SERIA n.—ANUL m, No. 422 Kdiţia a ti*eia MIERCURI. 9 APRILIE. 1897 NUMĂRUL 10 BANI a bon AniF.arr fxe încep Ia 1 şi 15 ale fle-vârei luni şi se plătesc tot-d’a-una înainte In Bucureşti la Casa Administraţiei In judeţe şi streinătate prin mandate poştale Un an in ţara 30 lei; în streinatate 50 lei tase luni ... 15 » » » 25 » rel luni . . . 8 > > » 13 » Un număr In streinatate 30 bani MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ ADMINIHiTRAŢU No 3 - STRADA CLEMENŢEI - No. 3 NUMĂRUL 10 BANI AATNCIURILE In Bucureşti şi judeţe se vrimesc numai la Administraţie In streinătate, direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate AnuncinrI la pag. IV...0.30 b. linit » > > III.....2.— lei » > > » II......3.— > > Inserţiile şi reclamele 3 lei rîndul Un număr reohiă 30 bani, REDACŢIA No. 3 — STRADA CLEMENŢEI - No. S UE PE CÂMPUL UE KESBOMJ UN PARTID SFIRSIT Cind zicem ca partidul liberal esle sfirşit, nu ne referim la vechile lui cadre în cari suntem o-bicluuiţî a vedea oatnenl de valoarea unul Nacu.unul Ferechide, unul Giani, unul Tache Anastasia şi Pana Ruescu. Ne gîndim la liberali în noua şi reînoita lor formaţiune; ne gîndim la tinerii, la tinerimea liberala, sprijinul prezentului şi speranţa viitorului. In cele trei ministere liberale succedate în scurt timp de un an jumătate,partidul a pus la încercare nu mal puţin denouătinerl, şi anume: pe d-nil: Pallade, Stoicescu, Cantacuzino, Porumbaru, Lascar, Şen-drea, Djuvara, Haret şi I. Brătianu. Am pus pe d. Şendrea printre tineri, pentru a simplifica chestia. Am fi putut să punem şi pe d. Poni tot printre ast-fel de tineri, dar fostul ministru de instrucţie nu este un noii, de vreme ce a făcut parte şi din un cabinet conservator, ceea ce nu-1 împedica de a trece drept un liberal foarte convins şi statornic. Aceasta este floarea partidului. Căci puţini an rămas cari încă nu s’aQ aşezat pe banca ministerială, precum d-nil: Delavrancea, Dumi-trescu-Iaşî, N. Xenopol, T. Stelian, şi încă vre’o doi. încolo, daca căutăm a privi mal jos, dam de d-nil Malla, Ghimpa, Maltezianu, Delimarcu, lancoveseu, Procopiu, etc. etc. E întrebarea, cum an răspuns tinerii, la aşteptările partidului? An răspuns prin un fiasco colosal. Incapacitatea lui Pallade a fost recunoscută de toata lumea ; poate n’a fost încă ministru mal nul şi mal inapt la ministerul domeniilor. Fiasco lui Pallade ar trebui săfacâ să înţeleagă pe colectivişti ca miniştrii nu se fac din stofa oratorilor de mahalale sau a strigătorilor de la Orfen. Stoicescu şi-a sfirşit cariera sa ministeriala, cum zice franţuzul, en quen de poisson—iâră aluzie. Stoicescu fusese acceptat ministru, între altele, ca sa poată da prînzurl diplomatice reprezentanţilor streini safl oamenilor însemnaţi veniţi întâmplător la noi. Cînd colo ce să vezi ? Stoicescu a dat prînzurl, însâ ceea-ce a fost diplomatic n’a fost atît prînzurile, cît felul achitarel notelor. Stoicescu a făcut sa se plateasca notele din fondurile ministerelor pe unde a trecut... Acest fel de liberalitate pe dos, a desgustat pe colectivişti de frumosul Stoicescu, mal ales că în ultimul timp se aruncase în afaceri de inima şi de aventuri pe socoteala altora, toate bine înţeles în scop matrimonial... Lumea colectivistă îşi avea serios aţintite privirile, mal cu seama asupra fenixulul partidului, asupra omului cu aureola de sflnt liberal. Am designat pe d. Cantacuzino. Probabil pentru motivul că specialitatea acestuia este matematica pură, partidul a făcut pe d. Cantacuzino ministru de finanţe. Apoi îndată ce l’a instalat în acel loc de onoare şi de respundere, colectivitatea a holbat ochii, a deschis gura şi a lungii urechile ca sa vaza, sa auza şi sa admire minunăţiile pe cari le va produce geniul... Geniul a dovedit— ceea ce ştia toata lumea, afara de colectivişti,— câ este un spirit mijlociu, îngîn-fat ca toţi mediocrii, fanatic ca toţi inarginiţii şi ambiţios ca toţi poli-ticianil. Calităţi de politician de mîna a doua a dovedit Cantacuzino; aptitudini de financiar de loc. Aşa, cea întîl preocupare a sa a fost ca sa facă din toţi funcţionarii diferitelor servicii ale ministerului, un mănun-, chiu de agenţi electorali puşi în fie-care judeţ sub ordinele unul singur şef—numit administrator—atîr-nînd direct de ministru. Prin această reforma, micul Cantacuzino tinde a lua o mare parte din influenţa electorala a prefectului de la ministerul de interne şi a ’şi o trece la ministerul de finanţe. De faimoasele lui reforme fiscale : patente, timbre şi înregistrare, nu mal vorbim, de vreme ce a fost nevoit singur să le retragă în mod ruşinos. Deci al treilea fiasco şi cel mal serios fiasco al partidului. EraQ doi tineri (?!!) în cari partidul punea multa speranţă: Porumbaru şi V. Lascar. Pe aceştia partidul îl exiba de vr’o 15 ani la toate solemnităţile colectiviste cînd era nevoe ca sa arate tineri (?) cu viitor. Porumbaru isbutise chiar a atrage atenţia lumel politice prin cite-va discursuri financiaro-economiee în Parlament. Se credea ca este ceva. Ajuns ministru, în cîte-va zile dovedeşte că acel ceva nu era nimic. Eraţi nişte discursuri preparate penibil şi lung timp, şi atîta tot. Discreditul lui Porumbaru este aproape egal cu acela al lui Pallade şi al lui Stoicescu. D. Lascar, a fost, recunoaştem, mal şiret de cît toţi. Ştiind ca în ţara aceasta fanfaronada şi îndrăzneala trec de multe ori drept talent, Lascar, de la cele întâi cinci minute ale ministeriatului sao, a început a îndiuga minciuni şi laude aşa de colosale, în cît lumea, zăpăcită cît va timp, a crezut ca este ceva de el. Toata