că fabricanţii de ulei rornînl şi streini au luat prin licitaţie furnitura a:
886.000	kgr. pt. fabricanţi stre-
ini şi numai
740.000	»	» nenorociţii fa-
bricanţi romînî
-------- - 1
total 1.626.000 kgr.
Văzurăm mai sus, că consumaţia de ulei de rapiţă în intervalul acestor 5 ani este de 1.800.000 kgr., deci făcînd scăderea, rămîne o diferinţă de 174.000 kgr. care s’a adjudecat în mod secret. Şi încă ar trebui să zicem 174.000 plus alte 250.000 kgr. din ultimul contract cu casa engleză Price, căci acest contract s’a încheiat în 1898, an care nu face parte din seria de 5 ani luată în studiu de noi şi de C. F. R. şi înglobaţi ca atare în suma de 886.000 kgr. ulei din streinătate.
Să respundâ deci C. F. R. în ce mod s’a aprovisionat de aceste kilograme de ulei în valoare de peste *(3 milioaae de lei, căci noi fabricanţii romînî, nu avem aceasta la cunoştinţă.
Iată un prim punct, care cere o anchetă imparţială.
*
*
Analisăm mai departe raportul C. F. R. relativ la cele 4 mari furnituri acordate în streinătate contra micilor cantităţi acordate nouă.
La Breslau s’a adjudecat 300.000 kgr. ulei în 1893 şi chiar Direcţia C. F. R. 1
1) In «Voinţa Naţională» este probabil o eroare, cînd se zice că: ro.ooo kgr. ulei de rapiţă represintă a 6-a parte din întreaga consumaţiune anuală. S’a omis un 3 inpintea lui 6 spre a se scrie 36, a-decâ 360,000 kgr. anual. De altmintrelea se vede că numai la Breslau s’«u adjudecat 300.000 kgr. ăi interval de ix luni, deal nu mal încape îndoială că consumul trsoe peste 360^*0 kgr. De altmintrelea aceasta reiese şi dis cele publicate în pamfletul contra fabricanţilor din tară.
• •
recunoaşte că oferta fabriceî lraţiî G-Assan, era mai avantajoasă ca oferta Breslau, care cu toate acestea a obţinut furnitura, însă uleiul Breslau se consumă în lampă mai încet, deci era mai avantajos ca uleiul Assan (zicea analisa C. F. R).
Mai întîiu contestăm acest resultat relativ la consumaţiune şi ’l contestăm nu ca analise, ci ca resultat definitiv. Ancheta pe care o cerem, va proba că uleiul Breslau nu a eşit ast-fel după cum analisa sticluţei de probă o arăta, dar că a fost refuzat în cursul furni-tureî pus la dispoziţia fabriceî germane, care a pierdut nu numai costul transportului de la Breslau la Bucureşti, dar a pierdut şi costul vămei, ce o dată încast în Romînia nu se mal restitue, ast-fel că acel fabricant german pierzînd atîtea mii de franci, astăzi nu mai oferă marfă la licitaţiunile C. F. R. de cît cu condiţiune ca: «Incaş de refus din partea C. F. R. a mârfei, plata vămei să fie în sarcina C. F. R.».
Cu această condiţiune s’a prezintat de la 1893 încoace la toate licitaţiunile C. F. R., deci dacă n’ar fi furnizat marfă proastă şi dacă nu i s’ar fi refuzat ca-litath, ar fi făcut el oare această restric-ţiune la licitaţiunile următoare? De sigur că nu! Este dar probat că Dir. C. F. R. departe de a fi realizat o mică economie, a suferit o pagubă, primind oferta Breslau mai scumpă ca oferta Assan.
La ce însă ne foloseşte să probăm un lucru care nu l’am putut proba a-cum 5 ani, cînd Dir. C. F. R. a uzat de acest tertip pentru a induce în eroare consiliul de administraţie şi consiliul de Miniştri? Nu era precisate oare în cae-tul de sarcine condiţiunile calitative ? Şi dacă erau precisate, pentru ce Direcţiunea a dat spre analisare uleiul din sticluţa Breslau şi l’a comparat cu media a 10 analise vechi ale uleiului Assan. ? Cum, media a 10 analise (alese printre cele mai desavantajoase după placul Direcţiei) ale uleiului Assan se pun faţă cu o probă mică escepţională germană şi se calcă ast-fel condiţiunile licitaţiunii, car» esclud asemenea pro-cedeurî? Cum se face că de la 1893 încoace fabrica germană n’a mai garantat asemenea consumaţiunî fictive în lampe?
