«■,-bia XX.—ANUL IV, No. 685.
mcmakol_io BANI
abosa m ehtxx»
ime*9 sâ 1 ?118 «ie fle~eârei l*stl şi» tot-d’a-ua îmaiate
In ăterorcs» U Cwt Administraţiei ?« Jad* ?i	prin mMdţte po?U •
Î7n «a în ţ*râ 3“ ‘el; în slreinftUt© *0» Şwo Ian* ... W »	»	»	?* *
Us sutnSr ia nirsjin£t*te 30 isecî
MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ
Ediţia a treia
DUMINECĂ, 15 FEBRUARIE 1898.
fiUMAROL 10 BANI unDicnnni
la Bucureşti şi judeţe «e #rt*MS auaiti tt Admiaiatisţi*
la «traiaiUta, dina la admimtifaiii ţi te toate oficiile de publicitate
Anuaciort la pag. IV.....0,3$ b, Httis
„»	»	» m , . ,	,	.	â,— ia» *
®	*	» a , j ,	.	.	» *
twarţiila ţi rBo'ta»le 2 Ic! riadul
U« sssis
PROCESUL DUELULUI
ŞEDINŢA A DOUâ
i't'iii progriimnl de Ia Iaşi partidul naţlonal-liberal a tăgăduit «mărirea amortizării anuale a datoriei publice».
Ajuns la putere, uu numai că partidul liberal n’a mărit amortizarea, «Iar lucă a redus-o prlu desfiinţarea eastl de amortizare.
Acum voeşte s’o mal micşoreze fucă, prelungind prin conver* siuue termenele «isul se sting «la-toriile statului.
t
IMPOZIT DE8HIZAT
Uu buget se poate echilibra în trei feluri: prin venituri rezultînd din creşterea normală a resurselor bugetare, prin impozite noul şi în fine prin împrumuturi.
Guvtrnul colectivist, după ce a gustat timp de dou! ani din paharul amar al deficitelor, s’a hotărit să arunce masca ipocriziei la o parte şi ne prezintă pentru anul viitor financiar, un buget echilibrat prin cele două din urmă şi cele mal rele resurse: prin impozite noul şi prin împrumuturi. Cumulul [impozitului şi al împrumutului!
i lucru care nu mal e curios ! olecliviştil jubilează, lău tă pe Gogu şi îşi fac reclamă americană, pe cînd dacă ar fi cinstiţi, saă ar avea puţină ruşine, ar pleca o hil la pămînt.
Dar să specificăm.
Cu şeapte milioane, pretinde ministru de finanţe, că a ridicat veniturile Statului pentru anul viitor.
Şi anume:
2,600,000 lei din un impozit noă asupra consumaţiei zahărului.
2,000,000 din urcarea impozitului asupra spirtoaselor de la o Ia 8 bani de grad.
lată deja 4,600,000 din şeapte milioane datorite impozitelor.
Al... ni se va zice, dar uiţi să vorbeşti de conversiune şi de venitul onest şi legitim pe care îl va trage tezaurul din o operaţie recunoscută ca absolut corectă şi legală!...
Nu uităm să vorbim de aceasta; din contră ne vom ocupa pe larg, la iimp. De cît este conversiune şi conversiune.
Conversiunea bună şi legitimă este acea operaţie prin care un ministru reuşeşte a scădea o dobindă mal mare în una mal mică. De exemplu 5°/0 în 40/0 fără a prelungi termenul de amortizare şi fără a mări capitalul.
OrI-ce alt-fel de amortizare, prin care uu ministru de finanţe transformă o dobindă mal mare în una mal mică, insă cu preţul de a prelungi termenul si a mări capitalul, este o opei*aţie de pur expedient, în mare parte necinstita, pe care un ministru la nevoe poate să o facă, dar cu care în nici un cae nu se poate lăuda.
Prin urmare, este o copilărie i mare din partea Voinţei Naţionale, cînd laudă guvernul liberal pentru conversiune, fără *ă ne arate în ce condiţii ea se va face.
Aceasta înseamnă—cum s’ar lăuda o ţară că a declarat alteia războiţi—fără să aşhpte rezultatul, saă cum un prodig s’ar mîndri că un cămătar a admis în principia să-I acorde un împrumut, fără însă să-I fi arătat în acelaşi timp şi condiţiile pe cari i le cere.
Lucru nu este de mirare de la un partid unde şarlatania şi reclama tin loc de fond, de totul.
Aşa dar, de vreme ce proiectul de conversiune nu vorbeşte nimic în această privinţa, trehue să ne ţinem in o mare rezervă. Ba, dacă este să ne exprimăm temerile noast:e, noi credem tă Gogu va face conversiunea cu prelungire de termen şi cu adăogire de capital, conversiune pe crre o poate face orl-cine pe care chiar un om plin de datorii’, fără credit, dar care are oare-care rest de avere, o poate realiza ori cînd.
Ce ne face să credem aceasta ?
Mal întiiă, în expunerea de motive a proiectului este o frază foarte sugestivă.
lata o: «Putem, — zice ministrul, — «compta chiar cu respectul termenelor K aduale de a morţi sare, pe un beneficiu 'anual de peste 1 şi jumătate milion ».
Acest chiar nu ne place de loc, el e8te plin de ameninţări pentru finanţele noastre şi foarte surîzător pentru toate nperaţiiile financiare scabroase!
Ş’apol mal este alt ceva. 0 conver-
siune fără prelungire de termen şi fără augmentare de capital, nu este de loc productivă, fiind dat mal cu seamă timpul scurt, în mijlocia 27 de ani, în care trtbue să se amortizeze întreg capitalul de aproape patru sute de milioane al împrumutului cu rentă amortisabililă.
Or, guvernul are nevoie de resurse serioase, deci nu credem ce Gogu se va opri la o asemenea operaţie corectă, dar neproductivă.
Mal este ceva care ne face să credem acest lucru.
Ziarul oficios al guvernului, am numit pe l’Independance Boumain*, In o serie începută de articole asupra conversiunel, deja începe a susţine că o conversiune a datoriei noastre *5 la sută amortisabilă al cărui termen nu s’ar prelungi cu ce! puţin 31 de ani şi a! cărui capital nominal nu s’ar augumenta cu cel puţin trei sute milioane, nu ar avea nici un sens!
Din acestea putem—pînă la proba contrară—să credem că conversiunea se va face cam în asemenea condiţii.
Or, această operaţie, in definitiv este un împrumut di ghizat, un noă împrumut, pe care Statul il contractează.
De unde urmează că aplicat la budgetul pe care d. Gogu ni ’i prezintă, înseamnă că ministrul da finanţe a pre-zintat un budget pe care l’a echilibrat, pe de o parte prin noul impozite, iar pe de alta prin noul împrumuturi.
Apoi, cu asemenea lucruri îndrăzniţi a vă louda, d-lor colectivişti ?
Aveţi mal multă ruşine cel puţin.
A se citi în pagina III şl a IV dezbaterile In procesai duelului.
fipoea va apare şt mine «u-luineaţă Duminecă, într’o singură ediţie cu darea de seamă eonpletă a dezbaterilor procesului, ce se va urma îu şedinţa de azi, Sîmbătă.
RIDICAREA 6ISERICEI
« --------------------
Şedinţa de ieri a Senatul al a produs încă o dovadă, pe lingă multele adunate pît ă acum, că partidul liberal face, iu toate cele, contrarul de ie a făgăduit.
Se lăuda partidul liberal că va lua Transilvania, că va reduce dările şi va InfClisa cheltuelile Statalul, că va descentraliza administraţia, că va lua alegerile din mîna guvernului, că va învăţa carte pe toţi copiii Romîuilor, că va face din Romiuia uu paradis In care o; menii să se bucure, fără nici o osteneală, de toate bunătăţile.
Pe lîrgă atîtca şi atitea, a făgăduit să se ridice Biserica, despre tare spunea că subt guven ul conservator ajunsese îo foarte rea stare.
S’a văzut de mult că, în toate privinţele, partidul liberal nu numai că nu s’a gîndit să ’şl împlinească făgftduelile, dar a lucrat tocmai din potrivă.
In ce priveşte Biserica, făgăduita ridicare s’a început cu un asalt sălbatic în contra fostului Mitropolit Primat—o istorie tristă asupra căreia nu ne place să revenim.
Dar se poate să fie oameni cari, cu toată extraordinara gravitate a acelei afaceri, să nu o aprecieze cura se cuvine din punctul de vedere al aplicărel programului liberal. Se poate pretinde, de pildă, că partidul libî ral nutrea o adîni ă duşmănie contra fostului Mitropolit şi că această duşmănie l’a împins la actele monstruoase pe cari le-a săvîrşit. N’ar fi o scuză, ar fi însă o explicare, şi cazul u’ar putea servi ca o dovadă că partidul liberal face sistematic, la guvern, tocmai contrar de ce a făgăduit.
Dar nu e acesta singurul fapt.
Nu de mult, o biserică de la Turnu-Se-verin a fost scoasă la Iii Raţie pentru o datorie de cile va sute de lei. Tn tot regimul liberal, de la primarul local şi piuă la ministrul de culte, nimeni nu s’a gîndit la absurditatea acestui fapt.
Aci nu mal era vorba de persoane...
Dar iată un alt fapt, eşit la lumină în şedinţa de erl a Senatului. Mitropoliţil ţării s’afl pllns că uu găsesc ascultare la organele administrative cînd e vorsa de respec-terea Bisericel Statului Romln.
înalt prea Sfinţia Sa Primatul Romlniel a spus că se vede silit sădepue o moţiune... şi numai atunci [iberalil cari ocupă scaunele de senatori s’ad emoţionat.
Nu vrem să inzistâm. Dar desigur căuu se mal poate invoca de astă dată motive personale. Oartidul liberal nu poate nrl pe actualul Cap al Bisericel.
Avem dar o dovadă mal mult că liberalii, In ee priveşte Biserica, fac, ca şi în toate cele-i'alte privinţl, tocmai dimpotrivă de cum ad făgăduit.
NAUFRAGIUL „METEORULUI”
(Amănunte nouţ)
Ajutoare din Constantiuopol. — «.Uo
tcorais intre sUncf.— Salvarea. — Pe o istlncă neagră. — I>e Ia ICarvaua piuă la Constanţa.
ijntoare d!n Coustantlnopol
Vaporul Medea, care, citc-va ore după vestea despre naufragiul Meteorului, a fost trimis la faţa locului, n’a putut să ajungă' la locul naufragiului din cauza ceţei groase. Vaporul Dubrogea a putut străbate printre ttînci pînă aproape de Meteor, dar n’a putut începe opera de salvare.
Mai multe companii de salvare din Con-stantinopol §i Odesa aii fost chemate în ajutor. Vapoarele companiei de salvare Bertilda, care are sucursale la Odessa şi Constantinopol, au plecat deja în ajutor.
Un vapor al companiei Seeadler din Constantinopol a sosit deja a-seară la locul sinistrului, aşa că se speri că după trei-patru zile, Meteorul va fi scos şi transportat la Constantinopol spre reparare. De alt-fel, afară de proră, restul vaporului este intact.
<Metiorti!> Intre stinci
Asupra dezastrului vaporului Meteoru’» d. căpitan Georgescu, comandantul Principesei Maria, care se afla pe Meteor în momentul sinistrului, a făcut unui confrate cîte va comunicări extrem de interesante :
Pe bordul vaporului se aflau, vr’o 64 persoane cu echipaj cu tot. Marţi seara, vaporul se afla la vr'o 16 mile departe de Constanţa, cînd de o-dată se produse o ceaţă aşa de grozavă, în cît doui oameni nu se puteau vedea la 2 3 paşi. Ceaţa şi marea agitată au făcnt ca vaporul să şi piardă direcţia, mai ales că era şi o furtună cu ninsoare. Vaporul s’a dirigiat
apre făt ul	«a	oft nn -
tească,—ocolind stîncile primejdtoase, unde s’au produs deja numeroase dezastre, — spre Constanţa. Cum însă personalul vaporului nu zărise farul din cauza ceţei, vasul a înaintat în mijlocul stîncilor şi la un moment dat s’a lovit puternic cu prora de o stîncă.
Prora s’a spart şi apa a început să năvălească în vas. inundînd toată partea din faţă unde sunt cabinele şi magazia cu mărfuri. In momentul loviturei, lumina electrică s’a stins şi în mijlocul întune-recului aii început ţipetele de disperare ale pasagerilor şi zgomotul echipagiulni care alerga prin toate părţile neştiind ce să facă.
La orele 9 şi un sfert, vaporul se prinsese cu spărtura de un colţ de stîncă.
Apa năvălea mereu şi vaporul se tot lăsa în apă. D căpitan Georgescu aude atunci că s’a dat ordin ca maşina să dea înapoi vaporul şi presimţind o primejdie, s’a repezit şi a oprit comanda, de oare-ce ştia că vaporul are să se lase pe pămînt. Dacă se da maşina înapoi, vasul intra în adîncime, apa pătrundea într’însul şi cu toţii piereaă în fundul mării.
Salvarea
Ţipetele disperate ale pasagerilor uu zăpăcit întreg echipagiul. Atunci d. căpitan Georgescu a început să strige:
—	Să nu facă nimeni nici o mişcare, căci alt-fel va peri în valuri !
Şi cum a fost recunoscut de echipagiu, d. Georgescu imtdiat auzea pe urma lui :
—	D-ie căpitan, ce ne facem că perim ?
—	Naveţi grije; garantez că vă scap pe toţi dacă mă veţi asculta !
In adevăr, vaporul s’a aşezat pe uscat. Imediat s’a găsit cîte va felinare, cari au fost aşezate din distanţă în distanţă pentru a se putea începe opera de salvare.
In acest moment, comandantul Georgescu surprinde pe un ofiţer al vaoprulut, care încerca să scoboare o barcă. S’a repezit la el şi i-a strigat :
—	Ce faci, domnule ? Ai scăpat pe toţi pentru ca să te ingrijeşti de d ta ?
Dacă ar fi lăsat să se scoboare barca, toţi s’ar fi năpustit in ea şi ar fi perit lumea în mare.
D. căpitan Georgescu a întins repede o scară, a dat ordine să se asvîrle frânghiile şi a înjghebai o punte aeriană de trecere din vapor pe stîncă.
O doamnă franceză, soţia unui funsţi--onar al antreprenorului portului Con stanţa, neascultînd ordinul comandantului Georgescu, a încercat- să se salveze sin-pură voind să sară pe o stîncă. Vaporul bătui de valuri se apropia şi se depărta cu prora de stîncă : femeia vroind să sară, a căzui intre stîncă şi proră, a fost zdrobită şi a dispărut in adîncimea mării.
