SERIA n.—ANUL I1T. No. 508 ———■ NDMARUL^IO BANI AHOmiWHHTM.K încep la 1 şi 15 ale fle-cArel luni şi se plătea? tot-d’a-una înainte In Bucureşti la Casa Administraţiei In judeţe şi stremătate prin mandate poştait Un an In ţari 30 lei; in strein&tate 50 lei Şase luni ... 15 > » » 25 » Trei luni . . . 8 » » » 13 » Un num&r in strein&tate 30 bani MANUSCRISELE NU SE ÎNAP01AZ REDACŢIA No. t — STRADA CLEMENŢEI — No. I O singura ediţie EPOCA TELEFON LUNI 14 IULIE 1897 NUMÂRUL^IO BANI ANTUM CI CRI CE In Bucureşti şi judeţe «• primate numai la Administraţie lo strein&tate, direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate Anunciorl la pag. IV.........0.30 b. linia * » > III...1.— lai » » > » n , . . . . 3.— » » Inserţiile şi reclamele 3 lei riadul Un număr veohiA i 0 bani ADMmfilTBAţlA No. S — STRADA CLEMENŢEI — No. t BULETINU MEDICAL DE ERI DISCUŢII LIBERALE Cînd spunem colectiviştilor că sunt oameni inculţi, cari nu şi-au mai reinoit materialul intelectulal de 50 de ani; cari se ţin în politică ca în toate cele—l’alte, dealminterî, la vechile formule paşoptiste stupide, dînşii se supără, iar noi trecem drept adversari pasionaţi şi nedrepţi. Şi cu toate acestea lucrul este aşa. Căci ce înseamnă, întrebăm, pole-micile pe tema ciocoiului, pe acea a boerului, pe acea a aristocratului, contra cărora luptă omul clin popor, luptătorul pentru democraţie, democratul cu mîinile negre şi aspre? Această temă este pur şi simplu ridiculă. Ea nu face onoare cultureî şi inteligenţei celor cari o exploatează. Şi fiind că toţi liberalii, începînd cu Sturdza şi sfîrşind cu Aurelian şi trecînd chiar prin inteligenţele cele mai culte ale partidului, au această singură temă pentru zilele mari de sărbătoare, şi pentru momentele grele de polemică cu noi, evident că discreditul ce rezultă cade cu drept cu-vînt asupra întregului partid. Ciocoiul şi boerul sunt personage de pura convenţie politică, după cum democratul şi omul din popor cu caracterul care li sc atribue şi ca antiteză a ciocoiului şi a boerului, sunt personage de curată închipuire. Care este, dacă nu vă supăraţi, ciocoiul şi boerul şi care este democratul şi omul din popor? Ca persoane şi încă nu’i veţi găsi puri de ori-ce abagiu, în carne şi în oase. Cu atît mai mult, este ridicul a tc servi de asemenea nomenclatură cînd e vorba de partide mari, în care toate păturile sociale, toate elementele; toate aspiraţiile şi năzuinţele sunt întrupate. Sc ştie că teatrul lui Alexandri a creat cîte-va tipuri convenţionale, precum acela al grecului, al ciobanului care se culcă pe pat de flori, al ţăranului voinic şi mîndru, al boerului disolut, etc. La teatru, unde concepţia este cele de mai multe ori simplistă, aceste tipuri prind şi plac. Ba chiar unii naivi pot să meargă cu credinţa că asemenea personage ideale există in realitate şi că toţi grecii, toţi ciobanii, toţi ţăranii şi toţi boerii sunt astfel cum îi pune pe scenă autorul. A avea însă curagiul ca în politica de toate zilele, unde toţi ne ştim, ne cunoaştem, unde partidele se ciocnesc zilnic unele cu altele, să vii cu personage de convenţie şi să numeşti pe conservatori ciocoi şi boeri şi pe partidul tău liberal, oameni ai poporului, democraţi, iubitori de ţară, etc. este a trece marginele polemicilor permise, este a intra cu amindouă picioarele în ridicul şi în grotesc! Şi cu toate acestea, colectiviştii n’au atîta fineţă de spirit şi atîta delicateţă de cultură ca să simţească ridiculul şi grotescul. E'i, ca adevăraţi inconscienţi, o duc drug înainte, nu se ruşinează de sarcasm şi dc zîmbetele ironice ale publicului. Şi... la cea întîi ocasie cînd n’au nimic serios de răspuns, imediat scot din hambarul cu vechituri, spectrul deşănţat al ciocoiului şi al boerului, imediat ei îmbracă costumul de carnaval al democratului şi al omului din popor şi... ţine-te pînză... Toate cli-şeurile, toate banalităţile ruşinoase, sunt îndrugate cu o seninătate în adevăr inconştientă. Voiţi un exemplu? Nu mai departe acum cîte-va zile o gazetă colectivistă relevă o teorie bazată pe o observaţie a Epocel pentru a ne face ciocoi şi boeri. Epoca deja de mult susţinuse în definitiv un lucru: că un partid care în esenţa lui a guvernat o ţară un timp îndelungat, are însuşiri mai guvernative şi păstrează în ocazii un spirit mai cumpătat, de cît un partid creat din oameni nouî, cari sunt chemaţi, abia'numai de cîte-va decenii, a cârmui acea ţară. Este această teorie, boerească ? E ridicul a pretinde. Ea nu c nici boerească, nici antidemocratică, ea este adeverată, bazată pe experienţa şi pe suma de cunoştiinţc căpătate în viaţa guvernativă a popoarelor. Este o teorie sociologică, contestabilă dacă poftiţi, pentru unii, necontestabilâ pentru alţii, dar de sigur care nu are nimic a face, nici cu ciocoii, nici cu democraţii. Ni se pare că trebue să fie cineva foarte, foarte... cum să zice ?... slăbuţ în asemenea materie, -pentru a crede că calităţile guvernat ve, de om de Stat, de pătură dirigentă, se transmit prin educaţie şi deprindere în sinul unui partid care este în fruntea afacerilor timp îndelungat. Trebue să fie cine-va un mare naiv a crede că este destul ca o con-tituţie să proclame libertatea, egalitatea şi fraternitatea, pentru ca a doua zi oamenii noui chemaţi la guvern cu puterea schimbărei politice, să dovedească de la început tot acelaşi spirit practic, tot acea experienţă în afaceri, tot acel tact în diplomaţie întocmai ca adversarii lor cari au deţinut lung timp puterea. Aceasta o zisese «Epoca». Drept respuns ea s’a ales cu : ciocoi, boeri, etc. Nu. E pur şi simplu ridicul. O ÎNTREBARE De nu l-o li eu supărare presei guvernamentale, am dori să ştim daeă d. Dumitru Sturdza s‘a retras de la direcţiunea Creditului funeiar rural. Noi uu ştim că d-sa să fi demisionat diu acel post, şi u’aiu văzut nicăfri anunţat aşa ceva* Din potrivă, ştim că d. Dumitru Sturdza uu mai e director al numitului institut de credit; ei pur şi simplu prim ministru şi ministru de externe. Sperăm de asemenea eă «Voinţei NTaţiouale» 1111-1 vor trebui cite-va luni de zile piuă să