SERIA IL—ANUL IY^o^693^
NUMARţTL^10 BANI
^bosaukitkle
immem la 1 *11*	8****®1 1™1 *i " »“***
«_ m~cur**H la Casa Administraţia!
“pifesisr; ffWSSftgtf ÎS S:::" : •	'•	*» •
Un aomir f atreialtata 30 kaa! MANUSCMSELENU SE ÎNAPOI AZA BEDACTIA
jg*. 9 _ BTKADA CMMOTTM — gA 8
O singura ediţie
CA
LUNI, 23 FEBRUARIE 1898.
NUMARUL^IO BANI
Annviumui
la Baenrtftl fi judeţ* n pmhm Banal la ’ Administraţie
ia etreiaitate, dina ta	fi la
toate oficiile do publicitate fiaaacicrî la paf. IV ■	•	•	■	•	0.30	b.	liaia
„»	»	» III i	•	.	•	•	l—	W	f
»	»	> n ■	j	>	i	i	A—	*	#
Inserţiile fi reclamata	3 îsS	riadul
£3b [aamis « o• b18 S© 8ssl
TELEFOK
V« t _ ovtnt riT.*if«*v«T - *• »
Sentinţa tribunalului
O BĂFH AL 4
Ziarul L ldependcmce Rou/nictine a afirmat că opoziţiunca conservatoare face cu proiectul de lege al patentelor întocmai ce aQ făcut în 1893 liberalii cu proiectul de lege al maximului taxelor comunale, adică denaturează lucrurile ca să azmuţe lumea înpotriva guvernului.
E absolut neadevărat ceea-ce afirmă numitul ziar.
Ce am făcut noi? .
Nimic alt-ceva de cît să publicăm, făcind aplicaţiunea pentru' fie-care oraş în parte, tarifele proiectului de lege depus anul trecut în Cameră de către ministrul finanţelor, d. G. Cantacuzino.
Guvernul a afirmat că am ialşi-ficat cifrele. L’am somat de atîtea ori să arate anume falsificările de cari ne acuză, dar n’a facut-o pentru cuvîntul foarte simplu că nu e nici o falşificafe.
Dar broşurile editate de noi aîl " emoţionat ţara ?
■» Asta e adevărat. Dar numai pe guvern îl priveşte aceasta* Dacă taxele sporite de el întreit şi împătrit supară pe comercianţi şi îngrijesc pe consumatori, dacă taxele noul propuse de ministrul finanţelor nu sunt pe placul ţârei, noi suntem de vină?
Dar cu guvernul ne vom râfui altă-dată;să revenim la L’Indepen dance.
Acest ziar găseşte că proiectul guvernului e minunat de bun, e «o operă de dreptate» şi înfierează purtarea noastră, cari am fi căutînd să punem beţe in roatele guvernului Afirmăm, şi desfidem pe Indepen d»nţa să dovedească contrarul, că nu am uzat de nici un « truc» spre a ridica lumea jnpotriva guvernului. Publicînd tarifele proiectului d-lul ministru de finanţe, ne-am îndeplinit datoria pe care o are fiecare ziar de a informa publicul despre cele ce-1 interesează.
Am arătat cu aceasta, negreşit, că partidul liberal îşi calcă în chipul cel mal neruşinat angajamentul luat in opoziţie de a nu spori dările. Dar acesta e un drept al nostru, pe care nu ne înjosim să-l discjităm cu nimeni.
Perfect leali am fost faţă de o-piniunea publica ; şi numai asta importa. Dacă pe guvern îl ustură, ej „j treaba lui.
Dar, ia să întoarcem foaia. Indtpendance se încumetă să facă, fără nici un temeiti, morala opoziţiei conservatoare în chestia legii patentelor.
Să vedem cum stă numita foaie în această chestiune.
Pentru Inddpendance, astâ-zl proiectul e o reforma foarte bună, o «operă de dreptate», în contra căreia n’are nimeni dreptul să se plîngâ.
Răsfoim colecţia ziarului înde-pendance Roumaine şi găsim, la 15 Februarie 1897, într’un articol asupra aceleaşi chestiuni a paten telor, următoarele :
«Poate că el,(ministrul de finanţe) a mers In unele cazuri cam prea departe cu taxarea.»
Şi mal departe:
«Trebuie să ne oprim aci, căci enumerarea profesiunilor şi industriilor cari sunt cit mult mai greu impuse de cît înainte ori cari nu figurau în legea veche, e prea
lungă >.	.
La 11 Martie 1897, găsim, tot într’un articol asupra proiectului patentelor :
«Prevâzuserăm din primul" moment că unele dispoziţiunl prea fiscale ale noului proiect de lege asupra patentelor elaborat de d, G. Cantacuzino, voi- stîrni obiecţiuni legitime.»
Vezi d-ta!
Noi nu discutăm taxele, nu le criticăm; ci numai le dăm publici-tăţel, şi asta dă, drept Independenţei să înfiereze (!) purtarea partidului conservator.
Dar ce ;să zăcem de purtarea a-cestel fol,; care găsea ce să critice în proiectul ministrului de finanţe la Martie 1897, iar acum îl proclamă perfect ?
Ar trebui să credem că s’a întors lumea pe dos, dacă nu s’ar cunoaşte pricinile pentru cari numitul ziar se întoarce el.
Tribunalul de Ilfov, fiind sesizat de ministerul public, a dat erl, tn contra d-lnl FHIpescu, o sentinţă de condamnare pentru I delictul de duel.
In nnmele principiului egall-«tSţel cetăţenilor Înaintea legii, Întrebăm dacă toţi acel cnlpablll de acelaş delict şl a căror delicte nn s*ati prescris, vor fi urmăriţi pe temeiul aceluiaşi text de lege.
PARLAMENTUL LIBERAI
Cînd se găsesc în opoziţinne, liberala sunt cei mai înfocaţi partizani ai regimului parlamentar, pe care ar ,voi să-l vadă la aceeaşi înălţime la care e în Anglia\.
Ei bine, le oferim o ocaziune să’şi împlinească visul.	,
Cu toată delicateţa situaţiunil şi cu toate că negociările cu două puteri mari ca Germania şi Rusia nu sunt terminate, guvernul englez nu s’a ferit să (tea lămuriri, zilele astea, asupra politicei sale în China.	*	»
Prilejul i l a oferit însuşi un membru al majorităţii conservatoare din Camera comunelor, d. Ashmead Bartlett.
La noi, cu toate evenimentele însemnate din ultimii doui ani, guvernul a lăsat ţara in cea mai desăvîrşită neştiinţă asupra politicii, sale exterioare.
Turburările armeneşti, insurecţia ere iană, războiul greco-turc, încheierea păcii, frămîntările din Macedonia, atacurile Bulgarilor împotriva integrităţii Statului ro-mînesc—iată atîtea şi atîtea chestiuni cari ne interesează foarte de aproape şi în privinţa cărora guvernul nu ne-a spus ce a făcut.
Cum de nu s’a găsit nici un membru al majorităţii liberale, destul de zelos de drepturile Parlamentului ca să interpeleze pe guvern sad să'i dea acestuia ori-cum alt fel ocaziwnea de a se explica?
E foarte de mirat aceasta, mai ales cînd e vorba de partizani aşa de înfocaţi ai regimului parlamentar, cum se pretind liberalii.
Dar, ce nu s’a făcut se poate face.
Aide, înfocaţi parlamentari liberali! In terpelaţl guvernul asupra politicei sale exterioare, căci e\ ruşinos să lăsaţi ţara tn întunerec, asupra unor chestiuni atît de interesante.
LAUDĂ COLECTIVISTA
Guvernul bate toba cea mare cu reforma instrucţiunii şi cu conversiunea.
Ziarele guvernamentale sunt pline de laude, una mal exagerată decît alta.
Lucrul nu ne surprindej căci ne cii-noaştem oamenii.
Dar e curios cit de puţin îşi da& seama liberalii de enorma transformare ce s’a operat în opiniunea noastră publică.
Lăudîndu-se cum fac, el daii dovadă că socotesc opinia publică încă in stare de copilărie, in acea stare cînd toate braşoavele, afirmate cu oare-care tărie, sunt primite fără. control.
In adevăr, toată lumea ştie că reforma instrucţiei nu e operă liberală, ci rezultatul muncel tuturor de trel-zecl de ani încoace ; se ştie de asemenea că. graţie abnegaţiunel de care a dat dovadă partidul conservator cînd era la putere, şi chiar acum, în calea reformei nu s a mal ridicat nici o rezistenţă.
Atunci, unde e meritul cei mare cu care se laudă guvernul? Şi nu e o insultă la adresa opiniei publice, a crede — cum face guvernul — că ea nu e tn
stare să aprecieze lucruri aşa de simple şi de cunoscute?
In ce priveşte conversiunea, în condi-iunile în cari se face, e un răd, nu un îine; e unul din nenumăratele expediente ntrebuinţate de guvern spre a cîrpi un judget hodorogit din nepriceperea şi destrăbălarea liberală.
Dar, chiar dacă conversiunea ar fi a-vantagioasă, opiniunea publică ştie că aceasta s’ar datori nu guvernului, ci împrejurărilor'^ favorabile economice şi financiare. > .•
Tămbălăul pe care-1 face guvernul cu pretinsele lui succese, nu e dar alt-ceva decît o insultă pentru opiniunea publică, pe care liberalii o cred capabilă să în-, gintă toate gogoşile.
Se vede că lecţiunile pe cari le-a primit pînă acum partidul liberal, nu i-aQ folosit.
DISCURSUL D-luT TAKE I0NESCU
rostit în şedinţa Camerei de la 17 Februarie, în chestiune porsonală cn d. Sp. Haret, ministru instrucţiune! publice
Organizarea marineî de razboiu
Proiectai generftlulnl Berendeiă. — Ierurchia In marină.-Avan tagiile proiectului.
Proiectul generalului Berendelii
D. general Berendeiu a depus tn şedinţa* de Vinşri a Senatului proiectul său privitor la organizarea marinei de războiţi.
In Bcurta expunere de motive, d. general Berendeiu motivează ast-fel această legq -< Dezvoltarea ce a luat marina noastră militară în fie-care an, nouile necesităţi ce nasc din crearea portului de la Constanţa, precum şi desvoltarea serviciilor noastre comerciale maritime şi fluviale, impun neapărat o schimbare în organizarea acestei arme.	,
«Legea de organizare din 1866, care est», azi în vigoare, nu mai poate face faţă a-, cestor necesităţi,—această lege yizînd mal mult organizarea unui serviciu fluvial şi a aceleia de poliţie a forturilor».., > , -
Prin proiectul d-lui general Berendeiu, marina va coprinde două unităţi dfl comandă ; divizia de Dunăr.e, cu reşedinţa la Galaţi, şi divisia de Măre, cu reşedinţa1, la Constanţa.	-jr, \
I.	— Divizia de Dunăre va coprinde:
şcoala de torpile (apărarea^ flxăj^ trupele] de apărare din porturile fluviale şi toate bastimentele fluviale.	)
II.	— Divizia de Mare va coprinde. depozitul echipagelor marinei cu şcoala de cadre, şcoala de aplicaţie a sublocotenenţilor,1 şcoala de torpile (apărarea mobilă), trupele de apărare din porturile maritime şi toate bastimentele de Mare.
Ierarhia in marină
Ierarchia gradelor ofiţerilor este cea prevăzută pentru armată cu denumirile următoare:
Vice-amiral, corespunzător gradului de general de divizie;
Contra-amiral, corespunzător gradului de general de brigadă;
Comandor, corespunzător gradului de co-
Ionel:	,
Căpitan-comandor, corespunzător gradului} de locotenent-colonel;
Locotenent-comandor, corespunzător gradului de maior;
Căpitan;	•"
Locotenent;	.	.. j *
Sub-locotenent;	1	.
Inginer-şef clasa I, corespunzător gradul lui de comandor;
Inginer-şef clasa II, corespunzător gradului de căpitan-comandor;
Inginer clasa L corespunzător gradului de locotenent-comandor ţ
Inginer «laşa II, corespunzător gradului de căpitan;
Inginer clasa III, corespunzător gradului de locotenent;
Sub inginer, corespunzător gradului de sub-locotenent;
Mecanic-şef, corespunzător gradului de locotenent-comandor;	"
Mecanic clasa I, corespunzător gradului de căpitan ;
Mecanic clasa II, corespunzător gradului de locotenent;	, ,
Mecanic clasa III, corespunzător gradului de sub-locotenent.
