Supliment gratuit la, EPCICil
Discurs rostit de d.
la Dacia
N. FI LI PE SCU, în adunarea de de la 30 Martie 1897
D. N. Filipescu. — Domnilor, D. Sturdza s’a reîntors la putere, noi ue-am reîntors la această tribună. (Aplause).
D. Sturdza ne-a aruncat mănuşa, am venit s’o ridicăm.
Ministerul d-lul Sturdza este un minister de provocaţiune, am venit să răspundem la această provocaţiune. (Aplause).
Ministerul Sturdza e un minister Polignac.
Totul reaminteşte azi timpurile acelea turburate ale Franciel, etnd în întuneric se clocea o eombinaţiune ministerială, în fruntea căreia se căuta să se pună omul cel mal odios din Franţa, dar care totuşi nu îndrăznea să se arate la lumina mare, ci aştepta în umbră întocmai ca d. Sturdza astă-zl, ca budgetele să fie votate şi Camerile în ajun d’a fi închise pentru ca să se impuie.
0 deosebire este însă, între situaţiunea de atunci din Francia şi cea de astă-zl: In Francia pe tron era un suveran care se chema Carol al X-lea, în Romînia este înţeleptul Rege Carol I. (Aplause).
De aceea nu ne vom pierde cumpătul. Sîntem însă In drept, şi este şi datoria noastră ca să spunem Suveranului că experienţa care se face de un an şi jumătate tre-bue să înceteze.
Un guvern care nu a venit prin voinţa manifestă a ţărel, are oare-carl îndatoriri de la cari nu poate să să abată.
Corpul electoral poate să încredinţeze puterea chiar unor guverne rele. O ţară e în drept să aibă capriţiul de a avea guverne incapabile, răsbunătoare, ori odioase. D’aceia s’a zis că o ţară are guvernele pe care le merită. Un guvern însă isvorît din voinţa regală datoreşte propriei sale origini ca să nu fie violent şi răsbunător, ca să justifice prin muncă presenţa sa la putere şi să nu lase să să pericliteze interesele superioare ale ţării.
El bine, regimul ce-1 avem de un an şi jumătate întruneşte aceste însuşiri mal puţin de cît toate guvernele ce s’au succedat la cîrmă sub domnia Regelui Carol, şi toate acele guverne afi venit la putere mal mult saă mal puţin prin voinţa ţării.
Am avut de la 1866 pînă astăzi trei guverne trainice, cîte-şi trele aii venit la cîrmă prin voinţa ţării.
La 1871 a venit d. Lascar Catargi cînd nici nu-I se disputa puterea, pe care nimeni nu cuteza să o ia.
La 1876 a venit partidul liberal printr’un curent al opiniunel şi prin un vot al Senatului.
La 1888 s’a ridicat o puternică vijelie care a măturat colectivitatea.
Şi este cert că la 1871, 76 şi 887, am avut guverne. Ceea ce avem astăzi nu numai e guvern rătî,- dar nici nu se poate numi guvern. (Aplause).
Ar fi regretabil ca să se poată zice că singurul guvern care a venit la cîrmă în afară de voinţa ţeril, a fost un guvern care prin incapacitatea lui a oprit mersul înainte al Statului romîn şi a jertfit în afară interesele cele mal vitale ale ţerel.
Ţara nu ne-a dat acest guvern şi nu merită acest guvern. (Aplause),
Acum un an şi jumătate s’a făcut o experienţă constituţională : s’a zis că puterea trebue tăiată în felii şi împărţită în bucăţi egale diferitelor partide cari ’şl dispută puterea. Din parte-ne am primit să facem cu lealitate experienţa acestei teorii, de şi s’a inaugurat în contra noastră şi nu să experimentase în contra odiosului regim de 12 ani al lui Ion Brătianu.
Cu toate acestea am salutat, acum un an şi jumătate, pe D-nul Sturdza ca adversari leali; azi din prima zi salutăm venirea D-lul Sturdza cu o protestaţiune indignată. (A-plause).