poată răspunde la întrebarea noastră. BOTOŞANII S’o fi încuibat la Botoşani administra-ţiunea cea minunată a partidului liberal? Răspunsul ni-1 dau însuşi liberalii. Prefectul judeţului, d. Ârapu, ne va spune că administraţiunea oraşului Botoşani e incapabilă şi destrăbălată, şi ca dovadă ne va arăta rapoartele d-sal’e la ministerul de interne şi cererile repetate de a se disolva consiliul comunal botoşănean. Deputatul Euăşescu, membru al majorităţii liberale, ne va spune că administraţia judeţului Botoşani e o adevărată ruşine şi ca dovadă ne va arăta interpelarea d-sale din Cameră, interpelare in care a precizat lapte. Administraţia judeţană ne va spune că deputaţii şi senatorii liberali al Botoşanilor sunt gasde de hoţi şi de dezertori şi că jefuiesc ţărănimea în chipul cel mal neruşinat, călcînd toate legile, maltratind pe reprezentanţii administraţiei şi punindu-se in adevărată stare de revoltă faţă cu autorităţile. De sigur, trebuie să ne îndreptăm aiurea privirile pentru a descoperi «uimitoarele progrese realizate de partidul liberal in administraţiune», căci la Botoşani, Î11 oraş ca şi in judeţ, nu găsim alt-ceva de cit tot faimoasa administra-ţiune de pînă la 1888. Să ne luăm dar geamantanul şi să pornim în altă parte. CORNELIUS HERZ VomtsUmea ele anchetă Faimosul refugiat de la Bournemouîh, care a ocupat atîta timp opinia publică europeană, dă din noii ocazia presei franceze de a vorbi de dînsul. «Se ştie că, Camera franceză a instituit o comisiune de anchetă, în afacerea Panama. Comisiunea compusă din 32 deputaţi, nu începuse încă cercetările sale, cînd primeşte o scrisoare din partea Iul Cornelius Herz, care anunţa că mea să facă destăinuiri. Natural că misiva aceasta a produs o vie surprindere, în toate cercurile politice şi financiare din Paris şi doi deputaţi, membri ai comisiunel de anchetă, aii găsit de cuviinţă să facă o vizită, la Bournemouîh, Iul Cornelius Herz. ha Hournemonlh Acum de curină şi un redador cd marelui ziar parizian, Fjgaro, a obţinut o întrevedere cu Cornelius Herz. Nu fără greutate poate c,ine-va străbate pînă la dînsul. Proptind de faptul că şliea englezeşte, ziaristul parisian s’a dat drept un American, care doreşte să’l vorbească. Astă-zi el publică ,in Figaro, conversaţia avută. Convorbirea Abordînd chestia destăinuirilor pe cari vrea să le fncă, redactorul lui Figaro întreabă pe Herz, dacă va primi co-misiunea de anchetăi a camerei franceze. — De sigur că da, răspunde acesta. Dacă n’aşi fi crezut util de a intra în raporturi nu dînsci, mi-ar fi fost foarte uşor să o las acolo unde se găseşte. Numai mi-am luat toate precauţiunile. Am suferit prea multe persecuţii, am îndurat destule neplăceri, pentru ca acuma să am dreptul de a fi neîncrezător. Co-misiuma se preocupă cu descoperirea vinovaţilor şi—eu vrea ti să o ajut. Pentru aceasta însă vreaii ca şi ea să mă ajute la restabilirea nevinovăţiei mele, să demonstrez că am fost victima celei mal mari nedreptăţi a veacului! Holul Iul Mterz Continuînd, Herz vorbeşte de rolul pe care Va jucat în afacerea Panama. — Toată lumea în Franţa imi atribuie un rol preponderant în această tristă afacere, ceea ce e falş. Am fost absent, în timpul campaniei de co-rupţiune. De doul ani călătoream prin Suedia, Norvegia, Rusia şi Italia. Pot foarte uşor să stabilesc faptul acesta şi un oare care om politic ar putea să mărturisească lucrul acesta, de oare-ce a venit să mă vadă in Italia. N’am fost dar cîtuşl de puţin amestecat, în aceste scandaluri,—precum toţi au crezut-o la Paris şi în Franţa. Cecurile Iul Heiuaeh In ce priveşte cele două cecuri de un milion, pe care mi le-a dat baronul Jacques de Reinach în 1888, ele consti-tuiaiî plata unor bani ce mise datorau, în afară de daraverile Panamalei. Mi se achita ast-fel ua cont vechiu, cu totul strein de emisiunea valorilor cu premii... Altmintrelea, aşi fi fost oare atît de naiv ca să le iscălesc eu însu-mt, pentru a le trece în încasarea casei Rotschild ?.,. E o acuzaţiune pe cît de stupidă, pe atît şi de odioasă. EBatriotisiuul Iul Meri. De asemenea, faimoasa depeşă cu care guvernul s’a servit pentru a obţine ştergerea mea din controalele legi unei de onoare, a fost trunchiată, falşificată. Fraza produsă,pentru a încerca să se stabilească că făceam şantaj, era o parte dintr’o lungă telegramă, pe care clin fericire o posed şi care nu are nici un raport cu afacerea Panama. Ea era consacrată unei afaceri de stat, unei mari întreprinderi de politică externă, a căreia divulgare ar produce in Europa o mare emoţie. Cînd ea va ti cunoscută, Franţa întreagă va li obligată să recunoască patriotismul mea... De altmintrelea pentru ce n’aşi spune-o ? Era vorba de a dezlipi Italia de tripla alianţă! Alte destăinuiri — Dar aţi putea spune, întreabă ziaristul, toate aceste lucruri comisiunei de anchetă P — Fără îndoială şi multe altele încă. Am fost amestecat, urmează Herz, la toate afacerile politice cari s’a-u petrecut In Franţa de 20 uni încoace; am avui relaţii intime cu oamenii politici cel mai marcanţi, chiar cu acei cari mă ponegresc astăzi. Pot să stabilesc, în mod neîndoios, serviciile imense ce am adus Fraudei şi destăinuirile ce voiu face, vor produce un răsunet formidabil. Am nevoie însă pentru aceasta de toate documentele, de toate hîrtiile mele, cari se află la adăpost s’gur. Cele mal importante se află în America şi’ml trebuia cît-va timp ca să le aduc. Nu fotografii am să arăt comisiunel, ci originale. Nevinovăţia iul MMevx Pentru a da însă pe faţă tot ce ştie, Ilerz pune o condiţie: el cere angajamentul de onoare, scris, în al membrilor comisiunel că i se va face dreptate, cînd nevinovăţia sa va fi bine stabilită. Asupra observaţiei ziaristului că o asemenea pretenţie ar putea fi supărătoare pentru membrii comisiunel, Ilerz a adaus : — Nimic alt nu mă va putea decide să vorbesc. Vreau să mi se faca dreptate şi iau pentru aceasta toate garanţiile. La eşire ziaristul este condus de credincioasa tovarăşă a lui Cornelius Herz, miss Bell Turner, care spune pe un ton de nespusă duşmănie: — 11 vor udde, Domnule, îl vor