După 1893, an în care uleiâ de ra-piţâ nu s’a fabricat în Romînia, (C. F.
www.dacoromanica.ro
2
RESPUNS LA RAPORTUL DIRECŢIEI C. F. R.
R. fiind aproape singura consumatoare de uleiu de rapiţă din ţară) vine anul 1894 în care asemenea furnitura de uleiu de rapiţă s'a adjudecat de rîndul acesta unei case nu germane, ci ungurească (Pester Filiale), căci din causă că recolta de rapiţă era compromisă în Romînia oferta Assan a fost mai scumpă cu 2 centime de cît oferta ungurească. Şi pentru 2 centime se închide pe un alt an fabricaţia de ulei de rapiţă în Romînia. Am oferit să lăsăm preţul sub preţul oferit de unguri, însă nu s’a luat în considerare această supra-ofertă şi fabrica din Pesta a început furniturile de marfă ungureasca aşa de falsificată în cît după refuzuri consecutive, din partea Dir. C. F. R., ungurii vâ-zîndu-se expuşi a pierde garanţia de 18000 de franci, au cerut Dir. C. F. R. resilierea contractului pe care ni l’a predat nouă fraţilor G. Assan. Garantăm esactitatea acestui lapt, pe care ancheta îl va controla. Ha va vedea că uleiul german şi cel unguresc au fost nu superioare uleiului romînesc (după cum publică Dir. C. F. R.), dar inferioare în aşa grad în cît a fost imposibil de întrebuinţat şi cu lol regretul Dir. C. F. R. a consimţit ca fraţii G. Assan să continue furnitura începută de fabrica ungurească.
Venim la a 3-a furnitură luată de streini, nu germani, nici unguri, ci de rîndul acesta de englezi (1896).
Această furnitură s’a luat cu călcarea legei comptdbilităţeî Statului, căci oferta casei «Rose & C-ie» din Londra a fost deschisa 24 ore după ora licitaţiunii şi nu s’a putut proba în ale cui mînî a stat plicul cu oferta Rose & C- ie aceste 24 ore în Bucureşti, căci stampila poştei din Bucureşti indică o primire la timp, însă deschiderea n’a fost făcută la ora licitaţiunii şi trecută în procesul-verbal al zilei. Ca curiositate este de notat că tocmai această ofertă, care s’a primit în urmă, tocmai aceasta a eşit cea mai eftinâ şi pe ea a căzut norocul adju-decaţiunei. Am reclamat la timp şi in %adar onor. Dir. C. F. R. şi mai facem astăzi o reclamaţiune postumă, ce-rînd anchetă asupra licitaţiunii din 1 Maiu 1896.
Ajungem în fine la a 4-a şi ultima adjudecaţiune, asupra fabricei engleze Ch. Price din Londra (250.000 kgr. ulei de rapiţă, licitaţiunea din 3 (15) Decembre 1897.
Şi aci s’a călcat legile ţăreî şi chiar condiţiunile impuse de caetele de sar-cine ale C. F. R. care zic, că «ori-ce «ofertă făcută în alte condiţiuni de cît «cele indicate în caetul de sarcine, de-«vine nulă».
Oferta Ch. Price a fost făcută nu conform caetului de sarcine, ci conform probei, care s’a analisat, s’a găsit bună şi s’a făcut comanda casei Price în urma tratărilor îndelungate cu representantul ei Zeleskovicî & C-ie, Brăila.
Casa Price a renunţat deci a da conform probei şi s’a conformat caetului de sarcine, după cît ni s’a afirmat verbal.
Noi susţinem că nu trebuia să se analiseze proba Price, după cum nu s’a cerut şi nu s’a analisat nici probele concurente. Ceva foarte curios: La acea licitaţiune la care s’a presentat 9 licitatori, a fost o oferta presentată în mod sincer de o casa din Paris (Bestford & C-nie) cu titlul de ulei mineral colza, iar nu ca oferta Ch. Price presentată cu col za după probă.
