NUMlRULJO BANI ABOVA1B1TK1JI i* «e» 9* ( «5II «J« ®e-eăwl laml ţi Mflftte»# +oţ-d’a-*B« ia BtHMfttfi 1b Cea» Administraţia! 0® «hf» ţi itnlniUat* prin mandate poştele Un an în ţară 30 le!; in străinătate 50 le! Şase *nnl . . . li » * > » » Trei Ion! . . . 8 » • * 13 » U> număr la streinltate 30 han! MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZÂ NUMĂRUL 10 BANI AVUICIUBILK I® Bnenreţtl şi judeţe ae ţaNieeii numai It Administraţia in străinătate, dinei la adminirkafU şi la toate oficiile de publicitate innneisr! la pag. IV , 0.39 b. Iiala J » » IR j , , , . 1— le! a * » » D , j , , . 8.— a e Inserţiile fi reelamele 8 Ie! rtndnl Cs ă«»iî tieltl it leal PROCESUL DUELULUI PLEDOARIELE D-lor FLEVA, «ELAVRMCEA şi CERAESCIJ Prin progrnmnl de la Iaşi partidul naţional-llberal a făgăduit ( mărirea amortizării anuale a datoriei publice». Ajuns la pntere, nu numai că partidul liberal n'a mărit amortizarea, dar încă a redus-o prin desfiinţarea easel de amortizare. Acum voeşte s'o mal micşoreze încă, prelungind prin conversiune termenele ctnd se sting datoriile Statului. Destăinuiri liberale încetai cu încetul, ese la ivlală toate incorectitudinile săvîrşite de liberali în sălbatica lor opoziţiune contra guvernului conservator. N’a uitat încă nimeni chipul odios în care partidul liberal a împins pe studenţi Ia greşeli cari puteaţi duce la urmări din cele mal rele, dacă guvernul conservator n’ar fi ştiut să intervie cu toată energia necesară. Exploatînd vioiciunea sentimentelor tinerimii şi neexperienţa el, d-nil Sturdza, Cantacuzino şi tovarăşii o exaltan pînă la a nu mal ţine nici o seamă de convenienţele şi obligaţiunile internaţionale. Cine nu-şl aduce aminte de ma-nifestaţiunile zgomotoase, pe cari liberalii au încercat într’atîtea rîn-durl să le îndrepteze contra Lega-ţiunil austro-ungare ? Fartidul liberal a mers piuă acolo, în lipsa-I de scrupulurl, în cît a încercat să amestece în manifes-taţiunl de stradă studenţi din Ungaria şi din Bucovina. încercarea de la 14 Septembrie 1894, cînd cu întoarcerea studenţilor de la Congresul din Constanţa, va rămînea ca o vecinică pată pe numele partidului liberal. Neapărat, liberalii aQ tăgăduit că s’aU servit de studenţi; el nu se jenează să tăgăduiască cele mal evidente lucruri. Dar mărturisirea trebuia să se producă cînd-va şi s’a produs. In şedinţa de la 14 Februarie a Camerei, cînd s’a discutat art. 58 din proiectul învăţămîntulul secundar şi superior, privitor la dreptul de asociaţiune al studenţilor, adevărul a eşit la ivlală. Mal mulţi membri al partidului liberal, combătînd dispoziţiunile art. 58, aQ imputat guvernului că se arată prea aspru astă-zl faţă de studenţime, după ce în opoziţiune s’a servit de dînsa. D-nil Sturdza şi Cantacuzino aQ fost acuzaţi că au dirijat studenţimea în mişcarea naţională şi că s’aQ servit de dînsa chiar în luptele interne de partid. Aşa, un deputat liberal a pomenit de întrunirea de la maiorul Fănuţa, din 8 Aprilie 1895, cînd cu faimoasa agitaţiune contra legel maximului taxelor comunale... Guvernul a căutat să se apere, prin organul d-lor Nacu şi Sturdza. Dar acest din urmă a fost foarte slab, iar cel d’intîio a spus lucruri ce echivalează cu o mărturisire. OrI-cum ar fi, d. Sturdza şi tovarăşii săi din conducerea partidului liberal nu pot slăbi efectul destăinuirilor ce s’au făcut în şedinţa de la 14 Februarie. Acuzarea că partidul liberal s’a servit în opoziţiune de tinerimea universitara, exaltîndu-I sentimentele şi exploatîndu-I buna credinţă, n’a mal fost de astă dată făcută de conservatori, ci chiar de membri al partidului liberal. Ea va rămîne deci în picioare, orî-ce ar îngîna d. Sturdza şi complicii săi. Odată cu această destăinuire, care pune în puternică lumină lipsa de scrupulurl a partidul liberal, tre-bue să mal relevăm cu satisfac-ţiune că, în ce priveşte studenţimea, ca şi în atîtea alte privinţl, liberalii sunt siliţi la guvern să lucreze în cea mal desâvîrşită contrazicere cu atitudinea lor din vremea opo-ziţiunil. De unde înainte de 1895 ademeneau studenţimea la mişcări, astâ-zl aceiaşi liberali fac legi prin cari mărginesc libertatea de acţiune a studenţilor. Ie o crudă, dar meritată pedeapsă a soartel. ULTIMATUL ROMÂNIEI CĂTRE TURCIA Neue Freie Presse, cu data de Duminecă 15 (27) Februarie, primeşte din Constantinopol o depeşă în care se spune că gnver-nul uostru a înaintat Porţii prin intermediul ministrului turcesc la Bncnreşti, un ultimatum In chestiunea ratificărel convenţiei de comerţ turco-romfnă. fie adaogă în depeşă, al cărei text cititorii noştri îl pot găsi la rnbrica informaţiilor, că ministrul Romîniel la Constau tinopol, d. Djuvara, a cernt la fielamlîcnl de Vineri, 1» 35 curent o audienţă finltannluf, dar audienţa a fost awînată pe cîte-va zile. Tocmai cînd am primit numărul ziarului vlenez cn această depeşă, Agenţia St»mină ne comunică o telegramă din Fonstan-tiuopol, ştirea că schimbnl ratificărilor a avnt deja loc. Fără a ne opri asnpra audienţei ce s’a refuzat ministrnlni ţârei la Constantinopol, suntem fericiţi că s’a pntnt evita confiictnl diplomatic cn guvernul otoman. In ori-ce caz însă, guvernul nostru este dator să dea ţărei explicaţiile cnvenite asnpra întregei acestei afaceri şi d. fiturdza poate profita de interpelarea d-lni senator Valerian ITrseanu pentru a da lămuririle necesare. CASA RURALĂ Condamnat de Sturdziştl atunci dud a fost adus la Cameră de d. Aurelian, proiectul Casei Rurale e reluat acum de guvernul d lui Sturdza, cu oare-carl modificări ce nu’l schimbă întru nimic caracterul primejdios. Asupra acestui proiect, Timpul a publicat săptămîna trecută două articole foarte interesante, datorite unul distins membru al partidului conservator. Legea, zice autorul articolelor.se reduce In defiuitiv la o expropriere generală şi forţată ; dar nu în folosul ţăranilor, cari timp de 60 de ani vor fi simpli chiriaşi, ci în favorul Sfatului, care devine proprietar prin Casa Rurală. Pînă peste 60 de ani, «vom avea o ţară în care nici un petic de pămînt nu se va mal putea vinde sad cumpăra, nici un petic de pămînt nu va mal rămîne liber şi supus regulelor ordinare ale proprietăţel. «Pămînturile date in urma legii ruiale şi ocupate—în mare parte încă în indiviziune— de foşti clăcaşl, sunt inalienabile. Cele vî î-dute după legea din 18S9 sunt inalicuabile. Dacă se vor parcela şi transforma înloturl inalienabile, după legea Aurelian, şi moşiile cari mal rămîn, ţara romînească va prezintă acest aspect, credem unic în lume, al unei ţări în care tot pămlutul este direct saă indirect proprietatea Statului şi In care acest pămînt este împărţit în toată întinderea în bucăţele de cîte va pogoane, toate inalienabile, dar toate îndatorate.* Autorul indică astfel roadele Casei rurale : «Agricultura dezorganizată şi sărăcită; Statul împovărat cu o datorie care poate ajunge şi trece de un miliard, fără a’i aduce în schimb vre-un folos; populaţia rurală de a cărei fericire e vorbi, înfundată îu datorii pentru trei generaţiunl şi ducînd o viaţă mizerabilă pe un pămînt care nu’l aparţine de cît In aparenţă; iar clasa cea mal utilă din această ţară, clasa oamenilor care se numeaâ cu mîndrie mari agricultori ori mari proprietari, suprimată cu desăvîrşire,— astfel că nu vor mal rămîne în Romînia de cît două clase de oameni fără tranziţie, fără nuanţe între ele, fără legătură una cu alta: o clasă de ţărani, săracă şi incultă şi o clasă de politicianl, cari vor căuta, mal mult de cit ori cînd, sub diferite pretexte şi denumiri, să trăiască pe spinarea lor». C1NE-I VINOVATUL ? Pierderea „Meteorului». — Situaţia „Meteorului». Cauzele catastrofei. - Organizarea serviciului . martini. Pierderea „Meteorului» Ne propunem a analiza circumstanţele cunoscute cari aii produs catastrofa de la stîncile Şabler. Zicem catastrofă, de oarece deşi s’au pierdut cu această ocazie, din fericire, ptitine suflete omeneşti, totuşi pentru noi trista întâmplare va da loc la consecinţe şi desavantaje de acelea, cari vor face ca reaua reputaţie ce şi-a creiat tî-năra noastră întreprindere să devină greii de