Supliment gratuit la ziarul „EPOCA”
Petiţia Mitropolitului la Rege
Presfntata in audienţa avuta erî «le «!• «Ir. ^entţescu, fost «leeaia al facultâţel «le teologie,
«lin partea I. P. i. §. Mitropolitului Primat Crliena«iie
Sire,
Fraţii mei întru Christos, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Episcopi şi archierei, nesocotind Sf. Canoane, legea, regulamentul şi precedentele Sf Sinod, sau adunat, după o prealabilă înţelegere şi pe căi piezişe, în localul Sf. Sinod şi m’au judecat sub înrîurirea răutăţei lor.
Judecata P. P. S. S. Lor necanonică mi s’a înfăţişat în ziua de 22 Maiu anul curent, cind am şi fost neomeneşte ridicat cu puterea publică şi poliţie de pe scaunul de Mitropolit Primat al Ţărei, pe care scaun stând pe temeiul alegerii Ţârei, prin ai săi representanţi legali şi pe temeiul întărirei Majestăţei Voastre, Suveranul nostru, mă sîr-gueam fără preget la împlinirea datoriilor sfinte pe care mi le cereau Sf. noastră Biserică şi încrederea deplină de care mă bucuram înaintea Majestăţei Voastre; şi am fost aruncat în Sf. Mănăstire Câldăruşani, pus fiind sub paza poliţienească şi pînă astă-zi.
Sire,
Pînă acum n’am îndrăznit să supăr pe Majestatea Voastră de cît numai atunci, cînd nelegiuirile săvîrşite asupră’mî de pîrîşii şi judecătorii mei se revărsau cu prisos de duşmănie asupra mea, lipsindu-mă şi de cea mai neapărat trebuincioasă îmbrăcăminte pentru un om. Atunci fiind într’o stare de plîns, tratat mai rău de cît făcătorii de rele, neavînd la cine cere îndurare, am cutezat să cer de la Majestatea Voastră, ca după atîtea rele şi nedreptăţi ce mi s’au făcut, să nu fiu şi batjocorit.
Cu cea mai adîncă recunoştinţă vă mulţumesc, Majestate, că n’aţi trecut cu vederea smerita mea rugăciune.
Sire,
Dacă n’am cutezat de atunci şi pînă acum să Vă supăr cu ceva în causa mea, este că m’am gîndit să rabd, ca Majestatea Voastră să aibă timpul trebuincios spre a cunoaşte nevinovăţia mea, nedreptatea strigătoare ce mi s’a lăcut şi toate fără de legile săvîrşite asupră’mî din ură, pizmă şi duşmănie.
Am socotit cuviincios, zic, sa rabd şi să nu supăr pe Majestatea Voastră în zilele scumpe şi de mare însemnătate pentru teribile şi nevoile ţărei, de sare Majestatea Voastră Vă ocupaţi zilnic, adîncit fiind în grijile cele mai mari pentru binele şi fericirea scumpei noastre ţări.
Acum, după ce Dumnezeu binevoi ca să Vă întoarceţi sănătoşi în ţară şi că aveţi şi fericirea, ca împreună cu întreaga ţară să primiţi pe marele oaspe, pe Majestatea Sa împăratul Austro-Ungariei, şi că de acum sînteţi puţin mai liniştiţi, ’mi-am zis că este timpul cuvenit să pot lua îndrăzneală sa să alerg la Majestatea Voastră, spre a Vă ruga, cu tot respectul, a mi se face dreptatea pe care o cere şi Dumnezeu şi oamenii.
Sire,
Nu ’mi-am îndreptat privirile, pînă astăzi, la nici un fel de autoritate lumească sau bisericească, după cum a făcut necanonica locotenenţă, care eşind cu totul din căderile sale şi din sfera bunei cuviinţe bisericeşti, m’a defăimat către Bicerica ţărei şi chiar şi către Bisericile afară din ţară.
Scrisoarea enciclică a Iocotenenţeî prin care mă denegrează la toate bisericile ortodoxe ce sînt afară din ţară, este o abatere de la obiceiurile şi datinele bisericeşti, precum şi de la legile ţărei; locotenenţă nu era în cădere să iacă un asemenea act, ci numai Mitropolitul care ar fi venit în scaun. El singur numai avînd şi demnitatea de preşedinte al S-tuluî Sinod putea şi era în cădere să notifice împrejurările prin care a fost suit pe tronul de Mitropolit primat.
Această grea abatere de la datoriile bisericeşti, cum şi chipul cum a fost alcătuită acea scrisoare enciclică, îmi dă dreptul să mă plîng amar şi mult timp bisericel noastre naţionale împotriva necanoniceî judecăţi şi silnicii ce mi s’au făcut de întrunirea în Sinod a pîrîşilor mei, întrunire care nu se pcate califica.
Faţă de toate aceste nedreptăţi făcute mie, am pus împotrivă răbdarea care nu m’a părăsit în greaua încercare la care sînt supus, şi am aşteptat în pace şi linişte întoarcerea Majestăţei Voastre, ca singuri Voi, înţeleptul Rege, să Vă aruncaţi privirea luminoasă asupra mea, luînd în puternica şi bine-făcătearea Voastră mînă nevinovăţia mea, şi să sfărâmaţi cu dreapta Voastră judecată nedreptatea ce mi s’a făcut şi care bate prea departe.
Glorioasa Voastră domnie de peste treî-zeci de ani trebue ferită de a-ceastă neagră pată, eşită din fără— de-lege.
