_____Saplimeiit gratuit la EPOCA Mo. 767 Discursul D-lui Gheorghe Panu rostit In şedinţa Senatului «le la 13 Mai 1308 iu chestia proniinciamentiiliil ofiţerilor din 1M»4 D. 0. Panu. D-lor Senatori, interpelarea de azi are iarăşi de obiect ceva retrospectiv, adică un act safl un fapt al fruntaşilor liberali, printre cari d. Sturdza, d. Canlacuzino şi cel-l’alţl din timpulcănd erau in opoziţiune, în cestiunea .. D. genera' Cotargiu. Nu este exact, protestăm de pe acum toată majoritatea. D. G. Panu. Iafi act de protestarea d-luî Ca-targiu; o primesc perfect, numai cu o condiţiuue ca, după ce a protestat, să nu mă mal întrerupă. D. general ' atargiu. De cîte ori veţi anunţa ceva m adevărat, vom întrerupe. D. G. Panu. Şi de cile ori vel,! întrerupe, să nu credeţi că n’am să vă răspund—şi nu .şl in pe urmă cine are să se căiască, întrerupătorul sau întreruptul. 1). general Catargiu. D-la ! D. G. Panu. Dacă e un sistem ca să mă în-trompeţi de a vorbi, fiţi siguri că mi d-v. d-Je Catargiu, aveţi să mă împedecaţl de a vorbi. D-lor, pentru ce fac această interpelare ? Pentru ca să se vadă o da'ă mal mult ceea-ee a deosibit şi deosibcşte pe fruntaşii partidului liberal de fruntaşii partidului conservator,—nu spun încă pe partidul liberal întreg, căci asupra a-ceslul lu.ru mă voi explica mal pe urmă. VoiO să arăt cu ce mijloace fruntaşii liberali se servesc in opoziţie pentru a ajunge la guvern şi ce fac odată a-junşl acolo. In cestiunea aceasla acuzarea a fost formulată de un liberal convins de 30 de ani, d-1 Costinescu... D. Bistathe. Renegat. D. Oh. Panu. Cestiunea demisionărel în masă a ofiţerilor de cavalerie la 1894 nu era înmormîntată, căci asemenea lucru nu se înmormînteaza nici trebue, ci re-măsese acoperită în vălul tăcerii, când ’ nu mal de.mult de cât acum doufl luni, d-1 Costinescu pe rare d-v. puteţi să-l numiţi renegat... D. Valerian Urseanu. Cine Ta numit renegat? D. C. Bastaclie. Etî l’am numit. D. Valerian Urseanu. Protestez, d-Ie preşedinte, contra unor asemenea cuvinte cari nu sunt parlamentare. D. Gh. Panu. Puneţi-vă de acord între d-roa-stră, nu mie mi se cuvine a mă amesteca în această ceartă de familie. D-1 Costinescu cel întiifl v'a acuzat [că sunteţi renegaţi de la principiile liberale şi d-v. la rindul d-voastră II întoarceţi acuzarea. Ia să vedem ce zice d-1 Coslinescu în chestia care mă ocupă într’o memorabilă discuţiune cu banca ministerială, în luna lui Martie anul acesta şi să vedem cum formula d-sa acest lucru pe care eu l’am transformat în interpelare. Iată propriile sale cuvinte: Este Insă o eestiune pe care am pe suflet s’o spun, fiind-că este o faptă rea între cele mal rele. Aceeaşi direcţiune care şi in timpul oposiţiunel punea mim pe ori ce, fără cruţare, spre â face armă de luptă, a pus mîna pe nemulţumirea unul număr însemnat de bravi ofiţeri de cavalerie, i-a încurajat într'un pronunciament sub formă de demisiune colectivă şi i-a împins să persevereze în demisiune, promiţindu-le negru pe alb, tipărit, că îndată ce va veni la putere le va reda şi gradul şi vechimea. Ce s'a făcut cu această promisiune ? O şl iţi cu toţU. Etî aveam relaţiunl am'cale cu unii din aceşti buni ofiţeri; dar n’am cunoscut faptul de cit după ce s’a întimplat şi atunci le am spus: faptul ce l’aţl făcut, este pe’ socoteala d-voastră; nu comptaţl pe îndeplinirea promisiunilor ce vi se daţi; veţi fi iuşelaţl. Et însă nu m’aii crezut pe mine ci pe d-nealor, cari lc făceafl promisiuni formale prin Voinţa Naţională. Ce s’a întimplat însă în urmă ? Promisiunea nu s’a ţinut, şi poate nici nu se putea ţine; încrezătorii ofiţeri fusese înşelaţi; şi atunci la cel mal ameninţători, la cel de care le era frică, îrit’un cuvînt, le-a dat cîte o slujbuliţă in judeţe depărtate, iar po cel mal liniştiţi I-a ii lăsat pînă astăzi pe drumuri, fără nici o oeupaţiune, cu carieră sfărîmată, fără nici un viitor. (Aplause). Iută care a fost urmarea acestei fapte îndoit de rea, căci s’a întins o mină nesocotită asupra unei instiluţiuni pe cari toţi trebue să o respectăm (Aplause), şi după aceasta s’a dat o promisiune formală care nu s’a împlinit.» Iată o acuzare foarte gravă: banca ministerială actuală acuzată că a aţiţat o mişcare militară şi, ca culme, că’le-a dat făgăduinţa ofiţerilor de a-I primi din nofi în armată şi prin urmare că ’I va resplăli pentru actul de indisciplină! Lucru negreşit foarte grav! Lovitura era aşa de b ne îndreptată, că pentru un moment nimeni din cel acuzaţi n’a relevat-o, aii fost înmărmuriţi de spaimă, şi tocmai a doua zi unul din cel loviţi şi anume d. ministru de finanţe, Canlacuzino, a luat cuvîntul ca să protesteze—şi a protestat în modul cel mal energic. Să vedem cum a protestat şi apoi vom examina ce valoare poate avea această protestare tîrzie. Eatâ cum s’a exprimat d. Cantacuzino : In ceea ce mă priveşte pe mine, personal, voiii spune cele ce urmează: primul dintre civili care a ştiut o vorbă despre ce uu de gînd ofiţerii din cavalerie, cel diniîiiî, vă rog să remarcaţi, a venit într’o zi la mine şi mi-a spus confidenţial: iută ce se polrece; ce sfat dai d-tu? Şi sfatul meii a fost să nu facă nimic şi aceasta pentru un motiv de disciplină, căci armata trebue să păstreze prestigiul ţărel faţă cu întreaga Europă. (Aplause), Să se ştie că aci uu este o armată de başibuzucl, ci este o armată naţională, bine organizată şi disciplinată, pentru apă’rarea ţărel; ţara face