lumea îşi aduce aminte de faimoasa tartarinada cu care a debutat la Senat : «D-lor, abia cinci «minute a trecut de cînd am de-«pus jurămîntul în mîinile M. S. «Regelui şi mă grăbesc a veni în-«tre d-voastre, pentru a lucra spre binele ţârei*. Din nenorocire, minciunile sunt contrare vinului. Cu cit ele se învechesc, cu atît sunt mal eftine. încurcat în propriile sale minciuni, împleticit în tot felul de tratări, Tartarin a trebuit sa dispară, lâ-sînd după dînsul o abominabila reputaţie de şarlatan şi de ministru nedemn cu privire la alegerile de la Galaţi, Braila şi Botoşani. Despre Şendrea e mal bine sa tăcem. Aceştia sunt tinerii cari aii strălucit în cele două ministere liberale. Sa vedem pe acel cari figurează în acest al treilea şi actual minister. Atragem atenţiunea asupra «le-penilor noastre speciale, cum ţi asupra acelora ale «Agenţiei ro-mine», privitoare Ia izbucnirea regulată a războiului Intre Tur-<*ia ţi Grecia ţi la primele lupte ce au avut Ioc la fruntaria Te-saliel Eplr. Depeşlle se găsesc lu paglua a IV-a. SlTUATIUNEA GUVERNULUI împăcarea zădărnicită.—Tactica aureliauiiţtilor. — Uazeta aiirelianistă împăcarea zădărnicită Tratările de citii sile dintre d-nil Dim. Sturdza, P. S. Aurelion şi Eugen Slă-tescu n’au dat nici un rezultat şi probabil că nici nu vor mai continua, de oare-ce condiţiile puse de d. Sturdza nu pot mulţumi pretenţiile d-lul P. S. Aurelian. Situaţia rămîne, deci, aceeaşi. Aure-lianiştil, însă, speră că d. Dim. Sturdza nu va putea sta mult la putere a-vind in potriva sa nu numai opoziţia, ci şi o parte însemnată a partidului liberal, şi aceasta cu atît mai vîrtos cu cit însuşi M. Sa Regele ar fi pus condiţie d-lul Dim. Sturdza ca în timpul cel mal scurt să remanieze ministerul în sens concentrat. Situaţia internaţională s’a agravat; M. Sa Regele a renunţat la călătoria Sa in străinătate şi în aceeaşi proporţie s’a agravat şi situaţia d-lul Dim. Sturdza. Tactica aurelianiHlilor Ast-fel fiind situaţia, am întrebat pe unul din cei mai fruntaşi aurelianişti ce atitudine vor lua faţă de guvern. — Atîrnă de opoziţie. Dacă opoziţia conservatorilor va fi energică, dacă se va începe lupta de răsturnare, atunci e firesc să ne stringent rindurile şi să impunem guvernului o concentrare a tuturor forţelor liberale. Dacă, însă, o-poziţia nu va fi primejdioasă, atunci noi vom observa mai departe linia noastră de conduită stînd in espeda-tivă şi mărginindu-ne de o cam dată a critica sau a aproba faptele guvernului, după cum vor fi ele bune sau rele. Ceea ce îngrijeşte mult pe d. Sturdza în afară de situaţia sa faţă de Coroană şi faţă de aurelianişti, este şi faptul că d. Eugen Stătescu, în faţa zădărnicirei concentraţiunei, arată o simpatie ostentativă aurelianiştilor. Gazeta aurelianistu Ori-cum se vor desvolta lucrurile, au-relianiştii sunt hotărîţt a scoate la 1 Maiu un ziar. Ziarul se va înfiinţa pe acţiuni. Valoarea nominală a acţiunilor va fi de 100,000 lei. De o cam dată se vor emite acţiuni numai în valoare de 50,000 lei, rămînînd ca la toamnă să se emită restul acţiunilor. Comildul de direcţie va fi compus din d-nil P. S. Aurelian, V. Lascar, Porumbaru, Em. Costinescu, C. Dimi-trescu-Iaşi, Delavrancea şi Xenopol. Delegaţii comitetului vor fi d-nii Dimi-trescu şi Delavrancea. IN JURUL RĂZBOIULUI Resursele Greciei. — Un ttrg anglo-tiireesc.—Pianul lui fidlaeni-puşa Resursele Greciei Infr’o corespondenţă din Petersburg a ziarului Le Nord se vorbeşte despre reaua stare financiară a Turciei şi a Greciei. La Turci, lucrul se vede cel puţin; soldaţii grămădiţi la fruntarie sunt foarte râd Îmbrăcaţi şi foarte râd hrăniţi, lu cit inspiră milă. La Greci, Insă, deşi starea financiară e tot aşa de rea, soldaţii sunt bine Îmbrăcaţi şi foarte bine hrăniţi Pe de altă parte, guvernul grecesc, care nu şl mal putea plăti datoriile In străinătate, a anunţat de mult «•ă a depus cuponul de Aprilie la Danca Naţională. De unde iad Grecii bani? tulreabă cores pondentul. El nu desleagă enigma, daT lasă să se Înţeleagă că Anglia ar da fonduri guvernului grecesc. O ştire din Atena spune că d. Delyanis ar fi declarat la Camera că a depăşit bugetul cu 27 milioane de drackme. Deelara-ţiunea aceasta a făcut rea impresie asupra poporului, care-şl închipuia că cheltuielile de piuă acum aii fost acoperite cu contri-buţiunl ale bogătaşilor greci. Un ttrg anglo-tnrcesc «Neue Freie Presse» Înregistrează uu zvon curios: Se spuue, anume, că Anglia ar fi sondat pe Sublima Poartă dacă Sultanul ar fi dispus, lu schimbul umil Însemnat ajutor financiar de care trebue să aibă multă nevoe In Împrejurările de astă-zl, să lase Creta sub o administraţie interimară englezească şi să puie pe mahomedani din insulă sub protecţiunea Angliei. Ziarul vienez nu dă nici o crezare acestui svon. Planul Ini Edliem-paţa «Le Temps» din Paris dă următoarele a-mânunte asupra planului stabilit de Ed-hem-paşa, Îndată după prima Încălcare a fruntariei de către bandeie greceşti: Edhem-paşa a propus Porţel să meargă imediat asupra Larissel, s’o cucerească, să arunce îndărăt pe moştenitorul Greciei cu armata sa, să Înainteze Intre cele două corpuri greceşti de la Est şi Vest şi să se fortifice In această poziţiunne ca să aştepte e-venimentele. Sultanul, sfătuit de ambasadorul Rusiei, n’a vroit să permită lui Edhem a trece fruntaria. Acum, după ce războiul e declarat, E-dhem-paşa va căuta să-şi pue planul In a-plicare. BULETINUL RĂZBOIULUI Din ştirile contradictorii ce pornesc de la cele două cuartiere generale, e greu să-şi facă cine-va o ideie asupra mersului luptelor. Pentru moment