/ SJKitlA U.—ANUL m, No. 481. NUM ARUL 10 B ANÎ O singura ediţie LUNI, 16 IUNIE 1897 NUMĂRUL 10 BANÎ AltONAnEITKLK IncHp la I jji 15 ale fle-wtrni luni şi a« plătese tot-d’a-una înainte In Hucuraştl la Casa Administraţiei in juilsfr şi xtreinătate prin mandate puslale Un au in ţara 30 el; in streinâlate 50 lei Sase luni ... 15 » » > 25 > Trei Iun! . . . 8 > » > (3 , U» număr in streinatate 30 bau) MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ REDACŢIA No I» - STRADA CLEMENŢEI - No. X ANCNCIUKILE In Bucureşti şi judeţe *e primesc numai la Administraţie In streinatate, direct la aamintutraţie ş> la toate oficiile de publicitate AnuncinrI la pag. IV.0.30 b. linia » » » III....2.— lei > * » » II .... . 3.— > i Inserţiile şi reclamele 3 lei rindut Un numit rechi i 30 baai Aimuv IHTItVţl A No. 3 - STRADA CLEMENTEI - No. n FORTURILE INUNDATE Repararea conductelor de apă de lingă podnl Cotroceni (vedere fotografică) MACEDONIA Importanţa Macedoniei, cunoscută de mult în cancelariile Statelor mari europene, e astăzi, în urma războiului greco-turc, cunoscuta de toată lumea: l n punct din cele mal gingaşe în Europa, ca şi Alsacia-Lorena sat! chiar mal mult—asta e Macedonia. Poziţiunea geografica şi amestecătura neamurilor cari poporeazâ aceasta ţara, fac din Macedonia răs-pîntia unul nesfirşit numOr de interese comerciale, politice şi de rasă în zilnică ciocnire între ele—a cărora armonizare va face mal curînd sau mal lîrzifl una din cele mal mari probleme aie politicei generale europene. In viitoarea aceasta, suntem şi noi Romînil amestecaţi; şi suntem de doua ori amestecaţi : întîl ca Stat care e ast-fel pus îneît reprezintă una din cheile peninsulei balcanice; al doilea, ca neam din care o veche ramură poporeaza în mase compacte Macedonia. Daca Europa are foarte mare interes la dezvoltarea lucrurilor în această provincie otomană, noi putem zice ca avem acest interes în-tr’un grad şi mal înalt. Din acest îndoit punct de vedere, sfînta datorie avem sa ne îngrijim foarte de aproape de soarta Macedoniei şi streaja sa stăm ca nimic sa nu se hotărască în privinţa asta fără ştirea şi învoirea noastră. Ce putem noi însă, faţă cu interese aşa de mari şi deosebite ale atîtor puternice State? Jngăduitu-I României — un biet ţîn ţar — să se gîndească a înrîuri asupra desfăşurării chestiunii macedonene, cînd atîţia Vulturi, cu unul sah mal multe capete, îşi ascut de mult pliscul? Fără semeţie, răspundem numai de cit că: da! întâi, pentru că dintre marile puteri europene, unele, cele mal multe, au interese aşa fel în cît, pe o lăture ori pe alta, se potrivesc sau trebuie sa se potrivească cu ale noastre. Interesul nostru e şi interesul celei mal însemnate părţi din Europa. Al doilea, pentru că avem «cuvînt la sfat»—cum se zice. Dacă Grecia, Sîrbia şi Bulgaria, deşi mici, pot înrîuri asupra chestiunii macedonene prin conaţionalii lor din acea provincie, putem şi noi. Romînia e un ţînţar pe lingă marile puteri europene, dar sunt mulţi «ţînţarl» în Macedonia, şi vrednici oameni. Al treilea, pentru că împărăţia otomanicească de la mulţi poate să bănuiască rău, numai de la Armînl şi de la Statul rornîn—nu. Fie-care din micele State balcanice în imediată atingere cu Turcia — adică Grecia, Serbia, Munte-negru şi Bulgaria—poate rîvni să-I răpească vr’o bucată din Macedonia; numai noi nu putem fi bănuiţi de asemenea rîvnâ. Fie-care din neamurile ce locuiesc Macedonia şi sunt în nemijlocit contact cu connaţionall constituiţi în Stat. deosebit—adica Grecii, Sîrbil şi Bulgarii—pot fi bănuiţi ca trag spre fraţii lor; numai Romînil macedoneni nu pot fi bănuiţi de asemene tendinţl. Şi mal e una: dintre Statele europene,— vor (i unele a cărora politică poate li bănuită de către Turci căe minata de interese egoiste; asemenea bănuială nu poate însă cădea asupra neînsemnatei Romînil. De şi Stat mic şi fără putere hotărî* 'oare prin noi înşine, avem trei îm- prejurări ce netezesc mult calea noastră : suntem reprezentanţii unul mare interes european; avem fraţi în casa acăreia stâpînire şi-o disputa atîtea seminţii; suntem, prin puterea lucrurilor, singurii în cari Turcia poate avea neţărmurita încredere. Avem astfel mal mult decît mulţi alţii, în chestiunea macedoneană. Nainlasil noştri aQ înţeles aceasta de mult şi sunt peste trei decenii de cînd în politica Romîniel figurează un capitol macedonean mal strălucit în unele perioade, mal întunecat in altele, dar neîntrerupt— ca şi simţimîntul naţional, ca şi conştiinţa mal mult sad mal puţin vagă a menirel noastre. Astăzi ne găsim, în mersul acestei chestiuni, la un punct foarte însemnat, de unde avem să ne deschidem o noua cale; suntem la pragul unei ere noul în chestia macedoneană şi trebuie să ne dăm seamă de ceea ce facem. O discuţie cit mal largă asupra acestei chestiuni e necesară; vom face din parte-ne ce putem. NICI 0 CIOCNIRE Un englez, ca toţi englezii, călătorind prin lume, s’a rătăcit şi prin ţara noastră. Englezul, fireşte, nu s’a mulţumit să vie, prin Predeal, direct la Bucureşti, să stea aci cîte-va zile şi apoi să plece, cum fac mulţi turişti, cu pretenţie pe urmă că au visitat ţara romînească. Englezul a cutree-rat Romînia în lung şi în lat, cînd pe jos, cînd în trăsură, cînd cu trenul. Intr’o zi, pe cînd se ducea la Galaţi, lingă Bărboşi, trenul să ciocni cu un alt tren de marfă. Nu ştiu cum să făcu, dar ciocnirea nu a cauzat nici o nenorocire: nimeni nu a fost atins. Atunci englezul zise în gura mare : —Trebue să vil în ţara romînească ca să vezi ciocnire de trenuri, fără accident de persoane. De această anecdotă mi-arn adus aminte, zilele acestea, în urma ştirilor venite din ţară, că ici s’a stricat un pod de drum de ter, colo s’a surpat terasamentul unei linii, dincolo trenul înainta în mijlocul apel. Cu toate aceste calamităţi, întîmplatepe liniile drumurilor de fer, nici o ciocnire de trenuri nu s’a semnalat ! Nici o ciocnire, nici o deraiare, nici o prăbuşire, nimic, nimic... In adevăr, trebue să vil în ţara romî-nească ca să vezi întîmplîndu-se lucruri, de te miri cum se pot întîmpla, şi să nu se întâmple alte lucruri de cari să te miri că nu se întîmplă. SURPAREA DE LA GROZĂVEŞTI Iată aci o scliiţâ a locului unde s’a produs surparea cheului de lingă podul Co-trocenilor, ce a produs stricarea conductelor de apă. (»iiozA VEsri — FORTURILE INUNDATE I a Cliitila.— La Cliiajna. — La 1>om-neştl.—La Jilava.— La Popeşti.— La Afumaţi.—La Ofopeui. Ploile din ultimele doue zile, aii mărit considerabil apele tuturor pîraielor şi lacurilor din împrejurimile cetăţel Bucureşti, aii rupi mal multe zâ(jazuri, pro-ducînd ast-fel un adevărat dezastru în unele forturi şi baterii intermediare ale fortificaţiilor Capitalei. Msa Chitila Mal toate taluzurile (urcuşurile şi sco-borîşurile) fortului şi toate plantafiunile de pe părţile exterioare, au fost în mare parte stricate de furtuni şi de ploi. Şanţul cel mare e plin cu apă, iar unele din lucrările pasagere construite în anul trecut, aii fost cu desăvîrşire luate de apele ce veneau de pe taluzurile cu pantă repede. Tot terenul din dosul fortului e aşa de inundat, în cit, trupa care are cîte-va barace in acea parte, nu a reuşit încă să sape rigolele (şănţuleţe) necesare pentru scurgerea apelor. Multe din aceste bărăcl, deşi sunt la o înălţime de aproape 0 m. 50 deasupra solului, au fost inundate. Ea Chiajna Toată porţiunea dintre Chitila şi Chiajna e inundată. Calea ferată a forturilor e in această parte ruptă în vre-o cîte-va puncte, din cauza unul zăgaz de la Dragomireşlil din Vale, pe unde trece llfoveţul, şi care a fost cu desăvîrşire rupt de ape, alaltăerl noaptea• Mal în sus de Chiajna un alt zăgaz suferind aceeaşi soartă, a inundai parte din galeriile fortului şi o magazie în care se ofta material de artilerie, într’o cantitate destul de mare. Cîte-va corturi conice, ce erau întinse, au căzut, la pămînt, căci şivoiul a scos ţăruşii din pămînt. Ea nomneşti Apele Dîmbomţiel şi a Ciorogîrlel de-bordînd, s’au, unit şi au pus într’o stare foarte miserabilă întreaga porţiune de la estul fortului. Galeriile sunt toate, fără exceptiune, pline de apă. Trupele din regimenltd de cetate şi acele de geniu, cari ţin garnizonă în acel fort, nu pot reuşi a scoate apa din interiorul fortului, cu toate pompele ce li s'au pus la dispoziţie. Majoritatea lucrărilor accesorii sunt cu desăvîrşire stricate. In partea sudică a fortului, unde terenul e mal jos, se lucrează cu o mare activitate, de frica unei surpări a zidăriei. Era Jilava Jilava este, dintre forturi, cel mal puţin atins. Cîte-va din hierările de sapă de pe creasta fortului şi din adăposturi, au fost stricate în partea despre nord-vest a fortului. Baracele trupei şi o singură galerie, care va fi golită, de sigur, pînă mîine, au fost inundate de apă. MjU MMope.