Supliment gratuit la ziarul EPOCA
Publicăm azi cea mai mare parte din"toasturile ce sau ţinut la banchetul Cercului de studii, dat în sea ra de Duminică, 23 Martie, în Bucureşti.
Vr’o doue-trei toasturi, al căror text nu ne a venit încă, le vom reproduce mai târziu.
TOASTUL D-luî TAXE IONESCU
(După cb di citire numeroaselor telegrame primita)
Acum, d-lor, să’ml daţi voie ca la această masă prietenească, ca la ori ce masă unde se strlng mal mulţi Romînl într’un scop românesc, să bem întîiul pahar în sănătatea M. S. Regelui. (Aplause).
Am vorbit, d-lor, astă-zl de dragostea de patrie. întruparea patriei în ţările monar-ehice, este Suveranul. Şi 110I avem fericirea ca aceasta să nu fie numai o vorbă banală, dar un adevăr real.
Bînd azi, la acest banchet, întîiul pahar în sănătatea M. S. Regelui, continuăm acea lecţie de politică înaltă pe care o dăm de atîţia ani, arătiud că într’o ţară liberă pentru oameni liberi, există un mijloc intre idolatrie şi icouoclastie.
(Aplause prelungite, voci: Trăiască Regele !).
TOASTUL D-luî EM. PANTAZI
Domnilor,
Vă rog să daţi voe celui mal tinăr poate dintre membrii cercului nostru, să închine în sănătatea unul bătrîn fruntaş al ţărel, şeful partidului conservator.
Dintre toate modurile de activitate omenească, politica este fără îndoială acea în care teoriile abstracte afl încă o influenţă foarte mărginită. Starea el de ştiinţă mal puţin sistematizată, îl face această inferio ritate; nu se poate contesta că oare-care formule sunt definitiv stabilite, dar numărul lor e mic, ceea-ce face ca rolul preponde-rant, practica politică s’o aibă numai naturile de elită cari printr’un fel de intuiţiune găsesc soluţiunea problemelor complexe pe cari le prezintă ştiinţa conducerel popoarelor.
Este apanagiul celor puţini aleşi ca să întrunească darul nepreţuit de a pricepe şi a şti să execute anume soluţiune pe care o cere o ţara la un moment dat şi — res-pectînd teoriile ale căror înalţi represen-tanţl sunt — să creeze armonia perfectă care trebue să iasă din apiraţiunile unul popor, legile ee-i se conferă şi trecutul lui naţional.
Partidul conservator are fericirea de a posede astă-zl un asemenea om, activ, cumpătat, priceput şi energic cînd trebueşte, demn şi patriot mal presus de toate.
El este şeful şi podoaba partidului. Nouă tinerilor ni se cade să-l luăm de model şi, hotărîţl a profita de învăţămintele ce ne dă, să-I dorim să conducă încă multă vreme partidul conservator, pentru ferirea ţării noastre. (Aplause prelungite).
TOASTUL D-luî C. BACALBAŞA
Domnilor,
S’a vorbit toată ziua şi s’a vorbit puţin şi aci despre marea importantă pe care o are Cercul studiilor sociale. S’a arătat cultura şi priceperea pe care trebue se o aibă oamenii cari conduc ţara.
Să nu uităm însă că mal presus de cultura spiritului sunt oameni cari sunt în stare să ţină loc şi să posede şi metodele moderne şi cultura modernă, sunt oameni de cu-ragiă care afl partea ideală şi pe luptător.
Este în partidul conservator un om tinăr, de inimă şi curagiă, căruia se datoreşte şi Cercul de studii şi această importantă adunare. Sunt atît de rari inimile generoase şi caracterele curagioase, în cît se disting tot-d’auna. Nu a iost nevoe să ’l numesc şi toţi l’aţl ghicit.
Beafl acest pahar în sănătatea lui N. Fiii pescu (Aplause).
TOASTUL D-luî G. PANU
Domnilor,
Am arătat astă-zl, la întrunirea Cercului de studii, importanţa studiilor cari prepară pe cine-va la viaţa politică.
D-nil Filipescu şi Take lonescu afl arătat importanţa idealului ce un partid politic trebue să aibă. Vi s’a vorbit apoi de şcoală, de educaţiune. Să zic şi efl clte-va vorbe.
Pentru mine educaţiunea nu constă numai Într’o integrală cultură dată copilului, ci ea trebue să aibă de scop ca din fie care obiect de studifi, din fie-care ram de cunoştinţe, să se caute a inspira în şcolar acel ideal, acel dar de a cunoaşte, de a cerceta şi de a pune la serviciul ştiinţei şi a ţărel sale fructul cunoştinţelor căpătate.
Cultura nu se capătă numai pentru indi-
vid, ci şi pentru ţara ta şi pentru idealul pe care orl-ce ramură de cunoştinţe îl cuprinde la sine.
Aşa, filosofia nu se studiază numai ca cine-va să’şl împodobească mintea cu tot ce materia cuprinde, ci pentru a da spiritului omenesc acel avîut, acea aspiraţie speculativă care deschide orizonturi noul şi încălzeşte sufletele, care face dintr’un filosof un om cu aspiraţiunl şi speculaţiunl în viitor.
E o eroare a se zice că cultura pozitivistă omoară avîntul spre orl-ce ideal. Nu există ştiinţă fără să nu aibă o parte a ima-ginaţiunel. Fie-care are drept să aibă aspi-raţiunl, iluziunl, să le cultive, să le întreţie.
Educaţia superior înţeleasă, este stimulentul cel mal puternic al iubirel de ţară, al acestui mare ideal care rezumă pe toate. Cînd din studiul geografiei profesorul face să inspire gustul exploraţiilor şi a cercetărilor îndrăzneţe; cînd din acel al istoriei poate deştepta iubirea adîncă de rasă; cînd din filosofi?, isbuteşte a inspira tinerilor iubirea de ideal şi de speculaţie pur intelectuală, — atunci educaţia ajunge la adevăratul scop, căci toate forţele stimulate de ea, iafl o direcţie care are la capăt mărirea ţărel şi fala naţiunel.
Educaţia trebue să fie naţională, fără a înceta ca să fie bazată pe cultură. -
Aşa, în ceea-ce ne priveşte pe noi, trebue să fie o idee, un ideal care să ne lege, şi această idee, acest ideal, este dragostea nu numai a ţărel, dar dragostea de rasă. (A-plause).
A fost o epocă în care naţionalismul era în onoare; de cît-va timp însă se spune că am trecut din faza naţionalismului. Cea mal mare eroare. O ţară care n’are sentimentul îualt naţional, acea ţară nu poate să aibă forţa necesară pentru a tinde la un ideal mal înalt.
Se poate o ţară mal pozitivistă de cît Anglia ? Cu toate acestea care ţară are un mal puternic ideal naţional de cît Englitera! In ce ţară vedem mal viguros împlîntat sentimentul de rasă ? Cînd în fundurile A-fricel un englez este lovit, întreaga Englitera este în picioare să protesteze. Acesta, între altele, este secretul imensei el puteri.
Noi, dacă avem azi un Stat, aceasta nu va să zică că trebue să ne mărginim pînă la fruntariile ţărel, aceasta nu va să zică că aspiraţiunile noastre sunt sfîrşite.
Dacă chiar am spune aceasta, nimeni nu ne-ar crede.
In adevăr, în ultimul timp, sentimentul naţional a fost degradat, nesocotit, a trecut printr’o criză teribilă, din cauza unul partid care singur şi-l însuşise pentru a-1 specula. (Aplause).