Ei bine, proba francesă, care era un ulei pe jumătate mai eftin ca al tuturor concurenţilor n’a fost trimisă la analisă, căci numele de mineral colza denota sincer, amestecarea de ulei colza (de 90 bani kgr.) cu ulei mineral (de 20 bani kgr.), iar uleiul englez care se presenta cu titlul «colza după probă» a fost analisat şi preferat uleiului romînesc nefalşificat. Uleiul romînesc a fost respins ca fiind numai cu 3 centime mai scump, de cît cel englez. Aceste 3 centime influenţa pentru întreaga furnitură (în valoare de ’|4 milion) cu 7500 de lei, cari nu sînt cîş-tigaţi pentru Dir. C. F. R. de oare-ce englezii fac transporturi mari şi marfa stă mult timp pe socoteala Direcţiei, în care timp curgerea inevitabilă a butoa-elor priveşte pe C. F. R. pe cită vreme furnisoriî romînî livrează marfa continuu după trebuinţele administraţiei, deci per-derile prin scurgere sînt evitate.
Direcţia C. F. R. va respunde că nu avem dreptate, de oare-ce Ch. Price şi-a retras reserva pe care o făcea în ziua licitaţiei şi dă marfa, nu conform probei, ci conform caetului de sarcine. La aceasta vom respunde prin întrebarea : Dacă C. F. R. au admis ca Ch. Price să revie asupra ofertei sale, pentru ce n’a admis şi oferta verbală a fabricanţilor romînî, cari au propus să revie şi ei asupra ofertei lor, scăzînd-o nu cu 3 centime, ci cu 5 centime, numai să li se adjudece furnitura şi să nu’şi vadă fabrîcele închise.
încă un cuvînt asupra acestui caz. Licitaţia s’a ţinut la 3/t5 Decembre 1897 şi adjudecaţia a avut loc tocmai la 28 Ianuarie (9 Febr.) 1898. In tot acest interval s’a urmat tratative cu domnii Ze-lescovicî & Co., representanţii casei din Londra, timp în care cursul uleiului de rapiţă a scăzut cu 5 centime la kgr. (vezi Bulletin des Halles Paris), ceea-ce a procurat fabricei engleze posibilitatea de a livra şi ea, sau cu un preţ mai scăzut, sau o marfă mai bună, de cît aceia pe care o intenţiona în ziua licitaţiei. De sigur, că dacă în acest res-timp de tratări uleiul s’ar fi scumpit în loc d’a se efteni, casa streină şi-ar fi retras oferta îndată ce ar fi încetat pentru ea convenienţa, şi aceasta cu cea mai mare înlesnire, de oare-ce ofertanţilor din ţară li se pretinde depunerea unei garanţii provisorii, pe cîtâ vreme celor streini nu li se impune nici o sarcină, nici chiar timbrul pretins pe ofertele din ţară.
Eată dar cum fabricanţii romînî sunt jucaţi de cei streini, aceştia din urmă găsind un sprijin în administraţia C.
F.	R. care stă de vorbă după licitaţie cu representanţii caselor streine, însă nu ascultă pe producătorii naţionali cari nu reaiisează,după donmie\e-\or, deşi de ratele unor buni furnisori.
,
* *
Ch. Price încerca să intre ca furni-sor la C. F. R. însă, de oare-ce oferea mai scump şi după probe, nu avea norocul de a ii admis.
O data cu intrarea firmei Zeiesco-vici & Corn. (Brăila) ca intermediari între C. F. R. şi fabrica Price, norocul acestei fabrice a început a surîde şi i s’a adjudecat furnitura de 250.000 kgr.
Aci este momentul a spune că Dir. C. F. R. nu are dreptul a admite o-ferte prin intermediari. Cum se face dar că firma Zelescovici a jucat rolul de intermediari între Ch. Price şi C. F. R. ? Şi să nu se obiecteze că nu a fost intermediar, căci iacă documentul prin care probam că C. F. R. au admis intermediul d-lor Zelescovici:
In ziua de 8 Februarie 1897, la licitaţiunea de 30000 kgr. ulei de in (vezi procesul-verbal) s’a deschis plicul conţinînd oferta telegrafică a casei Ch. Price şi d. Miclescu a citit cu voce tare următoarele :
«Nous avons appris par Mr. Zelsco-«viei et Corn. de Braila que vous etu-«die~ un nouveau contrat de joooo kgr. «huile de lin. Nous pouvons vous affir...
« etc.»
Iată cum d. Miclescu calcă regulele stabilite la C. F. R. şi primeşte oferte prin intermediari protejaţi cari sunt în intimităţile furniturilor viitoare (nous avous apris par Mr. Zelescovici que vous etudiez...) intimităţi de cari profanii nu pot avea cunoştinţă de oare-ce licitafiunile nu se publică in nici un zja>' oficial sau neoficial, călcîndu-se ast-fel legile ţârei.