Alte dlzpozlţlf
Prin noul proiect de lege, se mai prevede că'atit ofiţerii cît şi trupa vor putea servi timporal, după împrejurări, pe bastimentele comerciale ale statului şi pe bastimentele naţionale ale particularilor.
Cu modul acesta, ministrul crede că mne tn ajutorul recrutării personalului profesional, atit de necesar bastimentelor comerciale — după cum s’a dovedit cu ocazia scufundării «Meteorului», — şi ofiţerii vor cîştiga, dîndu-H-se ocazia a votaja mai mult pe mare şi a cunoaşte bastimentele de cari vor trebui să se servească eventual în caz de mobilizare.
D. Take Ionescu. D-lor deputaţi, în lunga discuţiune asupra legel învăţămîutulul secundar şi superior, de două otl d. ministru al instrucţiune! publice ml-a făcut cestiune personală şi, după regulamentul nostru, cestiunile personale venind lă sfîr-şitul discuţiunel, evident că este cam tir-zi fi şi că nu ne mai poate interesa tot atit de mult cit ne-ar fi interesat dacă discuţi-unea s’ar fi făcut [imediat.
D. ministru al instrueţiunel publice, cu ocaziunea discijţîunel generale, a găsit de cuviinţă nu nudial să examineze din actualul proiect de lege cari anume măsuri erafi inspirate din alte proiecte, dar a luat la cercetare toate proiectele de lege votate-In timpul ministerului mei şi a căutat sâ vă dovedească că In toate acele proiecte efi m’am mulţumit să copiez pe d. prim-ministru, safi mal bine zis proiectul de la 1886 al actualului prim-ministru.
Gestiunea dar a eşit din cadrul discuţiunel proiectului de lege, şi estş evident că a devenit, o chestiune pur personală.
De asemenea1, d. ministru al instrueţiunel I publice, de două ori, şi discuţiuriea, ge-■' nerală a proişctutul şi (pu -opaziunep discu-ţiunei articolului1 cu privire la punerea la retragere din oficifi a profesorilor uni-' versitarl şi secundari, diu pofi. mi-a făcut cestiune personală. Şi vedeţi că, atunci cînd cine-va de două ori revine asupra acele-eaşl cestiunl, este că neapărat îl atribue o mare importanţă.	j
D. Preşedinte. Va sâ zică chestiunea personală nu a venit prea tîrzifi, cî în conformitate cu regulamentul, adică după discu-ţiunea generală şi după discuţiunea pe articole. (Ilaritate).
D. Take Ionescu. Observaţiunea d-nulul preşedinte estefoarte întemeiată şi o primesc eu plăcere.	, .
Prin urmare, de două ori d. ministru al instrueţiunel publi :e a iuzistat, şi a inzis-tat mult asupra acestui punct, că aşa abuzuri se fâceafi sub ministerul raefi cu punerea la retragere din oficifi a acelor profesori cari aveaţi 30 de ani de' servicifi, In cit aplicarea măsurel a compromis însăşi legea dfi la 1892.
Cuvîntul cdmpromi3 este propriii al d-lul ministru al instrueţiunel. Şi, drept pildă a acestei compromiteri, a adus două cazuri : puiierea la retragere a unul profesor secundar, a d-lul Herâscu, şi punerea la retragere a unul profesor universitar, fost decan al facultâţel de ştiinţa din Bucureşti.
Dior, sunt dator sâ răspund la ambele învinuiri personale şi mal cu seamă la cea de a doua, căci, dacă în .cea d’întlitl fiind pur şi simplu vorba despre paternitatea unul proiect de lege, lucru n’are mare importanţa, 3— cînd e vorba de abuzul pe care un ministru îl face cu dispoziţiunl legale, evident că lucrul are mal mare importanţă.
încep cu cel d’lntîifi.
D. ministru al instrueţiunel publice a luat rlnd pe rlnd cele 3 legi relative la instruc ţiunea publică, cari s’afl votat sub ministe rul mefi, şi a voit să-mi dovedească că diferitele măsuri din ele fusese copiate din proiectul d-lul Sturdza din 1886 Ca primă obserVaţiune fac pe aceasta. Dacă ar fi lucrul adevărat, atunci ar fi trebuit să gă
Eesc silSţiuere a proiectelor mele din partea poziţiuDel de atunci, iar nu atitudinea pe care api găsit-o.	.
Dar lucrul nu e adevărat, şi cu toată partea plicticoasă a discuţiei, sunt silit sâ urmez pe d. ministru punct cu punct, pas cu pas.
Ştifi că asemenea discuţii n’afi nici un interes, că sunt puncte de rtformă cari sunt de domenifi public, dar nu efi sunt de vină dacă d. ministru a făcut un lung pomelnic. II urmez şi efi după notele ce am luat.
Intlifi de toate, ce idee îşi face une-va despre a copia pe un altul ?	_
Sâ vă dafi un exemplu practic.
De exemplu, In toate ministerele din ţară sunt mal mulţi directori de servicifi; aşa e la interne, aşa e la războifi, aşa e la finanţe, aşa e peste tot. In toate miBisterele de instrucţiune publică diu toată Europa, sunt mal mulţi directori de servicifi. Vă puteţi închipui d-voastră că atunci cînd al introduce directori de servicifi îotr’un minister în care n’ar fi fost, copiezi pe un altul care fi propus şi el să facă directori de ser vicifi ? Aceasta nu va să zică a copia.
Dar se poate totuşi copia şi aici; dacă un ministru cu concepţiunl împarte un minister Într’un anume mod, şi altul vine şi el şi împarte ministerul întocmai tot aşa, atunci — şi atunci d’abia — se poate zice că a copiat.
Aceasta e prima imputare ce mi s’a făcut ; am făcut directori de servicifi, şi direc toril de servicifi afl fost propuşi de d. Stur dza In 1886.
Apoi nu e aşa. D. Sturdza propunea 4 directori : la Invăţămîntul primar, la Invă-ţămlntul secundar, la Invăţămîntul privat şi special, patru directori cu sarcini absolut inegale, căci Invăţămîntul primar are cel puţin de 20 de ori mal multă muncă
de cit cel superior, necum cel special safi privat; şi efi am făcut numai doui directori de Invăţămînt, unul la învâtamlntul primar şi normal şi altul la învâţâmlatul secundar, special, superior şi privat.
Aceasta nu va să zică a copia, câcf nu e minister care să nu aibă directori de servicii, şi nu este invenţie a propune acelaş lucru şi Ia instrucţie.
Mal departe .d. ministru zice : d. S'urdza a propus la 1886 desfiinţarea consiliujul general de instrucţiune, şi d ta l’ai -opiat pentru că în loc sâ’l desfiinţezi, l’al înlocuit cu alt consilifl general Împărţit In trei secţiuni. Pentru Intlia oară aud că a păstra o instituţiune dar a o împărţi In trei se iţiunl, e a copia pe cine-va care vm^şte să o desfiinţeze. Vă pun numai Întrebarea; răspunsul Îl dă cea mal simplă logică.
Mal departe, în locul consiliului general care l’a desfiinţat, ştiţi ce punea d. Sturdza ? punea un consilifi de instrucţiune, dar care se compunea din inspectorii şcolari, din cel 4 directori, din secretarul general şi din alte 4 persoane. Acesta era consiliul d-sale.
Efi n’am făcut acest consilifi şi cred că ar fi fost râfi să’l fac ; căci dacă tu, ministrul, strîngl Iu fie care zi la biuroul tăfi pe toţi directorii de servicifi—cum- trebuie s’o facă orl-ce ministru—aceasta nu vy să zică că al comDus un consilia. In ‘scb'.nţb am păstrat vechiul consilifi permanent din legea de la 1864, compus toi din 4 persoane cum era In trecut,dar i-am schimbat atribuţiunile. I-am dat unele noul, i-am tăiat unele din atribuţiunde pe cari le avusese înainte; deci nu copiere, dar nici asemănare nu este.
O altă critică ce ml-a adus d. ministru al instrueţiunel este relativă la organizarea inspectoratelor.
D. ministru a spus că efi ara copiat aceasta din proiectul d-lul Sturdza.
Dar, d-lor, nu există minister de instrucţiune In lume care să nu aibă inspectori.
Este absurd a pretinde că copiezi pe d. Sturdza clnd faci inspectori.
Dar chestia este alta. Existat-afi safi nu inspectorii In leg»a d lui Sturdza aşa cum s’afi organizat la 1892? Chestiunea este dar cum s’a organizat inspectoratul.
In legea d-lul Sturdza era prevăzut pe lingă sub-revizorl şi revizori, inspector! fără alta deosebire, adică aceeaşi oameni erafi inspectori şi la Invăţămîntul secundar şi la cel primar. Efi i-am despărţit: am făcut inspectori de Invăţămînt primar, de Invăţămînt secundar, de Invăţămînt superior şi o inspectoare. Că lu«-ru nu plăcea d-lul Sturdza, dovadă este că d-voastre în urmă aţi suprimat pe cale bugetară pe inspectoratul învăţâmtutulul superior.
D. ministru adaogă: Iu proectul d-lul Sturdza, inspectoratul era o carieră, iar efi nu am făcut o carieră. El bine nu, inspectoratul nu era carieră pici la d. Sturdza. Intr’adevăr, tot din profesori se recrotafi inspectorii ca şi îu legea mea, şi ca şi In legea mea el puteafi fi scoşi de minstru ori cînd. Aci nu am să mă lupt cu d. Sturdza, ci cu lipsa de memorie a d-lul ministru al instrueţiunel, căci scriptele sunt de f«ţâ.
Totuşi şi aci am făcut o inovaţie. Plnăla 1892, se petrecea un mare abuz. cu ai eşti i aspect oi I, căci de şi profesorul era numit inspector, el Insă continua â şl face curs.
Vă în- hipuiţl ce timp 11 mal câmluea d-celul profesor pentru a face inspecţiunl; iar dacă nu făcea curs, numiaun suplinitor ca val de lume, un moare de foame plătit cu o sumă foarte mică, şi deci şi cursurile sufereafi şi serviciul de inspectorat era uae-orl jignit. Efi am tăiat acest abi z. căci după legea din 1892 profesorului numit inspector i se punea diu oficifi un suplinitor plătit cu leafa intregalâ a profesorului, afară de gradaţi uni.
Mal departe, d. ministru al instrueţiunel mi-a mal spus că nu numai am copiat pe d. Sturdza, dar uneori nici nu am ştiut să văd. Aşa, am avut prostia să am dinaintea ochilor mei ideia casei ş -nalelor, pusă în legea d-lul Sturdza din 1886, şi n’am ştiut s’o copiez.
Este adevărat că în legea d Ini Sturdza se prevedea casa şcoalelor. Dar, d-lor, nu cuvintele afl importanţă, ci ceea ce se află sub cuvinte, ceea ce ele Însemnează.
El bine, ceea ce a Încălzit ţara nu a fost vorba de creiarea şcoalelor, ci zidirea localurilor de şcoale In comunele rurale. Ei bine,
casa şcoalelor din legea d-lul Sturdza nu zidia nimic, pur şi simplu administra legate
şi donaţiunl!!	.	.
Vedeţi că n’aveam ce să văd şi să copiez In legea de la 1886 a d-lul Sturdza, con-stnicţiuuea localelor do scoală era Iu sarcina comunelor rurale. Nici n’am făcut ca; sa şcoalelor, doar Intre legea S urdza şi a mea atlta deosebire este ca efi puneam construcţia localurilor de ş-oale In sarcina judeţelor şi autorizam pe Stat să le construiască In comptul judeţelor cari ar In-tlrzia. D-v. liberalii tutuşl m’aţt criticat. In urmă aţi făcut ceva scandalos. Dar a.
www.dacoromanica.ro
ceastâ idee nu este nic! a mea nici a d-lul Sturdza; este a d-lul Poni, ideia că casa ş -olarâ să facă constru -ţiunile localurilor de şcoli cu bani de la Stat.