şlî Aci bateria a suferit foarte mult. Majoritatea taluzelor, nefiind încă căptuşite, şiroaelede ploi repezi aii aruncat în şanţuri o mare parte de pămînt. Adăposturile aii fost aproape distruse şi mal multe şanţuri ale lucrărilor interioare, cu totul astupate. Inundaţia e colosală din cama na-turel mlăştinoase a terenului. Ea Afumaţi Trupa a fost silită a se refugia, de la început, în magaziele de sub fort, din cauză că baracele aii fost inundate; dar alaltăerl noapte a fost silită a părăsi şi acest refugiu, căci apa a pătruns şi acolo, după ce a u Hplut toate bateriile. Porfiunea între Afumaţi şi Tunari e în mare parte inundată. Calea ferată a forturilor e foarte slabă în mal multe părţi, şi circulaţia chiar anevoioasă. Un ofiţer, care mergea ieri cu drezina de la Afumaţi la Otopent, era să fie victima imprudentei sale, dacă soldaţii nu-l preveneau pentru a sări la timp din drezină. Im OlopenI De la OlopenI la Chitila e o adevărată mare pe ambele părţi ale căel ferate ; mal multe podeţe sunt rupte. Lacul de lingă Tunari şi pîrîul Co-lentina, venind mari, au debordat îne-cînd calea ferată. Comandantul fortului a cerul trupe pentru deşertarea şanţurilor interioare şi scoaterea apelor de prin galerii şi conlra-galeril. Contra-escarpa şanţului cel mare e cu totul deteriorată. TRIBUNA LITERARA Criticele lu! Gherea — I ultimul MMM—Editura Socec şi Comp. Zilele acestea, a apărut al treilea volum de Critice al lui Gherea. 0 parte însemnată din volum conţine articole de critică asupra unor critice ale altor critici. Eu, cetăţean al unei ţări care se allă într’o situaţie destul de critică în privinţa producerilor şi prea productivă îu privinţa criticelor, simţ fireşte saţiul pentru cele din urmă, cu atât mal mult, cu cât mi-e sete de cele d’întâiu; aşa că, nu mi-ar putea da prin cap să încerc a face şi eu vre-o critică asupra volumului de Critice ai Iul Gherea. Mal la urmă, la ce bun atâta încun-jur ? Nu ine pricep la critică şi de aceea nici nu o fac; mi s’a părut totdeauna că un om nu trebue să încerce decât ce poate face. M’aş mărgini dar a spune că volumul Iul Gherea a apărut; autorul are prea puţină nevoe de reclamă din partea mea sau a altuia, cu atât mal puţină, cu cât, în publicitatea noastră serioasă, o lucrare intelectuală nu este o afacere. Dar sunt dator a spune câtevâ cuvinte despre volumul pe care bunul meu amic Gherea mi l-a trimes cu următorul autograf : «Iubitului meu adversar politic şi literar, Caragiale.» Autograful acesta, cu toată oroarea ce am de critică, mo sileşte să’I fac măcar câtevâ comentarie. Voifi căută să fiu scurt. Adversar politic nu pot să’I fiii lui Gherea, fiind că el nu face politică— şi cred că foarte bine face ;—politica e terenul faptei, nu al teoriei. Adversar literar iarăşi nu pot să’I fiu, fiind că adversar literar nu pot fi de cât omului lipsit de talent, oricât de puţin talent aş avea eii însumi. Gherea ştie bine că, dară e vorba de literatură şi de artă, pentru mine nu poate încăpea nici sistemă, nici opinie, nici tendinţă, nici morală; nu poate încăpea decât numai şi numai talent. El ştie bine că pentru mine, când e vorba de frumos, numai poate fi vorbă şi de bun sau rău, de drept sau nedrept, de onest sau neo-nest. Frumosul este singurul atribut potrivit al lumii, tot aşâ de nemărginit ca şi dînsa; precum în ea nu încape decât ea însăşi şi nu mal poate încăpea altcevâ, fiindcă oriunde tot ea este, asemenea şi când e vorba de frumos, numai de el poate fi vorba şi de .nimic altcevâ. Astfel dar, cum aş putea fi eiî adversarul politic şi mal cu seamă adversarul literar al lui Gherea ? Doar poate că el ar vedea adversari in oameni cari văd ca mine, cu toate că el nu se simţ deloc a ’I fi lui adversari. Dacă nu împărtăşesc părerile culvâ, acela nu poate zice numal-decât câ’I sunt adversar; căci atunci ar trebui să fiă adversarul tutulor celor ce aii o părere safi o sistemă, de oarece eu nu sunt în stare să am vreo părere şi nici să împărtăşesc vreuna pe de-a’ ’ntregul. Pentru mine, toate părerile sunt egal de legitime, egal de întemeiate şi, prin urmare, egal de respectabile. Nicluna insă nu poate să facă pentru mine lege, căci în lumea aceasta, care ’ml dă numai înfăţişări, ar trebui să fiă din cale afară laş ca, mărturisindu’ml că nu pot avea eă însumi o părere statornică, să mă înjug la părerea altuia, pentru că el a avut bravura să mi-o strige la ureche cu un ton mai mult sau mal puţin răstit. Fie din lipsă de educaţie intelectuală, fie din insuficienţă de cultură, saîi de organizaţie a spiritului, n’am putut nici odată jură in verba magistri; şi dacă n’am făcut aceasta pînă acuma, virsta mea e o garanţie pentru mine că n’am să reuşesc a o tace nici de acum încolo. Am comparat totdeauna fenomenele ce se numesc spirite omeneşti cu corpurile cereşti. Intre unul şi altul sunt prăpăstii chaolice; unui altuia, din colosalele mase proprii de lumină, nu’şl trimet decât o fâşie subţire de palide raze. Intre un om şi altul este adesea ca dela o stea la alta. Arde colo un soare uriaş şi dincolo altul. Printre în-vîrlitoarea pulbere de lumi, un colos de flăcări d’abia zăreşte pe celălalt, ca o scinl.eie ce clipeşte,’ pierduta, în negura fără fund... Ba câţi încă nu se mal zăresc de Ioc şi unul de altul nici măcar nu bănuiesc. . www.dacoromanica.ro 2 EPOCA Adesea tot aşâ se pricep oamenii intre el şi pot înţelege unul altuia sufletul. Se poate cineva numi oare adversarul unei idei, unei păreri, unei sisteme, numai şi numai pentru că nu e în stare să aibă, necum să împărtăşească o idee, o părere, o sistemă? Dar dacă nu pot avea, nici nu pot împărtăşi vreuna, va să zică atunci sunt egal adversarul tu-tulor şi oricăreia; şi dacă, ast-fel, sunt adversarul oricăreia, sunt prietenul ori căreia alteia contrarie aceleia. Care va să zică, aş fi în acelaş timp şi prietenul şi adversarul oricărei idei, păreri, sau sisteme... Dar asta ar fi absurd. El bine, nul Orice idee, părere sau sistemă, pentru mine e absolut, în sensul cel mal absolut, indiferentă. Nu o pot nici preţui, nici despreţul, nici primi, nici respinge, nici aplaudă, nici şuerâ. O idee, părere safi sistemă, ori va trece pe dinaintea mea, ori va trece pe dinaintea unul par de telegraf, a-ceeaşl urmă va putea lăsă. Ce poate să aibă valoare şi preţ pentru mine este talentul, puterea cu care acea idee, părere sad sistemă, cu desăvîrşire nule prin ele înse-le, se pot susţine şi manifestă faţă cu posibila mea iritabilitate intelectuală. Puţin le pasă la doul ochi iubitori de lumină, puţin le pasă de dimensiunile, sistema de rotaţiune şi revoluţiune, in genere de legile cosmice cari stăpă-nesc existenţa şi mişcarea unei depărtate stele : ea va însemna pentru el numai atâta câte raze de lumină poate cumvâ să le arunce de acolo de unde neînţeleasa putere i-a poruncit să se afle. Căci lumina nu o judec, ci o văz, şi bucuria mea e potrivită cu intensitatea cu care ea a ajuns la mine. Iar nu cu judecata mea despre bogăţia şi condiţiile isvoruluî care mi-a trimes-o. Gherea e un critic de sistemă, ca orice critic serios; sistema Iul insă puţin mă importă; ce mă importă e talentul cu care el şi- o urmăreşte. E, în adevăr, un om de mare talent, care mi-aruncă, cu articolele lui, multă lumină. Volumul lui din urmă şi mal ales articolul despre Coşbuc mi-au dat o mare mulţumire intelectuală. Una poate şi mare mi aii dat-o cele câteva rîndurl privitoare la producţiile mele literare. Gherea e singurul critic care se ocupă serios de aceste lucrări, cu mal multă bunăvoinţă, poate, de-cât ele ar merită. Se înţelege, ca om ce sunt, nu pot rămânea neatins de această însemnată onoare şi regret că nu pot plăti talentatului critic