ucide ! TRENURI DE PliCERE Pe timpul verei direcţiunea căilor ferate înfiinţează, în zilele de Duminică şi sărbători mari, trenuri de plăcere, cari circulă între capitală şi unele localităţi climaterice. Foarte multă lume, obosită de munca din zilele de lucru, se foloseşte de preţul redus al acestor trenuri, dueîndu-se să petreacă o zi sau două în văile răcoroase ale Carpaţilor, sau la marginea măreî. E o adevărată fericire să poţi respira aer curat şi răcoros după ce toată săptămîna te-aî copt în căldura caniculară a capitalei. Colo, sub umbra pădurilor de brazi, sau dincolo la adierea zefirului măreî, capeţi noul puteri pentru a reîncepe, în capitală, munca zilnică. Găsim însă că direcţiunea drumurilor de fer ar putea lua noui măsuri pentru a înlesni şi mal mult pe aceia cari nu pot părăsi capitala de cît în zilele de prasnic. S’ar putea înfiinţa încă cîte-va trenuri, călătorii nu vor lipsi, şi s’ar putea mal ales înfiinţa trăsuri cari să circule, la fie-care două ceasuri, între Câmpina şi Predeal, sau în ori-ce caz între Sinaia şi Predeal. Multă lume s’ar folosi de aceste trenuri pentru a vizita diferitele localităţi din valea Prahovei, lucru ce nu se poate face azi din cauza nepotrivire! mersului trenurilor. Cită lume nu ar pleca, spre pildă, de la Sinaia la Predeal şi de la Predeal la Sinaia, dacă ar fi un mal des mers al trenurilor pe această linie. Nu e încă tîrziu, dacă direcţia drumurilor de fer voeşte să ţie seamă de observările noastre, pentru a le satisface. DIN STRE1NĂTATE Incheerea pâcel In ultimul timp, atitudinea Tureiel produsese in cercurile europene cel mal urit efect. Toată lumea se întreba dacă Poarta ’şl închipuia că Europa so va lăsa să fie purtată cu vorba, să fie incăntată Joî cu vorbele cele mal frumoase şi desamăgită, Sămbătă, cu fapte. Presa engleză cu deosebire începuse să aibă un ton foarte ridicat. Times spunea că a venit timpul ca Abdul Hamid să înţeleagă că, dacă persistă in atitudinea lui, va forţa puterile să ia măsuri pentru a-I impune supuuero. Pe do altă parte, ambasadorii din Constanti-nopol declaraseră că nu vor relua tratările de de pace de cît atunci cînd frontiera strategică propusă de ataşaţii militari va fi primită de Poartă. Tewfik-paşa, mişcat do această notificare, care echivala aproape cu o ruptură a negocierilor, declară ambasadorilor că chestiuuile pendinte vor lua in curhid o soluţie satisfăcătoare. Şi ast-fel firul telegrafic ue a transmis erl că îneheerea păcel este iminentă. Condiţiile După toate probabilităţile, indemnitatea de războia s’a fixat la 4 milioane lire, iar rectificarea graniţei cuprinde in folosul Turciei posiţi-miile din jurul lui Nezero şi Aualipsis, postul militar unde, la isbucnirea războiului greco-turc, a fost prima încăerare. Satul Gritzovali va fi de asemenea cedat Turciei. Să uu uităm că ocuparea acestor posiţiunl de la frontieră, din partea Turcilor, u fost decisivă în a sili retragerea armatelor greceşti. Gritzovali şi Nezero, alăturea cu Reveni, formează cele trei întărill naturale in Tesalia. Presa turcească Presa turcească discutând aceste condiţiuul relevează însemnătatea lor. Ele fac încă să reiasă faptul că col mal mare succes al resboiulul este ridicarea prestigiului Turciei. Toate lrnne, afară numai dacă vorbele frumoase cu cari Joi Tewfik-pasa e reasigurat, mersul tratărilor nu vor fi desam ăgite cu fapte Sămbătă, vorba lui Times. M-'oreign. ^ DISCURSURI POLITICE fi de TAKE IONE8OU Zilele acestea a apărut primul volum din discursurile politice ale d-lul Take Ionescu. Volumul acesta cuprinde perioada parlamentară dintre 1886—1892. El înfăţişează, prin urmare, una din părţile cele mal interesante şi mal agitate ale istoriei politice din Roininia şi aceasta e deja un merit şi un îndemn ca să fie citit. Sînt 17 discursuri in acest volum şi d. Take Ionescu n’a ţinut numai atîtea discursuri în Cameră în intervalul de 6 ani, cît e indicat pe coperta volumului; dar e bine că nu s’afl pus toate în volum. Opera unul om este rezultatul unul mare număr de factori hotărltorl şi se aseamănă cu o clădire. Ca şi o faţadă de casă, clădită de un arhitect meşter, o carte trebue să aibă o unitate de stil si concepţia autorului în momentul cînd pune o lucrare mal veche sub presă este cu mult mal senină şi mal înaltă de cît In momentul cînd a făcut intîia oară lucrarea. Din acest punct de vedere, cele 17 discursuri, adunate în primul volum şi reprezentînd prima perioadă de activitate politică a d-lul Take Ionescu, formează un tot armonic, ne arată personalitatea politică a distinsului orator din toate punctele de vedere ale variatului săă talent şi daă tot odată o icoană complectă, deşi numai in cîte-va linii (ca stampele lui Lionardo da Vinci) a perioadei politice în care au fost rostite. împărtăşim în unele privinţl părerea acelora, cari zic, că un discurs poate fi gustat numai cînd il asculţi. Teoria aceasta se aplică de minune celei mal mari părţi dintre oratorii romînl, în genere oratorilor meridionali, la cari verva înlocuieşte cele de mal multe ori fondul şi cari vorbesc nervilor în loc de a se adresa creerulul. Retorica d-nulul Take Ionescu nu e de felul acesta. D-lul Take Ionescu îl lipseşte patosul, gestul şi intonaţia «tribunului», registrul d-sale vocal nu are toate notele a două octave şi totuşi d-sa este unul dintre cel mal străluciţi oratori, pe cari i-a avut vr’o dată Romînia şi tocmai lipsa însuşirilor mal sus pomenite face ca discursurile d-sale, apărute în volum, să fie o lectură interesantă şi plăcută. Caracteristica talentului oratoric al d-lul Ionescu este o mare facilitate de vorbă, unită cu o mare putere de gin-dire. Tot ce spune d-sa, cu volubilitatea-! uimitoare, este adine chibzuit, bine ales, şi de o logică rară. Fie-care discurs în parte este o bucată literară in privinţa corectitudine! stilului, a bunel alegeri a cuvintelor, a compoziţiei frazei, perioadei, etc., dar este mal presus de toate un tot bine determinat, bine studiat, admirabil argumentat şi în care concluzia este rezultatul neîndoielnic al premiselor. Citiţi, d. ex. discursul