restabilit. «Meteorul» de dotiă luni făcea serviciu! poştal la Constantinopoie, în locul noului vapor de mare viteză Principesa Maria, imobilizat în port la Constanta pentru o lungă reparaţie a căldărilor sale, care se avariaseră din cauza relei întreţineri şi incapacităţii personalului însărcinat cu acest serviciu. In timpul unei teribile furtuni, în zilele de 13 —15 Ianuarie a. c., «Meteorul* a mai scăpat ca prin minune de o pierdere totală, în mijlocul valurilor. De astă dată însă se vede că soarta n’a vroit să’l ierte. Surprins pe mare de o ceafă intensă, vasul şi-a continuat călătoria pînă în dreptul capului Şabler. Acest punct, ca direcţiune, se află pe coastă cam la trei ore depărtare de Constanta. Aşa dar trebue să admitem că, în momentul cînd s’a lovit de acele stînci, dacă presupunem că naviga cu viteza normală, cam 10—11 mile pe oră, «Meteorul* mai trebuia să navige cel puţin trei ore încă, ca să sosească la Constanţa. Se ştie că drumul de la Constantinopoie la Constanţa este direcţiunea exactă Sud-Nord, pe care ori-ce vas o ia cînd ese din Bosfor. Compasul trebue ţinut în această direcţiune; ori-ce copil poate aduce un vas de la Constantinopoie în dreptul Constanţei. Trebue să mai adăogăm că linia Sud-Nord de care vorbim, duce direct la gurile Dunărei, ţinînd în acelaşi timp vasele la o importantă distantă la larg, evitîndu-le ori ce surprise de genul aceleia a Meteorului. Ast-fel fiind, vasele cari merg la Constanta, în momentul cînd ajung aproape la înălţimea acestui punct, se abat de la linia Sud-Nord şi, după ce au evitat capul Tuzla, întorc capul prin babord, venind spre coastă Această mică abatere e cam de 9-10 mile, ceea-ce permite vaselor să parcurgă acest spaţiu în 40 - 50 minute. Situaţia «Meteorului* Să vedem acum care a fost situaţia Meteorului. Plecînd din Bosfor, cu «capul* direct la Nord, nu putea ajunge la punctul unde trebuia să se abată de la direcţiunea Sud-Nord, de cît după o călătorie de vr’o 14 ore. Putem deci admite că la înălţimea capului Şabler, comandantul să fi abătut vasul său de la direcţiunea Sud-Nord, spre a se îndrepta spre coastă, cum o face cînd ajunge la înălţimea punctului Constanţa ? Evident că nu! Căci nu călătorea de cît numai de 11 ore, pe cînd schimbarea di-recţiunei trebuia să se facă după 14 ore de drum, adică după ce vasul ar mai fi navigat cel puţin trei ore încă. Mai mult, să admitem că vasul a fost surprins de ceaţă şi că comandantul a fost obligat a micşora viteza. In acest caz are şi mai puţină raţiune de a fi, versiunea că din cauza ceţei «Meteorul* s’a lovit de capul Şabler. Din contră, comandantul, văzînd ceaţa intensă, n’ar fi putut de cît să caute a se depărta cit de mult de coaste. In acest scop, prima sa datorie ar fi fost ca să se abată, chiar de la drumul cel mare, adică de la linia Sud-Nord punînd un moment capul la Nord Est, ceea ce, de sigur, ar fi ferit vasul de orice stincă de pe coastă, de oare ce în acest caz «Meteorul s ar fi găsit in plină mare, la mai bine de 30 mile depărtare de coastă. Vedem deci că nimic nu poate să fi constrîns pe căpitan a se apropia de coastă, afară de cauze independente de voinţa sa. Trebue deci înlăturate ipotezele că ceaţa ar fi făcut pe «Meteor» să şi piardă busola, sau că s’a apropiat de coastă, crt-zînd că se află în dreptul portului Constanţa. Prima ipoteză, fiind-că se naviga după compas, iar nu după bunul plac; ceea de a doua, fiind că pentru a ajunge în dreptul Constanţei, «Meteorul» mai avea încă cel puţin trei ore de drum. Cauzele catastrofei Cu totul în altă parte trebue dar căutate cauzele sinistrului. Se ştie de toţi că «Meteorul* nu era asigurat. Pentru ce oare nu era asigurat un vas în serviciu? Cum se poate să întreţii un serviciu poştal timp de atîtea luni cu un vas neasigurat, cînd se ştie că ori-ce bastiment, ori cît de neînsemnat, pînă şi caicele, sunt asigurate? Mai mult chiar: nu există vas pe lume, care să navige neasigurat. Se impune însă întrebarea : a) Ce s’a făcut cu suma de 40 000 lei alocată în buget pentru asigurarea «Meteorului* ? b) De ce n’a fost asigurat «Meteorul» Icţ una din nenumăratele societăţi de asigurare maritimă pînă la înfiinţarea Ca şei de asigurări a serviciului maritim ? Meteorul era solid, foarte bine construit şi ţinea Marea perfect de bine, cînd a fost cumpărat de d. Gr. N. Mânu. Mai mult chiar se ştie că toată vara trecută vaporul a fost imobilizat în arsenalul de la Fiume, unde i s’a pus căldări noul şi unde trebuiau să i se mai facă şi alte reparaţiuni cari aii costat nu mai puţin de 200.000 lei. Aci este buba ! «Meteorul» a fost râă reparat la Fiume. Abia a sosit la Constanţa şi după ce n’a făcut de cît două călătorii, în Septembrie 1897 a fost pus afară din serviciu, de oare ce căldările sale noul curgeau din toate părţile şi nu mai puteau funcţiona. Recepţiunea vasului la Fiume fusese făcută â l’amiable şi «Meteorul» a fost declarat bun de un inginer de poduri şi şosele trimis în misiune specială cu 40 lei ps zi! Iată dar cauza catastrofei ! «Meteorul* a devenit infirm in largul Mărei şi ne-mai puţind rezista furt unei, s’a întors spre ţărm. Organizarea serviciului maritim Serviciul maritim, care are un înalt funcţionar cu atribuţiunea de a aranja diferendele diplomatice cînd s’ar ivi, nu posedă mecanici speciali, nu posedă ingineri navali, ba putem zice nici chiar marinari ; este în fine cu totul lipsit de or-ganizaţiuneă necesară spre a face faţă cerinţelor unei exploataţiuni de naviga-ţiune. De aici decurge defectuoasa întreţinere a vaselor; din această cauză s’ait ruinat maşinele unui vas nou ca Principesa Maria ; din această eauză s’a făcut recepţia stranie a Meteorului la Fiume, după ce i s'aii instalat pe dos căldările fără ca în timpul de patru luni a imobilizărei sale să-i-se fi bătut un singur cuiu în corp 8aii în interior, sau să i-se fi efectuat cea mai mică reparaţiune a maşinei. Astfel acest nefericit vas a revenit în ţară, după o lungă şi costisitoare reparaţie, intr’o stare mult mai proastă de cum plecase. Mulţi cari au văzut pe «Meteor» la reîntoarcerea sa din Fiume, au avut impresia, că văd un vas, care sosia după o lungă expediţie plină de aventuri şi peripeţii. De alt-fel chiar în timpul încercărilor «Meteor» odată s’a eşuat, iar altă dată a’a ciocnit cu un alt vas. Alţii aii fost înmărmuriţi, cînd aii văzut că ancorele nu puteau manevra totd’a-una regulat, că servomotorul nu funcţiona regulat, că multe table ale pereţilor erau înfundate, că vasul dădea o mică bandă la babord, că căldările noul curgeau şi că era aproape imposibil să se menţină presiunea. Ast fel vasul ne mai fiind, la un moment dat, stăpîn pe manevra sa, a fost luat de derivă şi azvîrlit la coastă de vînt sau de curent. DIN STREINĂTATE Turcia şi Rusia Serviciul telegrafic ne-a transmis o ştire din cele mal îngrijitoare. Comisiunea inspecţiunilor militare din Constantinopoie, ar ft examinînd proiectul unei concentrări de trupe la fruntaria aziatică a Rusiei, la Erzerum, la Baiazid şi la fruntaria bulgară. Ştirea aceasta întîmpină neîncredere. Deşi Turcia a avut un războia victorios, ceea ce a contribuit să-I întărească conştiinţa puterii sale militare, totuşi—observă Neue Freie Presse —nu trebue să creadă cine-va pe Sultan şi pe consilierii săi militari şi civili alît de orbiţi în cît să ia măsuri ce ar fi considerate la Perters-burg şi la Sofia drept provocări şi ar da loc la contra-măsuri. Din toate Statele, Turcia e eea mal puţin In situaţiune să se joace cu focul şi să pericliteze pacea prin demonstraţiiml militare inutile. Ştirea, dacă e întemeiată, s’ar explica numai prin apropierea primâ-verel, anotimp în care se produc obişnuit răscoale în Armenia şi Macedonia, răscoale pe cari Poarta ar vrea să le preîntîmpine. Din acest motiv, e fireşte, nevoe de o întărire a trupelor de fruntarie dinspre Parsia Armenia rusească şi Bulgaria, spre a împiedica năvălirea bandelor armeneşti şi bulgăreşti. Dacă dar Poarta nutreşte’ gîndurl de mobilizare, încheie Neue Freie Presse, atunci aceasta se face numai în vederea liniştel interne şi Poarta se va feri să provoace concentrări prea mari la fruntariile unor State şi ţări cu cari Sultanul Întreţine relaţii prieteneşti. Iar diplomaţie Explicarea dată de ziarul vienez poate să fie adevărată; dar tot aşa se poate să fie şi altceva. Sa ştio că între Rusia şi Turcia există o încordare din canzi chestiunel cretane. Spre a sili pe Sultan să primească candidatura prinţului George, Rusia întrebuinţează toa*e mijloacele de presiune ce-I staO Ia dispoziţie şi Bulgaria pare că o secundează. S’ar putea ca proectul de concentrări la fruntaria rusească şi bulgărească să nu fie de cît un răspuns la această presiune. Forelgn. ASUPRA BROŞUREt „ BOALA REFORMELOR IN ARMATA “ VIII §. 