Un chelner german şi un fochist turc de asemeni au făcut încercarea nenorocita a femeei şi ai: dispărut şi dînşii.
Pe o stîncă neagră
Cu mari greutăţi a reuşit comandantul să stabilească puţin liuştea. Dar vaetele nu conteneau de loc. Fie-care se credea că va peri în valuri.
S’a început opera de salvare,
Marinarii s’au dus în mîini pe frîn-
pe stîncă, sub îngrijirea comandanţilor Georgescu şi Radoslovid, cari au dovedit un act de curagiă uimitor.
O femeie care avea în braţe un copilaş, vozînd că franceza se înecase, a coprrins o atîta spaimă în cît spunîndu-i să-şi lase copilul spre a o trece, a început să ţipe :
— Nu, nu-mi las copilul; mai bine răni în aci să mor cu el !
Comandanţii aii dat ordin imediat şi marinarii aii luat cu forţa copilul în braţe, Pe femee aii legat-o bine şi aii trecut o pe stîncă cu forţa. Copilul de asemeni a fost legat, aşezat frumos intr’un sac şi pus în spatele unui marinar, care l'a trecui în braţele mamei sale.
Timp de 12 ore, a stat lumea pe stîncă neagră, lipsită de alimente şi tremurtnd de frig. Era un spectacol îngrozitor.
In sfârşit după 12 ore, d. maior Coandă sub-directorul serviciului maritim, soseşte cu Medea la punctul bulgăresc Şabler. De aici însă neputînd înaiyta din cauza ceţei grozave spre locul sinistrului. Medea a trebuit să acosteze şi maiorul cu cîte-va bărci a plecat cu mare greutate în căutarea Meteorului.
Lumea de pe stîncă a fost transportată cu bărcile la Şabler, distanţă de 30 mile de Constanţa, şi aci direcţia C. F. R. a angajat trăsuri, cari aii transportat pe ■>naufragiaţii scăpaţi la Constanţa.
AD«E§1 GREŞITA
Organul grup&rel liberale nedefinite, Drapelul, ceartă ziarele conservatoare, ale căror observaţiunl par a-I fi turburat liniştea.
Drapelul spune presei conservatoare o sumă de graţiozitâţl^cu tonul cel mal moderat posibil.
NU vom sta de vorbă în ai eastă privinţă.
Suntem InnA oilîlî m do aoooa colo
văm atacul—să atragem atenţia Drapelului asupra unei greşeli de adresă.
Se afirmă în acest ziar următoarele:
«De zece luni, de cînd apare Drapelul, ziarele conservatoare n’aă făcut şi nu fac alt-ceva de cît saă să ne prezinte ca pe nişte ambiţioşi cari nu pot suferi împărţirea puterel ’cu alţii, saă ca pe nişte precupeţitorl de portofolii».
'Drapelul», poate fără voinţă, se înşeală.
Asemenea ai.uzaţiuni s aă făcut partizanilor săi de către d. Dimitrie A. Sturdza, prim-ministru şi ministru de externe, şeful partidului liberal, la consfătuirea majorităţilor ţinută la Senat în seara zilei de 12 (24) Ianuarie anul curent.
D-nil de la Drapelul n’atl de cit să citească Voinţa Naţională No. 3904 de Ia 14 (26) Ianuarie 1898, dacă-după cum se pare—nu-şl mal aduc aminte.
Să se adreseze dar d-lul Sturdza şi presei liberale, şi să nu-şl mal facă de lucru cu noi.
DRAPELIŞTII FĂRĂ CLUB
SAP
ŞOBOLANUL, ARICIUL ŞI PORCUL
Un şobolan îşi pusese odată în minte să se războiască cu un alt dobitoc scurt, gros şi murdar, cu perii ţepoşl de-alungul spinărei, adică dupe toate probabiltăţile cu un porc, să am ertare de expresie.
Se suci, se învîrti, v£zu şobolanul că era neputincios să atace pe inimic, căci natura nu-1 înzestrase cu nici o armă ofensivă. Ce să facă? Iată că ’şî aduce aminte de ariciu, care avea ţepi ca şi porcul şi era şi duşman cu acesta. Se gîndeşte să-i ceară ajutorul.
Trimite dar şobolanul vorbă ariciului care primeşte cu bucurie audienţa. Pînă la una alta, şobolanul pofteşte la el acasă pe ariciu ca să se mai sfătuiască asupra modulai cum vor ataca pe duşman.
Venind la şobolan acasă, ariciul, războinic, cum este din fire, începu să’şl umfle ţepele ca manifestaţie degrozava-i pornire contra porcului. Căsuţa fiind însă de tot strimtă, ţepele ariciului atingeau pe şobolan, care încetul cu încetul se văzu silit să iasă pe uşă afară, pe cînd ariciul a rămas să se tolănească în voe pe luxoasele canapele — uitasem să vă spun că şobolanul avea o casă bogat mobilată— ale şobolanului.
De această fabulă ini-am adus aminte cînd am auzit că Aurelianiştil, cari în fiecare seară se adunau în saloanele redacţiei ‘Drapelului, acum, după alianţa lor cu fleviş-tii, ae teama agitaţiei acestora, aă renunţat de a se mai întruni în biurourile moderatului ziar, ceea ce a avut drept urmare ca fle.viştii să rămînă stăpînl pe clubul aure-lianist,
ASUPRA BaOijUaEl ii BOALA REFOSKtEiOS IH ARMATA “
V
Mărturisim că nimic uu ni se para mal logi; şi mal bine chibzuit de cit această legislaţiune pentru a garanta alegerea, printre toţi ofiţerii armatei, a celor demni do a primi iustru- ţia superioară care să’l facă capabili a Îndeplini serviciul de Stat M«jor.
Nu ne putem sîăplui mirarea cîud citim că: «ofiţ-ril eşitl din şcoala de războiţi sunt cocoţaţi la Marele Stat-Majxr spre a călăuzi armata !» şi nu vede autorul s:rie-rel că el suut aduşi ia ae-:st ser vie; fi tocmai «pentru a fi supuşi, cum zice dtxsul, ia o practică raţională, prrgătindu-I p- ntru înaltele şi grelele sarcini la cari vor fi chemaţi» etc. ete., toată tirada prin care se laudă ceea ce sa face iu Germania, bta-mtndu-se la noi, pdatr’o contrazicere nepomenită, o măsură identică!
Dar, ne va zice autorul scriere!, ofiţerii noştri sunt chemaţi la Marele Stat-Major nu pentru a învăţa încă, ci pentru a călăuzi armata. Să ne permită a crede că personalul Mirelui Stat-M-jor compus din generali, coloneii, Lt.-coloaell şi maiori ori cît de nepregătiţi ii supozează, totuşi nu vor aştepta pe elevii lor spre a ’I conduce. Găsim şi aci confuzie Intre critica adresată legel şi aplieaţiuuea, vecinie rea, ce îl atribuie dînsul.
Legea este bm.ă în această parte şi voui vedea mal în urmă, pentru ce nu a dat toate roadele la care eram In drept a ne aştepta.
De s’gur însă că adevăratele motive uu suut acilea pe cari la găsim îu scrierea de care ue ocupăm. A i ni se arată că co-misiunile cari pronunţă admiterea în şcoala de războiă sunt şi ele ca toate comisiunile armatei romîne părtinaşe şi nedrepte; că se primesc caudidaţl după cum majoritatea membrilor săi este dia cutare s .il cutare «inia, »u n^ ai cursurile scoale» «n»» văcuţe de profesori ignoranţi cari şi dînşil sunt parţiali faţă cu elevii lor! Dacă îiotăin că în această violentă diatriba suut înglobaţi ofiţeri cu grade mal mici, maiori şi căpitani luaţi din toate armele, dacă ue amintim cum se deseriail ofiţerii care propun înaintării-, şi considerîud frumoasa imparţialitate a autorului scrierel cari coprinde toate promoţiile de orl-ce natură ar fi, apoi vom constata o dată mal mult că acuzaţiu-nile împinse aşa departe ajung la absurd, că uu pot atuucl uicl proba, nici îndrepta ceva !
S’o fi comis poate vre’un act da favoare pentru un netrebnic, admiţtodu-l îu şcoală cînd notelele sale il depărtai!; uu asemenea act trebuie reprob i, stigmatizai, dar putem încă pune rămfiş-g că admiterea sa nu Ja depărtat de la intrarea îa şcoală pe nici un candidat de valoare Concursul ce se ţine este prea riguros In turmă, lasă urme doveditoare precise aşa în cît parţialitatea se poate proba, şi nu ni se aduce o asemenea probă Mal mult încă, ofiţerii oare comandă şcoala, profesorii săi, personalul înalt al Statulul-Maj jr este prea iuteresat în aducerea ofiţerilor de valoare spre a nesocoti pe acel cari se presintă ; credem că cine ÎI cunoaşte iar suposa dispuşi a plăti tnal biue o primă celor cu merite.
S’a vorbit iu timpul din urmă de primirea În şcoala de războia şi a candidaţilor cari nu doblndisei ă m*-dia de admitere: acest fapt regretabil peniru prestigiul învă-ţămîutulul superior militar a fost poate cel ce a provocat exploziunea de acuzaţiuul De care o discutăm.
Se pretinde că profesorii suut ignoranţi safi papagali; notăm în treacăt contrazicerea între această afirmaţiune şi intre valoarea teoretică cel puţin ce să atribue c-fivilor săi, dud se socotesc capabili de a ţine conferinţe mal bune de cît acelea ce ar putea face generalii iluşt.i; dar să trecem, amintind că şcoala de razboid in scurta carieră ce a avut pînă azi, a produs ofiţeri cari fuucţionîad în servi-iul de Stat-M -jor, pe lîugă comandanţii marilor unităţi, ad primit testiraoniile cele mal măgulitoare ppntru metoda, priceperea, ordinea ce au adus în lucrările lor ; aceste uote unanime ara'â că ua început bun a fost croit! Nu putem crede ca in loc de a progresa a dat îaapol. Se poate întîmpla din cauza deselor îi.ainifirl şi mutări ce se produc în armată, ca un tot d’a una personalul didactic să Se în întregul sad perfect ; dar acestea sunt râuri trecătoare, instituţia este bună şi dorim şi noi a o vedea, cum o cere autorul scrien f, deschisă unul mal mare număr de ofiţeri, ctea ce este lesne de dobîadit. Ea trtbue apărată insă în contra unor mici ure de toţi acel cari ţin la viitorul armatei şifnhuesâ ia importanţa ce ad asemenea Stabilimente de cultură miiitarâ in lele l’alte ţari.
Este anevoe a iufrtnge une e prejudecăţi şine te meni ca acuzaţiuniie cari scarpin» vanitatea multora să nu fie grea de combătut. Intr’adevâr, ce .se poale răspunde celui care pretinde că ofiţerii cari ad trecut prin şcoala de războiu «n’ad habar de cum mărşelu-eşte trupa, cum se hrăneşte trupa, cum se instrueşie şi locueşte trupa» (t* xtual) această ştiinţă este apancgiul exclusiv al ofiţerilor cari n’ad părăsit trupa oicl un
miuut spre a lnvăţastrategia înaltă! Apoi ne-a închis Intr’un dilem din care nu putem eşi. Pe de o parte ne ceri ofiţeri învăţaţi cari sâ Îndeplinească misiunile Înaltului comandament, iar pe de alta hotăreştl că aceşti ofiţeri In şcoala de războiţi uită : «Cum măr-şelueşte trupa, cum se hrăneşte trupa, etc. etc. de şi ad putut să înveţe toate acestea foarte bine In timpul Îndelungat ce trebue să stea la front Înainte de a li se permite să se prezinte la concursul de admisiune, declari tot-de-odată că fără aceste cunoş-tiinţe nu este ofiţer bun nici de trupă, nici de Stat Mfcjor.
Cum să înfrlngem acest cerc viţios?
Nu ne este permis a crede că viu In şcoala de războiţi ofiţeri deja buni la trupa lor? că pînâ a ajunge locotenent sad căpitan a avut timpul a cunoaşte toate amănuntele de mal sus pentru unitatea mică ce aii comandat? că In şcoală dacă îuvaţă «cum mărşeluesc unităţi mai mart, cum se hrănesc ele, cum se instruiesc şi cum locuiesc», aceasta nu 11 va face destoinici pentru reapliearea acestor cunoştiinţe la unităţile mici, mal ales atunci etnd 11 Întorci la altă trupă spre a mal învăţa ceva în amănuntele euumă-rate mal sus ?	.
Conihidem prin a bănui că autorul scrie-rel nu este tocmai partizan al Invăţămîn-tulul superior şi că s’ar mulţumi pe acela dobtndit In şeoalele speciale ale diferitelor arme. Dar vom reveni asupra acestei supoziţii clnd vom discuta propunerea ce se face.
(Va urma)
ESTFOKMAŢ'II
D. ministru de finance a cerut erl, Camerei, 8d treacă în secţiuni pentru a di8cuta proedul de lege privitor la au-torizaţiunea de a face conversiunea unei părţi din dutoria publică.
Camera a încuviinţat cererea d-lul ministru de finance şi a trecut în secţiuni, unde, după o jumătate de oră, proedul a fost §i disudat si 8’aă ales şi delegaţii.
Imediat aceştia 8’ati, întrunit şi aii ales ca raportor pe d. Misir.
Toate acestea cu iuţeala fu1 gerului, aşa cum este obiceiul în Camerele liberale.
D. Aga Benedicsten, profesor la univer* sitatea rurală din Danemarca, a ţinut aseară In sala cea mare a facultăţii de litere din Capitală o conferinţă mult aplauda ă, in limba franceză, despre uuiversitatea rurală.
Ad azistat: ministrul Haret, secretarul general Silileanu, toţi inspectorii învăţămiu-tulul, profesorii din Capitală şî un mare număr de studenţi.
In şedinţa de azt a Camerei se va depune raportul privitor la conversiunea datoriei publice.
Mtine va fl adunarea generală a Bănceî
D. Eugen Carada, director al Bănceî, al cărui mandat expiră la finele anului, va fi reales.
D. I. G Bibicescu va fi ales director tn locul d-lul Emil Costinescu, demisionat.
Se va alege şi un censor In locul d-lul Ferechide, care a demisionat.
Din buletinele oficiale sosite la ministerul afacerilor străine, rezultă că mersul ep zootiilor In Bucovina şi Serbia creşte.
Aşa, bună oară, In guvernăinlntul Bucovinei. 11 judeţele Kotzman şi Radăutz, febra aftoasâ blutuie eu fmie. In judeţul Suceava, brtnca se lutiudc printre rlmătorl.