se pot ghici intenţiu-nile celor două armate duşmane. Grecii vor să se vîre între cele donă corpuri otomane. Tarei! vor să răzbată între cele donă corpuri greceşti. Pînă acum, s’ar părea că trupele greceşti progresează, tăind drumul Turcilor şi descbizîndu-şl lor calea. Un succes mal însemnat n’aă dat însă primele lupte, luoru pe care îl explică conflguraţiunea terenului. Turcii trebue să coboare do pe înălţimi; Grecii trebue să urce înălţimile : operaţiuni grele şi pentru unii şi pentru alţii. La fruntaria Epirulni, lnrmrile merg pînă acum bine pentru Greci. EI aă pus mîna pe fortul Skafidaks, bombardează Preveza, căreia i-ad făcut mari stricăciuni şi ţintesc să ia această poziţiune, care e foarte însemnată. Poate că zina de azi ne va aduce ştiri uiai botărîtoare. REPAOSUL DE LUNI Colectiviştii, cari au luat pe seama lor monopolul popularităţii, aii fost siliţi să caute cite o explicaţie pentru toate situaţiile cînd se dovedea impopularitatea lor. Aşa, pe cînd conservatorii, la putere, tăceaţi întruniri în care se respundea peremptoriu la oratoria răsuflată a Paladilor colectivişti, Voinţa Naţională zicea că publicul nostru era compus din spirtarii comunali. Cînd, după retragerea noastră, am făcut acea întrunire monstră care a sguduit colectivitatea de la chiar începutul domniei ei, Voinţa Naţională zicea că cetăţenii cari aplaudah pe oratorii noştri sunt jidani —pînă a venit Lumea Nonă de a revendicat pe jidani pentru social-democraţie. De ună-zi cînd, prin delegaţii săi, partidul conservator îşi spuse, în întrunire publică, ceea ce crede că e de făcut pentru a pune pe colectivişti acolo unde li se cade, Voinţa Naţională zicea că publicul îl da-torim repaosului de Duminică, care lasă în voia lor pe funcţionarii comerciali. Pentru ziua de ieri, însă, explicaţia e mal greu de găsit. Intr’adevăr, spirtarî nu se poate zice că au fost cei cari au asistat la întrunirea de la Dacia—căci comandantul spirtarilor este hainul Zaharia; jidani, iarăşi nu li se poate zice, pentru că aceştia, fiind, cam cu drept cuvînt pretinde Lumea Nouă, social-de-mocraţl, sunt robii burghezime! ghiftuite şi robii nu vin la întrunirile conservatorilor ; nici funcţionari comerciali nu pot fi, căci aceştia sunt liberi numai Duminica — re-paosul de Luni n’a avut vreme să’l legifereze d. Aurelian, pe cît ştim. Atunci, cum o să numească Voinţa Naţională pe cel cari au manifestat ieri în potriva colectivităţii ? Lucrul e greu, cum am zis, dar nu e imposibil. Dată fiind împrejurarea că suntem în săptămîna patimilor, şi că în această săptămînă şcoalele sunt în vacanţă, Voinţa Naţională va putea zice, cu cel puţin tot atîta dreptate ca pînă acum, că delegaţii din provincie cari au asistat la întrunirea unde s’a vorbit despre patimele colectivi-tăţei, erau copii de la şcoalele de prin judeţe, aduşi la Dacia de Pelissier... O zice şi e zisă;— ce, te pul dumneata cu Voinţa Naţională / Ywann. TRIBUNA LITERARA ÎNVĂŢamîntul primar RURAL (Discurs rostit la adunarea generală a cercului de stadii) Cele ce urmează în aţeastă expunere, nu sunt isvorlte In mod pripit din dorinţa de a’ml da părerea, cum se crede orl-eine In drept la noi Iu o chestie pe care o consider de prima importanţă. Ele suut din contră rezultatul unei de demult observaţii şi judeţ âţb Le expun ast-fel cum le cred. In ele însăşi aceste păreri, fi-vor bune, fi-vor rele--fi vor cu deosebire utile şi indicate la noi, ceea. ce caut In prima linie, — safl nu se vo" pronunţa toţi acel ce fără părtinire, fără idei preconcepute, conduşi numai de dorul iubire! ţărel, vor voi, sail vor trebui, a’şl da parerea. Ceea ce m’a condus a le pune pe hlrlie e numai dorinţa de a provoca discuţie şi lumină, în o chestie atlt de importanta şi nici o altă consideraţie, cu deosebire de grupare poliiică. Dacă părerile mele vor fi greşit^, nu doresc altceva de cit a mi se proba contrariul. Cred Insă că trebuie a avea curagiul să ne spunem verde părerile, orl-cât ele s’ar părea clte, odată de baroce altora, când a-vem convingerea întărită, că modul cum vedem lucrurile ar putea aduce servicii şi oamenilor şi ţârei. înainte de toate să stabilim un lucru. Ce voim, safl mal bine, ce s’a voit obţine In genere, prin învăţămîutul primar? Privită chestiunea In mod abstract, aceasta ne va da mijlocul de a face din om, In vtrstă mică, clnd nu poate lucra şi când forţele de asimilare intelectuală suni aşa de des-voltate, o fiinţă care faţă cu necesităţile vieţel actuale să ştie: scrie, citi şi calcula, să-şi dea seaină despre multe lucruri bune, să desemneze, să cunoască pe scurt mersul omenirel şi In special al neamului sâfl, şi să aibă cunoştinţe generale despre planeta noastră şi în special de partea pe care o Iocueşte. La acestea se adaogă principiile religiu-nel ţărel, safl regiunel ce Iocueşte. Mal în urmă şi In scop utilitar special, s’afl introdus noţiunile de hygienă, gimnastică ; alo-curea exerciţiul militar, corurile religioase şi clnturile patriotice. Ast-fel pregătit un copil, el putea în urmă să lucreze cu succes pămîntul, să muncească îotr’un atelier sad mină, sad să treacă mal departe în In-văţămtntul secundar ori special. De fapt aşa sunt croite majoritatea legilor relative la Invăţămîntul primar, aşa a fost croită şi a noastră, cu deosebire că la noi de la Început (1864), acest tnvâţămlnt a fost decretat gratuit şi obligatorid, acelaş pentru oraşe şi sate. In multe părţi, şi cu deosebire la popoarele germanice, sad Ia Anglo-Saxonl. excepţional lu oraşele mari de pe continent şi mal în urmă pretutindeni, s’a căutat a se pregăti pe copil