Acum un an şi jumătate am recunoscut că experienţa cu partidul liberal era necesară, azi credem că prelungirea acestei experienţe e păgubitoare intereselor ţărel. (A-plause).
Am făcut mal mult de cit se poate cere unor adversari politici; am ajutat pe pro-tivnicil noştri, le-am dat reţete ca să’l scăpăm de boalele de cari sufereaft. Azi, însă, partidul liberal nu este de cît un cadavru ; noi cerem ca să fie îngropat, şi să se deschidă moştenirea. Noi revendicăm succesiunea ca moştenitori legitimi. (Aplause).
Să nu ni se rttspunză cu ficţiuni constituţionale cari ar fi o piedică la venirea noastră la putere.
Nu refuzăm această discuţiune constituţională fiind-că am fi lipsiţi de argumente.
Argumente am putea împrumuta chiar de la adversarii noştri, precum de la d. Stă-tescu care a declarat că partidul liberal trebue să se retragă, şi de la însuşi preşedintele Caineril, care a declarat că un minister Sturdza e imposibil.
0 aşa discuţiune şi-ar avea locul şi ar putea fi necesară dacă cine-va ar cuteza să spue că Camerile pe cari se bizue guvernul reprezintă ţara.
Ştiţi însă ce autoritate aii aceste unanimităţi, fruct al uuel escamotare a voinţei corpului electoral.
Nici o dată nu s’a pomenit o mal mare, o mal cutezătoare mistificare a ţării de cît consultarea ţării din 1895.
S’aiî esploatat atunci cele mal sfinte sentimente ale unul popor, ca şi cele mal josnice ale lui interese. Liberalii s’aă adresat şi la inima şi la stomahul acestui popor. Acelora cari se lăsafl a fi seduşi de satisfacerea intereselor materiale li se spunea: «avem să vă reducem impositele, avem să desfiinţăm impositul căilor de comunicaţiune, avem să doborîm accisele.» (Aplause).
Iar acelora pentru cari asemenea fâgăduell nu constituiaft un argument destul de convingător, li se spunea: «Aceste făgăduell sunt pentru politica internă. In afară vom avea o politică măreaţă. Vom întinde mal departe hotarele ţării romîneşcl», căci sunt prea strimte aceste hotare ca să coprindă minciunile lor. (Aplause).
îndată însă după ce s’att sfîrşit alegerile a căcjut masca.
îndată după alegeri aă desminţit tot ce spuseseră în opoziţie. In opoziţie d. Sturdza era cu Romînil în contra Ungurilor ca să vie la putere. Venit la guvern s’a apucat să reprime mişcarea Romînilor pe care dînsul o pornise.	|
In oposiţie, d. Sturdza zicea: contribuţiu-nile sunt prea mari; la guvern, budgetul este prea mic. (Aplause).
De aceea în loc d’a desfiinţa căile de comunicaţie şi accizele, el propun să se sporească patentele şi impositul timbrului.
Dar, D-lor, cu toate acestea el ’şl ajunseseră scopul, şi puteai! spune ţărel: Nu mal ne pasă de nimic; avem puterea pe patru ani. Timp de patru ani ţara trebue să ne îndure.
Cu toate acestea el să mal temeai! de ceva. El să temeai! de propria lor majoritate. El să temeai! ca însuşi armata lor să se revolte în contra lor. Atunci ai! recru-tat’o In condiţiunl speciale.
Au ales oameni legaţi de ei prin interese, cari să nu poată vre-o dată da un vot independent. Aft ales în parlament peste 30 de funcţionari al creditelor şi al băncilor. Pe lingă aceştia aii introdus în Camere pe toţi ipotecaţii creditelor, pe toţi cel ce puteai! fi ţinuţi de vre-un interes, pe toţi avocaţii fără clientelă cari azi n’afl timp ca să pledeze pe la toate secţiunile tribunalului. Pentru un candidat o ipotecă la credit preţuia mal mult de cît ori ce profesiune de credinţă.
D-lor, contra acestui amestec al politicei cu afacerile trebue să protestăm, mal ales azi cind cu atîta îndrăsneală se pune candidatura unul om de afaceri contra unul om politic.