asupra rentei şi agiuluî. Zadarnic veţi căuta într’însul bojbăiala şi nesiguranţa profanului. El este un studii! serios şi profund şi tot ce cuprinde e indispensabil pentru dezvoltarea tezei ce-şl propune oratorul. Causa e că d. Take Ionescu, înainte de ori-ce, e un om foarte conştiincios şi onest in artă. Nu caută succese uşoare şi munca îî e dragă. Citiţi discursul asupra fortificaţiilor, unde răspunde unul specialist, reposatulul principe N. Bi-bescu. Cu cită precauţiune şi siguranţă înşiră, în fornia-I splendidă caracteristică, argumentele unul aderent convins şi conştient al fortificaţiilor atacate de oratorul adversar. Un militar ar fi fost unilateral în apărarea ideel fortificaţiilor, s’ar fi mărginit la consideraţiunl technice. D. Take Ionescu are şi de acestea in măsura cerută, dar are atîtea altele, in cit nimeni nu poate să nu-I admire argumentarea. In volumul intăiO se cuprind două discursuri relative la darea în judecată a cabinetului Brătianu. Acestea pot fi numărate între cele mal strălucite, cari s’aîî rostit vre-o dată de pe tribuna parlamentului român. Citirea lor ’ţ! lasă o impresiune puternică. E atîta înălţime de vederi, alături cu uu atât de mare lalent de a spune ! Şi ceea ce le minunează si-ţl impune la citirea tuturor discursurilor d-lul Take Ionescu este concepţia largă şi nobilă a omului de Stat apusan ; este siguranţa în afirmaţiunî; este seriositatea suggestivă a acestui tinăr, care vorbeşte ca un om cu o ex* ') Take Ionescu : Discursuri politice.—1886— 1896.—Editurii Storck & Mflller. Preţul 4 lei. www.dacoromanica.ro EPOCA perienţă proprie de o juni etate de veac cel puţin. îji, lucru curios, in cel şease ani cuprinşi in primul volum, cii toate schimbările operate in politica generală, cu toate schimbările de guverne, cu toate fenomenele neobicinuite petrecute atunci şi cari trebuiai! să aibă influenţă asupra tutulor oamenilor politici obiectivi, caracteristica d-lul Take Ionescu e neschimbată: adversar a tot ce-I colectivist —adică a tot ce’I îmbuibat fără muncă, fără merit şi fără scrupule.—D-sanu are de pus in cumpăna politică nici patimă josnică, nici venin, nici uri personale, ci numai o inimă cu adevărat dor de ţară, o minte vastă şi limpede, accesibilă lu-tulor ideilor bine susţinute şi bine întemeiate şi un talent enorm, covârşitor de a spune admirabil ceea ca a fost bine gîndit si drept judecai. n. Litere, Ârtă, Ştiinţă OAMENI FERICIŢI Fericiţi cel săraci cu duhul». Erl am văzut, pentru Intiia oară, la vitrinele librăriei Alcalay, un volum cu nişte co-perle albăstrui, pe care, d’asupra unul clisei! de Jiquidi, era scris Impresii intime de Banu. Eşise de multă vreme vestea despre apariţia acestei publicaţii şi ceea ce transpirase iu presă, nu era tocmai elogios pentru autor. Volumul acesta, care poartă în fruntea sa trei clişee: un peisaj, o alegorie şi portretul autorului, — vorbim numai de clişeele litografiate—e un ciudat semn al vremel noastre şi una din curiosităţile literare, în care se poate oglindi viaţa sufletească a unei părţi dm societatea actuală. Să vedeţi numai cum începe cartea — ci-tain din prefaţa «Cufre cititoarele mele», căci «se atrage iu special atenţia asupra prefeţei', zice autorul în josul paginel. «Drăguţe cititoare... lată, asta e cartea voastră. Cele cari aţi citit în «Romînul» pa-ginele de aci, sunt sigur că tremuraţi de bucurie că acum vi le dau pe toate în volum. Cele cari u’att citit nimic, o să-ml fiţi recunoscătoare de fiorii deliciosl, cu înţeles de ideal (!) ce se degajează din raidurile pe cari le am scos din suflet pentru voi». Pare că e un pasaj din volumul acela întitulat «De vînzare», apărut nu de multă vreme. Cliid ciue-va poate pe lumea asta ca să rostească nişte asemenea vorbe cu atîta siguranţă de convingere, e fericit, chiar cînd c autorul unor pasagil ca acele din cari vom da mal la vale o monstră. Siguranţa de sine face fericirea omului. X, Dar. se va zice, pe ce este iiitemeeată siguranţa aceasta, egoismul acesta al autorului? Pe succesul de care ne vorbeşte, cu privire la d-na Viorea ? Pe articolele publicate în Romînul? Ori pe expresia de «băiat nostim» a ligureî sale? Căci, în volumul acesta portretul autorului joacă un rol mult mal mare de cît s’ar crede. înţeleg, se va zice : să’şl exprime dorinţa de a captiva pe cititoare, ori încrederea că se va găsi cineva care să '1 înţeleagă, dar aşa? Să fie deja sigur că’l adoră toată suflarea femeiuşcă din ţara asta? Dar, în afară de «d-na Nădejde», d-na Sevastos, d-ra Xe-nopol, Smara etc.» de care ne vorbeşte autorul, se mai găsesc şi femei inteligente în ţara rornincaseă. S’a gîndit autorul la ce ar putea ajunge paginile sale întime, în mîna acelor femei, cînd vor citi: «Oh! în paginile astea e mult suflet; cu voi de vorbă, ori privindu-vă fermecat, în orele de visare, trecînd în cîrdurî eterice, in hore fantastice, — sbor magic de forme ideale, înfăşurate în văluri de gaze transparente, colorate, în colori mistice, schimbătoare în ape ce vrăjiau, colori cari în jocul vostru de Nimfe s’amestecau într’o cascadă de cristal topit, cu inii de colori, şi făceai! o apoteoză fermecătoare, eu mă perdeam fericit, sub descîntecile voastre divine...» Aţi înţeles ? Şi, să nu se creadă că e o creaţie răutăcioasă a noastră. E un pasaj din prefaţă şi în felul acesta, pe aceeaşi strună sufletul autorului care «a fost de multe ori FOIŢA ZIARULUI «EPOCA» 2 niXlIHE-KUDK Victima mînăstireî Crescuse mare. Se făcuse frumoasă că pretutindeni unde se arăta provoca admiraţie şi, negreşit şi gelozie. Un au încă şi cu frumuseţea-1 ar fi găsit pe cel mal de seamă soţ. Herminie se făcuse visătoare. Se vedea bogată, adorată, şi val! cum ar fi dorit să-şi arate semeţia faţă cu aceia care o umilia zilnic, fata asta bătrînâ care fugise de lume tiind-că nu*şl găsise un bărbat. Ar fi omorîc-o cu privirea el despreţui-toare. Sl-ar fi zis atunci : — Domnişoară! Mal gîndeşle şi la bătri-neţele d-tale. Visa ea această răzbunare, cînd de odată mamă-sa muri de un anevrism. După ce se lichidă moştenirea, şi se plăti toate datoriile, Hermina