îndatorirea de inimă care mi-o fac cu atâta graţiositate: eit, încă odată, nu sunt critic. Astfel dar, ce aşi putea zice mal mult de cât am zis despre criticele lui?... poate, după obiceiul pămîntulul, deplorabile platitudini amabile, safl observaţiunl de pretenţie ridiculâ... Nu... El n’are în niclun caz nevoe de ruşinarea mea. Mal la urmă, Gherea are destulă conştiinţă de talentul lui, ca să nu mal âibă nevoe de complimente banale, nici să ’l mal pese de desaprobărl puerile şi precipitate ; se va mulţumi de sigur perfect cu o salutare călduroasă din partea prietinului săft îndatorat, Caragiale. mără de cît două publicări, din care una de multă valoare naţională. Anume : Iancu de Hunyad, cercetare istorică, de Iosif Bălan. E o lucrare conştiincioasă, foarte folositoare, căci ne .etmprospâtează încă o dală, unele din momentele trecut ale istorieiinostre, momente In care romtnil afl făcut gloria regalului maghiar. . \ Iancu de Hunyad. pe care Ungurii, Slr-bil şi Romtnil şi l’aă disputat în continuu plnâ într’o vreme, a rămas ca sigur constat it istoriceşte, că a fost romtn de baştină. Scriitorul maghiar un falvy, care nu poate fi trecut măcar cit de puţin drept simpati-sator al rominilor, arată aceasta In Istoria sa. El spune că Iancu (Ioan) de Huuyadi era romtn curat. «Moşul lui a fost Şerban, tatăl săâ a fost Voicu, iar unchii Iul afl fost Mogoş şi Radul. Numele familiar «de Hunyad» safi ungureşti-«Hunyadi», care-1 poartă familia provine, după cum ne spune Hun-faloy — de la posesiunea regală «Hunyad» dăruită deja lui Şerban, moşul eroului nostru,» zice autorul’ monografiei. Apoi după ce arată, în cercetări minuţioase, rolul pe care 1 afl avut romtnil tn luptele întreprinse de acest mare erofl, d. Iosef Bălan, stîrşeşte, zicînd : Cred că prin scriera de faţă mi-am ajuns scopul, ce mi-l’am propus, adică a dovedi în mod critic, pe baza celor mal noi cer-cetărl istorice, că cel mal mare erofl, cel mal genial beliduce al Ungariei a fost ro-mîn, cu numele Iul original a fost Iancu al lui Voie (filius condam Voyk de Ilunyad), că tn graiul poporului a fost numit Iancu Sibianul, adică Ardeleanul; iar iu actele oficiale latine : Iohaunes de Hunyad, şi ungureşte Hunyady Iânos. Şi, mal departe: «Iu fine cred că mi am ajuns şi acel scop, să arăt în treacăt şi meritele, ce le are poporul romîn pentru patria aceasta, unde el azi a ajuns a fi considerat ca străin.» Această mică lucrare deci, ad-lul Bălan, prezintă după cum se vede, multă însemnătate din punct de vedere istoric şi mal ales naţional. «Biblioteca noastră» a pubicat în primul să A număr nişte «nuvele şi schiţe» ale d-lul Secula, iar numărul viitor care va fi dublu, va cuprinde versuri şi proză inedite de premiatul nostru poet transilivănean G. Coşbuc. Un alt număr va fi ocupat de talentatul nuvelist Iou Gorun. Biblioteca este pusă sub direcţia d-lul Enea Hodoş, care merită deosebitele laude pentru această folositoare întreprindere. De altmintrell romtnil de peste munţi, afl deja de mal multă vreme o bibliotecă «populară», în adevăratul sens al cuvîntulul. Din bibliotecele noaste de popularizare, nu ştiu dacă ţăranii noştri afl citit safl măcar afl văzut un singur număr. In Transilvania însă, nu e casă în care o dată cu gazeta să nu se găsească şi cîte-va broşuri romîneştl. Cel mult dacă găseşti pe la noi «epistolia» ori «Minunele Sf. Sisoe». Şi noi suntem liberi, suntem «Belgia Orientului», şi avem gratuitatea şi obligativitatea îuvăţămîntulul! ...Dar poate e mal bine şi aşa ! /.ara 5. Exerciţii de gimnastică, care se va face tn prezenţa publicului. Elevii doritori a concura la tuia sau mai multe probe se pot Înscrie pînă la 20 Iunie la Părintele Simeon Popescu, secretarul comisiunel, strada 11 Februarie, No. 13. * * * A apărut No. 33 diu Foaia Interesantă, de sub îngrijirea d-lul G. Coşbuc, cu următorul cuprins : , Ion prostul, Eros, poezii de Caragia'e; Ursa major, Salcia şi plopul do Coşbuc; Să vază toţi pe dracii, de P. Vulcan; Mai vină, poezie de (Ir. ÎL Petroni; Ziaristica, de T. A dam: Opera romină, de O. Spirescu ; Amintiri, de Mihăescu ; Telegraful fără sîrmă, de X.; Resurecţiunea, poezie de M Osias. Roman : Afrodita. de Pierre Louys. _ _ linstraţiniil : -Portretele Reginei Victoria a Angliei, la diferite vîrste ; Aparatul inventat de Cruglielmo Marconi, pentru telegrafia fără sîrmă. Ilustraţiile romanului Afrodita. ---------—•——--------------------- ŞTIRI MAB1JSTE Inginerii uniunel căilor ferarle germane cari afl vizitat ieri Sinaia şi Castelul Peleş, s’afi întors aseară in capitală, încântaţi de pitoreştile priviri ale acelei frumoase localităţi. *** , j • La concursul ţinut pentru catedra de istorie bisericească de ta seminarul din R.-Vîlcea, a reuşit dintre patru candidaţi, d. Nicolae Mateescu, licenţiat în teologie. *** . , D. general Băicoianu, inspector al cavaleriei, a plecat tn inspecţii. * D. Penescu, prefectul oraşului Iaşi, a sosit în capitală, în afaceri de servicifl. REZULTATELE Neaplicăril legei minelor Guvernul şi companiile străine. Noul descoperiri de mine de petrol*—Romlnia şi capitalurile străine Guvernul ni companiile străine D. Alimăneşteanu, şeful serviciului minelor, In rapoi'tul său adresat consiliului de miniştri în privinţa aplicării cît mai neîntârziate a legei minelor, a arătat că ca-pitalnrile străine, cari au solicitat să se plaseze în explorări şi explc atărî de mine în ţară,—-desperate de reaua voinţă a guvernului, — caută acum să se plaseze în mari întreprinderi în Asia. Ştim, că d, colonel Fitz-Georges, care reprezintă o companie de capitalişti din En-glitera, solicitând de douî ani aplicarea legei minelor şi a legei drumurilor de fer particulare, şi-a pierdut în cele din urmă răbdarea şi a plasat capitalurile pe cari le reprezintă, în Indii şi în Persia acum cîţi-va ani cele din Caucazia şi Pen-silvania (America). Cum braţele sunt incomparabil mai ief tine în Japonia, de cît în Europa, de sigur cheltuielile mari de transportare a petrolului în Europa, vor fi compensate prin eftinătatea muncel. Pester Lloyd crede că după douî ani petrolul din Japonia va putea susţine cu succes orl-ce concurenţă nu numai cu petrolul american sau cu cel caucazian, dar chiar şi cu un eventual cartel al producătorilor de petrol din America, Caucazia, Galiţia şi Romînia. Mtominia şti capitalurile străine Temerea exprimată de d. inginer Alimăneşteanu în raportul său către consiliul de miniştri, începe să se realizeze: o parte a capitalurilor străine, gonite cu răutate din Romînia de către d. Sturdza, se vor plasa în exploatările de petrol din Japonia. Şi cea-l’altă parte continuă cercetările sale prin alte ţări. Şi e firesc să se facă aşa. In Englilera, Germania, Franţa şi Olanda, capitalurile sunt atât. de multe, în cît abia pot renta 1 fum.—2 la sută în chiar cele mai mănoase întreprinderi. Deci capitaliştii au căutat întreprinderi mari în alte ţări, unde capitalurile lor să producă ceva mai mult ca în Occident. Şi legea minelor votată sub guvernul conservator, a fost un \ moment binevenit pentru dînşil ca să caute teren de exploatare în Romînia. N’au reuşit şi au plecat mai departe. INVĂţĂNIINŢUL PRIVAT Unde Statul nu poate face penlru şcoală, într'un timp relativ scurt, ceea ce s’a făcut in alte State vechi, in curs de veacuri, acolo învăţămintul privat, nu-numal poate fi folositor, dar este absolut indispensabil. Ceea ce Statul cu mijloacele sale restrinse nu poate face, într'un timp dat, trebue să facă particularii din propria lor iniţiativă. Acesta este un adevăr mal mult decît banal. De aceea, trebue să constatăm cu plăcere că la noi, ca pretutindeni, unde condiţiile sînt la fel, invăţămîntul privat a luat, alături de cel public, un avînt îmbucurător. Şi mulţi dintre cel mal distinşi bărbaţi al noştri şi-afl făcut studiile în pensioane. Prin aceasta nu vreau să fac apologia învăţă-mlntulul privat, nu vreau să zic că în acest învăţămint nu se vor fi făcîndgreşeli: nu, pentru simplul cuvînt că, ori unde se găsesc oameni supuşi greşelilor, să fac şi greşeli: în învăţă-mîntul privat ca şi în cel public. Nu vreatt să susţin, cu orl-ce preţ, iniţiativa part'cnlară, in materie de şcoala, dar ceea-ce cred că sînt in drept să cer de la Stat, în propriul săfl interes, este că să proteagă Snvâţămînţul privat, cîtă vreme nu-1 poate înlocui prin mijloacele de care momentan dispune. Vorba Rominulul: «rătj cu răfi, dar mal x-ăfl fără rău». Dacă nu s'ar simţi nevoia invăţămîntulul particular, el n'ar putea exista, ar cădea de sine. El bine, autorităţile noastre şcolare, nu numai că nu caută să aprecieze şi încurajeze învăţă- aprecieze şi Wft . mîntul particular, dar se pare că, vreaQ pur şi Ştim că Pfalzische-Bank din Mannheim, I simpiu să-l distrugă, fără să pună ceva în locu-i. Germania, care vroia să ia în exploa- I Această reiese aproape diu toate măsurile, mal . - ’. .. - i i -i • i v I ii i . .1 n.