SERIA IL—ANUL UI, No. 391 fGdiţia a. treia LUNI, 3 MARTIE, 1897 NUMÂRUL^IO BANI ABOW4inFJTELE încep la 1 şi 15 ale fle-cărel luni şi se plâtese tot-d’a-una înainte In Bucureşti la Casa Administraţiei In judeţe şi streinătate prin mandate poştale Un an tu ţara 30 let; în streinatate 50 lei Şase luni ... 15 > > > 25 > Trei luni . . . 8 » » > 18 > Un număr In streinatate 30 bani MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ C A V Zjl No. 3 REDACŢIA STRADA CLEMENŢEI - No. 3. NUMĂRUL 10 BANI AtfCNCICBILE In Bucureşti şi judeţe se vrimesc numai la Administraţie In streinatate, direct la administraţie şi la toate oficiile de publicitate Anunciarl la pag. IV....0.30 b. linia » » » III......2.— lei » » » » II.......8.— » » Inserţiile şi reclamele 3 lei rindul Un număr vechia 30 bani ADMINISTRAŢIA No. 3 — STRADA CLEMENŢEI — No. 8 AGONIA COLECTIVITAŢEI ÎNCETAREA echivocului Chu! vorbeam de echivocul colectivist, de of icierile ti in sinul partidului guvernamental, ni se spunea cu inventăm, Cind, în momentul ale-gerei d-lui Sturdsa ca preşedinte al Senatului spuneam că lupta intestină e mai aprinsă de cit ori-ctnd, « Voinfa J¥a-1 ionulă ne răspundea că dimpotrivă unirea e desăvîrşilă şi că situa-liunea s*a consolidai, Demisiunea d-lui Uimit r ie Sturdza din preşedinţia Senatului şi din şefia partidului, dovedeşte că deplină dreptate am avut. Actul acesta înseamnă că lupta intestină a a-Juns la gradul din urmă. Fie că partidul va în-genunchta înaintea d-lui Sturdza şt că acesta va mătura pe d. Aurelian, fie că guvernul va izbuti să se scape de d, Sturdza, echivocul trebuie să înceteze, Ijucrurile nu pot merge mai departe in halul în care aii ajuns. Ori d. IHmilrie Slur-dza trebuie să dispară de pe arenă — st pentru lot-tFauna. Ori trebuie să plece guvernul Aurelian şi d, Sfurdza să ia siluafiu-nea in deplină stăpintre. Discuţia a mai continuat apoi pe această temă piuă la 11 ore, cind şedinţa sa ridicat, fără să se ia vre-o hotărire afară de a-ceea de a se proceda a doua zi la cunoscutul coup de thăâtre. * * « Demisia d-lui Sturdsa este viu criticată în cercurile propriilor d-sale partizani. Intr’un grup de deputaţi şi senatori, unde se comenta ieri incidentele de la Senat, un senator, înfocat sturdzist, a calificat purtarea d-lui Sturdza de aceea de epilepsie. Prin cercurile aurelianiste si-tuaţiunea guvernului se priveşte în modul următor : Cabinetul actual are majoritatea la Cameră. E întrebarea dacă o are şi la Senat. In cazul cind capătă siguranţa că o are, atunci d. Aurelian nu va ezita, un singur moment, de a face ca demisia d-lui Sturdza să fie primită şi va alege preşedinte pe Mitropolitul Primat. In acest caz, d. Sturdza este sdrobit; se poate retrage în viaţa privată, la secretariatul Academiei. Dacă, însă, guvernul nu are majoritatea necesară pentru zdrobirea d-lui Stnrdza, atunci.... a-tund... o criză este inevitabilă. A DOUA MAGISTRATURI AGONIA COLECTIVITĂŢII Asupra crizei prezidenţiale mai aflăm următoarele interesante detalii : Vineri sevră a avut loc un consiliu de miniştri la ministerul de interne. Au fost invitaţi şi mai mulţi membri marcanţi din Cameră şi Senat. Se dedea ca motiv al acestei întruniri fixarea unul candidat pentru viitoarea alegere pentru Senat în locul prinţului D. Ghica. S’a vorbit în întrunire de toate. De această candidatură insă de loc. D. D. Sturdza a comunicat guvernului că legea căilor ferate particulare a fost fixată la ordinea zilei Senatului pe Sîrrbătă, fără consimţimîntul d-sale. S’a plîns in acelaşi timp, că atunci cind partidul Va ales ca şef, a înţeles ca dsa să dea direcţia politică. De unde, concluzia că guvernul nu poate şi nu trebuie să facă nimic, fără ca să ’l consulte. Cu această ocazie, d. D. Sturdza a ridicat serioase obiecţiunî contra proectului de lege modificator al legei minelor, întocmit de d. Aurelian. Preşedintele Senatului a arătat că acest proect de lege e în contradicţie cu propriile declaraţii ale d-lui Aurelian, făcute cu ocazia discuţiei legei în Senatul jmservator. De ctte-orl ne aducem aminte de ridicula declaraţie a neisprăvitului ministru de interne, cum ca 'şl va închide cariera politică daca nu va reuşi să facă din administraţie o a doua magistratura, mărturisim ea nu ne putem opri rlsul. Nici o dată n’a avut ţara romtnească a administraţie mal venală, mal ineptă şi mal barbară de cit acum, şi tocmai aeum găseşte de cuviinţa secătura de la interne aă'şl plaseze ironia. Dar, ca să’l confundam tot mal mult pe Îndrăzneţul ministru, să 'I luăm administraţia la depănat. începem, azi, cu judeţul Dîmboviţa. Prefectul acestui judeţ, d. Vasile Dimitrescu, un oin care ştie mal puţină carte de ctt oltenii cari vlnd gaz pe uliţa, a furat Intre altele o parte din