văzuse că era în posesiunea a două-spre-zece mii franci abia. — Şi nu uita că mal trebue achitat un semestru, zise Aurelia. D-ra de Căzu Croisy căzu dar de odată din Înălţimea proectelor— dar nici un ochiţi, nici chiar acel alît de pătrunzător oeliiă al D-rel de Fayolles nu putu zări cea mal mică mîhnire, în afară de cea a doliului. dezacordat» scrie mal bine de 1200 pagini. Obiecţia ar fi dreaptă: tot volumul nu e de cit o «ciorovăiala» de cuvinte trîntite unele peste altele, fără cea mal mică atenţie saă pricepere în alegoria lor, o bolborisire neîntreruptă, plictisitoare, greoae. Şi cu toate acestea subiectivismul cel mal vanitos, cel mal pretenţios care s’ar fi putut scrie. Din cauza unor asemenea oameni se compromit curentele mari ; pentru aceea s’a zis bună oară, la noi şi aiurea, că simbolismul ar fi opera unor bolnavi. Dacă eraft bolnavi sau nu, aceasta importă puţin, esenţialul este că aceia cari s’ail avut în vedere aii fost tot deodată şi lipsiţi de talent. Poate cine-va ca să fie bolnav, dar se poate să fie talentat şi tocmai aceasta, trebue să aibă în vedere, într’o operă de artă: cum s’a spus, nu ce s’a spus. Alt-ceva e dacă vrei să numeşti opere de artă, lucrările de educaţie naţională. Intre Volumul Impresii intime şi acela mal vechil: De vînzare: există o strînsă legătură, o trăsură fundamentală, care se explică prin psihologia autorilor: sentimentalitate: îndrăsneală multă afară din cale, dar lipsită de talent şi de cel mal elementar bun simţ literar. Cărţile acestea două îşi găsesc totuşi elementele, a căror chintesenţă sînt. Sînt oglinda unei întregi lumi; lumea elevilor de licefl şi tinerilor bacalaureaţi, veniţi din provincie, în primul an de Universitate. Indrăsneala, siguranţa de el însuşi pe care o cîştigă, pe băncile ultimelor clase de licefl, mal durează încă şi în cel d’fntîl an al facultăţel, spre a se sparge apoi de realitate, ca valurile furtunoase ale mării isbite de impasibila stîncă a ţărmurilor. AtuucI s’aft dus şi visuri si entusiasm, şi încredere. Se găsesc insă şi de aciea cari continuă şi în epoca de maturitate, copilăria speranţelor, din vîrsta adolescenţei. Aceştia sînt fericiţii. D, Ranu, pare a fi de vr’o trei zeci de ani, şi e un om fericit, or ce s’ar zice. %ar«. O frumoasă composiţie muzicală, a făcut d. Iosefescu pe versurile poetului Radu D. Rosetti: E vr’un loc uitat de lume...? * * Razele X în chirurgie, lucrarea datorită d-rulul Dumitru Minculescu, cu îngrijirea d-lul dr. Sevdreanu, s’a pus în vînzare. Depozitul general la librăria Storck . Dr. Traugott Tăinui Secretar particular al A. S. R. Principelui Fer-dinand. Membru corespondent al Academiei Romîne. 111 8FÎRŞIT — Pentru a opune toponimiei slave a ţărel romîneştl, pe care toponimie o invoaeă Roe-sler ca argument decisiv al lipsei romîni-ler în Nordul Dunărei, îutre al 3-lea şi al 13-lea veac, pontru a opune un argument luat tot de pe tărîmul toponimistic, D. Tamm citează, cu mult â propos, toponimicele, care atestă neîndoios venirea unor romînl din nordul Carpaţilor. Aşa sunt toate localităţile care pe lingă numele lor mal aii porecla de Ungureni (Ungurean-Romîn de peste munţi) de pildă AlbeştI-UngurenI pe valea Argeşului, Cepari-Ungureni pe valea Topologulul; safi chiar acelea al căror nume e de origine maghiară cum e de pildă «Făr-căşeştl», «FârcăşenI», «Almaj>1 2>ş. a. Şi lucru mal eloquent ca toate: denumirile acestea urmează cursul rîurilor cari izvoresc din Ungaria şi vin în ţară. Roesler dar e nenorocos şi cu argumentul ce şi-l scoate din toponimia ţărel noastre. Dar d. Tamm îl urmăreşte şi mai încolo. Iutr’un capitol intitulat «Goţii, Slavii, Hunii şi Arării în Dacia-Trajană» d. Traugott Tamm răspunde pe rînd cu multă claritate şi cu multă competenţă la restul de argu- 1) Vezi «Epoca» din 29 Iunie şi fi Iulie a. c. 2) de la farcaş, alina, cuvinte maghiare. învăţase prefăcătoria. Fata aceasta tînără şi in aparenţă, nevinovată, ascundea în inima el o nouă ferocitate. Ochiul el albastru se aprindea adesea strălucind ca un cărbune. Fruntea îl se încrunta merefl. Şi inima îl bătea de făcea să-I svîcneascâ sinii. Ast-fel era d-ra Hermina de Groizy cînd isprăvi ndu’şl şcoala, o vedem apărînd în salonul recepţiunilor d-relor de Fayolles, re-cepţiunl ce aveaii loc de două ori pe săp-tămîiiă. CAPITOLUL II Cu greii al fi găsit o societate mal originală ca cea care se stringea în salonul d-relor de Fayolles. Mal lutîl găseai acolo pe o domnişoară de Richaux, care avea un glas de bărbat şi care mal avea pe de-asupra şi o musteaţi destul de deasă. Apoi: d-na de Virville, o femeie bătrină care atîta iubea pe o nepoată a sa că nu se indurase să se despartă de dînsa, ce învăţa la institutul «Sf. Augustin». D-na de Blemv o văduvă tînără in proces cu familia bărbatului el. D-ra de Moufort, e orfană drăgălaşe care aşteptă să se mărite cu un văr al el, locotenent de marină. La adunarea asta «aleasă» unde Aurelia strălucea ca o matroană, mai trebue să punem şi pe sora Capelanului o fată de 30 ani, anume Aricia şi o d-ră Qnoniam, care a fost primită, la institut din milă şi a cărei biografie o vom schiţa aci. llortense Quoniam se născuse cocoşată şi urilă de mama focului. Tatăl el colonel, cînd muri lăsă nevestei sale o pensioară cam mică. Văduva ajuuse în adinei bătrîneţe şi Hor- mente prin care Roesler va să-şl întemeieze teza favorită. D-sa observă cu multă dreptate că de cîte ori Roesler are prilej să vorbească de o invaziune barbară prin ţările de la Car-paţl şi Dunăre o pomeneşte cu drag şi par'că răsuflă uşor cînd dă de această invaziune. Căci atunci, după ce-I măreşte proporţiile exclamă triumfător: «Chiar dacă ar fi rămas puţin din populaţia romană de pe timpul dintre Trajan şi Aurelian, cum se poate ca acest restrins număr să nu se fi pierdut în marea barbară ce a cotropit totul?» Din nefericire pentru Roesler lucrul nu-I aşa, căci năvălirile hordelor barbare dacă aii fost numeroase prin şesurile Munteniei, ale Basarabiei, ca şi prin stepele Ungariei, aii fost prea puţin frequente prin regiunile Carpa-ţilor şi prin Transilvania