-n linia mul ulac în IANCU DE HUNYAD O interesantă publicaţiune periodică a început să apară de cît-va timp în Caransebeş. E vorba de «Biblioteca noastră» o publicaţie în felul şi forma aceleia a d-lul Mflller. Această nouă bibliotecă a fraţilor noştri de peste munţi, pînă acum nu nu- Societatea profesorilor secnndarî din Romînia. înfiinţată Ia 24 Ianuarie a. c.; societatea are scopul de a concentra munca tuturor profesorilor secundari pentru înălţarea învăţămîntului. Intre diferitele mijloace pentru ajungerea a cestul scop, societatea a hotărît să iufiinţeze concursuri generale între elevii şcoalelor secundare, iar psntru anul viitor va organiza şi conferinţe şcolare. Publicăm programa concursului general, ce se va ţine în zilele de 24 şi 25 Iunie, a. c., astă dată numai între elevii claselor superioare ale liceelor de băeţl din Bucureşti şi elevii şcoaleî normale de institutori, în localul institutului Schewitz Thicirin, strada Scaune No. 51. Pentru anul acesta s’a hotărît să se ţie numai următoarele probe: 1, O compositie literară în limba romînă care se va face la 24 Iunie, în orele 8—11 dim. 2 O traducere din latineşte în romîneşte, care se va face la 24 Iunie, în orele de la 4—6 p. m. Concurenţii vor aduce autorii ce se propun în clase şi dicţionare. 3. O lucrare de desemn cu mina liberă după modele date de către comisiune. Proba se va face la 25 Iunie în orele 8—10 dimineaţa. 4. O lucrare de caligrafie care se va fac 3 la 25 Iunie, ora 10 — 11 dim. Probele vor varia după clase. Elevii vor aduce cele necesare pentru scris sau desemn. în tare toate puţurile de petrol din ţară cu un capital de 30 milioane de lei, după un an de solicitări zadarnice, a renunţat la această întreprindere. u Ba se mai spune, că Banca industrială din Budapesta, care s’a angajat cu zece milioane de lei în exploatări de petrol, acum caută mereu prilej ca încetul cu încetul să se retragă din această întreprindere. Tot aşa şi compania englezească, care acum trei ani a început să ia exploatarea minelor de antracit din Schela-G; rj, eho-tărîtâ să se retragă la toamnă, dacă pînă atunci nu se vor aplica cele două legi votate sub guvernul conservator. Voffl descoperiri de mine de petrol Unele companii, plictisite de a nu mai putea face nimic în Romînia din pricina ignoranţei şi a relei credinţi a guvernului, au trimes ingineri specialişti în Asia, Australia şi insulele lava, Sumatra şi Celebes ca să facă studii geologice. Şi cercetările au fost în parte încoronate de succes, căci în Japonia s’au descoperit acum cîte-va săptămîni straturi foarte bogate de petrol. Explorările făcute pînă acum permit a presupune că terenurile petrolifere descoperite în Japonia, nu departe de Iokohana, capitala imperiului, sunt mult mai bogate de cum au fost mult de caracter poliţienesc, luate, mal ales, in ultimii ani. Aceste disposiţil nu numai că nu sînt de nici un folos învăţămîntului public, dar ele mal sînt şi o muncă zadarnică. ' Trebue să fie cineva cu desăvîrşire certat cu ideia evoluţiei naturale a lucrurilor, ca să ia asemenea măsuri inutile. Invăţămîntul privat n’are trebuinţă să fie anihilat prin disposiţil indirecte, el are să cază treptat şi sigur, în măsură ce se va desvolta Invăţămîntul public. _ Prin urmare, pi-ixna noastră grija trebue să fie nu nimicirea învăţămîntului particular, care de ocamdată se impune, ci înălţarea celui public. Couiisinuile examinatoare La noi lucrurile, pare că, se petrec cu totul invers. D. Ministru, în conformitate cu noul Regulament şcolar,—care fie zis între noi, este de o valoare contestabilă—a cerut tuturor Direcţiunilor să-I comunice numele Profesorilor, in-dicînd tot odată, cari sînt şi cari nu sînt angajaţi la Institutele private respective. D. Ministru, sub pretest că Profesorii angajaţi ar putea fi parţiali în darea notelor, alcătueşte'din profesorii neangajaţi comisiile pentru examinarea particularilor. Aceste comisii, nu numai asistă la examinarea elevilor safl elevelor din Institutele cu drept de a libera certificate, dar ele singure afl dreptul după lege să dea notele. Intenţia d-lul Ministru, fără îndoială, este lăudabilă, dar resultatele el practice sînt cu desăvîrşire funeste învăţămîn-tulul naţional. fn adevăr, d. Ministru, voind să scape de un râfl închipuit, s’a isbit de unul real. Abstracţie făcînd de faptul că alcătuirea comisiilor din Profesori neangajaţi, penlru oraşele provinciale n’are raţiune de a ii, neexistînd Institute private, elevii cărora să nu urmeze şi la şcolile publice ; dar această disposiţie îşi are şi desa-vantagele sale, la cari poate că nici nu s’a gin-dit. d. Ministru. In adevăr, se ştie că la Institutele particulare din provincie sînt angajaţi tot ce afl şcolile statului mal bun şi mal capabil, ne remănlnd neangajaţi, de cît cel prea ocupaţi safl cel cari n’afl avut încă timp să-şi facă o reputaţie din cari, vi-înd nevrînd, trebue să se alcătuiască comisiile pentru examinarea particularilor. Asa se intîmplă că profesorului de religie, de franceză safl de geografie să examineze la lini-bele clasice, la istorie safl la tilosofie. Această este o curată absurditate. Spirit Imunilor Dar d. Ministru şi-a zis, şi poale cu drept cu-vlnt, că profesorii angajaţi pot fi parţiali, favorabili elevilor safl elevelor. Aci poate să aibă dreptate, dar poale să şi greşească d. Ministru. Că se vor găsi şi printre profesori, ca in toate cele-l’alle ramuri, oameni venali, caractere de cauciuc, nu mal încape îndoială. Deci, nu în această bănuială, ci in caracterul unilateral al disposiţiel ministeriale slă toată greşala. Nu contest că pot fi bănuiţi unii profesori angajaţi, dar ce-1 îndreptăţeşte pe d. Ministru să crează că profesorii din comisii vor fi drepţi şi imparţiali V Iată la ce nu s’afl gîndil de ajuns alcătuitorii noului regulament. Credem că este şi mal pedagogic si mal conform cu interesul, bine priceput al sco’lil, ca să fii favorabil şi drept faţă cu elevii, de cît nefavorabil şi nedrept. Dacă, in caşul prim, răul este posibil, in al douilea este absolut sigur. Iată cum d. Ministru, cu toată bunătatea intenţiunil sale, nu s’a gîndil. de sigur că, profesorii, sub raportul învăţămîn-tulul privat, se împart in două tabere obişnuit duşmane una alteia. Şi dacă profesorii angajaţi în Institute, ca cel mal cu greutate, pot fi bănuiţi de parţialitate, profesorii neangajaţi ar putea fi (după principiul bănuelel inaugurat de d. Haret) de două ori bănuiţi: a) ca duşmani al colegilor lor angajaţi, pe cari au tot interesul de al compromite; b) ca duşmani at Direcţiunilor de Institute, răslmnîndu-se ast-fel contra bieţilor elevi nevinovaţi. Dar chiar abstrăgînd de la această nefavorabilă dispoziţie sufletească, care nu se împacă nici cu dreptatea nici cu imparţialitatea, odată ce excluzi din coxnisie aproape pe toţi profesorii specialişti şi buni, cum vor putea cel-l’alţl exa-rnina, aprecia şi nota răspunsurile elevilor, asupra unor materii sti-ăine pe cari el înşişi nici nu le predafl, nici nu le pricep de cît in cazul cel mal bun, foarte superficial? Ast-fel soarta elevului celui mal distins este lăsată la voia intlinplăril. Ce fac delegaţii ministerului Aceasta pentx-u particularii, cari dafl examen la şcolile publice. Dar, in Institutele cu drept de a da examen In interior şi a libera certificate, să petrec lucruri şi mal nostime. Profesorii specialişti examinează, iar delegaţii dait notele. Rare ori cind asista comisia întreagă, mal tot-dauna delegaţii asistă pe rînd după cum suni safl nu liberi de examen Ia şcolile publice. Adesea se înliinplă că cel de partea literară să