7. Mutarea comandanţilor de oom-pănil teritoriale la reşedinţa regimentelor lor.—Nu era nevoe de atîtea consi-deraţiunî, în mare parte greşite, asupra înaintărilor şi Statulul-Major, pentru a ajunge la critica unei masuri ca aceea a desfiinţărel reşedinţelor de companii teritoriale prin mutarea comandanţilor lor la reşedinţa regimentelor. Această hotărîre nu decurge din boala zisă a reformelor, căci numai reformă nu se poate numi şi este nedrept a o atribui insuficienţei Statulul-Major în general. De altminteri nu se poate tăgădui că în condiţiunile in cari a fost aplicată a dat rezultate dezastroase! Neajunsurile ce s’ati întîmplat şi cari sunt descrise ca amănunte exacte de autorul scrierel aQ fost toate prorocite promotorului idei de cîte ori venea cu dînsa; propunerea a fost combătută mult timp de toţi şefii Statulul-Major general al armatei, pe cuvlntul bine întemeiat, că compromite mobilizarea. Chestiunea este prea gravă «a si o discutăm în public şi nu voim a inzista şi a arăta aci consecinţele stărel de lucruri creată prin această nenorocită dispoziţie Sunt unele spirite cari nu vor, saQ, mal bine zis, nu pot vedea de cît o faţă a soluţiunel unei probleme şi nu îşi daQ seamă de faţa cea-l’altă care nimiceşte adesea avantajele ce pare a prezintă cea d’intîiQ. Incâpâţînarea lor este în acelaşi timp nemărginită, îşlîn-chipuiesc că aQ descoperit un ce necunoscut de toţi şi cad într’o nesimţire care ÎI pune în neputinţă de a găsi mijloacele prin cari s’ar atenua greşeala ce vor să comită cu ori-ce preţ. Nu se cunoştea In afară de armată detaliurile de aplicaţiune a dispoziţiu-nel prin care s’aQ părăsit reşedinţele de companii fără a se lăsa nimic în loc; şi cele ce ne sunt expuse sunt menite a readuce în curînd epoca cînd chemările dădeaG lipsuri de 40 la sută, pe cînd în ultimii ani fuseseră reduse la 5 saQ 7 la sută cel mult! Vom avea încă o prelungire însemnată a timpului necesar mobilizărel, atunci cînd orele sunt preţioase! Ar fi fost mal bine a nu se divulga în public această stare de lucruri şi a se face apel Ia şefii armatei, căutînd prin rapoarte şi cereri a do-bîndi micşorarea răului, dacă nu o vindecare imediată. Dar fiind-că s’a spus în gura mare toată mizeria, suntem nevoiţi a căuta cel puţin a trage folos din divulgarea făcută, ori cît de supărăcioasă ar fi, şi să zicem celor ce aQ puterea de a îndrepta erorile de cari suferă armata : «Luaţi seama, partea aceasta a scrierel «merită atenţiunea tuturor. Faptele sunt «de faţă, nu pot fi tăgăduite. Este chiar «exact că nici măcar binele la care vă «aşteptaţi, în urma măsurilor impuse cu «sacrificiul mobilizărel, nu s’a realizat ! «Comandanţii de companii teritoriale «n’aQ de lucru la reşedinţa regimentului «şi sunt mal nomazi ca înainte ; dife-«renţa este că acum sunt nomazi fără «folos !» Lucrurile trebuesc îndreptate şi repede ele vor necesita cheltuell imediate şi mari, dar cari vor fi de sigur mal folositoare de cît cele ce ar provoca crea-ţiunea unor noul cadre de regimente de infanterie şi mărirea flotei pe mare, anunţate de gazete şi la cari mărturisim că nu credem. Cadrul actual al infanterie noastre este de ajuns încă pentru 50 de ani din momentul ce numai a 3-a parte din efectivul trupei sale este permanent, iar marina de războiQ pe mare nu ne va da rezultate în proporţie cu imensele sacrificii la cari ar trebui să consimţim. Nu ne putem simţi îndemnaţi la această operă prin efectul dobindit de marinele streine In ultimele războaie ; pentru noi mal ales soarta armelor se va decide exclusiv pe cîmpu-rile de bâtae. Ne permitem Insă a spune autorului scrierel, că şi in această parte a fost nedrept, căcfn’a stabilit răspunderile a-devQrate în mod precis. Este absolut parţial cînd atribue incapacităţii ofiţerilor de Stat-Major ordinele şi contra-ordinele date pentru stabilirea unei situaţiunl noul, atunci cînd mijloacele materiale lipsesc cu desăvîrşire şi nu sunt în puterea lor de a le procura! Ştiam de asemenea că ministrul actual de războiQ nu are dînsul paternitatea acestei dezastroase www.dacoromanica.ro z măsuri şi prin urmare că se poate face apel la dînsul pentru a o suprima satt, dacă este prea tîrziti, pentru a impune Statului cheltuelile imediate, ca atenuare răului ce a produs. (Va urma) UTOBMAŢn ULTIMATUL ROMÂNIEI OATRE TURCIA Neue Freie Presse de la 15 (27) Februarie primeşte din Comtantinopol următoarea telegramă cu data de 14 (26) Februarie : Guvernai romtn a dat Porţii prin Intermediul ministrului turcesc din Bucureşti un ultimatum In chestia convenţiei comerciale. Dacă într’nn termen anumit convenţia nea nn va obţine sancţiunea Sultanului, atunci va urma ruperea relaţlnnilor diplomatice. Convenţlnnea, după eum se ştie, a fost încheiată în ultima zi a Iul Martie, Înainte de isbncnlrea răsboinlui cu Grecia şi nu a fost sancţionată piuă acum, ceea-ce ar fi fn legătură cu indispoziţia Sultanului faţă de ministrul romi nc se de aci, d* Djnvara. După cum s’a anunţat deja, această nemulţumire vine de acolo că d. Djuvara a dat Iu vremea răsboinlui, din propria sa patere, permisiunea societăţilor de navigaţie cari plutesc in apele turceşti, să călătorească sub pavilion romtn, pe cînd alte State, precum Anglia şi Rusia, ai4 refuzat acest lucru. Deosebit de aceasta, d. Djuvara a volt să tmpedice pe Romînil din Tesalia să protesteze Ia puterile mari contra retrocedărei Tesalfel. D. Djuvara a cerut la Selam-Itcul de eri o audienţă Ia Sultan care insă a fost amlnată pe ctte-va zile. Poate că va isbuti Încă să Înlăture dificultăţile. Intre acestea marele vizir pregăteşte răspunsul pe care poarta 11 va da In clte-va zile ultimatii-lui romîuesc. 0 comisiune compusă din d. G. Asan preşedintele camerei de comerţ din capitulă şi din doui membri ai acestei camere a fost primită de către d. ministru de finance de la care a cerut lămuriri asupra legei patentelor. D. G. Cantacuzino, primind comisiu-nea i-a dat un răspuns echivoc de care n’au fost satisfăcuţi membrii Camerei de comerţ. Un caz grav Vaporul Meteor nu era asigurat la nici una din numeroasele societăţi de asigurări maritime. Toată lumea se întreabă: pentru ce? şi acuză cu drept cuvînt pe ministrul de lucrări publice de această culpabilă neglijenţă. Din cama imapacitâţei unui ministru liberal, statul suferă acum o pagubă de aproape un milion oe lei. Se ştie că Eforia spitalelor civile vrînd a constata origina sumei de 25 000 lei ee 3’afi trimis d Iul Rîmniceanu de către uu anonim şi pe care zisa Eforie a transformat-o în donaţiune, trimisese afacerea la parchet. Cu instrucţia fuseze însărcinat d. judecător Urlaţeanu. D-sa în urma cercetărilor făcute, a clasat afacerea. Prin noul budget al ministerului de răeboiu se desfiinţează şease posturi de şef de muzică pentru... motive economice! Demisiunea d lui Bengescu, ministru plenipotenţiar al ţării la Bruxelles, a fost primită. Acum d. Dim. Sturdza este liber să tacă mişcarea pe care o proiectează de atita vreme in diplomaţie şi să numească pe disgraţiatul Trandafir Djuvara Ia Bruxelles, iar pe d. PapiniQ la Constan-tinopol. Eri s’aii început în Capitală operaţiile de recrutare în localul secţiei 6 din strada Batişte. Dieta Bucovinei a fost Închisă eri. Toţi deputaţii bucovineni, în urma frumoaselor desbaterl ce s’ati urmat timp de trei şedinţe asupra programului şcolar al partidului naţional romîn, despre care am dat ieri un raport larg, vor da astă