Supliment gratuit la, ziarul EPOCA
Sâmbătă, 13 Septembrie, 1897.
DISCURSUL
D-LTJI
1 > I >1 I TRIE STE 111>Z A
St oştit in întrunirea publică de ta Or/eu ta *»î Septembrie t&fl-l.
Domnilor!
Sunt chemat să vorbesc astăzi despre o cestiune mare şi însemnaiă, despre Gestiunea. Naţională, despre cestiunea cea mal populară în Itomînia.
Sarcina este grea. Voi căuta s’o îndeplinesc aşa după cum ’ml dictează conştiinţa şi inima domniilor voastre.
Că Gestiunea Naţională este populară, nu mal încape nici o îndoială. Toţi o simţiţi, lumea întreagă o ştie, streinătatea o cunoaşte. Avem şi o dovadă oficială. In parlamentul marelui imperiu vecin s’a zis de o voce autorisată: «este necontestat că cu-«rentul naţional în Romînia este foarte în-«tins şi puternic.» Aşa este. Acest adevăr e netăgăduit! (Aplause nesfîrşite).
De ce insă Gestiunea Naţională este populară? Răspunsul e scurt: pentru că este înţeleasă de toată suflarea Romîuească, de la mic pînă la mare. de la copil pînă la bălrînl, într’un cu vin t, de toţi cari merită numele de Romîn. (Aplause).
Dar pentru ce Cestiunea Naţională este înţeleasă de toată suflarea romtnească ? Şi aci răspunsul e uşor de dat: Pentru că fiecare simte şi ştie că ea cuprinde cestiunea de existenţă a neamului romînesc, pentru că fie-care simte şi ştie că dacă va fi nepăsător în această cestiune, comite o sinucidere naţională, (Aplause).
In ce consistă însă Gestiunea Naţională? Ea consistă in pericolul iminent în care se află trei milioane de Romînl, jumătate din populaţiunea regalului nostru, de a fi desnaţionalisaţf, de a fi desfiinţaţi. Ea consistă în convingerea ce avem că esistenţa Regatului nostru este strlns legată de esis-lenţa a celor trei milioane de Romînl în afară de Regat. Ea consistă în aceasta, că ea e o luptă pentru esistenţa neamului romînesc. (Aplause).
Cestiunea Naţională consistă In aceasta, că s’a strlns neamul romînesc întreg sub un stindard, pe care sunt scrise cuvintele nemuritorului Ion Brătiami;—«D/c unii: «cînd elementul romînesc va peri în Iran-«silvania, va peri şi în Romînia ; dar eu «jîic — că nu va peri nici în Transilvania, «nici în Romînia, şi nu va peri nici o «dată.» (Aplause).
Sub stindardul, pe care stau scrise aceste cuvinte, suntem astăzi întruniţi. Sub inspiraţi unea asestor cuvinte vom esamina la un loc Gestiunea Naţională. Conduşi de adevărul ce conţin aceste cuvinte ale nemuritorului bărbat al naţiune!, ne vom convinge că noi, aceşti din Regat, trebue să luptăm mal tare şi mal energic încă pentuu esistenţa neamului romînesc de cît fraţii noştri de peste Carpaţl (Aplause), pentru că noi în Regat suntem stmburele neamului romînesc, pentru că noi suntem răspunzători de viitorul acestui neam. Da! cu toţii trebue să luptăm, ca cuvintele lui Ion Brătianu să fie tot-d’a-una o realitate.
înainte de a examina situaţiunea de faţă, este de nevoie să aşezăm basa discuţiunel.
Acesta este necesar, fiind-că mulţi caută să întunece discuţiunea, pentru ca, la umbră şi în întunerec, să suprime însăşi cestiunea. Aceasta e necesar, pentru că la această încercare de a întuneca şi de a suprima Cestiunea Naţională, ş’ail dat mina oameni puternici din lăuntru şi din afară (Aplause).
E necesar să aşezăm basele discuţiunel pentru că trebue să ne luminăm Înşine mintea şi să ne deschidem ochii ca să ştim, fără îndoell cu certitudine, ceea-ce e de datoria noastră să facem.
In toată cercetarea noastră, nu trebue să perdem din vedere că Gestiunea Naţională nu e cestiunea soartc! unul oraş, a unei pături sociale, ci cestiunea soartel întregului neam romînesc.
* ■
* *
Prima întrebare care se pune este •. — cum s’a născut Cestiunea Naţională, şi unde s’a născut ea P Răspunsul este scurt şi cuprinzător. Cestiunea Naţională nu s’a născut în Regat. Ea nu s’a născut nici prin noi Roinînil din Regat nici prin fraţii romînl In afară din Regat. Ea s’a zămislit din nedreptate şi din inichi late. Ea a luat naştere acolo, unde s’a desfiinţat dreptatea.
Noi Romlnil, toţi la un loc, putem es-clama:—Val vouă, cari aţi scornit răul Val vouă, cari persistaţi In răutate! Căci Dumnezeb a tot puternicul nu vrea nodrep-tate şi răutate de la oameni!
Inimicii neamului romînesc zic şi serii! mereii, că Gestiunea Naţională s'a urzit în Regatul Romîn şi a eşit din grandomania noastră, cari nu ne mulţumim cu ţara pe care ne-a dat’o Dumnezei! şi voim să Intin dem hotarele noastre.
Nimic mal fals, nimic mal inesact. (Apl.) Cestiunea Naţională îşi are originea el în Ungaria, şi s’a născut acolo prin faptele Maghiarilor, prin legile lor nedrepte şi prin călcările lor de legi, prin arbitrarul şi barbaria, eu cari el se poartă cu concetăţenii lor de altă limbă. (Aplause).
Gestiunea Naţională a început Itl Ungaria în momentul în care Maghiarii aii uitat frumosul adagiu al suveranilor monarhiei aus-tro-ungare: — «Justiţia regnorum funda-mentum», justiţia este fundamentul statelor. Gestiunea Naţională în Ungaria a început în momentul In care Maghiarii, puind la o parte acest adagiă, aii luat de conducător al aeţiunel lor nedreptatea şi arbitrariul, afl începui a munci neomeneşte naţionalităţile conlocuitoare eu dînşil şi s’aii asvîrlil chiar asupra steagului împăratului lor de l’afl necinstit. (Aplause).
In nici o ţară din lume nu este şi nu a fost întronată fără-de-legea ca lege, cum este azi în Ungaria. (Aplause). Maghiarii ait făcut legi nedrepte, şi unde acele legi nu le îngăduiau împilarea naţionalităţilor conlocuitoare cu dînşil, el nu s’atl sfiit de a le călca. Unde călcarea legilor nu a fost de ajuns, el aii aplicat arbitrarul şi violenţa.
împilător şi asupritor este Maghiarul, dar Romîiiul este tenace, ţine la naţionalitatea lui. De aproape două zeci de secole şedem aci, pe pămtntul acesta, în care ne afl înfipt strămoşii noştril şi n’am dat îndărăt în faţa ameninţărel maghiare ?