Di, d-lor, efl prevedeam în lege ca judeţele să construiască localurile de şcoli la sate, iar în proeetul Sturdza, din potrivă, comunele rurale erafl însărcinate cu construirea localurilor de şcoli. Primul pas înainte l’am făcut efl dud am însărcinat judeţele şi un pas şi mal mare aţi făcut d-voas-tre, cînd aţi înfiinţat casa şcoalelor. A realizat ideia d. Poni, trebue să dăm meritul d-lul Poni şi să nu furăm omului ceea-ce a fost al săfl.
In aceste patru puncte a crezut d. ministru că este bine să găsească paternitatea d-iul Sturdza !
Trec, d-lor, mal departe. Cu legea cea d’iutîifl, cu legea de organizare, din exemplele date de d. ministru, nu se potriveşte nid unul. Să vedem acum cu cele-l’alte.
A 2-a, d lor, în ordinea cronologică, a fost legea clerului în care, privitor la instrucţia publii-a, a fost partea spminariilor. Legea d-lul Sturdza e aci. Absolut nimic din organizarea seminariilor nu e acolo. Despărţirea în seminare inferioare şi superioare, nu e; introducerea unei limbi moderne în seminaril, nu e ; preponderenţa limbel Elenă pentru biserica noastră e biserica răsăritului. nu e; examenul general de sfîrşirea seminarului, nu e. Şi încă un lucru mal imi portant : Introdu- er.-a studiului pedagogiei şi al practicei p-dagogice pe la seminare, pentru a face din popii de la sate şi învăţători, nu e. Aceasta era o ideie nouă în legea mea care nu se; fll în legile anterioare, ne cum în proiectul d-lul Sturdza.
Trec, d lor, la a 3-a lege. Legea învăţă-mlntulul primar şi normal primar. Aci iar sunt acuzat, de copisre. Rînd pe rtnd iafl acuzaţiile făcute. 1) d. ministru zice : «al spus că copiii vor urma la şcoală de la 7—14 ani. Aceasta este din legea d-lul Sturdza».
E din toate legile asupra învăţămîntulul primar, d-le ministru ; toate legile de învă-ţâmlnt primar spun că copil vor urma la şcoală de la vîrsta de 7 piuă la 14 ani.
Dar, d-sa se răzbună : cel puţin cînd e vorba de măsurile relative la obligativitate, al copiat pe d. Sturdza.
Eroare, d-le ministru, eroare grozavă! Ce va să zică măsurile relative la obligativitate P Mijloacele prin cari o faci să o respecte; adică desemnarea aceluia care aplică pedeapsa şi natura pedepselor de aplicat.
In leg»a d Iul Sturdza erafl 2 mijloace : amenda şi închisoarea. In legea mea am scos închisoarea, şi nu aţi pus-o nici dv., la 1S96, clnd aţi modificat-o.
In lrgea d-lul Sturdza amenzile se aplicai! de inspectori; în legea d lui Poni de judecătorul de pace—cîte-va milioane de procese t»e an;—în legea mea de învăţători. La 1896, cînd aţi modificat legea, aţi menţinut pe învăţători ca să aplice pedepsele, şi nu v’aţl întors la sistemul d-lul Sturdza ca să le aplice revizorii safl judecătorii de pace, ca în proiectul d-lul Poni; nici puşcăria prevăzută în leg-a d-lul Smrdza pentru netrimiter«« copiii jt Ia şcoala nu aţi mal reînnil-o la 1896, după ce o ştersesem efl la 1893
Va să zică, nici aci nu se potriveşte.
Mal departe. Aţi spus că am copiat din legea d-lul Sturdza relativ la pede psele disciplinare. Nu este exact. Legea d-lul S uidza prevedea o comisiune de magistraţi care să judece pe învăţători şi pe institutori. Nu b în legea mea comisiuuea de magi,traţl, este consiliul permanent; poate să fie binesafl râfl aceasta — şi mi-am luat efl cu vîrf şi îndesat de la dv. pentru această cestiune — dar lucrul e că nu am pus magistraţi în legea mea.
AU mal spun că am copiat pe d. Sturdza cînd am spus ca comunele să contnbuiască la plata învăţătorilor. Aci aşi vroi să ne lămurim : dacă le-am copiat de la d. Sturdza, pentru ce m’aţl ocărit atîta vreme pentru aceste prostii ?
Căci acest sistem nu este drept:
Dacă iei ideile liberale te ocărăsc, te fac reacţionar, dacă nu le iei, te acuză că de ce nu le ai luat ? Cum să ieşi din această dilemă? Dar lucrul nu este tocmai aşa. Am pus iu legea mea că comunele să contri-bue la plata învăţătorilor, dar cu o deosebire de legea d-lul Sturdza. Iu legea sa, ministrul de instrucţiune avea dreptul să fixeze cum voia el partea de contribuţie a comunelor la plata dascălilor şi timp de 8 ani de zile această fixare arbitrară era obligatorie pentru comune.
Mal mult: în lrgea d-lul Sturdza chiar dacă nu facea Statul şcoală într’o comună, totuşi comuna trebuia să dea partea el de contnbuţiune se strlugeafl banii la casa de depuneri!! Efl am fixat prin lege partea de contribuţiune, şi anume jumătate leafa celui de al douilea învăţător, D v. aţi venit la 1896 şi aţi desfiinţat, aţi ş'ers şi ultimul rest din ceea ce credeaţi că fusese descoperirea d-lul Sturdza, şi care în realitate fusese în tot d’a-una în ţară, căci în tot-d’a-una comunele afl participat la ast-fel de chel tur Îl.
M jloacele de recrutare ale profesorilor,
— se adaugă,— le-al luat din proiectul d Iul Sturdza. Nu este adevărat. In proiectul d-lul Sturdza se zice că: învăţătorii şi institutorii vor eşi din şco-nble normale, dar şi dintre bacalaureaţi. Aceasta este chestie de principii.
In lrgea de la 1893 se zicea că el voi eşi numai din şcoalele normale.
In lrgea d-lul Sturdza nimic despre organizarea şcoalrlor normale, nimic.
Legea de la 1893, din potrivă, se ocupă pe larg. Ast M am prelungit cu un an anii de studifl în Ş'-oalele normale, fâ> lud în loc de 4-5; am introdus studiul unei limbi moderne ca să se mal subţieze şi el, şi altele.
Tot prin 1 gra din 1893 am drt dreptul învăţătorilor ca să poată deveni profesori li oraşe, măsură care nu era la d 1 Sturdza, şi care a umplut de bucurie pe învăţători.
Şi aceasta este chestie de principii.
Am introdus efl cel d’lutiifl — căci tocmai mai în urmă, după noi, a fost ideia admisă şi în Fram-ia,—măsura ca femeile să poată fi profesoare la ş-olile de bâeţl.
Azi sunt sute deja Cred că nu se va tăgădui că aceasta este o chestie de principii. Şi aţi respectat-o, n’aţl modificat-o.
Tot atunci am transformat şcolile centrale de fete In şcoli normale de institutoare, şi în sflrşit am pus un căpăt abuzurilor ce se făceafl la Asilul Elena Doamna, care nu mal era o şcoală de orfane. L’am transformat Intr’o şcoală normală de Inrăţătoare şi o şcoală profesională şi de menaj, şi am pus ca condiţiune că nu pot intra acolo de cît fete orfane de tafă şi mamă, şi în a doua linie numai cele de tată.
Dar combinaţia prin care preoţii de la sate sunt şi luvăţătorl ? Nu este aceasta o chestiune de principia ? Şi nu era Iu proiectul de la 1866 !
Dar şcoalele de cătun pe cari le am înfiinţat efl, şi la cari nu vă glndiserăţl la 1886, acele şcoale graţie cărora vom putea da învăţătură şi copiilor din cele mal mici şi mal depărtate cătune, creaţiune a mea pe care aţi păstrat-o la 1896, schimonosind-o puţin ?
Dar şcoala normală specială pentru Do-brogea pe care aţi desfiinţat-o ?
El bine, toate aceste dispoziţiunl cari nu se afUtt la d-1 Sturdza, pe toate, afară de cea din urmă, dv. le-aţi păstrat în legea de la 1896.
Cit despre legea din urmă, legea ce aţi votat ieri, ce sa mal vorbesc ? Lungimea dezbaterilor ne-a dat dese ocazii să se dovedească unde ne lovim şi unde nu.
Ce s’a dezbătut în această Cameră, cu ocaziunea acestei legi ? S’a dezbătut detaliile, de pildă că vacanţele încep la 20 Iunie şi că petiţiunile trebuiesc date la 25 August, sad s’a dezbătut cestiunea dacă se bifurcă saft nu Invâţămlntul secundar ? El bine, nu era bifurcare In proiectul d-lul Sturdza.
S’a dezbătut care să fie disciplina studenţilor universitari şi v’am dovedit că aţi luat-o din proiectul mefl de lege.
S’a dezbătut cestiunea disciplinei profesorilor, şi nu aţi votat sistemul d-lul Stur dza, ci cam pe al mefl, care însă, cum v’am spus, era al d-lul Dimitrescu-IaşI. Dar şi aci tot aţi introdus prin amendament o dispoziţie din legea mea, dreptul de a fi apărut de un alt profesor.
S’a dezbătut modul de recrutare al profesorilor universitari, şi în această privinţa legea ce aţi votat nu seamănă cu nici un proiect, şi nici cu al d-lul Sturdza, fiind-ră d-sa punea examenul la agregaţi, numiţi de d-sa profesori extraordinari, pe cînd docenţii nu treceafl nici un examen.
Cred că am terminat cu această primă parte.
Să vedem acum care este morala acestui lucru. In materie politică, este absolut de prisos de a te ocupa cine a propus întîl o măsură.
Meritul nu este de cit al aceluia care a transformat măsura în lege, fiind-că măsuri propun filosofii cu chila, broşurile po li ice plouă, dar oamenii politic! cari pot să transforme o broşură politică într’un proiect de lege, sunt mal rari. Şi ştiţi pentru ce ?
Pentru că a transforma o idee într’o lege, e a expune de multe ori soarta unul partid, şi de multe ori a lupta contra partizanilor tăi proprii.
Aşa dar, ori ce s’ar fi propus înainte, de alţii, să fie sigur d. ministru că In ce priveşte legea aceasta, chiar dacă ar fi şi mal mică partea d sale de cît este, meritul al d-sale va fi întreg, şi nimeni nu va eăuta să vază dacă cutare articol e luat safl nu de la altul. Se va zice un siDgur lucru : la 1898, ministrul Haret a trecut legea îu-văţamintuluî secundar şi superior.
Acum, că mal este o a doua parte, mal d licată, şi anume dacă legea aşa cum s’a votat, va rămîne multă vreme nemodificată, aceasta nu se va putea hotărî în anul 1898.
Trec la a doua parte. D. ministru a venit de două ori asupra punerilor în retragere ale profesorilor, pe cari le-am făcut efl.
E adevărat că efl, ca ministru al instruc-ţiunel tînăr, eram poate doritor să întineresc corpul profesoral. Pe profesorii de curs secundar, pe toţi cînd afl avut 3rt de ani de servicifl, i am pus în retragere, fie amicii mei politici ori nu. Aş putea cita mulţi, îmi amintesc pe d. VergolicI care pe urmă s’a ales deputat. Aceasta poate să nu fie o politica bună, dar e o politică. Tot aşa am pus şi pe d. Herescu, fostul mefl profesor, iar nu pentru că a iscălit programul partidului 'iberal. Apoi efl l’am găsit în consiliul permanent numit de d. Poni, ministrul de instrucţie al ministerului conservator Florescu-Lascar Catargiu, a şi rămas şi cu mine. Am voit să ’l numesc şi inspector, dar n’a primit de fel de cit inspector general, ceea-ce n’am putut, căci locurile erafl ocupate toate; dacă ar fi fost aşa de politic intransigent, n’ar fi fost numit de d. Poni, ministru conservator. Dar d-voastră n’aţl păstrat articolul mefl de lege întocmai ? Cu avisul consi-liulul permanent şi d-voastră veţi putea pune la retragere, la 30 de ani de.servicifl, pe profesorii secundari.