mal ales. Şi în adevăr e limpede că năvălitorii apucă drumurile uşoare—prin şesurl şi nu prin munţi şi dealuri. Prin urmare, u’aibă grijă Roesler: elementul romanic retras pe la munţi, n’a fost cîtuşl de pnţin primejduit şi a putut dăinui pînă azi în destulă puritate etnică. Singurul element neromauic a cărui lu-rlurire romînil aîî avut să îndure a fost elementul slav numeros şi el despre a cărui existenţă prin aceste locuri vorbesc documente încă de pe timpul regelui Atila. Rosler pentru a-şl susţinea teoria ne asurzeşte îutre altele şi, cum am spus, cu afirmaţia că între al 3 tea şi al 13-lea veac nu sunt documente care să ateste existenţa romînilor. Pentru el, cronicarul rus Neştor care vorbeşte de el n’are nici o valoare; pentru Roesler «notarul , anonim al regelui Reler» — bine că-I recunoaşte cel puţin existenţa — este: «.un seriilor neiubitor de de adevăr, cu cine ştie ce tendinţl». Şi să se noteze un lucru; notarul anonim trăeşte la sfîrşitul veacului 13-lea prin urmare cu Nte-va zecimi în urmă după presupusa învadare a Roml-nilor din sudul Dunărei, şi totuşi el vorbeşte de Romînl ca trăind acolo de mult. Dar acolo unde Roşsler o scrîuteşte mal răfl e cînd vrea să ia de pavăză pe Constantin Porfirogenitul împăratul Bizanţului «cel cu cunoştinţl desăvârşite» după Roesler. El bine, strigă acest istoric, nici acest distins etnograf nu vorbeşte în scrierile sale de Valachil Daciei! Ah! Dar aici a scrîntit’o, şi iată cum: Dacă e adevărat că Valachil afl lipsit din Dacia Traiană şi erau cu toţii îngrămădiţi în sudul Dunării, ar urma fireşte ca împăratul Constantin Porfirogenitul, — distinsul etuograf—să vorbească de cel din Moesia. El bine se găseşte oare în scrierile sale vr’o pomenire despre Romînil din Moesia? Nici o vorbă, şi doar ÎI erau în nas! Cum rămîne dar cu «desăvârşitele cunoştinţl etnice» ? Sărmanul Constantin «născutul în purpură» confundaşi el pe Romînl cu Bulgari—ceia ce ’l face să treacă in ochii lui Roesler de distins etnograf. Aşa păţeşte Roesler—aşa păţesc toţi cel cari pledează o cauză nedreaptă şi neadevărată. Şi pe urmă, ca ultim argument, e neraţional să admiţl că în veacul al 13-lea romînil abia făcură invaziunea. Cînd deja prin acest timp el sunt nevoiţi să evadeze din Transilvania, dînd loc la vestitele descă-licate. In fine ca să mal continuăm? Toată opera d-lul Traugott Tamm este plină de argumentaţia cea mal strînsă, de logică şi de o erudiţie în adevăr uimitoare. Nu e istoric care să nu fie citat de d. Traugott Tamm—căci din opera-I exală cea mal deplină onestitate literară.—Nu e, în special, istoric care să se fi ocupat cu etnografia Europei sud-vestice şi care să nu fi fost consultat de d-sa. In cît lucrarea despre care am avut plăcerea să vorbim — de şi atit de pripit !— este o operă cugetată, temeinică, scrisă nu din cine ştie ce dor uşuratec ci în urma unor cercetări istorice serioase şi din simţi-mlntul revoltei împotriva tuturor falşifieato-rilor Istoriei. Din acest simţimîut d. dr. Traugott Tamm a scris o «pledoarie» îngăduie-mi-se cuvântul, pentru neamul nostru, pledoarie onestă pentru că e identizată cu adevărul. Regretăm că n’a fost încă tradusă şi la noi această operă de valoare, pentru ca şi acel ce şti îl numai romlneşte să se poată lumina la o luarare de o aşa înaltă erudiţie. Şi cine ştie ? poate e nevoe ca această lucrare să fie tra- tansa devenise orfană la o vîrstă cînd nu ţi se mal dă nici o atenţie, nici o milă, anume la o vîrstă de peste patru zeci ani. Şi totuşi fiinţa asta scliiloadă era nenorocită ca şi o copilă de zece ani cînd II murise mă-sa căci cine să se îngrijească de dînsa şi cine s’o ia vr’o dată de nevastă, bătrînă şi cocoşată ? Şi nici singură nu putea trăi. Atunci ea se hotărî să intre la mănăstire saă în servicifl la institutul Sf. Augustin. Intrată o dată, şi din milă şi din faptul că era harnică îşi atrase bună-voinţa tuturor. D-ra Aurelia mal cu seamă, cît era ea de rea şi de ţîfnoasă, pentru nimic în lume n’ar fi voit să se despartă de cocoşată asta, nenorocită care era şi deşteaptă şi—lucru mal rar—bună la inimă. Herminie, victima revoltată care intrase tocmai în lume şi llortansa, victima revoltată care părăsise lumea, amlndouă stăpî-uite de d-rele de Fayolles, nu trebuiai! ele oare să se ’uţeleagă, să se iubească şi să sc ’inprieteuească. Hortensa iubea şi proteja pe Hermina şi aceasta ÎI lua apărarea cînd fetele celelalte din pension cătad să-şl bată ioc de dînsa. Şi din pricina Horlensel, Hermina a fost o dată supărată un an de zile cu o camaradă e el, care fiind întrebată de Quoniam ce desemnează respunse cu obrăznicie, — O femee urîtă şi cocoşată. Alice de Villy, eleva cea mal tăcută din clasă, protestase şi ea o dată cu Hermina şi această împrejurare făcu să nască o amiciţie din acelea care par trainice în veci. Era tocmai vorba, Ia adunarea de care ne ocupăm de plecarea Herminei la castelul de Villy unde o poftise Alice care îşi terminase şi ea tocmai atunci studiile. — Aşa dar e hotărlt, Hermine ne părăseşte ? Întreba d-ra de Richeaux. dusă şi pentru faptul ca mulţi romînă să-şl încălzească şi inima şi să înveţe dragostea de neam. Căci d. dr. Tamm a scris’o cu a-tîta foc şi dragoste de rominism, că poate fi socotit ca unul dintre cel mal romînl. Iar pentru noi de aicea, din ţară mică şi hulită, e o adevărată fericire şi mîngîere sufletească să vedem că vulturii inteligenţei streine îşi îndreaptă privirea lor ageră spre patria noastră şi din întunericul în care zace cată s’o ridice la lumina sclipitoare a razelor civilizaţiei. T* Adnin DE PE MALUL IfflEI-NEGHE ŢIGANUL ÎNSETAT Uu ţigan fiind setos A plecat spre Marea’n jos. Marea mîndră si umflată, C’apueă ceriul de toartă — De-aşI putea... s’o sorb de-odată ! Horp, odată, liorp de două, Horp de noue-zecl şi nouă ! — Ndee!... sarată ?... poate-1 mîna! Şi amară ? !... ori chiar gura ! Aş! Aşa dă multa apa Şi amara şi sarata ?! D’unde Doamne-atîta sare. Ca să sari atîta mare ? !... Halda Vlad, mal gust’ odaia, Şi ’nc’odata, ş’alta data... Tot amara şi sarata ! Ptiu, fire-a! al dracului! Amarita şi