şi In o altă direcţie, a-1 face abil la mici iucrărf, jucării mal Intlid, flori şi ornamente, iar în urmă diferite o-biecte utile ţesute In pae, sad fibre vegetale, lucrări In lemn, cartonage, etc. De clţl-va ani şi noi am făcut progrese simţitoare In această direcţie. Societatea «Tinerimea Romînă» şi-a creat drepturi la recunoştinţa noastră, prin stimularea la lucrări manuale In şcoală, iar fostul ministru T. loueseu, a trimes spre acest scop diferite persoane In misiuni şi a creat museul pedagogie. Natural că iu Germania, Invăţămîntul primar ast fel conceput e bun, acolo şcoala primară ar putea li de o potrivă la oraş ca şi la sat, acolo şcoala nu poate şi nu trebue să aibă aită menire, de cît acea indicată mal sus. Germanul, vorbesc de sătean, are familie, e moral, e muncitor, posedă practice agricole bune, fruct al experienţei sale şi Invâţâmîntulul agricol special ce a pătruns piuă Ia el. Ca agricultor el e în funcţiunea asociaţiunilor, societăţilor, cotniţiilor agricole, cari toate îl procură seminţe, Ingrăşeminte, şi sfaturi în orl-ce direcţie şi ia orl-ce dificultate sad inovaţie ; el are grădină, şi Statul 11 obligă a avea anumite specii pe hotar sad pe lingă drumuri; altoeşte, cultivă pe un mie petec de pamlnt, dar în fie-care vară recoltă mal multe lindurl de legume necesare. Pe peretele casei sale se ridică 2—3 butuci de vie, are neapărat eiţl-va stupi şi o vacă safl cal, bine îngrijiţi. Are pamlnt cu mult mal puţin ca al nostru, dar e pregătit ast-fel că trage maximum de profit din pămîntul săfl prin munca sa şi ştie a se hrăni cu puţin dar bine. Nu perde nimic, utilisează tot. Muuca e cinstită de toţi, produsul el respectat de toţi, lenevia e privită cu oroare, hoţia e foarte rară şi aspru pedepsită, şi sunt regiuni Întregi, In cari curţile cil u-raţl n’ad ce face, cad crimele sunt aproape necunoscute . Natural că In o ast fel de atmosferă, copilul va creşte religios, moral, demn, corect şi muncitor. El şlie perfect cari sunt drepturile sale, dar el şlie eu deosebire şi datoriile ce are. Voind a i se respecta puţinul săd, va respecta multul, ori cît de mare, al altora. Tinârul om devine ast-fel util lui şi altora, util ţărel sale şi mal presus de toate o fiinţă sociabilă. Dar toate acestea copilul nu le a Învăţat numai lu scoală, el ie-u învăţat cu deose- www.dacoromanica.ro EPOCA î brie acasă, la biserică. In sat, pe dmp, prin văz şi auz, i s’afl Infiltrat cu alte cuvinte zilnic, prin radiaţia din afară a mediului muncitor, cunoscător, corect şi patriot In care trăeşte. Şi cu toate acestea şroalele la ţară, chiar In aceste ţări ideale, diferă de fapt de acele din oraş. Şi cum ar putea fi alt-fel ? Mal Inlil ca chestiune de principiu, putem noi da, ori cit am voi, In acelaş mod, orl-cârul copil născut unde-va pe suprafaţa ţărel, ceea ce putem lesne oferi celui din oraşe? Evident că nu. Nici condiţiunile locale, nici mijloacele băneşti şi culturale, nu ne ajută a reaJisa acest desiderat. Putem noi da oare, chiar un luvăţâmlnt rudimentar tuturor ? Positiv nu. Atunci de ce lnvăţămtntul e obligatoriii? Putem noi face cu un singur profesor, In 6 clase la ţară, ceea ce un profesor mal bun, obţine cu o singură clasă In oraş, unde copil dispun şi de mijloace materiale mal numeroase pentru a-şl cumpăra cărţi? Evident că nu! Atunci de ce identitatea de programe ? Nu am văzut nici o dată, In mod mal palpabil, cum ne înşelăm singuri de cit cînd am studiat programele analitice ale lecţiunilor ce urmează să facă Învăţătorul sătesc. El era împărţit pe fracţiuni de quar-turl de oră. pe care profesorul să le petreacă pe rînd cu diferitele clase de elevi, preolndu-!e diferite materii. Ele constituiafl pentru mine, o ingenioasă rquilibristică şi ca concepţie, In ce priveşte pe autor, şi ca execuţiune, dacă vre-odată a fost executat, dar atlt! Astfel de cerinţe, duc fatalmente la imposibilitate in practica lucrului şi tutreţin fiinţa şcoalelor pe hlrtie. Adăogaţl la aceasta şi întrebaţi-vă, dacă faţă cu scumpetea cărţilor 1) noastre, şi cu deosebire a numărului mare de cărţi ce se impun copiilor, găsirăm noi 10 la sută din sătenii actuali cari să poată face faţă la a-tîtea cheltuell? Şi totuşi pedepsim cu a-menzl pe părinţii ce nu vor să-şi trimeată copiii la şcoală, pe cînd Statul faţă cu legea In vigoare, ar trebui să plătească o colosală amendă pentru toţi acel ce nu att locuri în şeoalele sale, iar legiuitorul prim pentru a ii făcut o lege ce nu convine şi nu I utilă populaţiunil noastre rurale şi care a fost şi va fi grett de schimbat acum. Dar... este un puternic dar ! Am copiat legea, după ţările din apusul Europei; dar avem noi însă familia, clerul, viaţa socială la ţară, aceleaşi practice agricole şi economice, biblioteca săteanului, aceleaşi bune moravuri şi exemple fericite, aceeaşi bună administraţie, iubirea şi îngrijirea proprie-ţaţei mici. care duce la aspectul proprietă-ţei vecinului ; şi în fine are săteanul nostru măcar buna stare relativă a acelor din apus ? Avem în fine şcolile lor, materialul lor didactic, profesorii şi metodele lor ? Nimic din toate acestea ! Chiar dacă am presupune, şi sunt numeroase excepţinnile fericite, că şcoala la noi ar fi la înălţimea celei din apus, ar resulta totuşi că avem numai şcoala, adică numai unul din numeroşii şi importanţii factori educativi a-1 copilului. Iu această situaţie excepţională, trebuie dar cu atît mal mult să ne gîndim, ce şcoală trebuie să dăm săteanului nostru şi ce anume resultate voim să obţinem de la dlnsa. Căci o copie, ori cit de bună ar fi, chiar după un model perfect, la