Iată şi scandaloasa urmare a acestei licitaţium de 30000 kgr. :
Ch. Price oferea după probă şi cu un preţ mai mare de cît Fr. G. Assan;*) cu toate acestea Ch. Price era să obţie furnitura dacă nu făceam demersuri supra-naturale pe la toate autorităţile spre a proba dreptatea noastră, şi iată cum :
Pentru ca Dir. C. F. R. să ne scoată marfa noastră mai scumpă de cît marfa străină, a considerat vama la ulei de in cu 30 de bani în loc de 35 bani pe kgr. Am prins de veste la timp şi am obţinut un certificat de la ministerul de finance care proba că vama e de 35 bani.
Serviciul (E) de la C. F. R. nu s’a mulţumit pe acest certificat şi a cerut un altul, din oficiu, care confirma pe cel d’intîiu. Lucrul era deci oficialmente probat de două ori, cu toate acestea Dir. serv. E, d. H. Marin, nu s’a mulţumit nici cu aceasta şi s’a dus în per-
’) Şi la această licitatiune s’a luat in considerare o ofertă (Paltnerin din Londra) sosită după ora li-citaţiunel.
www.dacoromanica.ro
RESPUNS LA RAPORTUL DIRECŢIEI C. F. R.
soanâ la Direcţiunea Vămilor Romîne spre a proba acestei autorităţi că râu aplică tariful vamal.
Din aceste trei tentative infructuoase cari aii scandalizat pe d-niî de Ia ministerul de fi nan ce reese clar că există o persecuţiune vădită contra industriei ■naţionale.
*
* *
Persoanele cari au citit în Voinţa raportul C. F. R., vor fi surprinse ca noi arătam o diferinţă de 2 sau 3 centime, între preţul uleiului strein şi al nostru. Raportul este ast-fel combinat în cît reiese că ofertele romîne au fost de 2 ori mal scumpe de cît cele streine. Iată enigma acelei maestre combinaţiuni de condeia. Raportul are grija de a compara preţul uleiului românesc încărcat de : vamă, transport, cheiage (taxe cari represintă lei 31 bani 30 ia 100 kg. ulei de rapiţă) cu uleiul strein descărcat de aceste taxe. Fără de vama sa fie •convinsă onor. Dir. C. F. R. că fabri— cele romîneşti ar sta închise, după cum steteau înainte de 1886 cînd nu exista tariful autonom, tarif care nu este mare în Romînia, dacă îl comparăm cu ce este în alte state şi anume : Vama în Statele-Unite N. A. 43 bani la kgr. Grecia 77 bani, Portugalia 73, Spania 39, Brasilia 64, Austro-Ungaria 20, Rusia 34, Republica Argentina 50, Uru-guai 1.50, Romînia 30 bani la kgr. (1.30 fiind taxe de transport, cheagii, etc.).
* *
Raportul C. F. R. arată că fabricele din ţară evită concurenţa făcînd un cartel. Calificăm această insinuare de neadevăr şi o demonstrăm chiar cu raportul sus citat al C. F. R. în care se vede că fabrica Mohr 8c Co., avea o furnitură care neputîndu-se efectua la timp de către fabrica Mohr & Co., Direcţia C. F. R. a recurs la fabrica Assan, care a oferit singură; deci se proba că nu esista cartel. Este foarte adevărat că o învoiala între aceste 2 fabrici a existat timp de un an şi câte-va luni, însă ce va să zică unirea a 2 fabricanţi cînd remîn pe din afară alţi 20 şi când tote fabricele din Europa licitează ? Nu se înţelege prin cartel o tovărăşie între 2 fabrice numai şi suntem siliţi a fiice pentru Dir. C. F. R. definiţiunea vorbei «cartel» (trust, accaparement) vorbă care însemnează unirea tuturor produc-torilor în scop de a monopolisa un articol, lucru care e departe a se fi practicat faţă de Direcţia C. F. R. însă pe care tocmai această Direcţiune îl practică în ţara noastră, unde tronează ca suverană nesocotind legile acestei nenorocite ţări, căzută la direcţia cîtor-va personalităţi. Resultă dar că şi acest cap de acuzaţiune este neîntemeiat.