pentru ea sacrificii, iar ea trebue să fie înţeleaptă, patriotică şi gata a se jertfi, dar nu gala la pronunciamente. (Aplause prelungite). Oînd am aflat că acei militari sunt absolut decişi să meargă înainte şi să facă ceea ce aii făcut şi cină am văzut cîţi ofiţeri au demisionat şi câ.i nu, atunci, cunoscînd lucrurile, a fost pusă iu Voinţa Naţională acea informa, ţiune cum că li se vor reda gradele cînd vom fi in poziţiune (Rîsete). Nu aveţi de ce rîde. D. Take loncscu. Ba am de ce. D. G. Cantacuzino, ministru de finanţe. Le datoram o consolaţiune morală acelor lii sau 14 ofiţeri pe nedrept loviţi (Aplause din partea d-lui T. Ionescu). Frumos, admirabil, dacă ar fi fost aşa; dar dacă n’a fost aşa ? Şi avi ţl să vedeţi că n’a fost aşa. Faptele şi actele tăcute apoi de actualul ministru de finanţe, dovedesc căfira-rada cu armată naţională, cu Europa care ne priveşte, sunt simple declaraţii pentru a se apăra astă-zl. Căci, d !or,esteu-şor să faci declaraţii de principii corecte apres coup, adecă atunci cind nu al ne-voe a le călca, asemenea declaraţii nu au valoare. Oamenii de principii se cunosc in momentele cind au interes do partid a le călca şi totuşi nu le calcă, le respectă. Cind eşlî la guvern, este uşor să faci declaraţii ca d. Cantacuzino : «disciplina armatei este lucrul cel mal sfint» Dar meritul ar (i fost dacă actualul mi nistru de finanţe ar fi respectat acest principiu şi nu s’ar fi amestecat în mişcarea militară la 1894, cind era în opoziţiune, cînd stătea greft politiceşte, d-sa şi partidul. Meritul este ca să fii în mare restrişte politică şi totuşi să te abţii de a te servi ca de o armă de partid ’de chestii de acelea care ating ordinea fundamentală a unul Stat. Acest lucru l’as fi dorit să ’l văd de la dvoastră la 1894. Cineva nu este sfint numai fiind-că se retrage in o pustietate — citiţi viaţa sfinţilor şi veţi vedea. Sfinţii mal trebue să resiste la ten-taţiunl, la porunci diabolice, la apetitu-rile rele, la ispitirile diavolului care îl împing la păcate. Rezistat-aţI d-voastră la tentaţia de a încuragia şi aţiţa pe ofi-ţeil la nedisciplină PNu, şi o voi dovedi 1 Căii d lor, veţi vedea că faplele cari urmează nu justifică cuvintele frumoase cari s’afl pronunţat în Parlament. Dar mal întâii! să dăm citire şi ex-plicaţiunilor d lui Delavrancea, caii sunt foarte precioase. D-sa, cu acea sinceritate care tot-d’auna l-a caracterisat şi care de multe ori i-a făcut răO, căci numai sinceritatea l’a făcut să fie obiectul atacurilor d lui Prim-Ministru, d-1 Delavrancea spune lucrurile aşa, în cit le iau fără nici o reservă : Iacă adevărul: cu două săptămînî înainte de primirea demisiunel colective, vine la mine un ofiţer, un brav, un adevărat om al armei salo, un cavaler gata Ia orl-ce jertfă, un ezemplu de bărbat preparat pentru suprema jertfă, şi’ml espuno holărîrea tor nestrămutată d’a părăsi armata. Cind m’atn gîndit la cel care voia să’şl dea demisiunea şi la alţi buni cama'azi al lui, vă mărturisesc că am insis'at să revie asupra hotărî rol lor. Sitnţiam că asemenea bravi erafl necesari cavaleriei noastre. Şi fiind-că îmi pre-senta jurdmîntul lor şi diferite acte pentru a’mi da părerea asupra redacţiuuei, l’am refu-sat, rugîndu'l să se mai gîndească, cercind să’I dovedesc cit perdo armata prin retragerea lor. A doua zi a revenit Iară. Şi eu am stăruit în părerea mea. A treea zi, numai a treea zi am spus d-lul Cantacuzino, onor ministru de finance ceea-ce ml ceruse ofiţerii de cavalerie prin camaradul lor. Da, recunosc că d. ministru de finanţe, după o clipă de gindire s’a pronunţat exact in sensul celor espuse de d-sa erl. Zie sensul, căci mi-ar fi imposibil să’I reproduc cuvintele, după atiţia ani. Vă pre viu că d. Dumitru Sturdza a aflat mai tirziii. In seara zilei în care mă dusesem la d. ministru de finanţe, a revenit la mine ofiţerul, şi din noii s’a încins discuţiunsa între noi. într’un mommt, cînd discuţiunea era mal aprinsă, ofiţerul punind mîna pe garda săbiei mi-a zis cu o einoţiuue covîrşitoare: «mal bine voia virî această sabie in mine, de cit s’o port la brîfl cu dispreţul ce se aruncă asupra cavaleriei». II cunoşteam bine. Şi cu tot regretul, sincer şi adine regret că asemenea ofiţeri nu vor mai fi în armata noastră, am consimţit să dau actelor lor o redacţiune mai potrivită cu o hotărâre aşa de gravă. Am ţinut, şi părerea mea a fost admisă cu entusiasm, ca din actele lor săreeasă că vor păstra in tot-d’auna nestrămutată credinţă şi dragoste drapelului, Ţârei şi Hogelui. Eacă, d-lor, lot adevărul. Aceste destăinuiri fac foarte delicată sil naţiunea acelora cari sunt în joc. Dacă n’ar şti cine-va că d-1 Delavrancea este un om cinstit şi sincer, ar crede că destăinuirile acelea Ie a făcut intr’o inten-ţiune maliţioasă de a pune intr’o posi-ţiune foarte delicată pe acel cu cari se luptă in momentul acesta. D. Delavrancea recunoaşte că cu două săptămînî înainte de ce ofiţerii să’şl dea demisiile — ceea ce face pe la 15 Ianuarie 1894, acel ofiţeri au venit la d-nia sa, ’I-aQ presentat jurămtntul şi toate actele, s’a dus la d. Cantacuzino pe care l’a pus în curent cu misiunea ofiţerească şi le a corectat actele după ce s’a consultat cu directorul Voinţei. O observaţie. — Dacă D. Cantacuzino era aşa de intransigent cam cum are ae rul în chestia disciplinei, de ce nu a oprit pe d. Delavrancea de ase amesteca şi de a da o «redacţiune potrivită cu o hotărîre