seară Marţi un banchet în onoarea d-lul Iancu cavaler de Lupul, preşedintele Dietei. Le Temps primeşte din Salonic, cu data de 25 Februarie st. n. următoarea telegramă semnificativă: «Consulul Rusiei la Bitolia, d. Ale-xandrief, a fost chemat la Constantino-pol de ambasadorul Rusiei, d Zinovitf, pentru a-i da seamă de situaţia alarmantă ce domneşte acum In Macedonia şi de încordarea crescîndă ce există în raporturile populaţiunilor musulmane, turceşti şi arnăute şi a populaţiunilor creştine, bulgare, greceşti, sîrbe şi romîne. Constattndu-se că urcarea de anul trecut a tarifului de călători a redus îu mod simţitor venitul C. F. R., d. Saligny studiază acum reducerea tarifelor. Scoaterea „Meteorului*' D. Maior Coandă, şeful serviciului maritim romîn al C. F. R., s’a întors eri dimineaţă de la Constanta şi a încheiat un contract cu d. căpitan Wittw, comandantul vaporului de salvare Seeadler, al societăţel nordice din Hamburg, pentru ranfluarea Meteorului care s’a scufundat Ia Shahler, pe ţărmul bulgăresc. Mal întîitt d. căpitan Wittw ceruse 10.000 lire streline, însă acesta a redus apoi suma la 165 000 leî, eu condiţiune ca să salveze Meteorul şi să fie obligat a-1 remorca piuă într’unul din porturile de la Constantinopol satt de la Galaţi, cum va hotărî direcţiunea generală a C. F. R. pînă la 2 Martie viitor (st. nott), cînd va comunica căpitanului Wittw hot&rlrea ce se va lua In această privinţă. * * * Contractul stipulează, însă că, dacă salvarea Meteorului nu va fi posibilă, ceea ce e de temut, atunci d. căpitan Wittw nu va pretinde nici un ban pentru încercarea neizbutită de salvare a vaporului şi va fi însărcinat cu salvarea obiectelor, a insta-laţiunilor şi a lucrurilor dintr’însnl, cari vor fi transportate la Constanţa, unde se vor preţălui, iar jumătate din valoarea lor o va căpăta d. căpitan Wittw, ca plata muncel sale. D. maior Coandă a făcut sondagil la locul sinistrului şi a constatat că adtnr.imea apel acolo este de 4 braţe, cari corespund aproximativ cu 15 metri. D. maior Coandă a plecat, tot eri, din nofl, Ia Constanţa. Vaporul de salvare Seeadler a porit din Constanţa, la locul sinistrului, eri la orele 8.30 dimineaţa. * * * Ministerul afacerilor streine a intervenit pe lingă guvernul Bulgariei, pentru ca obiectele salvate din mare şi cari vor trebui să fie transportate de pe ţărmul bulgfresc In portul Constanţa să fie scutite de vamă. Meteorul s’a scufundat la 2 jumătate mile în nord, adică la 4 km. de Shabler. ŞTIRI JUDICIARE înaintea secţie! a 2 a Curţii de Apel din Bucureşti a venit eri aşa numita afacere Urban, incutpa* de a fi escrocat pe minorul Urban. Bancherul Urban, era azistat de d-nil avocaţi V. Lascar, AI. Giuvara şi C. Arion. Desbaterile vor dura vre’o două zile. * * * Recursul Iul Florescu şi al soţiei sale, condamnaţi In furtul de la ministerul de finance a venit eri înaintea Curţii de casaţie. Rcurentul era asistat de d. Mihail Cornea. Cercetarea recursului s’a amlnat pentru 14 Martie din cauză că procurorul a cerut comunicarea motivelor de casare. DIVERSE DIN CAPITALA Sinucidere. — Eri, pe la orele 5 seara, Fritz Gunesch, vopsitor, domiciliat In strada Ţăranilor No. 133, s’a sinucis trăgiudu-şl un toc de revolver In tlmplă. Glontele, fiind de calibru mare, a spart tîm-pla nenorocitului şi a pătruns pînă la creer, iăsîndu-l mort pe loc. Parchetul de Ilfov, transportfndu-se la faţa locului, anchetează faptul. Pină acum nu se cunosc cauzele acestei nenorociri. Se, bănue, totuşi, că Fritz şl-a pus capăt zilelor, în urma mizeriei pe care o Indura. Moarte subită.—Raportul poliţiei de as-tâ-zl spune că pe cînd d. P. I, Popescu, funcţionar din Roşioril-de-Vede, trecea pe stradă, a căzut jos fără simţire. Transportat la spitalul Brtncovenesc, Popescu a încetat din viaţă după cite-va ore. DURARĂ Strivit de un copac. — Ni se eomunică că locuitorul V. Simion, din comuna Jitia, judeţul R.-Sărat, pe cînd tăia un mare copac din pădurea d-lul Marghiloman, arborele a căzut peste el şi l’a strivit cu desăvirşire. CeM’alţl locuitori eari tăiaO In pădure, aflind de nenorocirea tovarăşului lor, aO alergat în grabă ca să-I dea ajutoarele posibile. Era în zadar : Simion murise de mult, sub greutatea enormului pom. Găsit mort. — Primarul comunei Bestepe, din judeţul Tulcea, a găsit pe una die stradele comunei cadavrul lui Ferenti Hasman. Fereaţi Hasman avea capul cu desăvirşire zdrobit. Ss crede că la mijloc e o crimă oribilă, al cărui autori sunt puşi în urmărire. Tăiată do tren.—Corespondentul nostru din Focş ni ne anuoţă că pe clnd trenul de persoane manevra în gară, ca să ataşeze un vagon, femeia Păuna Constantin care se afla în tren, crezlnd că pleacă în direcţie contrarie, a sărit din vagon. Din nenorocire, căzînd între şine, nenorocita a fost călcată şi roatele i atî retezat piciorul sting. Intr’o stare oribila a fost transportată ţa spitalul din Focşani, spre a i se da îngrijirile cuvenite. ŞTIRI MĂRUNTE * Aflăm că la expoziţia societăţel Ileana, tablourile artiştilor, cari doresc a fi expuse, vor fi primite pînă Miercuri, 18 Februarie. * Sesiunea ordinară a consiliului comunei Vaslui, a fost prelungită pîDă la 22 Februarie. * Consiliul de miniştri a aprobat bugetul zecimilor şi acel al Case! pensiui itor funcţionarilor judeţeni, al judeţului Dîmboviţa, pe exerciţiul anului 1898 99. * Din Romanaţî ni se scrie că consiliul comunal, terrninîndu şl lucrările, a declarat sesiunea închisă. * Directorii prefecturilor judeţelor Covur-lul, Romanaţî, Tulcea, Bacâtt şi Tecuci, aii fost autorizaţi a gira afacerile prefecturilor, prefecţii titulari fiiud ocupaţi cu recrutarea. |.* O lege localizată. După legea asupra vînatulul, zice Opinia, EPOCA vlnarea epurilor este interzisă cu începere de la 15 Februarie. D. Moruzzi, energicul prefect al jad. Dorohoitt, căpătlnd convingerea că epuril din acel judeţ sunt mal precoci In reproducţie — poate pentru că sunt epuri de 2 hotare şi mulţi corciţi cu epurl bucovineni — a dat mal acum o lună o circulară telefonică tuturor primăriilor, prin care le ordonă să împedice prin toate mijloacele cu începere de la 15 Ianuarie, vlnarea epurilor. Atentatul contra regefuîGreciei Petersburg, 16 Februarie. — Ziarele condamnă atentatul din Atena şi să sfătueso Grecia să se gtndească la consolidarea viitorului ei sub ocrotirea Re gelul şi a dinastiei. Copenhaga, 16 Februarie.—La prînzul de Curte, Regele a pronunţat un discurs mulţumind lui Dumnezeii că a scăpat pe fiul său de o mare primejdie. Atena, 16 Februarie. — Asasinul Kar-ditzi este In vîrstă de 35 ani. Este nn fost sub-ofiţer. El însuşi s’a dus de s’a prezentat procurorului. Strîns de întrebări, el a mărturisit că este unul din autorii atentatului şi nu a exprimat nici o părere de răă. Asty află că de două luni, cite-va persoane ştiaii că un club misterios ţinea şedinţe secrete în localităţi departe de oraş şi că în sfîrşit se decisese asasinarea Regelui. Poliţia a descoperit o bombă cu dinamită în locul unde s’a comis atentatul. Camera întrunită îndată, a exprimat in mod solemn lealitatea sa. Generalul Vasos, in numele armatei din Tesalia, a teUgrafiat Regelui, expri-mtndu-i adinca alipire a armatei întregi pentru dinaştie. sooiTal — Distinsul doctor Augheleseu, fost intern al spitalelor din Paris, asistent al profesorului Championniere, s’a instalat In capitală strada Sălciilor No. 4 bis. — Societatea de medicină veterinară va ţine şedinţă ordiuară In ziua de 19 Februarie ora 8 şi jum. seara In localul Ministerului domeniilor. Ordinea zilei: 1) Continuarea discuţiunel asupra comunicărel d-lul Stamatescu. 2) A. Motoc : Sarcosporidiile. 3) G. Udrischi: E-ventraţie, epiploectomie, vindecare. 