noi du ar putea da roadele pe care legea model le ar produce în apus, unde coudiţiuuile economice, culturale şi sociale, sunt cu totul altele. (Va urma) Dr. O. Intrai! BRAZII Din bradul 'nalt îmbătrînit Doi brazi, ca el au rfisărit; Mal sus se 'nalţă alţi străbuni, 1) In Austria cărţile şcoalelor primare sunt foarte puţine şi sunt editate de Stat, pentru a fi cit se poate de ieftine. Manuscriptele eşite la concurs—chiar şi pentru clasele gimnaziale —sunt larg premiate, tipărite şi vindute de Stat. Mal jos de vale sunt şi mure Şi dumbrăvioare de aluni, Dar brazii ’s Domnii din pădure. De sunt bătuţi de vijelii — EI singuri doar ş-al lor copil Cu fruntea sus, pe loc rămln, ResboinicI plini de vitejie — Sunt stăpîniţl de-un dor păgîn : S’alunge orl-ce vijelie. Ce-ar fi de codrii seculari, De n'ar fi brazii legendari, Să bată vinturl şi furtuni ? Acel popor de negre mure Şi dumbrăvioarele de-alunl S’ar perde toate din pădure. Aşa e neamul de brădet— Sublimul codrilor poet, Viteaz, de neam apărător; EQ cînd ii simt divina-I boare, Parfumul lui îmbătător, Renasc întinerit îmi pare. Ah, codrule, lipsit de brad, Din ramuri frunzele-ţl tot cad! De bate-un crivăţ şoimănit, Urmat de-o neagră vijelie, Tot neamul tăă e pustiit N’al brazi s’o ducă înpustie... Mulţească-şl bradul neamul lui— Intru mărirea codrului, Câ’n preajma lui e raiul sfînt... Colo ce drag mi-ar fi şi mie, Să am o parte de mormînt, Să dormn, ferit de vijelie. Din munţii Sucevei, Petru Tuleau 1896 Septembrie, 10, Marţi, 8 Aprilie, la orele 9 seara, d-na Elena Theodorini va da în sala Ateneului R anin un mare concert spiritual, cu concursul trupei italiene. Acest gen de concert este o novaţiune pentru BucurejU, Şi—de obiceifl—se obişnueşte In «săptămina sflntă» mal in toate capitalele din Europa. * * * Tot la Ateneul Romln va avea loc ta 16 A-prilie, concertul dat de d-na Zina de Nori, cu concursul d-lul Guevmard de la opera comică din Paris, al d-rel C. Stăncescu şi al d-lor Flesch, Dimitrescu şi Hoerath. Vom da la timp programul acestui concert. Regele (a Academie Luni, 7 Aprilie, la orele 2 după a-miazl, M. S. Regele, însoţit de adjutantul de servicii!, a mers la Academia romîi ă, unde s’a ţinut şedinţă sub înalta preşedinţă a Suveranului. La sosire, Majestatea Sa a fost Intim-pinat de d. D. Sturdza, preşedintele consiliului de miniştri; d. S. Haret, ministrul cultelor şi instrucţiunel publice; d. N. Kretzulescu, preşedintele Academiei ; d-nil P. S. Aurelian şi I. Kalin-deru, vice-preşedinţl al Academiei, şi d. general VTădescu, şeful Casei militare regale. M. S. Regele, intrlnd în sala şedinţelor, d. preşedinte al Academiei, N. Kretzulescu, rosti următoarele: Sire, înalte Protector al Academiei, Majestatea Voastră aţi făcut onoarea Academiei să veniţi să o presidaţi în ajunul fericitei aniversări a naşterei Majes-tăţei Voastre. Daţi voe supra-octogenaru-lui interpret al acestui corp, a veni să Vă ureze cu această ocasiune ani îndelungaţi şi fericiţi. Dea Provedinţa ca Majestatea Voastră, Care prin înţelepciunea ce necontenit aţi desfăşurat în toate oca-siunile, aţi ştiut să ardicaţi Romînia al înălţimea la care se află astă-zi, să Vă acorde şi de aci înainte o deplină sănătate, ca să puteţi desăvîrşi opera naţională la a cărei fundare Majestatea Voastră aţi pus o Mină vitejească şi iubitoare‘ Academia, în ceea ce o priveşte, nu are cuvinte spre a arăta Majestăţei Voastre marea sa recunoştinţă pentru înalta pro-tecţiune şi bine-facerile ce ’i acordaţi mereu spre a o vedea progresînd. La care M. S. Regele a bine-voit a răspunde : «înainte de închiderea sesiunei actuale am dorii să vin încă în mijlocul Academiei, a căreea lucrări le am urmărit tol-d’a-una cu cel mai viii interes». « Iubirea Mea pentru frumoasa noastră limbă cresce din an in an. Cu atît mal mare este dar nerăbdarea Mea ca bogatul tesaur de cuvinte să fie alcătuit cit mai curînd». * «Mulţumind călduros Academiei pentru urările aşa de bine simţite ce 'Mi face prin venerabilul el preşedinte, salul astăzi cu deosebită plăcere pe membrii săU. Apoi Suveranul deschise şedinţa. D. Gr. G. Tocilescu a vorbit asupra «Basilicelor şi mausoleului de la Adam-Klissi» şi d’. N. Ionescu: din istoria noastră contemporană «Griviţa». Majestatea Sa a felicitat * pe ambii conferenţiari, întreţinăndu-Se mal mult timp cu d-lor şi cu cel-alţl membri pre-senţl al acestei înalte instituţiunl. La orele 4 l/a M. S. Regele S’a întors la Palat. Teatrul rtisbolului greco-turc Pentru ca cititorii sâ-şl poată da bine seama de localităţile despre care se vorbeşte In telegramele şi corespondenţele de la graniţa turco-greacă, amintim aci, după un confrate macedo-romln, numele comunelor romîneştl din Epir care sunt teatrul conflictului dintre cele două State Învecinate. Meţova sail Aminciu. este o comuuă cu 12.650 de locuitori; Yotonaşî, 450 locuitori, şi Ameru 1000 locuitori. Sa Marina, 12000 locuitori, Smixi. 1750 loc.; Avdela, 4500 loc.; Perivoli, 6000 loc.; Floru sad Flambura. 