aşa de gravă» actelor presen-late? De ce? Dar ia să vedem ce conţinea acel jurămînt. Dacă el ar li fost ceva anodin, amestecul il înţelegeam. Dar nu. Jurămînlul este de o gravitate excepţională, el dovedeşte starea foarte ncdiscip'inată a unul număr de ofiţeri de cavalerie, starea spiritului în care’ se aflau ofiţerii cum a spus d. Costinescu, numai o scuză afl, scuza că au fost îndemnat! şi încurajaţi. Eată’l. ’ .fiitiitsvs' Pe onnre, pe conştiinţă şi pe demnitatea noastră de oameni şi tio militari, jurăm <-ă ne vum ridica solhlariceigie In potiva orl-cărela măsnri «le represiune, trimiterea Înaintea consiliilor «lc răz-boiii şl «te reformă sau Închisoare mai mare «le 30 zile, sau punerea iu disponibilitate, luarea «Ireptnrilor «le presentare ta examenul «le miilor tu potriva «1-lor.... şi orl-care din semnatarii acestui jurămînt, din causa misiunel ce, lor, colegi şi fraţi de arme le încredinţăm spre atingerea legitimului nostru scop; că solidariceşte vom face tot ce ne va sta prin putinţă pentru reintegrarea în drepturile lor, şi ncputtnd pe altă cale, prin imediata «lemisie a noastră a tu taior.; că ne vom supune desăvîrşit la holărîrea ce delegaţii noştril vor lua in misiunea lor; că acela care va călca acest jurămînt, va fi tratat de laş şi obligat a demisiona din armată pe care sperjurii nu pot de cît a o desonora; că dacă nu va demisiona, va ii nitragiut «lc lie-care din noi, fără ca vre-nnnia din noi să*î iie îngăduit a «la acea reparnţinne cavalerească care nu e ptirmisă faţă «Io nn sperjur; că tot ast-fel va fi considerat şi tratat acela care va destăinui, in tot sau în parte, hotă-rîrea noastră orl-cărel persoane străină de noi, fie chiar şi vro-unul ofiţer din armata noastră, care n’ar fi depus şi sub-scris acest jurămînt. Jurăm respectarea şi supunerea desăvîrşită la toate aceste puncte, pe conştiinţa şi pe demnitatea noastră de oameni şi militari. 4 Ianuarie 1894. Observaţi gravitatea: «jurăm că ne vom «ridica solidariceşte în potriva ori cărei «măsuri de represiune». Va să zică revolta, nesupunerea înaintea legilor, faţă cu codul penal militar. «Că ne vom ridica contra trimeterel «înaintea consiliului de răsboifl şi de re-«formă». Va să zică nesocotirea tribunalelor militare legale. «Ne vom ridica contra punerel în dis-«ponibilitate». Va să zică hotărirea de a nesocoti organele militare legal constituite. Apoi demisiunea in oorpore, ceea ce este asmuţarea la părăsirea armatei. «Că dacă vre unul nu va demisiona, «va fi ultragiat de fie care din noi». A-dccă presiunea şi intimidarea faţă cu camarazi, îndemnarea la revoltă!! Cu alte cuvinte ofiţerii prin acest ju rămint luau angajamentul ca să se revolte in contra tutulor îndatoririlor pe care un ofiţer le are faţă cu legea, cu regulamentele şi cu disciplina. O voce. De unde aveţi acest jurămînt? D. G. Panu. Jurămfntul e acela care s’a publicat de uu ofiţer din cel părtaşi, şi pe care «Voinţa Naţională» precum şi guvernul l’a recunoscut de esact. «Voinţa Naţională» a adaugat chiar, că acest jurămînt era cunoscut de acum trei ani; nimeni dar nu contestă că jurămînlul e astfel. Mi se pare că aceasta eo stare foarte îngrijitoare, cînd ofiţeri in număr de 120... D. Co’onel A. Budişteanu. Cine ’l-a împins la această stare? D. G. P mu. Aveţi să vedeţi îndată. (Întreruperi). Dar, poate încă va crede cineva că cine ştie ce împrejurări grave, cine ştie ce acte de se’bătăcie de la superiori i-a provocat pe ofiţei I Ia asemenea act? De Ioc. Iată ce a fost. Acum cîţl-va ani, se ş'ie, că arma cavaleriei era arma cea mal slabă din toate armele noastre; acum poate e alt-ceva; pe atunci cavaleria după recunoaşterea tutulor oamenilor competinţl şi chiar după declaraţiunile cilor-va miniştri, lăsa de dorit din mal multe puncte de privire compara'ă cu infanteria şi artileria. De altminteri, nu e de mirare; in arma cavaleriei este o stare de lucruri deosebită de acea din ce!e alte arme. Arma cavaleriei are peste tot locul o www.dacoromanica.ro fisionomie specială. Cavaleria prusacă şi franceză şi ele afl aceaşl libertate de â-lurl şi oare care spirit de frondă, oare care mîndrie exagerată, o laudă de sine dusă Ia îngîmfare şi o libertate de lim-bagift şi de apucături pe care n’o găseşti in acelaşi grad la artilerie, infanterie şi genifl. Este destul să fac aluzie la anecdota povestită de Schopenhauer, care stînd la o masă cu ofiţerii de cavalerie paria cu dînsul singur pe un napoleon, că el nu vor vorbi de cît de trei Înecuri, şi la fie-care sfirşit de masă îşi lua napoleonul înapoi pentru că tot-d’auna cîşliga pariul. EI bine, d-lor, Ministrul de atunci vă-zî’-d că la examenul de căpitani s’a prezentat foarte puţini din ofiţerii de cavalerie şi din cari numai doi au reuşit, natural că a trebuit să se îngrijească de o aşa rea stare de lucruri. Ministrul a hotărît să numească un inspector, care să fie băgător de seamă la abaterile ofiţerilor, ca să pună o mină mal severă asupra cîrmuirel acestui corp, şi a numit pe generalul Cantilii. ’ Vu întreb acum d-lor, avea drept ministrul să numească un inspector de cavalerie pe orl-eine? Face ministrul un act aibitrar, cind numeşte un general, Inspector? Trebuie el oare să ceară a-visul ofiţerilor, ca să vadă dacă agrează pe cutare inspector ori nu ? Apoi ce moravuri ar mal fi acestea?! Vedeţi că din acest punct de vedere nemulţumirea oficerilor de cavalerie era absolut nelntemeeată, şi hotărirea