Maghiarul a lovit, Romi nul a rămas statornic şi neclintit; iar cînd violenţa a fost prea tare, el a ridicat glasul la Cer, ca să’l audă Gel de Sus, a ridicat glasul mal tare, ca să’l audă cel cari vorbesc o limbă cu dînsul.
Iată Cestiunea Naţională dincolo de Carpaţl. Şi cînd strigătul de durere a trecut peste Carpaţl în cîmpiile dunărene, atunci s’a transplantat Gestiunea Naţională şi în Romînia. (Aplause).
Nu este vorba, o repet, de luarea Transilvaniei ! Esle vorba că nu putem să ră-minem nepăsători, cînd Maghiarii ieafl toate măsurile de a desfiinţa neamul nostru (A-plause).
Cestiunea Naţională a devenit populară, a fost înţeleasă de toţi, fiind-că toată suflarea romîuească s’a înfiorat cînd a văzut că pe neamul romîn îl ameninţă un pericol iminent, tocmai de unde nu socoteam că poate veni. Cesliunea Naţională In Regat a ajuns acum la un punt, în care cu toţii vedem că nu e posibil un guvern, în ţara noastră, care să ne zică: — să lăsăm pe maghiari să maghiarizeze în pace pe ro-minil din Ungaria, să nu rădicăm glasul ca nu cumva maghiarii să se supere şi să intre guvernul în încurcătură.
A trăit ţara (aceasta un secol şi jumătate sub guvernele Fanarioţilor. Atunci sim-ţimlntul naţional era apăsat, şi resultatul acestei apăsări a fost ticăloşia morală şi materială. Nu mal voim să cădem din noii în acea ticăloşie. (Aplause).
Cînd s’aii introdus în Ungaria legile de la 18(>t), afl intrat atunci eîţl-va romînl în Parlamentul din Ruda-Pesta. Nu a trecut însă mult şi el n’afi putut să stea, alăturea cu maghiarii, cari le înebideafl gura cu violenţă şi fără simţ de echitate. El afl fost siliţi să iasă din Parlament.
Ge afl făcut maghiarii de la 1848înc.oac?
Maghiarii afl zis: — Transilvania să se unească cu Ungaria, şi aroîudouă ţările să facă un singur stat. Romlnil nu s’afl împăcat cu aceaslă idee, căci se temeafl că nu era vorba numai de aceaslă unire. Ce afl făcut maghiarii după ce afl unit Transilvania cu Ungaria? Fe-eare credem că întâiul lucru trebue să fi fost — să aibă amîndouă ţările aceleaşi legi, de vreme ce se confnndase liitr’o ţară. Nu s’afl petrecut însă faptele nsl-fel.
In Ungaria propriii zisă, maghiarii ş’afi dat legile cele mal liberale. Pentru Transilvania, unde romlnil sunt mal numeroşi, s’afl menţinut legile nhsolutislice, însă nu legile iile absolutismului egal pentru toţi, ci ale unul absolutism întors în contra romlnilor. In Ungaria azi este libertatea presei; in Transilvania valorează încă legea de presă a regimului slărel de asedifl, şi ea se aplică cu o rigoare inicăşicu o violenţă barbară.
Altă lege electorală este In Ungaria, alta în Transilvania, şi aci maghiarii afl cumpă nit’o ast fel, în cit censul în Transilvania esle mal urcat de cît In Ungaria, îiilălurînd prin aceasta pe foarte mulţi romînl de la drepturile politice. Maghiarii nu s’afl mul-ţemit însă cu allt: el afl creat ast-fel de cercuri electorale, ca ori şi cum s’ar întoarce romlnil să fie majorisaţl de maghiari. Cer
cur! mici maghiare dafl mal mulţi deputaţi: cercuri mari romîne, unul singur.
Afară de aceasta s’afl creat cercuri electorale din sfărămăturl de cercuri romîneştl alipite către cercuri maghiare mal mari la număr.
După ce maghiarii afl făcut aceste legi, în adevăr diabolice, căci trebue să Intri în toate amănuntele lor ea să poţi pătrunde răutatea care le-a dictat, atunci au început a isgoni pe Romînl din serviciile publice, ocupind locurile vacante numai cu Maghiari.
Iu Ungaria cine nu ştie limba Maghiară, nu poate să se ducă la judecată, căci e sigur de a fi condamnat, are ori n’are dreptate. (Aplause). Mal mult, sunt magistraţi, în districtele romîneştl, cari absolut nu înţeleg nici un cuvînt romînesc, şi cari ast-fel muncesc pe poporul romîn.
Romîniî plătesc contribuţiunî ca toată suflarea din Ungaria: însă nici o şcoală ro-mînească nu este întreţinută de stat (aplause). Mal mult, şcolile fundate de Romînl cu banii lor proprii, acele şcoli se închid de către guvern, dacă nu se învaţă într’îusele în limba maghiară. Romlnil plătesc conlri-buţiunî ca şi cel-lalţl cetăţeni: iar biserica lor naţională nu e subvenţionată de stat.
Mal mult încă, pentru a fi siguri că magistraţii vor Înăbuşi glasul conştiinţei, cînd e vorba de un Romîn, Maghiarii de fapt afl desfiinţat independenţa magistraţilor. Marele proces al Memorandului e o dovadă pipăită. Magistraţii ştifl că orl-ce romîn trebue trimis în temniţă şi că cercetarea procesului e numai o comedie nedemnă.
Ast-fel s’a isbutit de gem temniţele Ungariei de romînl, martiri al causel naţionale. Şi ce temniţî! Ca cele din Siberia!
Ast-fel afl crescut nemulţemirile, tot mal târî, şi cînd afl fost siliţi romlnil să iasă din Parlamentul din Ruda-Pesta, atunci necesarmente afl fost constrlnşl să se întrunească Iii afară de Parlament, ca să se consfătu-iască ce este de făcut.
Această consfătuire a romlnilor nu a plăcut maghiarilor, pentru că el se temeafl că romlnil, cari tot răbdaseră necontenit, să nu se decidă a da la lumină nedreptăţile de cari sufăr, şi să le facă cunoscute lumel întregi. Atunci el s’afl notărît a pune apăsarea şi nedreptatea lor sub umbra păcel europene.
Complotul maghiar era următorul: Toată Europa doreşte pacea; pacea e asigurată Europei prin tripla alianţă; Austro-Ungaria e unul din membrii principali al triplei alianţe; tripla alianţă ăvînd nevoie de maghiari, ea trebue să’l lase liberi de a’şl pune la cale cum cred şi cum vor trebile interne ale Ungariei; prin urmare, maghiarisarea fiind o cestiuno internă, nimeni nu are a se opune el, Romînia mal puţin de cît ori şi cine, ne avînd voce în areopagul european.
Ast-fel la umbra triplei alianţe şi a păcel, maghiarii afl găsit mijlocul să desfiinţeze, şi, după credinţa lor, în cel mal scurt timp, naţiunea romînească din Ungaria, naţionalitatea cea mal compactă, cea mal numeroasă, cea mal cullă, cea cu puterea de re-sistenţă, cea mal vie. (Aplause).