Vin acum la profesori universitari. E adevărat că am pus pe cîţl-va la retragere, dar dacă ziceţi că a fost cestiune politică, ia socotiţi pe cine am numit In locul lor? Pe dr. Babeş, care nu este amic politic, pe Petricu, nu ştiu să fi votat vre-o dată safl să ştie ceva în politică. Am numit pe d. Cornilie Manolescu Rîmniceanu, un escelent profesor, un fost secretar general sub ministerul lui I. C. Brătianu. Iată cine afl fost numiţi de mine.
Dar aţi citat un singur caz, aţi vorbit despre punerea la retragere a d-lul Petrescu. Foarte bine, Petrescu însă e mort, prin urmare nu putem vorbi tocmai liber.
D-voastre aţi lasat să se crează că efl l’am pus Ia retragere In parte pentru că luase o atitudine foarte vie faţă de Odo bescu, care ziceţi că mi era prieten. Întîifl mă opresc aici. Afl rămas In ministerul d voastră destul înalţi funcţionari din vremea mea ca să puteţi afla de la el că vă Înşelaţi. D. Odobescu era departe de a ’ml fi prieten. Cu secretarul mefl general nici nu vorbia, nici nu se saluta, iar mie mi-a (făcut frumoasa farsă de a publica drept prefaţă la un abecedar al sătt o critică vie la lucrările mele din minister, aşa că a trebuit să am o explicaţiune cu d-sa.
D. Odobescu era Insă un admirabil director de şcoală normală superioară, pot zice un director neîntrecut. D. Odobescu a făcut foarte mult, dar foarte mult pentru şcoala normală. Iar pentru studenţii de acolo era
aşa de buu, în cît toată lumea îl acuza, că mergea cu dragostea pînă a-I părtini din cale afară la concursuri.
A venit un moment cînd Odobescu s’a pus în relaţiunl neplăcute cu o parte din profesorii de la Universitate, şi acesta pentru că Odobescu, ca să îmbunătăţească şcoala, a voit să aibă mal multă muncă cu cheltuială mal puţină. Deci In Ioc de conferenţiari cu lefuri fixe mi-a propus, şi efl am primit, să fie plata cu jetoane de prezenţă; prin aceasta se înmulţea conferinţele, fără să mărim clieltuelile budgetare. Dar am avut atunci o mare zarvă. Din această pricină budgetară s’att creiat relaţiunl foarte încordate între Odobescu şi parte din profesori. Atunci,jcăutîndu-se arme contralul Odobescu, s’a descoperit, ceea-ce nu se ştiHse nici odată, că legea din 1864 avea asupra şcoalel normale superioare disposiţiunl bizare cari de altfel nu s’att aplicat nici odată de nici un ministru. După legea de la 1864, erafl doi directori la şcoala normală superioară; unul pentru secţiunea literară: decanul fa-cultăţel de litere, şi altul pentru secţiunea ştiinţifică: decanul facultăţel de ştiinţl. De fapt nimeni n’a aplicat aceasta. In totdauna directorii şcoalelor normale superioare afl fost numiţi de ministru prin decret. în afară de decanii facultăţilor; aşa a fost şi la Iaşi şi la Bucureşti.
El bine, d-lor, în această stare de lucruri s’a profitat ca să se lovească un coleg neplăcut de două nenorociri ale lui Odobescu, Prima dovedea multă ingratitudine In unii dintre tineri, din fericire numai unii, cea-1-altă, multă micime de suflet.
D. Odobescu se ocupa de studenţii lui cu multă dragoste, era chiar, cum v’am spus, bănuit şi acuzat că de cîte-orl se afla în un juriu de examen, lavoriza pe 'studenţii lui de la şcoala normală superioară, pede-asupra de ceea-ce ar fi trebuit, s’o facă. Intr’o zi, ivindu-se o neînţelegere între d. Odobescu şi un student pe care îl cunoştea de mic copil de la Curtea de Argeş un student al căruia tată îl încredinţase d-lul Odobescu personal, şi studentul insultând pe d. Odo bescu, acesta, adînc ofensat, sfîrşeşte prin a-I da o palmă; parte din studenţii se revoltă. grevă, etc. Lucrul se complică prin amestecul decanului de la ştiinţe şi se sfîrşeşte prin demisiunea d-lul Odobescu.
Nu e mal puţin adevărat însă că studenţii arătase o ingratitudine complectă, şi că d. dr. tstrati, pe care-1 trimisesem să facă ancheta, şi care ştiţi cit e de drept şi de bun, a pedepsit vre-o şase din studenţii de Ia şcoala normală.
Dar, d-lor, aceasta nu a fost totul. Nu numai că s’a luat partea unor studenţi răs-vnr Iţiţi, aceazta n’ar fi nimic. A mal fost un punct urlt, încă o acusaţiune care s’a căutat »i se exploateze şi de studenţi şi mal ales d i alţii In contra lui Odobescu. L’afl acuzat, sper pe nedrept, de un anume păcat, de o călcare a poruncel a şaptea din decalog, de o vină pasională,.. cestiunea unei... văduve.
El bine, d lor. mie mi-a făcut o dureroasă impresie lucrul acesta.
Vă spun de aci că mie în totdauna mi-a displăcut sistemul ca să stal la pîndă în contra cui-va, şi să-l prinzi în momentul în care va fi căzut în vre-o slăbiciune pentru ca să te legi de dînsul, mal ales atunci cînd nu at să-I impuţi de cît acel soiţi de păcat pe care vechia experienţă a omenirel cuprinsă în toate literaturile, în toate analele, ne spune că este absolut de altă natură de cît cele-l’alte păcate. Slăbiciunile morale acestea, isvorîte din pătimi, sunt astfel în cît de multe ori oamenii cel mal onorabili, oamenii cel mal cuminţi, oameni cari ne sunt dragi, oameni cari ar trebui să fie pildă altora, afl căzut şi pot să cadă în vină. Cre-deţi-mă, In aste materii, nu ştii azi unde ar trebui să loveşti mîine.
Nu că scuzez lucrul. Ca ministru, organ al virtuţel oficiale, odată ce s’a produs acuzarea, trebuia să iafl măsuri; am primit demisiunea Iul Odobescu. Sub ast-fel de acuzări nu se poate altă soluţie. Dar ca om, am avut însă un mare desgust, şi mi-a rămas o idee rea de toţi aceia cari afl căutat să lovească cu acest prilej, fără să se gîn-dească că acestea sunt păcate în cari mulţi sunt tîrîţl, şi că tocmai de aceea faţă de dînsele omul cu minte şi cu inimă ar trebui să aibă nu numai dreptate, dar mal ales şi multă caritate.
Acesta, de sigur, a fost sentimentul meu. Am făcut justiţie întreagă, dar am rămas adine mîhnit de purtarea oamenilor, si poate că întru ceva hotărîrile mele să fi fost influenţate de această stare a mea sufletească.
Am zis.
Buletinul Economic
Bursa din Bucureşti.—Sub influenţa a-calmiel care domneşte pe pieţele financiare străine, bursa uoastră nu consemnează nici o mişcare vrednică de notat. împrumuturile Statului şi obligaţiunile comunei Bucureşti Bucureşti îşi menţin cursurile cele vechi. Numai scrisurile funciare sunt în mică urcare : ultimul curs arată pentru cele rurale 997», cele urbane de Bucureşti 967», cele de Iaşi 91*/».
Constatam cu plăcere Încrederea din ce Iu ce ma! mare ce clştigă scrisurile Creditului funciar urban din laşi In cercurile capitaliştilor noştri. Societatea aceasta clştigă pe zi ce trece mai mult teren şi Inchee numeroase afaceri serioase. Din cauza aceasta scrisurile el se menţin în continuă urcare. Bilanţul de est-an promite, de altminteri, a se prezintă cit se poate de avantagios.
Acţiunile Băncii Naţionale afl suferit iarăşi o scădere. In trei zile afl pierdut 20 lei din curs. Azi notăm 2160 cu termen.
Schimbul se prezintă fără nici o modificare interesantă.
Bursele străine. — Sub influenţa ştirii că Banca Engliterel ar avea de gînd să urce discoutul săfl, deja destul de mare în proporţie cu scontul altor pieţe mari financiare, bursele din străinătate afl arătat erl la deschidere o slăbiciune oare care, care a dispărut insă cînd svonul a fost desminţit. Din cauza lipsei de afaceri mal numeroase, cursurile du afl dat nici o variaţiune.
La bursa din Ber in, renta romlnă 5 la sută e din nofl In urcare: 100 60 faţă cu
100.30	Iu ajun. Renta romlnă 4 la sută a suferit o scădea de ctte-va centime.
r-a * ranctort, renta romînă 4 la sută s a urcat la 92 40 de la 92 05.
La bursa din Paris, rentele romîne afl fost negociate cu aceeaşi tendinţă ce s’a observat la Berlin i cea de 5 la sută s’a urcat de Ia 101.75^ la 102.25 ; cea de 4 la sută a scăzut de la 96.30 la 96.10.
Scontul în streinătate.—Cursul lirei sterline la bursa din New-York a atras zilele acestea spre America o cantitate de aur de la Banca Engliterel.* Din cauza aceasta, se credea că aceasta din urmă se va vedea silită să ridice scontul oficial.
Dar faţă cu faptul că suma totală a aurului eşit din casa Băncii nu e de cit de de 195,000 lire, direcţia Băncii n’a recurs la această măsură prohibită.
De altmineterl, scontul oficial al Băncii Engliteril e în proporţie şi aşa destul de ridicat, faţă cu scontul privat, care nu trece peste 2I3/u la sută.
Tîrgul cerealelor. — Nu avem încă de înregistrat nic! o transacţiune mal însemnată, din cauză că nvigaţiunea pe Dunăre nu este încă pe deplin în mişcare.
La Constanţa s’afl incheiat erl transacţi-unl, în cantităţi neînsemnate, cu preţurile următoare : Orz Iei 4.50 ; meitt 4.40 ; rapiţă 5,60; grltt de toamnă 8.80 şi 9.; porumb 5.70 şi secară 5.30 ; toate loco obor şi pr. hectolitru.
La Galaţi s’afl vlndut trei partide mal mari de porumb nofl şi vechia cu preţul de Iei 6 30 hectolitrul, loco magazie.
Ultimele cursuri.—Iată ultimele cursuri oficiale de la bursa din Viena, pa ziua de erl Stmbătă :
Napoleonul 9.525 ; rubla 127,12; Credit-Anstalt 365.87, Credit-Funciar austriac 463; Crpdil-Ungar 381.50 ; Căi ferate austriace 342 50; LombarzI 80.20; Alpine 154.30; Losnri turceşti 59.10 ; Rente: hrttie austr. 102.50; argint austr. 102 45 ; aur austriac 123; aur ungar 122.10.
Schimbul: Londra 120 30 ; Paris 47.57 ; Berlin 58.82; Belgia 47 55 ; Italia 45.35. Tendinţa calmă.
Afaceri greceşti
Atena, 20 Februarie. — Camera deputaţilor. — D. Streit, ministrul de finanţe, face istoricul negocierilor relalive la controlul financiar. Ministrul zice că comisarii străini s’afl arătat animaţi de sentimentele cele mal bine-voitoare. «Dar, adaogă el, articolul este formal, el cere un control absolut. De altminteri, comisarii afl avut In ,tot-d’a-una un argument foarte puternic de opus observa-ţiunilor guvernului elen; el ziceai! că opinia publică se arată foarte favorabilă stabilirel unul control care ar permite Greciei să recîştige creditul săfl în streinătate şi să se reabiliteze economiceşte.»
Terminînd ministrul zice că s’a făcut totul pentru a păzi drepturile suverane’ale Statului. Declară că clausele controlului sunt executorii şi că ori ce modificare adusă de Cameră ar produce dărîmarea edificiului ridicat In mod aşa de grefl. Exprimă recunoştinţa Greciei către cele trei puteri mari care garantează împrumutul săfl şi zice că această dovadă înaltă de bună-vointă se datorează silinţelor personale ale Regelui, căruia, în trecere, ÎI face un omagitt foarte mişcător.
D. Fiiaretos Invită Camera să voteze proiectul de control ; orl-ce opoziţie este cu neputinţă, dar protestează în numele istoriei în contra ceea ce se numeşte «nimicirea naţională».