de a se rescula absolut sediţioasă. Mal departe: după lege, ştiţi că ofiţerii din Stat major, trebue să treacă prin toate armele ca să-’şl facă stagiul, căci el sunt conducătorii armatei In timp de resboifl, şi generalul ministru de resboifl de atunci, vflzînd starea descrisă mal sus, nu a făcut a't-ceva de cît a permuta provizoriii un număr de ofiţeri din statul major, ca să-şl facă stagiul în arma cavaleriei; acest lucru se impunea cu atit mal mult, cu cît cum am arătat nu se reuşisă de cit 2 ofiţeiI h examenul de căpitan, cel 1 alţi erafl destul de tineri şi prin urmare puteafl să mal aştepte pînă ce ofiţerii de stat-major să-’şl facă stagiul. Ei bine, d-lor, din acest motiv a nu-mirel generalului Cantili ca inspector, şi prin faptul că ministrul de resbel a adus un număr de ofiţeri din statul-major, care, după lege, trebuiai! să treacă şi prin arma aceasta, spre a’şl face stagiul, aceste fapte au provocat întrunirea, concentrarea şi redactarea jurămin-tulul de mal sus. Acum, dacă vă uitaţi d-voastră la motivul mic — căci nu puteţi spune că era mare—care a dat pretext ofiţerilor de a se mişca şi la jură-mîntul extrem de grav, ia care el afl ajuns, acela de a să ridica In contra tuturor legilor, v6 puteţi închipui că a trebuit să fie la mijloc alt-ceva, ceva strein pentru ca lucrurile să ajungă aci. D-lor, este cunoscut un lucru că cariera militară este foarte briliantă, însă acela-ce se destină el, contractează o mulţime de îndatoriri mult mal stricte ca celelalte cariere. Cînd un băiat se face ofiţer el ştie ce-I aşteaptă, ştie că acolo va fi supus la o disciplină de fier, ştie că nu va avea dreptul să discute ordintle sau pispoziţiile superiorilor de cit în marginele reglementelor, ştie că nu se poate plînge superiorului 'de cît pe cale erarhică, ştie că libertatea lui de spirit este strînsă într’o chingă de fier, acea a disciplinei şi a lrgef, şi ştie că armata numai prin disciplină trăeşle, ştie că individul este de multe ori sacrificat interesului superior, ştie că dreptatea se manifestă prin 'canalul bine reglementat al disciplinei şi al su-punerel erarhice. Alminterea nu e armată, cu liberul arbitru şi cu libera discuţie, cu libera facultate de a lua hotărîrl în afară de lege. In adevăr, sunt armate cu moravuri mal puţin drastice precum cea din Svi-ţera, armata acea a Slatelor-Unite, dar ele nu trec drept armate proprifl zise. Noi am împrumutat de la Germani, Franci zi, etc., tipul organizaţiei armatei noastre şi acolo trebue să’căulăm o-rien tarea. Armatele cari se ţin în fruntea lu-mel sunt acelea cai! sunt supuse disciplinei, căci dreptatea, din nefericire, de multe ori nu se poate manifesta de cît sub forma disciplinei; între disciplină şi dreptate, mal tot-d’a-una legile şi regulamentele liotăresc disciplina; să Spună colonelil şi generalii de astă-zl, prin cile dureri, prin cîte suferinţe morale n’afl trecut de cile ori s’afl crezut ne- dreptăţiţi, de cîte ori afl trebuit să înă-duşe revoltele sufleteşti fără să facă jurăminte sediţioase, dar el şi-au zis: trebue să răbdăm. D. general G. Anghelessu. Aci este eroarea mare. In armată disciplina se întemeiază pe încrederea tuturor în dreptatea şefilor. Aceasta este baza principală. D. G. Panu. Ce sunt de vină efl dacă făcînd ceva în binele şi în interesul general al armatei, dacă voesc să reformez o armă, şi prin aceasta nemulţumesc cîţl-va ofiţeri. Aceasta îndreptăţeşte pe ofiţerii nemulţumiţi să facă pronunciamenle ? Negreşit că nu. EI puteafl să se plingă dacă erafl nedreptăţiţi, pînă la şeful suprem al armatei, şi de sigur şeful suprem îe dădea dreptate, dacă o aveaţi. Dar plîn-gerea lor trebuia să o facă pe calea erarhică, iar nici de cum pe calea apucată. In tot cazul, orl-care ar fi părerea noastră, nimeni nu poate susţine că acesta era mijlocul prin care nişte ofiţeri puteafl să-şl facă dreptate. Acum vifl la întrebarea d-lul colonel Budişteanu: dar cine sunt acel cari i-afl încurajat? D. coK Budişteanu. Nu cine i-a încurajat, dar cine i-a silit să facă pronunciament. D. G. Panv. Orî-cine l-ar fi silit, încă nu ar fi avut dreptate să facă pronunciament. Dar să vedem cine i-a îndemnat să persiste pe această nenorocită cale. D. general Catargiu. Aştept cu nerăbdare. D. G. Panu. In 1894 d. Delavrancea nu avea un rol alît de important în partid, ca d. Canlacuzino care era dintre şefii partidului. La 15 Ianuarie d. Cantacuzino avea cunoştinţă şi de mişcarea ofiţerească şi de jurămfntul sed’i-ţios, deci era în stare să-şl dea seamă de gravitatea faptului. Acest lucru l’a mărturisit şi d. Delavrancea şi d. Costinescu. D. Cantacuzino cunoaştea concertarea a 120 de ofiţeri, care, o mal repet, făcuse un jurămînt ca să nu asculte do legile ţărel. Vă întreb : cînd un şef de partid, un om politie, află ast-fel de lucruri, care este datoria sa? Să se amestece? Să încurajeze? Să aducă chestia in Parlament? Să dea sprijin? Safl să dezaprobe? Safl în cazul cel mal răfl să păstreze cel mal strict neamestec? Evident că aceasta din urmă este datoria unul om politic, cu atît mal mult a unul partid de guvernămînt. Ce s’a întimplat însă? La 15, 16, 17 Ianuarie afl loc întrevederile ofiţerilor demisionaţi cu d. Cantacuzino prin intermediarul d-lul Delavrancea, la 18 corijează d. Delavrancea jurămintul, la 19 d. Stoicescu anunţă o interpelare pe care o dezvoltă la 22 Ianuarie II... Şi interpelarea ce are de scop? Tocmai această ce.stiune, cestiunea armei cavaleriei, nedreptatea ofiţerilor. Daţi ml voe să vă citesc cîte-va pa-sagil, să vedeţi cum avea cunoştinţă d Stoicescu de acest lucru şi cum’ ’l ‘prezintă Parlamentului. Interpelarea rl-lui C. Sloiee&eu Camera.