S’a produs de cîtă-va vreme un fel de pe-netraţiune reciprocă a finanţelor şi a politicei, graţie căreia Corpurile legiuitoare au devenit servile şi corpul electoral fără voinţă.
Nu am însărcinarea să indic soluţiunl. Dar după părerea mea personală, va fi datoria partidului conservator—de şi nu vorbesc de cît în numele mei! personal — de a face o despărţire între afacerile publice şi afacerile financiare.
Pentru aceasta nu e nevoe să desfiinţăm instituţiunl de credit cari, afară de acest neajuns, sunt utile. Dar va trebui să creăm instituţiunl paralele pentru a nu lăsa mal ales pe negustori la discreţia unor bănci cari aft ajuns a fi un instrument de guvernământ. Va trebui încă să stabilim incompatibilităţi între mandatul legislativ şi funcţiunile de la credite. Nu vom cere desfiinţarea creditelor; trebue însă să facem să Înceteze monopolul creditului. Nu vrem să desfiinţăm pe Carada, dar trebue să ’l tăiem unghiile. Trebue să-l facem neputincios, şi atunci va putea sta liniştit înjcuşca de la Banca Naţională şi va putea mlnca în pace caşcavalul de care vorbeşte d. Eleva. Aceasta nu numai nu ne displace, dar credem că e folositor ca sft'I lăsăm să se tudoape
aceasta-I face în oposiţie mal greoi pentru luptă şi stabileşte între dînşil şi noi o deosebire de apucături şi de aspiraţiunl la care ţinem mult. Nouă ne place ca în mijlocul capitalei, în mijlocul părţel comerciale a o-raşulul, să poţi vedea în toate zilele precum priveşti la menagerie cum mănîncă animalele, să poată, zic, vedea comercianţii capitalei în dosul grilajului Băncel Naţionale cum mănîncă, cum mistue Carada. (Aplause prelungite).
D-lor, cînd văd că cuvintele mele aă un aşa ecott în mijlocul D-v., sentimentele pe cari le exprim sunt atît de puternic răspîn-dite în ţară în cît este o cutezanţă, este, pot să zic, chiar o obrăznicie, să presinţl pe D-nul Băicoianu in contra unul fruntaş politic ca D. general Mânu. Cînd zic fruntaş, dau cu-vîntulul înţelesul pe care de curînd l’a căpătat. Prin fruntaş înţeleg un om care nu face parte din acea strînsură de ipotecaţi al creditelor şi de Impiegaţi al băncilor, un om ca d. general Mânu care, ori cîţl Băi-coenl ar fi, nu va scăpa guvernul de ruşinea de a merge să’l ceară sfaturi acasă, cum a mers la d. Lascar Catargi, spre a cere sfaturi ce nu pot da slugile din acest Parlament. (Aplause).
D. general Mânu, punîndu-şl candidatura, poate să zică alegătorilor : Am fost preşedinte de consilia, am fost ministru, am fost preşedinte de Cameră, m’am jertfit pentru ţara aceasta, cred că am dreptul să cer modesta răsplată de a fi trimes în sfatul ţării ca simplu senator, cred că am dreptul să spun cuvîntul meA în Senat, unde voi fi un element de control util şi un mandatar independent. (Aplause).
Cu ce se poate recomanda însă d. Băicoianu corpului electoral ? El poate spune alegătorilor : Am îmbătrînit în pivniţele creditului urban, mi-am cîştigat în mod obscur viaţa, u’am făcut, nimic pentru ţara aceasta.
EI bine, dacă al fost director al luat leafă, tantieme; n’al dreptul să ceri pentru aceasta răsplată politică, căci n’al făcut nimic pentru ţara aceasta. (Aplause).
D. Băicoianu poate să vă ceară ratele, nu are dreptul să vă ceară voturile. (Aplause prelungite).
In orl-ce caz însă, ar trebui să se pue o întrebare d-lul Băicoianu.