In judeţele Niş şi Podnerlje, din Serbia, rlmatoril sufer de pneumoenterita infecţi-oasă ; In Krusevac, Niş, Morava, Pojare-vao, Uzi a şi Podrinje, febra aftoasâ btn-tuie printre toate animalele ; iar îu judeţul Uzitza, oile sunt atinse de variolă.
Drapelul anunţă că toate întrunirile cari eraă să se t'nă în provincie precum şi aceea anunţată că va avea loc Duminecă la Iaşi, aii fost contramandate.
Eram siguri de aceasta şi Drapelul lti această privinţă n’a putut induce în e-roate pe nimeni nici chiar... pe guvern.
Erl s’a distribuit la Cameră proiectul de lege privitor Ia sindicatele agricole.
Decretul prin care sesiunea ordinară a Corpurilor Legiuitoare se prelungeşte pînă la 15 Martie, a fost iscălit de M. S. Regele.
Recursul în afacerea Ionel Antonescu-Romauo, a fost sorocit pentru ziua de 2 Martie.
Guvernul are de gînd a oferi un banchet deputaţilor cari au votat legea asupra învăţămlntulul secundar şi superior.	.
Acest banchet va lua proporţiunile unei manifestaţii favorabile guvernului.
Numai de nu s’ar răzgindi.
JEpoca va apare iniiue, Duminică, dimineaţă, tntr’o singură ediţie.
DepeşHe de erl
Serviciul *Agentiei Romîne»
Londra, 13 Februarie.—« Camera comunelor*.— Rilativ la ştirea privitoare la ocuparea lui Haiman de Francezi, d nul Curzon declară că guvernul francez a comunicat luî Sir E. Monson că n’a avut de loc de gînd să inaugureze o asemenea politică faţă de China.
Paris, 13 Februarie.—-0 notă a «Agenţiei Havas» confirmă ştirea care zice că colonelul Picquart va fi reformat. Locotenentul Chaplais, care a scris o scrisoare de felicitări d-lul Zola, va fi pus in ne-activitate. D-nul Grimaux, profesor la şcoala politechnică, va fi pus in retragere.
Paris, 13 Februarie. — Camera a votat fără desbaterl o a treia două-spre-zecime provizorie.
D. Fabre, senator, a anunţat d-lul Lou-bet că In urma discursului, d-lul Meline la Camera deputaţilor el retrage interpelarea sa asupra generalului de Boisdtft're.
Belgrad, 13 Februarie.—Circulă svonul că se va disolva scupştina. Alegerile se vor fixa la 3 Martie. Noua scupştina va fi convocată la sfîrşitul lui Aprilie la Niş.
NUVELA Saltimbanci
O chema Lals.
Avea şease-spre-zece aul şi era pliuă de farmec şi graţii. In viaţa el de copil de circ, trecuse ca o umbră uşoară pe care nu o poate atinge nimic.
Din murdăria tovarăşilor el, saltimbanci de circ cu care trăia într’o sclrboasă promiscuitate, eşise curată si ne atinsă Dină acum.
Mititică, uşoară şi drăguţă, părea că e zeiţa iluziuuilor senină şi liniştită, clnd făcea salturile periculoase pe trapezul legat de plafonul circului.
Iu oraşul unde venise cu trupa, privirea el îutllui o dată, in circ, privirea arzătoare a unul tînăr.
II văzu azi, îl văzu mline, îl văzu inerefl, ne lipsit de la locul lui. Privirile lui de foc o urmăreaft pînă în înălţimea ameţitoare unde se urca să ’şl facă salturile el.
Intr’o seară ’l se păru că privirea Iul ’I s’a înfipt îu inimă. Simţi o durere ca şi cum sărmana el inimă fusese pătrunsă de un fier. Un fior ÎI pătrunse tot corpul. Se urcă nervoasă pe trapez.
Mişcările parcă ’I eraţi paralizate, inconştiente, automatice.
Simţi că adora pe acest om, se gîndi la poziţia el de saltimbancă şi tnţele că nu ar putea fi nici o dată femeia lui; să devie amanta lui n’ar fi primit pentru nimic în lume.
îşi Începu exerciţiile sale periculoase.
Ramase un moment nemişcată, păru ne-hutărltă şi apoi de o dată se repezi pe trapez, se azvlrl, în aer să prinzi pe celTalt, trecu însă pe sub el, se rostogoli în spaţii! şi căzu zdrobindu-şl capul de un stîlp.
Un strigăt de groază se auzi în sală, scos din toate piepturile.
Publicul se ridică lu picioare şi mulţi alergară să ridice pe artista favorită.
Era prea tîrzid.
Lals era un cadavru.
Eşind am Intîlnit în culoar pe tîuărul brun cu privirea arzătoare; ochii lui erad muiaţi In lacrimi—singurile cari cursese pentru ne norocita copilă şi pe cari poate ea le dorise. ___________________________________X. C.
procesul' duelului
ŞEDINŢA A DOUA
Ca şi la precedenta înfăţişare, foarte multă lume îu sală, îu -ă de la orele 11 şi jumătate. La iutrarea secţiune! a III a, precum şi la intrarea grefei şi a sălel de consilia, sunt aşezaţi sergenţi de oraş pentru a ţine ordinea şi a nu permite intrarea de cit persoanelor făcînd parte din proces, presei şi avocaţilor. In sala paşilor pierduţi, lumea aşteaptă şi caută cu ori ce chip să poată pătrunde în sală.	.
D-na Maria Lahovari, parte civilă, soseşte In sală la orele 12 şi se întreţine mai mult timp cu d. avocat Nacu şi Gră-dişteanu.
Pentru această şedinţă s’a pus o masă deo-ebită, în incinta din faţa tribunalului, pentru stenografi.
Un foarte mare număr de avocaţi şi persoane de distincţiune ocupă locurile după estrada rezervată tribunalului.
Inculpaţii ocupă acelaşi loc, ca şi în prima şedinţă, însoţiţi de apărătorii lor.
D. Filipescu se prezintă fără avocat.
Deschiderea şedinţei
Tribunalul intră în şedinţă la orele 12 45. Se face apelul nomiual.
Se procede la ascultarea martorilor.
D. prim-procuror cere ca d. Theodor Văcăresc să fie ascultat cel d’întiiîi.
Depoziţia d-lnl TI». Văcărescu
După formalităţile de usagid şi după legiuitul jurămlnt,
Preşedintele: Biue-voiţI a-ml spune, ce ştiţi în afacerea duelului, d-v., care aţi fost primul martor al lui Lahovari.
D. Văcărescu : In ziua de 28 Noembrie, d. Lahovari ml-a comunicat prin telefon, la orele 12, că are am vorbi ceva important. Ed. care citisem în ajun articolul Deux politiques, bănuiam de ce e vorba, ştiind că articolul este insultător la adresa d-lul Filipescu.
In adevăr, Lahovari venind la mine, ml-a spus că Filipescu i-a trimes martori în urma publicării acestui articol.
Eram rudă cu Laliovarî şi bun prietin cu Filipescu. Situaţia mea era delicată. De o biceid nu mă amestec în ast-fel de afa ceri. Da rlndul ăsta nu mă puteam da îu lături; ambii îmi erad simpatici. Cunoşteam pe amîndoul şi le ştiam caracterele hotă-rîte şi simţitoare. Speram să ajung la o couciliaţiune onorabilă, şi am primit să fiii martor.
Lahovari mi-a spus că n’a avut intenţia să atingă personal pe Filipescu, ci a vorbit de nolitica lut numai. Mî-a opuo oii «ou. simte la conciliere, dar cu reticenţa ea să nu-1 jignesc pe dînsul. Acest lucru rn’a făcut de la Început să văd că lucrul nu se poate împăca cu bine şi am şi declarat lui Lahovari că, dacă se va hotărî eşirea pe teren, eti mă retrag.
Lucrul a fost ast-fel hotărlt şi seara, pe cînd mă aflam la clubul conservator,— ştiind că la orele 7 trebuia să mă întiluesc la Jokey-Club cu martorii d-lul Filipescu, a venit d. Gally şi mi-a amintit din partea lui Lahovari ca să mă duc la JokeI-Cluh înainte de a mă duce la lutîlnire, am tre cut la Independance Roumaine şi am vorbit lui Lahovari, spunîndu-1 că dacă mi a dat mandatul, hotărtrile mele să nu fie discutate,—aveam îndoială. Lahovari mi-a promis, spunînd că contează pe persoana mea.
La JokeI-Club nu m’am putut Înţelege cu martorii pârţel adverse. Am propus arbitru1 dar colegul med Izvoranu s’a opus. Am pro pus declaraţia de conciliere cunoscută. Mar toril adverşl ad refuzat’o, propunlnd ca în declaraţie clientul nostru să exprime regrete pentru acel articol. Ed, care ştiam starea psihologică a Iul Lahovari, nu pu team să primesc acest lucru.
Declaraţia propusă de ' mine, fiind res piusă de martorii adverşl, seara am plecat, spunlnd martorilor că în caz clnd d-lor nu primesc, ed mă retrag, ne primind acest mandat de cit pentru a face conciliere.
D. Săulescu: întreabă pe martor dacă ştie positiv că d-sa n’a avut un text precis de declaraţie,—căc! nici n’a fost un text scris,—şi că Filipescu n’a putut vedea textul, el neexistîud. Că, dealtminterl, eil venind de la Filipescu, am spus, că dînsul mi-a răspuns că se Iasă cu totul la arlii-tragiul nostru.
D. Th. Văcărescu: Este evident că Filipescu n’avea dreptul nici să primească, Bici să nu primească textul unei deelara-iunl. Este iarăşi adevărat că n’a existat ;ext scris al declaraţiunel în acel moment.
D nil Delavrancea şi Disescu precizează din nod întrebarea d-lul Săulescu.
D. Văcărescu declară că nu poate să şl amintească precis.
D. Filipescu: Ţiu să precisez că am declarat d-lul Săulescu că eti nu pot să mă amestec şi că las totul la arbitragiul martorilor. Ani martori pentru aceasta, pe d-nil General Mânu şi G. Filipescu, cari atunci erad de faţă.
Continuînd, d. Văcărescu spune că după ce s’a retras, a aflat că Lahovari alesese în locu-I un alt martor. De sigur că nici Lahovari nu Impărtăşia propunerea mea de concilia(ie.
Preşedint le : Era ceva clştigat pentru conciliere, prin retragerea d tale ?
D. Văcărescu: Absolut nimic, căci nici colegul meii Izvoranu, şi nici chiar clientul med nu împărtăşea concilierea. Chiar dacă se retrăgea şi d. Izvorauu, Lahovari, care voia să se bată, ar fi numit alţi doul martori în locul nostru, după cum a numit unul singur în locul med.
D. Judecător Alexandrescu : Pentru ce vi s’a părut că Săulescu era mal intransigent ca V. Ionescu ?
D. Văcărescu: D. Săulescu a fost mal intransigent asupra stabilirel ofensei şi a-tîta tot; nu am spus că a fost intransigent în conciliere.
D. Judecător Alexandrescu : Nu credeţi că şi d. Izvoranu care a susţinut că e ofensă, trebuia să se retragă şi d-sa ?
D. Văcărescu: Nu era întru nimic obligat să facă aceasta.
D. Judecător Alexandrescu : O conciliere pe teren, este sad nu admisibilă ?
D. Văcărescu : Multe lucruri sunt admisibile... Evident că nu este interzis acest lucru, dar... nu este în uz şi arare ori reuşesc asemenea propuuerl. In orl-ce caz, unul din combatanţi nu poate nici odată discuta pe teren o asemenea propunere.
D. Prim-procuror : Credeţi că treime să existe raport între injurie şi condiţiunile de luptă ?
D. Văcărescu : De obiceid da ; dar aceasta este cestiune de apreciere.
D. Prim-procuror: In cazul de faţă, ce credeaţi ?	. . .
D. Văcărescu: Nu văd condiţiunile de luptă îugreuiate.	t
De altminteri cestiunile acestea privesc pe medicul luptei care se pronunţă asupra gravităţel rănilor făcute.
D. Prim-procuror . Nu credeţi că nu e permis a se bate într’o sală închisă ?
D. Văcărescu: Absolut de loe nu cred aceasta. Chiar dacă ar fi oare-cari incon-woriiente, olo cant egale poatru ambii eom batanţi.
D. Prim procuror: Nu credeţi că martorii cărora li se impun condiţiunile de luptă, ar trebui să se retragă ?
D. Văcăressu: Nu pricep. Cine să le im pună ?
D. Prim-procuror citeşte procesul-verbal unde este trasa: condiţiunile impuse...
D. Văcărescu. De sigur că e greşeală de redactare. Nimeni n’a putut impune con diţiunile.
D. Preşedinte, către prim-procuror :»€es tiunea aceasta este deja cunoscută. D. Izvoranu a declarat erl că n’ad fost impuse, ci condiţiunile ad fost discutate de toţi.
D. Grădişteanu: Ştie martorul de altercaţia între L ihovari şi V. Ionescu ?
D. Văcărescu.- Nu ştiâ absolut nimic şi nici Lahovari nu mi-a spus nimic.
D. Grădişteanu : Textul declaraţiei care este la dosar, de cine e scris ?
D. Izvoranu : d. Văcărescu nu poate să ştie aceasta. Atuncea nu mal era martor.
D. Văcărescu. Redactarea este opera comună a lui Isvoranu şi a mea. Scrisul, nu pot şti al cui este, nu mal eram de faţă atunci. Declaraţia din d( sar, este în sensul acelei redatţiunl.
D. P. Grădişteanu : I s’a presintat d-lul Văcărescu vre-un alt text de declaraţie ?
D. Văcărescu : Absolut nimic.
D. P. Grădişteanu : dar d-nil Izvoranu
şi Drossu ad văzut acel formular ? Pentru ce nu l’ad primit pentra a evita întîlnirea pe teren ?
D. Izvoranu : Pentru că nu Pa primit nici L'ibovari, care era îutr’o cameră alături, căruia Para arătat şi l’a refuzat, fără discuţie.
D. Supleant Schina.-Nuse poate ca martorii pe teren, să oprească lupta văztnd inferioritatea unul adversar ?
D. Văcărescu : Mal lntlid că nu se poate constata, pe teren, slăbiciunea sad tăria unui adversar, şi apoi, nu văd cum martorii pot face asta cînd ambii combatanţi îşi expun viaţa. De altminteri uci nu e cazul. Ambii combatanţi erad oameni de arme.