băhlita, Viforoasa, ne ’mbliuzita! Mare eşti ş’amarnica! Bătu-tear pîrdalnica ! Mare-al fost şi mare eşti! Vecinie n’al să putrezeşti! Dac’al fi fost viu ori ţuica, Al fi fost mal puţintică. De-alt-fel... Mare-I rănii nea ; Că nici dracu nu te-a bea !... K. /taifun. T II. LIBAR APARAREA —... Pentru că m’hnbil, domnule preşedinte să vorbesc, lucru la care de alt-fel am tot dreptul, o să adaog cite-va cuvinte la cele spuse de onorabilul med apărător. Nu că voiQ să cerşesc bună-voiuta cui-va sau să aştept mila. Nu-nil poate ajuta la nimic cea d’intll, şi pe a doua o resping. Dar, după ce eram hotărit tot timpul să tac, iată că mi-am schimbat părerea şi o să vă desluşesc tot ce v’a parul nelămurit în afacerea mea. Faptele sunt adevărate. Ani ucis cu lot dinadinsul, acum 0 lunlj un bărbat şi o femee. Acuzaţia v’a arătat că n’am avut nici uu motiv să săvirşesc acest omor. că nici nu cunoşteam victimele. S’a iscodit cu acest prilej un roman. Unii m’afi făcut nebun; apărătorul mei! a cerut să mi se cerceteze starea mintală—aţinui dar numai de mine să mă prefac că-s nebun. Aş fi fost cătat Intr’un ospiciu cite-va luni, pe urmă m’aş fi arătat vindecat şi aş ti scăpat de bucluc. El bine; nu-mi vine la socoteală asta. înadins, în deplină cunoştinţă de cauză, şi după ce in'am gîndit lungă vreme am ucis fiinţele a căror moarte domnilor, sunteţi, puşi s'o răzbunaţi. Şi iată de ce am comis acest îndoit omor : Intr’o vreme mă credeam fericit. Purtam a-tund alt nume, nu cel sub care am fost arestat şi sub care voii! fi osîndit. Poliţia d-v. e aşa de bine alcăluilă că n’a putut să-mi atle nici numele med adevărat uid pe acela al victimelor. Intr’un oraş destul de mare, departe de aici, exercitam una din acele profesiuni zise liberă cari cînd al noroc şi talent sunt mai bune ca toate. OrI-cum v'am spus, eram fericit atunci şi nu eram nici cel d’intll venit. Ciştigam bani mulţi. M’am însurat cu femeea cea mal frumoasă şi avea încredere deplină în cinstea şi în toate calităţile el bune. Vreme de trei ani n’am avut nici o părere de răd. N’aveani copil şi asta îmi era singura mîhnire, încolo ferice, ferice de tot. Cam pe timpul ăsta insă, am fost silit de meseria-mi să plec departe, departe. Nu puteam să iad nevasta cu mine. Ea mă conduse la gară şi cînd mă despărţit, sutletu-ml era coprins de o singură dorinţă: să mă ’ntorc cit mal iute lingă dînsa. Gîndeain că o să lipsesc trei luni uumal. împrejurările m’au silit să lipsesc un an. In tot timpul cu fie-carc curier trimeteam cîte o — Oh! numai pentru o lună, o lună şi jumătate respunse d-ra Aurelia de Fayolles. Am trebuit să cedez insistenţelor Alicei. — Alice de Villy e din neam nobil, nu-I aşa, zise mal departe d-ra de Richeaux. — Ehe! însă de pe vremea Iul Eudovic al XV, respunse Aurelia, de pe mamă ţine de d’Herouvilte, cari sînt rude cu d’Argouge. — Ah foarte bine. Dar nu te temi ca d-ra de Croysi o dată departe de aici să nu se Indoape cu ideile lumeşti şi o să Instreineze de religie? — N’o bâuuese nici o clipă măcar, respunse d-ra Aurelia. Familia Villy e, cred, cu totul patriarchală, şi cunoaşteţi toate, doamnelor, simplitatea Alisel, Nu, ea nu o va abate nici o dată din calea cea bună, pe care e minată nu numai de sluturilc mele ci şi de necesitatea imperioasă. Sermana mititică, murmură d-na de Viri-ville, scuturindu-şl încet buclele el argintii. Val doainuă, reluă Aurelia, ştii cit mă obligă neamul din care mă trag. Sunt atîţia lil nobili, care fără avere fiind suni siliţi să contracteze o alianţă că nu'ţl poţi întoarce Iii chip raţional privirea de partea asta. O căsătorie e deci cu neputinţă saii cel puţin improbabilă şi a/uncl, necăsătorită, ce o aşteaptă pe o fată fără stare? O situaţiune care te face să atlrnl de altul e ca şi sclavia. Învăţătoare satt domnişoară de companie, ea are de Indurat mal multe umiliri de cit pericolele seducerel ce trebuesc Înlăturate sad învinse. Ce oferă lu schimb mănăstirea ? Pacea, cinstea, demnitatea şi o cucernicie ce duce în raifl. Vezi dar bine, Doamna mea, că nu trebue prea mult compătimită. — Nu, de sigur, zise d-şoara Carolinade Fayolles, pe care o privire oblică asurorel sale, o deştepta din indiferenţa sa. D-ta nu vorbesci de pe drumuri. D-şoară, scrisoare de dragoste, prin care mă asiguram de statornicia el. , In fine a venit şi timpul clnd mum putut întoarce acasă. Ea nu ni’aşteptat la gară. Nu mai era acasă. Cu două ceasuri In urină ani aflat de la vecini, de lu servitorii de prin prejurimi că a plecat din oraş, împreună cu un confrate al mefi căruia i-ani făcut servicii; a cărui metresă era ea acum şi cu cure avea un copil. Nimeni nu putu safl nu voi sft-ml zică unde se* află vinovaţii. Lovitura-mi era prea aspră, tăzul bolnav şi crezul că o să mor. Dar jurasem răzbunare şi m’am vindecul. . Mi-am vindut tot E ADMINISTRAŢIE : Preşedinte, dihitrie a. STCRDZA. Vica-preşelinp; Alexandru Marghiloman, Iftcolae V, Perlea. membri! consilier! VECHIULMAOASIK DE Tuche Anastasii!, Deputat, mare proprietar, Teoociti G. Assau, Pivţsdintele Camerei de Comeroiă, B aburesc! Comandorul Marco Besso, Directorul so oletăt.I «AsaRurazioni Generali*-, membru al Ins'HntaiuI daetnari din Londra, eto- etr. Manriciu Blank, Şeful oastldebanoă Mar-morosi h Blank A: Oo., BaoarcţiI T. Carnevali, mare comerciant armator, tn Brăt’a. Constantin O. t oc las. Deputat, Advooat, Brfliia Adolil ErflinK, Consul German, Br&ila. Director, UltiO ANCO LI. Erinano Gentilii, Directorul General al Primei BocleUţi aufctriaoe de Asigurări Generale contra Accidentelor etc., etc. Charles Gir’anner, Dirigintele ramurtî de transport a 8oAetatea Asloaraxioni Generali. Titi orio B. Meud t, Şeful Oaselor L. Mendt Oo. Frai el li B. Mendt, mare comerciant armator, Briila. Eduioudo Richetti, Secretarul general al 800'et. 4A«snur*zlonl Gonorai'*-, Triest- Colonel G. Kosuovan, mare propr., Koinov. Zum tir Zamfire sen, mare propr., Brâila. Potil Kottenberg A Co., Şeful oase! de bancă Rotcenberg & Oo. Brilla. \ Sub-director, D. Germvoeici» Societate Romînă de Asigurări Generale din Brăila, asigură tn condiţiuni