Pentru că maghiarii îşi dafl socoteala de puterea culturală a naţiunel romîne; pentru că au conştiinţă şi ştifl că cel mal mari eroi al Ungariei, lluniade şi Mateitt Corvin afl eşit din romînl: de aceea de romînl s’afl apucat mal cu seamă şi mal cu violinţă. (Aplause).
Dar, chiar de aceea, maghiarii afl decis desfiinţarea cu iuţeală a naţiunel romîne, înainte ca o conflagraţiune europeană să se nască. El urzeai! acest complot de distrugere a naţiunel romîne, pentru că erafl siguri de neimisciunea din afară şi pentru că să credeai! adăpostiţi de frica ce are toată lumea de o conflagraţiune europeană.
Executarea complotului s’a început cu asprimi, cn violinţl, cu brutalităţi. La adăpostul temerel generale de complicaţiunl afl inventat acea lege barbară a şcoalelor de copil, în virtutea căreia Statul are dreptul de a răpi din sinul familiei copiii de diil şi de trei ani, pentru a’l deţine în asilurî, al că roia unic scop este ca să înveţe limba mă ghiară şi să uite limba materna. (Aşa e!)
La adăpostul siinţimîntulul general de pace din întreaga Europă s’a organisat Liga culturală maghiară, care a strîns în scurt timp mijloace materiale colosale, ce se în trebuinţează pentru a desnaţionalisa şi a maghiarisa, La adăpostul constelaţiunel po litiere, care asigură pacea printre popoare, maghiarii afl început cu procese politice şi cu întemniţarea pentru toţii acel, cari îndrăzneai! să deschidă gura Intru apărarea existenţei lor naţionale, şi afl mers In denegarea şi In suprimarea justiţiei atît de departe, în cît-afl strămutat custea cu juraţi
tiincioşî şi drepţi, formai! majoritatea juraţilor, şi în Cluj majoritatea era compusă de maghiari fanatic!, animaţi de ură neîmpăcată în contra naţionalităţilor nemagliiare.
In asemenea împrejurări ce afl făcut romîn ii ?
Făcut'afl ca maghiarii In 1848? Răsvră-titu-s’afl în contra împăratului şi a împărăţiei?
Cerut’aft şi căutat’att ajutor străin?.
Nu. Romlnil s’afl dus pacînicî, liniştiţi, plini de încredere şi de fidelitate la suveranul lor, la împăratul-rege al Austro-Un-gariel, şi s’afl pllns Iul, lui a căruia bunătate şi inimă o cunoşteaft de mult; s’afl plîns Iul de nedreptăţile şi de călcările de legi ce romîniî sufer de la concetăţenii lor maghiari.
Iată crima Memorandului de la 181)4, pentru care sufer astăzi attţia bărbaţi romînl, pentru care sunt crunt lovite atîtea familii romîneştl dincolo de Carpaţl!
După ce romlnil s’afl dus la Viena cu Memorandul, după ce s’afl dus în capitala împărăţiei ca să se plîngă, în număr mare, de cîte-va sute de bărbaţi, aleşi nu numai dintre conducători ci din toate treptele sociale, şi mal ales diu acea ţărănime, care la romînl inaî mult de cît la alte popoare formează talpa casei naţionale, ce s’a în-tîmplat ?
Maghiarii s’afl Înfuriat şi afl devenit şi mal violenţi: iar lumea nemaghiară toată a fost pusă în mişcare. Cultura omenească constă tocmai în solidaritatea popoarelor spre a o susţine: iar basa culturel este dreptatea—justiţia regnorum fundamenlum. Clnd cultura omenească c atacată unde-va, tresare Europa, care stă în capul acestei culturi. Europa s’a indignat de actele maghiarilor. Şi noi romîniî din Regat am fost indignaţi cu Europa întreagă. Nu putem sta nepăsători, nesimţitori la strigătele romi-nilor din Ungaria asupriţi! Aceasta ar fi fost o monstruositate! (Aplause).
Iată cum a trecut Cestiunea Naţională de dincolo de Carpaţl în Regatul romîn şi a devenit aci, o cestiune arzătoare.
Cestiunea naţională a făcut asupra noastră, a romlnilor din regat, e iniprcsiune foarte mare. Dacă ar exista dincolo de Carpaţl numai 800,000 romînl, ett cred că agitaţiunea produsă la uol de nedreptăţile ce el sufăr, ar fi fost redusă la o simplă compătimire eu suferinţele lor; dar cînd e vorba de desfiinţarea şi de maghiarisarea a 3 milioane de romînl, jumătatea populaţiuneî regatului nostru, atunci ne cutremurăm noi, ceşti de aici, căci ne zicem: — cînd va fi eu putinţă ca trei milioane de romînl să fie desfiinţaţi dincolo, atunci şi pentru noi pericolul desnaţionalisărel a luat un corp palpabil. Azi, credem, că nu e putere omenească, care să poată desfiinţa neamul romînesc, şi sprijinim această credinţă că nu numai am re-sistat secol! întregi în contra încercărilor de asemenea natură, dar am eşit mal viguroşl, mal întăriţi din aceste încercări. Cînd însă vom vedea a treia parte din neamul nostru îngenunchiat şi desfiinţat, atunci va Intra în noi îndoiala, şi îndoiala slăbeşte, şi slăbiciunea e sfirşitul. Vedem însă şi pipăim astăzi că pericolul de maghiarisare de dincolo de Carpaţl a adus întreg neamul romînesc în grea cumpănă. Ne temeni de pericolul care poate să ne ajungă pe noi, cînd planurile maghiare vor eşi la capăt. (Aplause). Avem noi romîniî din regalul nostru simţi-mîntul că atunci cînd va suria clopotul de moarte pentru cele trei milioane de romînl din Ungaria, şi clopotul de moarte al nostru a sunat. Acelaşi simţimlnt 11 afl şi romîniî din Ungaria, că desfiinţarea regatului romîn este şi desfiinţarea lor.
Ştim că sunt oameni cari ’şl bat joc de aceste simţiminte: dar pentru aceşti oameni nu este nimic sfint în lume. El ’şl bat joc de Dumnezeu, de omenire, de naţiunea că reia aparţin, şi de el înşişi.
S’a zis şi se zice de necuuoscătorl sau rău voitori,— că la noi este Irredeuta. In Ralia Irredenta înseamnă recăpăravea de provincii întregi; la noi cesliunea naţională este apărarea existenţei noastre In contra ameninţă rilor din afară.
Diferenţa sare la ochi. (Aplause).
De ce ne temem de Rusia? Pentru că aşa merge zicătoarea, că Rusia, mare şi puternică, vrea să meargă la Constantino-pole, vrea să meargă din ţara unde sunt 8 luni de iarnă, în ţara unde sunt 8 luni de vară; pentru că Regatul nostru este treeă-toarea spre acest scop; şi că ne temem că din trecătoare să nu’şl facă proprietate, de aceea, de clte ori isbucnea un răsboifl Intre Ruşi şi Turci, eram tngrijaţl foarte.