proprietatea oraşului Tîrgovişte. Directorul prefecturel, un oare-care Dincâ Bucşăneanu, este omul pe care Voinţa Naţională l-a numit, In număru-I de la 16 Ianuarie 1893, abusiv şi pervers ; iar secretarul consiliului judeţean, Leon Seărlătescu, e degradat din armată pentru rele purtări, sustragere de bani publici, tilhăril, furt cu efracţie, falş In acte publice şi mărturii mincinoase — puţin, cum vedeţi! Despre acest giuvaer, cu care d. Vasile Las-car inaugurează transformarea administraţiei tn a doua magistratura, aceeaşi Voinţă Naţională zicea, la 9 Iunie 1889, că e ait-fel, sturdziştii cred, eă în nrmademisiiinei d-lui Dim. Sturdza, guvernului nu-i rămîue de eît să se retragă de la putere. Versiunea aureliunisld Intre aurelianiştî circulă două versiuni: Una, că d. Dim. Sturdsa s’a compromis la Palat şi e râu văzut de M. Sa Regele. D-sa a înţeles consecinţele acestei disgraţiî şi a profitat de o nemulţumire momentană spre a se retrage. O altă versiune e că în urma alegerei sale ca preşedinte al Senatului, d. Dim. Sturdza a cerut ca guvernul să nu prezinte nici un proiect de lege şi chiar să nu ia nici o hotărire şi să nu se facă nici o numire mai importantă fără consimţimîntul prealabil al său. In ultimul consiliu de miniştri, ţinut Vineri seară, s'a respins a-ceastă pretenţiune în urma stăruinţelor d-lui Em. Costinescu. Aceasta ar fi cauza demisiuneî d-lui Sturdza. Reinoirea demisiuneî Aseară, la orele 9, un mare număr de deputaţi şi senatori sturd-ziştî s’au dus la d. Dim. Sturdza spre a-1 ruga să între în acţiune pe faţă în contra guvernului. Circulă svonul că d. Dim. Sturdza îşi va reînoi în şedinţa de Luni demisiunea şi cu această ocazie se va da lupta decisivă între aurelianiştî şi sturdzişti. Dacă d. Sturdza va fi reales, a-tunci guvernului nu-i rămîne de cît să se retragă, căci textul de-misiuuei d-lui Sturdza va fl un întreg rechizitorii! în contra guvernului. Aureliauiştiî cred, însă, că de-mislunea reînoită a d-lui Sturdza va fl primită. In tot.oazul guver- nul va face mari sforţări în a-cest scop. Se afirmă că în cazul cîud demisiunea reînoită a d-lui Sturdza va fl primită, d-nii Gogu Canta-cuzino şi C. Stoicescu vor demisiona imediat din minister. HOŢII COLECTIVISTE Am vorbit zilele trecute despre o potlogărie proiectată de primarul oraşului Călăraşi. Fiind-că azi potlogăria e consumată, datori suntem să revenim cu oare care a-mănunte noul. Primăria lnchiriase, la 1889. un loc în Izlazul comunei, pe termen de 20 ani şi cu preţul anual de 4-00 lei. Chiriaşii, d. Nicu-lescu, consilier comunal, şi I. Dobrinescu, s’afi obligat să clădească o fabrică de făină cu toate accesoriile, pe cari să le păstreze în bună stare, şi, la expirarea contractului, toată clădirea să rămlie comunei. Azi, de şi mal sunt 12 ani pînă la expirarea contractului, consiliul comunal, prin 5 voturi contra 4, a hotărlt, In şedinţa de la 19 Februarie, să vlndă fabricanţilor terenul pe 9.000 de let şi să renunţe la toa,te drepturile pe care i le acordă contractul. Prin această operaţie, comuna pierde: 40.000 lei costul clădirii, 4800 lei chiria pînă la expirarea contractului; şi pe fie-r-are an, de la 1909 In colo, clte cel puţin 8.000 de lei, preţ cu care s'ar fi putut Închiria fabrica. Trebue să recunoaştem, însă, că patru consilieri s’afi opus la consfinţirea potlogăriei, şi dacă primarul a doblndit cinci voturi, la acest rezultat n’a ajuns de cit după patru şedinţe diferite. Faţă cu această hoţie strigătoare, mal mulţi cetăţeni fruntaşi afl adresat o petiţie ministerului de interne, prin care cer să nu aprobe vînzarea, mal vlrtos că d. Mirea E-remia, unul din consilierii cu al cărui vot s’a încropit majoritatea, e rudă cu unul din fabricanţi. Dar cererea fiind adresată d-lui Lascar, nădejde de Îndreptare ştim mal dinainte că nu e. INDEPENDENŢII Nu, zăii—e crud. Adică, ce sunt deputaţii ăia, mă rog ? Puşlamale? Auzi dumneata: oamenii ăştia, părinţi de familie toţi— şi toţi oameni cu greutăţi daca nu cu greutate— vin, de pe unde a înţărcat Skileru copiii, şi şed pe cheltuială la Bucureşti ca să facă şi el, pe lingă guvern, cîte o trebşoară. Se închină pe la toţi sfinţii, îşi dau chica pe mâna tuturor gazetarilor, riscă la tot momentul să fie înhăţaţi de procurori, cari îl caută cum se caută buriana de leac, şi cînd, în schimbul atîtor strâgănell, vor şi el să pună mîna pe ce bruma scapă din ghiarele miniştrilor, nu e guvern! Şi daca nu e guvern, nu e samsarlîc, nu e păsuială, nu e daraveră— mă rog, de unde să fie, daca nu e guvern? Nenorociţii ăştia sunt vecinie pe drumuri : abia apucă de se bagă la Sturdza— ca să aibă şi el guvern, biet! şi vine Aurelian. Vă închipuiţi cîtă bătae de cap: Aurelian II goneşte fiind-că aii fost cu Sturdza. Fac