1500 loc.; Cerneşi, 1800 loc.; Kacrini 900 loc. ; Grebeniţi, 3400 loc.; Comunele: Calote, Cuculi, Drestiuic, Civdila, Camia, Cavalari, etc., cu 2300 loc. Pe rîul Băeasa: Băeasa cu 2200 loc., Laca (Laişta) cu 6000 loc., Leastaniţa (Les-niţa) cu 2500 loc., Scamnili şi Peclari cu 600 loc. La Nord de Sa-Marina : Paleoseli cu 2600 loc., Furca cu 2300 loc., Ianina cu 10000 loc., Arghirocastro cu 3500 loc., Livăzi cu 4300 loc.; Muscele (greceşte: Miskeli). Brădetu, Zagori cu 42 de sate romîneştl cu o populaţiune de 25000 loc.; Săracu, cu 8000 loc., Prosvala, Palihori; Armata, cu 50n loc., Turia cu 3700 loc., Paltinu, cu 500 loc., Grebena, Disicata, cu 1750 loc., Elasona cu 760 loc., Cornu, cu 2000 loc., Breaza cu 1850 loc., Sesu, Bozova, letoni, Tişti, Zipiniţa, Lă-băniţi, Păzi cu 1580, Drăgari, Dobrino-vacu 1550 loc., etc. etc. In unele din aceste comune sunt şi şcoa-lele romîneştl, ca la Meţova, Sa-Marina, Perivoli, Avdela, Grebena, Grebeniţi, Armata, Floru, Cerneşi, Băeasa, etc. Numele romîneştl ale acestor comune afl fost schimbate de greci. Ast-fel: Cornu greceşte Krania. Disicata Paltinu Ameru Brădetu Aminciu Băcaşa Discatas. Baltimo8. Milia. Vradeton. Messovon. Vouvousa, etc. „EPOCA" IN PROVINCIE TECUCltr Administraţia judeţului Toată lumea ştie că judeţul şi oraşul Tecuci sunt proprietatea lui Tache A-nastasiu, cit timp e guvernul liberal la putere. Paşa tae şi spinzură fără control ; funcţiunile şi onorurile sunt împărţite după cheful paşel, Ia oamenii iul de casă, orl-cît de* nevrednici ar fi el. Aşa a pus prefect pe vestitul Pătâr-lăgeanu, a căruia lipsă de cunoştinţe şi de bun simţ merge aşa de departe, în cât în loc să depue jurămîntul de pre- fect în faţa ministrului de interne, l’a depus in faţa unul subaltern, directorul prefecturel. Nepriceperea Iul Pătârlă-geanu e celebră şi nu există un client mal obişnuit al ziarelor umoristice din Capitală, de cit dînsul. Ca primar ne-a hărăzit Conu Tache, pe un advocat fără diplomă, anume Mărculescu, căruia ajutorul de primar Adamide SI scosese reputaţia de nebun. La aşa prefect şi aşa primar, trebuia şi un poliţai aidoma. L’atl găsit Îndată pe Iancu Anastasiu, fratele lui Tache, care mărturisea deunăzi într’o ioae locală toate ilegalităţile pe care le-a făcut din îndemnul lui Pă-târlăgeanu şi apoi, după ce-1 trata de mişel, laş şi mizerabil, ii promitea o pereche de palme. După ce s’a constituit trinitatea aceasta de antreprenori al budgetului, a căutat să-şi plaseze acoliţii in cele-l-alte slujbe. AQ pus mina pe un cirac de o seamă cu el, numit doctorul Boteanu. Acest discipol al lui Ilipocrat e un fost candidat la popie, elev la seminarul din laş», care a aruncat patrahirul şi a apucat bisturiul, după ce şi-a schimbat numele de Brut în Boteanu, doară-doară îl va confunda cine-va cu cel din cunoscuta familie a Botenilor din Moldova. Tip cu apucături colectiviste, doctorul Boteanu se da în timpul conservatorilor de conservator, iar îndată ce a venit la putere liberalii, s’a trezit om de casă a lui Tache Anastasiu. Puişorul de colectivist începu prin a intriga în dreapta, a face denunţări în stînga, ajunge să cumuleze leafa de doctor militar cu acea de medic de plasă, apoi continuă prin a înlocui ca medic de oraş pe un bun medic, dr. larchi, care cîştigase postul prin concurs, şi fineşte prin a trece medic al spitalului judeţean în locul doctorului Caragiani, uu om harnic şi capabil care se găsi într’o bună dimineaţă mutat la spitalul oraşului «in interes de serviciu». Doctorul Caragiani a fost foarte indignat de această nedreptate, ca şi totă lumea din Tecuci; dar ce-I pasă lui Tache de lume, ce-I pasă de spital, ce-I pasă de bolnavi ? In oraş se cam şoptesc multe de noua creatură colectivistă, care ar cam încurca-o cu medicina. Se vorbeşte de un copil pe care doctorul Boteanu l a tratat de pneumonie, pe cînd el suferea de pericardită. Bietul copil a trecut în lumea celor nevinovaţi. Altă dată, fiind chemat Ia un bolnav căruia i se perforase apendicele vermiform, provoclndu-I o peritifli-tă, doctorul nostru propune colegilor cu cari era în consult, d-ril Potârcâ, Retrase şi Caragiani, spre adânca lor stupefacţie, să transporte pe bolnav la Bucureşti, şapte ore de drum de fier; îl trimetea la sigur pe urma copilului cu pericardita. Noroc că bolnavul a fost imediat o-perat de d-ril Potârcă şi Caragiani. Şi cite altele se mal şoptesc... Lumea nu are dreptate. Pare că e nevoe să ştii medicina ca să el leafă de medic! Patârlăgeanu, Mărculescu, Tache şi Iancu Anastasiu n’au ştiut nici odată ce e o administraţie cinstită. Şi cu toate acestea aă luat meretl leafă, ba au făcut oamenii şi avere cu administraţiunea! Dac OFORMAŢII ErI, după terminarea impunătoarei in-trunirl de la Dacia, o mare parte din public a întovărăşit pe membrii şi fruntaşii partidului nostru plnă în faţa localului clubului conservator, unde i ad aclamat. Apoi lumea s’a împrăştiat în cea mal perfectă linişte. Chiazim-bey, ministrul plenipotenţiar al Turciei, a certificat ministerului ro-min al afacerilor străine declararea de războiu din partea Turciei in contra Greciei. Iu faţa gravei sltnaţiuni externe, creată ţărel prin Inepţia politicei d-lnl D. Mtnrilzn, Ml. Na Regele a renunţat cu totnl la călătoria ce proiectase. Azi, 8 Aprilie, fiind aniversarea M. Sale Regelui, un Te-Deum se va oficia la Mitropolie. Capitala va fi pavoazată. Se ştie că regele Siamulul va face o călătorie în Europa, pentru a lua parte la jubileul de 60 ani de domnie al reginei Victoria a Angliei. Regele Siamulul—dăm de curiozitate numele săă, Kulalongkuru, — care soseşte prin Constantinopole, va trece şi prin Bucureşti, in drumul săd spre Londra. Majestatea Sa aziatică va fi în capitală in cursul lunel Iunie. Ni se scrie din Constanţa că, în curînd va apare în localitate un ziar redactat în limba turcă, menit să apere interesele populaţiunel mahomedane din Dobrogea. Noul confrate va fi săptămînal şi va ieşi în 2000 exemplare. Caracterele au fost deja aduse. Aii fost numiţi din nou, membri în consiliul sanitar superior, d-nil d-rl Ba-beş, Stoicescu şi Buicliu. In locul d-lul Trausch, a fost numit d. farmacist D. Roşu. D. Ghesof, ministru