4) I. Gornea: Hernia ombelicală la mtnz şi tratamentul el, şi 5) Ir. Popescu: Monştrii la specia bovină. NUVELA UN NAUFRAGIU ... O trâznitură groaznică se auzi. Corabia care spărgea adineaori valurile se lăsă Iu jes cu partea din spre cirmă. O spaimă mare cuprinse pe toţi şi oamenii alergară pe punte. In această Invălmăşală. apăru căpitanul Yves de Kerlin, comandantul corăbiei; el ţine revolverul In mină. Cu slnge rece el da porunci scurte. Toţi ’1 se supuneau de frică, căci cunoşteau pe căpitanul ca un om foarte sever. Acest Yves, era un băiat frumos, născut chiar pe ţărmurile unde corabia se sfârl-mase. Mic, cu privirea vie, el e foarte straşnic In serviciu, dar e şi iubit de oameoil eehipagiulul pentru că e drept şi cinstit. Călătorii cari se aruncaseră nebuni spre bărci, rămaseră nemişcaţi. Ives striga: «cel d’intlitt care se va apropia de bărci va rămlne mort! Toată lumea să vie aci, la spatele corăbiei; nimeni să nu mişte 1» Noaptea este Întunecoasă... vlntul urlă cu putere şi ploaia cade. Dves dă semnale cu fluerul. După o muncă mare, bărcile sunt lăsate pe apă. Trei bărci încărcate cu oameni porniră; mal rămăsese una legată la spatele corăbiei care se scufunda merett. In noaptea asta neagră abia se mal văd pe punte două umbre: sunt căpitanul Ives şi secundul sătt Legadec, tot un breton; el văzuse pe Ives născlnd şi crescînd. Amin-doui aduseră instrumentele, busola şi registrele corăbiei; le puseră In luntre. Ives, cu ochii scăldaţi tu lacrimi îşi luă rămas bun de la vasul sătt, care timp de două-zecl de ani 11 purtase în tot locul pe valurile mărilor şi din acest vas nu mal rămlnea acum de c-ît nişte sfârtmăturl! Căpitanul se întoarse către secund şi zise': Scoboară In luntre Legadec, efl trebue să părăsesc corabia, cel dm urmă 1 In acel moment, însă un val şi mal puternic trecu peste puntea corăbiei care trosni şi mal tare. Corabia rămase în întuneric cu totul; luminele de pe ea se stinsese. Furtuna urla şi mal tare, loviturile valurilor eraţi şi mal puternice în vasul sdrobit cu totul.. Departe pe valuri se' vedea un punct negru. Era luntrea care se desfăcuse şi plutea singură! Departe, departe de tot, acolo unde se împreună marea cu cerul, se vede ceva al-bicios... sunt zorile zilei, Marea s’a liniştit. Se aude numai sgomotul uşor ce-1 fac cel doui înotători. După ce se luptase mult cu valurile, el ajunseră aproape de stîncl; Yves Insă era ostenit cu totul. Sprijineşte-te de mine căpitaue, zise bă-trtnul Legadec, Ini Yves, ca unul|copil; efl am Încă destulă putere. Dar lacordarea asta osteneşte şi pe el. Căpitanul simte că peste clte-va momente marea va fi mormtntul lor. De o dată el zise bătrînulul: Legadec, tu singur poţi ajunge la mal; tu al copil şi femee, efl nu am pe nimeni. Tu trebue să trăeştl! Să ne luăm rămas bun... vel pune să mi se facă un parastas.... şi repede se desfăcu de u-meril bătrînulul, făcu o mişcare şi dispăru sub valuri... După două zile corpul Iul fu găsit la ţărm cu o parte diu sfărâmăturile vasului, acel vas care ’l legănase pe valurile mărilor timp de două-zecl de ani. C. ^mm PROCESUL DUELULUI ŞEDINŢA A PATRA (Urmare) Pledoaria d-lnl Disescu (urmare) Eminentul avocat spune că se face o a* cuzaţiune d-lul Săulescu că a spus să se încălzească sala, In loc să se constate din aceasta o îngrijire pentru ca lupta să fie leală. Dar dacă nu era foc ? De sigur, ni s’ar fi spus că l-am dus tutr’o sală friguroasă că diu cauza rănel, ce putea să aibă, i-am cauzat o pneumonie infecţioasă, şi că moartea lui Lahovari e provocată din cauza noastră. D. Disescu zdrobeşte acuzaţiunile făcute asupra slăbiciunel Iul Lahovari, asupra aşa zisei indiferenţe a d-lul Filipescu, care, după cum spune d. jude instructor, după luptă, s’a îmbrăcat şi a plecat fără să strîngă mina adversarului. Cu această ocazie, distinsul avocat dă o bună lecţie magistratului In cestiune. Şedinţa se suspendă la orele 2 fără un sfert. *** La redeschidere, orele 2, d. Disescu trece la a treia parte a pledoariei d-sale, la partea pur juridică. Prima parte de elucidat este, începe d. Disescu, temeinicia figurărel părţel civile In instanţă. De altminteri, cestiunea e luată cu totul în mod abstract, faţă cu declaraţia făcută lu instanţă de d. Danielopol, că nu cerc despăgubire de cit atlt cit le va da dreptul legea ca să figureze ca parte civilă ; deci ştim ce-I aduce pe această bancă. Duelul este tranşat foarte uşor. Cel cari admit tribunalele de onoare,— şi G. Lahovari II admitea, căci s’a bătut, nu pot şi nu trebuie să ceară despăgubiri. D. Disescu aduce citaţiunl din autorii studiilor de arme, cari sunt categorice In a-ceastâ cestiune. Mal arată apoi că nu poate fi loc de despăgubiri, de oare ce acest lucru a fost eliminat Încă de la Început, prin convenţiunea dintre combatanţi,cari s’att supus legei duelului, eşind pe teren. Dacă Lahovari ar fi trăit, nefiind de cit rănit, putea el să mal ceară despăgubiri ? De sigur că nu. In speţă, d-ua Lahovari nu are de cit un prejudicia : prejudicia în afecţiunea sa. Dar legiuitorul nu examinează afecţiunile acestea separate. Dar, de sigur că mal mulţi de cit d-na M. Lahovari sunt afectaţi de moartea Ini Lahovari, putea-vor el să ceară despăgubiri ? Nu. Legiuitorul stabileşte gradul de afecţiune. Soţia ar fi în drept să se prezinte; In lipsa acesteia, fraţii şi muma. In cazul de faţă soţia nu vine; d-na M. Lahovari, cu toate că, după cum a spus d. Danielopol, iubea mal mult pe Lahovari de cit il iubeaâ soţia, muma şi fraţii lui, uu poate fi admisă. D. Disescu, pentru a dovedi aceasta, citează pasagil întregi din Sourdin care vorbeşte şi tranşează chestia In acest sens. Asupra culpabilităţel inculpaţilor, fiind vorba de martori, care e sistemul de pedepsit ? Martorii sunt complici ? Atunci suntem în teoria generală a legei. Dar suntem aci Intr’un caz excepţional, un delict excepţional, pe care codul penal 11 prevede a parte şi în care legea nu prevede pedeapsă şi nici nu voibeşte de martori. Teoria specială dar nu poate şi nu pedepseşte. In teoria generală, după articolul 50 al codului penal, nu se poate da complicelui de cit minimul pedepsei. Dar d. prim-procuror nu voeşte aşa ; d-sa vrea să facă aplicaţia art. 51, complice fără de care delictul nu s’ar fi putut comite. Aceasta nu este complice, este coautor, şi deosebirea este mare. In speţă, mal cu seamă, nu numai că fără aceşti complic, delictul nu se putea săvîrşi, dar se săvîrşea un delict şi mal mare, duel fără martori. OrI-care ar fi situaţia însă, n’att aceşti complici saa coautori, cum II face d. prim-procuror, scuza legală trasă din provocaţiune (art. 250, 254); aceasta este apărarea mea ca combatant In loviturile ce-ml dă adversarul. Dar, se va spune că n’am dreptul să mă prevalez de scuza legală, căci m’am bătut în duel, ceea ce este în teoria specială. Din două una: ori lăsaţi cazul în teoria specială şi atunci nu aplicaţi compli :itaţe martorilor, ori dacă aplicaţi acestora teoria generală, am dreptul să mă prevalez de invocarea scuzei legale. D. Disescu conchide depllnglnd moartea lui Lahovari şi spune că memoria lui ră-mîne şi va rămlne iucă In mintea noastră. Ea va pieri însă o dată cu noi. După duel, o serie de nuorl groşi de incriminaţiunls’afl năpustit asupra omului politic pe care inamicii credeafi că att găsit momentul prielnic de a-1 pierde. A trecut şi aceasta şi opinia publică s’a format In această privinţă. Un singur lucru nu va trece, este justiţia morală, de la care noi aşteptăm hotărlrea. Ori care ar fi hotărlrea, termin spuulnd amicului mefi Săulescu: «Nu te gludi la asprimea pedepsei; fii mulţumit că ţi-al Îndeplinit In toată consciinţa datoria ta de martor în acest nenorocit duel.» Şedinţa se suspendă la orele 3. Pledoaria d-lnl N. Fleva Şedinţa se redeschide la orele 3.30. D. Preşedinte dă cuvlntul d-lul Fleva, In apărarea d-lul A). Săulescu. Două interese m’afl Împins să iaO cuvin-tul In acest proces, unul personal şi de familie—Săulescu ’ml e nepot, şi altul general şi de interes public. Aveţi In Jfaţă evenimentul nenorocit al unul duel, care dacă n’ar fi avut acest sflr-şit, nici unul din inculpaţii de azi nu eraO in faţa justiţiei. Deci nu duelul In sine a adus Înaintea justiţiei, ci consecinţele lui: 1) moartea lui Lahovari şi 2) că cel-l-alt combatant este o persoană care ocupă un rol Însemnat In politică şi pe care mulţi afl dorit şi se bucură că este adus înaintea justiţiei. Sunt un duşman al duelului, cu toate astea puterea prejudecăţii a fost mal tare a-supră-ml şi am