Londra, 20 Februarie. — Camera comunelor.—D. Curzon declară că puterile speră că Turcia va evacua Tesalia la data fixată de tratate şi adaogă că ele vor exercita o presiune în acest sens.
D. Curzon mal zice că canditatura prinţului Ceorge ca guvernator al Cretei nu s’a retras. Nu ştie dacă dificultăţile ce se arătafl s’afl înlăturat; cestiunea de sigur este foarte însemnată, dar mal însemnată este acea a evacuării Tesrlieî. < Lăsaţi-ne să depărtăm din Tesalia trupele turceşti, apoi vom pacifica Creta în mod definitiv.
NUVELA

FRICA
.. Vizitiul mefl Zermolaî, pierduse alicele din sac. Necăjit că nu puteam vina, mâho-tării să plec efl însumi la Tuia să cumpăr alte alice. Cum caii mei erafl osteniţi, în-chiriaî cinci cal şi căruţa unul ţăran anume Filofel.
Pornirăm. Filofel mina caii, căci pe Zer-molal îl lăsasem acasă.
Era o noapte dulce Jde vară; luua strălucea pe un cer senin. Un vînt uşor şi căldicel sufla.
Adormisem, dud de o dată^mă deşteptai In mijlocul unei ape. Vizitiul, plin de frică, mina caii. Cu mare greutate puturăm să trecem apa şi să ajungem pe o şosea bună. Urcam un deal, cînd Filofel se Întoarse către mine şi ’ml :
—	Barine *) auzi un sgomot şi fluere în urmă?
In adevăr, In urma noastră se auzea sgo-motul unei căruţe cu roatele cercuite de fier, fluere şi cîntece. Frica cuprinse pe Filofel şi teama lui începu a mă nelinişti şi pe mine.
Dădui ordinul să pornim înainte, dar sgo-motul ne urma mereii şi căruţa se apropia mal mult. Cu cit noi fugeam mal tare, cu atlt sgomotul se apropia mal mult. Şi eram departe de Tuia, la vre-o zece chilometre. Ajunşi la vlrful unul deal, văzurăm căruţa că ne sosea de pe urmă. Pornirăm, i In timpul ăsta, Filofel nu înceta a se văita. După un mers de cîte-va momente, căruţa ne ajunse şi ne trecu înainte.
In ea erafl patru ţărani beţi, iar vizitiul, un hercule, care mina trei cal slăbănogi şi prăpădiţi, ne privi luDg. Un fior ne cuprinse. Filofel îmi zise . S’a sfîrşit cu noi ! Ajunserăm la un pod. Căruţa se oprise şi spătosul vizitifl se apropie de noi cu căciula Iu mină:
—	Barine, suntem nişte oameni cinstiţi; am fost la o nuntă unde am băut zdravăn, dar pentru mîine nu ne-e rămas nici o ka-peicâ să ne udăm glturile. Dă-ue ceva să
*) StSplue.
nu te miri de ce o fi. Şi mă privi cu un aer batjocoritor—şi cu căciula întinsă merefl.
Am scos şi le am dat două ruble. Cînd vizitiul spuse acest lucru tovarăşilor Iul, el scoaseră un strigăt de ura ! şi căruţa pornind dispăru din ochii noştri.
Am ajuns la Tuia, am cumpărat alice şi un cal şi după vr’un ceas am pornit-o la satul nostru, la vtnătoare.
Peste clle-va zile, un ofiţer de poliţie îmi spuse că la acea punte, nişte tilharl jefuise şi ucisese pe un negustor.
Ivan Tnrgbeuietr.
Conflictul ceho-german
Viena, 20 Februarie.— Nouile ordonanţe relative la întrebuinţarea limbelor vor fi publicate mîine.—Aceste ordonanţe nu vor avea de cît un caracter provizoriu şi de alt-mintrelea nu apar de cît sub rezerva expresă că cestiunea se va regula pe cale legislativă.
Ordonanţa pentru Boemia pune ca principiu că fle-care locuitor din această provincie se va putea servi în relaţiunile sale cu autorităţile de una din cele două limbi.
Aceia pentru Moravia stabileşte caracterul biling pentru toate actele administrative.—Totuşî, funcţionarii, atît în Boemia cît şi în Moravia, nu vor fl ţinuţi să cunoască decît limba necesară serviciului ior.
Nouile ordonanţe anulează pe acelea ale contelui Badeni cu începere dela 3 Martie.
Corpurile Legiuitoare
CAMERA DEPUTAŢILOR
Şedinţa ele la 91 Februarie
Şedinţa se deschide la orele 2 sub preşedinţia d-lul Nacu vice-preşedinte.
Prezenţi 120 d-nl deputaţi.
Pe banca ministerială, d nil Sturdza, G. Palladi, An. Stulojan, Ionel Brătianu, şi general Berendeifl.
D. An. Stolojan, ministrul domeniilor, cere un credit de 1.500 000 lei pentru a face faţă cheltuelilor trebuincioase parti• cipărei Romîniei la expoziţia din Paris.
D. Basil Iepurescu depune un proiect de lege din iniţiativă parlamentară.
D. Gogu-Ştefănescu aminteşte că Adunarea a hotarît să se voteze la începutul fie-căreî şedinţe cîte două indigenate şi două recunoaşteri.
D. C. Nacu răspunde că votul Adunărei a fost dat în senzul de a nu se interverti ordinea zilei.
D. M. Petrescu depune o petiţiftne.
D. M. Moiaescu, după ce depune mal multe petiţiunl, se pllnge contra comisiunel de petiţiunl care nu se grăbeşte a rezolvi marele număr de petiţiunl depuse.
D. Ionel Grădişteanu cere punerea la ordinea zilei a interpelărel ce d-sa a adresat ministrului finaocelor.
D. C. Nacu răspunde că va fi pusă la ordinea zilei negreşit pentru Luni.
D. I. Malla se Invoeşte la amînârea in terpelărel ce a adresat d-lul ministru de războitt şi care trebuia să şi-o dezvolte astă-zl.
D. Gr Leonida-Aslan îşi dezvoltă interpelarea adresată d lui prim ministru cu privire la refuzul de a răspunde la interpelări în parlament.
Oratorul citează mal multe cazuri petrecute la Senat.
In zilele din urmă—zice d. Aslan— dreptul de interpelare a fost aproape suprimat. Acest sistem loveşte în prerogativele parlamentului. (Aplauze).
Aminteşte răspunsul nedemn şi lipsit de chibzuinţă pe care d. Sturdza l a dat la interpelarea d-lui Ionel Grădişteanu cu privire la chestia naţională. (Aplauze).
Făcînd o digresie, d. Aslan vorbeşte despre certurile dintre liberali şi despre dreptul Ocultei de a reprezintă partidul liberal-naţional. Dezbinările ce există azi în sînul partidului nu se datoresc de eit celor eitor-va personagii cari guvernă ţara fără a avea asentimentul liberalilor adevăraţi. (întreruperi).
Şi cum s’ar putea bucura de simpatiile noastre, d lor—zice oratorul,—cînd banca ministerială n’are nid un respect pentru Parlament, cînd calcă în picioare drepturile deputatului, punind în lipsa lui ca să voteze aprozii ÎI... (Protestări; zgomot).
Da, d-lor, e trist, dar aşa e : pentru a putea trece un proect de lege, guvernul a recurs la votul uşierilor ! (întreruperi).
Aceste întreruperi — urmează oratorul — nu mă vor intimida. D nii deputaţi ai ma-jorităţei, cari reprezintă partidul liberal, ar trebui să recunoască împreună cu mine că sistemul întrebuinţat de mănuchiul de oameni cari guvernează, face ca acţiunile acestui partid să scadă zilnic. (Aplause prelungite şi Îndelung repetat-).
D. Dim. Sturdza, preşedintele consiliului, îngînă cîte-va^ cuvinte fără şir. Vorbeşte de 21, 48, 57 şi 66, etc. şi termină spunînd că va sta la clrma ţflrel atlt timp cit se va bucura de încrederea ţăreî... Incidentul se închide.
D. N. T. Popp îşi desvoltă interpelarea privitoare la rtfuzul guvernului de a da copil de pe actele publice.
D-sa protestează energic în potriva a-cestuî sistem nenorocit, care, pe Ungă că e anti-liberal, dar periclitează cele mal vitale interese ale cetâţei ilor.
Vorbind despre afacerea moşiei Potelu, zice că a fost pe nedrept calomniat. D-sa n’a avut nici un interes.
S'a comis un falş cu ocaziunea arendă-rel acestei moşii la arătarea întindereî. Bă-nueşte că falşul despre care e vorba datează încă de pe vremea clnd d. An. Stolojan a fost ministru pentru lntlia oară, din cauză că d-sa n a voit să elibereze un certificat doveditor că falşul datează foarte de mult.
Protestează cu indignare împotriva unor acte cari înjosesc prestigiul partidului li. beral. Terminînd, oratorul spune ca nu ga-seşte cuvinte să înfiereze pe acel cari afl îndrăznit să arunce bănuiala de incorectitudine asupra d-sale. (Aplauze).
D. An. Stolojan răspunde că, de oare ce ministerul este ca parte în proces, nu putea da acte cari să fie întrebuinţate contra-L
www.dacoromanica.ro
Şi apoi, aceasta s’a făcut în temeiul a-vizulul consiliului de avocaţi.
Se cere închiderea discuţiei.
0. G. A. Scorţescu, în potriva închidere!, spune că răii a făcut ministrul domeniilor refnzlnd actele cerute şi loagă să se lase discuţia deschisă pentru a se putea face lumina desâvîrşită.
Discuţia se închide.
*
* *
Se intră în ordinea zilei: Discuţiunea asupra proiectului de lege privitor la joncţiunea liniilor ferate sirbe şi române prin-tr’un pod peste Dunăre.
D. Poenaru-Bordea, avlnd cuvîntul, declară că e amic al guvernului partidului liberal, dar amic dintre aceia cari îşi păstrează independenţa şi dreptul de control.
Critică proiectul de lege, din cauză că prin el nu ni se deschide chiar de acum o linie la Adriatica şi din acest punct de vedere găseşte nefolositoare racordarea ce proiectează.
Prin contract noi vom fi obligaţi ca. prin inginerii noştri, să facem studiile şi lucrările. N’avem destul ingineri pentru noi şi trebuie să avem pentru alţii. Nu facem linii de fier în ţară, pe cît nevoia se simte, şi voim să facem în Serbia. (Aplauze).
După ce se vor face lucrările de inginerii noştri, Serbia va plăti—dacă se va înlesni—şi va face linii ferate cînd va voi, ca să ne lege pe noi cu Adriatica.
D. Poenarn Bordea nu înţelege de ce a-tîta pripă în a primi o convenţie care nu satisface nici interesul nostru economic, nici pe cel politic.
Conchide spunlnd că, proiectul fiind de-zastros. va vota contra.
D. G. A. Scorţescu întreabă care este cifra importului şi a exportului nostru cu Serbia.
UD. Em. Porumbarii, raportor: 0 jumă’ tate de milion pe an.
D. G. A. Scorţescu: Suma aceasta nu Îndreptăţeşte sacrificiul ce va trebui să facem pentru podul de care e vorba. Ea nu reprezintă nici măcar anuitatea împrumutului trebuincios pentru lucrările ce se pro iectează.
Apoi—zice oratorul Romînia ca ţară agricolă, nu poate avea nici un folos din acest pod. Se vor neglija nevoile noastre de căi ferate şi apoi nu este cel puţin la mijloc vr’un oare-care interes politic.
D. Dim. A. Sturdza, prim-ministru, apără proiectul, spunlnd că, prin podul de la Cla-dova, Romînia va fi legată, prin Salonic, eu Marea Egee şi, prin alt punct cu Adriatica.
Se cere închiderea discuţiei şi se admite. Se pune la vot cu bile luarea în consideraţie a proiectului rezultatul şi este Bile albe pentru 66 » negre contra 21 Luarea în consideraţie se admite.
Se trece la discuţia pe articole.