Aceasta să nu ne descurajeze. Fără a provoca pe nimeni, putem afirma că Romî-nia nu trebue să fie numai o expresie geografică, ci şi etnică. Acest punct de vedere nu trebue uitat nici odată.
Efl, d-lor, ridic acest toast pentru desvolta-rea sentimentului naţional luminat, înalt, aşa precum omul cult trebue să-l aibă. (Apl. entusiaste).
Cine va zice că noi nu avem nevoe de un asemenea ideal comun care să ne lege pe toţi, nu numai pe cel de aci, dar şi pe cel de subt stăpînirl străine, acela nu zic că nu e patriot, dar voi spune că nu’şl dă seamă de menirea pe care o are rasa noastră. (A-plause repetate).
TOASTUL D-luî VIRGIL ARION
Domnilor,
îmi daţi voe, fiind-eă s’a vorbit de inimă şi sentiment, să închin un pahar în sănătatea unul om care a avut şi inimă şi sentiment, fiind-câ a avut dragoste, n’a avut ură, care a ajuns să facă o reformă, care nu s’a făcut de ciţl-va ani, reforma învăţâmîntulul primar.
Sunt de 14 ani profesor, am auzit de reformă, dar n’a reuşit nimeni să o facă, n’a reuşit fiind-eă a fâcut’o cu ură. Singurul om care a venit cu dragoste, cu surîsul pe buze, a fost Take lonescu (Aplause). De aceea el este acela care va reuşi să întregească această reformă.
închin acest pahar în sănătatea lui Take lonescu şi pentru întregirea reformei învfl-ţămîntulul (Aplause).
TOASTUL D-luî Dr. ISTRATI
Domnilor,
Cu ocasiunea îngropărel regretatului Al-Lahovari, între numeroasele discursuri pronunţate, este unul admirabil, şi nici nu putea fi alt-fel, de oare-ce se datorea domnului Take lonescu. In el găsim aproape fra-sa următoare: «Lui, care a avut fericirea ca de la început să-şi găsească calea adevărată, datoresc de a li astă-zl în partidul Conservator».
Dacă unul om de valoarea d-lul Take lonescu i-a fost grefl spre a şti în ce cimp trebue să lupte in ţara noastră, ce trebue să credem 110I cel-alţl cari nu avem nici vasta lui inteligenţă, nici cultura Iul variată, nici discernămlnlul pe care jil capătă cine-va prin studiul filosofici şi al
ştiinţei dreptului, cum a făcut domnia-sa. A avut dreptate să pună această notă, căci nu e mult timpul de cînd trebue o mare dosă de curagiă civic pentru ca cine-va să declare pe faţă că e conservator. Sunt 50 ani de cînd orl-cine se năştea în această ţară, era predestinat, nu numai cum a zis-o cu mult spirit Donmu Carp, «Să fie bursier, funcţionar şi pensionar» dar înainte de toate să fie liberal. Şi cum putea fi oare alt-fel? Eticheta era atrăgătoare; aspiraţiunile nobile şi altruiste, ce caracterisă generosul avînt al tinereţel, credeaţi a găsi un cîmp liber pentru a-şl servi ţara. Am copilărit auzind că conservatorii erafl numai tombatera. Cînd eram mal mare auzeam că erafl reacţionari, dacă nu antinaţionali; în orl-ce cas partid conservator şi partid al ciocoilor se credea curent că era ceva sinonim. Cu toate acestea înainte de 1888 unul din şefii conservatorilor, regretatul Lahovari, declara în un moment de supărare că nu se găsesc în fie-care judeţ atîţl conservatori ca să poată juca vistul, şi totuşi ciocoii nu lipseaţi în ţară ! Ciocoiul este ciuperca otrăvitoare ce a crescut şi făcut răii nu numai conservatorilor, dar şi liberalilor, şi incontestabil că astă-zl ciocoii şi parveniţii sunt în clmpul lor.
Ar fi o crimă a se spune că partidul liberal n’a adus imense servicii ţărel, dar tot atît de criminal este a nu spune franc că el afl pervertit şi distrus caracterele, el s’au servit de formule goale, afl făcut apeluri numai la poftele mici, nu afl aplicat cinstit legea şi afl confundat libertatea cu licenţa. «Numai al noştri», iată deviza lor ! Tirania liberală a fost resultatul şi la noi şi în alte părţi a falşelor libertăţi publice. Partidul conservator a avut de sigur greşalele sale, totuşi arătaţi-ml un singur partid conservator în Europa, constituit din clasa conducătoare ca la noi, şi care cu atita sublimă abnegaţie să fi renunţat la drepturile sale istorice şi să fi făcut din fii săi cel mal înaintaţi premergători în ţară.
Istoria va scuza mîna de fier cu care atl guvernat pînă la 1876, căci a trebuit să faceţi ori şi ce ca să scăpaţi Dinastia, această podoabă şi glorie a ţărel noastre, în contra căreia luptafl liberalii ce credeaţi că afl monopolisat’o pentru tot-d’auna. Cînd lancu Negură le a spus în Cameră pe cînd calităţile Regelui nu erafl cunoscute încă de toţi: «Voi cînd sunteţi la putere, complotaţi cu dinastia contra ţărel şi cînd sunteţi în oposiţie complotaţi cu ţara în contra dinastiei», a pus în evindenţâ două caracteristice a unora din şefii lor: lipsă de patriotism, lipsă de sinceritate şi scrupule.
Partidul Conservator de la 1880 încoace Începe să se afirme serios, şi incontestabil că de acum înainte ’şl croeşte marele săfl rol istoric în desvoltarea constituţională a ţărel. Cine vă priveşte de aproape se convinge cu uşurinţă, că nu sunteţi nici tombatera nici reacţionari, şi cu atît mal puţin încă antipatrioţl.
D. Angel Demetrieşcu, inteligentul şi simpaticul biograf al lui Kogălniceanu, pe care am plăcerea a l vedea alături cu noi, corn-parînd naţiunea cu o navă, zicea între altele: «Ideea liberală, care face ca vasul să meargă înainte, este represintată prin pîn-zele vasului, iar ideea conservatoare, care I dă stabilitatea şi bunul echilibru v pentru a merge sigur, este lestul». Comparaţia este poetică şi adevărată pentru ţările apusului, dar la noi nu văzut-aia.în ultimii timpi pe liberali strîngînd pînzele şi era fatAl aceşţ lucru, pentru ca mer^til înnaint# să ,n» fie' prea vertiginos la un moment dat, iar pe conservatori adesea aruncînd din lest, pentru ca vasul să poată pluti cu mal multă uşurinţă». (Aplause)	,
Aţi sfîşiat chiar pînzele liberale, arătîn-da-le goliciunea formulelor de etichetă, şi prin aceasta aţi făcut ca vasul să meargă şi mal iute, căci dovedit este astă-zl că o pînză ruptă la partea sa centrală face ca vasul să înainteze cu mal multă vigoare.
Unde mal vedeţi dar conservatori şi liberali Î11 ţara romînească ? Ceea ce văd astă-zl în jurul mefl sunt mal multe gru-gărl politice basate pe temperamente şi simpatii, pe procedee şi practice de a face ca ţara să meargă înainte, pe modul mal mult safl mal puţin sincer de a face ca interesele mari ale ţărel să aibă precădere asupra micilor noastre interese personale.
Cu toate acestea lumea este curioasă ; elemente viguroase indecise, elemente tinere iubitoare de ţară, ezită încă de a intra francamente Î11 partidul conservator.
Ce voiţi, legenda lasă, ca şi calomnia, urmele sale!