asiste la partea ştiinţifică şi vice versa. Dar chiar excluzînd acest neajuns, cere, cu puţină lmnă-voinţă, poate li evitat, adiniţînd că asistă întreagă comisia, cum pot membrii el aprecia mal bine de cît colegul lor specialist, care examinează, cită vreme el predau alte materii, iar din cele la cari asistă spre a da note, nu ştifl de cît ce le-a rămas din licefl, deci, in caşul cel mal bun o sece parte cît un elev sau o elevă cu materia bine studiată anume penlru examen, pe care totuşi să-l aprecieze ? Şi ceea ce formează culmea batjocurii, aceste comisii nepricepute, dafl singure notele fără măcar să consulte pe profesorii examinatori. Ast-fel elevilor safl elevelor, cari în cursul anului afl avut 8 şi î), comisia le dă 2 şi 3. Atit de o cam dală. De alt-fel sunt ferm convins că observaţiile inele sunt începutul după care va urma o serie de proteste din loate părţile contra acestor comisii non plus ultra... Tot o dată credem că greşelile acestor comisii vor sluji la propria lor desfiinţare, iar d. Ministru va avea o iluzie mal puţin şi o experienţă mal mult. . Profesor. Ştiri militare Inspectorul cavaleriei a adresat, suni acum cîte-va luni, tuturor comandanţilor de brigăzi, un ordin circular, foarte detaliat prin care li se cere a’.şl da părerea asupra mal multor chestiuni privitoare la complecta organizare a acestei ax’me. Mal toţi comandanţii de brigăzi sunt de părere a se spori în prima linie efectivele în cal şi oameni ale escadroanelor permanente, a înfiinţa la fie-care regiment un al 5-lea escadron, de de-posit, a se schimba actuala şea şi a se renunţa la remontarea din Austro-Ungaria, a se înfiinţa bateriile călăreţe necesare cavaleriei independente, care să compteze in această armă şi a se aduce oare-care modificări in regulamentele tactice, din causa scbimbărel tacticei de luptă a acestei arme. T. BCR 4 DA CONDICA ŞIREŢILOR O VECHE INSTITUŢIE JURIDICĂ iu anul 1851, stăpînitor pămîntulul Mol-el fiind Grigore Alexandru Ghiea Vodă, descoperit In Iaşi o bandă de plastografi, «-uluită din mal mulţi lxoeri şi avocaţi în tovărăşie cu evreul Ilie Hohman şi Gheoi’ghe Coruz, grec de origine, care era uneltitorul plastografiilor descoperite, avîud mare ghi-bâcie a imita scrierea şi subscrierea oricui. Plastografia nu era ceva necunoscut la noi in ţară, ea fusese practicată încă din ti n purile vechi, mal cu seamă de călugării • ol, în scop de a despoia pe oameni de vv vile lor în favoarea mîuăstirilor ce le t-n ij închinate. Ast-fel egumenul monastirel I’itcrăraţl, grecul Nil (1631) pusese pe popa l’iivel să lalşilice un document în favoarea inoi âstirel Iul. Alte falsificări se văd făcule de ălug&ril greci de la biserica Golia. ’) i iptele comise de banda de mal sus eraii -cave. El aii plastografiat iscăliturile oame-■ loi celor mal cu vază şi mal avuţi din ţară. ’.sa, afl p las log i'a (iat scrierea şi subscrierea logoiălulul Coslachi Conachi, unul din pro- Xenopol. Isloriu romîuilor Iaşi 1890 Tom. Uf pag. 454. prietaril cel mari al Moldovei, trecut din viaţă la 1849, douî ani Înainte de a se descoperi făptuitorii, iscăliturile răposatului Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, Melelie, a Episcopului de Roman, Veniamin Rosetti şi alţii. Actele plăsmuite de aceşti plastografi, prin cai-e se îndatora la plăţi de suml colosale averile persoanelor pe a căror socoteală ele se fabricaţi, au deşteptat pe moştenitorii acestora, cari urmărind pe făptuitori, ’l-afl descoperit dîndu-1 pe mîua justiţiei. Toată lumea, de la mic pînă la mare, mal cu seamă boerit cel mal avuţi, eratt ln-spăimîntaţl de această faptă: şi, ducludu-se la Domn, afl cerut asigurarea averel lor şi pedepsirea făptaşilor. Domnitorul ascultînd tînguirea boerilor a poruncit să se cerceteze faptele cu de-amă-ruutul, şi făptaşii să se dea judecăţel fără inttrziere. Aducindu-se, la îndeplinire porunca domnească, Tribunalul criininalicesc, prin holă-rîrea sa din 15 Iulie 1853, rămasă definitivă, potrivit art. 253, 170, 143, 140 din condica criminală diu 1826, oslndeşte pe făptuitori, după gravitatea faptelor lor, pe unii ca să sl(#i închişi la monăstire spre canonisire, pe alţii să se globească la cutia milelor, pe a-vocaţl numiţi pe atunci vechili, să li se ridice dreptul de a se mal putea înfăţişa Dinaintea tribunalelor din ţară, spre a apăra pe Inpricinaţl, făcîndu-se prin fapta lor «ne-vrodnici de a profesa epanghelma de ve- chil»; pe cel cinstiţi cu ranguri de boerie, potrivit ari. 358 Reg. org., să se degradeze în vileag, prin îmbrăcarea de sucmane. In ziua de 18 Iulie 1853, se execută ho-tărlrea tribunalului, degradîndu-se mal întîl în ograda curţel Domneşti osîndiţiî cinstiţi cu rangul de boerie, trimiţîndu-se apoi pe la monăstirl, spre canonisire. Modul cum s’a procedat la degradarea o-sîndiţilor, se vede în programa ee urmează, pe care noi nu găsim de prisos a o reproduce aici. Iată-o: Programă,: Pentru execuţia degradârel feţelor ţivile sor-ţite la aşa osiiulă. §. 1. Degradaţia se va executa în piaţa palatului administrativ. § 2- Două companii militare cu ofiţerii lor, suit comanda unui Stab-oliţer în deplină uniformă, vor sta în piaţă spre săvârşirea execuţiei. §, 3- Osîndiţiî se vor aduce de eălră d-lul Vel Ar-maş, de la Criminal, sub convoi milităresc, la locul degTadaţiel, înaintaţi de rătră D. Şeful Poliţiei capitalei şi un peloton de infanterie cu ofiţerul lor şi douî doboşerl, şi urmaţi de un peloton de jandarmi rn ofiţerul lor călări. Div. comisari at cvartahxrilor vor merge călări pe la flancurile «restanţilor, fiind în deplină uniformă toţi d-nil funcţionari. Doboşeril vor bate marşul execuţiei tu toată călătoria piuă la palgt. .§ 4. La apropiere» osindiţilor de front, d. Slub-otiţer va cotnendui a se alcătui împrejurul lor cară, tăsind in înlăuntru pe d •'.cz.ul* •du’ Tribunalului criininalicesc şi pe <1 • , iu - ti 5. După orînduirea d. Presidentuluî, osîndiţiî se vor aşeza în şir, la locul ce le va însemna. . § f>. D. Presidenl va da in ştire d-lul Stab-ofiţer, ca să comandeze a se da de către doboşerl signalul spre a se păzi linişte şi tăcere, după care va încredinţa d-luî vel urmaş acta, poruncindu-î să citească sentinţa, ceea ce se va împlini de către acest din urmă, cu glas răsunător. §. 7. După cetirea sentinţei, d. Stab-ofiţer va co-mendui de a se lăsa intrarea în care, a D. ftori Armaş, ce se va găsi lingă care, cu sucmanele şi căciulile pregătite, şi tot odată va comendui şi doboşerilor, baterea execuţiei necontenit pină ce, de către D. ftori Armaş se va îmbrăca pe toate feţele degradate cu sucmane şi căeiule. §. 8. In timpul execuţiei d-nil comisari şi pelelo-nul de jandarmi, vor privighe a se păzi linişte în public, cu neapropierea lui de cârti şi tăcere. S- a- Săvîrşindu-se execuţia degradaţiel, se vor ex-pedui cu convoi de jandarmi la locurile destinate* Luare aminte: Sucmanele şi căciulile se vor da din acele ce se găsesc în rezervă la tribunului criininalicesc pentru îmbrăcarea arestau-ţilor. Toate aceste relaţiunl expuse pînă acum, in ceea ce priveşte pedepsele date plastografilor, precum şi modul cum s’a procedat la degradarea lor, sft află la arhiva Curţii de apel din Iaşi, secţ. II, in dosarul No. 55 din 1853, pe care l-am cetit cu mare interes, curios fiind să ştifl, ce pedepse prevedea condica penală din 1826, pentru plastografi, şi a face In acelaş timp, un studia comparativ, Intre pedepsele actuale, şi acele din trecui; aceasta am făcut-o mal mult In vederea unul proces de falş In acte publice şi privări . trebue •" apăr '•i -vocat, înaiutea justiţiei. M’am apucat deci şi am cetit cu de-a măruntul pedepsele prevăzute în hotărîrea tribunalului, şi am văzut, că art. 253. rosteşte următoarele: 1. Cel ce va preface act domnesc safl judecătoresc, cum şi cel ce va face mincinoase iscălituri safl peceţl: unul ca acesta după împrejurările faptei se va pedepsi, adică, de va fi vinovatul din cel proşti, se va bate la poarta curţii gospod cu toiage şi se va osîndi la groapa Ocnil pentru un an de zile, iar de va fi din cel mal de ispravă, tmbrăcindu-se in strae ţărăneşti, se va trimite la mănăstire penlru un an de zile. 2. Cel ce va face mincinoase scrisori a parli-cularnicilor sau va preface pe celea adevărate de deosebite