Azi, un pericol mal iminent de cit acela ne ameninţă. Atunci, clnd cu războaiele
ruso-turce, ne-a ajutat mult, foarte mult, posiţiunea noastră, la gurile Dunărei, unde sunt interese mari europeane în joc. Cînd ruşii făceafl un pas înainte, toate puterile săreai! şi le ţineai! calea. Dincoace însă, despre Ungaria, pericolul e mal mare şi mal iminent; pentru că el este acoperit şi vine tocmai dintr’o parte, de unde nu credem că va fi vre o dată pericol pentru desfiinţarea neamului romînesc. (Aplause).
Maghiarii se cred şi astă zi în veacul de mijloc, şi ameţesc la ztngănitul pintenilor şi la scosul săbiei. Eî şi astă-zl afl mal mare încredere în sabie şi foc, de cît In puterea civilisaţiunel omeneşti. Eî şi astă-zl nu pot înţelege, că Ungaria poate esista ca stat poliglot, şi că dreptatea şi echitatea dafl statelor mal mare putere de cît arbitrariul şi violinţă.
Maghiarii şi astă-zl se socot în veacul de mijloc. Moldova şi Valachia nici o dată nu afl fost supuse Regatului Ungariei. In diplomele lor însă, magiaril considerai! Moldova şi Valahia ca ţări alipite de Ungaria. Gînd vor fi maghiarisat pe cele trei milioane de romînl, e cert că atunci vor prinde curaj, vor scoate pergamentete lor şi vor aplica aceea ce deja mulţi scriitori al lor reclamă: realisarea diplomelor lor şi a ţelului ce ele conţin — întinderea Regatului maghiar pînă la Marea Neagră.
Nu este dar pericol de esistenţa Regalului nostru, şi a neamului nostru care astă-zl vine de la maghiar.
Se naşte întrebarea; în asemenea circumstanţe ce trebue noi să facem ? Aceaslă întrebare este în gura tuturor. In lot caşul nu putem să lăsăm pe fraţii noştri de dincolo să piară, fără să ridicăm glasul nostru. (Aplause). Nu putem să nu ridicăm şi noi glasul nostru, cînd el strigă:—Ne strivesc; ne desfiinţează maghiarii! şi cînd vodem că strigătul lor e o realitate, care ’ţl slăşie i-uima. Cum să nu ridicăm şi noi glasul cu toată lumea cultă şi se zicem: Dreptate pentru cel oprimaţi! Să nu mal fie în Ungaria fără de lege, legea! Să nu se mal schingiuiască poporul romîn, care nu cere, de cît dreptate!
Dacă n’am fi romînl, dacă am fi un stat de altă limbă, dar vecin cu Ungaria, încă acest simţimlnt ne-ar agita inimile; dar oare nu sîntem romînl şi noi, şi nu ştim cîte noi înşine am suferit veacuri de schingiuire şi de nedreptăţi, în cît ne infiorăm numai la aducerea aminte a celor pătimite? Aparţi-nînd de baştină Europei culte, putem oare sta impasibili şi nepăsători la această ese-cutare a o treime a neamului romînesc? Am fi o mortăciune, dacă am şedea impasibili! (Aplause).
Să vedem acum în ce eonslă nelegiuirile, violinţele, arbitrariul, astă-zl la ordinea zilei îu Ungaria.
Voii! face un catalog scurt,' care va convinge pe ori ce om drept şi cu simţiminte creştineşti, că ceea-ce se petrece în Ungaria în contra romlnilor este înfiorător.
De la 1884 şi pînă la 1894, în timp de 10 ani, s’a făcut romlnilor, pentru că cer egala îndreptăţire cu concetăţenii lor maghiari şi ’şl apără drepturile garantate prin legile existente, 41 de procese politice, in cari afl fost 89 de acusaţi, cari afl fost condamnaţi de tribunalele, exclusiv maghiare, la 52 ani de temniţă ordinară. Aşa afl avut Eugenii! Brote şi Popa Neacşu cîte 10 procese, Băl-teş 8 procese, Părintele Lucacitt 5 procese, Ion Slavici 4, Aurel Murăşeann, Pop Păeti-raru, Âlbini, Rusu Şirianu cîte 8 procese, Aurel PopovicI 2 procese, însă cu condamnare de 4 ani de temniţă, Preotul Macaveitt 1 proces cu un an şi jumătate de temniţă, care l’a şi ilus imediat îu mormînt.
Cine slut amestecaţi în aceste procese? Toate clasele sociale. Preoţii cel mal distinşi din oraşe şi din sate sînt luaţi cu droaia, trimişi Ia judecată şi de acolo la temniţă.
Dar cel puţin aceste temniţî sunt ele oare temuiţl pentru condamnaţi politici? Căci, domnilor, adesea bărbaţii politici din temniţe nedrepte şi de la sptnzurătoare afl mers de s’att aşezat pe fotoliurile ministeriale.
Să’mi daţi voe să vă citesc o descriere de ceea-ce este o temniţă maghiară. Ea provine de la unul care ’i-ă gustat dulceaţa.
Iată ce este temniţa politică maghiară :
«Pentru Întreaga Transilvanie există nu-«mal o singură temniţă ordinară, cea de Ia «Cluj,—în care se internează condamnaţii «politici.
«Regimul penitenciar d’aci esle:
«Condamnaţii pentru crime ordinare (omor, «asasinat, jaf, furt, falş, etc.) sunt ţinuţi mal «mulţi inşi in aceeaşi celulă».
Roeril acusafl pe Ion Rrălianu de Irreden-tism şi că e cu Tripla Alianţă. Aceiaşi boerl ne acusă astă-zl pe noi tot de irredentism
SUPIMENT GRATUIT LA ZIARUL «EPOCA»
şi că suntem inimici al Triplei Alianţe. Atunc cind trăia Ion Brătianu ca şi acum cînd sunt la putere, boeril afl fost cu capul pe tipsie Alunei el erafl vrăjmaşi neîmpăcaţi al Tri! piei Alianţe, iar astă-7,1 el se făţărnieesc că sunt cu Tripla Alianţă, In momentul în care Maghiarii se încearcă a se servi de ea pentru a desfiinţa pe Romlnil din Ungaria şi a pune In pericol viitorul Regatului Romîn. Acelaşi joc, aceiaşi purtare—lipsă de sirnţi-minte, lipsă de înţelegere a intereselor neamului romîuesc.
Acum, că e! cred că Tripla Alianţă este un mijloc dc a sugruma neamul romînesc, boeril mor do iubirea Triple! Alianţe! (A-
planse ! Aşa e !)
*
* *
Să examinăm dacă toate cîte le-am zis, aii o bază reală. Toate trebue dovedite. Trăim în momente grave, importante pentru regatul nostru. Trebue să clarificăm situaţiunea, pentru ca, cu mintea luminată, să luăm de-cisiunile noastre despre calea de urmat. (A-plause).