oamenii temenele, se jură ’pe copil şi pe neveste că au fost vecinie în contra Iul Sturdza, dar că n’aveau ce ’şl face capului. De geaba. Şed bieţii oameni la carantină pînă ’şl vor face dovada. Soseşte, în fine, momentul psichologic, moment aşteptat cu fierbinte dor, şi bietul deputat probează, cu prisos, devotamentul lui pentru d. Aurelian— dar atunci situaţia o ia d. Sturdza! EI ? Ce tevatură crezi că e pe capul pîrlitulul acestuia pînă face pe d. Sturdza să se îmblînzească 1 Ori poziţia omului osîndit să bea o saca de apă pe nemîncate, ori a deputatului aurelianist, care încearcă să intre în bunele graţii ale d-lul Sturdza —tot aşa de neplăcută e. Dar în sfîrşit, cu umilinţe, cu zmerenie şi cu intervenţii stăruitoare ajunge omul să fie îngăduit a şterge praful de pe haina marelui pontifice—în momentul acesta, deputatul, ahtiat, a şi luat arvună pentru o afacere. Da, dar tot în momentul acesta d. Sturd za ’şl aduce aminte că e de 64 de ani şi —demisionează. Schimbările acestea aii tăcut pe un deputat moldovean să zică, ieri, cu o ciudi de nedescris: — Am ajuns, domnule, de nu mal avem dună ce bea apă; par’că suntem deputaţi independenţi! Y nanii TRIBUNA LITERARA PEATRA DE OPAL*) de CARMEN SYLTA Orfoe frânaţi renTerzeţte. Orice rîu apelezi creşte, Era noapte, şi fecioarele preotese plecaseră să se culce. Numai una singură remă-sese de pază, lingă focul altarului, tu templul Hestiel. Era atăl de frumoasă, tu vestmintele el albe, că Artemisa îşi oprea razele pe lespezile templului s’o privească, iar undele mării luptai!, alergând, să-I a-tingă picioarele !... Se spunea că tn nopţile eî de veghe, cu glas gingaş, privighetoarea o striga netn-cetat: «Myglis ! Myglis !..», pentru ca frumoasele-! pleoape cu lungi şi umbritoarc gene să nu I fie împovărate de somn. Ochii el, ca marea la apusul soarelui, erafi plini de tainice focuri, tntr’atât că întâia preoteasă, cu grijă călând la dânsa, lşl zicea: «Prea arzătoare ÎI este privirea!... Să fie oglindirea flăcării ce păzeşte, ort numai văpaea extazului sfânt!?..» Fragedele-I buze de copil, 1 ..duraţi parcă In silă tăcerea Îndelungată a nopţii, ca şi cum, dacă ar fi Îndrăznit, le-ar fi descris cu un duios cântec de păsărică!,.. Deodată, minune! Focul aţîţat, ca de o mână nevăzută, sbucni tu pale mari de flăcări plnă sus la acoperiş, iar stllpii de marmură, roşi şi străvezii, se făcură. Frumoasa copilă, ca o statuă de zeiţă, fu scăldată în lumina ce creştea, creştea merefi, până ce din adâncul setnteietor răsună deodată un cântec, cu tonuri de harfă Eoliană, un cântec cum ureche de om nu auzise Încă şi nici glas vifl pe lume nu-1 mat cântase vro-dată I Parcă strunele harfei ar fi fost razele soarelui însuşi, tntr’atât de nemărginit le era viersul! Myglis Îşi simţi inima tremurând la auzul acestui cântec, ce venea tot mal aproape, ca valul mârel alunecând pe nisip, şi o învăluia, ca un sufiu cald şi parfumat! Şi iată că sunetul luă formă, şi tn faţa el, strălucitor, apăru Phoebus-Apollon, cel mal frumos dintre Zel. Copila Întinse manele ca să se apere de densul, de dlnsul, care-I vraja privirea eu ochii tntr’atât, că nici pleoapele nu putea să le mat coboare !.,. întruparea visului el de tinereţe II stetea acum Înainte, de o mie de ort inal frumoasă decât o visase! Si doar i se părea, că aude o şoaptă niurmurându-I: «Intoarce-ţl privirea, Închideţi ochit şi inima, căci fericirea de care te-apropil, e moartea !» — «Şi dacă e moartea, să vie cu bine !» !1 Îngâna inima bucuroasă, şi, fără de a mal zice un cuvînt, copila căzu In braţele Zeului !... Flacăra pe altar se făcea tot mat mare, deşi de mult ea o uitase. Myglis nu o vedea, Myglis nu vedea decât lumina lui Apol-lon, In faţa căreia focul altarului II părea nevrednic de privit!... Cuvinte de dragoste îl şopteşte el de aproape. Numele i-l îngână merefi, ca şi cum ar fi fost o cântare. Uşor apoi ti desface pârul, ca tntr’o mantie de aur se’nvâlue pe umeri cu densul, iar părul schimbat parcă în raze, luciri răspândeşte împrejuru I ! De-atâta lumină ademenite, păsările crezând că e ziuă, glasuri de bucurii nesfîrşite lnâlţară. Marea alergă să vadă această nouă Auroră, şi-n foc fu scăldată şi dtnsa, ca marmura sttlpilor, ca pomii pădurii I... Firea Întreagă tu părtaşa acestei nopţi de iubire, şi totuzl firea întreagă prea strimtă părea, pentru a coprinde atlta fericire ! «Aud sbătindu-mi-se caii! zise tnfr’un târzii! el copilei.., nu plânge, mă voifl întoarce». — «O să mă uiţi!.. căci multe îţi farmecă ochii !» — «Nu, nu te uit!. Mă voiu întoarce iarăşi». — «Sunt alte femei mal frumoese de cât mine !» — «Aşa crezi ? Priveşte-te dară !» Şi netezind un perete de marmură cu mâna, ii prefăcu în oglindă. Myglis atunci se văzu alături cu