glăsuiri: Să se vegliească cu o pedeapsă mal măsurată adică cu liătae, şi cu Închidere de şase luni. 3. Cel ce cu mincinoasă diată, safl danie safl alte scrisori mincinoase va amăgi judecata spre a se face nedreaptă hotărîre: Unul ca acesta să se vagheaseă cu pedeapsa hotărită la tema al douilea. Pentru aceşti mal sus arătaţi, pe lingă celo-l’alte, să se scrie şi in condica şireţilor. In privinţa esislenţel acestei condici, cer-eetînd în trecut deosebitele legislaţiunl penale care s’afl succedat şi afl avut tărie la noi in Moldova, n’am găsit nimic despre o asemenea condică, in care se scriea numele vinovatului cu fapta comisă, ne avîud alt scop de cit a lovi în moralul delifţuentulul. Pedepse de asemenea natură, întllnim tn legislaţiunile noastre penale, încă din timpurile cele mal vechi. Aşa In pravila Iul \ asile I.upu Yrodă pe lingă următoarele soiuri de pedepse: tăierea capului, arderea de vifl în foc, tăierea capului mal în* tîifl, apoi arderea trupului tn foc,lnţepurea, sptnzurarea, scoaterea ochilor, tăierea inii-mior, tăierea nasului, vărsarea de plumb topit In gură, însemnarea la nas deoparte, pecetluirea la mină, bătaia cu toiagul, bă- www.dacoromanica.ro EPOCA S D. general Băicoianu, inspectorul cavaleriei, a convocat comitetul consultativ, căruia ’I a supus toate aceste chestiuni. Comitetul le a supus cunoştinţei tl-lui ministru veclnică Închidere în groapa Ocniî saă a temniţei, sau prin evgheniştî, perderea cinului şi a evgheniei şi defăimarea îu faţa obşteî prin îmbrăcarea de suc-man, vremelnica închidere la Ocnă, safi îu temniţă, vremelnica închidere la mînăstire, punerea în obezi ca să slujască la mînăs- ') Pedeapsa morţii priu spînzurare, şi bătaia ru biciul, nu cu mult mal înainte, să executa prin călăul Gavril Buza I u, unul din banda lui Voicu, hoţ vestit, ce a prădat la drumul mare fflcîua şi mat multe omoruri, care Voicu a fost apoi spînzurat, iar Gavril Buzatu, a fost iertat, cu coudiţiune de a deveni cnlătt şi a răminea închis la criminal. Funcţiunea de călău a încetai sub domnia lui Grigorie Ghica Vodă. Cele de pe urmă execuţii ce le-a făcut Gavril Buzatu a fost aceea de la movila Sarandil de la Frumoasa, de lingă Iaşi, unde a spînzurat in 24 Oc. 1847, pe fraţii lancu şi Teodor Cueiuc, şi acea de la Dorohoitt, In luna Noeinbrie, acelaş an, cînd a spînzurat pe soţia lui Gheorghe Cucuie, Ecateriua, Arraaş mare fiind pe alunei E-paminouda Samurcaş, fiul vestitului protomedic Moldovei, Dimitrie Samurcaş. fire, ridicarea la capţara gospo.d “), bătaia cu toiage saiî cu biciul, bătaia la faţa lo-cuţul, bătaia pe toate uliţele oraşului, bătaia !n răsplntenl, bătaia la poarta Curţi! domneşti, bătaia la Isprăvnicie, izgonirea din ţară, pierderea dreptăţilor politiceştl, globirea la cutia minelor, cetirea faptei întru auzul obşteî în trei rîndurl, expunerea chipului osîuditulul de către gealat spre defăimarea în patru locuri a oraşului şi alăturarea pricinii osîndilulul în scris, tunderea părului capului în public la femei, şi trecerea numelui făptaşului în condica şireţilor. Pe lingă aceste pedepse prevăzute prin legislnţiunile noastre penale, inaî erau în obiceiul ţărel: înbourarea în frunte şi in spinare 3), pecetluirea hainelor de pe con- s) închisoarea pentru cet cinstiţi cu ranguri de boerie, pentru evgheniştî. 3) Iii timpurile mal de mult, a fost obiceiul la noi, ca boeril să înfiereze cu iniţialdle lor, în frunte satt în spate pe ţiganii fugari ca să se poală găsi mal uşor. El ÎI mal însemnat! încă şi pe braţe cu aceleaşi iniţiale, prin un fel de tatuare, care se făcea în modul următor : să lega braţul în două locuri, pentru a se linpedica circulaţia singeliiî, şi apoi în spaţiul celor două legături, să împungea mina cu un ac pînă dădea singele, seriiudu-se iniţialile boerilor, şi apoi presărind peste acele înpunsăturl praf de puşcă, îl dădea foc, rămiind apoi acele iniţiale însemnate, fără a se mal şterge vre-odată. Modul acesta de înfierat, fie pe frunte (ie pe spate, prin mijlocul unul fier Înroşit în foc, să găseşte la noi ca pedeapsă contra condamnaţilor recidiviştl, numindu-se imbourare, fiind-că pe ferul cu care se însemna era capul unul bour. Aceasta se poale vedea din ; «Anaforaoa, Divanului Domnesc din 1840 Mart. 6, cu No. 727 atingătoare de imLourarea nepărăsiţilor de rele.» (Vezi Adunare deofisurl şi deslegări, pu- Aseară, Sîmbătă MM. LL. Regele şi Regina au fost din< noii la Palatxd de la Cotroceni spre a vedea pe A. S, R. Principele Ferdinand. Distinsul doctor Asaky, a plecat la Paris, acum două zile. Este aproape sigur că d sa se va întoarce la toamnă în ţară şi se va stabili in Capitală, unde va reocupa catedra ce a avut la facultatea de medicină. Se ştie că puterile au decis să propună ca guvernator la Creta pe d. Nuni a Droa. Aflăm însă că guvernul turcesc se opune la această candidatură, preferind pe aceea a d-luî Dini. Sturdsa. Peste puţin timp un trimis al Sultanului va veni în Bucureşti, ca să intre în tratări cu d. D. Sturdsa. In curînd noul amănunte. 1). C. Erbiceanu, decanul facnltăţeî de teologie, a intervenit pe lingă ministrul cultelor spre a acorda cel puţin o bursă la trei ani spre a se trimite tineri teologi la diferite facultăţi streine pentru complectarea studiilor. Ieri dimineaţă mai mulţi arendaşi ai Statului s'au presintat la ministrul domeniilor, d. Stolojan, şi i-au cerut să rezilieze contractele pe cari le au cu Statul. Ni se comunică că ministerul de finanţe a invitat pe colegii săi ca să nu mal tri-meată statele de lefuri pentru plata funcţionarilor de cît pentru 25 ale fie-cărul luni. Situaţiunea agricolă din partea de sus a Moldovei se prezintă ast-fel : Rapiţa pierită toată. Cele cîte-va fălci rămase vor da o recoltă cu desăvîrşire mediocră. In ţară, din toată recolta de ra-piţă n’a rămas de cît 40 la sută. Griul, cu toate ploile, mai mult a cîşti-gat de cît a pierdut şi, dacă ploile vor înceta, recolta lui — în această parte a ţârei—va putea fi taxată ca o bună mijlocie. Oarzele şi ovăzurile sunt foarte bune şi vor da o recoltă excelentă. De mulţi ani, în Moldova de sus, nu a fost o recoltă mai frumoasă de orz şi ovăs. Porumbul iar nu e în pagubă prea mult în urma ploilor, de cît doară că pe alo-curea va rămâne cu o sigură praşilă. Fînaţurile vor fi în abondenţă. Cum se vede, situaţiunea agricolă nu e dezesperantă. Ea poate deveni bună, cu o singură condiţiune, ca ploile să înceteze. Mio tării* i ie conferinţei din Maj Conferinţa prelaţilor romîno-greco-catolicî s’a terminat Joifl. Asupra hotârlrilor conferinţei, Gazeta Transilvaniei dă următoarele amănunte: Aseară, după încheierea foaiei, primirăm o telegramă, care ne-a adus vestea îmbu curătoare, că conferenţa episcopilor întrunită sub preşedinţa I. P. S. Sale Metropolituluî a decis, ca Archiereil ro-mînl uniţi sâ nu între in congresul autonomie al romano-catolicilor. Astă-zl am primit de la Blaj ştirea că episcopii au decis a susţine neatinsă autonomia provinciei metropolitane ro-mine de Alba-Julia. Au fost de faţă toţi episcopii sufraganţl. Conferenţa a decis a însciinţa pe Primatele Ungariei despre hotărîrea luată. Mai primirăm şi o altă informaţiune, care ne spune, că conferenţa episco-pească s’a terminat eri la amiază, că au fost disensiuni vii şi că cu toate că s’aii ivit şi păreri divergente asupra modului de procedere, conferenţa a luat hotărîrî solidare. * * * Unirea din Blaj, organul oficios al mitropoliei romine unite, anunţă In următorii termeni hotărîrea prelaţilor romînl de a face represenlaţiunî pe lingă împăratul Franlz losef, în contra tendinţei guvernului ungar de a supune biserica romtnă greco-catolică juridicţiunel bisericeî catolice-ungureşll: Pe cum suntem informaţi din loc competent, conferinţa episcopilor noştri, la care au participat toţi trei episcopii sn-fraganţi de la Orade, Gherla şi Lugoş, în frunte cu Mitropolitul, din incidentul convocării congresului organisator al autonomiei bisericii catolice din Ungaria a decis, să îndrepte cătră Majestatea Sa împăratul şi Regele Apostolic prin mijlocirea guvernului ungar o representa-ţiune» în care să desfâşure posiţia de drept public a provinţel bisericeşti mitropolitane greco-catolice romîne de Alba-Iulia şi Făgăraş şi să ceară prea înaltul