*
Să venim acum la pretinsa spoliaţiune ce C. F. R. ne atribue la o mică co-
mandă de 2.000 kgr. ce ne-a făcut în 1898 pe preţul de lei 1.28 kgr. Mai întîiu trebue stabilit, ca neaprovisiona-rea la timpul oportun cu ulei, a condus pe Direcţie la cumpărarea în pripă a 2000 kgr., deci o rea gospodărie patentă. In acest cap de acuzaţie se vede şi mai clar nesinceritatea şi dorinţa ce predomină în raport de a induce pe d. ministru şi publicul în eroare. Ne explicăm : Pentru a face mai bătătoare la ochi diferenţa de preţ între uleiul nostru şi al casei Diibosc, se face comparaţia luindu-se preţul acesteia loco Havre, fără a se mai încărca eu vama, transport cheiage, care după însuşi raportul se urcă laţi lei 23 b. 100 kgr.. plus 5 lei de 100 kgr. Transport Hâvre-Galaţi, deci 1.28 lei al nostru trebuia comparat cu 101.25 preţul real pentru Direcţie. Rezultă deci o diferenţa între noi şi Diibosc de 26 lei şi 75 b., ceea-ce la întreaga furnitura de 2000 kgr. reprezintă o diferenţă de lei 535.
Şi aceasta se numeşte o spoliaţiune ? Ori-cine cunoaşte modul nostru de a trata afaceri, ne ştie incapabili de o meschinărie şi cei cari nu ne cunosc pot lesne judeca dacă un fabricant care fur-niseazâ pentru sutimi de mii de lei la o administraţie este în stare să o in-dispuie pentru o neînsemnată suma de lei 535. Dar revolta e şi mai mare pentru noi, care am tăcut sacrificii spre a da aceste 2,000 de kilograme cu urgenţa cerută de C. F. R., şi d—nul inginer Carissv, cu care am tratat această afacere verbal, poate atesta că am subordonat acceptarea acestei comenzi cumpărării cu un preţ «exorbitant» din Cernăuţi a unui vagon de rapiţă, căci în ţară nu se mai găsea la acea epocă.
De altmintrelea scrisoarea noastră din 4 (16) Febr. 1897 (Serv. A) atestă cele ce înaintăm prin ultimele aliniate : «Menţinem această ofertă 3 zile de azi, «nevoiţi fiind la rîndul nostru să nu «depăşim această limită faţa de oferta «de sămînţă ce avem din streinâtate».
La aceasta primim comanda d-lor cu No. 25,680 A., fără nici o rezervă fiind foarte fericiţi că au scăpat din încurcătură şi astăzi ca mulţumire, suntem calomniaţi.
* *
Ajungem la lunga disertaţiune a C. F. R., prin care se defăimează calitatea uleiului românesc, pe care de 12 ani îl furnisăm la C. F. R. şi de aproape o jumătate de secol în ţară.
Recunoaştem de la început că asupra acestui punct e foarte greu pentru un fabricant a se apăra, căci va vorbi ca interesat în cauză, deci fără autoritate. Cerem şi aci o anchetă superioară pentru a se constata de cîte ori a fost primit acest uleiu şi de cîte ori refuzat comparativ cu cel unguresc, nemţesc, englez şi francez, căci nu este admisibil ca între miile de butoaie ce se consumă la C. F. R., să nu se găsească cîte-va, care, din neglijenţa unui lucră-
tor să fi conţinut apa sau alte corpuri streine care să’i strice calitatea.
Pînă la anchetă însă, trebue să punem în vederea publicului imparţial, că aceşti domni, cari delăimează industria naţionala de uleiuri, tot aceştia aii de-fâimat industria morăriei, cea mai puternică din ţară şi care are renumele eî în streinâtate.
D-nul Mănescu—care din fericire nu mai este şef al serviciului comercial al C. F. R. — a zis : «făina romîneascâ nu este bună, căci dacă ar fi bună n’ar veni în ţară făină de la Pesta», la care i s’a răspuns, ca de 14 ani nu mai intră nici un vagon de făină ungurească în ţară, deci romînii n’au avut de mult ocasiunea să guste din făina ungurească necum să o aprecieze şi să o claseze înaintea făineî Româneşti.
Statistica arată că tocmai contrariul se petrec lucrurile, adică ungurii—care importă *|8 din griul pe care Romînia îl exporta—sunt măi în măsură a aprecia calitatea făinei eşită din griul romînesc, fără de care morile din Buda-Pesta ar ţi nevoite să dea faliment.