zeul, frumoasă ca dânsul, ca el strălucită, şi tn sinul lui capul de teamă şi ascunse, căci ea nu-şl văzuse pftu’atuucl ţaţa !.. Şi Zeul se întoarse de câte ori noaptea stetea ea de pază. Odată intinzânduT o harfă II zise el: «Cântă !» — Să cânt ? Val! dar nu ştifi ! — Nu ştii! ? Priveşte In ochi-ml atuncea, şi cântă ! Iar Myglis, privindu-I In ochi, începu să cânte, sfioasă, la Început, ca o păsărică ce viersul Îşi Încearcă ; apoi deodată cu glasul puterni<-, un imn înalţă bucuriei, iar A-pollun ztmbiiidu-I: «Aşa ! aşa, Înainte», ti zise!.. şi dragile-1 buze deschise, sub care *) Aeaasta dulicioasâ fnntazie a apărut In frumoasa revista «Literatura şi Aria Romtuâ», căreia Augusta poeta i-a dat-o in manuscrisul o-riginal. Traducerea este, pe cât ştim, datorita d-lul Dem. Ollânescu-Ascauio. www.dacoromanica.ro 2 EPOCA luceaţi şireagurl de mărgăritare, lung, lung i le sărută Şi buzele-I calde Incâ de sărutare, lu-ceafl ca blăudele zori: ochii,—în care zeul îşi măngftease privirea,—asemenea cerului, cu două mari stele în adănc, tresâriră! Trupul mlădios al copilei crescuse, iar paşii el păreafi că n’ating pământul. Cine o vedea se mira de frumuseţea el uimitoare, cftţl-va tineri Işl perdură minţile, ştiind o vestală şi pururi străină iubirii. Intr’o altă noapte Zeul o învăţa să joace. El cânta, şi Myglis danţa, pe lespedile templului, sprintena şi neobosită, ca frunza pe aripi de vânt. Apollon chiămă Horele şi Graţiile s’o înveţe, din ceară să facă frumoase şi gingaşe chipuri. Cu suflarea şi cu mina lncălzia şi frământa el ceara, arătln-du-I ce formă să-I dee ; aşa că ea făcu de nenumărate ori chipul lui, şi altceva nu mal vru să facă nimica. Şi stofe neasemuite II aduse, îndeletnind-o flori să coasă pe eie... — Vezi, ÎI zicea, când privesc efi câmpia, câmpia cu flori se îmbracă. Aşa fă şi tu ; cu ruinenile tale degete strămută pe pânză viile ml flori!.. Şi lucra toată ziua copila. Tovarăşile el se minunau ş’o pizmuiaă vâzând-o... iar faima măestriel sale se răspândi curînd în largul lumel. Myglis, nici odată nu era obosită. Zeul deapururia veghetor, II luase povara somnului, dându-1 putere şi sănătate!.. Intr’o noapte însă Artemisa venund în pădurea din jurul templului, zări lumina ce strâlucia In nâuntru, şi apropiindu-se re-mase încremenită descoperind că divinul el frate iubea o fiiică a pământului, şi încă pe una dintre cele menite a sta totdeauna fecioare ! O clipă ÎI trecu prin gînd o cumplită pedeapsă : dacă ar stinge focul de pe altar, Myglis ar fi îngropată de vie; dacă ar arăta oamenilor faptele el, fata vinovată ar fi biciuită în faţa obştiel !.. Dar... atunci ar da pe faţă şi pe frate-sâfl, pe care nimeni nu trebuia să-l vadă trăind, ci numai să-l slăvească îu mersu-I pe bolta cerească!.. De aceea, cu pas uşor trecu peste undele mării, lăsînd în urmâ-1 o largă brazdă de lumină, şi In noaptea in care, din noii, ve-ghiă Myglis, Artemisa intră în templu şi, despreţuitoare încrunttndu-şl privirea asu-pră-I, II zise : «Eşti perdută ! De-acum Zeul nu va mal trece pragul acesta, pe care ed reghiez, iar pe tine te voiil prăpăstui în întuneric şi în desnădejde ! Nici focul altarului n’al cu ce-1 mal hrăni, de nu va veni Zeul să ţi-1 aprindă; deci vel muri, căci al îndrăsnit să iubeşti pe Phoebus !» Myglis, mal albă decât raza ce cădea din cornul Artemisel, se prăbuşi în genunchi fără de a mal zice un cuvlnt. Ea zări, ce e drept, cum marea se făcea trandafirie sub paşii Zeului care venea, dar îl văzu şi îndepărlându-se de teama umbrei ce sta neclintită pe magul templului. Pe altar mal pâlpâia când şi când o slabă lucire, dar copila nu avea mintea la dânsa, aşa că în zori focul se stinse cu totul, iar asupra lumel spăimîntate, soarele,—ascuns de mânioasa Zeiţă,—nu mal râsări şi întunericul se întinse peste tot pământul. Myglis, îu noapte învelită, crezu că Phoebus o înşală şi că a luat alt drum, către o altă fată mal fericită decât dânsa. Atunci numai văzu că focul se stinsese, şi zadarnic se trudi să-l aţîţe cu suflarea, căci ridică doar, puţina cenuşă ce-I flutură împrejur şi-I căzu la picioare. Cu braţele întinse ea strînse altarul la piept, să-I dea o nouă căldură, simţindu-şl inima încinsă de atâta toc, cât să poată a-prinde o lume ; dar Artemisa intră în templu şi cu o săgeată o ţintui pe altar. Sângele-I, picătură cu picătură se scurse, şi Myglis, rămase mal albă decât o statuă... — «Priveşte-ţl iubita !» zise Artemisa rî-zând şi desvălindu-şl faţa, aşa pedepsesc evl pe fecioarele care-şl uită datoriile, în braţele tale !» Phoebus intrâ grabnic în templu şi dete un groaznic ţipăt, văzând pe Myglis întinsă pe altar. Copila îl surise încă, şi ochii aproape stinşi îl întoarse cătră dânsul ! El smulse săgeata, dar nici un