scut pentru drepturile ei. ** * Pester Llogd, oficiosul guvernului unguresc, vorbind despre mişcarea rominilor uniţi, scrio următoarele: Gravaminele bisericeşti ale rominilor nu pot iar gravaminele lor naţionaliste nxi-i permis să servească ca directivă pentru Congres. Congresul să se nisuească numai a organiza autonomia ast-fel, ca ea să corespundă adevăratelor interese ale bisericeî catolice şi intenţiunilor bine chibzuite ale factorilor interesaţi, atunci această dorinţă de mult nutrită se va rea-lisa în cele din urmă fără considerare dacă romînil vor rămîne In pasivitate, ori dacă vor protesta iarăşi în contra hotărî-rilor congresului». * * * Ast fel să confirmă pe deplin ştirile ce am dat noi asupra acestui congres, cu toată d'sminţirea ce a voit să ne dea un ridicul ziar din Capitală. Am anunţat că un ziar muzical din Berlin, vorbind despre musica în Romînia, a tratat în termeni puţin cuvincioşl pe profesorii conservatorului nostru. Numai noul profesor de violon, d. C. Flesch, a fost scutit de teribilul critic german. Din această cauză d. Flesch, a adresat zisului ziar o scrisoare prin care protestă contra calomniilor ce se aduc colegilor d sale, şi mat ales d-luî Dinicu care, fără îndoială, ocupă un loc de frunte printre violonceliştiî contimporani. Voinţa Naţională în 14 coloane de gar-mond, drept şi cursiv, relevă o eroare a Epocei, care a spus că Bem bard V. Bu-low este ambasadorul Germaniei pe lingă Vatican şi nu pe lingă Quirinal, cum e adevărul. De şi nu are nevoie de aşa de lungă vorbă, pentru atlt de puţin lucru, noi il mulţumim. Din T.Jiu ni se comunică următorul nostim incident, petrecut cu prilejul ultimei alegeri judeţene: D. Dimitrie Mihail, candidat la consiliul judeţean, fiind în nedumerire asupra numărului de buletine ce trebue să tipărească, a luat o statistică, din care a aliat că Gorjul are 160,000 de locuitori. Atunci o ideie luminoasă a trecui prin capul candidatului: s’a dus la tipografia Miloşescu şi a comandai 160.000 bxdetine, de fie-care suflet de aceştia din judeţ cite unul, Toată lumea a rîs de naivitatea d-luT Mihail, numai tipograful Miloşescu a rămas foarte mulţumit, de oare-ce comanda această monstră de buletine i-a procurat de lucru pe trei zile. Ni se comunică că, îulr’o şedinţă a Sinodului, I. I’. S. Mitropolitul Moldovei a propus ca locul de Archiereil, cu titlul de Bo-toş&neanul, să se declare vacant, de oare-ee titularul P. S. Archiereti Dosoteiu a demisionat din postul de Vicar al Mitropoliei Moldovei şi nici nu mal locuieşte în eparchie, fiind stabilit la Sinaia. In răspunsul ce i-a dat, Ministrul Cultelor, d. Haretu, a explicat legea constituire! St. Sinod, arăttnd că titlurile Archiereilor uu att legătură cu posturile de Vicari, cari pot fi ocupate şi de ArchimandriţiI de scaune, cum de altmintrelea prevede şi legea. damnaţi,’) bătaia cu urechia la stîlp s) la- Noi Alexandru loan Mavrocordat Voivoda lunga "1, punerea coarnelor pe cap,') şi altele. cu mila lui Dumnezeu Domn Ţării ________ Moldovei. blicate de Banul Dimitrie Hasnaş. Iaşi 1844, pag. 239). Origina înfierărel a foarte veche : o găsim la popoarele din anticitate, precum ia Greci, la Romani, la Gali, Germani şi la alte popoare. Romanii înfieraţi în frunte pe sclavii fugari cu litera F ; cile odată li se punea numai un cerc de fer la gît, satt o brăţea pe care era-săpat numele stăpînuluT lor. (Vezi legea Aelia Senlia. Gai. 1. 13—15). Semnul bourului să mal punea la noi de către geometrii statului în copaci ca semne de hotare. 4) Pe la anul 1800, sul) a treia ocupaţiune rusească, pe cînd Senatorul MilasevicI era căr-muitor în Moldova, aflăm că s’a pecetluit hainele de pe o condamnată, stînd ast-fel fără a-le putea scoate de pe ia, timp de un an în mînăslireu Agapia. s) Această pedeapsă se aplică ta casapi şi la pitari cari nu vimleaiî drept la cumpănă. Ială ce aflăm în Istoria Moldovei de Postelnicul Mano-lachi DrăghicI, Iaşi 1857, t, II. pag. 47. că se petrecea sub Alexandru Mavrocordat Vi dă poreclit şi Deli Bel (1782): «Iar care din casapi satt pitărl îndrăznea să vînzălipsă pedeap-a era ştiută să-l bată cu urechea la stîlp, unde sta cite o zi întreagă in ochii publicului, şi cel mulţi răinineau zăluzi şi smintiţi de minte in toată viaţa». 8) Despre această pedeapsă ne spune Postelnicul Manolachi DrăghicI loc. cit. că Alexandru Mavrocordat Vodă poreclit Deli Bel, cînd se în-ttmpla să iasă tiptil (incognito) prin oraş, precum obiclnuiatt Domnii din vechitt, falanga mergea cu dînsul pentru Zapcil. ’) Obiceiul de a să pune coarne pe cap c.g pedeapsă, n’a fost aplicat de cit mimai ţiganilor de către stăpînil lor. Cite o dată, in Yiriul coarnelor să puneaţi şi clopoţei. Fiind că de la o samă de vreme s’att obicinuit mulţi oameni ce sunt cu totul plecaţi pe calea strimbătăţil a umbla şi împotriva dreptăţii, a supăra şi a păgubi obştia, şi de a pururea a porni, şi a intărta ne sfîrsite pricini de giu-decăţl la Divan, a cărora slirşit este de mare sără. ie şi stingere ia amtndouă părţile: osebit de multă supărare ce să pricinueşte Divanului. Deci pentru ca să contenească de acum Înainte această urmare a acel fel de oameni vicleni şi şireţi, s’att socotit de către Domnia mea, cu sfatul de obştie, ca după ce la Divan să vor dovedi vre unii, că cu piră nedreaptă att umblat cu vicleşug asupra altora ca să ia şi să apuce moşii, vii, livezi, ţipau!, dugliene, bani şi altă orî-ce, fără a nu avea pic de dreptate ci numai cu chipuri videşugile. Unii ca aceia, după ce să vor hotărî şi să vor sfirşi osebite pedepsele lor, adică să plătească cheltuelile şi pagubile ce s'att pricinuit părţii cel drepte, şi apoi spre pilda altora, bătîndu-se cu toege la poarta Curţii gos-pod, să se treacă numele acelor vicleni şi şireţi într aceasta Domnească a Divanului condică, cu arătarea pricinii şi a vicleşugului lor ine-tahirisire, ca, după aceea să fie cunoscuţi şi ştiuţi de şireţi, să nu li să mal dee ascultare jalobeî lor şi ziselor lor, satt vre o mărturie de vor da pentru orî-ce, la care şi cu jurămînt, in samă să nu să ţie, ci de n pururea să se socotească ca nişte oameni de prisosit, viclenişi şireţi şi întocmai cu tâlharii; după ce cu vinovăţia lui se va trece întru această condică cu iscăliturile Duinilorsale veliţilor boerl a Divanului, şi cu pecetea Domnească, să lie precum mal sus s’au arătat. Şi de se va Intimida vre unii dintr'aceia să fie "la rlnduiala mazililor, satt neguţitorilor, satt la alt rufet, să se dea in Fir cu ţara, ca să-I veghie urmaşii lor a mal metahirisi acea vicleană urmare, Locul A 1786 Mal 1 gospoâ J Proci t. vel Logofăt Sinodul a admis părerea Ministrului, res-jinglnd propunerea I. P. S. Mitropolit al Moldovei sub a căruia haină se ascunde eu totul altceva de cit interesul legel şi dragostea frăţească. IMu Calaţi Wuupecţil şcolare D. Petre Rîşeanu, inspector general al învă-ţămîntulul secundar, a inspectat, în zilele de 12, şi 13 Iunie, liceul din Galaţi, unde a asistat la diferitele examene, ce se ţineaţi in acele zile. Ast-fel, d-sa a asistat, în ziua de 12 Iunie, la examenele: de Filosolle în cl. VII, de Romină în cl. IV, de Latină în cl. I ord., de Roinină in cl. II divis, şi de Elină în cl. III divis; iar în ziua de 13 Iunie, Iu examenele: de l-alină în cl VI, de Franceză in cl. VII, de Elină în ei. III ord. şi de Rotnînă în el. I divis. înlocuirea poliţaiului Prefectul din Galaţi, d. Zorită, a cerut demisia d-lul Al. Ignat din funcţia de poliţaii! al oraşului. Demisia a fost dată şi înaintată Ministerului, iar în locul d-lul Al. Ignat, prefectul şi recomandase pe d. Nicolae Petrescu, avocat, fost poliţaii! in 1887 şi 1888. Imediat toţi deputaţii şi senatorii, in cap cu d-nil P. Sechiaris, Ap. Papadopol şi G. Fulger, att sărit pe prefect şi l’att obligat să revină asupra înlocuirii d-lul Al. Ignat, lucru care s’a şi făcut: d. Al. Ignat rămîne la locul săli, iar d. Nic. Petrescu, tras pe sfoară din nott, este azi mal supărat ca nici o dată. Disgraţia, in care căzuse poliţaiul, sta in legătură eu inactivitatea lui în chestia apărărilor contra inundaţiei. Primarul tti/sgraţial O delegaţie a deputaţilor şi senatorilor din Galaţi, din care nu lipsea inevitabilul P. Sechiaris, a venit la Bucureşti să stăruiască pe lingă