Ctnd i-am zis in Senat, că noi nu putem să fim nepăsători în Gestiunea Naţională, ce a răspuns Alexandru Lahovari ? Citez iarăşi propriile Iul cuvinte: «Aceasta este o ces-«tiune de sentiment personal iar nu de atitudine politică. Este evident, că nu un ro-«mîn nu poate să fie nepăsător pentru oa-«menil de neamul lui, chiar pentru supuşi «străini, în contra cărora se încearcă — «după spusa d lui Sturdza — aceste perse-«cuţiuni în scop de desnafionalisare».
Va să zică ministrul Statului Romîn, acela care e pus să privigheze interesele ţărel şi ale naţiune!, acel ministru, 'în ziua de 29 Noembrie 1893, nu era convins că există persecuţiunl din partea Maghiarilor în contra Romînlor. Şi Corniţele Kalnoky în anul acesta sprijineşte pe d. Lahovary zicînd: «Organe distinse din presa europeană aii «făcut să creadă că Romlnil din Ungaria «sunt oprimaţi». Vedeţi ? Primul-miuistru al Austro-Ungariel şi Ministrul de Externe al Romlniel sunt de acord întru a declara, «că Romlnil din Ungaria trăesc ca în raifi».
Mal în urmă Alexandru Lahovary, plin de entusiasm fanariot, ridică glasul şi detună în Gestiunea Naţională ast-fel: «Vio-«linţa, exageraţiunea şi nedreptatea sunt un «esces la statele cele mari şi o nebunie «demnă de dispreţ la cele slabe». In ochii d-lul Alexandru Lahovary, Gestiunea Naţională este o nebunie care nu merită de cît dispreţ.
S’a mal auzit vr’odată în ţară la noi asemenea cuvinte de batjocură în contra ţărel şi a neamului romînesc? Şi ca săîncheeîn mod plastic, compară Cestiunea Romtnească cu autonomia Irlandei.
Dar ministrul, entusiasmat de actele Maghiarilor, se înălţa la ditirambe profetice ! După ce a denunţat lumel Irredentismul Ro-mînilor, după ce l’a denunţat ca periculos pentru pace şi inamic al Triplei Alianţe, după ce a declarat că nu crede în barbariile maghiare, după ce scuză purtarea Maghiarilor, după ce face şi vorbeşte ca un adevărat funcţionar maghiar, iată cum prevede viitorul:
«Trebue să avem încredere în înţelep-«ciunea şi dreptatea omenească. De ce să «nu credem că ina! curînd sau mal tîrziu «această dreptate, această înţelepciune, vor «lumina şi pe oamenii de Stat a! Ungarie! «pe ziarişti!, pe oratori! lor, că pasiunile «se vor părăsi, urele se vor îmblînzi, şi «poate că se vor lua măsuri pentru a se «îndulci legile şi a împăca vrăjmăşiile?»
Iută—prevedere de om do Stat! Iată— inimă do romîn! Iată — cum un ministru romîn ’ş! îndeplineşte datoriile sale!
Cetăţeni! Itomîn! din Regat să tacă ! să lase pe Maghiar! să tortureze pe Romîui! din Ungaria piuă co-î vor magliiarisa ! Cetăţenii Romîn! din Regat să tacă! să nu ceară de la guvernul lor, ca acesta să se facă apărătorul confraţilor lor maltrataţi, şi să-şt facă datoria! (Aplause).
Ast-fel tratează guvernul nostru Costiu-nea Naţională. O tratează pe dînsa cum tratează toate ccstiunile, agitat nu cum să fio satisfăcute interesele noastre, ci cum să fie satisfăcute interesele streine; ast-fel că streinii se apără ei singur! şi sunt apăraţi şi de noî, iar no! rămînem fără apărător!. De aceea, după mine, ce! car! astă-zî no guvernează, nu merită numele de partid, ci sunt numai o coterie, fără alt ţel do cît exploatarea posiţiune! lor do stat în folosul lor personal şi momentan. Pentru dînşi! e nimic ca să sugrume şi să pună în pericol neamul romînesc. (Aplause).
In anul trecut când am vorbit In Senat despre Cestiunea Naţională, toţi boeril aii bătut din palme şi aii zis: de acum înainte siguri suntem că partidul Naţional-Liberal nu mal vine la putere, căci s’a compromis în străinătate, prin discursul d-lul Sturdza. I’are că-I văd, că acelaşi imn de bucurie afl să-l intoneze după cuvîntarea mea de astă-zl. Să luminez şi această situnţiune prin o de-claraţiune, care, sunt sigur, este în inima şi în mintea Domniilor-Voastre a tuturor.
Partidul Naţional-Liberal, ca lie-care partid politic bine orgnnisat, doreşte să fie la clrnia ţărel. El a dovedit însă, cind a fost
la putere, cit de înalt şi cît de mare este ţelul ce’l pune activităţel sale; el a dovedit că cunoaşte cît de mari sunt datoriile sale către ţară, către naţiune, şi a dovedit că înţelege a’şl îndeplini aceste datorii. Partidul Naţional-Liberal nu rîvneşte puterea ca să desfiinţeze libertăţile publice în Regat şi să aplaude cind Maghiari! sugrumă pe Rominil din Ungaria. Dacă condiţiunea putere! este—să o exercităm în aceste di-recţiiiii! atunci zic : nu dorim, nu vrem să venim la cîrmn statului nici odată. (Aplause).
s De cîte ori partidul Naţional-Liberal a venit la putere, de cîte ori a avut glas în această ţară nu a ajuns la putere de cit în folosul ţării şi al naţiunii. Nici odată nu am venit la putere tn contra ţărel şi a naţiunii. Aceasta este obiceiul boierilor. Să le lăsăm şi’de acum înainte aeest obiceiflal lor în toată întregimea lui. Partidul Naţional-Liberal nu a închinat nici odată interesele ţării şi ale naţiunii dinaintea intereselor străine, cînd acestea erau opuse intereselor noastre. Puterea pentru a trăda interesele naţionale, aceasta e treaba boerilor. In asemenea condiţiuni nu am dorit, nu am primit puterea nici odată, şi nicî de acum înainte nu o rîvniin şi nu o voim. (Aplause).
Dar, domnilor, n’a fost de ajuns să denunţe naţiunea, să ia angajamente. Cel puţin să fi stat boeril la guvern neutri,—să lase Cestiunea Naţională să’şl ia cursul el: să nu dea ajutor Romînilor, dar nici Maghiarilor. Inima lor înstrăinată de la orl-ce simţire rouiînească îusă nu i-a ertat măcar neutri să fie. Nu! El, descins şi cu zel, au dat maghiarilor ajutor, ca mal cu siguranţă şi mal iute să se ucidă neamul.