strop de sânge din piept nu l mal curse. O prinse la sin să-I dea iar noua vieaţă; ea iu loc să reînvie, se topi cu totul deodată. Atunci Zeul fugi din templu blestemând pe soră-sa,—care rîdea ne îndurată de dis- {>erarea lui,—şi ascunzându-se în nori, des-ănţui o vijelie nebună şi torente de ploae !... Când fecioarele preotese putură iar să intre în templul Hestiel, găsiră focul stins, pe Vestală nicăieri, iar pe altar zăriră o peatră minunată : albă ca un văl de virgină, albastră ca o rază de lună, verde ca marea şi cu o flacără trandafirie tremurând în adânc... Era ultima sărutare a lui Phoebus. OFORMAŢII Părerea generală e că d. Sturdza îşi va reinoi demisia. — Nimic nu e terminat, spunea ieri un senator ocultist. Şef e-fectiv e numai preşedintele consiliului, nu preşedintele Senatului şi întru cit d. Sturdza nu e şef ul guvernului, nu va ceda. * * si* Prin cercurile aurelianiste, se crede că în cazul cînd d. Sturdza croieşte să forţeze situaţia mai departe şi nu revine asupra demisiei date, atunci d. Aurelian este hotărît să ceară Regelui disolvarea,—aceasta numai în cazul cînd se va convinge că nu are majoritatea în Senat. * * * Ieri, după respingerea demisiei de Senat, d. Sturdza era intruvabil. Nu se găsea nicăeri şi fidelii d-sale nu ştiau unde să ’l afle pentru a-i comunica rezultatul votului. Cu mare greutate a putut fi descoperit închis într’o cameră la A-cademie. Primele sale vorbe au fost : — Numai Aurelian şi Grădiş-teanu aii luat cuvintul ? Alţii n’au mai luat cuvintul ? Se comentează mult în cercwrile sturdziste nu numai faptul acesta, dar şi împrejurarea că aplauzele au fost foarte slabe, la respingerea demisiunei d-lui Sturdza. * * « D. Dimitrie Sturdza a avut ieri o audienţă la Palat. D-sa va fi primit azî de către M. Sa Regele. Ieri, un ţăran care avea un proces in Bucureşti, ducîndu-se la d. X... a-vocat liberal, l-a întrebat dacă este adevărat că stăpînirea a votat o lege că proprietarii şi arendaşii să fie goniţi de la moşii, iar ţăranii să plătească stăpînirel o dare pe an. D. X..., încurcat şi nevoind să pună foc la iarba de puşcă, ’t-a spus că este adevărat, dar că numai ctte o moşie se va da pe an. Aseară a avut loc la d. D. Sturdza, acasă, o întrunire a consiliului de administraţie al Creditului funciar rural şi a mal multor acţionari. Se ştie că astă-zl are loc la creditul rural alegerea unul membru în consiliul de administraţie, in locul d-lul D. A. Sturdza, al căruia mandat a expirat. Tot asară urma să aibă loc o întrunire la clubul liberal. Această întrunire nu a putut însă avea loc, din cauză că o parte din membrii clubului erau întruniţi la d. Aurelian acasă, strada Lu-minel, iar altă parte se aflad In strada Mercur, la d. Sturdza. In ambele părţi, la primul ministru ca şi la preşedintele Senatului, lovitura de teatru de ieri ziua a făcut obiectul discuţiunel asistenţilor. Aii luat parte, la Întrunirea de la d. Sturdza, d-nil C. Nacu, M. Ferechide, A. Djuvara, P. Stoicescu sub-director la credit, Vulturescu Gr., B. Iepurescu, Crâ-tunescu, I. Bianu şi cîţl-va cari nu şi-afi pierdut încă iluziile despre şeful partidului. S’a liotărit ca Ia alegerea de astăzi, d. Sturdza să fie ales în consiliul de administraţie, rămănînd ca mal pe urmă să fie ales şi director, contrar afirma-ţiunel acelor cari pretind că preşedintele Senatului ar fi renunţat la această onoare. La d. Aurelian s’afi comentat incidentele de erl de la Senat, tără a se lua vre-o hotărîre. In ajunul răsboiuluî Canea, 1 Martie. Insurgenţii excitaţi de bombardarea de Ia Hierapetra, aă înconjurat fortul Spina-longa. Se aude o îinpuşcaturăjvie. Alhena, 1 Martie. După informaţiunl demne de credinţă, o putere propune ocuparea internaţională a insulei Creta, de un corp de trupe compus din cîte 2000 de oameni de (le-care din puteri. 0 depeşă din Canea anunţă că consulul englez sir A. Biliotti a fost chemat la Londra. După o depeşă din Larissa starea armatei turceşti la graniţă este de plins. Şease baterii au sosit din Salonic. Consulul turc din Larissa înarmează pe faţă, se zice, pe Geguhesi, ceea ce oau-sează o vie indignare în populaţie. Londra, 1 Martie. Se anunţă din Atena ziarului Times că colonelul Metaxa, ministru de rezbel, a de-clarat intr’un interview, că s’aă dat ordinele cele mal severe spre a se evita orice conflict la graniţă.