d. M. Ferichide, ministru de interne, să disolve actualul consiliu comunal din Galaţi satt cel puţin să revoace pe d. G. Plesnilă din funcţia de primar, ca unul ce a dovedit că nu e capabil de o asemenea sarcină. Acea delegaţie att arătat ministrului că. In cazul revocărel, att şi găsit un primar în persoana d-lut G. H. M’acri, un notabil între notabilii oraşului ? ? !! Ministerul ar fi dispus mal bine să acorde di-solvarea consiliului comunal—lucru ce ar conveni de minune şi d-lul Gh. Nicorescu,—dar se teme grozav de rezultatul unor noul alegeri. Dacă i s’ar garanta o reuşită—lucru cam grett de garantat,—d. C. Plesnilă ar fi trimes la plimbare în 24 de ore. Procesul el-fui fi. Itobescu Vineri 13 Iunie s’a înfăţişat, din nott înaintea Gurţel de Apel din Galaţi Secţia II oposiţia d-luî G. Robescu la condamnarea din 13 Ianuarie 1896. Curtea se compunea, ca şi la precedenta înfăţişare, din d-nil: Economii,’preşedinte, G. Tano-viceanu, Al. Dobriceanu, G. Stoicescu şi Sp. Stă-tescu, membri. Fotoliul ministerului public era ocupat de d. I. Bastake, procuror generai. D. G. Robescu se presintă asistat de d. I. G. Poenaru-Bordea, în lipsa d-lor M. Cornea, Ta-che Giani şi G. Panu, cari nu s’att putut înfăţişa alături cu clientul lor din causă că eratt o-cupaţl în alte afaceri la Bucureşti. După cetirea jurnalului Gurţel din 5 Iunie şi a telegramelor d-lor M. Cornea şi Taclie Giani, cari arată că nu pot veni la acest termen din cause de forţă majoră, d I. G. Poenaru-Bordea ia cuvînlul din partea d-lul G. Robescu şi: 1) din cauza lipsei avocaţilor prevenitului, cari cunosc afacerea, dar cari nu pol veni din cauze legitime; 2) din cauză că prevenitul n’a luat cunoştinţă în mod legal de termenul fixat de Curte; cere aminarea procesului pentru alt termen, cînd d-nil Cornea, Panu şi Giani vor putea să asiste pe clientul lor. Procurorul general se opune la amînare; zice că Curtea poate intra in judecarea afacerel şi fără avocaţi, că lipsa avocaţdor e numai uu mijloc pentru prevenit de a atnîna procesul indefinit şi că Curtea a fost pîr.ă acuma destul de generoasă cu d. Robescu. D. G. Robescu însuşi replică că nu cere generoşi tale de ia nimenea, ci numai dreptate şi că nu pricepe ce fel de generositate poate fi a-eeea, cînd în 20 de sile Curtea i-a pus cinci termene de judecată, cari l’aft costat atit de mult şi moraliceşte şi materialiceşte. Lasă la aprecierea Curţii cererea de amînare, pe care o depune şi Iu scris. După o deliberare de aproape o oră, Preşedintele întră în sala şedinţelor şi anunţă că: Curtea, apreciind situaţia in care se află azi prevenitul, care se prezintă fără apărători, a-mînă tot în continuare procesul pentru 25 Iunie. Deliberarea a fost tare zgomotoasă şi glasurile judecătorilor se auziaft pînă in sala şedinţelor. Acest hrisov de mine s-ah găsit şi spre ş iinţă l-am trecut, într această condică în zilele prea înălţatului Domn loan Sturza Voevoda, la anii 1828 Martie 6, în oraşul Iaşii. Feodor Gaspar, SardariO şi eondiearitt gospod, Pînă în ce an s’a trecut numele osîndi-ţilor in acea condică, n’am putut afla cu toate cercetările ce am făcut, attt în Arhiva Statutul, în arhivele Trib. şi a Curţii de Apel din Iaşi, cît şi în scriptele vecii! şi In memoria bătrînilor noştri. Fără îndoială că unele instituţiunî vechi, pe cari timpurile noastre pretinse mal înţelepte şi mal luminate, le-aii părăsit, aveai! şi ele părţile lor cele bune. Lăsind la o parte pedepsele cele barbare din timpurile vechi, observăm că pe lingă ele erafl şi de acele, cari tindeau la represiune prin lovirea în sentimentele de onoare, precum : tăerea părului capului în public la femei, plimbarea gol călare pe măgar pe stradă, expunerea chipului osînditului în public spre defăimare, şi altele precum şi scrierea numelui şi a faptei osînditului într’o condică anume, condica şireţilor. Din aceste pedepse, credem că această din urmă, ce nu poate atinge întru nimic pretenţiunile noastre de cultură şi de civilizaţie, ar trebui înfiinţată în zilele noastre anume, pentru ca toate pedepsele infamante să aibă ca urmare, trecerea într’o anume condică, care se poarte numele ce l’a avut, condica şireţilor. A se citi în pag. IV : Inundaţiile din ţară şi corespondenţele din Fălticeni şi R.-Vîlcea. www.dacoromanica.ro 4 EPOCA INUNDAŢIILE IN ŢARĂ tlf.l TI H (Corespondenţă specială a Epocel) Frica E LĂMPI, SOBE, MAŞINI DE BUCATE ŞI 0RÎ-CE INSTALAŢIE NÎ MARCUS LITTMAN Succesor I, WAPPNER «1. Calea Victoriei, «I (vis-â-vis le Episcopie) Recomandă Onor clienţi instalaţiunile de băl, lucrate numai în Zinc, cu diferite sobe de aramă pentru încălzit apa. ISAM de AH UitI Bigienice recomandate de tot! medicii celebri, poate să facă orl-cine în casă BUS URI SISTEMATICE * CU AER COMPRIMAT CLOSETE «tont a le goiit» bigienice şi sistematice STICLE DE CONSERVE liermeticeşte închise, de toate mărimile. Unicul DEPOU în ţară cu maşini de bucătărie din renumita fabrică GEBR0DER BOEDER din «Darmstad», precum şi splendidul lor asortiment (ie LĂMPI ELEGANTE pentru atârnat şi masă, cu maşinele Americane «WUNDER», toate cu aer. M. KOHAN Galaţi şi Brăila DEPOSIT1JL CUŢITELOR DE PÂINE, DE TORTE, DE CARNE, etc. etc. DIN RENUMITELE FABRICI „THE CHOISSY KNIFE C0* din america” CEL MAI UTIL şi PRACTIC CADOU pentru MENAGIU Cereţi numai CCŢTITK „CMKISTY” Deposit de Case Englezeşti „Cltatwoocl” Neinvinsibile, Inspargibile gi cele mal sigure contra incendiului Beposit de Cântare Englezeşti Centisimale de la 350 kgr. pînă la 2,000 Capacitate Construite de fer şi oţel PREŢURI CORENTE DUPĂ CERERE SE TRIMIT GRATIS ŞI FRANCO Tipografia EPOCA execută tot felul de lucrări atingetoare de această artă, cu cea mai mare acurateţa şi cu preţuri foarte moderate. Ia]. WOL STUDII Pregătitoare şi EXECUTAREA ÎNTREPRINDERILOR de orl-ee fel BUCUREŞTÎ.— Strada Sf. Dumitru, 3. CEL MAI MARE DEPOSIT de toate ARTICOLE TECHNICE TURURI DE FONTĂ. DE FER ŞI DE PLUMB TUBURI de CAUCIUC şi de CÂNEPĂ pentru VIN, APĂ, etc. etc. POMPE pentru VIN, APĂ şi PETROLEU ROBINETE pentru APA şi ABUR, ARTICOLE de CAUCIUC şi de AMIANTĂ ARMATURE PENTRU CAZANE DE ABUR ŞILOCOMOBILE CURELE de PIELE şi „BALATA“, MACARALE şi VIRTEJE MAŞINÎ ŞI UNELTE DE ORI-CE FEL Table de fer Negre, Plumbuite şi Galvauisate Table de Zinc. Oţel engle/esc «ţii Re.şteiiter ATELIER PENTRU REPARAŢIUNI DE MAŞINI Fabrica de Balamale de fer t$i «le Alamă Broaftce ţi Fcrărle de eonatrucţii «le «»rî-«re tel CONSTRUCŢIUNI DE FER, REZERVOARE, etc. etc. Secţiune pentru articole de precisiune: Părţi de muniţii de resboiu NUMĂRUL LUCRĂTORILOR 150. EUGENIU BEHLES Reprezentant general al renumitei fabrici T II. FLOTIIEIt «lin (germania Bucureşti. — Strada Bibescu-Vodă, 1, 2 şi 4. - Bucureşti. CEI MAI MARE MIROSIT RE: LOCOMOBILE $1 TREERtTORl de 6, 8, IO şi 12 cai putere. premiate eu eea mai înaltă riistineţiune, a«lieă eu uniea M A lî E MEDALIE DE V I I î ^ (La concursul de Treerătorî de hi Herăstrău la 1801) Aceste M a şine îndeplinind toate cerinţele agriculturel din ţară, o asemenea garnitură, adică: Locomobilă şi Treerâtoare, s’a cumpărat de onor. minister de Agricultură pentru şcoala centrală de Agricultură de la Herăstrău i* ■. i «. i k i i \ i v ii i: 8 a i. ii I»E OŢISI., PERFECŢIONATE Pluguri cu îi, 8, şi 4 brăzdare, tot-d’a-una 400—500 pluguri în deposit. cu semănător «Ie Porumb. — Fluxuri \oriianlr. Semănători, Triori Vin tură tort, Greble de Een Batoze de Porumb Muşine de tăiat pae si leii Rar iii, Cut li valori , Tavă luci Grape de fer /tejcibtle si diagonale Părţi de reservă Mu s a ut ale Carele de transmisiune Pietre de moară franceze M o ri t r a n s p o r l a b i l e l>e pmtamenl «1» fer ţi lemn. Instalaţiuni de mori perfect automatice eu val ( uri. Motoare de petrol, ele. P o m p e pentru spălatul cazanelor de incendii! ţi de grădini. MAŞINE DE SCĂRMĂNAT LÎNĂ. - PIVE DE POSTAVURI, etc. Secerătoare simple „Continental” şi Cositoare PRECUM ŞI RENUMITA Sccepiilo a r e a „15 41 A \ 11 ^55 55 BOT CIT APARAT DE LEGAT SNOPI ŞI CU TĂIŞUL LA DREAPTA Cea maî simplă, uşoară şi solidă, construită eu lotul «lin oţel Ultima perfecţiune, Model iSfl? IUN RENUMITA UARRICĂ JOHNSTON HARVESTER C"=, Bataiia (America) (hiraatic pentru buna funcţionare şl material soliil um""^ No 3. - RUCUBJlST