D. Em. Porumbarii, raportor, arată că cestiunea unei linii ferate din Remtnia la Adriatica nu utlrnă numai de Serbia şi de Romînia, ci şi de Turcia. Iu nici un caz nu se poate spune că realizlnd joncţiunea noastră cu Serbia nu vom fi mal apropiaţi de Adriatica de cît dacă nu s’ar face această joncţiune.
Va rămtne apoi—zice oratorul—ca Romînia şi Serbia să obţină de la Turcia de-sâvîrşirea liniei ferate care să ducă pro} duetele noastre Ia Adriatica, adică la de-buşeul natural pe care ui-1 oferă Italia.
Vorbind despre împrejurarea că podul cel nofl va folosişi altor State vecine, uu numai celor contractante,—oratorul afirmă că toate căile de comunicaţie trebue să folosească tuturor ţărilor cari se află în raporturi economice civilizate.
Se cere închiderea şi se admite.
Legea îu total se pune la vot cu votul e nul.
Şedinţa se ridică la orele 5.10 m.
biie şi
SENATUL
Şedinţa de ia 91 Februarie
Şedinţa se deschide la orele 3 sub preşedinţia d-lul P. Orbescu.
Prezenţi 84 d-nl senatori.
Pe banca ministerială, d-nil Spiru Ha-ret, Gogu Cantacuzino.
Se fac formalităţile obişnuite.
D. G. Cantacuzino cere Senatului să aprobe înţelegerea avută între d-sa şi d. Exarcu ca să’şl amine interpelarea, pentru ca Senatul să voteze mal întiifi legea conversiune!.
Senatul (aprobă.
D. Af. Ţzoni, raportor, dă citire raportului şi proiectului^ de lege pentru conversiunea nnel părţi din datoria publică.
D.P. P. Carp spune că această convenţi-une e un fel de cartel. S’a zis în proect că e o cestiune de încredere pentru guvern, efl nu mal am nevoie s’o spun că n’am încredere. Operaţiunea aceasta nu e strălucită şi sporul de un milion de care e vorba e fictiv.
Se cere închiderea discuţiei.
D. Lascar Catargiu declară că de oare ce nu se aduc ţifre şi nu se dă termenul conversiei, d-sa protestează căci e vorba de o conversiune de o jumătate miliard.
D. Gogu Cantacuzino spune că aşa s’a făcut la 1890 ; guvernul conservator a făcut multe greşeli şi nu are drept să protesteze.
D. P. Carp: Aşa? Apoi să stăm la vorbă !
D. Gogu Cantacuzino : Efl nu mă tem de vo bă.
D. Lascar Catargiu : Cer cuvântul Ca să ne răfuim.	- v _
D. G. Cantacuzino]. Nu ’ml-e teamă ; să ne răfuim.
Ministrul vorbeşte de budgetele de la 72 —75; de Iancu Strat. Spune că la 81, când afi venit liberalii, afi votat proiecte de legi pentru acoperirea deficitelor budgetare.
D. Cantacuzino, devine violent şi spune că însuşi d. Carp a fost raportorul unei legi pentru acoperirea deficitelor. Liberalii afl stat 12 ani la guvern, timp enorm pentru ur» partid, într’o ţară constituţională. In a-cesf timp, liberalii afl făcut multe legi pentru acoperirea deficitelor. E o chestie de încredere, a zis d. Carp. I)a!
Această conversie va aduce un profit de peste un milion, şi chiar de nu ar fi acest profit, vom scăpa de marile dobânzi şi a-nunţaţl.
Această conversiune va da o economie în budgetul actual, de 7 milioane.
D. Lascar Catargiu : D. ministru de finanţe, în loc să dea lămuriri acuză pe conservatori. E adevărat, conservatorii aii avut în tot-d’a-una să scape ţara fie baclucurile liberalilor. (Sgomot).	>r'i '
Cât veţi face sgoiftot efl fac, sunteţi învăţaţi să faceţi sgomotv: calumea să vă creadă că aveţi dreptate. Am (făcut împrumuturi ca să acoperim deficitele -d-v.!
D. Cantacuzino : Când am avut timp de deficite ?
D. Catargiu.- E destul să staţi o lună la guvern ca să aveţi deficite.
Noi avem acte de cele ce am făcut. Se poate vedea la minister.
D. Cantacuzino vine cu vorbe şi acuzări. Ce aţi făcut d-v. cu Strusberg? Noi am plătit după urma d-voastră.
Să ne arătaţi termenul conversiei, şi nu umblaţi cu mâţa în sac.
D. Zăgănescu întrerupe merefl.
D. Catargiu: Aţi adus boclucurl şi pacoste pe ţară.
(Aci mamelucii guvernului fac scandal şi împiedică cu întrebări, pe d. Catargiu să vorbească).	,
Oratorul spune însă, că liberalii aii votat acum două legi cu boclucurl: afl dat concesia hârtiei pe 15 ani, ca să o plătim întreit.
D. Zăgănescu: Foarte bine!
D. Catargiu : Dacă nu daţi termenul conversiei, eti protestez şi mă abţiă!
0 voce: Foarte bine!
D. Gogu Cantacuzino spune că partidul liberal nu se poate conta ca partid istoric de cât de la 1848. Vorbeşte apoi de 1821 şi de Cuza-Voda şi venirea Regelui Carol. Spune că liberalii afl făcut tot ce e bun in ţara asta şi conservatorii tot ce e răfi ! Pusă la vot legea se votează.
ŞTIRI JUDICIARE
Consiliul de războii* din Bucureşti a condamnat eri pe locotenentul Papadopol la trei} luni de închisoare.
Cu modul acesta, numitul ofiţer scapă de reformare, la care ar fi fost supus dacă ar fi rămas condamnat la 6 luni, cît îl osîndise consiliul de războiii din Galaţi, a cărui deciziune a fost anulată de consiliul de revizie al armatei.
ULTIME INFORMAIIUNI
Demisinnea d-lnl V. .4. Urechia
O vie altercaţie s’a produs eri în culisele Senatului între d. V. A. Urechia, vice-pre-şedinţe al\Senatului, şi\ Viişoreanu,[secretar.
Biuroul Senatului discuta o cestiune de administraţie interioară. D.\ V. A. Urechia, susţinînd modul său de a vedea, deodată d. Viişoreanu Va întrerupt cu violenţă :
— Aceste sunt chiţibuşarii de drapelist. De aici un viii schimb de cuvinte, care s’a terminat prin declaraţia d-lul Urechiă că demisionează din vice-grestdinţia Senatului.	,
Zvonul demisiunei d-lui Urechiă s’a răs-pîndit repede prin Senat.
Comitetul de acţiune din maturul corp al Drapeliştilor, comitet compus din d-nil G. Mîrzescu, Perieţeanu-Buzău şi gensral Anghelescu, aii sfătuit imediat pe d-nul Urechiă să nu demisioneze pînă nu va fi supus cazul întregei grupări drapeliste.
D. Urechiă s’a executat şi a rămas ca asupra hotărîreî sale de a demisiona să decidă Drapeliştii.
O parte a deputaţilor guvernamentali, cu toate protestările senatorilor, afl declarat că nu renunţă de loc la banchetul instrucţiei, pe care’l vor da Miercuri seara, în onoarea d-lul Haret, în sala Liedertafel.
Acest banchet fiind o provocare la adresa senatorilor, mulţi prevăd o opoziţie furtunoasă la Senat în contra legel instrucţiei.
Ziarele ungureşti anunţă una boacănă de tot.
Ele spun că doul şefi ai socialiştilor din Buda-Pesta, anume Cizmadia Săndor şi Izivny, au venit în Bucureşti ca să se înţeleagă cu Liga în privinţa distrugerei Ungariei l
O,	sanda simplicitas!
Guvernul a găsit în sflrşit un raportor al legel instrucţiei la Senat.
Acesta este universalul raportor d. M. Tzoni.
Citim In Voinţa Naţională :
Candidatul partidului naţional-liberal la alegerea colegiului I de Senat din Covur-luifl este d. Pavel Macri.
Amicii noştri din localitate sunt rugaţi să considere orl-ce altă candidatură, care s’ar da ca atare, ca o manoperă menită să înlesnească jocul conservatorilor.
Prin urmare, candidatura d-lui C. Plesnită, primar al Galaţilor, este declarată de antiliberală, adică disidentă.
Batalionul permanent al regimentului 4 Ilfov No. 21 va face anul acesta primul marş Ia 7 Martie, sub comanda d-nulul colonel Al. Hiotu.
La acest marş va lua parte şi întregul efectiv al şcoa'el bacalaureaţilor de pe Jllngă acest regiment.
Alegerile pentru consiliul comunal al o-raşulul Piteşti vor avea loc la 7 Aprilie pentru colegiul I şi la 9 Aprilie pentru colegiul al ILlea.
Delegaţii colegiului al III lea se vor alege la 22 Martie.
D. lt.-colouel G. Savopol, sub-directorul arsenalului armatei, a fost numit, pe ziua de 1 Martie, comandant al regimentului 6 de atilerie.
Preotul romln Vasile Crişianu din comuna Decea-Mureşeană (Transilvania) fiind denuu-ţat de un răfl-voitor, că ar fi primit oare-
cari imprimate revoluţionare dela Liga din Bucureşti procurorul, judecătorul de instruc-au’ )u^ec.^torul de oeol şi solgăbirăul din Alba Iulia, însoţiţi de un mare număr de jandarmi, afl făcut o perchiziţie domiciliară la numitul preot.
Perchiziţia nedînd absolut nici un rezultat, procurorul a început să tortureze pe preot, sperînd că ast-fel va putea găsi ce a căutat.
Dar nici torturile n’att dat nici un rezultat.
D. Iosif Crişianu, advocat in Abrud, in-®ln viaţă, a lăsat averea sa de vr’o ou.uuu lei instituţiilor culturale romîneştl din Munţii Apuseni al Transilvaniei.
Eri s a distribuit la Cameră un proiect de lege prin care se aprobă creditul suplimentar de 1.500.000 lei, pentru repararea stricăciunilor causate lerasamentelor şi lucrărilor de artă de ploile torenţiale şi de inundaţiile din primăvara acelui an.
Acest credit se va acoperi din veniturile brute ale exploatârel căilor ferate anul 1897.
pe
PROCESUL DUELULUI
ŞEDINŢA A OPTA
înainte de şedinţă
Aspectul sălel paşilor pierduţi este astă zi cu totul schimbat. Obicinuiţii palatului justiţiei se pierd In drjaia de agenţi comunali şi poliţieneşti cari afl ocupat primele locuri In faţa sălel secţiunel a treia. Şefi! lor, Cautuniari, Zaharia şi alţi cetăţeni—samsari de al primăriei, sunt în frunte şi, suplinind pe agenţii poliţiei cari sunt însărcinaţi cu ţinerea ordinel, nu datt voie să intre in sală de cît oamenilor lor. Sergenţi de stradă, gendarml şi toţi cel însărcinaţi cu ţinerea ordinel sunt la ordinile şi ascultarea agenţilor municipali. Din cînd în cînd se aude glasul răguşit ai unul Berechet oare-care, adreslndu-se sergentului de oraş safi gendarmuluî de la uşe:
— Lasă-1 câ-I d’aî noştri !
Iar droaia agenţilor comunali, duhoarea acrită a inalfabeţilor melisieniştl, apladă şi fac chef mare de spiritul lui nea Niţâ.
Cel cari cu adevărat urmăresc dezbaterile şi se interesează de acest proces, nu mal pot aborda intrarea principală a sălel, toţi intră prin grefa secţiunel, unde BerecheţiI şi cel-l-alţl CantuniarI nu îndrăznesc să-şi arate chipul.
Locul rezervat doamnelor este arhiplin încă de la orele 12 şi locurile din incinta rezervată tribunalului sunt ocupate de advocaţi, magistraţi şi alte persoane de dis-ficţiune.
Este ultima zi a procesului şi In toate părţile se fac comentarii cu un deosebit interes asupra rezultatului.
Tribunalul intră In şedinţă la orele 1.
Pledoaria d-lnl Cornea (urmare)
D. Preşedinte dă cuvîntul d-lul Cornea în continuare.
Eminentul avocat Începe prin a studia cestiunile de fapt.