Personal, Î11 lucrarea mea de acum 17anl, «O pagină din istoria contimporană a Ro-mîniel», făceam efl liberal procesul acelui partid care se numeşte liberal şi naţional şi pe care-1 credeam în prima linie dator a se ocupa într’un mod sincer şi inteligent ca să astupe ranele de care suferă ţara noastră. Liberal rămas-am de atunci şi pînă acum, dar am mîndria a spune că n’am tost nici «Roşu» nici «Colectivist».
Cîţl-va oameni cu inimă, cunoscători a-dlncl al nevoilor ţărel şi al sentimentelor omeneşti, afl creat Cercul studiilor economice şi sociale, pe lingă clubul conservator, şi afl facilitat ast-fel gruparea pe principii a atitor elemente solide dar disparate, în
cit găsim nu numai toate nuanţele conservatoare, dar liberali şi liberali înaintaţi ca radicalii.
Le aţi spus tuturor că aţi închipuit această cuveusă artificială, pentru ca fie-care să-şi aducă ouăle, fructul gîndirel şi studiului, să-I daţi viaţă în acest cerc pentru a vedea dacă puiul ce se va naşte întruneşte con-diţiunile pentru a fi pus în serviciul binelui obştesc
Prin aceste studii pregătiţi nu un şef, dar o idee conducătoare pentru partidul conservator. Şeful, fie chiar un om genial, poate greşi, poate dispare! Ce s’ar face partidul? Uitaţi-vS în clmpul vecin ! Studiul însă ră-mtne, produsul săfl ne duce înainte, dă adevărata direcţie, vă fereşte de necunoscut, de esitărl, de răul produs prin pierderea chiar a persoanei conducătoare la un moment dat.
Aţi fost chiar mal abili. Cercul studiilor este un fel de prinzătoare, pentru ca toate aceste elemente bune să le puteţi aprecia şi să vă cunoască, să facilitaţi ast-fel o tran-siţie fără a froasa nici un sentiment, fără a ştirbi pe nimeni, către un partid, cel puţin tot atît de liberal ca şi cel’alt, conservator al lucrurilor bune şi utile ţărel şi sincer doritor de ordine şi continuă propăşire Este un procedefl delicat, este o operă utilă de care vor ţinea seamă toţi acel ce doresc a aduce obolul lor desinteresat pe altarul patriei; toţi acel ce ’şl-afl văzut vestalele... pîngărite.
Ridic dar paharul meflTn cinstea acelor ce afl fundat Cercul studiilor, d-nil N. Filipescu şi T. lonescu, pentru progresul cît mal mare al acestui Cerc şi pentru fericirea ţărel noastre, care trebue să aibă primul loc în afecţia şi munca de care suntem capabili fie-care în parte. (Aplause).
TOASTUL D-luî N. FILIPESCU
în sănătatea corpului profesoral
. Domnilor,
înainte de toate sunt dator să mulţumesc D-lul Dr. Istrati de cuvintele măgulitoare ce a rostit la adresa mea.
Mal preţioase încă de cît laudele d-sale sunt făgăduelile de prietenie ce ne-a făcut d-sa azi.
In afară de plăcerea de a ne afla împreună, acest banchet va fi dat roade dacă va fi cimentat prietenii politice preţioase ca aceea a d-lul dr. Istrati.
D-lor, două elemente constituese cheagul durabil al partidelor politice : credinţele comune şi prieteniile politice.
In întrunirea de azi după amiazl, am stabilit multe principii comune; sper că la acest banchet se vor cimenta durabile prietenii. Principiile noastre comune vor triumfa prin sprijinul acestor amiciţii.
Căci nu este, d-lor, putere mal mare ca legăturile cari se nasc din politică; nu este sentiment mal puternic de cît acela care leagă pe oamenii obicinuiţi de a cugeta împreună, de a lupta împreună, de a plînge împreună pe morţii iluştri cari prin cuvintul lor afl făcut să vibreze fibrele inimii noastre ; de a te bucura împreună de evenimentele fericite, de a regreta împreună ceea-ce e măreţ în trecut, de a pătrunde în viitor tot ce poate fi de folos partidului tăfl. (Aplause).
Această forţă care se încheagă astă-zl, va avea, sper, puterea de a %e să triumfe ideile noastre.	»
Cînd vorbesc de principii şi de idei, tre-.bue să mă lăfnureşc. , *
, Ideile cari pot să unească partidele politice, nu sunt ideile de amănunt, punctele practice din programele de ocazie, ci principiile generale.
Mal presus de cît un program de reforme practice, un partid trebue să aibă o fi-losofie, o doctrină, cîte-va tendinţe generale cari alimentează ca un isvor nesecat programele de ocasiune şi cari constituese cheagul durabil al partidelor politice.
Din potrivă, nu pot stabili de cît legături vremelnice ori personale, programele ce se numesc programe de afaceri. Un atare program, eclectic în principii, incolor în tendinţe, oportunist în mijloacele de aplicaţiune, care nu desparte pe nimeni, nici nu poate să unească pe nimeni, şi nu poate, sub aparenţa înşelătoare a principiilor, de cit să fie pretextul deserţiunilor.
In această privinţă, permiteţe-ml să vă amintesc ceea-ce spunea acum clte-va zile unul din oamenii cel mal de seamă din Franţa, D. Waldeck-Rousseau. D-sa zicea: «în materie de guveruămînt, valoarea unul program reşede mal puţin în bogăţia tabe-el de materii de cît în direcţiunea mal mult safl mal puţin raţională, mal mult safl mal puţin justă, mal mult safl mal puţin înaltă a ideilor generale cari domină atitudinea politică.»
Şi el adăoga :
«In viaţa politică, ca şi în viaţa privată, nu e resemnare generoasă, nu este stoicism fecund, fără o înaltă cugetare şi o mare speranţă».
Care poate să fie această mare cugetare, această idee mumă? Pentru mine, d-lor* precum de atîţia alţi s’a spus şi cum s'â repetat astă seară şi de d. Panu, aceasta nu poate fi de cît iueiu naţională.
Trebue să mă explic. Este atît de adevărat că patriotismul este astă-zl foarte slăbit la noi, în cit singura rostire a cuvîn-tulul patriotism e îndestulătoare pentru a pricinui obiecţiunf. Prevăd aceste întîmpi-nărl şi de aceea mă grăbesc a le răspunde.
Ştiu că oare-care spirite critice cari di-solvă ideile şi sentimentele mal cumplit prin analisa lor neînduplecată de cît prin o luptă făţişe, obiclnuesc a zice:
«Ce rost are să se declare cine-va naţionalist. Toţi suntem naţionali şi dacă toţi suntem naţionali, nu poate fi aci nici o deosebire între partide, deci ideia naţională nu poate constitui un punct de program.»
Da, suntem toţi naţionali, şi într’o ţară în care toţi ne acusăm de lipsă de patriotism, este destul a spune că nu ne îndoim de patriotismul nimănui. Toţi suntem naţionali, fără îndoială, dar putem fi mal mult safl mal puţin naţionali. Gambetta zicea că nu acelaşi patriotism se cuvine unul popor care are graniţile ştirbite şi uuul popor care ’şl are teritoriul întregit. Nu acelaşi patriotism se cuvine de o potrivă nouă, şi unul popor insular ca cel englez, ori unei’naţiuni care ca cea grecească are un litoral întins şi nu e ameninţată de cît dintr’o singură parte, şi chiar d’acolo numai de imperiul otoman. Nu acelaşi patriotism ne poate salva pe noi cari suntem asvîrliţl aci, pe malurile Dunării, d’acurmezişul neînfrînatelor porniri ale popoarelor nordice spre mările calde şi la punctul de încrucişare al rivalităţilor marilor imperii. Nu acelaşi patriotism se cuvine nouă cari pe lingă pericolul din afară avem să rezistăm cuceririi interne a elementului străin din lăuntrul hotarelor noastre.