D. Delavrancea : Ce l’a făcut pe d. \ â-cărescu să presimtă un duel, cînd l’a chemat Lahovari la telefon ?	.
D. Văcărescu: Ştiam do mult polemica între cele două gaz*ete, o dată ale aceluiaşi partid, şi din care L’Inddpendance, dezertase. Citisem In ajun articolul Deux Politiques şi chiar, acasă la mine, înainte de a fi chemat de Lahovari, am spus: articolul este foarte violent şi niîine dc sigur Filipescu va trimite martori lui Lahovari. Va trebui să se bată.	_
D. Preşedinte : Era va să zică polemică între cele două gazele ?
D. Văcărescu: Era o polemică de un caracter impersonal. In articolul Deux politiques lovituri e erad directe In Filipescu şi articolul era semnat: G. Em. Lahovari.
D. P. Grădişteanu. Este adevărat că aţi trimes o scrisoare la ziarul l’ Ind6pendante —scrisoare publicată şi semnată de d-v., prin care spuneaţi că aţi fi primit textul de conciliare al martorilor d-lul Filipescu ?
D. Văcărescu: N’ani scris, şi mal puţin n’am semnat o scrisoare către ziarul l’In-dăpendance, spunînd acest lucru Ştid că un reporter al acestui ziar a venit fa inine să-mi vorbească în această afacere şi ’l-am spus că aşi fi voit să aranjez afacerea cu conciliare. Alt ceva nu-ml aduc aminte săi fi spus.
La orele 2 30, şedinţa se suspendă.

Şedinţa se redeschide la orele 3.
D. Grădişteanu îotreabă pe d. Izvoranu dacă ştia că d. Filipescu, în ajunul duelu-luluî, trăsese în sala de arme.
D. Izvoranu . Nu ştiam.
D. Grădişteanu: In ajunul duelului d-Izvoranu a tras cu d. Lriiovari ? Ce impre. sie i-a făcut?
D. Izvoranu: Am tras. Mi s’a părut că este cam slab.
D. Delavrancea îatreabă pe d. Izvoranu dacă nu se înttmplă adesea ca oamenii foarte slabi îu arme provoacă la dnel pe bunii ti’ăgacl ?
D. Izvoranu. Foarte adesea chiar.
D. Delevrancea roagă pe d. preşedinte să ordone a se citi redactarea răspunsului d-lul Drosu, făcut în şedinţa trecută la întrebarea avocatului Danielopol, îu care sc spunea că d. Filipescu a fost Ia d. Drosu după duel.
D. F’ilipescu explică că e bine să se ştie pentru ce s’a dus la d. Drosu şi auumo, precis, ce i a spus. I am vorbit de apărarea nrea, sad de aceea a martorilor ? E important să se preciseze.
D. Drosu: D. Filipescu mi a vorbii numai de noi martorii, ca să nu ne Încărcăm mutual — noi martorii — uuul pe altul. D-sa mi-a spus aceasta peulru că se făcuse pe atunci o campanie prin presă, în care se spuHeaâ diferite fautazil pe socoteala noastră. De aceea d. Irilipescu mi a zis : Nu trebue să vă încărcaţi uuul pe altul.
D. pi-im-procuror, către d. Filipescu: Cari sunt cauzele, cari v’ati determinat să mergeţi la d. Drosu ?
D. Filipescu: Am fost la d. Drosu, pon-tru campania ae presă care se facea îu acel moment în acea afacere. L’arn rugat să nu vorbească cu uşurinţă îu această afacere, prin localuri publice şi către persoane cari aă interes să denatureze faptele.
D. Grădişteanu întreabă pe d. Filipescu, dacă scrisoarea adresată luî Feiy d’Es-clands, era a d-sale şi cum a fost indus In eroare spunînd că Lahovari era niemhru al societâţel de arme.
D. Filipescu : Recunoaşte că scrisoarea adresată d-lul Fery d’Esclands este a d-sale. In privinţa inducerel în eroare, spunînd că Lahovari era membru al soc. de arme, d. Filipescu spune că d. colonel Georgescu îl spusese aceasta şi ca dovadă citeşte o scrisoare a d-lul Geoigescu care cere scuze pentru această inducere îu eroare.
FOIŢA ZIARULUI «EPOCA»	I
a. P. JACOBSEN
ÎNTRE VIAŢĂ Şl VIS
- NIELS IiYHNE —
D-şoara Edel Lyhne, sora proprietarului din Longborg, era de două zeci şi şease de ani. Locuise mal mulţi ani la Copenhaga, cu mama sa ; la moartea acesteia fusese luată de un unchiti foarte bogat, consilierul de Stat Neer-gaard, care ducea o viaţă luesoasă. Edel trăise la el intr’un virtej de baluri şi de serbări. Pretutindeni unde se arătase ea, Intilnise admiraţiunea şi nedespărţita sa tovarăşă, rivna.
Se făcu una din «frumuseţile» Capitalei şi se vorbi de ea atît cit se poate vorbi de cine-va care n’a săvîrşit o crimă Cel mal tineri, tot de o dată, n’o admiraă de loc, căci se temeail şi se simţeaţi, alături de dînsa, şi mal naivi şi mal stlngacl de cum eraO în realitate. Frumuseţea sa n’avea nici blîndeţea nici atracţia arzătoare atît de puternice asupra inimelor tinere; dar, asupra ini-melor mal puţin fragede, asupra imagi-naţiunilor mal puţin arzătoare ea exersa o atracţie particulară.
Era Înaltă. Părul său, des şi greă, era blond, cu reflexul roşcat, pe care T aQ spicele de gria clnd se coc. Pe fruntea sa înaltă nu se desemna nici o linie precisă. Ochii, de un cenuşia deschis, mari şi limpezi, priveaO drept în faţă şi nu avead nici una din acele scăpărări în cari par’eă se reproduceaa nuanţele sugestive ale sufletului.
AveaO intr’înşil ceva vag şi de nepătruns. In partea de jos a feţei, ste-tea la dînsa jocul fisionomieî, în aripele nasului, în gură şi In bărbie ; ochii eraa numai nişte spectatori
Gura. mal ales, era expresivă, cu contururile sale bine lămurite şi cu curba graţioasă a buzelor. Dar buza inferioaiă avea ceva sever, care une-orl se pierdea într’un zîmbet, alte-orl se accentua in brutalitate.
Ţinuta-I era ireproşabilă. Nu spunea nici-odată şi nu suferea să i se spună nici un cuvint pe care cea mal aspră bună-cuviinţă nu l’ar fi îngăduit. Cochetăria sa consista în a nu se arăta cochetă şi să pară că nu cunoaşte cîtu şl de puţin impresiunea pe care o făcea. Admiratorii săi, printre cari ea nu făcea nici o deosebire, visafl la faţa adevărată care se ascundea sub această mască de nepăsare, credeaO că un foc mija sub această zăpadă şi bănuiad o ciudată desfrînare sub această aparentă nevinovăţie. N’ar fi fost miraţi dacă li s’ar fi spus că ea are un amant, dar nu îndrăsneaa să meargă pînă la precizarea unuia.
Edel Lyhne venise să se odihnească
la Lonborg de osteneala pe care o încercase la Copenhaga, în agitaţiunea vieţel galante. Plăminil săi părea 0 a-tinşl. Doctorii ordonaseră odihna, aerul de ţară şi o cură de lapte, toate cîte putea să le găsească la Lonborg. Dar ea mal găsi aci şi o plictiseală zdrobitoare şi după o săptămînă dori să plece. Ea scrise scrisoare după scrisoare prietenilor săi din Copenhaga, ru-gîndu-I să-şi mal aducă aminte şi de dînsa, căci plictiseala îl făcea mal mult răd de cit ii făcea bine aerul de ţară. Dar după părerea doctorului, consilierul de Stat şi soţia sa fură neînduplecaţi.
Şi nu doar că-I lipseau cu desăvîr-şire plăcerile de la oraş, dar se simţea apăsată de tăcerea şi liniştea cari domneau împrejurul el. I se păread că se auzea pe sine Insă-şl în mijlocul acestei linişti, cum se aude intr’o noapte fără de somn bătăile pendulel. Nu găsea pe nimeni cu care să vorbească nimeni care să fie în stare să-I înţeleagă graiul săd. Limba care se vorbea în Lonborg nu semăna de Ioc cu aceea a Capitalei.
Era o limbă slabă ca un schelet; .s simţea gramatica eşind la iveală d!n această Iraseologie, şi cuvintele păstrau In gura provincialilor înţelesul lor absolut, ca şi cum ar fi fost scoase proaspete dintr’un dicţionar. Cînd zicead el: «Copenhaga», o fâcead c’un accent de spaimă nelămurită; s’ar fi zis că era vorba de o speluncă unda copiii erad
WwwdalorQmaniea.r® ton
emfatic în care vibrad amintirile istorice, tonul cu care ar fi rostit: «Ninive» sad «Cartagena».
Totul ii displăcea în Lonbory: ceasurile de odihnă, rînduite de Soare, mirosul de lămîiţă care parfuma cutiile şi dulapurile, mobilele greoae şi fără graţie, rînduite pe lingă ziduri ca şi cum le-ar fi fost frică de oameni. Nu putea face o plimbare fără ca să nu aducă in păr sad pe haine un miros de fin.
In sfirşit, îl era neplăcut să auză spunîndu-i-se «tuşă Edel», se deprinse totuşi, cu aceasta, dar la început rela-ţiunile sale cu Niels fură foarte rele. Niels ist bătea joc de ea.
Intr’o Duminecă, pe la începutul lui August, Lyhne şi soţia sa plecaseră cu trăsura, la o vizită. De dimineaţă Edel rugase pe Niels să-I culeagă un buchet de flori de cimp. El nu se glndise la aceasta si apoi după amiază, aducîndu-şl aminte, culese buchetul şi se duse să-I 1 ducă Edelel.
Tăcerea din toată casa 1 făcea să crea-ză ca Edel dormea. Trecu fără zgomot prin salonul pe cape '1 inunda lumina soarelui ; aci aerul era îngreuiat de mirosul unei fiori, nu se auzea alt zgomot de cit o uşoară clipocire de apă Intr’un borcan în care înnotad nişte Ipestişorl auria.
Niels mergea in vinul degetelor, cu un braţ atîrnat, cu gura închis. La uşa camerei lui Edel, întoarse cu băgare de seamă nasturele care-I arse mina, deschise puţin uşa şi. cu sprincenile În-
cruntate, clipind din ochi, se aplecă ca să pue buchetul pe un scaun. Camera era întunecată şi atmosfera era ca umezită de un miros puternic.
Dintr’u ’ntil, nu văzu de cil tapetul pe podea, o bucată de perele sub fereastră şi piciorul unei mescioare. Dai' de odată se ridică, văzuse pe mâlu-şă-sa.
’ Ea era culcată pe un scaun lung, acoperit cu satin verde, şi se Îmbrăcase cu un ciuiat costum de ţigancă. Bărbia in aer, pieptul bombant, ea ’şl lăsa pârul său lung să măture parchetul. Nuanţele costumului săd erad de multe feluri, dar toate stinse.
Subt un corset împodobit cu panglici, purta o cămaşă de mătase gălbuie, bătută cu fir de aur roşid ; mîDi-cile foarte umflate, coborad plnă mal jos de cot.
„	..... Ea văzu pe Niels aproape Sn aee-
î laş moment in care o văzu şi el ; făcu ? o mişcare fără voia el, ca spre a se scula. Dar rămase întinsă şi întoarse capul spre băiat şi se uită la el între-bîndu-1 cu ochii.
(va uun«)
Mline seară. Duminecă va avea loc la
CJBW I.iXCiKB
mare reprezentaţie
In folosul
SOCIETÂpli PRESEÎ
^ se vedea în pag. IV Ultimele Informaţii, darea (|eSeamă din Parlament, precum $1 dezbaterile şedinţei de azi în procesul duelului.
D. Barbu Păltineanu cere ca depoziţia d-lul Vaeăreseu să fie citită imediat şi să "e urmeze tot ast fel pentru cele-1 alte depoziţii pentru ca să nu se mal naseă discuţi' 1» urmă.
Tribunalul admite.
Depoziţia d-lal dr. Toma Ioue«cu
D. dr. Toma Ionescu declară de la început că menţine tot ce a declarat la instrucţie.	. I 1 x
Preşedintele: De. aţi decis ca lupta să
nu se facil In sala de gimnastică ? >
13. dr. Ionescu : N’am decis, dar ml am dat părerea ca doctor, fiind că nu puteam să dafl voe ca combatanţii să se lupte In-tr'o sală fără foc. Dacă acest lucru nu nu se admitea, efi mă retrăgeam, căci ar h fost să-l expun la o pleuresie sigură.
D. Preşedinte : Dar asupra loviture! ?
D. dr. Ionescu: La început am crezut că rana este uşoară, fiind-că ea fusese dată cu multă repeziciune, pentru că Lahovari a fost lovit, fără să se fi retras de loc, fiind că ci n’a căzut pe loc, ci a făcut doul paşi înainte. In urmă, după ce am examinat de aproape, mi-aui dai seama de gravitatea el.
Depoziţia martorului Al. Rubin
După formalităţile şi jurămîntul legiuit, martorul, întrebat fiind de primul-proeuror asupra incidentului V. Ionescu-Lahovari, răspunde că îutr’o zi la Capsa, d. V. lo-nescu i-a istorisit că ar fi insultat la şosea pe G. Lahovari.
— Efl, spune mai torul, i-am răspuns că se laudă, dar d-sa a insistat.
Altă dată am întîlnit iar pe d. Ionescu şi mi-a spus că nu mal este supărat pe
Lahovari.	. ,	, „
I). V. Ionescu. Işl aduce aminte d. Ku-biu că în ac?eaşl zi, în care ÎI istorisisem gluma cu Lahovari, seara cînd s’a întors Rubin la Capşa ml-azis: «Moftangiu le, am văzut pe Lahovari şi mi-a zis că u aţi avut nimic împreună».	.	,
D. Rubin : ’Ml aduc amiute precis că n am văzut pe Lahovari în ziua aceea. A doua zi la redacţia ziarului am vorbit cu Lahovari şi l’am întrebat asupra incidentului cu d. V. Ionescu: Lahovari a dat din umeri şi nu ml-a răspuns nimic la cestiune.	_
I). Cornea . Nu ştie d. Rubiu că, cu 15 zile Înainte de duel d. V. Ionescu i-a apus că uu mal este supărat şi că aeum e bine cu Lahovari?
D. Rubin : Da, ml-a spus d. Ionescu că nu mal e-te supărat pe Lahovari.
D Prim-procuror : Aţi fost d-v. la d. Ti ke louescu, în ajuuul duelului.
D. Rubin: In ziua de 27 Noembrie m’am dus la d. Take louescu ; în timpul acesta a sosit şi d. mareşal Filipescu, care a spus că va interveni ca să împedice duelul între Filipescu-Lahovari.