'Voinţa Naţională» considera, odinioară, drept o grosolană indiscreţiune faptul de a se ocupa cine-va şi a se aduce în public, o cestiune de onoare, un duel dintre două persoane. S’afl schimbat acum părerile acelui ziar, fiind-că nu mal este vorba de oamenii din partidul lui, nu mal este vorba de duelul Ferechide-Fleva. Noi nu taxăm ast-fel ceea-ce se face în afacerea noastră , cel mult putem spune că este impietate in-discreţiune, ceea-ce se face.
Să lăsăm pe Filipescu la o parte, el a declarat deja, că ori care ar fi sentinţa d-v. el nu va face apel. Dar să vorbim de martori.
Toată discuţiunea are să fie asupra conduitei martorilor: dacă el afl făcut tot ce trebuiai! să facă, dacă el afl fost In re-gulele stabilite de codul de duel. Dar, fiind-eă suntem înaintea justiţiei, adaog că nici un cod de lege nu arată cum trebue să se conducă martorii. Legiuitorul a făcut dia martori supraveghetori de luptă garanţi al duelului.
Aţi văzut eă în această afacere toţi martorii şi-afl asumat Întreaga şi egala răspundere.
Nici unul nu poate fi îngreuiat safl acuzat mal mult de cit cel-l’alt. Cînd toţi martorii afl semnat un proces verbal de luptă şi cînd, după luptă, toţi afl declarat că lupta a fost leală, este ignobil de a mal căuta să pul la Îndoială spusele lor. Aceasta In general ; deci în speţă onorabilitatea fie-căruia din cel patra martori nu suferă bănuială.
Se impută martorilor că nu era caz de duel, că nu trebuia să scoată pe combatanţi pe teren. Cine poate spune aceasta ? Ofensa este atlt de relativă. Ea depinde de oamenii între cari se produce şi de evenimentele In cari ea ia naştere. Cine poate defini ofensa ? Duvergier de St. Thomas, spune că este tot ce te atinge în amor propria, în onoarea ta.
Dar onoarea? Cit de elastică e, după individ şi persoana care te loveşte. Deci ofensa este după cum o simte şi o cumpăneşte cel care o primeşte, socotindu-se şi persoana aceluia care a făcut o.
Deci singura cestiune de a şti, era dacă această ofensă se putea repara In alt fel de cît cu eşirea pe teren ; dar că articolul în cestiune îndrituia o provocare ? aceasta nu se poate discuta.
Cele mal multe dueluri cari se petrec pe lume, sunt pentru cauze politice. Cele-l’alte cazuri sunt rare. Sunt de sigur multe ofense de altă natură, dar cari nu ajung la duel. Pe un om care Jnşală la cărţi, safl pe un gentilom pe care îl prinzi, cu mina Iu bu-zuuar, nu-1 provoci la duel ci 11 dai pe mina comisarului. Mal sunt cauze de duel intime, de ordin strict discret, pentru cari în general luptele sunt serioase, dar aceste cazuri sunt foarte rari.
D. Cornea citează apoi numeroase exemple de dueluri politice, petrecute în Franţa şi Anglia In timpul din urmă.
Iu speţă, Iu ce constă ofensa ?
Iu articolul Deux Politiques D. Cornea analizează articolul, arată punctele ofensatoare şi extrem de provocatoare dintr’însul.
°i cine scria aceste ofense şi provocaţiunl ? ocmal acela care părăsise partidul conser-
vator pentru a trece In braţe... mal calde şi mal recunoscătoare.
Acum se vede că In intenţia lui Laho vâri era să provoace, voia un duel, pentru a consfinţi trecerea lui în braţele cele noul. Lahovari ştia că acest articol lî va aduce o ceartă de moarte cu Filipescu. Martorul Tomulescu a declarat aceasta. Martorul Vâ-cărescu, şi inculpatul Izvoranu, martor al provocatorului, afl declarat de asemenea că articolul era insultător şi că Lahovari trebuia să se bată.
S’a vorbit de un articol dia «Epoca» din 87 cînd Filipescu se revoltase în cestiunea duelului Ferechide-Fleva. Desfid pe a cel cari voiesc să dovedească ceva în contra vederilor noastre. Atunci, la 87, nu era vorba de o cestiune de onoare de la om la om. Era o adevărată exterminaţiune plănuită. Trei provocări în acelaşi timp a primit Fleva. Pe acea a ministrului de in terne, a ministrului de război şi pe a pre fectulul de poliţie. In contra acestui lucru se revoltase Filipescu, şi cu drept cuvînt.
S’a făcut o imputare Iul V. Ionescu, că era certat cu Lahovari şi aşa dar nu trebuia să primească a fi martor în afacerea asta.
Admiţînd chiar această ipoteză, omul de onoare are Încredere în sentimentele lui de dreptate şi imparţialitate şi e sigur că, o ceartă chiar, nu-1 va face să nu judece drept. Dar nimic n’a fost Intre Lahovari şi V. Ionescu, şi dacă susţine partea civilă a ceasta, în nechibzuinţa eJ, în loc să ne a cuze pe noi, aduce o nouă insultă lui G. Lahovari, căci susţinînd că ceartă a fost Intre Ionescn şi el, îl arată ca pe un om poltron şi fără simţ de demnitate, dacă n’a relevat acea insultă. Pe d’altă parte, o telegramă pe care am primit’o eri de la mareşalul G. Filipescu, dezminte şi arată ca mincinoasă depoziţiuuea Iul Rubin, care a afirmat acest lucru, invocînd dovada mareşalului.
Dar să admitem că ar ii fost o animozi tate între Ionescu şi Lahovari. Aceasta este un caz de recuzare ? Absolut de loc. Avem exemplu recent. Duelul Drumont—Cldmen-ceau. Martorii celui d’intîl, redactori la ga zeta combatantului, eraţi inimici al celui l’alt. S’a spus vreo vorbă? Absolut nici una.
lin exemplu la noi în ţară .- Duelul general Lahovari-Niculescu. Gine erau martorii lui Nieulescu ? Doul ofiţeri din cava lerie, ambii grevişti în cestiunea ofiţerească, şi inimici al generalului. Gîndintu-s’a cine va să se ridice în contra lor?-Nimeni. Şi cu toate acestea, asupra acelora şi a con diţiunilor luptei se putea obiecta ceva. Afl fost 5 reprise şi în toate a fost rănit Ni-culescu. Cu toate asta martorii Iul afl cerut lupta înainte pînă la a 5 a repriză cînd ge neralul a fost grav rănit.
S’a spus că martorii afl fost intransi genţi ? El afl propus retractarea articolului safl eşirea pe teren ? Dar ce puteai! să pro pună martorii cari vin să ceară repararea unei ofense? Refuzat-afl el să primească cou ciliarea? Declarat-afl el că nu voiesc de cit lupta ?
D. Cornea expbcă In detalii! toate fazele şi tratativele de conciliere, arată că era cu neputinţă martorilor Iul Filipescu să primească declaraţia propusă de acel al lui Lahovari şi pe de altă parte cum Însuşi Lahovari, care convenea că lovise In onoarea lui Filipescu, n’a voit să primească declaraţia pe care se spunea că nimic n’a voit să atingă In onoarea lui Filipescu. Cum se poate spune deci că martorii Iul Filipescu afl fost intransigenţi, cînd el singuri afl făcut o declaraţie de conciliare şi afl consultat pentru aceasta şi pe amici de al lor cari erafl în contra acestui duel ?
S’a spus de d. Grâdişteanu, că Lahovari trebuia să se bată, căci se temea că dacă va da o declaraţie explicativă, Epoca îl va ataca din nofl, pe tema laşităţii. O curată aberaţiune. Orl-ce om de onoare ştie, că o dată un proces-verbal încheiat Intr’o afacere, nici unul din cel doul amestecaţi într’însa, n’afl drept să o mal deschidă; şi acel care ar face aceasta, ar fi chemat la răspundere de cel 4 martori cari afl semnat procesul.
In privinţa alegaţiuuel că condiţiunile duelului afl fost impuse, după cum s’a scris în procesul verbal, d. Cornea arată că dacă e cine-va care a impus lupta, acela este Lahovari, care a respins declaraţia şi a spus martorilor : primiţi condiţiile de luptă. Şedinţa se suspendă ia orele 2,30.
Şedinţa se redeschide la orele 3.15.
D. Cornea comunică o telegramă pe care a primit’o de la d. profesor Disescu, care arată că la cursul de drept penal, de Ia facultatea noastră juridică, d. profesor Cantili profesează studenţilor că martorii în duel, nu sunt pedepsiţi nici ca complici, nici ca agenţi provocatori, nici ca coautuil.
In continuarea pledoariei, d. Cornea arată că nu se poate susţine inegalitatea în luptă Intre cel doul adversari. Nu este încă dovedit că d. Filipescu era mal tare In scrimă. Dar aceasta nu înseamnă mare lucru. Tavernier spune că e mare diferenţă între trăgătorul din sala de arma şi trăgătorul în luptă. Pe teren, superior rste acela care are mal multă bravură şi stnge rece. Ii convine familiei să susţină inferioritatea Iul Lahovari pe acest singur punct, pe care se poate discuta.
Lahovari avea un avantagifl Insă mal mal mare, acela de a fi fost stângăcia. Principele G. Bibescu se pronunţă categoric asupra acestui punct.
S’a mal spus că Filipescu, în ajunul luptei, a benchetuit, pe ciad Lahovari tremura de teamă. Nu insist asupra acestui punct, fiind-că este păcătos pentru partea civilă care a spus-o; cu attt mal păcătos că nu este adevărat.
In privinţa lealităţel duelului,—In afară de codul penal, nu se mal poate discuta. Martorii afl spus’o In tot-d’auna : Totul s’a petrecut fa modul cel mal leal.
Un cod al duelului, cu sancţiunea Iul, nu există, dar sunt regulile stabilite ale duelului, după cum există dreptul internaţional căruia se supun toate popoarele, fără ca să existe nn cod internaţional.
Dar după regulile stabilite In materie de duel, să ni se spună cari sunt acelea cari afl fost călcate în această afacere?
Tavernier spune că In duel se pot face greşeli, cari însă nu atrag după sine nelea-
litatea luptei. Nici chiar asemenea lucruri nu se pot imputa In această afacere.
In procesul verbal de Inptâ, martorii, toţi patru, atestă lealitatea luptei. Martorii lui Lahovari, la instrucţie şi aci, afl declarat a-celaşl lucru şi dv. cari reeunoaş'eţi lealitatea acestor matori îf tăceţi implicit complici cu martorii d lui Filipescu, acuzînd pe aceştia de a fi călcat regul Ie duelului.
Asupra celor-l’alte incriminaţiunl, d. Cornea arată pînă la evidenţă, netemeinicia lor, dar In sfirşit, spune d. Cornea, toate condiţiunile prevăzute în procesul de luptă, afl fost primi'e, nu numai de martori ei şi de Lahovari însuşi.
Se spune că era sala prea mică? Dir e puţin timp, acum cîte-va luni, d. Marghiloman s’a bătut cu fiul d nel Lahovari, d. R. Creţulpseu, într’un salon din casele vecine cu Jokel-Club. Acest salon are num,I 6 metri şi era plin cu mobile. D. Creţul eseu a lovit pe d. Marghiloman cînd acesta era lingă zid şi nimeni n’a zis nici un cuvîut.
Vedeţi că depinde de aceia cu cari al aface.
Imputaţiunea că d. Filipescu cunoştea sala de luptă este tot atlt de puţin serioasă şi nedemnă ca şi cele-Falte.
Tribunalul ştie si toţi martorii afl spus-o că martorii d-lul Filipescu aleseseră sala de gimnastică pentru luptă.
Nici unul diu martori n’a propus trecerea In sala de scrimă ei doctorii luptei, cari se temeafl de sănătatea luptătorilor. ’ Şi în definitiv, faptul de a fi tras în acea sală de 4 ori, nu poate constitui absolut nici un avantaj, de oare-ce asalturile îu această sală se fac în largul silei, pe efnd duelul s’a făcut în lungul el. Prinţul G Bibescu s’a pronunţat categoric în acest sf-ns.
D. Cornea depune apoi tribunalului o statistică amănunţită a tuturor duelurilor petrecute în Franţa de la 1841 piuă azi. Din această statistică se vede «-a toate duelurile urmate de moartea unul adversar şi judecate, afl fost în tot-d’a-una achitate.