Şi cînd, aflîndu-ne în aşa situaţie în cît numai un patriotizm mult mal dirj de cît al altor popoare ne-ar scăpa singur' de primejdiile ce ne împresoară, cînd zic vedem că sentimentul patriotic e mult mal slab la noi de cît la alte popoare mal privilegiate de cît noi, atunci trebue să recunoaştem că în primul rînd se cuvine să rădicăm moralul ţării aceşteia, şi că e mal salutar de a întări sentimentul patriotic de cît de a pune virgule în texte, ori de a cîrpăci articole de legi.
Dacă aceasta trebue să fie grija noastră de căpetenie, apoi această sarcină trebue să şi-o ia partidul conservator. Cînd sentimentul naţional e slăbit la un popor, e datoria de căpetenie a partidelor conservatoare de a’l întări.
In adevăr, conservatismul este o doctrină care urmărind un ideal cît mal măreţ al rasei, este în stare a face—pentru urmărirea acelui ideal—jertfe mal mari de cît alt partid, de altminteri şi el naţional, dar care este mat puternic stăpînit de idei umanitare ori de grija intereselor materiale.
Acest ideal măreţ dă conservatismului strălucirea Iul; sacrificiile ce le cere în schimb îl fac adese-orl impopular.
Care sunt aceste jertfe pe cari le presupune conservatismul?
Voi da cîte-va exemple spre a fi mal bine priceput. De pildă, în materie de învăţămînt, voim ca şcoala să nu aibă numai o menire utilitară. Şi cînd cerem ca măcar acele clase de tineri cari sunt chemate a avea un rol determinant asupra afacerilor publice să nu se îndeletnicească numai cu studii de folos practic, cum ar fi comptabilitatea de pildă, ori limbele moderne, ci să sacrifice ani de zile pentru studiarea limbelor moarte, şi a-şl petrece o parte din tinereţea lor într’o lume desinteresată, acest mare sacrificiu îl cerem pentru a sluji marile interese morale ale neamului nostru. Cînd în ordinea socială, cînd în materie politică şi special în materie de sufragiii, nu admitem o absolută egalitate care la prima vedere e foarte seducătoare, cînd izbim în ceea-ce se chema într’o veme drepturile naturale, nu facem aceasta călăuziţi de dorul egoist de a stabili o inutilă inegalitate, ci pentru că credem că o atare organizaţiune e mal potrivită pentru a îndeplini ţelurile transcendente ale unul popor.
Pentru aceste cuvinte, singura politică care ne poate conveni e aceea care căutînd să îndeplinească îmbunătăţirea stării materiale a tutulor claselor societăţii, nu crede, cum s’a zis de un bărbat politic, că ţinta eivili-zaţiunilor se rezumă numai în sporirea avuţiei generale, ci încă şi mal ales în cultura intelectuală şi în ridicarea morală a cetăţenilor.
Aceste idei, d-lor, le-aţl auzit exprimîu-du-se în mal toate euvtntările ce s’afl rostii azi după amiazl şi la acest banchet.
Cînd dăm şcoalel întâietatea Î11 preocupările noastre; cînd în materie de învăţă-niînt voim să dăm precădere părţel morale şi educative asupra părţii utilitare safl chiar exclusiv intelectuală; cînd în materie socială dăm mal puţin preţ creaţiunilor artificiale safl îmbunătăţirilor efemere săvîrşite prin mijloace autoritare, de sus în jos, şi voim în primul rînd să răsplătim, prin privilegii date dreptului de asociaţiune, acele creaţiunl spontanee cari desvelesc în păturile de jos o energie şi un simţ de prevedere demne de toată lauda; cînd în materie administrativă preferim să sacrificăm chiar unele îmbunătăţiri materiale, cum e un petic de şosea safl o bucată de zăgaz ce pretinşii administratori cu mină de fier-se laudă că pot săvîrşi numai cu străşnicie arbitrarului; şi cînd înainte de toate
www.dacoromanica.ro
SUPLIMENT GRATUIT LA ZIARUL «EPOCA»
voim să facem să predomnească, în materie administrativă, ideea Înaltă de autoritate, spiritul de legalitate, şi cari vor restaura şi vor face populară adevarata noţiune a ordinel; cînd cerem, zic, toate acestea, suntem călăuziţi de acea idee morală de care vă vorbeam, care singură poate regenera moravurile uoastrc politice.
Voesc, domnilor, să ridic paharul med în sănătatea acelora cari ne vor sprijini în această muncă. Negreşit, această sarcină aparţine timpului şi piuă la un punct tre-bue să lle opera tuturor.
Totuşi este o instituţiune care în deosebi trebuie să sprijinească silinţele noastre: aceasta este şcoala.
Ridic dar paharul meu în sănătatea corpului didactic (aplause), care e represintat în mod atit de strălucit astă seară.
Răspunzîud toastului D-lul doctor Istrati, vreau să beau In sănătatea tuturor membrilor corpului profesoral ce se află întruniţi astâ-seară aci.
Cînd am rugat azi după amiazl pe d. Istrati să ne presideze, d-sa, cu modestia care îl caracterisă mi-a zis : ml-al făcut o farsă. Nu, n’am făcut o farsă, am voit să dăm o indicaţiune. (Aplause).
Am credinţa că corpul profesoral va fi un aliat preţios pentru opera de regenerare morală a ţârei. Corpul profesoral are toate însuşirile necesare pentru a îndeplini această misiune. El este elementul politiceşte cel mal independeut din ţară. In tot-d’a una el a fost la înălţimea chemării lui. Am văzut pe marii proprietari decapitîudu-se singuri cu ocazia ultimei revisuirl de constituţie, am văzut pe comercianţi îngenunchiaţl de banca naţională, dar corpul profesoral a ştiut pînă azi să-şi păstreze independenţa.
In toate mişcările naţionale ori politice, corpul didactic a ştiut să fie de partea unde era meritul. Cînd a fost partidul liberal în splendoarea lui şi cînd ţara aştepta propăşirea de la dînsul, profesorimea a spri jinit partidul liberal.
Cînd azi se vede că partidul liberal şl-a istovit puterile de muncă, profesorii, cari pînă aci treceaiŢde liberali,s’aQ depărtat de dînsul.
Cînd a fost cestiunea uaţiouală la ordinea zilei, şi pe cînd alţii exploataţi această cestiune în mod criminal, fără temere de a expune ţara celor mal mari neajunsuri şi cu hotărîrea de a înăbuşi pe urmă această mişcare în interes de partid, corpul profesoral a dat în acea mişcare contingentul cel mal numeros şi pot adăoga cel mal inteligent, căci a priceput că mişcarea nu putea avea de cit un caracter cultural.
Dar pe lingă că corpul profesoral e independent, el mal e şi elementul nostru politic cel mal desinteresat.
Mulţi din cel ce ne sprijină, ne daii ajutor cu gîndul că concursul lor va fi răsplătit. Li bine, ţinem să o declarăm, pe cînd suntem în oposiţie,— şi voim în aceasta să ne deosebim de liberali — că nu pricepem ca, venind la putere, să turburăm, pentru a răsplăti o clientelă politică, siluaţiunile dobîndite de slujbaşi al Statului prin muncă şi merit.
De aceea cu alît mal mult preţuim concursul profesorilor, cari dîndu-ne sprijinul lor nu ne cer slujbe în schimb.