—Totuşi e de temut un conflict din causa plecării unor bunde de ţărani voluntari armaţi de societatea secretă cunoscută sub numele do Ethnike; acest fapt ar putea fl semnalul rezbelului. Colonelul Metaxa a exprimat speranţa că puterile vor putea decide Turcia de a pune capăt concentrării trupelor turceşti la graniţa grecească. Londra, 1 Martie. Se anunjă din Constantinopol ziarului «Times» ca ambasadorii aă primit ştirea in privinţa unor desordine singuroase ce s’aă petrecut Ia Everok lingă Canea. A-mănunte lipsesc. SENATUL Urmarea şedinţei de la 1 Martie D. Ministru de interne roagâ să se a-mine sine die discuţiunea proiectului de lege pentru drumurile de fier de interes local, d. ministru al lucrărilor publice neputlud lua parte la desbaterl, de oare-ce este indispus. Senatul încuviinţează. D. colonel Obedeauu se asociază interpelare! d-luî dr. Manolescu. D. dr. Manolescu îşî desvoltă interpelarea, a cărei obiect este propagarea conjuctivitel grauuloase în populaţiuuea civilă. Urătorul arată că această boală s’a Încuibat în toate garnisoanele ţăreî şi afirmă pe urmă că vindecarea nu se poate obţine de cit în cazuri -exlra-ordinare; în această privinţă d-sa •compară conjuctivita granuloasâ cu tuberculoza. Torturile la cari este supus pacientul nu se sflrşesc nici cînd el a orbit, ele se sflrşesc numai o dutâ cu viaţa. Şi din •armată, acest teribil flagel se propagă la populaţiuuea civilă. D. dr. Manolescu aminteşte că, la 1886 alarma despre primejdia conjuctiviteî gra-nuloase a fost dată de d-sa prin articolele ce scria în «Epoca», şi de oculistul armatei, d. dr. Petrcscu, care scria iu ziarele medicale. Ca concluzie, interpelatorul vorbeşte despre ceea ce trebue să facem cu cel bolnavi şi cu cel nelmbolnâviţl încă, zicînd că cu cel bolvavl se va tace ce se va putea, dîn-du li-se îngrijirile necesare ; iar In ce priveşte pe cel sănătoşi, el trebuesc cu desă-vlrşire isolaţl, trebue ca recruţii cari vor intra pe viitor In armată să nu mal fie în contact cu trupele vechi, ştiindu-se că armata întreagă se reînoieşfe din trei în trei ani, iar curăţirea, alungarea boalel din gar-nisoane să se facă treptat şi în mod radical de comisiunl medicale ad-hoc. După ce termină d. dr. Manolescu, orele fiind aproape 5, se ridică şedinţa, după ce Senatul a hotărît ca continuarea discuţiunel să se amine pe Luni. PRESA Demisiunea d-luî Sturdza Dreptatea spune: Aseară la ora 6 şi jumătate s’a ţinut la ministerul de interne un consilia de miniştri care a durat plnă aproape de ora opt. La dezbaterile urinate în acest consiiiâ afl luat parte vre’o 15 deputaţi şi seuatorl ocultişti, printre cari se afla şi d. Dim. Sturdza. S’a decis ca d. Sturdza să intre în minister şi să ia portofoliul externelor. D. Sturdza nu se mulţumeşte numai cu attt şi vrea să i-se dea prezidenţia consiliului. D. Aurelian, refuziud să dea d lui Sturdza preşidenţia consiliului,d.Sturdza şi-a înaintat demisia din preşidenţia Seflatulul şi din senator. Adevărul anunţă ast-fel demisiunea : D. Dim. Sturdza, în urma audienţei avută erl la Rege, convingîndu-se că a devenit imposibil la palat, s’a decis să-şi dea demisia nu numai de la preşedinţia Senatului şi din Senat dar şi de la şefia partidului liberal. D-sa se retrage din politică. Lumea Nouă scrie: In urma afrontului pe care l’a primit la palat de Ia Rege d. Siurdza ’şl-a dat demisia atît din preşedinte al Senatului cit şi din scaunul de senator. Timpul înregistrează ast-fel faptul : O veste neaşteptată a venit să turbure azi atmosfera guvernamentală, deja destul de încărcată în timpul din urmă. D. Dimitrie A. Sturdza, şeful partidului naţional-liberal şi preşedinte al Senatului, şi-a dat demisia din .preşedinţia Senatului şi din mandatul de senator, hotărît să se retragă cu desăvîrşîre in viaţa privată. îndată ce s’a adeverit ştirea, s’ad făcut felurite conjecturi asupra cauzelor acestei demisiunl. Unii guvernamentali afirmau că de la audienţa lungă pe care a avut’o erl la Palat, d. Dim. Sturdza a eşit cu convingerea că rolul d-sale in partidul naţional liberal nu mal poate fi de cât foarte abstract, că trebue să se mulţumească de acum Înainte cu o şefie titulară, dar nici de cum efectivă. Guvernul ar fi aflat aceasta deja de erl seară. Totuşi, plnă şi adepţii d-lul Aurelian nu se aşteptat! la o asemenea hotărîre a d-lul Sturdza. Alţii afirmă că demisia riu-I de cil o manoperă a d-lul Sturdza pentru a sili pe d. Aurelian să remanieze ministerul. Constituţionalul spune următoarele: D. Dimitrie Sturdza şi-a dat demisiunea din preşedenţia Senatului şi din mandatul de senator al colegiului 1 de Ilfov. Iu termeni plini de evlavia care este de cît-va timp caracteristica d-lul Sturdza, prezidentul Senatului, alegtnd povară anilor, ’şl manifestă voinţa de a petrece restul a-nilor săi în «linişte sufletească!» Nimeni nu poate primi de bune explica-ţiunile ce dă d. D. Sturdza unul act allt de grav pentru partidul liberal. In adevâr. or cine se întreabă, de ce a-eeastă rîvnă de odihnă şi această lasitudine azi, şi nu erl clnd d. Sturdza a căutat şi a obţinut preşidenţia Senatului ? Dacă ne aducem bine amiute, d. Sturdza afişase chiar