— Şedinţa de la 22 Ianuario 1894 D. C. I. Stoicescu. Fie-ml permis, pleclml do la această idee, să intru în desvăluirea unor anume atitudini, pe cari d-nul ministru pare că le are pentru o oare-care armă. Sunt oameni, cari afl, în adevăr, un fel de repulsiune, pentru ore-carl lucruri; şi să pare că d. ministru de resbel are un parti pris în contra unei anne speciale, pe care nu o vede cu ochi de cumătră: cavaleria. ...AtîţI ofiţeri buni de cavalerie, ca căpitanul Săulescu, Christache Popovicî, Toplicescu, Cerchez, Băjescu, Urm, Milicesu şi alţi ofiţeri buni de cavlerie, văd cu mîlmire că locurile lor să ocupă de ofiţeri din alte arme, în loc să fie el înaintat! în arma căreia şi-afl c msaerat stu-diele lor. .Reflectaţi serios, d-le ministru, la nemulţumirile ofiţerilor, ei seduc şi lasă golul înrîn-durile armatei, gol care se va resimţi şi în jurul treptelor Tronului, care are nevoe ca şi ţara, de apărarea lor. Aduceţi îndreptarea pînă mai este încă timp, căci alt-ftl veţi ajunge la o adevărată şi ncremediabilă desorganizare a armatei. Ce însemnează acest lucru, este o prevestire, safl un lucru ştiut? Nu era o prevestire ci era un lucru ştiut. Dar aveţi să ziceţi că d. Stoicescu dădea un sfat guvernului. Da, aşa ar fi fost dacă d-sa nu ar fi avut cunoştinţă de jurămînt, dacă nu ar fi ştiut ce cer ofiţerii şi ce înţeleg el cind cereau să li se facă dreptatej 2 SUPLIMENT LA «EPOCA» da, aşa ar fi dacă d. Stoieescu ar fi ştiut că are a face ru nişte ofiţeri blinzl dar nemulţumiţi, dar d-să ştia contrariul, d sa lua in parlament apărarea unor ofiţeri râsvrălitorl care se legase prin un ju-răniînt. Este permis unul partid ca să ia apărarea unei a^t-fel de cauze în parlament ? Numai poţi,-tu, partid politic, să efl apărarea clnd ofiţerii vor să iasă din calea legală. Ce cereaîl ofiţerii aceştia? Îndepărtarea generalului inspector şi izgonirea din cavalerie a camarazilor lor veniţi din stalul major. Să putea susţine ast-ftl de cauză? Chiar d. Sturdza ştia aceasta, era concertat cu d. Stoieescu, căci in interpelarea d-sale de la 4 Fele bruarie din Senat zicea : «după cum a zis in interpelarea sa de la 22 Ianuarie amicul meu d. Stoieescu». Va să zică era o concertare din partea întregului comitet al partidului ca să se aducă in parlament un act care trebuia reprobat de toată lumea. D. Cantacuzino, in explicaţiile dale în Martie in Cameră, a pretins că, intri bat în chestia ofiţerilor la 1804 de d. De’avraucea, a zis că partidul nu trebuia să se amestece. Cum se face atunci că peste două trei zile d. Stoieescu face interpelarea în parlament? Cum se potriveşte declaraţia d lui Cantacuzino cu fapta aceasta? Interpelarea d-lul Stoieescu dovedeşte înţehge-rea dintre ofiţeri şi capii partidului. Ea este o încurajare dată mişcărel. Căci să se observe că in momentul interpelărel d-lul Stoieescu nu se adunase toate iscăliturile, era în curs de formaţiune acest lucru, de vreme ce tocmai la 31 Ianuarie ofiţerii îşi dafl demisia. Dar de acum începe vinovăţia şefului partidului. Ea 31 Ianuarie ofiţerii, în număr de 120, îşi dad demisia iscălind următoarea decisiune : tpntisnxM: Art I-iii. Pe ziua de 1 Februarie 1894, noi, ofiţerii de cavalerie, ne dăm demisii şl voui rf |»t‘(a-<» >. «Ori cit de gravă ar li fapta ofiţerilor de cavalerie, nimeni nu are dreptul să le aducă cea mai mică acuzaţiwne. Va să zică, gazeta d lui Cantacuzino, ştiind decisiunea revoluţionară a ofiţerilor, spunea că nimeni nu le poate aduce acuzaţiunl. Ce însemnează aceasta? Dacă nu li se poate aduce nici o acuzare, înseamnă că ofiţerii aveaft dreptate. Aşa înţelegea d-nia-sa a nu se amesteca în afacere? D. col. Al. Budişteanu. Presa este liberă. D. G. Panu. Dar nu era chestie de presă, ci de partid. Dovadă că a doua zi se face chiar o interpelare în Cameră, şi aţi pus să facă interpelarea pe d. Fteva. D. Fleva ’ml-a declarat că nu a ştiut nici o dată nimic din ceea ce era dedesubt. D. St. Peruţeanu Buzău. Dar naiv mal era d. Fleva. D. G. Panu. Am citit discursul d-sale şi am văzut că în adevăr zice: nu ştiu căuşele cari ar fi provocat, nu cunosc nimic în această cestiune. Vorbele dar coneordează cu discursul de la 1894. In acea interpelare se iaa-părarea ofiţerilor cari îşi dăduseră deja de-misiunea. Vă întreb: Cînd 120 de ofiţeri îşi dafl demisiunea, care trebue să fie atitudinea unei oposiţiunl? Să ia apărarea lor fă- ţişe? sâ'I încurajeze prin notiţe, prin interpelări ? Este cu neputinţă acesl lucru. la să vă dafl un exemplu de cum am procedat noi. Acum doi ani a fost greva funcţionarilor căilor ferate. Noi eram în oposiţiune. Greva aceea putea să ia un caracter lot aşa de mare ca şi cea-altă şi să paralizeze întreaga mişcare de călători şi întregul nostru trafic. El bine, dspaite de a încuraja,— si a venit la noi funcţionarii ca să le dăm sprijin,—totuşi le-am zis: cum se poate să desorganizăm noi un serviciu numai pentru plăcerea de a face încurcături unul guvern, şi gazetele noastre, nu numai că nu afl încurajat, dar încă afl dezaprobat acea grevă. D-v. in opoziţiune nu numai că n’aţl desaprobat, dar aţi găsit că nici o învinuire nu trebue adusă ofiţerilor. Ba, mal mult, în seara zilei în care