Fie că pornirile lor nu-1 Sndrumează spre posiţiunl Invidiate de alţii, fie că unele legi de incompatibilitate nu-1 autoriză să râvnească la unele demnităţi politice, profesorii sunt în măsură a da un sprijin desinteresat partidelor politice. (Aplause).
Ştiu, d-lor, că adese-orl s’a zis, că belferii aă un spirit îngust şi egoist; s’aă acuzat profesorii că nu sunt conştiincioşi, că nu se gîndesc la alt-ceva de cît d’a da muncă puţină şi d’a lua leafă mare. Dar chiar dc ar fi aşa, lucrul n’ar fi de mirat. Ca să te jertfeşti, trebue să aibl un ideal.
Să creăm dai- acest ideal. Să arătăm corpului profesoral că dacă opera pe care am vrut s’o facem prin legi pripite a dat faliment, îndreptarea n’o putem găsi de cît în ridicarea morală a ţărel, şi' că profesorii trebue să fie artiganil acestei opere de ridicare morală.
De aceea închin paharul meu în sănătatea corpului profesoral. (Aplause prelungite).
TOASTUL D-luî DISSESCU
Domnilor,
Viaţa socială şi politică se desfăşură sub influenţa a două principii, cari sunt în acelaşi timp două mari forţe: Cugetarea şi Acţiunea. Cugetarea se personifică în ştiinţă, Acţiunea în viaţa socială, şi mal cu seamă în întru Statului şi a naţiunel, se personifică în bărbaţi politici cari guvernează şi sunt guvernaţi.
Dacă tot-d’auna aceste două forţe ar fi pudut să meargă paralel, împreună una cu alta, să nu fie în luptă, de sigur, n’ar fi putut, acum trei secole, un mare scriitor italian,', să zică cuvintele acestea dureroase, care. să pot aplica şi astă-zl, că «Politica este mat mult arta de a înşela popoarele de^ cît arta de a le guverna». (Aplause).
’Ml vine, Domnilor, în minte, comunicarea unor im presiuni găsite în hîrtiile lui Claude Bernard, comunicare făcută de d’Arsonval, Profesoral de la College de France, Academiei din' Paris. Sunt trei clase de oameni. Unii merg de la idee la fapt. Aceştia sunt idealiştii. Ei subordinează faptele ideel. Câ-utind confirmaţiunea ideilor lor, consideră pe acelea cari le stabilesc, si neglige pe cele opuse. Alţii merg de la 'lâpt la idee. Aceştia sunt oportuniştii. Ei stabilesc ideile după interesul faptelor. Aşa s. exs: ideia liber tăţel Presei o înţeleg mal restrîns saă mal întins după cum variază situaţiunea politică. Ast-fel sunt politicienii cari ne vorbesc de ideile mari şi generoase, de marile libertăţi, într un fel, cînd sunt la guvern, într alt fel cînd sunt în oposiţie. In genere politicianul urmăreşte păstrarea Puterei! O Presă puternică, violentă, sdruncinâ soliditatea guvernului. Iacă faptul. De aci necesitatea ideii: restringerea Jibertăţel Presei, critica instituţiune! juraţilor, proclamarea principiului că viaţa privată a omului public este încunjurată de un zid peste care nu se poate trece. Acelaşi politician este în opoziţie? El are interes de a ataca cît mal tare guvernul. Iacă faptul. De aci ideia că libertatea Presei poate merge pînă la licenţă, că Presa trebue pusă la adăpost de orl-ce măsură jignitoare, că viaţa privată a omului public este amestecată cu viata lui publică.
Mal este o a treia categorie de oameni. Aceştia caută să lege faptele şi ideile în-tr’un mod indisolubil printr’un raport de causalitate, înlâturînd pe cît se poate erorile. Faptele, departe de a fi despreţuite, trebuesc coordonate în trecut şi preseut. pentru a realisa idealul viitorului. El sunt numărul cel mic, dar numărul acelora cari daă impulsiune unei societăţi pe calea adevăratului progres.
Promotorii, intemeetoril «Cercului Studiilor sociale», au înţeles admirabil de bine misiunea şi influenţa Ştiinţei, a Cugetărel asupra Acţiunel. Aă înţeles legătura intimă a tutulor Ştiinţelor morale. El aă înţeles că din ziua în care Politica va fi o aplieaţiune a Ştiinţei nu se va mal putea zice că Politica este arta de a Înşela popoarele. Atunci ea va fi arta de a le guverna spre binele tutulor şi al fie-căruia.
Să felicităm, Domnilor, pe aceşti înteme-etorl şi să le urăm succes deplin.
Alfred de Vigny, marele poet frances al cărui centenar a fost serbătorit zilele trecute la Paris, să întreabă în una din scrierile sale, ce este viaţa unul mare om politic? El răspunde: «0 idee mare din tinereţe realisată în vîrsta matură».
Mi aduc aminte cu o profundă emoţiune că nimănui nu convine mal bine acest res-puns de cît bărbatului de Stat a cărui pierdere am simţit’o cu toţii. A simţit şi conceput admirabil de bine la tinereţe, idei, pe cari le-a realizat mal tîrzifi. (Aplause).
Urîndu-vă fie-căruia dintre d-tre de a putea evoca cugetarea marelui poet, realisînd mal tîrzifi ceea ce simţiţi şi cugetaţi azi, ridic acest pahar pentru trăinicia Cercului Studiilor sociale, pentru realisarea dorinţei ca Politica să devie cu adevărat o aplica-ţiune a Ştiinţei. (Aplause).
TOASTUL D-luî AL. G. FLORESCU
Domnilor,
îndrumarea politicei pe calea ideilor şi a principiilor, prinde, din zi în zi, rădăcini mal adîncl şi mal puternice.
Constituirea şi lucrările Cercului nostru de studii, este o dovadă mal mult despre această nouă şi înţeleaptă direcţiune.
Astă-zl, mal mult ca orl-eînd, sunt mîndru de a face parte din marea familie conservatoare, care cea d’întîifl a dat semnalul a-cestel ere nouă ce se deschide înaintea noastră, din zi în zi mal largă şi mal fecundă.
Astă-zl mal mult ca orl-cînd sunt mîndru de a face parte din familia conservatoare, cînd văd în faţa noastră, la guvern, un partid politic în care poftele exclud aspiraţiu-nile, în care creeril dispar înaintea stomacului, în care nimeni ne mal fiind demn de a lua puterea, nimeni nu se crede nedemn de a o exercita. (Aplause).
Prin serbarea noastră de astă-zl, serbăm triumful politicei speculative asupra politicei de speculă. (Aplause).
Prin serbarea noastră de astă-zl serbăm ideea, serbăm mal cu seamă ştiinţa. (Aplause).
închin acest pahar în onoarea ştiinţei, acel agent puternic de transformaţiunl politice şi sociale;
în onoarea ştiinţei care, modifieînd neîncetat condiţiunile vieţel, îndulceşte asprimea luptei^ pentru existenţă şi contribue ast-fel la fericirea omenire!;
în onoarea ştiinţei, care ne înfrăţeşte astă-zl, care ne va înfrăţi mîine şi care ne adună aci lntr’un singur gînd : de muncă nepregetată şi dezinteresată;
în onoarea ştiinţei, care deşteptînd conştiinţa şi emaucipînd gîndirea, deşteaptă şi emancipă popoarele. (Aplause prelungite).
TOASTUL D-luî N. GURaN-Craiova
Domnilor,
^ Iniţiativei nobile a d-lor N. Filipescu şi Take Ionescu se daloreşte nu numai plăcerea nemărginită pe care o avem de a fi cu toţii împreună, dar încă şi un rezultat mult mal mare şi mult mal frumos.