D. Delavrancea: Ce impresie a lăsat d-lul Rubin răspunsul d-luî Lahovari,—darea din umeri —în afacerea cu d. V. Ionescu?
D. Rubin: Impresia inea este că d. La-vari recunoştea că a fost ceva, dar că lucrul nu avea absolut nici o importanţă.
Depoziţia d-lnl Take Ionescn
D. Take Ionescu îşi menţine declaraţia făcută la instrucţie pe care o repetă ; d-sa istoriseşte vizita d-lul G. Filipescu, care venise la d sa pentru a stărui pentru conciliere.
Am promis. Seara la 6 am văzut peŢra-tele mefl şi el ml-a promis să fie conciliant. Mal tlrzifl, înainte de a doua întllnire, am văzut din nofl pe fratele meîî şi ml-a arătat declaraţia de conciliere pe care am găsit-o perfectă, şi fără de care nici eh n’aşl fi primit concilierea.
D. Prim Procuror. Este adevărat că d. G. Filipescu v’a pus, cînd a venit la d v., că ştie de o ceartă între Lahovari V. Io nescu ?
D. Take Ionescu. Nu ml-a spus absolut nimic despre asta mareşalul. El mi a vorbii, temîndu se de vărul sâU N. Filipescu, ştiind că va avea să se bată cu un stingă-ciu,—superior deci şi voia să evite duelul şi din cauză că soţia d-lul Filipescu era într’o poziţiune interesantă.
D. Cornea cere o confruntare între d. Rubin şi d. Take Ionescu, şi citirea comu-nicărel mareşalul Filipescu.
B. Păltineanu cere să se consemneze că d. Take Ionescu a declarat, că imediat ce a cetit articolul Deux Politiques ştia că va urma un duel.
D. Take Ionescu spune că citind articolul era sigur că va urma o provocare, ceea-ce îl părea răii; era prieten cu ambii. De sigur că trebuia |să fie provocare In urma unul articol semnat, îu care îţi lauzi politica ta şi taxezi de necinstită politica altuia pe care îl numeşti şi sfîrşeştl articolul spuniud că dacă mal este vre-uu rest. eşti gata de plată. Această singură frază cous-tituea o provocare.
B.	Danielopol se opune la confruntare şi la citirea comunicărei d-lui Filipescu.
D. Cornea susţine confruntarea. Tribunalul, în unire cu concluziile procurorului, Încuviinţează cererea de confruntare.
Un incident
Pe clud d. Preşediuto citea comunicarea d-lul G. Filipescu, grefierul tribunalului d. Mâldărescu, din cauza căldurel intense din sală, a marei aglomeraţiunl şi a muucel obositoare, lu toată durata şedinţei, l-a venit rău şi era aproape să-şi peardă cunoştinţa. D. Preşedinte s’a oprit pe _ loc din citirea actului,’ şi a suspendat şedinţa.
Grefierul a fost trecut lntr’o cameră a tribunalului, uude i s’au dat Îngrijirile ne-
La orele 5, o jumătate de oră de la suspendare, şedinţa se redeschide. _	_
Grefierul este remis din indispoziţtunea care fusese subit cuprins.
D. Preşedinte continuă citirea adresei eunţiuînd declaraţiunea mareşalului G. filipescu.
Confruntarea
D. Take Ionescu susţine în mod precis că nu d. Gheorghe Filipescu i-a vorbit despre altercaţia dintre Lahovari-V. Ionescu, ci discutînd cu d. Rubin, In general de politica ziarului L’Inddpendance, s’a vorbit despre micul incident al lui Victor Ionescu cu Lahovari la sosea.
B. Rubin Îşi menţine declaraţia făcută la început.
D. Take Ionescu: Este deja foarte dezagreabil pentru mine de a fi confruntat. N’am nimic de adăogat. Sunt sigur că memoria nu mă înşalâ.
Depoziţia d-lul colonel Georgescu
De la început, martorul menţine declaraţia făcută la instrucţie.
Martorul adaogă că nu ştia absolut nimic de duelul Filipescu-Lahovari. Sosind la societate, la ii fără un sfert, a întîlnit pe Galii, care i-a anunţat duelul. Am întrebat pe intendent şi mi-a spus că la 9 dimineaţa d-nil V. Ionescu şi cu A. Popovieî au dat ordin să se golească sala de gimnastică şi că aii făcut semne pe jos.
După cîte-va minute, a sosit Lahovari cu martorii săi. D. Izvoranu mi-a spus că preferă sala de scrimă fiind-că este încălzită.
Am spus lui Lahovari că e mal biue să se bată în sala de gimnastică. D. Izvoranu a inzistat a spune că In sala de gimnastică e prea frig şi nu se poate. Am trecut apoi cu toţii în sala de gimnastică. Atunci a sosit şi d. Filipescu eu martorii d-sale. Ett am plecat şi i-am lăsat acolo. După cîte-va minute aud zgomot în sala de scrimă. D. dr. Toma Ionescu din uşă îmi spune că e prea frig în sala de gimnastică şi nu poate expune pe combatanţi la o pneumonie. Am auzit apoi zgomot de arme. După a doua repriză, am auzit că Lahovari e rănit. Am intrat. G. Lahovari era încă în picioare ; a făcut doul paşi spre mine şi apoi a căzut". Lahovari a fost întins pe o canapea. Era palid; eram lîngă dinsul şi el mi-a zis: J’ai froid, couvre moi, j'etoufe, ma femme, faites venir ma femme. Apoi a pierdut cunoştinţa. Doctorii i-afl dat îngrijirile, iar după clt-va timp a sucombat. Am fost tot timpul lîngă el.
In cestiunea săle!, nu efi am dat o.
D. Prim procuror: CunoşteaţI aptitudinile Iul Lahovari în arme ?
D. col. Georgescu: Lahovari ml-a spus că cunoaşte spada, a tras de mal multe ori, a avut dueluri, dar n’a lucrat de mal mult timp, şi ml-a adăogat că e stlngacifi. Efl i-am spus că aceasta este un avantagifl.
D. Delavrancea : A auzit martorul din gura Iul Lahovari, cuvintele: Ils m’ont as-sassind ?	_
D. col. Georgescu: Nu. Şi sunt sigur că nu le-a spus căci în tot timpul cît a fost în simţire am fost lingă dinsul. Ultimul Iul cuvînt a fost: ma femme. Apoi a pierdut cunoştinţa şi nu şl-a mal recăpătat-o.
D. Cornea: Dar d-lul Filipescu, i-a dat martorul consilii înainte de luptă ?	^
D. col. Georgescu: Da. Cunoşteam pe Fiii' pescu ca trăgător şi ştiam că are obiceiul să se vîre în spada adversarului,—un mare dezavantaj şi pericol pentru d-sa. I-am spus să fie mal calm, ca să nu se întîmple o nenorocire pentru d-sa sau pentru adversarul d-sale.
D. Delavrancea: Pe Filipescu l’aţl văzut după luptă. Cum era ?
D. col. Georgescu: Da. Cînd l’am văzut şi i am spus că Lahovari e grav rănit, el a schimbat figura şi avea o înfăţişare îngrozită. S’a dus apoi şi a întrebat pe d. dr. Toma Ionescu care i-a spus că mal este speranţă.
D. Cernescu: Martorii afl insistat pentru sala de arme. căutînd să apere sănătarea clienţilor lor?
D. col. Georgescu: Nu numai martorii dar şi Lahovari a inzistat pentru sala de arme.
D. Cernescu : Aţi «pus că nu sala a cauzat moartea; atunci din ce cauză credeţi că i-a provenit moartea ?
D. Col. Georgescu: Efl cred că Lahovari a murit din cauza tacticei sale. El a rom-pat la prima repriză; a voit să rampă şi la a doua, dar se vede că n’a mal putut. D. Filipescu, obicinuit ca In prima repriză cu romparea adversarului, a atacat înainte şi Lahovari stînd pe loc, a fost lovit.
D. Grădişteanu: Se ţine uu registru la sala de arme de membrii cari trag în sală ? Există acel registru?
D. Col Geoi-gescu: Există un registru în care membrii nu se înscriu regulat. Acum este un registru nofl. El este încredinţat intendentului.
D. Grădişteanu: De cite ori a tras d. Filipescu înaintea duelului ?
D. Col. Georgescu : Anul ăsta, d. Filipescu a tras de două ori cu mine şi am auzit că a mal tras odată cu căpitau Exarcu. In alte rlndurl d-sa n’a mal fost.
Depoziţia d-lnl dr. Romano Ca şi cel-l’alţl martori, d. dr. Romano menţine în totul declaraţile făcute la instrucţie.
Martorul explică cum s’a început lupta şi adaogă că Lahovari a primit lovitura cînd era la un metru şi jumătate departe de perete.
D. Cernescu : Este adevărat că d. Isvo-rauu, înainte de luptă, i-a recomandat ca la prima rănire, cît de uşoară, să se oprească lupta ?
D. Dr. Romano: Da: ml-a spus.
D. Delavrancea : Ştiţi ultimele cuvinte ale lui Lahovari ?	.
D. Dr. Romano : Am auzit numai cuvintele: Tai froid.
Depoziţia marlorulul Paul Roudet
Martorul ne-ştiind limba romînă, depune prin interpret, d. Al. Florian.
Menţine tot ce a spus la instrucţie şi spune că Lahovari a spus de mal mult de 20 de ori, după ce căzuse: Aceasta este un omor.
D. Prim procuror: A tras martorul cu Lahovari ?
Roudet : Da, am tras; era slab şi sufla grefl. Am tras de două ori cite uu sfert de oră.
D. Cornea : Era singur martorul cînd a pronunţat Lahovari cuvintele : «Aceasta este un omor ?>
Roudet Nu, erafl d-niî Drosu, Izvoranu, toţi doctorii şi colonel Georgescu.
D. Drosu : Dar efl nu am fost tot timpul acolo.
Roudet: Cuvintele acestea afl fost pronunţate înaintea plecării d-lul Drosu.
Depoziţia martorului Spirescn
Martorul este intendentul săleî de arme unde a avut loe duelul; el menţine deda-raţiile de la instrucţie.
Martorul spune cum afl venit d nil V. Ionescu şi Andrei Popovieî de afl cerut golirea săleî de gimnastică.
D. Preşedinte . D. Săulescu ţi-a spus să fad focul ? Ţi-a spus în ce sala ?
Martorul: Mi a spus d. Săulescu să fac focul, dar nu mi-a spus anume în ce sală ? Efl am făcut foc In sala de arme, fiind-că în sala de gimnastică nu e sobă.
D. Preşedinte . AI mal fost chemat In sală ?
Martorul. Da am fost chemat după ce Lahovari a fost lovit. L’am găsit căzut jos şi mormoind.
D. Delavrancea : In ce parte a sălii aţi găsit pe Lahovari căzut?
Martorul: Aproape la mijlocul sălii.
D. Grădişteanu . Se păstrează registrul de prezenţă a membri or în societate ?
Martorul: Da. S’a constatat, prin d. prim-procuror Sărăţeanu, că din 1893, d. Filipescu n’a fost de cît de 4 ori.
D. Grădişteanu cere tribunalului ca să se aducă acele registre.
La orele 5, Tribunalul declară şedinţă de noapte şi continuarea instrucţiei orale.
Depoziţia d-lal dr. Istratt
După formalităţile obicluuite,
D. Delavrancea: Cum a găsit martorul pe d. Filipeseu cînd l'a întîlnit pe stradă după duel ?	,
D. dr. Istrate: Am Intilmt pe Filipescu lîngă podul Dîmboviţei. Eram bucuros că’l intunesc, căci nu T văzusem de mult. Et mi-a eşit înainte cu ochii în lacrăml, cu figura descompnsă şi mi a spus : «Nu ştii ce nenorocire mi s’a întîmplat: am rănit grav pe Lahovari».
In acel timp am întîlnit şi pe fraţii Po-povicl, cărora le-am zis, văztnd pe Filipescu cit era de surescitat:
«Nu T lăsaţi singur pe omul ăsla, se poale întlmpla altă nenorocire».
Martorul spune apoi cum a găsit pe Lahovari şi a repetat cuvintele din urmă ale lui, cuvinte pe cari le-a spus şi d. colonel Georgescu.
Depoziţia d-lnl Ionel Grădisteaini
Martorul istoriseşte cum, aflîndn-se seara la un prlnz la Capşa, a venit d. Victor Ionescu spuuîud că vine de la Jock^y-Club, unde n’a aranjat nimic şi unde va avea altă întllnire la orele 10.
D. Ionescu a spus că speră ca afacerea să se concilieze. D. Filipescu a răspuns că nu se amestecă şi că se va supune hotâ-rîrel martorilor.
După plecarea d-lul V. Ionescu, coutinuă martorul, d. Filipescu a adăogat că ar preferi ca afacerea să se împace.
După masă am rămas efl numai cu d. V. Ionescu, şi alţi doul intimi şi cu toţii spuneam că ar fi mal bine să se împace lucrurile.
D. V. louescu a luat o bucată de hîrtie peutzu redactarea unei declaraţii de conci-liare. Toţi arn conlucrai. Am redactat o declaraţie pe care cu toţii am găsit-o bună pentru ambele părţi. D. Victor Ionescu a plecat cu acea ciornă, pe care o făcusem cu toţii, spre a o prezintă martorilor d-lul Lahovari.
Tocmai noaptea tlrzifl, am aflat că acea declaraţie nu fusese primită şi că Intilnirea fusese hotărttă pe a doua zi.
Acest lucru mi l’afl spus dd. Victor lo-nescu şi Săulescu pe cari i-am întîlnit, cînd se întorceai! de la Jockey-Club.
La orele 6 şi juni. şedinţa se suspendă, amînîndu-se continuarea pentru orele 9
seara.
ŞEDINŢA DE NOAPTE
Şedinţa se deschide Ia orele 9 şi 20.
In sala de şedinţă lume tot atit de multă ca şi peste zi.
Se continuă cu instrucţia orală. Depoziţiunea martorilor.
Martorul Cristodnlo
Acest martor spune că îutr’o zi, la Capşa, a auzit pe d. Brătâşanu spuuînd că cineva i-a spus cum că ar li auzit că d. V. Ionescu ar fi zis la clubul conservator că «a fost de ajuns ca d-sa să fie martor ca duelul să aibă lot».	_
D. Prim procuror . Dar luainte de duel nu v’a spus nimic d. V. louescu ?
Martorul Da; mi a spus că îutr’o zi la curse a Înfierat pe de d. Lahovari.
D. preşedinte: Era o confideuţă ce d. Ionescu va facea ?
Martorul: Nu. 0 spunea în public. Efl care cunoşteam pe Lahovari şi îi datoram recunoştinţă, i-am spus lucrul şi dlusul mi-a făcut uu gest de nepăsare.