Dacă guvernul lui Ion Brătianu ar fi în-drăsnit să dea un ban Romînilor de dincolo, ca să-I ajute fii sărăcia lor s’ar fi ridicat în Buda-Pesta un strigăt înfricoşat, nutrit prin denunţări din Bucureşti. Guvernul boe-resc dă astă-zl deschis şi cu ştirea Maghiarilor bani, şi Maghiarii de-abia deschid gura iar Miniştrii în Buda-Pesta scuză şi descarcă pe guvernul Romîn dc orl-ce culpă, de orice acusare că este necredincios. Iaţă ce a zis Corniţele Kalnocky în delegaţianl în această privire«Se dau bani la şcoli şi la «biserici din Transilvania, dar, după a gu-«vernulul asigurare formală, numai la şcoli «cari alt-fel s’ar închide şi numai la bise-«ricî cari nu s’ar putea clădi safl ar trebui «să fie închise !»
Aşi voi să ni se arate la ce şcoli s’afl dat bani ca să nu se închidă, şi cari biserici s’afl clădit safl s’afl reparat cu ajutoare date de guvernul din Bucureşti!
Corniţele Kalnocky disculpă pe guvernul din Bucureşti pentru bani daţi la Romînl dincolo de CarpaţI, dar acusă pe Liga Culturală de aci, «că ea dispune de mijloace foarte însemnate» şi fireşte că cu aceşti bani se face propagandă irredentă şi daco-romlnă. Corniţele Kalnocky şl ie pînă la ban prin comunicările ce i le-a făcut guvernul nostru, toţi banii cum s’afl cheltuit. Domnia sa ştie de ex.: că în anul 1893—94 preotul Voina din Braşov a ridicat asupra articolului 82 din budgetul lustrucţiunel publice, cu mandatul No. 169, suma de 58.500 lei şi cu mandatul No. 15.95 suma de 90.000 lei; că domnul DiacanovicI, actualul director al «Dreptăţel» şi fost redactor al «Romănische Revue», a ridicat în acelaş an şi asupra aceluiaşi articol din acelaşi budget, cu mandatul No. 8, suma de 2000 lei şi cu mandatul No. 7 suma de 40.000 lei. Aceste patru sume dafl 190.000 lei. Domnia sa ştie că in anul 1894—95, din articolul 47 al budgetului Cultelor şi lustrucţiunel publice, s’afl ridicat de preotul Voina din Braşov, cu mandatul No. 54, suma de 58.500 lei şi cu mandatul No. 1854 suma de 45,000 lei, precum d. DiaconovicI, directorul «Dreptăţel», cu mandatul No. 1159, suma de 2000 lei şi Aurel Mureşeanu, cu mandatul No. 4543, suma de 5000 lei. Aceste patru sume fac 110.500 lei. Totalul aeester opt eondee din doul ani dă 300.500 lei. Aceste cifre le cunoaşte şi Corniţele Kalnocky, dar Corniţele pe ministrul din Bucureşti nu se supără, ci toată nemulţumirea sa o aruncă asupra Ligel Culturale, care, sunt sigur, că de cînd există ea, de ani de zile, nu a dispus de o sumă aşa de însemnată ca cea amintită. Ştiu Maghiarii de ce s’afl dat de guvernul din Bucureşti suma de 300.000 lei şi de aceea nu se supără, nu se îngrijesc! Dar un singur lefi dat de Ligă e o crimă, în faţa lor ca şi in faţa Boerilor noştri! Sunt şi Boerl în Ligă, dar cel de căpetenie privighează numai, ca să ştie ce se petrece!
Guvernul boeresc nu s’a mulţumit insa să dea bau!, cu să atragă pe Rominî, să asculte de sfatul ce le dedea continuu ca să-ş! plece capul. ci a trimis să-î convingă că supunere trebue să le fie lozinca ! A trimis emisari, femeeştl şi bărbăteşti, car! aii cutreerat în acest sens Ungaria liberi şi nesupăraţi de nimeni. Au trămis impiegaţi din ministerul Cultelor şi Instrucţiune! publice, profesori cari, cu conge-diur! ferma Io si neformale, au lăsat serviciul şi catcdru ca să se ducă dincolo să contribue la vinzarea ueamului romanesc. (Aşa e! Aşa e!).
Nu vreafl astă-zl să citez nume. Am un catalog întreg. Va veni insă timpul, dacă
lucrurile vor merge tot ast-fel înainte, cînd
voifi cit; In public acest catalog, indicînd şi faptele desăvlrşite de fie-care, ca cel puţin aceste nume să fie ;*e vecie înfierate cu sigiliul trădărel naţionale. (ApIauSe).
Dar nici atît n’a fost de ajuns. S’afl dus de aci Boerl de posiţiune la Buda-Pesta şi acolo afl intrat în lungi şi amănunţite con-ferinţl asnpra trebilor romîueştl din Ungaria cu Miăistrul Hieronymi şi alţi bărbaţi de Stat maghiari; vă puteţi închipui ce conferinţe afl fost acestea ! Ca de obiceift : cu capul pe tipsie. Urma a dovedil’o.
Mal mult! Aşa afl fost de încurajaţi Maghiarii, în cît afl trimes In Bucureşti pe Horvat Gyula, redactorul ziarului Maghyar Hirlap, unul din represiutanţil cel mal de frunte al maghiarismului. Cu acesta. Boeril noştri afl benchetuit cu trufe şi cu şampanie.
Pe cînd toate acestea se făceafi, pe cînd se trimeteafl bani, pe cînd ţesafl intrigi emisarii, pe cînd se sfătuiufl în conciliabule secrete căpeteniile boerilor noştri cu miniştrii unguri şi cu căpeteniile Maghiarilor, Ministrul Hieronymi chemă la Buda-Pesta pe Raţifl şi Coroianu şi-I îndemnă la împăcare cu Maghiarii. Şi ce condiţiuni se propuneau de ministrul Hieronymi 1 Ele sunt astă-zl cunoscute chiar în cuvlntările publice ale lui
Propunerile aii fostsupuneţi vfi şi atunci vom vorbi. Cu alte cuvinte : — recunoaşteţi toate suferinţele şi toate plîngerile voastre de minciună, şi pe cadavrul naţiunel romîne vom asvîrli un simulacru de împăcare, ca să se îngroape cu siguranţă Cestiunea Romînilor din Ungaria.
Iată acţiunea guvernului Romîn la ce ţel conducea. (Aşa e! Aşa e!)
Cînd toate încercările de cari am vorbit nu afl isbulit, căci conducătorii poporului romîn de dincolo nu afl putut să primească propunerile ministrului Hieronymi, atunci s’a întins altă coardă la arc de către guvernul boeresc de aci.
Oamenii guvernului boeresc, la venirea Ier la putere, nu cunoşteatt cestiunea Romînilor din Ungaria. Dovadă monumentală stă opiniunea Iul Alexandru Lahovari — că ce să ne mal împedicăm de o nimică, ca desnaţionalisarea şi maghiarisarea Roniîni-nilor de dincolo de CarpaţI. După ce aii venit la putere, afl căutat să se insinueze ca amici al Causel Naţionale. De aceea ve-dt rn guvernul boeresc. darnic şi sfătuitor. Cînd a eşit insă la iveală scopul, şi cînd Romlnil mirosind că lucrurile nu stafl tocmai drepte şi curate, el cu sfială afi stat locului; atunci a început (acţiunea—pe care efi o numesc diabolică.