In adevăr, d-lor, societatea ca şi indivizii, pentru ca să progreseze, are nevoie de organe. Unul din aceste organe sunt de sigur partidele politice, care se ocupă de o parte însemnată a vieţel societăţel.
Or, d-lor, toţi de sigur aţi ştiut aceasta, da nu toţi am căutat să găsim mijlocul prin care aceste importante organe sociale să se desvolte aşa în cît să răspundămenirel lor.
foţi aţi ştiut că partidele trebue să evolueze pentru ca s i corespundă în fie-care moment necesităţilor sociale, dar nu toţi am găsit că mijlocul cel mal sigur al acestei evoluţii este ca ea să fie dirijată de elita poporului, care se găseşte în fruntea partidelor politice, de inteligenţe înarmate cu ştiinţă, muncă şi experienţă.
In acest scop s’a creat Cercul studiilor, şi ideia generoasă, ideia nobilă a acestei crea-ţiunl se datoreşte incontestabil d-lor Filipescu şi Take Ionescu.
D-nealor aii simţit şi au căutat să reali-seze această mare ideie de progres real, ca prin mijlocul acestui Cerc de studii să caute să dirije evoltiţiunea de care am vorbit.
De sigur, e mare meritul d-lor.
Dar, d-lor, facerea acestui Cerc nu ar fi fost posibilă, fără ca un curent să nu se fi creat în societate în această direcţiune; şi acest curent a fost creat de multă vreme de către unul din fruntaşii partidului conservator de astă-zl, de către onor. d. Panu (Aplause).
D-salo i se datoreşte, in mare parte, directiva pe care o avem noi astă-zl, d-sale i se datoreşte frumosul rezultat al înfiinţări Cercului de studii, pentru că, graţie d-sale, ideia era coaptă de mult.
Do aceea, permileţl-ml să ridic acest pahar în sănătatea d-lul Panu, căruia îl urez aceeaşi energie pe calea progresului pe care a avut’o pînă astă-zl. (Aplause).
TOASTUL D-luî N. ATH. POPOVICI
Domnilor,
Eîî ştiam că la banchete de asemenea natură se ţin discursuri uşoare, sburdalnice, cari să producă o mişcare ilariantă.
El bine, aci s’afl făcut discursuri de pro-lesil în loc de toasturile obicinuite, discursuri cari aă reclamat o încordată atenţiune.
Aceasta mă face şi pe mine să urmez a-
ceiaşl cale, pentru a nu face o notă discordantă.
D-lor, ştiţi ce s’a întimplat în timpii din urmă. Sunt aproape doi ani de cînd se încearcă tot felul de mijloace pentru a administra această nenorocită ţară, fără ca să se poată ajunge la vre-o soluţiune satisfăcătoare.
Aceasta este şi una din cauzele cari ne-aă adunai aci. '	•
D-lor, întrunirea ideii de ştiinţă cu ideia de politică, a fost o iluzie pînă astă-zl, şi aceasta este cauza că ne găsim astă-zl în halul acesta de administraţie a ţărel.
O .idee fericită a fost aceasta de a se întruni ideia de ştiinţă cu ideia politică; mulţi o doreai! aceasta în ţara Românească, dar nimeni pînă astă-zl nu se încercase s’o rea-liseze.
Trebue să fim fericiţi că conducătorii noştri aă luat hotărîrea de a ne conduce pe calea adevăratei politici, a politicei prin ştiinţă.
Cauza, d-lor, pentru care partidul liberal, în mal puţin de 2 ani, a reuşit să se compromită în ţară, şi să ne compromită pe toţi In străinătate, a fost şi este că nu s’a convins că politica este înainte de toate o ştiinţă, pe care trebue s’o înveţi mult şi bine, înainte de a pretinde să conduci o ţară.
De aceea conducătorii noştri şi-aă zis: acest sistem trebue să înceteze, şi reuşita Cercului de studii este o garanţie pentru viitor.
Eă ridic toastul meii pentru iniţiatorii a-cestel ide! măreţe de a întruni politica cu ştiinţa, de a fatje în viitor politică bazată pe ştiinţă şi pe interesul general, iar nu pe artificii şi pe interese meschine. (Aplause).
TOASTUL D-luî CONST. LAHOVARI
Domnilor,
După atîlea cuvlntărl atît de frumoase, după atîtea cuvlntărl unde se simte o mişcare sufletească care pleacă dintr’un sirnţi-mânt adânc de solidaritate şi de ideal politic, din care se vede că politica nu este numai o firmă subt care se ascund numai pofte, nu este numai fraze, mie îmi vine foarte greii să mal iau cuvîntul într’o adunare atît de impunătoare.
Tin, însă, să zic şi efl cîte-va cuvinte.
D-lor, un lucru care este foarte însemnat astă-zl este, că liberalismul este în decădere în toate părţile Europei; acest fenomen politic este foarte însemnat, şi este însemnat pentru că liberalismul ast-fel cum s’a prezentat în timp de 60 ani, a fost atît de fermecător, în cît a putut să amăgească spiritele, a putut să facă ca lumea să creadă că cuvîntul singur de liberal este un pana-ceil universal.
Liberalismul este în decădere, şi iată pentru ce.
Orl-ce om, care are o doctrină, trebue să fie consecinţe cu acea doctrină; omul consecinţe doctrinei liberale trebue să ajungă la anarhie, liberalismul astă-zl nu poate să fie de cît anarhism.
Iu adevăr, liberalismul este acea doctrină care îşi închipue că individul este o divinitate în societate şi că această entitate metafizică are ţoale drepturile fără să aibă nici o datorie, şi de aci d-lor liberalismul trebue să ajungă negreşit la anarhie, căci un zeii trebue să aibă toată libertatea să se desvolte şi nu are nevoe de nici o lege.
Iată pentru ce ideia conservatoare şi conservatismul a cîştigat în timpii din urmă atîta teren în toate spiritele cari se gîndesc şi cari cred că ştiinţa şi experienţa este terenul cel adevărat al politicei şi experienţa mal cu seamă trebue să conducă pe omul de Stat.
De aceea, d-lor, acest Cerc de studii pe care d. Filipescu a avut onoarea să îl înte-meeze, este lucrul cel mal nemerit, este calea cea mal bună pentru a conduce ideea conservatoare la isbîndă.
Să ’ml permiteţi dar să închin paharul mefl în onoarea d-lul Filipescu, iniţiatorul acestui Cerc. (Aplause).
TOASTUL D-luî B. PĂLTINEANU
Domnilor,
Ar fi cutezător din parte-mi ca la această oră să ţin un discurs. Nu voi face de cît să aduc o salutare şi să închin un pahar în sănătatea unor prieteni pe cari nu voi să’I despart de noi ftind-eă fac parte din noi, dar cari totuşi cred că merită o menţiune specială: In sănătatea amicilor din provincie cari atl venit de la munte şi de la Dunăre, de la Severin pînă la Dorohoifl, ca să arate că viaţa care bate în capitală este împărtăşită de toată ţară. Şi la rîndul său, viaţa de la periferie se resnînge asupra Capitalei (Aplause).
Doresc ca al doilea Congres, pe care îl va ţine «Cercul studiilor sociale» şi care de sigur va fi şi mal impunător, să 'fie ţinut în a doua capitală a ţărel, în Iaşi, şi doresc ca de aci înainte din oraş în oraş congresul acestui Cerc să ducă cuvîntul cel bun în toate marginile ţărel; căci viaţa unei ţări nu treime să fie mărginită numai în centrul ţerel, ci pe toată suprafaţa el. (Aplause).