al finanţelor în Bulgaria, a sosit in Capitală. D-sa a avut erl o întrevedere cu d. D. Sturdza, preşedintele consiliului. Se atribue o deosebită însemnătate acestei întrevederi. D. Crivăţ, al cărui nume a figurat ieri tn ziarul nostru, Intre delegaţii la congres al clubului conservator de la Iaşi, nu este d. Teodor Crivăţ, preşedinte de tribunal, Societatea Semi-luna Roşie, a căreia funcţionare a fost autorizată în Constantinopole, funcţionează şi în Dobrogea. Aşa. ni se anunţă din Constanţa, că doamnele musulmane din localitate au început să strîngă bani şi obiecte de pansament pentru răniţii * din războiul cu Grecii. Le Nord, într’un articol de fond publicat în numărul săQ de la 3 Aprilie curent sub titlul «Criza ministeriala romînă», între altele spune : Şi, fără a se fi mulţumit de a fi p s ast-fel poporul romin şi instituţiunile Statului la dispoziţiunea capriciilor unul nebun furios, zbuciumat de o ură şi de o ambiţiune deopotrivă de nemăsurate, Regele Carol i-a încredinţat şi afacerile din afară ale regatului, într’un moment cînd gravitatea situaţiunel în Orient e-xige oameni cuminte şi cu singe rece în fruntea diplomaţiilor europeane. Ştim bine că Romînia, după mărturisirea a înşîşl ziarelor el, a încetat de a juca un rol în afacerile din Orient, graţie politicei sale şovăitoare care a micşorat considerabil renumele el; totuşi un om de natura d-lul Sturdza ar putea lesne să atragă ţara sa intr’un abiz mal înainte ca spirite aşezate să fi avut timpul de a-1 opri. Este încă recentă în mintea tuturor încercarea sa aventuroasă cînd cu alegerea unul Mitropolit romîn pentru Macedonia. D. Sturdza, care face diplomaţie în felul saltimbancilor, n’a găsit nimic FOIŢA ZIARULUI «EPOCA» 12 PENTRU MOŞTENIRE PARTEA ÎATÎIA CAPITOLUL VIII — Nu ! E mal mult de cit trebue. Iţi mulţumesc. Şi iartă-mă dacă nu intru in explicaţiunl asupra lntrebuinţărel pe care cred că o s’o fac acestor bani. — Cit de Înciudat aş fi, dragă domnişoară, şi s’o crezi că sunt peste măsură de mult. Bine-voeşte a observa că nu cer nici o explicare, zise el cu veselie. Vă mulţumesc că m’aţl pus în poziţie de a ’ţl face o îndatorire, după cum Îmi scrieal în bileţel. Să înţelege că afacerea o să rămle cu desăvlrşire Intre noi şi că n'am să suflu măcar o vorbă nimănui, nici chiar lui Ga-briei, despre care am să ’ţl dai! o veste : el e aici. — Aici! Gabriel ? zise fata plină de bucurie. Eşti sigur de ceea ce spui ? — Foarte sigur! La drept vorbind, Încă nu e piuă acum, dar o să fie peste un eas. Am primit mal adineauri o scrisoare care îmi vesteşte sosirea lui cu trenul de 8 şi 35. — Doamne! Dar pentru ce ? întrebă fata neliniştită. îmi spune, pur şi simplu, că are trebuinţă să vorbească cu unchiul săă Voinea, la care trebuie să mănlnce. ’I am oprit o cameră la Hanul meă, unde o să ne găsim astă seară. Fireşte că o să mă însărcineze ca să te Întreb, dacă nu poate să te Inttlnească pe ziua de miine ? Adriana nu răspunse pe loc. Ea continuă să meargă încet la braţul lui Teofil, cufundată în reflecţiunl. — D-le Zorescu, după o tăcere destul de lungă, eşti prietenul, confidentul nostru. Fără să mal intru în amănunte, pot să ’ţl spun d-tale, că greutatea situaţiei mele se agravează din ce în ce. Sosirea lui Gabriel azi are ceva providenţial îu ea. Vreai! să ’l v&z, nu miiue, ci chiar astă-seară. — O să fie greii, domnişoară. Cum să ’l vestesc ? Miine la d-voastră, cum ştii. — Făureşti un motiv pentru a pleca imediat după masă : O să te duci la Căpitan Voinea. E la doul paşi. O să vezi pe Gabriel. Ii vel spune că la zece ceasuri îl aştept In biserică. Uşa din afară a tindei o să fie deschisă. Să vie. Trebuie neapărat să ’i văz astă seară. — Bine, domnişoară, pentru că trebuie neapărat, o să ’l vezi. Ne am Înţeles. Adriana ştia că putea să se lucrează In prietenia şi devotamentul lui. Şi, la muma lui, d-na Zorescu, văzuse pe Gabriel Floreanu. Zoreştil şi Florenil eraă de neam din Ploeştl, unde tatăl Iul Floreanu murise preşedinte al tribunalului. Strlnsa prietenie care legase In totdeauna pe bătrînul Toma Zorescu şi pe preşedintele Floreanu, sa transmisese şi la copil lor. Gabriel şi Teofil crescuseră la o l’altă, şi singurul nor care a turburat vr’o dată dragostea lor frăţească, rezultă diutr’o şovăire, iute risipită. Gabriel nu putuse vedea pe Adriana fără ca să nu se lase a li robit de frumuseţea şi de graţia el inclntătoare. I se păru cu neputinţă ca Teofil să nu înceice pentru tlnăra fată aceleaşi sentimente pe care le încercase şi el. Şi toţi ştiai! că Zamfir Porescu ar fi fost tot atlt de fericit cit şi de intudru ca fică-sa să devie M-me Zorescu. Oameni bine informaţi, cum se găsesc pe ori unde, asigurat! chiar că această căsătorie era chiar hotărltă, în principia, şi că rămtnea de fixat doar data. Gabriel luă aceste zvonuri ca bine Întemeiate pe adevăr, şi nu mal văzu în Theo-fil de cît un rival fericit. încetă de a mal veni la doamna Zorescu. Îşi ocolea prietenul. . www.dacoromamca.ro Teofil, pe cît de întristat pe atît şi de mirat de această nouă şi inexplicabilă Întorsătură, provocă o explicare categorică. El jură lui Gabriel că se gîndeşte cu a-tît mal puţin ca să ia pe Adriana, cu. cit din motive pe cari nu le putea aduce la cunoştinţa prietenului săi!, socotea că va rămtne holteia. D’altminterl slăvi Insuşiriled-rel Porescu, şi spuse lui Gabriel că ea are aceleaşi sentimente pentru el, aşa că putu să ’1 aibă permisia de a o cere de la tatăl săă. Adriana avea pentru Gabriel simţiminte asemeni cu ale lui, pentru ea, şi nu căuta să i le ascunză. D-na Zorescu Îşi luă