Atunci a început guvernul boeresc a desbina pe conducător! prin feluri de intrig! şi de născociri.—Aci e criinac a’maro
Toţî ştieau—Romîniî şi Maghiari! — că ceca-ce făcea tăriu acţiune! roinîneştî de dincolo, era unirea conducătorilor şi unirea poporului cu conducători! într'un singur gind, do a apăra cu energie şi cu inimă curată interesele neamului romînesc.
Guvernul Boeresc, prin vocea primului ministru a zis: Nu mă amestec în trebile altora. Dar oare aşa a urmat? Ceea-ce am expus nu este amestec ? Insă amestec dăunător intereselor romînesel!
Să păşim însă ma! departe.
In vara trecută s’a pertractat Ia Cluj procesul Memorandului din 1892 ; un tribunal exclusiv maghiar judeca şi condamna pe acusaţi! politici, exclusiv Rominî. Pentru ce ? Pentru că Rominil spuneau Şi no! avem dreptul să trăim în Unguria ca naţiune egal îndreptăţită cu Maghiari!; şi no! avem dreptul a lupta pe căile legale pentru u eşi din ilotismul in care suntem aruncaţi.
Tribunalul Maghiar judeca căpeteniile romînilor la Cluj. Aceştia în apărarea lor afl zis:
«Acest proces este un proces interesând «naţiunea romină, căci Memorandul cuprinde «gravaminele poporului romîn, care cere «scutul Tronului pentru drepturile lulneso-«cotite şi călcate tn picioare. Acest proces «este încercarea de a se discuta însăşi exis-«tenţa poporului romîn, nu pot fi judecaţi «de juriul din Cluj. Mandatarii Romînilor «nu se pot face complicljcu acest simulacru «de proces, Curtea cu juraţi din Cluj nu e «competinte să judece pe conducătorii şi «represiutanţil poporului romîn, căci singurul «tribunal competent, este lumea civilisată».
Şi aşa este. Curtea din Cluj insă a condamnat aspru pe conducătorii şi mandatari! poporului romin.
După această burbură condamnare, se năştea întrebarea : — ce trebuiau să facă ce! condamnaţi ? să so supue verdictului nedrept sau nu ?
Cestiuno grea de dcslegat!
Ziceaţi unii: să se ducă in temniţă, căci martiri al naţiunel trebue să se facă Iii (aţa neamului şi a lumel Întregi 1 Dar oare cel condamnaţi de curtea din Cluj, nu erafl deja martiri ? Oare LueacI care suferise un an şi jumătate de temniţă, unde era să şl piarză şi vederea, oare mal avea nevoie să mal fie muncit de a doua şi de a treia oară, ca să dovedească că e martir al causel naţionale şi că nu adeserlat’o? Oare acel cari luptafl de zecimi de ani pentru libertatea poporului romîn din Ungaria, care întreg e martir ul
www.dacoromanica.ro
nedreptăţilor şi al fără-de-legilor, oare conducătorii luptei pentru existenţa naţională mal aveafi el nevoe să se vadă şi să se pi-păe, dacă sunt martiri P
De examinai era — nu dacă trebuiai! să devie martir/, căci martiri erafl, ci, ce trebuiai! să facă, după terminarea de la Cluj, ca să fie şi mal departe utili causel naţionale.
Eii lo-aş fi zis:—Nu vă supuneţi ver-ili tulii! nedrept şi barbar al tribunalului, pe care singur l’aţî declarat de necoinpe-tinte. Or! iu închisoare ori afară din închisoare, martir! sunteţi, căc! martir este acela care îşi lasă pstria şi căminul, care so duce de la a! să! in lumea streină. Dar eşiţ! afară iii lumea mare la care aţi făcut apel şi în care cu toţi! avem încredere, eşiţ! şi bateţi la toate uşile şi cereţi de la Europa întreagă — dreptate să fie şi pentru Romînul din Ungaria. Ieşiţi afară în lumea mare, bateţi din uşă îu uşă, precum afl făcut Brătienii, Goleşti!, Rosetti Kogăluiceunu, Alexandri, cari prin acţiunea lor în afară de patria încătuşată, afl ishutil să ridice popoarele civilisale în favoarea noastră. Nu vă îngropaţi îu temniţele maghiare naţiunea. Nu e vorba să vă plîugem ca martiri, căci nu e timp de vaet şi de plîps, ci e timp de muncă mare pentru a ieşi din nevoie mare şi din pericol încă mal mare. Nu vă supuneţi verdictului din Cluj. Nu mergeţi la închisoare, căci atîta aşteaptă Maghiarii, ca acţiunea romînească să slăbească, ca să se arunce atunci din nofi cu ademeniri şi ameninţări ca pe voi cel din temniţă să vă îngroape moraliceşte şi pe naţiunea romină de fapt. Ceea-ce nu era ruşine pentru Brătienii, Rosetti, Kogălniceauu, Golescil, nu este ruşine nici pentru Raţiu şi colegii săi. Ceca-ce nu era ruşine pen'ru Mazzini şi Garibaldi, pentru Napoleon III şi Kossuth, nu e ruşine pentru conducătorii poporului romîn din Ungaria. Efl le-aşi fi zis : temniţa poate fi înălţătoare pentru moment, dar munca în afară de temniţă e mal folositoare pentru neam. (Aplause).
Conducătorii poporului romîn din Ungaria s’afl supus însă verdictului din Cluj şi au mers îu temniţă. La această decisiune grea au apăsat asupra lor trei fapte—tustrele ale guvernului boeresc. Inlîiul este blamul deschis şi fără cruţare dat de boeril oficiali şi oficioşi, Iul Eugenie Brote şi Aurel PopovicI că afl preferit a lucra înainte pentru causa naţională în ţară liberă de cit a se îngropa în ueactivilatea apăsătoare a temniţei şi a se expune ademenirilor enervante ale celor din Buda-Pesta şi ale celor din Bucureşti. Al douilea fapt e isolarea in care a adus guvernul boieresc pe cel doul refugiaţi din Romînia de confraţii lor. Al treilea fapt este apăsarea directă executată asupra condamnaţilor prin strigătul ziarelor bocreşll — în temniţă! e ruşine să fugiţi de temniţă! dacă nu intraţi îu temniţă, vă perdeţl încrederea noastră ! La aceste trei fapte s’afl mal adăugat şoptele emisarilor, care-I asigurai!, că împăratul, peste o lună, peste două luni, peste trei luni, ’1 va graţia, fără ca să le zică, ce preţ cereafl inaghiaril’pentru graţia-rea lor.
Şi s’au dus în temniţă! Şi stau astă-zl încă întemniţaţi! dar Maghiarii merg cu condamnările şi cu temniţa înainte. Conducătorii în temn'ţă; cu ciobanii cel proşti sfîrşim uşor, sau că el ascultă de nevoe. safl vor asculta de foc şi sabie! Iată ţelul politicei maghiare! Iată cnm guvernul boeresc din Bucureşti i-a ajutat spre acest ţel din răsputeri! Şi odată pe acecstă cale şi Maghiarii şi bo-erii vor merge înainte. (Aşa e! Aşa e!)