Domnilor, în ce mă priveşte, — dacă ’ml este permis să aduc o notă personală in această sărbătoare,—vă voitt spune eă acest Cerc de studii şi în general direcţiunea dată actualmente politicei partidului conservator, oferă cel mal frumos cîmp de muncă şi cea mal deplină mulţumire sufletească pentru tinerii pe cari o pornire interioară îl împinge a consacra şi intereselor generale o parte din timpul şi preocupaţiunile lor.
Nu sunt două luni de cînd la banchetul dat în onoarea d-lul Filipescu, acest poet al politicei, (aplause) am avut lacrăml tu care se amesteca şi un sentiment de mălmire şi de îndoială pe lîngă cel de bucurie. Astăzi nu este în sufletul med de cît speranţă şi credinţă.
Mi se pare, cu tot scurtul timp ce a trecut la mijloc, că a fost un vis urît timpul în care am fost departe de d-voastre.
Şi pentru ca să vă explicaţi acest fenomen moral, e destul să vă spun că unul dintre corifeii partidului astăzi la putere,— unul dintre acel augurl care dintr’o pivniţă oare-care participă la direcţiunea acestui guvern, de care nu ştii dacă trebue să riz.I satî dacă să plîngl, mi-a zis lntr’un moment de francheţă : «Nouă ne pare bine că
al plecat de Ia noi. Nouă nu ne plac oameni entusiaştl, ne plac oameni de socoteală.»
Să rămîe cu socotelile!—Efl bine cuvîn-tez ziua în care am plecat de la aceşti oameni de socoteli şi am venit aici unde pe lîngă socoteală am găsit şi idei şi entusiasm. (Aplause).
TOASTUL D-luî M. VLADESCU
Domnilor,
Vor fi în curînd 10 ani, de cînd întors în ţară mi-ani pus munca mea în serviciul el pe o cale cu totul deosebilă'de a luptelor zilnice, de a luptelor politice.
Am urmărit însă cu atenţiune întreaga mişcare politică din ţara noastră şi am aşteptat necontenit momentul ca să văd inau-gurîndu-se o eră nouă, o eră corespunzătoare situaţiunel şi cerinţelor de azi ale ţârei noastre. Şi, d-lor, în acest timp, dintre toate curenteie am ales pe acela care mi s’a părut cel mal sănătos, curentul radical.
El bine, d-lor, vă mărturisesc că astă seară pot cu adevărată ^credinţă afirma că dv. inauguraţi şi puneţi bazele unei adevărate ere nouă în viaţa noastră politică. Prin înfiinţarea acestui cerc de ‘studii sociale,
noii pentru" partidele de^guvernămîntîn ţara
noastră, însemnat ca roade şi mal ales în-sănătoşitor pentru întreaga noastră atmosferă politică, veţlTeuşi 'cu alît mal virtos cu cit veţi atrage în sinul dv. toată tinerimea cultă, care îşi dă munca pentru propăşirea, desvoltarea şi întărirea ţărel.
Este, d-lor, un merit însemnat, deosebit al partidului conservator, arătat pînă, mal deună-zl ca un partid duşman ţărel şi hulit ca un partid retrograd, că el cel d’întîifl, a înţeles că vechile clişeurl trebuesc să înceteze, dacă vrem ca statul nostru să prezinte toate caracterele unul stat cu adevărat civilizat, demn de a figura în concertul statelor civilizate Europene.
D-v aţi deschis d-lor porţile elementului tlnăr radical şi suut mîndru că împreună cu d. Panu, ne aflăm în mijlocul d-v.
Este d-lor o mare virtute cetăţenească ca în contra tutulor pasiunilor şi urilor deslăn-ţuite cu furia cea mal vijelioasă a vînzăto-rilor de vorbe şi calomnii, să stal neclintit ca stejarul puternic ce nu’şl pleacă capul furtunel şi să’ţl dai munca ta acolo unde eşti convins că este bine pentru propăşirea şi prosperitatea ţărel. Şi, D-lor, şeful partidului radical, v’a ales pe d-v., partid format din oameni culţi, din numeroase elemente tinere şi culte, cari n’afl altă dorinţă de cît ridicarea şi întărirea ţărel, cari n’afi alte aspiraţiunl de cît să vadă râspîndită buna stare şi bine-facerile culturel pînă în stratu-rele cele mal profunde ale societăţel noastre.
Şi cînd, d-lor, inauguraţi prin acest cerc de 'studii sociale o metodă nouă, metoda ştiinţifică prin care studiaţi toate situaţia-nile şi stările de fapt, din care apoi, ca conduşii necesare, să indicaţi soluţiuuile cele mai nemerite, cînd pe de altă parte deschideţi porţile largi tineretului cult doritor de muncă şi gelos de prosperarea ţărel. cînd faceţi partea cea mal largă corpului didactic şi din el adevărata pîrghie de transformare socială a ţărel, nu pot de cît să ridic acest pahar pentru prosperitatea partidului conservator reintiuerit şi viguros. ("Aplause).
TOASTUL D-luî N. GANE1
Domnilor,
Noi profesorii, cari zilnic învăţăm pe şcolarii noştri, am avut atîtea de învăţat astă-zl, că nu era să mal luăm cuvîntul; nu putem însă să ne stăpînim bătăile ini-mel şi să nu subliniem cuvintele calde ale d-lul Nicu Filipescu, adresate în special nouă, modeşti dar stăruitori colaboratori al propăşirel neamului romîuesc.
Aproape esclusiv,—atît la şedinţa Cercului cit şi la acest banchet,—mal toţi oratorii s’afl ocupat de şcoală, de rolul şcoalel şi de roadele sale. Noi profesorii suntem cel d’în-tăifl cari recunoaştem că şcoala, cu tot progresul netăgăduit ce a făcut, n’a dat roadele ce cu toţii eram în drept să aşteptăm. Căuşele de sigur sunt variate şi cele mal multe aii fost expuse cu multă pricepere de mulţi dintre domniele voastre. In puţine cuvinte voesc să insist şi efl asupra uneia din cele mal principale.
Cel mal principal factor în şcoală este, fără îndoială, profesorul; de aceea o mare parte din lumea noastră pe profesori numai i-a acuzat şi ’I acuză dc roadele ce ne-a dat şi încă ne dă şcoala. Aceasta nu poate fi adevărat. Sunt dintre acel profesori, cari recunosc că corpul profesoral suferă şi el de multe păcate, suferă de boala mediului în care trăeşte şi nu ştifl dacă el safl acest mediii este mal vinovat de infructuositatea şcoalel.
In epoca aşa zisă de renaştere a noastră, dascălii, mari şi mici, jucafl un rol important pe terenul cultural şi educativ al neamului nostru;—el mergeafl mînă în mînă cu toţi bărbaţii noştri de seamă în lupta pentru revindeenrea tuturor drepturilor, pentru instruirea şi luminarea poporului, pentru educaţiunea şi cultivarea tuturor sentimentelor frumoase şi patriotice. Atunci profesorul era cineva:— i se dedea stima şi con-sideraţiunea, prestigiul şi intâetatea,— lucruri indispensabile pentru ca el să poată cu succes reuşi în misiunea sa grea şi delicată.
Încetul cu încetul insă pătura dirigentă a găsit că dascălii deveneafl,—în comuna lor colaborare—mal incomozi de cît alte elemente nuol, cu totul nepregătiie, ba chiar ignorante în ce priveşte greaua problemă a instrucţiunel şi educaţiunel fisiee şi morale a generaţiunilor tinere.