d. Fleva a făcut interpelarea, adică la 3 Fevr. ială o notiţă pe care a re-cunoseut’o d. Cantacuzino ca făcută de d-sa : «Guvernul răspîndeşto pe toate părţile z.go-molul că are să primească demisiunile tuturor ofiţerilor. «Această ştire este mincinoasă şi tendenţioasă. Guvernul nu poate să le primească de-rnisiunile şi nici nu poate ieşi din încurcăturile pe care neghiobia lut le-a făcui. “De alt-fel, chiar dacă guvernul actual ar primi aceste demisiunî şi ar dezorganiza astfel cavaleri i, guvernai nu poate de cit să cadă şi or care guvern ar veni îa locul lui, nu poate face alt-fel de cit a-î reprimi pe ofiţeri în armată prin o lege specială şi a le considera vechimea». La această dală cînd d. Fleva a făcut interpelarea în Cameră, demisiunea ofiţerilor nu era primită ; ea s’a primit a doua zi la 0 ore după dezvoltarea interpelării d-lul Sturdza la Senat. Cînd dar guvernul căuta să împedice ca ofi-' ţeril să execute decizia lor şi să aranjeze această afacere, Sturdza anunţa interpelarea sa după aceea a d-lul Fleva, iar organul d-lul Cantacuzino publica notiţe ca cea de sus, care este o sfruntată încurajare Ia rezistenţă şi o primă pentru cel ce vor perzista. ’ El, apoi, acum suntem în deplină dovadă de aţîţare la indisciplină. Va să zică, in momentul cînd ofiţerii stăteafl la îndoială, aţi văzut ce notiţă publica Voinţa Naţională. D-v. spuneţi că acestea sînt notiţe de gazetă. D. Cantacuzino a declarat în Cam-ră : Aceasta am fâcut’o ca o con-solaţiune pentru bieţii ofiţeri cari erau deja demisionaţi. Inexact! nu li se primise încă demisiunea, prin urmare nu era o consolaţiune ci o încurajare ca să persiste într’o atitudine revoluţionară. EI, omul care a scris această notiţă e astăzi pe banca ministerială ; şi acum mă întreb: cum rămîne cu declaraţia d-sale din Cameră, că în 1894 a fost contra amestecului în mişcarea ofiţerească ? Dar să venim şi la d. Sturdza, la d. prim-ministru actual. A doua zi după interpelarea d-lul Fleva, la 4 Februarie, d sa îşi desvollă pe a sa. D. Delavran-cea ne-a spus în Cameră că d. Sturdza a aliat de. concertarea ofiţerilor mult mal tîrzifl. Să vedem : d-sa a desvoltal-o după trei zile, va să zică a anunţat interpelarea la 1 Februarie, a cunoscut’o materialmente la 1 Februarie: la 1 Februarie era jurămîntul, era decisiunea, era demisiunea, era toiul, va să zică era actul de indisciplină consumat, adus la cunoştinţa partidului şi cu atlt mal mult la cunoştinţa d-lul Dim. Sturdza, şi cine face interpelarea aceasta prin care să aţîţafl ofiţerii la rezistenţă şi la ne-disciplinâ ? Este d. Sturdza care afecta un mare respect pentru disciplina în armată. In adevăr, în programul de la Iaşi iată ce spune asupra disciplinei în armată: •De aceea se cere ca în armată să fie o ăis-•ciplină, pentru ca convingerile să nu se poată •dărîma nici prin frică, nici prin ademeniri, •nici prin calcule personale. «Armata este acea instituţiune care trebue să «stea constantă, neprihănită/ constant devotată statului, Suveranului, naţiune!. Este dar cu ne-«putinţă să-şi poată închipui cine-va o armată •bună în care legea scrisă şi legea nescrisă a *moralei să nu domnească şi în care disciplina «să fie decăzută. 0 urmată în care legi şi dis-•ciplină nu ar fi, este o adunătură de oameni •cari poartă uniforma, dar cari nu reprezintă •nici o putere». Perfect, dar cînd al asemenea principii şi cînd at cunoştinţă de o mişcare militară, chiri al cunoştinţă că s’â făcut ju-rărnînt ca să se calce legile şi prin urmare disciplina, cînd al cunoştinţă de o declaraţiune care zice: cerem* să se dea afară generalii noştri şi colegii noştri din armată, oare se potrivesc aceste frumoase principii cu a veni în Senat şi a face o interpelare, tocmai atunci cînd cea mal elementară noţiune de ordine este ca să nu încurajezi asemenea acte? Vin deci la interpelarea d-lul Sturdza în Senat. Aţi văzut că d-nia sa ştia perfect de mişcarea ofiţerilor. In interpelarea sase face că nu ştie nimic! Este aceasta cinstit? Este corect? Al doilea, d. Sturdza a încurajat şi a apărat în Senat acea mişcare. lată ! «Ori re se va face—şi nu mă preocup de ceea ce se va face—aceste demisiunî numeroase sînt un semn rău pentru administraţiunea ministerului de resbel. Este un semn şi mai rău pentru administraţiunea generală a cabinetului întreg, că ministerul n'a ştiut împedica o asemenea întîmplare». Perfect, dar oare, d-le prim ministru, cum se face că numai pentru administraţiunea ministerului de răsboifl găsiţi cuvinte de critică? Cînd aţi abordat â- ceastă cestiune pentru ce n’aţl observat şi cea-laltă parte a câlcărel disciplinei din partea ofiţerilor? Jurămintul, decla-raţiunile, etc. nu însemnaţi nimic pentru d-voastră? Banca ministerială era singură vinovată, după cum spuneţi mal departe? Căci ială ce mal spuneţi: «Faptul care ne preocupă ai lăzi e ne mal pomenit In analele militare ale ţârei noastre şi in analele militare ale altor ţări. Deplorabil fapt, dar e consecinţa logică a arbitrariului. Cînd ar-bitrariul se pune într’o adminislraţiune, cînd ar-bitrariul se pune in guvern, nimeni nu ştie unde merge: nici acela care usează de arbilrarifl, nici acela care suferă arbitrariul». Voci. Foarte bine. D. Gh. Panu. Va să zică luaţi act. Vă foarte mulţumesc. D-v. ca oarmnl de ordine şi disciplină, nu vedeţi de cit numai o parte, iar cea-laltă parte, /e revers de la rnedaille, n’o vedeţi? Dar ceva mal mult. D. Sturdza