liberale şi avantagioase în contra daunelor de: MWCEWMSMU G MS MW MS MW A TH A WSM*OH T pe apă (Fluvial şi Maritim) şi pe uscat. Asemenea dă cea mal mare desvoltare operaţiunilor in ramura Viaţa, după combinaţiunile cele mal noul şi mal convenabile. « itt ecţi t/iviSA. N.B, — Pentru orl-ce infoi maţiunl a se adresa la sediul Societăţel, îu Brăila, şi la toate sucursalele din ţară. LĂMPI, SOBE, MAŞINI DE BUCATE ŞI ORÎ-CE INSTALAŢII) Ni MARGUS LITTMAN Succesor I. WAPPNER 61. Calea Victoriei, 61 (vis-a-vis ie Episcopie) Recomandă Onor clienţi instalaţiunile de băl, lucrate numai în Zinc, cu diferite sobe de aramă pentru încălzit apa. HAI de An Ulii Higienice recomandate de toţi medicii celebri, poate să facă oii-cine în casă nuşuni SISTEMATIUE * CU AER COMPRIMAT Tipografia „EPOCA" execută orl-ce lucrări atingătoare de această artă A VIN IMPORTANT Aduc Ia cunoştinţa onor. public din Capitală şi provincie că am mutat fabricele mele de: " Umbrele, Corsete şi Cravate din STRADA GABROVENI No. 47 în STEAMA UAItOE A o. GA (etagiul de sus) l'OST DEPOUL D-LUI PRAGER .LA UBSU-. Fiiud foarte bine asortat spre a putea satisface orl-ce cerere a onor. public, rog să bine-voiască a visita Depoul mefl unde se va putea convinge atât ce soliditalea mărfurilor cât şi preţurile foarte convenabile. Cu distinsă stimă, I. HOSKNBAVM. Sucursale : (lalea Victoriei No. 8 şi No. 33 şi 81r. Şelari No. 33 MAlIhll'AMEN T JPM A’JPKU IN DE A %£i£8 VINUL DE VIAL este un modificator puternic al organismului in caşurile de: ebdilitate generală, crescerea întârziată, convalescenţa lungă, anemiă, perderca apetitului, a forţelor slăbiciune! nervoase. Dosa este de un păhărel ds lichior Dinaintea mesei. El compieetează nutriţiu-nea insuficientă a bolnavilor şi a convalescenţilor. Farmacia VIAE Lyon, rue Victor Hugo, 14 §i în toate farmaciile. t. CLOSETE «tont a Tegout» higienice şi sistematice STICLE pentru CONSERVE. COMPOTURI şi DULCEŢURI hermeticeşte închise, de toate mărimile Unicul DEPOU în ţară cu maşini de bucătărie din renumita fabrică GEBRODER BOEDER din «Darmstad», precum şi splendidul lor asortiment c!e LAMPl ELEGANTE pentru atîrnat şi masă, cu maşinele Americane «WUNDER», toate cu aer. Fabricii UNIVERSALA OF, SOBE ŞI MAŞINI DE BUCĂTĂRIE a A s ii V S V Si I Stslemafiee M?E Ij 3. V. I Si Ml V M:\TSSjATiS «le A MAI Ventilatore 1 O WA* MAI T' t- «le Coşuri) eu <*hei Ornamente «te zinc gr AMtTSCOJfj&J «le menagtu ■> HEGMTOH Sistematice JMotftle «le Grădină •Jesfcia Klaper BUCUREŞTI DEPOSITUL : Strada CA M PIN EA N U, No. 17. FABRICA: Calea V1TAN, No. 19 (staţia Tramwayulul IJudeştl) Se primesc comenzi şi reparaţiunî in această branşe. Direcţiunea Epitropiel Spitalului „BÂRLAD şi ELENA BELDIMAN” lEB.stfiisţare La 15 Iulie a. c., ora 2 p. m. (al Il-îea termen) se va ţine licitaţie publică orală, in camera şi Înaintea Epitropiel acestui spital, pentru un period de 5 ani, începător la 1 Aprilie 1898, a următoarelor proprietăţi rurale ule spitalului, situate tn acest judeţ. a) Moşia Ciocani, diu comuna Ciocani, plasa Corod-Perescbiv. Garanţia provizorie 4.500 lei, b) Moşia Raifl, din comnuu MurgenI, pi. Tîrgu. Garanţia provisorie 3,000 lei, şi c) Pămîntui de hrană numit «Varatni-zoaea» diu comuna Bârlad, hliza crâng. Garanţie provizorie 000 lei. Licitaţia se va ţiuoa conform art. 68—79 din lenea cnmptabililAţel publice. Condiţiunile generale de arendare, precum şi cele speciale se pot vedea în fiecare zi de lucru în cancelaria Epitropiel între orele 9—11 a. m. Director, Dr. T. Cerchez. Secretar, W, Kaminski. PILULELE ELVEŢIENE ALE FARMACISTULUI RICH. BRMDT sunt recunoscute astă-zl în toată lumea ca sigure şi nevătămătoare, plăcute la luare şi eftine Este un preţios medicament de casă la derangea-rea organelor abdominale, constipaţio şi consecinţele lor, ca: Maladii ale ficatului, Iloemorhoizl (trinjl), durere do cap, ameţeală, respiraţie defleilă, Palpitaţie (bătae de inimă), lipsă do poftă de mîncare, umflătura pîntecelui, răgăiala, congestiunî de cap şi pept, şi este afară de aceasta un uşor Medicament Depiirutiv Iucer-ate şi recomandate de cîte-va mii de medici practici şi profesori de medicină hapurile farmacistului RICHARO BBANDT aă obţinut o reputaţie netăgăduită, ast-fel în cît astă-ssî pretutindeni Bunt preferate tutulor pre-par&ţiunilor de felul acesta, A SE FERI LA CUMPĂRARE DE IMITAŢIUNl -ţHf A se cere numai Pilulele Elveţiene ale farmacistului Ri« li. Rrandt care poartă ca etichetă o cruce albă pe fund roşiţi. Preţul cutie! leî 1.50. Se găsesc la toate furmaciile şi drogueriile principale din ţară. România la farmacistul Victor Thuringer, în Bucureşti. 13], NVOI .IVIV STUDII Pregătitoare şi EXECUTAREA ÎNTREPRINDERILOR de orl-ce Tel BUCUKEŞTÎ.— Strada Sf. Dumitru, 8. Motoare originale „O T T O” eu Gaz, Benzină ţi Pefroleu l*eat«ţ ÎOO bucăţi de >/,—«O cal putere instalate tu Kouitnia MACINE !$I CAZ AHT a cu ABIIU MACINI-UNELTE pentru LEMNE si METAL MAŞINI pentru INDUSTRIA TEXTILA, LOCOMOTIVE, POMPE dela SĂCH8 MASCHINENFABRIK fost RICH. HARTMANN din Chemnitz FiirniMutfţ In sutimi de exemplare celor urni muri stabilimente ale Stalului *1 ule partleulaellor diu Komlula. MARE DEPOITdE ARTICOLE TECHN1CE ALE EA BRICELOR : SCHĂFFER gi BUOENBERG Magdeburg, Mohr şi Federhaff Mannheim CURELE DE TRANSMIS1UNI ATELIER DE CONSTRUCŢIUNI ATELIER PENTRU REPARATIUNI DE MAŞINE TURNATORIA DE METAL LA FILARET BUCUREŞTI Tipografia EPOCA Strada Clemeutel 3. — BUCUREŞTI www.dacoromanica.ro D© AEENOAT pe termenul de la 23 Aprilie, 1899, moşia riâciuta-Slo* bo/Ja-t1oii»î‘lit jud. Covur-lul, o ora de la gara Independenţa, circa 2,700 fald pâinînl roditor, populaţie deasă la adăpost de inundaţie. A se adresa: Vogorid j :jl>, Kue Ecuries d’Artois, Paris. Constantin Simionescu Doctorand in Medicină Paris, Boulovard Montparnass 15» _ Stabilit do mal mult iimp în Paris şi fiind in reiaţi! i-u toţi specialiştii şi celebrităţile Medicale diu Paris, pot oferi serviciile mele persoanelor can vin la Paris să se consulte cu Dr. specialişti, asemenea se poate face consultuţiuue şi priu corespondenţă.