Ştiţi că s’a depus în Cameră un proect de lege din iniţiativa parlamentară, proect care s’a botezat proect ele lege în contra gheşeftarilor, şi care tinde să escludă din Cameră pe slujbaşii creditelor, cum e d-nul Băicoianu.
El bine, această lege care s’a depus de unii deputaţi liberali se află încă în secţiunile Camerei, căci n’afl îndrăznit nici măcar Impiegaţii Creditelor s’o respingă.
Să cade să întrebaţi pe d. Băicoianu de va vota sad nu acea lege ? Dacă vă va făgădui să o voteze, puteţi să-I daţi voturile d-voastre.
Dar, în acest caz, vă întreb, nu este mal bine să nu-1 mal trimeteţl de loc în Parlament, de cît să păţiţi ruşinea ca să vedeţi pe alesul D-v. isgonit din Senat?
D-lor, pentru toate aceste cuvinte, fiţi oameni de bun simţ şi trimeteţl pe Generalul Mânu la Senat, iar pe D. Băicoianu lăsaţi-1 la bancă. Neavînd nici un titlu politic, s’a pus candidatura D-lul Băicoianu pentru în-rîurirea ce ar putea-o exercita ca director al Creditului. Oculta a pierdut orl-ce ruşine. Cuvîntul Ocultă nici nu li se mal potriveşte. Pînă acum ceea-ce era ruşinos îl făceai! în întuneric; de aci înainte vor să opereze la ziua mare, fără perdea. Pînă acum, directorii creditelor trăgeafi sforile pitulaţi în boitele creditelor; acum îşi pun el înşişi candidaturile.
Şi pe cînd el îşi pun candidaturile pe faţă, tot pe faţă lucrează şi poliţia pentru el.
Nu vreai! să mă prefac că mă indignez peste măsură de faptul că funcţionarii lucrează pentru candidatul guvernamental.
Dar pînă astăzi n’am pomenit ca guvernul să facă din funcţionari oratori în întrunirile electorale şi să-I afişeze fără ruşine chiar prin ziarele lor.
Iată în adevăr ce citesc iu Liberalul de astă-zl :
«Au luat parte la întrunirea din coloarea de Galben D. AL G. Băicoianu, candidatul nostru la această alegere, 1). Me-lisiano, etc... şi mal mulţi alţi alegători a căror nume ne scapă, precum şi D-nil Andrei Zaclinrla, .Hihuil Ciuitu-uiari, jMateeneu, etc.»
www.dacoromanica.ro
asemenea îndrăzneală.
Acum băncile nu mal sprijină pe candidaţi ; însuşi bancherii ’şl pun candidaturile. Acum poliţia nu mal cară lumea la întruniri ca să asculte pe oratori, comisarii fac pe oratorii. Şi ca să nu să îndoiască nimeni de înrîurirea poliţiei, presa dă în vileag amestecul poliţiei. D. Băicoianu dispreţueşte întru atîta colegiul I de Senat, în cît vă solicită voturile prin Zaharia şi Cantuniari, cari nu aă ce căuta pe la întruniri, cari ar trebui să fie la funcţiunile lor.
O voce : — La Văcăreşti!
D. Filipescu.—In adevăr, d-lor, că ar trebui să nu fie nici măcar pe la funcţiunile lor, ci la Văcăreşti. Oamenii aceştia au fost trimişi înaintea judecătorului de instrucţie pentru scandalurile şi torturile de la 16 şi 18 Noembrie.
Cu aceşti oameni cari n’aă beneficiat încă de o ordonanţă de neurmărire merge braţ la braţ d. Băicoianu.
Voci. — Să’l fie ruşine!
D. Filipescu. — Aceşti oameni aă fost chemaţi la instrucţie, dar o asemenea instrucţie nu s’a mal văzut pînă astă-zl.
Sunt 5 luni de zile de cînd justiţia se preface că urmăreşte pe aceşti oameni.
Totul însă e o farsă, şi dovada că e o farsă pot eă să v’o dafi.