avut şi efi dueluri. Am făcut ceea-ce conştiinţa mea condamna, pentru a urma cerinţa societăţel, cerinţa mora- vurilor. însuşi legea nu este categorică In contra duelului; legea face o transacţie Intre ceea ce se face şi latre ceea-ce nu trebue să se facă. Omorul, căci omor se face prin duel, este pedepsit prin legea specială a duelului cu 15 zile, pînă la 4 ani, pedeapsă care se dă la infracţiuni comune de contravenţie poliţienească. Nici nu voia să discut legalitatea duelului, îmi ajunge procesul-verbal al martorilor care este sfînt. Legea nu opreşte duelul şi numai autoritatea publică 11 poate împiedica, dar ea nu a făcut aceasta; ceva mal mult, oameni Însărcinaţi cu paza legilor, att călcat peste codul penal şi s’afl bătut Ia duel. D. Fleva vorbeşte apoi în ce priveşte pe martori şi consideră ca inadmisibilă teoria de a face pe martori complici. Cu totul contrariu, condica penală II face judecători în duel (art. 260); cum oare pot fi el pedepsiţi ca complici ? Asupra inferiorităţel In luptă este inadmisibil de vorbit şi de discutat. Cum, aci vorbiţi de inegalitate? Adversarul meu trăgea rîndunica In zbor, şi ett nu pusesem mina pe pistol. Toată lumea o ştia, şi adversarul mett şi ett. Am fost lovit în mină, tot din neştiinţa mea. Dacă după ce am tras ett focul lăsam mina In jos, cum este regula, glontele mă lovia în piept şi azi nu mal eram. Ei bine, Ferechide n’a fost urmărit pentru acel duel — rănire gravă. Nu numai că n’a fost urmărit, dar el a fost felicitat în consiliul de miniştri. Ctnd ast-fel de fenomene se Intimplă, cum credeţi că cel cari se mal bat In urmă pot crede că vor fi urmăriţi? Toată lumea este autorizată a crede că această lege este căzută în desuetudine, printr’un consimţimlnt comun. Hotărlrea tribunalului trebue să fie o ho-tărîre de dreptate şi egalitate pentru toată Uimea. D. Prim procuror însu-şl trebue să ceară circumstauţe atenuante. In această afacere, chiar un ministru, lu plin Parlament, de pe banca ministeriala, a declarat că această lege este căzută în desuetudine. însuşi Lahovari era un părtaş înfocat al duelului. In tot-d’a-una el a scris că onoarea nu poate fi satisfăcută de cit prin duel. Este a răscoli memoria şi mormtntul lui, pentru ca partea civilă să caute a îuegri această afacere, în care voeşte să pone-greze şi pe martorii lui Lahovari, doui a-micl buni şi leali al Iul. Ceva mal mult, în această afacere chiar autorităţile att fost amestecate şi ştiatt că delictul se comite. Comisarul secţiunel V s’a uitat pe fereastra sălel de arme şi privea cum se lupta combatanţii. Pentru ce nu aplicaţi art. 263 şi nu aduceţi înaintea justiţiei şi pe acel delicuent ? Acest proces ar Însemna că la noi în ţară nu se urmăresc de cit acel pe cari guvernul voeşte să-I urmăreas ă. După cum la noi In ţară nici o dată delictul duelului nu a fost urmărit, ar fi o nedreptate ca el să fie condamnaţi (aplauze lu auditor). D. Preşedinte ameninţă cu evacuarea sălel, dacă se vor mal produce aprobări şi aplauze In sală. Pledoaria d-lnl Cernescn Voifi Începe cu un cuvînt al d-lul prim-procuror : «Nimic în contra onoare!». Aveţi în faţă 5 preveniţi, si orl-care ar fi hotâ-rîrea dv., din dezbaterile orale urmate aci, se constată că el sunt şi vor eşi de aci, oameni de o perfectă onorabilitate şi eă toate cele spuse pînă acum prin ziare sunt hidoase calomnii, astă-zl spulberate. D. Cernescu spune că secţiunea privitoare la duel a fost introdusă la 1864 în codul nostru. Proiectul din 64, conţinea şi articole prin cari se pedepseau şi martori; de la parb rnent proiectul a trecut la comi-siunea de Stat. Aci articolul privitor la pedepsirea martorilor a fost tăiat. Avocatul apărărel citeşte adresa cu care comisiunea de Stat, motivează tăierea articolului prin care se pedepsea martorii, adresă prin care martorii şi doctorii sunt consideraţi ca o necesitate, ca oameni de control In duel. Este dar o greşală de neiertat că martorii att fost aduşi pe banca corecţională. Din punctul de vedere juridic apoi, d. Cernescu, cu codul penal In mină, arată că rătt şi greşit martorii sunt daţi In judecată şi că d. judecător de instrucţie n’a citit codul, ci numai prin argumente deductoril a tradus înaintea justiţiei pe martori. însuşi jurisprudenţa este categorică in acest sens. D. Cernescu citeşte dispozitivul unei sentinţe a Curţel de Casaţie, care respinge în drept şi fapt, un recurs al procurorului general, făcut într’o afacere tde duel, relativ la pedepsirea martorilor. Vorbind despre duel în general, fără să-l aprobe, talentatul avocat îl explică. II arată ca o necesitate, adu3â de rafinaţii societăţel, pentru cultul şi apărarea onoarel. Duelul, după cum o spun marii maeştri, este suplimentul insuficienţii legilor. Nici codul penal şi nimic alt-ceva, nu-1 poate suprima : cit timp va exista suferinţa şi omul, va exista şi duelul, (aprobări In auditor). Lulnd apoi punct cu punct toate acuzaţiunile ce s’att adus martorilor prin rechisi-tor, le spulberă pe toate şi dovedeşte în mod clar şi indubitabil, că martorii att fost cu toţii, căt se poate de concilianţi şi leali. De asemenea învinuirile ce se aduc cu privire Ia micşorimea sălel şi la faptul că d. Filipescu a tras de 4 ori acolo, sunt spulberate. Terminînd,d. Cernescu îşi arată încrederea In justiţia ţărel şi spune că aşteaptă cu linişte cuvlntul magistraţilor. Am încredere in iustiţia ţărel şi sunt sigur că nu veţi face o fără de lege». La orele 5 şi un sfert şedinţa se suspendă. (Salve de aplause isbucnesc în auditoriu. Tînărul avocat a fost vin felicitat de toţi colegii. D. P. Grădişteanu s’a sculat de lingă d-na Lahovari şi a venit să sărute pe talentatul şi tînărul sătt coleg) Pledoaria d-lai Delavrancea La redeschiderea şedinţei, ora 5.50, d. preşedinte dă cuvlntul d-lul Delavrancea. Aci se judecă onoarea ; onoarea compare In faţa justiţiei şi onoarea nu poate să apeleze mal bine de cit la justiţie, începe www.dacoromanica.ro 1 Delavrancea. Ne aducem aminte ce tumult şi ce patimă fără de frîfl se produsese tn urma nenorocitului eveniment. Acum s’a pus frîfl patiinel şi s'a închis uşa pătimaşilor. Să Iei cinci oameni onorabili şi să-i judicl pe toate gamele infamiei timp de o lună şi mal bine, este cea mal mare pedeapsă ce li se putea da. S’a zis şi de d. prim-procuror şi de partea civilă că este o lege care trebue aplicată. . , Trebue mal Iutii judecată legea şi apoi aplicată. Protestez în contra cxP“c®jlun*1 facile şi inadmisibile asupra duelujul, tăcută de partea civilă. Nu barbaria residă In a-ceaslă instituţie, fiind-că la duel a făcut recurs toată elita societăţii. Ctnd se spune că duelul e o barbarie, să mi se arate că barbarul şi escrocul, dezonoratul şi mişelul fac uz de această nobilă instituţie. A spus d. Disescu că duelul a existat la noi din timpurile cele mal vechi. Legenda, poezia populară şi toate obiceiurile noastre populare, dovedesc că duelul a existat în tot-d’a-una la noi. Ce înseamnă lupta dreaptă, ce înseamnă «In paloşl să ne tăem şi în buzdugan să ne lovim ?» In altă ordine de idei: cine sunt renăs-eâtoril neamului nostru ? El aă fost porecliţi de duelgil. El aă adus duelul în Moldova şi de acolo a trecut şi la noi. Cum a-tunel se vorbeşte cu aista uşurinţă pe socoteala unei instituţii pe care am avut-o şi o avem de attta timp ? E adevărat că timp de două secole armele afl fost lăsate la noi şi afl venit redeşteptătoril de peste graniţă, cari ne-afi reîdviat dragostea de arme, pe care rasa noastră, nu că nu a avut-o, dar era latentă în noi. Aşa să şi explică vitejia romînilor noştri, oameni de la ţară, care a uimit pe generalii încercaţi In lupte. Onoarea este partea glorioasă a fie-eă-ruia dintre noi. Ce ar ajunge o societate care n’ar mal avea nimic de distincţiune de cit cea-ce a distins condica civilă şi con-di ;a penală ? Ce ar mal fi dacă n’ar exista oameni cari să pue mal pre sus onoarea lor de cit prescrierile codului civil şi penal ? M’aş cutremura ciad aş gîndi vre o dată că, presupunînd că legea în contra duelului va fi admisă, nu s’ar găsi nimenea să nu răcnească : «nu, cu sentinţe judecătoreşti