D-sa mal citează două cazuri d« dueluri mortale, în care un roraîn din Ungaria a ucis pe trei UDgurl. Pentru primul duel nici n’a fost urmărit, pentru cele-1 alte două, cumulate la un loc, romlnul a avut o condam-naţie de 20 de zile.
Sfîrşind d. Cornea spune că mărirea unei ţari se judecă după mărirea judecătorilor; sunt sigur, înebee distinsul avoeat, adresîn-du-se tribunalului, că veţi ridica sus prestigiul ţârei romîneştl.
Dezbaterile se în hid.
Tribunalul intră în deliberare la orele 4.30.
In deliberare
Intrat în deliberare la orele A şi jumătate, tribunalul a stat în cam-ra de chibzuire pînă la orele 8 şi jumătate seara. Patru ore de deliberare.
Mulţimea din sala de şedinţe, de şi foarte impacientată, stă neclintită. Toate doamnele cari aii luat parte la proces încă de la începerea dezbaterilor, nu-şI părăsesc locurile. Mire miş mre în sală şi discuţiuniie sunt vii. Deliberare în camera de chibzuire ; deliberare în sala de şedinţă.
Uşile intrărei în spre camera de consiliu sunt încuiate; nimeni nu poale comunica prin acel loc. In sala paşilor pierduţi şi pe galeriile din dos, mulţimea stă îngrămădită, nerăbdătoare de a cunoaşte rezultatul.
{Sentinţa
La orele 8 şi jumătate, uşile din spre camera de consUvu se dau de perele, O mişcare de impacienţă se face in sală.
D. Preşedinte Florian intră, urmat de d. jude Alexandresou şi de supleantul S hina. O tăcere sepulcrală se face în auditoriu. Ca şi cum un curent puternic, trecut prin toate inimile de o dată, le-ar fi ţintuit pe loc. Nici o mişcare, nici o svfi ire.
D-nil Filipescu, V. Ionescu, Săulescu, Drosu şi lsvoranu stau liniştiţi la locurile lor.
D. Preşedinte dă citire sentinţei: Tribunalul In numele legel,
Condamnă p© N'colae Flllpescn la 6 luni închisoare şl la un leă despăgubire civilă d-nel Măria Uahovarl.
Achită pe eel-l’alţf patra Inculpaţi.
După sentinţă
In picioare şi cu o tăcere sfinţi, publicul a ascultat citirea sentinţei.
După ce tribunalul s’a retras, mal multe voci din sală aii strigat: Să Căiască Filipescu !
D Filipescu, cu aceeaşi linişte pe care a arătat-o în tot cursul procesului, a mulţumit numeroşilor săi amid. cari i-au dat şi de astă-dată cele mal vădite dovezi de simpatie şi nelimitată dragoste.
D- Filipescu a eşit apoi urmat de amicii săi. Pe culoare, mulţimea cetăţenilor salută cu respect pe d. Filipescu, care le mulţumeşte cu afabilitate.
Marţtşoare încintătoare Marţi şoare sublime M&rţişoare High-dffe 1UTI.CAMAKA
Calea Victoriei No. 133
Vt's ă-vis Paliul Ştirbei
Pălărioare pentru dame
Violette de Parma
Moşia Copaciu
din judeţul Vlaşca, a definitei Alexaadrina Hioltu, se vinde cu orl-ce preţ va tşî ia hcOa-ţiunea publică In ziua de 35 Februarie 1898 la Tribuaalul de Viaşca.
Pentru inf"rmnţiuoI la d-n'I S\.MI Sc AR THUR. strada Carieenrg. vi I No. 3
«P. UOTIi '
AV>. a Calea Hahovel Xo. a.
lingă Biserica d-ua Bâlaja
orele de consultaţie 4-B d. a.
www.dacoromanica.ro
jof eratt la doamna Boye nişte mosa-firl tot atît de nelipsiţi ca şi Erik Ref-strup.	.
Acolo făcură cunoştinţă cu o palidă nepoată a stăpinil casei şi cu o colecţie de viitori poieţl, viitori pictori, viitori actori, viitori arhitecţi. Toţi eraO plini de speranţă şi de curaj, setoşl să se arunce în vuitoare, toţi se înflăcărau
uşor.	.	.
UuiI evocaă melancolic idealul unul timp care nu mal era, dar cea ma' mare parte se entuziasmau pentru ideile şi teoriile noul în acel momeot. Se îmbâ-taU de nâutate, eratt noul pînă la exa-geraţiune, îndrăcit de noul. şi poate eraU a'st-fel fiind-că simţoatt agitîndu-se în adîncul lor dorinţl şi aspiraţiunl cari trebuiau înăbuşite, noul ne putina să le mulţumească de şi el era universal, imens, nemărginit de cuprinzător.
Nu ne pasă, aceşti tineri aveau o Inimoasă convingere, aveaU credinţă în lumina pe care trebuiau s’o aducă marii cugetări, entuztasmul ’l înălţa ca pe nişte aripi de aquilă.
•	*	/Un	U 1
însfîrşit, nu mal face gestul acela... al crede că vrei să rupi dinţii cui-va... A! iată-mâ iar atentă... Slnt absolut de a-ceeaşl părere cu d-ta.
—	In cazul acesta nu mal continuu.
—	De ce?
—	Dacă sîntem de aceeaşi părere...
—	Ah! da, dacă sîntem de aceeaşi
părere!	.
Nici unul nici altul nu dădea cuvintelor acestora un înţeles particular, dar el puseseră într’însele o Intonare particulară care lasă să bănuiască fine subînţelesuri, şi se priviră cu un zimbet expresiv, fie-care dintre el, întrebindu-se ce voise cel-l’alt să zică şi imputîn-du-şl că nu poate s’o ghicească.
Doamna Boye se duse de se aşeză pe scaunul săâ. Frihjof se apropie de dinsa căutînd să fie amabil.
—	Dacă aşi fi curios, zise ea, aşi vrea să ştia ce carte era aceea pentru care vă certaserăţi cu Erik.
—	Vreţi să ştiţi?
—	Aşi vrea.
Doamna Boye luă cartea şi zise cu un ton solemn:
—	Helge, poema lui Oehlensklaeger... La ce cînt eram ?... La acesta: «Sirena se duse lîngă regele Helge». Şi iată versurile cu pricina... Sirena se întinsese alături de Helge ; acesta nu-şl putu în-frîna curiozitrtea; se întoarse şi văzu : «Cea mal mare frumuseţe pe care a purtat-o pămîntul dormind alăturea de el.
Braţele-I sunt de-o albeaţă orbitoare ; veşmîntul cel mohorît n’o mal acoperă ; un văl argintiii şi uşor ’1 învălue super-
pârâtului August. Apoi cu o voce şă-guitoare !	,	,
—	Bâtrîne Shakespeare, bătrîn norod care nu ştiai ce faci!... AI mâzgălit şi tu hîrtia, sărmane bătrîn şi al fabricat pe Hamlet fără să ştii la ce
lucrai!	,
Scoase pălăria şi 'ŞÎ trecu mina, cu un gest de mamă, pe fruntea bustului:
—	Bătrîn pretenţios ! Bătrîne poiet, nu tocmai fără succes de alt-fel! Nu-I aşa, domnule Lyhne, că trebuie să recunoaştem, cel puţin, că Shakespeare n’a fost un ratat ?
—	Am părerea mea personală, în această privinţă, răspunse Niels, ro-şindu-se.
—	Ah! şi d-ta al o opinie personală asupra lui Shakespeare!
Putem s’o ştim?... Să vedem, eşti pentru sau în contra noastră ?
—	Şi se aşeză lîngă bust, cu un braţ împrejurul gîtulul acestuia.
—	Nu ştia dacă părerea mea are fericirea să fie la fel cu a d-v., dar e desigur pentru protejatul d-v. Căci sunt convins că Shakespeare ştia ce făcea
FOIŢA ZIARULUI «EPOCA»
Frithjof se simţi cam jignit, dar nu îndrăzni să plece ca un om nemulţumit; si apoi ştia că avea dreptate în potriva el; în stîrşit, îl părea foarte drăguţă. Aşa dar rămase şi începu să discute cu Erik, dînd vocel sale un accent de înţeleaptă in ulgentă.
Doamna Boye măsura cea-l-altă extremitate a atelierului, cînta, arunca triluri, cari păread nişte hohote de rîs şi se întrerupea ca să declame o recitaţie.
Ea se opri ca să şteargă un bust al împăratului August, şi sa-I facă apoi, cu pâraînt clisos, mustăţi, [un barbişon şi cercel în urechi.	_
‘ Pe clnd era ast-fel ocupată, Niels se apropiase de dinsa făcîndu-se că vrea să examineze cu interes statuetele pe rfiz^lc lor.
Ea nu se uitase spre el, totuşi tre-buea să-l ştie aproape: căci, fără să se întoarcă, întinse mina rugîndu-1 să a-du«-ă pălăria d lui Erik.
Desfacere totală de Mobile
cu preţuri foarte reduse MAQASINUL FOST H. OEHLBERQ Strada Car ol JVo. «
vis-l-vis de clădirea noului PALA L al POŞTELOR Cine doreşte a cumpăra nubile flae eu preturi foarte reduse să viziteze maeazinul din Strada Carol No. 6. fost H. AELBERG, care este compus de un foarte bo.ţat Asortiment.
Desfacere» numai ptnă Ia Sflntn Gbeorglie 1898.
Te rog, domnule Lyhne, zise ea
Luă pălăria şt o
Unelte Agricole înainte de a vizita
A u cumpăraţi Maşini sau
i r j	VARIEBEPOSIT DE
MAŞINE ŞI UNELTE AGRICOLE
MMti Renumita Fabrică TU. TI. ii TUTU	.
HEBATIAK BAIR la concursul de la ŞCOALA DE AGRICULTURĂ de la Herestrau In 1891
Premiate cu
NOUA „FlSther” Model 1898. Patentată
■ţ* Prevăzută cu Triplă Curăţit oare. Trei V tntnn ceea-ce nu posedă nici o treerătoare de orl-ce alt system existent, şi Toba	" "
tnt Porumb aplicabilă numai la TREEKĂTOAREA „ELtT
bătînd pe zi ISO pin* 1» 200 <‘UIIe mari de porumb, cu sufl făr& foi
MAŞINELE
treeră mult, curat
lillW
a înegri griul la de mălură.
•PjLlI.tilJ^l NORMALE
^ Cu 8, 8 şi i Brăzdare.— Tot-d’a-una 500-600 pluguri în Deposit
PLUGURI UNIVERSALE
Cele mai bune şi solide, construite numai din oţel
PLUGURI CU SEMĂN
ffl Cele mai PRACTICE. 5	_
W Cu mai multe brăzdare.
Mori TRANSPORTABILE, pe postament de lemn şi de fier, simple, duble, triple şi quadruple, din cele mal renumite fabrici, de 36, 42 şi 48 ţolurl.
Pietre de Moară FRANCEZE l-a calitate, din LafertA sous-Societ6 Meulliere Dupety & Co., compuse din maximum 4-5 bucăţi, întregi fără piept. Toate mărimile
Batoze de Porumb SIMPLE şi DUBLE, manuale şi eu aburi, cu Elevator ultimul sistem perfecţionat.
Uurele de transmisiune ENGLEZEŞTI, l-a calitate simple şi duble, şi toate lăţimile.
Pompe pentru spălatul cazanelor, de incendia şi grădini.
— motoare cu petrol şi cu yaz,.
si Cositoare
Semănători, manuale în lat şi în rîndurl.
în toate mari
Trloare originale „HEID“
mile cele mal bune existente.
Vînturători, transportabile cu a malura.
Greble de fln,—Maşini de tăia
Grape, flexibile şi diagonale, cn cîmpuri şi cu dinţi de oţel.
Răriţi, Cultivatori, Tăvăluci.
Părţi de reservă. — muşamale
Jlanine*de scărmănat lină. —9Pire de postav,
* -*■ __________________ __ _ ____ _ _ _ v , /
jWuresti.—Tipografia EPOCA, Stra<?!
^jgSBlg
www.dacoromanica.ro