Dar cît cunoaşte fostul director al serviciului comercial despre comerciul şi industria ţârei, tot atît cunosc directorii technico-chimici de la C. F. R., despre calitatea uleiului. Aceasta o vom proba imediat.
După ce iscălitorii raportului lansează defăimarea şi asupra uleiurilor romîneşti — caz ne mai pomenit în analele altor ţâri şi calificat de trădare naţională în Ungaria — se încearcă într’o lungă coloană să o probeze şi după o serie de considerante chimice relative la turburcală, limpe^eală, întunecimea colorii etc. etc., lucru pe care toţi clienţii noştri sunt în stare de a le constata neexactitatea, conchid explicînd în următorul mod causa pentru care noi nu ştim să fabricăm uleiul mai bine ca streinii : «Uleiul de in ro-«mînesc se usucă după 48 ore (?!) ne-«fiind bine fiert, pentru ca fabricanţii «romînî sa nu piardă din cantitate nu «fierb uleiul îndestul, căci fierberea are «de resultat a micşora cantitatea pusă «în lucrare».
Aceşti domni cred, că uleiul fierbînd se evaporă ca apa din locomotive. Pentru maniera cum se comportă uleiurile sicative fierbînd, îl trimitem la orî-ce tratat de technologie industrială, unde vor învăţa că uleiul de in fierbînd în anumite condiţiunî în loc de a perde din greutate, evaporîndu-se, el cîştigâ în greutate prin absorbirea oxigenului din aer. Şi aceşti oameni lipsiţi de cele mai elementare principii de chimie industrială sunt judecătorii şi calomniatorii calitâţeî produselor naţionale.
Cînd defăimarea vine de la o administraţie superioară atît de rău-voitoare, este necesar a se face anchetă imparţială asupra acestui lucru care ne discreditează economiceşte, care este de natură a ruina industria noastră şi a descuraja orî-ce alte întreprinderi industriale din ţară. Dacă veţi întreba pe
www.dacoromanica.ro
4
RESPUNS LA RAPORTUL DIRECŢIEI C. F. R.
inginerii de la C. F. R. veţi afla că uleiul Assan este prost, dacă veţi în-întreba pe lucrătorii de la atelierul de văpsitorie de la C. F. R. veţi afla că uleiul Assan este bun. Pentru a proba aceasta vom aminti răspunsurile noastre la scrisoarea cu No. 67928 din 1897. Această afacere s’a petrecut ast-fel: Ni s’a refuzat ulei în 7 butoae, pe care noi nu am voit să le luăm înapoi, căci noi ştiam că îndeplinesc condiţiunile caetului de sarcine.
După o corespondenţă de mai multe luni, în care timp noi persistam a nu ridica cele 7 butoae, au fost recunoscute de bună calitate şi primite. A trebuit însă să punem o resistenţă energică nu pentru a obţine primirea celor 7 butoae (cari nu reprezentau nimic comparativ cu sutele de butoae ce furni-săm), dar pentru a nu lăsa să se creeze precedente rele, cari ne atingeau în prestigiul nostru. Am reuşit la aceasta numai în urma unei scrisori energice pe care am adresat-o d—lui H. Marin (serviciul E) şi în care ziceam în re-sumat:
«Am luat în persoană probe din cele «7 butoae, le-am analisat şi au eşit «conforme cu caetul de sarcine, deci «bănuim că o mină criminală sau in-v«conscientă a preluat probele trimise de , d-v. spre analisare».—(Scrisoarea noas-,3 tra poartă data 1 Iulie 1897).
*
* * *
Relativ la licitaţiunea de 1.500 kgr. ulei de in cu un singur licitator, la care fabricele romîne n’au fost primite, a-flăm prin raportul C. F. R. că această licitaţie n’a fost cu un singur licitator, ci cu doui. Aceasta este ceva nou pentru noi, care am stat în ziua de licitaţiune pînă la sfîrşitul cînd am plecat in cor-pore, ca să reclamăm d—lui ministru al lucrărilor pnblice. Reclamaţiunea noastră se raporta numai la neprimirea o-lertelor noastre, «caz fără precedent în alte administraţiuni ale Statului». Nu ştiam însă că în acea zi eram victimele altor două nedreptăţi şi călcări de legi din partea C. F. R. Nu ştiam că după ora celor două licitaţiunl de ulei de rapiţă
şi de in se va mai scotea din sertarele (serv. P.) încă 3 oferte cari s’au deschis in secret după ora fixată şi anume: Budapester Filiale, Pinchy Joharsolm & Corn. Londra şi în fine Palmerin Londra.