nu se poate spăla onoarea». Am avea atunci o societate de înţelepţi, de filosofi, foarte dibaci In a-ţl face un contract să te înşele, dar fără sentiment de cinste. (Aplauze). Ziarele afl relatat atîta timp nenorocirea duelului şi afl taxat de omor un duel leal, în care un om onorabil ’şl-a expus viaţa şi el, cu atîta bărbăţie, care îl face cinste, în loc de calomuia răfl-voitoriîor... (aplauze în sală). D. Preşedinte ameninţă cu evacuarea. D. Delavrancea : Mulţumesc d-lul prim-procuror care a astupat cu autoritate gura calomniatorilor. D-sa a înfierat cu un singur cuvînt toate neomeniile cari s’afl zis în această afacere. P. Roudet, feciorul casei Lahovari, mor-înăe un cuvînt de protestare. D. Preşedinte îl dă afară din şedinţă. D. Delavrancea, continuînd într’o logică strînsă, arată luptele noastre politice. «Orl-clt ar fi de tare cine-va din aceste lupte ese rănit şi deziluzionat». D. Filipescu, este un luptător de frunte In politică. Om care are tot, dar absolut tot ce-I trebue pentru a fi fericit, a lăsat mulţumirile de cari se putea bucura şi a intrat In aceste lupte politice, de unde nu culege şi nu va culege de cit dureri. Din aceeaşi cauză a Indurat două luni calomnii odioase, pînă azi, clnd înaintea dv. aşteaptă sentinţa. Aşteaptă sentinţa dv. căci cea-l’altă sentinţă a opiniei publice e dată deja. Or)-cine a auzit şi a cetit dezbaterile acestui proces, s’a putut convinge că Fiii-pescu, ca în tot-d’a-una om de onoare, In mod leal şi demn a fost In această nenorocire. Dar nu numai Filipescu este In joc In a-ceaslă afacere, sunt şi cel-l’alţl copârtaşl la această nenorocire. Şi pe socoteala d lul V. Ionescu s’att debitat calomnii şi enormităţi. D. V. IoDescu este adevăratul t p al ro-mlnulul neaoş. Repede, viol, ca o repeziciune de cuvînt adesea criticabilă. Şi natnrel lui de romîn neaoş, datoreşte V. Tonescu toate calomniile cari s’afl pus pe socoteala lui. Vorbind apoi de toate exageraţiile calomnioase, d. Delavrancea arată cu cită răutate intenţionată, afl fost ele făcute. Dacă s’ar putea corespunde 6utre tombe şi Lahovari ar esclama : «Calomniatorilor tăceţi că îmi necinstiţi viaţa, inteligenţa şi mormîntul». Şedinţa se ridică la orele 7, aminindu-se continuarea dezbaterilor pentru azi la orele 12. ŞEDINŢA A €IN(El Pentru această şedinţă, măsurile de ordine la intrările sâlel de şedinţă sunt cu stricteţă păzite. Un dublu cordon de gean-darml pedeţtri şi sergenţi de oraş e instalat la intrarea secţiei, foarte mulţi agenţi al poliţiei secrete mişună prin sala paşilor pierduţi, sub ordinele inspectorului poliţienesc Durma, care e însărcinat cu suprave-ghierea ordine!. Se atrihue d-lul preşedinte Florian hotă-rîrea de a fi luat aceste măsuri, din cauza semnelor de aprobare şi a aplauzelor pe cari publicul din salâ; Intr’un avînt de en-tusiasm, le-a dat distinşilor avocaţi al apă-rărel în pledoariele din şedinţa precedentă. Cu toate aceste măsuri severe, sala de şedinţă este înţesată de lume încă de la orele 11 şi jumătate. Ca şi erl, foarte multe doamne afl ocupat de timpuriii locul din sala de şedinţă rezervat preveniţilor. Pledoaria d-lul Delavrancea (urmare) Tribunalul intră In şedinţă la orele 12.40. D. Preşedinte dă cuvîntul, In continuarea pledoariei, d-lul avocat Delavrancea. Distinsul avocat începe prin a cerceta cestiunea de fapt a procesului. Asupra ces-tiunel ofensei, in primul rlnd, faptul singur că articolul provocător este scris de Lahovari, un om care cunoştea de aproape pe ^ dipescu, îl cunoştea în apucăturile şi obi-c®iurile sale, constitue o mare ofensă. Dar e*aminlnd articolul Deux Politiques, semnat de G. Em. Lahovari, se poate vedea că o ofensă mal mare nu se putea face unul om. Da, se zice In acel articol, d. Filipescu face articole filosofice, de o speculaţiune transcedentălâ, dar cînd e vorba la fapt, alt-fel e d. Filipescu ; d-sa este un impostor politic. D-sa scrie volumul Către un noii ideal; aceste toate sunt bune In teorie, dar In fapt, zice articolul, el este un un agitator, care ridică mulţimea în stradă şi din punctul de vedere al conştiinţei Iul şi a sufletului lui el este un nofl impostor. Care vrea să zică, impostură In politică, impostură In religie, impostură In filozofie. Iacă ofensa, marea ofensă pe care o constituie articolul Deux Politiques. S’a zis de d. Filipescu că este violent. Liniştiţii afl cuvînt de a spune că Filipescu e violent; ori cine alt cine-va, cari da, dar aceia fac politică, nu poate vedea In Filipescu de cit un temperament politic. Cum i se impută acestui om de a fi violent ? Dar nu se vede că, din' nenorocire, suntem săraci, am sărăcit cu totul, în tot ce este energie şi clnd vedem că mal avem un suflet energic, ne repezim să-I dăm şi aceluia în cap. Pare că mediocraţia a încins o luptă In contra personalităţel şi a superiorităţel. Nu,Filipescu nu este violent; dar noi cel-l’alţl suntem prea liniştiţi; nu el detună, dar noi suntem prea amorţiţi. Aceştia sunt oamenii de rasă In cari rezidă virtutea unul popor, care ast-fel numai a trecut prin grelele lupte politice. In altă ordine de idei, martorii d-lul Filipescu, împreună cu d-sa, afl fost acuzaţi că afl întins o cursă lui Lahovari pentru a l perde. Şi pentru a dovedi aceasta invenţiile s’afl desfăşurat, nesfîrşite. S’a zis chiar că o dovadă despre aceasta este că martorii n’afl fost împăciuitori. Dar dacă ar fi aşa, ne mal adunam noi pentru a concepe pacea ? mal consultam noi amicii noş-iri pentru a ne da o formulă a unei de-claraţiunl de conciliare ? Nu, d-lor, demn s’afl purtat martorii nenorocitului Lahovari după cum, demn s’afl purtat martorii lui Filipescu. Toţi martorii, In faţa justiţiei, afl spus tot, tot ce aveaţi pe suflst. S’a ştiut încă de la Început că articolul provocator, nu lovea pe Filipescu de cit In onoarea lui politică şi reparaţiunea acestui fel de ofensă afl cerut-o Săulescu şi V. Ionescu încă de la început El bine, la un om public, la un om politic, singura sferă a vieţel lui este sfera publică şi dacă In viaţa lui politică 11 loveşti, îl loveşti în tot ce are mal sflnt, căci In această viaţă 11 este concentrată toată cinstea şi demnitatea lui şi aceasta voeşte omul politic să-I rămină uepătată. Iată pentru ce Filipescu nu putea să admită distincţiunea Intre viaţa publică şi cea privată, el, care în luptele Iul politice a neglijat aproape viaţa lui privată şi o va neglijea cu atît mal mult, cu cit se va urca mal sus pe treptele pe cari merită să se ridice. Nu este cestiune de apreciere, după cum s’a spus. A aprecia politica unul om, acest lucru intră In domeniul criticei permise ; dar a tăgădui cinstea politică a unul om, este a-I necinsti, a-1 ofensa tn cel mal grav mod. Dar finalul articolului ? «De mal rămîne vre-un rest, sutnem gata a-1 plăti», nu este aceasta cea mal patentă provocaţiune ? Dar, Filipescu a fost tlrît cu de-a-sila pe teren de semnatarul acelui articol. Nu s’a putut face concilierea pentru că pe de o parte martorii lui Lahovari n’afl admis declaraţia prin care se spunea că lutru nimic n’a voit ca ouoarea lui Filipescu să fie atacată, iar pe de altă parte martorii lui Filipescu nu s’afl mulţumit şi nu se puteefi mulţumi cu stima provocatorulul, pentru onoarea lui de om privat, clnd acela îl lovise în onoarea lui de om public. Venind la luptă, d. Delavrancea taxează de monstruoasă acuzaţiunea ce se aduce martorilor de a fi făcut să se bată cel doul clienţi al lor într’o sală mică, tutr’o sală neregulată. La asemenea acuzaţiunl nu se poate răspunde, trebue să Întorci capul cu dezgust. Este a aduce o insultă chiar martorilor lui Lahovari, cari ar fi consimţit la o cursă pe care ar fi făcut-o ceM’alţl martori. Aceste acuzaţiunl mizerabile sunt demne numai de scîrba şi dispreţul nostru. Se impută lui Filipescu că a mal tras tn sala de arme unde sVbătut. Dar încă din prima zi Filipescu a mărturisit că a fost de 4 ori acolo şi primul procuror constată acest lucru cu registrul societăţel. Se spune acum că registru este stricat, că afl fost rupte fol din el. Dar cînd noi încă din prima zi am mărturisit că am tras de 4 ori In