asupră-şl sarcina de a stărui pe lingă Zamfir Porescu. Dar spre marea el mirare şi spre desă-vlrşita deznădejde a lui Gabriel, se văzu refuzată formal. Zamfir visa pentru fică-sa o căsătorie mult mal aristocrată, anume cu vre-un fiii de boer adevărat, care să aibă In sipete sineturi de pe vremuri şi hrisoave de Domn, de Spătar, de Ban ori de Visternic mare al Iul Vodă. Onorabilitatea familiei Floreanu era mal pre sus de orl-ce critică, şi situaţia strălucită pe care viitorul ’I-o rezerva lui Gabriel, averea de care se bucura, toate acestea nu făceaţi de cit un hrisov şi o tradiţie. Dar Adriana nu Impărtăşa modul de a vedea al tatălui săă. Ea declară de la început că nu se va mărita de cît atunci cînd va fi liberă de a dispune de mină, ca şi de inima sa, spre a le da pe amîndouă Iul Gabriel Floreanu. Boerul Zamfir nu prea se sinchisi de a-ceastă hotărlre, socotind că ea nu va fi nestrămutată. Dar Adriana refuză toate partidele care ’l se ofereai!. Se ştie că avea motive particulare ca să refuze pe aceea a bogatului moşier Petre Liţescu. Relaţiunile, se Înţelege, fuseseră rupte între familia Porescu şi între Gabriel. Dar mulţumită Iul Teofil confidentul şi a-micul lor, cel doul tineri rămaseră în raport de corespondenţă, şi putură chiar să se vadă adesea. Ast-fel aşteptai!, dacă nu fără nerăbdare cel puţin cu Încredere, apropiata epocă a majorităţii Adrianei. Teofil juca foarte Inţelepteşte, rolul săă de mijlocitor. D. şi d-na Porescu, nu băuuiati nimic şi păstrai! In el cele mal bune legături. Boerul mal ales avea o stimă particulară şi foarte multă simpatie pentru tluărul arheolog. Căci, ocupaţiile Iul Zoreanu, luaO lu ochii fostului negustor de sardele, o iu* portauţă uriaşă, demnă de un fiii, de viţă. Acei studii! pe cărţi In vechile, acele săpături, scotociri de ruiue, toata această evocare a trecutului, avea pentru el o importanţă aristocratică, aşa că într’o zi se hotărî a se ocupa şi el de aceasta. (Va urma) EPOCA 9 A se citi Telegramele, şi Ultimele informaţium în pagina a 4-a. mal ingenios pentru a săvirşi o lovitură de efect vrednică a ridica într’o clipă prestigiul Romtniel In Macedonia, de cît de a hirotonisi in secret, cu uşile Închise, un Mitropolit şi să proclame între patru pereţi existenţa unei Biserici naţionale Romîne! Fără zgomotul făcut în jurul acestui eveniment, după sâvîrşirea lui, lumea n’ar fi cunoscut de loc ace in Atena vine ştirea că turcii atacă din nou Grizovali ţi treeătoarea .11 el ii na. Grecii au fost siliţi Na se retragă. Pcrderile suferite de ambele părţi nu se cunosc încă. Grecii ocupă tonte posturile de lingă Nezero. 14.000 oameni a-pără Reveni. Viena, 8 (15) Aprilie. Se pretinde, In cercurile politice de aici, că donă mari Puteri aft îndemnat ţi încurajat pe guvernul Turelei să declare resboiu Greciei. Se comentează în mod aspru faptul eă în armata turcească *e găsesc ofiţeri germani ţi roţi. Grecia a solicitat marilor Puteri să obţină îndepărtarea acelor ofiţeri, ceea-ce s’a refuzat. M. Kiug. Atena, 8 (15) Aprilie. Grecii au isbutit să re*piugă succesiv mai multe atacuri foarte erîneeue asupra punctului întărit Reveni. Acum trupele gre-ceţti înaintează spre Ramaşi, un departe de Tirnova ; asemenea ţi spre Rugaşi. Regimeutele de Infanterie nu trecut în Epir, priu punctul Po-IJcRStrou. Atena, 8 (15) Aprilie. Escadra grecească coutinuă să bombardeze Preveza. Menexe. o altă Plevnă, rezistă* Moţtenitorul Tronului a plecat la Tîrnova. T. 7 LAŞA UK SLttJMb HBSK1A k S AM DEL BUCURESCI Me. fi Strada Lipsc&ai Ne. fi Pompări şi vinde efecte p utili ca şi face orl-e anhimb de menezî. Cursul pe ziu* de 7 Ap ihe 1837 1 ~ ~ Curu£. Viu 4*/« Renta Aniortisabilă. . . 8b - “8Î 5*/o > AmortisabiIS. . . 97 98 • Obiigaţ. de Stat (Cov. Li.t . toi 8 102 ln i •/« » Municipale din 1883 96 — 96 A *•/« > * » 1890 97 — 97 ' • 5»/» Scrisuri FwjcUr Rurale <»1 92 *•/. » * Urbane 86 86 ", » » » Ieşi. ^3 — 84 *y* Acţiuni Banca Naţionalii. i750 - 177o — » » Agricoiă 10S 212 — » Dada Romlnia asig. 410 iîO — * S-tea Naţionala asig. 480 490 — S-tatea de ConstrucţiunI . 160 170 - - Fiorini valoare Austriaci. i >1 2 13 Mire! Germana .... V- 1 25 Bicnote Franceze . . , 100 toi » Italiene. . . ?3 v ruble hlrtie 1 f5 1 70 PAPIER HIGH-LIFE FUMEZ LE fanam a FAM1A FANAM A Ou ne fumez pas Deposit general Cn angă & C. Bucureşti Strada Pinzarl Xo o 10-14. ^i^urvoitj DE EYITIIRIAT cu începere de la bf. Gheorghe anul acesta, CAFELE diu strada Popa-Soare No. 15, având 5 camere de stăpâni, 3 de servitori, cuhnie, instalaţie de gaz In toate camerile, apă în curte, curte spaţioasă, grădină şi pavilion. A se adresa la d-na Olimpia Herovim, strada Pâtraşcu-Vodă No. 9 bis, lângă piaţa Sf. Gheorghe, FABltlfl de BERE w LlITIIER "W Recomandă de Sf. Sărbători ale Paştelui exelentcle sale produse de qualitate: „LAGER”, „PILSNER” şi „BAVARESA” atlt în butoae cit şi în butelii aduse la domicilia după cerere prin poştă safl telefon No. 30, care comunică cu tot oraşul şi provincia. De asemenea se lncunoştiinţeazâ onor. Publii-.ppiitru deschiderea grădinii ELISEUM LUTHER, unde cea mal bună miisicâ militară va dilecta pe onor. visitatorl cu cele mal plăcute arii. CONSTANTIN SiMiONESCU Doctorand în medicină Parts, Boulevard Montparnaas, 152, Paris Stabilit de mal mult timp Iu Paris şi fiind In relaţii cu toţi specialiştii şi celebrităţile medicale din Paris, pot oferi serviciile mele persoanelor cari vin la Paris să se consulte cu Dr. specialişti, asemenea se pot cea consultaţiune şi prin corespoadentă- Bucureşti. — Tipografia «EPOCA», Strada Clemenţei, www.dacoromanica.ro