Văzînd că nu se face nimic, am făcut efl o instrucţie. Am întocmit o listă întreagă de martori şi am luat şi depoziţii în scris de la funcţionari ce şi azi se află în serviciul primăriei şi poliţiei. Ştiţi ce dovedesc aceştia ? Că aO fost organizaţi în bande la 16 Noembre, că aă fost plătiţi de autorităţi, că totul s’a înjghebat de un ministru, d-nul Gogu Cantacuzino, şi de primarul capitalei.
Cînd mi-am întocmit tot dosarul, am cerut să fiă ascultat de judecătorul de instrucţie.
Am spus timp de o lună aproape zilnic prin ziarul «Epoca» că cer să fiă chemat de judecătorul de instrucţie. In zadar însă; n’a vrut judecătorul de instrucţie.
Magistraţii se prefăceaă că caută probe, şi eă le ofeream să le daă probele gata. El însă fugeaă de mine ca de dracu. (Aplause).
In timpul acesta se conrupeau martorii, graţie cărora s’ar fi trimes la Văcăreşti sprijinitorii candidaturel d-lul Băicoianu.
Paraschivescu, căruia i s’aă scos măsele cu cleştele, şl-a schimbat acum în urmă de-posiţia şi primarul Capitalei i-a dat o slujbă la primărie.
Cu poliţia caută liberalii să teroriseze pe alegători şi cu d. Băicoianu caută să-I con-rupă.
Candidatura d-lul Băicoianu e o candida tură de corupţiune.
Şi tocmai în contra acestui sistem de corupţiune se cade ca să se protesteze la alegerea de la 3 Aprilie. (Aplause).
Acest sistem de corupţiune a creat situaţia politică de azi şi a făcut un răfi nespus, mal ales partidului liberal.
îngrijiţi numai de gîndul cîştigulul material, liberalii nu se pot ridica pînă la un gînd mal înalt şi mal desinteresat.
I). Carp v’a repetat azi că liberalii vor cădea de la putere prin ticăloşia lor. Aceasta a fost adevărat pînă acum cît-va timp. De la o vreme încoace el să menţin la putere tocmai prin ticăloşia lor.
Dacă ar mal avea ceva de pierdut moralmente, liberalii ar fi priceput că trebue să se retragă de la putere, pentru a scăpa puţinul capital moral ce le-ar fi rămas.
Ne mal avînd însă nimic de pierdut şi avînd materialmente încă ceva de cîştigat, la guvern, el se agaţă de putere. In halul în care aă ajuns, el, chiar fiind convinşi că fie-eare zi de putere li se va socoti cit o lună în opoziţie, îşi zic că trebue să stea la cîrină pentru că în fie-care zi pot să facă un gheşeft, pot să angajeze un proces noii, pot să realiseze un noă samsarllc.
De aceea, în contra propriului interes al partidului lor, aceşti oameni stafi la putere.
El bine, d-lor, noi l-am lăsa la urma urmelor să se folosească Iu linişte de gheşef-turile lor, dar nu putem să lăsăm să se pericliteze interesele cele mal sfinte ale acestei ţări.
De aceea în situaţia externă în care ne aflăm, nu se poate ca să tolerăm la cărmă un regim ca acesta.
După trecere de 20 de ani, se deschide astă-zl iarăşi criza Orientului.
Ştiţi ce s’a petrecut acum două-zecl de ani; cunoaşteţi ireparabilele greşeli ce s’aă făcut şi cari nu s’aă acoperit în ochii ţării de cit graţie vitejiei armatei noastre.
Am avut unica ocaziune atunci ca să facem o Rotntnie mare în faţa unei Bulgarii
mici şi s’a lăsat o Romînie mică faţă cu Bulgaria care tinde din zi îu zi să devină mare. (Aplause).
Voiţi să reîncepeţi experienţa cu dînşil în aceste solemne împrejurări?