*
* *
Ast-fel stă astă-zî cestiunea.
Se speră că Românii se vor supune cînd calomnia, ridicată în faţa Europei, îşi va face efectul săă şi cînd Romîniî vor fl ire-dentiştl, traraţl de Daeo-Romînl, do perturbatori al păcel europeane, de călcători al dreptului ginţilor şi al obiceiurilor internaţionale. Se speră că Rominil din Bucureşti se vor supune cînd Romînifde dincolo vor capitula. Speră Maghiarii şi boeril că vor izbuti în complotul lor, cînd Românii de dincolo şi da dincoace de CarpaţI vor fi sbuciumaţl şi zăpăciţi prin desbinare.
Se speră că sa va putea îamormînta neamul romînesc, cînd Romlnil de dincolo vor rămâne fără mîngîero în prada Maghiarilor, şi cîad Romînii do dincoace vor fi muiaţi de arbitrarii! şi de cortip-ţiuno.
Cine citeşte cu atenţiune discursurile miniştrilor şi ale bărbaţilor do stat maghiar*, se va convinge că mare este speranţa Maghiarilor în reuşita întreprinde-rei lor de maghiarisnro a Românilor, flind-câ în această întreprindere aii de complice pe guvernul boeresc din Bucureşti. (Aplause).
Să resumăm acţiunea acestor doul aliaţi caii lueiează ca să scoată din discuţiune şi să înmorniînteze această cestiune iritantă, cum o numeşte ministrul Alexandru Lahovary.
In Regat trebue înăbuşită Cestiunea Naţională. Pentru aceasta trebue întlift calomniat tot ce are simţire romînească, mal în-tîifi partidul Naţional-Liberal; acesta trebue denunţat în toate zilele, peste tot locul ca un turburător al păcel, ca periculos pentru consistenţa de astă-zl a Europei, pentru ca aceasta să fie adusă a zice: Apoi Maghiarii să-şi pună la orinduială pe acest neam neliniştit şi obraznic al Romînilor, iar guvernul din Bucureşti să înveţe pe Naţio-nalil-Liberall, cum trebue să’şl plece capul şi genunchii.
Aceasta este politica bizantino-iesuitieă a Boerilor şi a Maghiarilor.
Am arătat că pericolul e mal mare de cît ne putem închipui, fiind-că însuşi guvernul nostru dă ajutor Maghiarilor, denun-ţlhdu-ne de irredentiştl, lucrînd la desbina-rea noastră, împingindu-ne la acte nesocotite, cari să scuzeze represiuni violente.
Aui arătat câ ţelul este : a îngropa Cestiunea naţională. (Aşa e! Aşa e!).
In fine, am arătat cum guvernul e controlat în actele lui de guvernul din Buda-Pesta, spre ruşiuea noastră.( Aplause)
Am arătat că totul constitue un complot uricios şi o mare trădare de neam şi de ţară. (Aplause).
*
* *
Dar veţi întreba; Ce să facem ? Efl zic: —Să fim deştepţi, să fim ca cele şeapte fecioare din Evanghelie, cari nu afl adormit şi afl avut candelele continuă aprinse.
Nu este cu putinţă ca în mijlocul Europei civilizate, nu este cu putinţă ca la finele secolului al nouăsprezecelea, care a dat viaţă nouă popoarelor şi naţiunilor, nu este cu putinţă să triumfe viclenia, să învingă nedreptatea, să copleşească barbaria. (A-plause).
Nemuritorul Ioan Brătianu a zis: — Cind elementul romînesc va peri în Transilvania, el va peri şi în Romînia.»
Să nu uitaţi aceste cuvinte. Să nu uitaţi consecinţa logică a acestor cuvinte -. — Cînd elementul romînesc va slăbi în Romînia, va peri peste tot
A mal zis încă nemuritorul Ioan Brătianu:— «Romîniî nu vor peri nici odată nic! în Romînia nicî în Transilvania »
Aşa să fie !
Şi să mal adăogim : Ei nu vor pieri pe cît timp vor sta în picioare şi vor apăra existenţa neamului lor cu vigoarea şi tenacitatea lor seculare.
Aşa să ne facem datoria! Aşa să ne ajute Dumnezefl! (Aplause prelungite).
INSTITUTUL de FETE
„Cli. BOROK”
Fondat in anul 1850 BUCUREŞTI. — Calea Moşilor, 158.
Curs primar, secundar şi licefi complect. Acest Institut fiind pus sul) controlul direct al Onor. Minister, cursurile se predă Întocmai ca la şcoalele Stalului, iar certificatele liberate de noi sunt valabile pentru bacalaureat.
înscrierile se fac In toate zilele, iar cursurile Încep la 10 Septembre.
Direcloare, Julie V. 8ilu!eaen.
LEDUCAŢIUNE-IIIGIENA-DISCIPIJNA
lyc£e francais
PUS 8DB PATItONAGIUL OFICIAL AL
LEGAŢIllNEI FRANŢEI
Str.: Scaunelor, 45 (casa Flevâ)
Director!: D-ni! LE AUT E Y şi L OLE IOT
CLASE PRIMARE ŞI GIMNASIALE INVĂŢiMlXT CLASIC ŞI REAL
conform programelor Statulnî român şi Statului francez
Materiile învăţămîntulul rojntn vor fi predate îu limba Romină. — Materiile învăţă-mintalul frâu es vor fi predate in limba francesă.
Limba francesă şi germană sunt obligatorii deja din clasa l-a primară.
Limba francesă, impusă cu uşurinţă tutulor elevilor, deja îu primul an al presenţe! lor la liccfl este limba cea mal întrebuinţată, atît în raporturile elevilor cu direcţiunea cît şi In reiaţiuuile lor zilnice: la masă, in plimbări şi In recrezţil.
Pentru orl-ee cerere de prospecte, infor-maţiunl şi înscrieri, a se adresa: la LEGAŢIUNEA FRANŢEI, Str. Biserica Arase! safl la
LYCEE FRANţjAIS, Str. Smirnelor, 45. Liceul se deschide la l-iii Septembrie, iar cursurile oficiale anului şcolar 1897-98 vor începe la 9 (21) Septembrie 1897.
INSTITUTUL de DOMNIŞOARE
H rr .V IX 33: HO TJ
Fost INSTITUTUL ENGLEZ
Bnenreţtl—Calei» Ralioveî, SO.
Snb diro ţinnoa d-neT LUCREŢIA D. STÂNESCU înscrierile încep la 20 August, iar cursurile la 1 beptembre.
Primeşte eleve: interne, S8mi-extevne şi externe, pentru dusele primare, secundare, cursuri faculiutive, desemn, pictură şi muzică, avind un corp profesoral distins.
Direcţiunea, ca şi in trecut va îugriji a se da copilelor o educaţie aleasă si o îngrijire părintească.	oct
Orl-ce alte lămuriri se pot da la cerere. Institutul este automat de onor. miuister al şcoalelor.