D. Delavrancea. Iu ce fel îl datoraţi recunoştinţa Iul Lahovari ?
Martorul. In tot felul, şi morală şi ma terialâ.	.
D. Delavrancea : Va să zică îl datoraţi recunoştinţă materiali ?
Sunteţi pensionarul bisericel Creţulescu ? Martorul: Am fost pensionarul bisericel Creţulescu timp de 2 ani pentru oare-cari servicii. Datorez şi Iul Lahovari acest lucru.
D. Delavrancea : Ca recunoscător al Iul Lahovari nu v’a surprins şi u’aţl avizat pe Lahovari că un inimic al săfl este martor
îu duel ?	,	.
Martorul: Ba da, m am gîndit. In ziua duelului, fără să ştiu cine sunt martorii; m’am dus sa aflu rezultatul.
D. Delavrancea : D. Cristodulo se pri cepe, are experienţe afacerilor de onoare ? Martorul: Nu sunt nici profan, nici versat. D. Delawaucea: Cum atunci numai d-sale i-a venit ideia recuzării d-lul V. Ionescu.
Martorul: Tace.
D. Păltineanu . Cînd a auzit martorul pe d. Brătăşanu vorbind la Capşa?
Martorul: La 3 safl 4 zile după duel
D. Păltineanu : In ce SC0P spunea d. Bră lăşanu acele lucruri? Ga sa înceice pe d. Ionescu? „	_
Martorul Nu. Era discuţie la Capşa. Erafl partizani al pnuia şi al altuia. Efl
www.dacoromanica.ro
eram de partea lui Lahovari şi acuzam pe d. Ionescu, d. Brătăşanu îutre altele spuuea că să nu ţinem cont de versiuni, căci iacă ce versiune de necrezut circulă pe soeoteala d-lul Ionescu, spunînd cele relatate mal sus. (Dezaprobări în sală).
D. Victor Ionescu Rog pe d. preşedinte să-mi dea voe să dafl o explicaţie onor. tribunal. Martorul de faţă era directorul unul ziar anume Ţara. subvenţionat de partidul conservator. Ne fiind mulţumiţi de modul cum conducea acest ziar, i s’a taiat subvenţia. Sigur că crede că efl am fost unul dintre cel cari afl tăiat această subvenţie.
Şi ast-fel se explică mărturia d-sale, în care afirmă că zilnic insultam pe Lahovari la cafeneaua Capşa. Căclalt-fel ar fi imposibil ca numai d-nil Cristodulo şi Rubin să fiauzit aceste lucruri, şi nimeni altul, cu toate Inzistenţele ce instrucţia a pus ca să dovedească.
D. Di&escxi: D. Victor louescu îmi spune că d. Cbristodulo a primit chiar suma de
4.000	lei, în scopul de a părăsi ziarul Ţara şi cu condiţiune de a nu mal scoate nici o dată acest ziar. Cu toate acestea, d-sa a luat cel 4.000 Iei, ziarul pentru un moment a încetat de a mal apare, iar după cît va timp, d-sa îşi calcă angajamentul, şi scoate din nou ziarul.
Depoziţia «l-iul Andrei Popovieî
Martorul menţine declaraţiile făcute la instrucţie. Istoriseşte cum a cerat d. V. Ionescu sala de gimnastică şi cum d-sa a dat-o în lipsa prdşedinlelul.
D. Preşedinte: D-ta puteai să dai sala pentru un duel?
D. Popovieî : In calitatea mea puteam da toate sălile societăţii.
Dar nu sala este cauza uenoroeirel, căci dacă nu se băteafi acolo, treimea să se bată aiurea.
Depoziţia d-luî căpitan Exarcu
Spune că în ajunul duelului a făcut cu d. Filipescu un asalt cu floreta, şi că d sa i-a propus să facă asalt şi cu spada, dar d-nul Filipescu a refuzat fiind grăbit.
D. Delavrancea. E tare în luptă, ave calităţi de luptă d. Filipescu ?
D. Căpitan Exarcu: D. Filipescu atacă cu braţul Îndoit, ceea-ce este un mare defect de luptă.
Depoziţia d-lnl C. Hiottn
In ajunul duelului, pe la 8 ore seara, am găsit o scrisoare a d-lul Filipescu prin care îmi spunea că prlnzeşte Ia Capşa, cu mal mulţi amici şi mă invita şi pe mine. M’am dus mal cu seamă că cunoşteam afacerea duelului şi doream să ştifl cum stafl lucrurile.
Victor louescu, după masă, cînd rămăsesem numai cu alţi doul prieteul, mi-a spus că nu a putut ajunge la pace cu totă dorinţa ce avea, de oare-ce în declaraţia martorilor Iul Lahovari se făcea distincţie între Filipescu om politic şi Filipescu ca persoană. Am lucrat atunci cu toţii ca să facem o declaraţie, o ciornă, sensul căreia să fie bun şi de’ primit pentru ambele părţi. Alt-ceva nu ştifl ce s’a mal petrecut şi credeam că declaraţia era convenabilă pentru toţi.
In acest timp soseşte martorul Brătăşanu, care nu este citat.
D. Danielopol se opune la ascultarea lui. Tribunalul intră în deliberase la 11 fără un sfert.
**»
Şedinţa se redeschide la orele 11 şi 10. Tribunalul admite ascultarea d-lul Pavel Brătăşanu.
Depoziţia d-lul Brătăşanu
Martorul spune că la Capşa, după proces, circulaţi tot felul de zvonuri şi de versiuni. Unii spuneaţi unele, alţii spuneaţi altele, tot enormităţi pe socoteala d-lor Filipescu şi V. louescu. Efl m’am revoltat de lucrurile astea şi m’am indignat de aceste calomnii. Am auzit pe unul, spunînd că Victor Ionescu s’ar fi lăudat că e destul ca d-sa să fie martor pentru ca duelul să fie sigur.	ipp
M’am revoltat în contra acestui luciu şi protestam din toate puterile. A doua zi văd în ziarul Drapelul că se puneaţi tocmai în gura mea aceste infamii. Auzisem că un domn Cristodulo le-a repor'at şi întîhiindu-1 a doua zi la Capşa, l’am întrebai; d-sa mi-a răspuns că din contra, d sa a spus că efl mă revoltasem la aceste enormităţi. Acelaşi lucru s’a întîmplat şi înaintea d-luî Jude I instructor căruia i-am cerut confruntare cu Cristodulo, dar d-sa ml-a răspuns că numai este nevoe, căci d. Cristodulo, a spus d. Jude, a schimbat declaraţia în sensul celei depuse de nliue.	_
Apărarea renunţă la restul martorilor.
D. Grădişteanu, cere ascultarea d-luî Murgulescu, ’ reporter la ziarul l’Indepen-dance, care a vorbit cu d. 'Vaeăreseu, tu cestiunea pe care d. Vaeăreseu a contestat’o. Apărarea uu se opune,
Tribunalul admite.
Martorul Murgul* seu
D. Grădişteanu : Aţi avut un interviexv cu d Văcărescu ?
Martorul: Da, am fost la d. Văcărescu lntr’o dimineaţă, în urma publicărel unei declaraţiunl ce se afirma că a fost redigeată de martorii d-lul Filipescu şi propusă mar torilor Iul Lahovari. D. Văcărescu m-ia răspuns că nu o cunoaşte, căci alt fel ai b primit-o, nediferiud de loc safl foarte puţin de acea propusă de d-sa.
Martorul declară că mal ştie încă clte-va detalii, apucate dintr'o couversaţie a d-lul Izvoranu, la d. Izvoranu acasă dar pe cari nu le poate spune fără permisiunea acestuia. La această eouversaţiune, azista şi d. To-
mulescu.	. .
Partea civilă şi ministerul public cer ascultarea d-lul Tomuleseu.
Tribunalul intră în deliberare asupra a-cestul puuct, la orele 12 din noapte.
*
* *
După o dehberare de 10 minute, tribunalul redeschide şedinţa, admiţtnd ascultarea martorului Tomuleseu.
I). Păltineanu spune că d. Tomuleseu a stat in sală în tot timpul instrucţiei şi pe cînd d. Murgulescu depunea, d. Tomuleseu a avut o convorbire cu d. avocat Grădişteanu.
A se citi urmare» !n pag. IV.
A nunei u
Se aduce la cunoştinţa ca noua Moara Ide Artă diu Corabia, judeţul Uomanaţl, construita cu cele mal moderne şi perfecţie, nate maşini, proprietatea d-lul Teleutaque | Caravia a Sceput a funcţiona producîud
Făinurile cele mal bune
j de toate calităţile, fiind recunoscuta supsrio-| ritatea grinelor din acest judeţ.
Pentru orl-ce inform-.ţii a se ab-esa ta d-nil 1155 GARA VIA «fc MAVBOKEFALO
COBABU
Doctor UE VICI
Tratează Boalale sifilitice cu un succes sigur
Blenoragia o vindecă în cel mai scurt timp S’a mutat din strada Şelari in Strada St. Ioan-Jtou. No. 15
106	în rind cu Hotel Patria
Consulta\iuni dela ora 1—3 şi jum. p. in
A a C 0 K S ia
U DE VZINA T* U
ÎOOO kilograme I-a calitate transportaţi la domicilii! in saci
BRIQUETTE Englezeşti, Cocs de topit. CĂRBUNI REGALE din Germania înlocuind Cocs şi Lemne de foc. Lei 46.
50 kgr. pentru probă aduse kacasă. Lei 3.
COKS MĂRUNT pentru sobe paragine şi sobe belgiane. Lei 54 tona.
’ Cărbuni de piatră de Petroseny şi Cardif.
ANTRACIT ENGLEZESC pentru sobe Helios şi pentru sobe Sirius. Leî 62 Greutate GA ilAXTA TA
Expediţia en gros din Galaţi, Brăila, Constanţa.
CAKOL LdWENBAEH
STB. SFINŢI VOBVOZl, 5
Se vinde pentru eşirea din indiviziune
1)	Moşia Gloduri Pădureni. S30 fălci, pă-mînt arabil, fineţuri şi acarete în bună stare la 30 km. de gara B«căfl.
2)	Moşia Cleja-Bâeăcumi, 520 fălci, pămînt dn arătură, tinete, iumeşe, păduri şi acarete în zidărie, aceaetă "moşie traversată do apa Şiretului se află la 5 minute de gara Faraoni.
3)	Moara din comuna Lelea Ungă Bacău, situata pe apa Bistriţa, avînd patru perechi petre de măcinat. Toate situate în judeţul BaeBfl.
Pmtru iuformaliunl a se adresa in doamna Mari» TU. Uaiintz la Galaţî STR. CUZA-VODA. No. 20.
MUSAMAU
IMPERMEABILE CELE MAl EFTINE Vinde ca Specialitate Casă de Maşini Agricole şi Industriale
65i	Bucurescl, str. Smărdan, 2
W^taflrlppkprfirâoa, Bulevardul Cuza,17 . OlddUtMBI CraioUa, str Cogălnicenu lo
HAKELE MAttASOî
CU
încălţăminte de lux
..LA LUMEA ELEGANTA41
70. — Calea Victoriei. — 70
Yls.a-vts de Teatral Staţionai
Facem cunoscut onoratului public că fabrica de şoşoni şi galoşi diu Riga, Rusia, ne-a pus la dispoziţie noua sa invenţiune şoşooul căptuşiţi cu vată de tmba; aceşti şoşo i sunt farte călduroşl, preseutlnd avantajul că sunt totdeodată şi uşori. Suntem singurii depozitari din Capitală, euaeea tă calitate, ş' vindem marfa cu preţuri cît se poate de avantagioase.
Mal recomandam încălţămintea noastră engleză şi franceza de prima calitate, precum şi pantofăria de casă de feutru, mătase catifea, căprioare, etc.., şi pantofi de satin, în toate en* lorile.	_	.
Pentru a mulţumi pe numeroşii noştri clienţi, am aranjat un atelier special A Ia Costa, «tiu Paris, şi, ca reclamă am pus ia vînzare ghete de ghems, foarte solide, pentru dame*, cu preţul de la 12 iei îu sus ; ghete de cho-vreaux fin, de la 15 lei in sus ; ghete de vax, solide, pentru bărbaţi, de la 16 lei în sus ; de lac salon, de la 18 lei îu sus şi de lac rusesc, de la 20 leî iu sus.
Rugăm deci pe onoraţii noştri clienţi să ne acorde şi po viitor încrederea d-lor, iar pe 8-matoril de marfă bună, să cumpere de la noi, asigurindu-î că vor fi pe deplin mulţumiţi. Proprietarii magasinulul
«La Lumea Elegantă?
DOCTORUL S- ERUCH
SPECIALIST IN BOALE INTERNE
33. Str. Gabruveni. 33
CoH8ulta[tttni 9—4 /t. nu
Moşia Cop&cm
diu judeţul Vlaşca, a dofmuei Alexandrina Hiottu, se vinde cu orl-ce preţ va «şî ia licita-ţiuuea publică iu ziua da 3i» februarie 1898 la Tribunalul de Vlaşca.
Prntru inf rmaţiuul la d-nil S »MI A AR THL’H, strada Carageorgtvi J No. 3.

PARFUM
A	MODE
pur laTQlLETTE *lt WOUCHOlT
___ teouv» ixolvitnmtnt Vţ	Mi Qrindt Maguslns *
Iau bon gou1
bucarestA
• Cu
Condiţiona spii iales pour le gros
1069—30
Un absolvent şi ^SiviJultnrJ, posedind
certificata bune, camă un loc ea Aurain strator.
A se adresa la Administraţia ziarului «Epoca»,—I. B;
4
EPOCA
Marfornl Tomulescn
D. Păltineanu: Ce conversaţie a avut martorul cu d. avocat Grădişteanu ?
Martorul: Am spus d lui Grădişteanu că şi eti am fost de fată la d. Izvoranu clnd u. Murgulescu a auzit ap* a conversaţie.
D. Ctrnearu In numele d lui Izvoranu cere ca să se asculte martorul In această privinţă, ca să nu se creadă că d-sa face un mister.
Martorul: Am fost la d. Izvoranu ca să iatt o copie după pro esul verbal. In urmă a venit şi Murgulescu. Eti stăm şi ascultam, ţ). Izvoranu povestea cum s’a p< trecut duelul, altor persoane cari ere & acolo. D. Izvoranu spunea că Lahovari era slab şi rumpea meri ti. Abia putea să se apere. De aceea zicea d-sa am căutat să-l şi împac, pe cit am putut.
D Grădişteanu: Izvoranu recunoaşte cele declarate ?
D. Iavoranu : Mă decisesem să nu vorbesc cu nimeni de la «Independenţa» In vr mea campaniei odioase ce acest ziar a dus In contra mea.