a lăudat şi încurajat pe militarii răsvrătiţl în acea interpelare. Iată cum se exprimă: «Cînd privesc spre aceste demisiunî cari s’a ii dat zilele acestea de o mulţime însemnată de ofiţeri, mă înfiorez cînd gîndesc ce a trebuit să sufere aceşti bărbaţi ca să fie siliţi să'şi rupă ţehd vieţei lor, posiţia lor în societate şi între concetăţenii lor*. Cu aceasta nu se încurajază indisciplina? Aceasta vă deosebeşte pe d-v. de noi, că n’aţl văzut în această chestie de cit răsturnarea guvernului, căci altmintrelea în interpelarea d-v. aţi fi avut grija, dacă nu eraţi orbit, să ziceţi: «guvernul esle vinovat poate de neglijenţă, dar tot aşa de vinovaţi sînt şi ofiţerii cari ’şl-afl călcat jurămîntul şi afl făcut un început de pronunciamento», dtcla-raţiune care ar fi salvat situaţiunea. De ce n’aţl făcut aşa? De ce prin notiţe în gazete şi declaraţiunl în parlament aţi voit a lovi numai în guvern, nu şi in ofiţeri? Dar mal mult, d-lor, in seara zilei de 4 Februarie, afl fost primite demisiunile ofiţerilor, chiar după ce se închisese discuţia asupra interpelărel d lui senator Sturdza Etbine! credeţi d-v. că cu aceasta s’a sfirşit campania? D. Carp, văzînd notiţele din «Voinţa Naţională», care încurajaţi pe militari la revoltă, precum şi îndemnurile din parlament la rezistenţă, strigase: «asemenea cuvinte sînt criminale, aţîţarea pe care o faceţi d-v. este criminală». Voinţa Naţională relevează această esclamaţie, ea răspunde la ea în următorul chip : In numărul nostru de la 4 Februarie, noi am publicat următoarele, vorbind despre dimisiunea ofiiţerilor de cavalerie: «Guvernul răspîndeşte pe toate părţile zgomotul că are să primească demisiunile tuturor ofiţerilor. «Această ştire esle mincinoasă şi tendenţioasă. Guvernul nu poate să le primească demisiunile şi nici nu poate eşi din încurcăturile pe cari neghiobia iul Je-a făcut. «De alt-fel, chiar dacă guvernul actual ar primi aceste demisiunî şi ar dezorganiza cavaleria, guvernul nu poate de cît se cadă, şi ori care guvern ar veni în locul lui nu poate face alt fel de cit a-î reprimi pe ofiţeri în armată i printr’o leg* specială şi a Ie considera vechimea Apoi «Voinţa» continuă: «D. Carp, erl în cameră, a spus că asemenea rindurl sunt criminale. «Noi menţinem credinţa noastră, ori ce ar zice un smintit cinic». •Nebun sîngeros.. doreşti prea mult sînge şi în acest sînge le vel îneca». Iată cu ce apostrofă se întîmpina o vorbă cuminte a d-luî Carp, care zicea că asemenea îndemnuri sunt criminale absolut şi nu se pot califica. Eî bine, D-lor, din toate acestea ce re-sultă? Care a fost rolul Dv. ? A fost un rol foarte trist. Graţie energiei ministrului de resbel care a reprimat mişcarea, îndemnul d-voastră la revoltă nu a is-butit, iar altă dată poate să nu fie un om energic care să reprime mişcarea şi atunci dacă repetaţi ceea-ce aţi făcut la 1894 puteţi să ajungeţi. — °i d-lor, gîndiţi-vă că nu d-voastră era să profitaţi în mod stabil, să desorganizaţi armata, căci chiar clacă la 1894 aţi fi resturnit guvernul, aţi fi fost prisonierul spiritului de nedisciplină al armatei, era să fiţi nevoiţi a face concesiuni nemulţumirilor de tot soiul şi odată intraţi pe calea aceasta a concesiunelor, eraţi siliţi să faceţi şi alte concesiuni, şi era să ajungeţi la un moment dat în mîna ofiţerilorjturbu- J lenţi, trebuia în un moment dat să vă demiteţî şi să vă succeadă d-voastră un guvern care să uzeze de rigorile cele mai mari pentru a distruge cangrena din armată Din nenorocire s’a evitat aceasta, însă D-v. n’aţî făcut nimic să o evitaţi, din contră. In urma acestei expunorî documentate am foarte puţine de spus apropo de scrisoarea căpitanului Buhlea — citiţi această scrisoare şi veţi vedea că toate ce spune căpitanul Buhlea sunt confirmate prin însăşi actele, notiţele şi interpelările d-voastre. Ce a spus căpitanul Bu-lilea? că fruntaşii liberali î’au îndemnat şi susţinut. Am dovedit că aşa este, că jurămîntul cu cele-lalte acte au fost redactate în biurourile Voinţei. Exact—dovadă mărturisirea d-lul Delavrancea—că li s’au făgăduit reintregrarea. Dovadă notiţa pusă în Voinţa de d. Cantacuzino; că pînă a-tuncî li s’au făgăduit slujbe, perfect exact, fiind că afl fost puşi prin slujbe. Atunci ce? Scrisoarea acestui d. ofiţer a căpătat două desminţirî: una din partea cîtor-va ofiţeri demisionaţi care să mulţumesc a’l desminţi ceea-ce nu probează nimica şi alta a d-luî general Budişteanu în Senat. Desminţirea d-luî general Budişteanu nu e o desminţire propriu zisă, ci o confirmare a celor spuse pîuă acum. Iată cum s’a exprimat d. general: Faptele, d-lor, sunt ast-fel: fiind ministru de resltel, tntilnesc pe doui din aceşti ofiţeri, cari îmi cer să'mi vorbească, le-am spus să vină la minister; vin 7—8 ofiţeri din aceştia şi ’i întreb : ce doriţi ? îmi respund: —Voim să fim reprimiţi în armată. Efl le-am răspuns foarte categoric: aceasta efi n’o pot face. Le-am respuns foarte categoric că aceasta eu n’o pot face. Corpurile legiuitoare însă, dacă ar voi, ar putea foarte Dine, prin o lege din iniţiativă parlamentară. chil ca eu să văd Mică şi atunci să fac safi nu aceasta, şi le-am adăogat: adresaţi-vă, dar, prin petiţiune Camerei deputaţilor. Perfect de exact, este respunsul d-lui general. Căci d-sa nu putea să’i primească în armată fără o lege şi chiar Voinţa Naţională nu făgăduise ofiţerilor primirea lor în armată, de cît tot pe calea unei legi. O