Partidele politice,—mal cu seamă partidul aşa zis popular, acel partid, care ş’a mărit cadrele, ş’a îngroşat rîndurile cu toate acele elemente cari n’aveafl alt ideal de cît inbo-găţirea repede şi traiul bun, cari nu price-peafl şi nici să gtndeafi la viitorul ce se pregătea acestei ţâri; acest partid s’a isolat sistematic de corpul didactic prin intermediul căruia, în chip conscient, trebuia să fie necontenit în contact cu poporul. Profesorii nu numai n’aft fost încurajaţi şi secundaţi în misiunea lor,—dar lucru regretabil, — el aii fost puralisaţl, căci nu arare-orl aii fost cu violenţă şi pe nedrept criticaţi chiar lle părinţii şcolarilor lor. Şi autorităţile şcolare superioare, — se vede tot sub lurîurirea
acestui mediii social,—n’afl fost mal fericite în legiuirile şi regulamentările lor. Ele aii crezut că prin măsuri de străşnicie şi prin critici necumpătate vor putea îndrepta răul. Ele ai! uitat că asemenea măsuri înăspreau lucrurile, descurajau pe cel buni şi nu făceai! nici un servicii! causel.
O asemenea stare de lucruri trebuia să înceteze şi semnalul s’a dat, cum era şi firesc, sub auspiciile partidului conservator, acest partid care n’a jertfit şi nu va jerfi nici o dată pentru popularitate deşeartă şi refl înţeleasă, adevărurile {(cele mari, problemele cele importante şi de la resolvarea cărora depinde viitorul mal bun al acestei ţări (Aplause).
Pentru prima oară văd că un partid politic, prin organul unora din cel mal autorizaţi membrii al sel, pune cu tărie adevărata problemă:* ridicarea morală, culturală şi intelectuală a poporului nostru, în mediul în care încă ne găsim, nu putem s’o obţinem de cît prin şcoală; şcoală dar trebue să fie prima şi cea mal de căpetenie preocupare a noastră.»
Noi profesorii suntem recunoscători tuturor acelor bărbaţi, cari preocupaţi de viitorul acestei ţări şi înţelegînd rolul covîrşitor ce trebue să joace şcoala în Stat, sunt ho-tărîţl a se pune cu totul în serviciul şcoalel, slînd în raporturi mal strlnse cu apostolii şcoalel, dîndu-le tot concursul necesar îndeplinirel misiunel lor.
Era necesară, era neapărată chiar o reae-ţiune în această privinţă şi înfiinţarea Cercului de studii pe lîngă clubul conservator de către d-nil Take Ionescu şi Nicu Filipescu, aceste ilustraţiunl ale tineretului nostru, aceşti oameni cu sentimente profunde pentru ţară şi neam, este un început strălucit al acestei reacţiunl binefăcătoare.
Numai printr’o comunitate de vederi şi o acţiune comună între pătura dirigentă şi corpul profesoral, şcoala va putea da roadele sale binefăcătoare, numai ast-fel profesorii, dindu-şl din ce în ce mal bine seamă de înalta lor chemare, ’şî vor putea face mal cu dragoste datoria.
Mă bucur că suntem foarte bine represen-taţl în această adunare de elită şi sunt sigur că răspund sentimentelor mare! majorităţi a corpului secundar din ţară, cînd aduc omagiile mele d lui Nicu Filipescu, pentru cuvintele calde şi încurajatoare cu care ne-a cinstit în toastul ce-a ridicat pentru noi.
Terminind. ridic şi efl toastul mefl în sănătatea d-lor Take Ionescu şi Nicu Filipescu, iniţiatorii Cercului de studii, menit a produce o întreagă revoluţiune în moravurile noastre politice şi sociale. (Aplause).
TOASTUL D-luî General TAMARA
Domnilor,
E, în adevăr, mare curagifl ca să iau cu-vintul după oratorii iluştri carli-am ascultat.
Vă promit însă, că voi fi foarte scurt.
Cînd vă văd pe d v, tinerimea cultă, cu însuşiri superioare şi inimă caldă, grupîn-du-vă în jurul ideilor conservatoare, mie, ca bătrîn, mi se umple inima de bucurie, căci văd viitorul partidului conservator, progresul ţărel, asigurat.
’Ml închipui cită mulţumire sufletească trebue să simtă venerabilul nostru şef, d. Lascar Catargi, şi fruntaşii noştri cari poartă drapelul conservator 'cu atîta fală, cînd văd că afl cui să-l încredinţeze, cînd văd că acel cari afl să-l urmeze îl vor purta cu demnitate.
D-lor, cum însă într’un regim constituţional este de neapărată trebuinţă să avem două partide de guvernământ, simt o mare durere cînd văd frămînlările ce se petrec în partidul ce ne guvernă astă-zl, cînd văd marile greşeli săvîrşite în timp numai de 18 luni de cînd aii puterea.
Au debutat cu scuzele umilite de la Iaşi şi afl urmat cu lovirea magistraturel; afl înjosit cestiunea naţională pe care în opo-ziţiune o exploatau cu atîta foc; afl lovit în Biserică, detronînd în mod nelegiuit pe capul el, şi ca culme afl compromis apăra-rarea ţărel, declarlnd că armata noastră are ciomege lu loc de arme.
Cînd văd toate acestea, cînd văd ura neomenoasă şi răzbunările zilnice la cari se dedafl, mă cuprinde o amară mîlmire şi as dori să văd în faţa noastră, partidul liberal curăţit de aceste păcate şi demn de a ne guverna.
Efl ridic toastul mefl pentru curăţirea şi îmbunătăţirea partidului liberal. (Aplause).
TOASTUL D-luî G. RĂDULE3CU
Domnilor,
De şi aparenţele ar face să se crează contrariul, nu putem, totuşi, ascunde că noi, cel adunaţi aci, sîntem învinşii de anul trecut. Această situaţie—cînd se ştie, mal ales, ce afl devenit învingătorii — ’ml aminteşte o anecdotă, care, tără să aibă raport cu mitologia, ca anecdota d-lul Carageale, se potriveşte de minune cu starea de azi a noastră.
După o campanie în care armatele franceze fuseseră biruite de Englezi, Napoleon, ca să ridice moralul oştire! sale, orîuduise o mare revistă militară.
Pe cînd defilafl soldaţii răniţi în campa] nie, marele împărat se întoarce către ambasadorul Angliei, care se afla în suită, şi ’I zice cu mîndrie :
—	Observi, excelenţă? Fie-care din sol daţii aceştia poartă pe faţă semnul vitejiei.
La care Englezul răspunde:
—	Da, Sire, de cît daca răniţii sînt viteji, ce sînt cel cari ’l-aft rănit?
Şi Napoleon replică :
—	Aceia afl murit!
Daţi-mi voe, domnilor, ca, urmînd exemplul dat la Caracal de d. Take Ionescu, maestrul cuvîntulul, să închin paharul mefl lu amintirea acelora cari, rânindu-ue, afl murit—politiceşte. (Aplause),
Ai! mal vorbit: d. I. L. Caragiale, pentru bărbaţi de Stat luminaţi al partidului conservator un toast plin de spirit, care, din nenorocire, n’a fost stenografiat; d. Victor Ionescu, pentru d. Carp, d. Rădulescu-Ca-racal, pentru d-nil general Mânu, Cantacu-zmo şi I. Lahovari; d. G. Dimitrescu-Brăilu, pentru d. Aug. Dimitrescu, care a scris biografia lui Barbu Catargiu; d. C. llădulescu-Severiu, pentru partidul conservator etc. ele.
www.dacoromanica.ro