Coiiclu7$une : Cerem anchetă şi cerem să nu se primească oferte după ora fixată a licitaţiunilor
*
•st 3t
Furniturile de uleiuri depăşind valoarea de 100.000 de lei, trebuesc să treacă prin sancţionarea M. S. Regelui, care fiind surprins, şi întrebînd pentru ce C. F. R. nu se furniseazâ cu ulei din ţară, i S’a răspuns că fabricele din ţară sunt mici şi nu pot îndestula cererea C. F. R. (??!!).
Se vede dară cum d-nii de la C. F. R. induc în eroare consiliul de administraţie, publicul (prin ziare) şi chiar pe M. S. Regele.
Suntem în stare a proba cele de mai sus, iar aserţiunea că nu putem îndestula C. F. R. este probată deja prin faptul, că pînă în 1899 numai o singură fabrică romînă, fraţii G. Assan, au lost furnisorul exclusiv al C. F. R. şi aceasta graţie consilielor bine-voitoare ale d—lui G. Cantacuzino, actualul ministru de finance, pe atunci director al C. F. R. Furnisoriî romîni aii regretat mult retragerea d—lu! Cantacuzino de la C. F. R., căci dacă ar fi rămas în capul acestei administraţii, industria romînă ar fi făcut progrese imense şi Romînia ar fi putut intra cu tărie în luptă pe terenul economic cu alte State, lupte care după expresiunea contelui Goluchowsky, va forma ţelul secolului viitor, după cum secolele trecute s’au remarcat prin luptele religioase şi de naţionalitate.
*
* *
Credem, că n’am lăsat nici un punct nelămurit din insinuosul raport al d—lui director al C. F. R., cadrul însă ce ne-am impus ne-a obligat a ne limita strict în a răspunde fără alte comentarii, reservîndu-ne a reveni cînd va fi momentul oportun prin memorii detailate şi documentate asupra imense-
lor nercgularităţî şi persecuţium intenţionate ce se săvîrşesc zilnic în această administraţie.
Pentru că însă o acuzaţie de soiul celor de sus e de natură a arunca discreditul asupra unei industrii şi pentru că tot mai sperăm încă în legile ţârei, în eventuala lor aplicaţiune, în dreptatea şi bunele sentimente a u-nora dintre înalţii Demnitari cari cîr-muesc ţara noastră, cerem cu insistenţă la cine ile drept, numirea unei comisiunl de anchetă, compusă, bine înţeles, de oameni mai presus de orî-ce parţialitate care să ne escludâ pentru tot-d’auna de la orî-ce furnitură, dacă a-cusările ce ni se aduc sunt adevărate şi din contră să ni se dea satisfacţia ce merităm în cas de s’ar constata reaua voinţă şi calomnia celor de la C. F. R.
In aşteptarea resultatului acelei anchete, vom expune chiar astâ-zi la cîte-va magasine mari din Capitală bo-cale cu uleiul nostru, pentru ca persoanele cari nu cunosc superioritatea fabricatelor noastre să poată constata modul cum uleiul se presintă.
Pentru a nu se zice ca aceasta va fi un fabricat de exposiţie, învităm pe orî-ce om de ştiinţă să ne viziteze fabrica şi să-şî preleveze în mod gratuit probe din reservoare, spre analisare. Nu ne adresăm la oameni de specialitate,, căci aceia cunosc prin întrebuinţare zilnică prea bine articolele ce usina noastră produce şi suntem siguri că la ne-voe zece mii de glasuri ar putea certifica în unul singur, că uleiul din fabrica Assan este primul în consumaţie.
Lăsăm la aprecierea ori-cuî să judece dacă uleiul ce predăm C. F. R. unde se analisează în continuu şi unde numai prieteni nu am fost, destul de dibaci a ne face, poate fi mai inferior de cît cel ce punem în consumaţie, unde drept ori-ce control nu avem de cît opiniunea publică pe care am ştiut să ne-o căpătăm printr’o activitate o-nestâ şi conştiincioasă.
Fraţii G. ASSAN
pentru fabricanţii de uleiuri vegetala
Tipografi» EPOCA Strada Clemenţii} No. 3.-Bucureşti.
www.dacoromanica.ro