Domnu ăsta (d. Izvoranu arată pe d. To-uiulescu) a venit la mine să mă intervieze şi nu i-am lăspuns. Conversaţia pe care d-sa pretindea că a auzit o este furată şi acel cari fură conversaţiunile pot să le şi denatureze. Alt ceva n'ani de spus
D. Tomulescu : Nu am furat conversaţia de oare-ce am luat parte şi eti la conversaţie.
P Izvoranu : Să răspundă d. Tomulescu dajsă II cunoşteam înainte de ziua duelului. Şi pentru că nu-1 cunoşteam cum puteam eti să vorbesc cu un domnişor pe care nu l cunosc ?
D. Jude Alexandrescu: De ce vă supără declaraţia martorului. Este adevărată sati uu?
D. lsvoranu: Nu mă supără aceasta. Conversaţia este denaturată. Dar ceea ce mă supără mal mult sati mal bine zis mă dezgustă, este faptul de a vorbi cu cineva de la ziarul Indeoendevţa, iu urma cunoscutei campanii odioase ce a dus.
Vă declar acum că nu puteam să apreciez tăria sati slăbiciunea lui Lahovari, fi-ind-că, clnd s’a exersat cu mine, i-am servit ca plastron. Am spus că Lahovari era slab, clnd l’am văzut pe teren după cum am spu-i că şi Filipescu nu-l grozav. Ambii erati Începători.
D. Delavrancea: Să răspundă martorul dacă ştie • ă articolul Deux politiques, care a provocat duelul, a fost citit şi discutat In redacţia Independenţei Inaiute de a fi publicat ?
D. Tomulescu : Eti n’am fost atunci acolo, dar am auzit în urmă că s’a discutat.
D. Delavrancea: Ştie martorul că o persoana care se afla Iu redacţie, a spus lui Lahovari după cetirea articolului: Qa vous broutllera ă mort avec Nicu Filipescu ?
D. Tomulescu: Da, am auzit că o persoană a spus : Qi vous browllera ă mort avec Nicu Filipescu. (Mişcări)
D. Delavrancea: Acum, poate să spue martorul cine era acea persoană?
D. Tomulescu: Nu o şt ti, dar chiar dacă aş cunoaşte-o n’aşl putea să o spun ; e secret profesional. (Ilaritate).
D. Preşedinte (către grefier): Să notezi: «ebiar dacă aşi cunoaşte-o n’aşl putea să o spun».
D. Tomulescu : Nu. Să rămînă numai că nu o ştift.
D. Delavrancea : Nu se poate.
D. Preşedinte ( titre grefier): Adaogă şi ultima declaraţie a martorului: «nu, să ră-mlnâ numai că nu o ştiti». (Rlsete).
D. Tomulescu : Nu o retrag ! (Risete).
! D. Preşedinte (către grefier): Adaogă şi asta : nu o retrag. (Rlsete).
D. Tomulescu: Eti am zis de declaraţie că o retrag. (Rlsete).
D. Preşedinte: Atunci hal să retragem tot. (Rlsete prelungite).
Sunt orele 12 jum. din noapte.
D. Fior ian, preşedintele tribunalului, declară terminată instrucţia orală, precum şi continuarea şedinţei pe azi, Stmbătă, la orele li dim., clnd se va da mal lntiiti cu-vtntul părţii civile.
pDISţA A TIIIHA
Sîmbătă 14 Februarie, 1898.
Această şedinţă este rezervată pentru pledoariile părţel civile.
Sala de şedinţă este plină de lume încă de la orele 11 şi jumătate.
D na Maria Lahovari e asistată de d-uil avocaţi Dauielopnl, Grădişteanu, C. Nacuşi Missir.
Publicul din sală aşteaptă cu nerăbdare deschiderea şedinţei.
— Azi o să petrecem, şedinţa va fi hazlie, fiind că phdeazâ d. Danielopol, spun a-maturil de şedinţe vesele.
Tribunalul intră io şedinţă la orele 12 45. Se dă cuvintul părţel civile.
Pledoaria d-lnl Danielopol
Cu un aer plictisit şi calm, d. Dauielo-
Fiol lşl Începe pledoaria, expuntnd due-ul şi arăttnd persoanele cari ati luat parte. D sa citeşte apoi articolul din codul penal care pedepseşte pe acel cari comit acest delict şi argumentează că legiuitorul a prevăzut pedeapsa în condica penală peutru acest soifl de di-licuenţl, cu toate că duelul s’ar fi petrecut după toate regulile codului de duel, cari, spune d-sa, sunt prejudecăţi sociale.
La noi, prejudecăţile acestea nu exist, spune avocatul părţ*T civile, noi suntem un popor eminamente di mocrat şi n’am trecut
Srjn feudalism, de unde este luat duelul.
uelul a existat la vechil seniori francezi. In rigimul feudal, duelul exista ca probă de convingere, cum există asta-zl juramîn-tul decisuriti. D. Danielopol face istoricul duelului, spune cum Ludovic al XIII era în contra dudului şi cum pedepsea, pe cel cari se băteati In duel, cu moartea.
La noi. duelul este o boală de care tre-bue să vindecăm societatea, spune d. Da-nidopol. Ara împrumutat noi duelul de la boeril noştri cel vechi cu işlic ? Ferească D-/fti ; aceia bâtei,ti cu ciubucul. Noi l’am luat din Franţa, unde am fost cu loţil pentru studii şi de unde ne am întors cu acest obiceifi.
D. Danielopol mal citeşte argumeu-^eie acelor cari sunt în contra acestei ins-
tituţiunl peutru a arăta duelul ca o moştenire barbară.
In aşa condiţiuul, tribunalul trebue să pedepsească fără ezitare. Clnd legea spune că delictul comis trebue pedepsit, atunci In cazul de faţă trebue să daţi meximul pedepsei, căci acestui duel a urmat moartea. ("Rlsete In auditor).
Luînd apoi în cercetare cauzele cari ati dat naştere duelului şi fazele prin cari ati trecut parlamentările afacerel, avocatul părţel civile spune că martorii lui Lahovari nu puteati să primească declaraţia de conciliere a martorilor Iul Filipescu, căci nu puteati să se dezică in critica politică pe care a făcut-o Lahovari. D. Danielopol spune că însuşi d. Filipescu e de aceeaşi părere şi ca să dovedească aceasta citeşte un pasagiti din Epoca In afacerea duelului Fleva-Ferechide.
D. Filipescu: Citeşte tot.
D. Danielopol: Voiti citi cit îmi place mie.
D. Filipescu: L’al trunchiat In mod intenţionat i-a să induci în eroare.
Treclnd în altă ordine de ide!, d. Danielopol spune că Lahovari era mult mal slab îu scrimă, era sttngaciti, dezavantogiti pentru dîusul,—crede avocatul părţii civile,— Lahovari avea un picior mal scurt şi el a fost dus să se bată lutr’un loc închis.
D. Danielopol face apoi o incriminaţiurie din faptul că lupta a avut loc în sala de scrimă, vroind să deducă că cu intenţie a fost atras Lahovari acolo ca să fie suprimat. (Dezaprobări în auditor).
Dar, o să ziceţi că şi Lahovari a cerut acea sală ? adaogă decanul ; dar el mergea ca un miel la tăere! (Rlsete).
D. Danielopol exibă apo! planul sălci de luptă şi arată tribunalului poziţia sălel şi locul luptătorilor. D. Filipescu avea o sobă în spate; iar Lahovari avea într’o parte, îu fund, paralele.
Venind apoi la lovitură, avocatul părţel civile spune că după ce Lahovari a căzut, d. Filipescu a plecat fără să-I dea mtna. Sunt numai martori de al apărării cari spuu că d-sa a exprimat regrete şi că era dezolat, dar alt cine-va n’a mal spus’o.
D. Preşedinte : Nici u’aţl căutat dv. să dovediţi lucrul acesta.
Apoi d. Danielopol ia în mină declaraţia feciorului Roudei asupra ultimelor cuvinte ale Iul Lahovari, pe care o ia de bună, spu-uîud că declaraţiile celor-l’alţl martori, d. colonel Georgescu şi cel-i’alţl doctori, nu le ţine îu seamă.
Acelaşi grad de culpabilitate îl pune d. Danielopol şi însărcina martorilor d-luî Filipescu şi a martorilor Iul Lahovari.
Pe măsură ce vorbeşte, d. Danielopol se ascute şi repede ajunge să-şi ia tonul şi gest culaţia I caraghioasă, care In repeţite rln-durl provoacă hohote de rîs în audienţă şi peutru care d. preşedinte îl îutrerupe in mal multe rindurl.
De la martorii duelului, d. Danielopol începe să acuze şi pe martorii din proces, pe d-nil colonel Georgescu şi A. Popovid, cari In ascuns ar fi dat sala pentru luptă.
Aceste enormităţi produc ilaritate Ic întreaga sală.
D-uia sa sfîrşeşte cu nota patetico-cara-ghioasă. Ara'ă pe d-na Maria Lahovari ca singura din familia Lahovari care a iubit pe fratele sâti mort şi care nu a putut să-I părăsească sufletul.
D-na Maria Lahovari cu toate astea, adaugă d. Danielopol, u’a fost pusă pe testamentul lui G. Lahovari. Aci decanul acuză pe Al. Ein. L hovari că el care a moştenit, a lăsat în mîna justiţiei moartea fratelui sfcti, iar d-na Maria Lahovari, fără să moştenească nici un ban, cu sufletul se pune pentru fratele el.
La orele 2 şi uu sfert, cînd d. Danielopol termină, şedinţa se suspendă.
Corpurile Legiuitoare
CAMERA DEPUTAŢILOR
Şedinţa de la MS Februarie
(Urmare)
Şudiuţa se redeschide la orele 2 şi 40 minute.
D. Dincă Schileru depune o petiţiuue a peste 600 locuitori diu comuua Poteln, jud. Dolj, cari cer guvernului vînzarea în loturi a acestei moşii a Statului.
D. Dobrescu-Argeş depune o petiţiuue a obştel locuitorilor diu comuna ZărneştI, jud. Argeş.
Interpelarea d-lul G. Dem. Teodorescu, privitoare la concursurile medicale de la Eforia Spitalelor Civile, se i mină pînă după terminarea votărel Iegel de instrucţie publică.
Se reintră în ordinea zilei: discuţia pe articole a legei învăţămîntului.
Se dă citire amendamentului propus erl de d. deputat Popescu la art. 48 şi asupra căruia votul a fost nul.
Se naşte oare care zgomot.
D. Giani, preşedintele Camerei, spune că discuţia a fost închisă încă de erl, şi deci uu mal porte acorda cuvîntul nici unul domn orator. (Protestai !)•
Se procede la votarea cu bile şi r< zulta-tul este:
Votanţi	113
Majoritatea absolută 57 Bile albe pentru 43 » negre contra 70
Amendamentul deci se respinge.
Se citeşte art. 49.
D. iV. Fleva spune că spiritul acestui articol este centralizator—căci face din ministru un a tot-puternic.
Oratorul propune un amendament. Acelaş lucru fac şi d-nil Dobrescu-Argeş şi Viţu.
D. Dimitre8cu-Icişi, raportor, ia cuvintul pentru a explica sensul articolului.
Se pune la vot tustrele amendamentele ; se primeşte numai al d-lul Fleva.
Art. 49 se votează deci modificat.
Se da citire art. 50.
D. Ciocaean propune un amendament prin care se dă dreptul profesorului să fie azistat de un apărător din corpul didactic şi condamnatul să aibă dreptul de a face recurs la Senatul universitar.
D. I. Malta di zvoltă un amendament analog cu dreptul de recurs la consiliul permanent şi revizuire.
D. N. N. Săveamt formulează ettevn observaţii,
D. G■ A. Scorţe8cu arată că comisiuuea de judecată este aleasă direct sati indirect de ministru.
Comisiunea aceasta, judecind în secret, este un adevărat tribunal inchizitorial.
D. Dobrescu-Prahova voiheşte în acelaş sens şi se rosteşte contra celor propuse de d. Mafia.
D-sa propuue un amendament în sensul de a se alege pe timp de douî ani comisia de judecată, iar nu pe şease ani, cum prevede proiectul.
D. C. Dimitr eseu-Iaşi, raportor, ia cu-vîutul pentru a susţine articolul.
D. C. Dobrescu-Argeş dezvoltă un amendament, iar după d sa se acordă cuvîntul d-luî
N. XenopoJ,, care de asemenea dezvoltă un amendament.
Se suspendă şedinţa timp de 10 minute, pentru ca comisia să aibă timpul trebuincios studierel numeroaselor amendamente propuse la acest articol.
Art. 50 se votează cu modificări propuse de comitetul delegaţilor şi aprobate de ministrul instrucţiei.
Se dă citire Art. 51.
Iu urma unor obseivnţil ale d-lor Dobrescu-Argeş şi Ciocazan, Articola! 51 trece nemodificat.
Se dă citire articolului 52, care de asemenea se votează nemodificat.
Se citeşte art. 53.
D. G. A. Scorţescu cere strămutarea fa-cultăţel de teologie la Iaşi, conform angajamentului solemn luat de partidul liberal pe clnd era în opoziţie.
D. I. Popescu admite ca facultatea de teologie diu Bucureşti să fie strămutată la Lşl, şi în si liimb facultatea de medicină din capitala Moldovei să se contopească cu cea din Bucureşti, de oare ce facultatea doctoiicească din Iaşi e populată numai de străini.
D. Mitescu combate propunerea d-lul G. A. Scoi ţescu, apădnd guvernul.
D. Politimos: Guvernul e dator să şl ţie angajamentele, d le Mitescu !
D. P. S‘ Aurelian, lulud cuvîntul, spune că a fost îu tot d’u-una de părere că facultatea de teologie să fie mutaiă la laşi, şi chiar Ion Brâtianu era de această părere.
O dată—urmează oratorul — d. Sturdza îmi spunea că pricina de nu se poate strămuta facultatea de teologie diu Bucureşti la Iaşi este şi iipsa profesorilor. El bine, d-lor, vom găsi un mijloc pentru a remedia acest răti, căci eti nu pricep de ce teologii u’ar voi să trăiască şi la Iaşi.
Mal departe vorbeşte despre obiceiul profesorilor valoroşi de la facultăţile din Isşl de a cere permutarea la Iaşi şi termină prin vorbele: «Vom găsi un mijloc şi contra acestor fugari».
D. Aurelian revenind la Iaşi, spune că are toată dragostea pentru oraşul lui Ştefan cel Mare şi că va lupta, pe cît puterile ÎI va permite, ca el să devie uu focar de cultură. (Aplaust).
Se cere prelungirea şediuţel.