confirmare a acestora o găsim în Gazeta Poporului din 1895 care relatează... D. I). Bucşenescu. Din Monitorul oficial aveţi a citi ? D. G. Panu. Puteţi să le luaţi ca şi cum ar fi scrise în Monitorul Oficial. Ceea ce am arătat este o notiţă oficioasă trimisă Gazetei Poporului pentru a atenua impresia rea ce se produsese în public cînd se respîndise sgomotul că ministrul de resboifi de pe atunci voeşte a reprimi pe ofiţerii demisionaţi în armată. lata acel comunicat oficios din Gazeta Poporului cu data de 13 Octombre 1895: Jurnalele opoziţiei bal toba asupra cestiune! ofiţerilor de cavalerie demisionaţi, denaturind faptele petrecute cu ocazia’ venire! lor ta ministerul de răsboifl. Căutind să ne informăm la sorgintea autori-sată, am aflat că lucrurile s’afl petrecut ast-fel: D. ministru a fost rugat să primească pe aceşti ofiţeri; li s’a acordat să vie la minister. Ofiţerii s’afl presinlat şi ministrul i-a întrebat ce doresc. Cu toţi afl respuns că ar dori să reintre în armată. D. ministru le-a respuns: J7»« nu •pot să vă fac aceasta; părerea mea este că •trebue să petiţionaţi ia cameră şi dînsele vor •decide. «Şi audienţa s’a^sfîrşit. •Nimic mai mult, nimic mai puţin». Am comentat acest lucru de rîndul trecut, nu am nevoie să mai insist. Acestea concordă cu susţinerile căpitanului Buhlea. Dar, d-lor, este ceva şi mai grav. Nu numai că aţi încurageat mişcarea ofiţerilor în opoziţie, dar chiar astăzi organul d-voastră principal o aprobă. Intr’un număr proaspăt al Voinţei Naţionale sub titlu de: « Un ultim cuvînt în chestia demisiei ofiţerilor», Revista începe ast-fel: «La 1 Februare 1894 un mare număr de oft-«ţerl din cavalerie, afl demisionat.» «Guvernul conservator a dat acestei chestiuni •o soluţie care a fost asprn criticată». Adecă, rău a făcut guvernul de atunci de a primit demisiile—mai persistaţi chiar acum în această părere. Gazeta d-voastră oficială chiar acum aprobă acest pronuneiament, şi Forţa productivă anuală, până la 80.000 hectolitri Berc: iar In vastele sale pi vuiţi, se află permanent, un deposit de la 000.000 pană la 1.000.000 litri Bere, din cele mai excelente qualităţi, adică : LANGER, PILSNER şi BAVAREZA Atdt in butoae edt si in butelii. se transportă prompt ta domiciliul conform comandetor prin poştă saă No. /»/. comunică in Capitală şi Prov. Serviciu special pentru eiepeditiune in , \prompf, cu trenuri de mare vitesă. * Preciu curent se trimite franco, la cerere. www.dacoromanica.ro tflAOlICIU F1L1P LAZÂR CURTEA RBSERWCEIZEATARM Efa//iul I MOBILE Tinde asemenea pe eredtl in rate Tinde aseminea pe credit in rate O O V O A. XL E Onorabilul public poate »sl gKseaseil moliile complecte «le: culcat m — Sale «le mâne a r e —^— fii i n r o 11 r l Asemenea si 1111 mare asortiment iecte «le fantasie Atelier special de tapiţerie în care se efectuiază ori-ce fel de lucrări şi decoraţiunî după comande Evant»ie, Pufuri Mârâituri de salon, Dormeze Perniţe, IMvanurî, IMvanuri Mecanice*, Ottomane Mareldze Taburele pentru Piane ect Blazat pe concursul pe cure onorabil» şi numeroasa mea clientelă nici odată nu ml Va ref uzai, rop publicul să bine-voiască a vizita magazinele mele, asif/urăndu-l de mai ’nainle că ca fi satisfăcut alai de calitate, căi şi de preturile mărfurilor mele. MATRICIC FiEIF EAZAR Valea Tlclortei, curtea bisericei Zid tari Paturi Mm cumpăraţi Maşini sau Unelte Agricole înainte «le a vizita V E I. MĂ B MA K E MB E P a SAT MB E TOT E E E VI. MAŞINE ŞI UNELTE AGRICOLE REPRESENTANT GENERAL AL RENUMITEI FABRICI TIff. FLOTHEK DIN GERMANIA Strada Bifoescu-Yodă, No. 1 şi 8 (In dosul Aşezăm. Brîncoveneştl). - Bucureşti Bucureşti Rin Renumita Fabrică TU. FM.MB TMBESi Premiate cu iTBEBlAEBAE R A VR la concursul de la ŞCOALA DE AGRICULTURĂ de la Herestrău în 1891. RAŢOREâ RTOU/A „Flother” Model 1898. Vateiiisdie ŞOW Prevăzută cu Triplă Gurătitoare, Trei Vînturî ceea-ce nu posedă nicî o treerătoare de orî-ce alt sjstcm existent, şi Tobă pentru bă-tnt Porumb aplicabilă numai la TREERĂTOAREA „FLOTHER" ^ I i hătiml ţie zi 150 pin» la 300 clrile mari ,le porumb, cu salt fără foi. MAŞINELE V ° ■ g|gg§i a ine mi VA;:ij 14 rUIGCRl FORMALE Cu S, 3 şi 4 Brăzdare.— Tot-d’a-nna 500 -600 plagurl în Deposit ¥MbHYTlfWll S«le MtACTICE. M xf ii ^1 i?M Jt» Cu mai multe brăzdare. Mori TRANSPORTABILE, pe poslament de lemn ş. de fier, simple, duble, triple şi quadruple, din cele mal renumite fabrici, de 36, 42 şi 48 ţolurl. " V I’Ieire dc Moară FRANCEZE l-a calitate, din Laferle. sous-Jouares, Sociale Meulliere Dupety & Co., compuse din maximum 4-5 bucăţi, întregi fără piept. Toate mărimile Batoze de Pornrnb SIMPLE şi DUBLE, manuale şi cu aburi, cu Elevator ultimul sistem perfecţionat. Purele de transmisiune ENGLEZEŞTI, l-a calitate simple şi duble, şi toate lăţimile. Pompe pentru spălatul cazanelor, de incendia şi grădini. JfSasine de scărmănat lină. — Fire de postav. — Motoare cu petrol şl cu fjaz. iauple „ C.O! IN TI IN E IN T A !j“ şi Cositoare J’.VcA, < v C'U APARAT DE LEbAT SNOPI - CIT TĂIŞUL I,A „RREA FTA“ din renumita fabrică JOIIASTOIA ASARVE&TER ‘•dino Batavia (America). Model 1898. Cele mal uşoare şi solide, construite din o Oaranţle abs«>luiă pentru perfecta fiEEBcţfonare şi material s«>lâ«l al tutul«>r nia Reprezentant e/eneral a Renumitei Case SMMOW IIVIIE ER «f* RA VMAJAJF Pentru I n s t a I a ţ i îi n i de M O XI X pe rfect Auto m atice cu "V a, 1 ţ ii r i SUPLIMENT LA EPOCA