Cel puţin în 1877, el aveaă cîţl-va oameni cari puteaă inspira oare-care încredere. El se recomandaă cu figura senină a lui Ion Brătianu, cu figura plină de autoritate a lui Kogălniceanu; astă-zl el se presintă cu mutra de calfă de friser a lui Stoicescu. (A-plause). Un om care are bucluc şi incidente în privinţa plăţel prînzurilor Iul, un om în contra căruia s’a depus acum de curînd o plîngere la parchet,—şi afirm că s’a depus,— un om despre care ziarul Neue Freie Presse zicea erl că nu mal poate fi ministru pentru motive de ordin privat, un om cu care străinii nu mal consimt să vorbească, re-presintă de cinci luni Majestatea Statului Romîn în afară.
Voci: — Ruşine!
D. Filipescu. — Ruşine este îu adevăr, D-lor. Un asemenea om ar merita să fie as-vîrlit pe fereastră, drum, de alt-fel, pe care îl cunoaşte perfect. (Aplause).
Vă pot afirma că de cinci luni de zile nici un diplomat nu a mal vorbit o vorbă despre politică cu un ministru al ţărel Romă neştl. (Mişcare în sală).
Un singur act s’a săvîrşit în aceste 5 luni cu privire la relaţiunile noastre cu streină-tatea: s’a înmînat o notă identică a Puterilor prin care se cere să se rezolve ces-tiuuea moştenirilor străinilor, note bazate pe angajamentele luate de guvernul lui I. Brătianu şi necunoscute de ţară, şi pe acte care aii fost falsificate în Cartea verde.
(Mare mişcare în sală).
Dar, d-lor, dacă la ministerul de externe tronează ridieulul, la ministerul de resbel tronează odiosul.
Vă mărturisesc că mă mir de răbdarea dv., faţă cu cele ce să petrec de un an şi jumătate la Ministerul de războit!. De pe banca ministerială ni s’a spus că, în împrejurările grave prin care trecem, ţara este dezarmată, nu avem puşti, nu avem cartuşe, nu putem face faţă dificultăţilor exterioare.
Şi ni să poate cere să avem cumpătare faţă cu aceşti oameni cari, pe baza unor asemenea titluri, se reîntorc la putere! (a-plause).
D-lor, este un punct în Peninsula Balcanică, este Macedonia, spre care toată Europa are privirile aţintite, unde s’a pornit o luptă de influenţă, desperată, unde toate Statele caută să-şl întărească, azi mal ales, influenţa.
E( bine, acolo aă vîrît liberali ceartă între Romînl; aă desnădăjduit pe Macedoneni a-meninţîndu-I cu expulsarea de pe teritoriul Romîniel bine primitor chiar pentru streini; aă închis şcolile pe cari cu atîtea jertfe is-butiserăm noi să le deschidem .J
El bine, d-lor, faţă cu o politică atît de păgubitoare ţării, declarăm că nu mal putem sta în rezervă. (Aplause).
Am sacrificat interesele noastre cînd aceasta ni s’a cerut; nu putem să sacrificăm interesele ţărel. Nici nu ni se poate cefe o asemenea jertfă.
Nu voim o politică de aventuri în afară. Nu. Din potrivă voim să ne menţinem pe terenul tractatelor, voim îu conglăsuire cu toate puterile mari, să se menţie starea de lucruri actuală în Balcani. Dar dacă aceasta nu va fi posibil, nu vom admite ca să se ia o hotărîre despre noi şi despre al noştri, fără învoiala şi participarea noastră.
Voim un guvern de autoritate care să poată spune sus şi tare aceasta în străinătate.
Un atare guvern nu poate fi azi guvernul liberal.
De aceea cerem ca să se sfîrşească cu experienţele liberale.
Nu cerem pentru aceasta M. Sale ca să facă un act de violenţă în contra partidului liberal. Nu! Dar cînd înşişi liberali, ca d. Stătescu, spun că el nu mal aii ce căuta la putere, cînd d. Giani spune că Sturdza nu este posibil, cînd vedem că presenţa liberalilor la cîrmă compromite cele mal supreme interese ale ţărel, suntem în drept să spunem: Majestale! nu pretindem să gonesc! pe liberali, dar cerem să revii asupra actului de favoare care l’al făcut liberalilor acum un an şi jumătate, să repul lucrurile acolo unde erail înainte de 4 Octombrie 1895. (Aplause prelungite).