sală, clnd primul procuror constată acest lucru cu registrul acela, fără să spună că s’afl găsit file rupte dintr’tnsul. cine a putut rupe filele din registru ? Noi cari am mărturisit în prima zi—şi s’a constatat mărturisirea noastră cu cercetarea primulul-pro-curor,—care a găsit registru intact, — satt acel cari voesc să comită o nouă infamie, au înscenat aceasta, crezlnd că ne poate încărca ? S’a mal vorbit apoi de inegalitatea luptătorilor. Duelul nu este cestiuneţţde forţă. Duelul este o luptă intre două suflete, Intre două consciinţe : una insultată şi alta insultătoare. De aceea, de multeorl se văd buni trăgaci tremurlnd In faţa spadei insultatului; e consciinţa lui care lucrează, nn braţul. Este o imaginaţiune imorală, de a concepe câ Filipescu a plecat fără a da mina celui pe care U rănise. Peste acest lucru trec repede, căci e în adevăr dezgustător să discut asemenea enormităţi; ele nu pot sta In picioare. In privinţa impunităţii martorilor, dis insul avocat arată că legea prevede un comandament pentru martori, de oare-ce codul penal obligă pe duelanţl să aibă martori pentru ca faptul lor să nu fie calificat de crimă. Martorii, este o poruncă legală, el afl un mandat de la lege, el sunt juraţii duelului. El nu pot deci avea răspundere Înaintea legel. S’a mal zis, continuă d. Delavrancea, că nu există proporţiune între ofensă şi con-diţiunile duelului. Condiţiile depind de sufletul celor cari se bat. Depind de mîndriă, sentimentul şi lealilatea celor ce so bat. Iată tot ce ni se impută. Astăzi o sentinţă pluteşte In aer. Pe ea slă scris : Aii fost leali In lupta lor. Nu mal putem fi a-cuzatl azi de ceea ce am fost acuzaţi pînă erl, căci lumina s’a tăcut. Acum, cînd In mina justiţierstă onoarea, am credinţa că onoarea nu va eşi tn dolifi din faţa el şi sunt convins că sentinţa dv. va fi dreptatea cu onoarea la !un loc i închisă, ca şi cum şi-ar fi vorbit sie-şl. Dar giâS'j! ! Re făc« mal rece şi mal aspru: — Nu pot să-ţl fac nimic, d-le Bi-gum, pentru mine d-ta nu eşt! nimic din ceea ce vrei să-m! fi]; dacă aceasta te face să fi! nenorocit, fi! nenorocit ; dacă te face să suferi, suferă !... Cînd cine-va îşi face dintr’o zidire omenească un idol şi stăpinul destinului săti, trebue să se piece în faţa hotărî-rilor acestui idol, dar e nechibzuit să-ţl fac. zel şi să le dai rob sufletul, căci sunt zel cari nu vor să se coboare de pe piedestalul lor... Divinitatea d-tale, domnule Bigum, este atît de mică, atît de puţin vrednică de a fi adorată! Uit-o şi fii fericit cu vr'o din partea locului. Edel zîmbi uşor şi se întoarse în salon. Bigum o urmări* cu ochii, cu înfăţişarea unul om descurajat. Vreme de un sfert de ceas continuă să meargă încoace şi în colo pe lîngă picioarele scării; cuvintele cari fuseseră de curînd rostite vibrat! încă în aer i se plrea că umbra lui Edel mal era încă în acel loc, că ea tot mal putea să auză rugăciunile lui, că totul nu sfîrşise încă de tot. Edel se simţea foarte slabă, în acea zj, dar uşurată în slăbiciunea sa. S‘ şiiea ceea ce are să se întîmple. „«•; d.mme,!a chema pe Bigum ^ Consilierul de Stat Vr . j. n_________ haga. El petrecu t pătîiul el, cu bea, dar (V gea r" “ umbră, o caricatură de iubire, toi n genuchl aş primi-o, ca pe sfinta hostie... Dar zadarnic ţi-aş mal oferi ce este mal bun sat! mal răă în mine. EU strig către soare si el nu vrea să-şi reverse razele sale asupra statuel de argil, nu vrea să răspunză... Să răspundă 1... Dar ce răspuns e pentru suferinţa mea. Această negrăită tortură care chinine rădăcinile adînC! ale fiinţei de abia te înfioară, uşor, cel mult dacă e pentru d-ta o jignire fără u9 urmare. Rîzl în d-ta de această pasiune nebună... pasiunea unul preceptor!.. _ Mă judeci răQ, d-le Bigum! zise Edel scuîîndu-se. Bigum se sculă şi el. Mă întrebai dacă trebuie să speri, îţi răspund: «Nu, nu-1 cu putinţă mei o speranţă». Nu-I nimic de rîs aci. Dar Ia să-mă să’ţt spun aceasta: din momentul in care al început să mă iubeşti, trebuia să ştii care o să fie răspunsul med, şi-! ştiai, nu-î aşa . Totuşi, aceasta nu te-a împiedici să-ţl pul toate puterile spre a ajunge la ţinta pe care nu puteai s’o ajungi. Iubirea d-tale nu mă jigneşte, domnule Bigum, dar o reprob. AI făcut şi d-ta ceea-ce fac mulţi alţii: el nu vor să asculte replitatea, nu vor să auză acel nu pe care ea îl opune dorinţelor lor, uită prăpastia care desparte aceste dorinţt de obi- FOIŢA ZIARULUI «EPOCA ’ «nise din Copen-după prînzul la călina în mîna el. Nu vor-vreme în vreme îl siringa" uina, şi bolnava îl privea şi-! zîm-^ea. Lyhne stătu şi el în camera el, îî dete doctorii şi ştiQ să se facă folositor. Ea era întinsă, cu ochii închişi. Şi vedea trecînd imagini familiare :' ririd pe rînd, o vilă în care locuise pe malul mării, copacii pădureţ, o biserică de sat, roşcată, înconjurată de morminte, se arăta, se făceaă tot mal lămurite, apoi piereaţi. Pe urmă venea Copenhaga şi impresia ciudată pe care o avea despre oraş, cînd venea de la ţară, într’o zi de vară : Străzile scăldate de soare, parfumate de un miros de fructe, casele aproape fantastice în această lumină vie, şi pla-nînd asupra lor, o tăcere pe care d’abia o turbura sgomotul trăsurilor. Şi, mal venea încă marele salon încălzit în care, în amurgul serilor de toamnă, aştepta, îmbrăcată de teatru, ca consilierul şi soţia lui să fie gata: un parfum de pastile arse, focul din vatră care lumina tapetul, strigătul melancolic al vinzăto-rilor din stradă,... şi în sfirşit teatrul, musica, strălucirea candelabrelor... In tot timpul de după amiază ea văzu prefirîndu-se aceste imagini. (Vaurma) KIEI.S LTHNH Suspine înecate de plîns îl zguduiau corpul şi ieşati din buzele sale ca o respirare şuerătoare. Edel rămase pe loc. — Linişteşte-te, — zise ea cu un ton oare-cum milos, linişteşte-te, fii bărbat... Scoală-te de jos, fă o plimbare prin grădină si caută să-tl recapeţî sîngele rece. — D-ta nu poţi să mă iubeşti ? gemu Bigum. Oh ! e grozav, nu e nimic în sufletul met! care să împedice de a ucide, zdrobi, dacă prin acest mijloc ar trebui să te cîştig. Dacă mi s’ar propune nebunia, ca să te pot avea în visurile mele de nebun, aş zice: «la-mi minte, sfârîmă cu o mînă barbară acest minunat mecanism, rupe firele care leagă spiritul mtă cu Spiritul Universal, lasă mă să mă îngrop în noroiu şi alţii să-şi urmeaze drumul lor glorios către lumină...» Chiar dacă iubirea d-tale ar fi să-mi vie dezbrăcată de aureola sa de puritate, întinată, dacă ar mal fi numai o IVn cumpăraţi Maşini sau Unelte Agricole înainte de a vizita t MAI MARE DEPOSIT RE TOT RE MAŞINE ŞI UNELTE AGRICOLE REPRESENTANT GENERAL AL RENUMITE] FABRICI TH. FLATHEB DIN GERMANIA Strada Bibescu-Vodă, No. 1 şi 3 (In dosul Aşezăm. Brîncoveneştl). - Bucureşti Bucureşti Iiin Renumita Rubrică TH, EE4ÎTDER MEDALIA DE AER la concursul de la ŞCOALA DE AGRICULTURĂ de la Serestrău în 1891. T6REA NOVA „Flother” Model 1898. Patentat* ţgifo HHF* Prevăzută, cu Tripla Curăţitoare* Trei Vînturf ceea-ce nu gggyiŞ posedă nici o treerătoare de ori-ce alt system existent, şi Tobă pentru bă- tut Porumb aplicabilă numai la TREEEÂTO ARE A „FLOTHER” t I bâtîml pe zi 15© pînă la 20© chile mari de porumb, cu sau fără foi. Premiate cu MASINELE treeră mult, curat de mălură NORMALE Semănători, manuale în lat şi în rîndurl. Trioare originale „UEID“ în toate mărimile cele mal bune existente. Pintnrătorî, transportabile cu aparat de scos mălura. Greble de fin,—Maşini de tăiat pale şi fin. Grape, flexibile şi diagonale, cu două şi trei cîmpurî şi cu dinţi de oţel. Răriţi, Cultivatori, Tăvălnei. Eărţi de reservă, — MusamaU CP APARAT UE LEGAT SNOPI - CP TĂIŞUL LA „DREAPTA“ din renumita fabrică JFOD1VSTOJW DARVESTER Comp., Batavia (America). Model 1898. Cele mai uşoare şi solide, construite din oţel <*aranţie absolută pentru perfecta funcţionare şi material solid al tutulor masiiieloi Reprezentant general a Renumitei Vase SIMOA7 RÎDEER «J* RAEMAJAWf w Pentru I n s t a 1 a ţ i u n i de MORI perfect A ii t o m atice cu A a 1 ţ11 r ^ Rupiiroa]» Tipografia EPOCA, Stra*1** www.dacoromanica.ro Rii/*nrp«tl