pretenţiunea de a nu accepta această demnitate de cit pentru că dlnsa însemna remiterea în mliuile sale a condu-cerci efective a partidului! Motivele deci ale retragerel suut cu totul altele şi de o ordine exclusiv politică. Natura lor însă este mal puţin lesne de degajat. Pare-se că lusâşl partizanii şi adversarii liberali al d-lul Sturdza nu sunt domiriţl, de oare-ce, în comun acord, ai! cerut un dilatorid foarte caracteristic. Biuroul Senatului a propus ca Senatul să respingă demisiunea şi presidentul consiliului s’a grăbit să sprijiuească propunerea. Nu vom începe a cunoaşte adevărul de cît Luni clnd, probabil, d. Sturdza va da răspunsul sătî la Invitarea ce 1 face Senatul de a rămtne In capul Iul. Ori-cum ar fi însă, regimul şubred care ne cîrmueşte va eşi încă mal slăbit, dacă se poate, din criza neaşteptată ce se deschide pentru el. Dacă d. Sturdza va consimte a reintra în politica activă, aceasta nu se va face fără amputaţiuul dureroase in rîndurile ministeriale. Dacă d. Sturdza va continua insă a face pe supăratul, partidul liberal este condamnat la fracţionări din ce lu ce mal numeroase, care ’l vor precipita uu căderea, dar desfiinţarea în fornia-1 actuală cel puţin. L’Independance Roumaine, după ce publică textul demisiei d-lul Dim. Sturdza, adaoge : Ştirea despre demisiune a produs cea mal vie sensaţie astă-zl la Senat. Să făceau fel de fel de comentarii asupra motivelor cari afi dictat această hotârlre d-lul Dini. Sturdza, căci pretextul viratei Înaintate ce invoacă este de neadmis, mal cu seamă clnd ţi aminteşti că sunt abia opt zile de cînd reclama direcţiunea efectivă a partidului liberal. Membrii guvernului, cari păreai! foarte abătuţi, nu voeafl să dea nici o explica-ţiune asupra acestui eveniment. După o versiunea foarte răsplndită, d. Sturdza a dat această lovitură mare pentru a stabili mal bine autoritatea sa la Senat şi In partidul liberal. Se afirmă că d. Sturdza este un adversar hotărît al Casei Rurale şi că Înainte de a începe lupta a-supra acestei cestiunl a crezut prudent să pună la încercare devotamentul trupelor sale. După o altă versiune, d. Dim. Sturdza a luat hotărlrea de a se retrage în urma unei lungi conversaţiunl ce a avut ieri cu Regele, după dejunul la care luase parte împreună cu contele Gubernatis la Palat. Reamintim d-lul Dim. Sturdza care-şî dă demisiunea din senator de Ilfov, că este senator de Brăila, de oare-ce a optat pentru acest colegiu îu şedinţa de la 14 Decembre 1895. Demisiunea sa este deci nulă, căci nu poate renunţa la un colegiu pe care nu-1 represintă, afară numai dacă n’ar fi comis această greşalâ cu precugetare. «Voinţa Naţională» nu spune ulei un cuvlnt asupra demisiune 1 d-lui Dumitru Nturdza. ULTIME INFORMATIUNI CRIZA O agitaţie colosală domneşte în sinul colectivităţii şi nimeni, dar absolut nimeni nu poate precisa ce va aduce ziua de mîine. Aurelianiştil, fataliştl cum sunt, aşteaptă desfăşurarea evenimentelor de la cari speră îndreptarea situatiunel în favoarea tor. El n’au nici un plan, n’au pus la cale nici o acţiune. Sturdziştit lucrează pe capete. Un deputat sturdzist spunea azi că nu există altă soluţie, de cît ori revenirea d-lul Sturdza la putere, ori retragerea partidului de la putere. Alţi sturdziştl fac comparaţie între d-nil Sturdza şi Aurelian şi spun că acesta din urmă n'are nici o voinţă şi confundă socialismul democrat, nihilismul şi comunismul cu principiile liberale. « # * D. P. S. Aurelian a fost primit erl în audienţă la Palat şi a expus M. Sale sitnaţia. Preşedintele consiliului a spus, că l’a surprins foarte mult demisiunea d-lui Sturdza, cu atît mai vîrtos că nu se întîmplase nimic uainte care să’l determine la a-ceasta. M. Sa Regele a răspuns d-lui Aurelian că această demisiune l’a surprins cu atît mai mult, cu cît în ajun d. Sturdza a fost la dejun la Palat şi n’a lăsat nici măcar să se întrevadă intenţiu-nile sale. * * * D. Dim. Sturdza şi-a dat aseară demisiunea şi din clubul liberal. Această demisiune a produs o agitaţie enormă aseară la club şi mat mulţi cereau ca ea să se discute imediat şi să se respingă. Această propunere, însă, nu s’a admis, rămînînd a se convoca adunarea generală a clubului. * * * Sturdziştit spuu câ în cazul când d. Sturdza va fi însărcinat cu formarea cabinetului, se va cere disolvarea Camerei, căci cu actuala Cameră, şeful efectiv nu va putea s’o ducă nici trei zile. Aurelianiştil, pe de altă parte, spun că dacă d. Sturdza va fi cu desăvîrşire înlăturat, se va impune disolvarea Senatului. *% Sturdziştil vor da mîine atît la Cameră, cît şi la Senat, un asalt desperat în contra guvernului. T.a Cameră d. Ferechide va propune o moţiune de neîncredere în contra guvernului. * * * Fievişlit s’aii întrunit azi