Voci: E tîrziti !
Se puue la vot cu bile prelungirea şi se respinge.
Şedinţa se ridică la orele 6 şi 20.
Şedinţa de la MM Februarie
Şedinţa se deschide la orele 1.40
Prezidează d. D. Giani, preşedinte.
Răspund la apelul nominal 98 d-nl deputaţi.
Pe banca ministerială, d-nil Dim. Sturdza, Ferechide, G. Cantacuzino, Sp. Haret şi G. Palladi.
D. Dim. Sturdza, preşedintele consiliului, citeşte mesagiul prin care sesiunea Corpurilor Legiuitoare se prelungeşte pînă la 15 Martie.
D. C. Popovid cere ca Adunarea să ia vacanţă Luni.
Camera încuviinţează.
D. Gogu Ştefănescu depune o petiţiuue şi anunţa o interpelare, cerînd tot de o dată să i se pună din nod la ordinea zilei o altă Lut rpe are amlnată deja.
D. J. Malla reclamă nişte dosare. Acelaş lucru fi face şi d. N. T. Pop.
D. Em. Prumbaru, avînd In vedere vacanţa luată pentru Lunl,stărueşte ca inter-peh rea sa privitoare la Casa Rurală, să fie pusă la ordinea zilei pentru Maiţl.
D. D. Sturdza, prim-ministru, roagă Camera ca toate interpelările ce sunt Luni la ordinea zilei, să se amine pînă după votarea li gel instrucţiei.
D. Porumbaru se învoieşte, insă cu condiţiune ca interpelarea d-sale să lie pusă cea d’lutîiti care se va desvolta după votarea legei.
D. Sturdza: Nu primesc condiţiuul (zgomot, protestări).
Voci: Atunci, pe Marţi! pe Marţi!
D. Dobrescu Prahova îşi retrage interpelarea relativă la iluminarea Ploeştiulul cu electricitate.
D. George-Leonida Aslan, avînd la ordinea zilei o interpelare şi constatind lipsa ministrului de domenii, către care era adresată interpelarea, protestează contra sistemului de a se zădărnici dreptul de interpelare.
SESTATEjL
Şedinţa de la MS Februarie
(Urmare)
D. GUcă Întreabă de ce nu^ se aduce legea Cusel rurale In discuţia Senatului.
D. Preşedinte. E îu discuţia comitetului delegaţilor.
D. Perieţecnu-Buzău. S’a înomolit acolo.
D. Carp spune că d. Gîh ă n’are dreptate să întrebe ce se face cu o lege clnd ea e la comitelui delegfiţi'or, asta ar fi să fim sub controlul minştrilor.
D. col. Budişteanu. Nu vrem să fim sub tuttla miniştrilor.
I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei, se plînge că în timpul săptămtnei mari nu se opresc spectacolele. Cere guvernului a lua măsuri in consecinţă.
I. P. S. S. Mitropolitul Primat spune că şi anul trecut a cerut poliţiei să oprească spectacolele dar n’a fost ascultat, de aceea nu va mai cere nimic acum, dar, va depune o moţiune.
Tot Senatul este agitat; senatorti părăsesc băncile şi ae îndreaptă la banca prelaţilor, unde Primatul este înconjurat de
www.dacoromanica.ro
o mulţime de senatori cari se roagă a nu se depune moţiunea.
După ce se restabileşte liniştea d. Stolo-jan răspunde că a luat act de pllngerea înalt Prea Sfinţiei Lor şi că o va comunica autorifăţtlor respective.
D. llariu Izvoranu roagă guvernul să aprobe cererea prelaţilor.
Se amină interpelările d lor Valerian Ur-sianu şi N. lonescu din cauză că miniştrii respectivi lipsesc.
La ordinea zilei interpelarea d-lul Gr. Ştefănescu adresată d-lul ministru de domenii, asupra cauz:lor nemodificărtl legei minelor.
D. Gr. Ştefănescu întreabă pe d. Stolo-jan de ce u’a adus pînă acum legea minelor la dezbatere după cum a promis de a-atîtea ori. Pe tema acestei legi deputaţii şi senatorii liberali de sub guvernul conservator s’&ti retras din Parlament şi tocmai guvernul liberal uu vine cu legea modificatoare ?
D. Stolojan. Legea va veni în dezbateri înainte de închiderea sesiune''.
D. Col. Budişteanu îşi retrage interpelarea cu privire la conferinţa lui Săr Pela-dan, ţinută la Ateneu, de oare-ce d. ministru de culte nu e de faţă, dar are speranţă că pe viitor nu se va mal da tribuna Ateneului unor oameni uşuratici.
D. F. A. Urechiă lşl dezvoltă interpelarea adresată ministrului de domenii cu privire la înfiinţarea uuel şcoli superioare de comerţ în Galaţi, In locul actualei de al Il-lea grad.
D. Stolojan promite că va aduce îmbunătăţiri acelei şcoli.
D. Urechii*. Se declară nemulţumit. D-nil Mitescu, Crâtuneanu şi Cavaliotti de asemenea se declară uemuiţumiţi.
Incidentul se închide.
D. vice preşedinte anuuţă că pe miine la ordinea zilei este votarea legei peutru iluminatul oraşului Iaşi cu electricităţi).
Mal anunţă apoi că mîiue este ziua nsş-terel A. S. R. Principelui F< rdinand al Bulgariei şi se va oficia un Te-deum la biserica bulgărească din Ca’ea Călăraşilor No. 12.
D. col. Obedeanu. Ce are a face ziua uaş-terel prinţului Ferdinand al Bulgariei Iu Senatul romîn !
Şedinţa se ridică la 4 şi trei sferurl.
Şedinţa de ia MM Februarie
Şedinţa se deschide la orele 2 30 sub preşedinţa d-lul V. A. Urechiă.
Prezenţi 94 d-nl senatori.
Pe b nea ministerială dd. M. Ferechide şi general Berendeiti.
Se fac formalităţile cbiciuuite.
D. Ferechide (iteşte Mesagiul regal priu care sesiunea Corpurilor Legiuitoare este prelungită pînă la 15 Martie inclusiv.
D. Mîrzescu face următoarea interpelare :
Considerînd că în Mesagiul Regal de deschiderea Corpurilor Legiu toare, gu vernul, între altele, în aliniatul al 7 lea de la pag. 3 pune în gura Majestăţei Sale Regelui, următoarele cuvinte:
«Spre a înlesni elaborarea legilor precum «şi revizuirea codicelor actuale, Guvernul «Meti va propune înfiinţarea unul consilii! «legislativ permanent...»,
Sub-semncdul senator al col. II de laş am onoare de a interpela pe guvernul Majestâţei Sale ca să bine voiască a explica Reprezentoţiunei Naţionale cauzele pentru care n’a propus nici pînă astăzi, cînd se termină sesiunea ordinară a Corpurilor Legiuitoare, înfiinţarea acestui consiliu permanent şi lăsînd ast fel ca conflictul dintre Constituţiune şi legile de ordine publică şi de interes privat să devină o adevărată calamitate socială.
I
ULTIME MMAPI!
Ejrplozia din Băicoiu
Prefectul din Ploeşll, d. Emil Peireseu, a telegrafiat aseară ministerului de interne următoarele amănunte asupra exploziei din Baicoiti:
La intrarea în comuna Băicoiu se află două puţuri de petrol de o adîncime de peste 400 metri. De cîte va zile aceste două puţuri dădeău o cantitate enormă de păcură.
Luni dimineaţa un lucrător trecînd pe lîngă puţuri şi aprinzînd o ţigare, a aruncat din nebăgare de seamă chibritul arzînd lîngă un puţ. In acel moment însă raze bogate de păcură se azvîrlă în sus şi se face o explozie teribilă şi imediat vr’o patru case din vecinătate iau foc.
Vr’o 9 persoane aii fost grav rănite, dintre cari trei aii încetat din viaţă a doua si.
Cum însă puţurile continuau să ardă, prefectul a chemat imediat în ajutor pe pompierii din Ploeşti. cari abia Mercuri seara au izbutit să stingă focul, care ameninţa satul întreg.
Pagubele companiei olandeze, care exploatează puţurile, se urcă la vr’o 160 000 lei.
Puţurile de petrol, sunt de alt fel proprietatea d-lul general Călinescu.
Azi s’a citit Ia Cameră mesajul prin care sesiunea Corpurilor Legiuitoare se prelungeşte pînă la 15 Martie.
înalta Curte de casaţiune şi justiţie a acordat un concediti de 40 zile d-lul _ consilier al acelei Curţi. d. Ch. Phorechide, cu Începere de la 10 Februarie a. c.
Vr’o 18 comune romîneşti din districtul Şirete (Bucovina), au început o mare mişcare ca în Şirete să se înfiinţeze un gimnaziu romînesc pentru a salva pe romîni de furia de rusifîcare a prefectului Svo-rokotvsky.
Ciţt-va deputaţi saşi din Budapesta, ue-retrăgludu-se _ din partidul guvernamental Iu urma votării legei de maghiarizare, cercurile electorale respective din Transilvania ati hotârlt să someze pe reprr zintanţil lor să şl depună mandatele.
începutul i’a făcut un cerc electoral din
comitatul Făgăraş, care a somat pe deputatul Baussnern să se explice.
Compatriotul nostru, ce'ebrul baritou Po-poviel, a fost angajat pentru o serie de zece repreziutaţil la Opera imperiulă din Peters-burg cu 50,000 lei.
D. Take lonescu ne trimele următoarea scrisoare :
Domnule Redactor,
Mi se spune că ziarul L’ludependance Roumaine pe care, de şi abonat, am refuzat să’l mai primesc, d’înainte de Crăciun, în darea de seamă a procesului Filipescu îmi atribuie cuvintele : «Confrunta-ţia îmi este penibilă, n’am nimic de adaos».
0 ast fel de falşificare a unor cuvinte rostite în faţa a sute de oameni trece peste toate limitele.
Toată lumea ştie că am spus că menţin în întreg arătarea mea. că am o bună memorie şi că nu mai am nimic de adaos. Am sfîrşit spunînd că «la vîrsta şi poziţia niea nu pricep să fiti confruntat».
Aceasta numai situaţie penibilă nu este.
Primiţi etc.
T»k« louescn.
Bucureşti, 14 Februarie 1898.
Joul seara a avut loc a doua întrunire a profesorilor medicii.iştl diu laşi, în chestia proiectului asupra legei sanitare. Gomisiu-nea a continuat cu citirea raportului, care a fost admis îu lutregima după mit I discu-ţiunl.
Abt-fel, lucrarea e terminată.
¥
¥ *
Acest memoriu va fi înaintat rectoratului universităţel diu laşi şi se va cere convocarea 1 îtregulul cotisiliti profesoral al universităţel, care să discute acest memoriei şi să adereze împreună cu colegii lor ds la facultatea de medicină.
*
* *
Pe de altă parte, precum am mal spus, ati fost convocaţi mtdicil ieşeni pentru a lua cuno fiinţă şi el de acest meiUoriti şi a adera prin iscălirea lncrărel, căci memoriul acesta nu este numai un protest al profesorilor facultăţii din laş!, ci comisia o< u-pîudu-se şi de loviturile aduse facult ţel de medicină, s’a ocupat şi de loviturile ce se aduc tu genere corpului medical din Moldova.
Precum se vede, mişcarea profesorilor de medicină din Iaşi tinde a lua proporţii mari.
Curtea de apel din Iaşi, refuzase prin-tr’un jurnal, trimiterea în posesie unei persoane care a moştenit un imobil rural, pe motiv că nu e cetăţean romîn.
înalta Curte de Casaţie. în urma strălucitei pledrarii a d lui P. Misir, din Iaşi, a casat decizia Curţei din Iaşi trim-'ţind. afacerea pentru a se judeca din noh de către Curtea de apel din Galaţi.
Aceasta este a doua hotărîre a Curţii în această privinţă.
Hotărlreu drapeUşlllor
Drapelişiil, întruniţi aseară, tti somat pe d-nul Aurelian sa’şl explice atitudinea sa şovăitoare faţă de guvern şi frica sa de fleviştl.
După eî!e-va cuvinte rostite de d. Em. Costinescu în privinţa atitudine! grupăreî, d. P. S. Aureiian a răspuns că nu e în contra luptei parlamentare, dar nu poate admite nici un moment campania extraparlamentară, care tinde la răsturnarea şi la compromiterea partidului liberal. Diu această cauză d-sa a fost puţin mal rezervat.
¥ ¥
D. Em. Costiuescu a a ătat că atitudinea aceasta nebotăiîtă nu poate să aducă declt răti grupării, căci opinia publică începe să se dosească deja de atîtea combinaţii dra-peliste. In special atitudinea grupării laţă de fleviştl nu poate declt să folosească guvernului. Continulnd aeeaslă stare de lucruri, elementele cele mai holărîte ale grupării îşi vor pierde răbdarea şi curînd apoi gruparea însăşi îşi va pierde ori-ce drept la existenţă.
*
* *
D. Aureliau a făgăduit apoi tă va intra îu luptă alături de fleviştl «cu începere de Luni», elud asupra iuterpelâril d-lul Porum-baiu va lua şi d-sa cuvlutul şi va încerca să dea î>rimul asalt.
S’a holărlt apoi ca să se ţină constatuirl cit se poate de dese împreună cu flevişti! şi să se renunţe deocamdată la campnnia extra-parlamentară de întruniri.
La Teatrul Naţional, a venit, iu fine, şi riudul pieselor originale, bune.Penlru miine seară, Duminecă, sunt anunţate Mort fără luminare, dramă, şi Mcşu, comedie, amte-douâ ale confratelui nostru I. C. Bacalbaşa.
Despre Mort fără luminare e de prisos să mal vorbim. Succesul obţinut Ia repre-zintaţiile trecute a fost imens. Noua piesă Moşu, o comedie plină de haz, de sigur va ţine afişul pînă la sfîrsitul stagiunel.
Pour ayoir de ia Verilable Eau deViclîy
La vogue si justement merit^e de l’eau de Vichy dans notre pays a suscite de nombreuses imitations qu’on cherche ă lui substituer. Pour etre certain d’avoir de l'eau de Vichy natu-relle et authentique, il faut toujours reclamer Tune des trois soiirces qui appartiennent â l’Etat francais: Vichy-CMesttns, Vichy-hopital ou Vichy-Graiute-Grille■ L’eau de ces sources embouteillee, sous le controle et la garanţie de l'Etat francais, se conserve parfaitement, sans perdre de ses qua-litcs par le transport. Exigez donc toujours l’un des nonas : C6lestiflS, HOpiial ou Grande-Griiie, impnmes en lettres blanchee sur fond noir, sur l'Stiquette et sur la capsule.