după arniazl la d. N. Fleva. Fl speră că d. Aurelian se va alia cu dtnşii, punindu-le la dispoziţie două portofolii. * * # D. Sturdza a trimis ieri unul ministru o lungă scrisoare, un rechizitoriu puternic în contra guvernului. S’ad depus In Cameră proiectele de legi pentru ratificarea aranjamentelor telegrafo-postale cu Bulgaria, Serbia şi Germania. Nu numai recrutările din Botoşani şi Galaţi au fost protestate. Din Iaşi ni se scrie că mal multe de- nunţări aO fost adresate ministrului de rezboifi, contra modulul cum a procedat comisiunea de recrutare din acel oraş. Un colonel a fost trimis în anchetă in localitate. Pentru alegerea de astăzi de la Creditul funciar rural, toţi deputaţii şi senatorii, cari aă datorii la această in-stituţiune financiară, aă fost opriţi de a pleca aseară pe la domiciliile lor, de către amicii d-lul Sturdza. Grevistul preşedinte vrea să dea ale-gerel d-sale de astăzi caracterul unei noul manifestaţiunl a partidului. Astăzi, Ia 2 ore, au loc două Întruniri, In capitală: a comtrudorilăr romînl, pe Bulevardul Maria, 18, pentru a protesta contra ilegalităţilor primarului C. F. Robescu ; .şi o acjionarilor Creditului funciar rural, pentru alegerea a doi membri în consiliul de administraţie, în localul creditului rural, strada Colţii. Ari. 27 din legea organică a curţel de casaţie va fi modificat in sensul următor : Art. unic.—Vacanţele şi sărbătorile legale pentru Curtea de casaţie rămtn ast-fel după cum sunt determinate prin legile din 22 Aprilie şi 10 Iunie 1886. In timpul vacanţelor mari secţiunea II a acestei înalte Curţi se va compune din consilierii Curţel cari n’aă făcut parte din secţiunea vacanţelor In anul precedent. Preşedinţii de secţiune cari, conform le-gel din 26—27 Aprilie 1896, rămîn neschimbaţi In secţiunile lor, pe timpul vacanţelor mari vor alterna Intre dinşil. Proiectul de lege în acest sens a fost depus în Cameră. Astă-zl la 2 ore mal are loco întrunire la camera de comerţ. Mal mulţi comercianţi se vor întruni pentiu a protesta contra proiectului de lege pentru modificarea legel patentelor, a d-lul O. Cantacuzino, ministru de finanţe. Astă-seară la ora 8 juni. şedinţă la societatea geografică. D. T. Burada, din Iaşi, va dezvolta conferinţa sa asupra Rămăşiţelor Ro-mîne în Galiţia. Vor mal vorbi şi d-nil V. A. Urechiă şi Ionescu-Gion. D. deputat N. Pop, din Craiova, care, după cum se ştie, a combătut legea a-supra Casei Rurale, a declarat unul a-mic al nostru că agitaţia în judeţul Dolj, in contra deputaţilor cari au votat această anarhică lege, este atît de mare, în cît nu crede că vre-unul dintre dinşil va mal fi ales. Avocatul Vasile DancovicT, din strada Popa Soare, ’şl-a pus capăt zilelor, strangultndu-se aseară, In podul caselor sale. După cum ni se asigură, înainte de a pune în execuţie fatala sa hotărîre, avocatul Danco-vîcl ar fi aruncat in foc o sumă respectabilă de bani In bonuri şi alte efecte de Stat. Cauza care a determinat pe nefericit să se sinucidă ar fi nebunia. Cititorii vor putea găsi toate detaliile acestei sinucideri in ediţia Epocel de iniine dimineaţa. Blocarea Cretei şi a Greciei Viena, 1 Martie. Mal multe ziare, priutre care «Frera-denblat», anunţă că Rusia a ordonat erl comandantului escadrei ruseşti de a pro-cede la blocare porturilor Cretei şl Greciei. Germania şl Austro-Ungaria vor urma acest ordin. Itulia este gata să participe la blocarea; se aşteaptă aceiaşi hotărîre din partea Franciel. Ocuparea Cretei nu esto încă efectivă. In ceea ce priveşte ştirile, ce dealtmin-terea nu sunt încă confirmate, şi după care Austro-Ungaria şi Germunia nu erau decise să triineaţă trupe în interiorul insulei Creta, se află că este vorba numai de înlocuirea trupelor debareate. «Corespondenţa Politică» anunţă că propunerile comandanţilor escadrelor nu cer de cît trimiterea unei întăriri de aproape 600 de oameni din partea ile-căroi puteri. Trupele turceşti vor fl concentrate in cîte-va puncte ale litoralului pentru a marca suzeranitatea Sultanului, dar nu vor fl iutrebuinţate Ia paciflcurca insulei Creta. Londra, 1 Martie. Se asigură în cercurile bine informate, că părerea cure predomină acum printre puterile mari, este de a nu răspunde la nota grecească, ci de u procede îndată prin măsuri coercitive, începînd prin blocarea şi pacificarea insulei Creta. MAUASINUL O. & J. BEEGER MAGASIN şi ATELIER DE Bijouterie, Horologerie, Argintărie 98, Calea Victoriei, Casa Villacros, vis-i-vis de Poliţia Capitalei Face cunoscut onor, sale clientele că a sosit noul mărfuri de Bijouterie fluâ, ceasornice de preciaiune in toate speciele, orfevrerie etc' pen-ru sesonul do logodne, nunti §i cadouri Dinţî cu 7 lei unul Se pune în cautchuk în strada Cemplneann No. 46 www.dacoromanica.ro