In mâna Majestăţei Voastre a pus Dumnezeu dreptatea care înnăbu-şeşte grozăvia de la cel reu, şi vrajba pusă asupra mea din partea vrăjmaşilor şi a rău-voitorilor mei.
Sire,
Nu m’am tânguit nimic pînă astă-zi la nici o istanţă judecătorească ori-care ar fi ea, ci mă îndreptez numai către înţelepciunea Majestăţei Voastre, şi cer potrivit cu regula, datina şi obiceiul bisericei să mi se facă dreptate.
îndrăzneaţă şi urîta judecata, rostită cu precugetare asupră’mi şi fără precedent în istoria bisericei noastre, trebue lovită cu tărie de a Majestă-ţeî Voastre puternică mînă ca cu chipul acesta să fie înfrînate între fraţi Episcopi şi Archierei patimile şi urile care în timpul din urmă bîn-tue cu răutate Biserica. Ast-fel lipsa de pace în Biserica noastră şi tulburarea credincioşilor ei crescînd vor nemulţumi şi vor amărî pe Majestatea Voastră după o glorioasă domnie de atîta timp.
Sunt pe deplin încredinţat, Sire, că înţelepciunea Voastră încercată şi tot-deauna aflată bine lămurită va aduce lucrurile la calea lor dreaptă şi adeverată.
Majestatea Voastră bine-voind îşi va aduce aminte de credincioşia mea şi de devotamentul meu nesecat încă de cînd aţi călcat pe pămîntul Ro-mînieî, şi tainicile mele lacrămi numai Dumnezeu le ştie cu cîtă căl-
dură s’au vărsat pentru Majestatea Voastră şi pentru binele bisericei şi al ţărei.
Dacă în vre un moment voi fi fost neplăcut înaintea Majestăţei Voastre, totuşi nu meritam ca să fiu denigrat şi judecat cu atîta neţărmurită vrăşmăşie de către fraţii mei. Dacă privirea Majestăţei Voastre nu s’ar fi întors de la mine, după cum duşmanii mei au răspîndit svonul, vrăşmaşii mei n’ar fi putut nimic ; căci sprijinit de dragostea de care me bucuram înaintea Majestăţei Voastre, duşmanii meî aprinşi unii de răzbunare, iar alţii setoşi de scaune de Mitropolie şi de Episcopie, n’ar fi îndrăznit să mă facă jertfă patimilor lor.
Sire,
Sînta noastră Biserică învaţă că mai bine ’i-ar fi fost lui Irod să calce jurămîntul său nechibzuit de cît să tae capul lui Ioan Botezătorul. Majestatea Voastră ţinînd dreptarul adevărului, cumpăna dreptăţeî, este în drept să zică celor împotriva mea sfătuiţi că plăcut este lui Dumnezeu ca ei să nu fie robiţi de patimi, ci să se îndrepteze, gonind din sufletele lor ura din care naşte vrajbă, prigonire şi umilire pentru Biserică.
Rog smerit pe Majestatea Voastră să bine-voiască a nu îngădui să stea asupră’mi nedreptatea strigătoare cu care m’au lovit vrăşmaşii mei, şi aceasta pentru binele şi pacea Bise-riceî noastre, şi scăparea lor din laţul fără de lege în care s’au prins, după cum mărturiseşte orî-ce minte neturburată de patimi.
Sire,
Mă îndreptez către Înalta judecată şi înţelepciunea Majestăţei Voastre şi cer smerit ca să mi se facă dreptate.
Cînd nici la Majestatea Voastră nu va putea pătrunde glasul slab al ru-gămintei mele, voi alerga cu lacrămi şi rugăciuni la Dreptul judecător, în care am deplina şi nestrămutata credinţă că voi afla sprijin pentru nevinovăţia mea; voi găsi fără îndoială limanul de scăpare pe care îl doreşte inima mea şi îl caută sufletul meu. Totuşi voi rămînea pururea credinciosul Majestăţei Voastre, de oare- ce ca Archiereu, ca Episcop al Argeşului şi ca Mitropolit Primat am stat sub scutul Majestăţei Voastre, şi chiar în nedreapta stare de azi în care m’au adus pizmaşii şi vrăşmaşii meî, tot la Majestatea Voastră mă îndreptez cu încrederea nestrămutată că dreptate mi se va face.
Sire,
Sunt cunoscute azi foarte bine toate firele intrigii ţesute spre înjosirea mea. Pe temei de plastografii şi acte născocite ce înspăimîntă mintea omului nepătimaş, însoţite şi de învinuiri nesăbuite, precum şi de răstălmăciri ale sfintelor canoane, s’a obţinut încuviinţarea Majestăţei Voastre, ca să fiii suspendat din treapta de Archie-reii şi din demnitatea de Mitropolit Primat.
Ţesăturile intrige! au fost multiple şi mari. S’au cheltuit tot felul
de mijloace şi stăruinţe pentru ca Majestatea Voastră să’şi întoarcă privirea de la mine.
S’a deschis sfîntul Sinod prin Mesagiu 1 Majestăţei Voastre, am făcut cuvenita invitare P. P. S. S. membri să se intrunească în şedinţă, dar unii din P. P. S. S. Lor n’au răspuns o-dată, de două ori, de trei ori; alţii mi-au tăcut formal cunoscut că nu pot lua parte la şedinţele sfintuluî Sinod şi că au plecat; iar alţii mi-au declarat că sunt ameninţaţi de Guvernul Majesteţei Voastre şi că ar fi chiar dorinţa Majestăţei Voastre ca ei să lucreze ast-fel după cum se pornise.
După această vădită fratrie, pedepsită de sfintele canoane, m’am văzut cu mîhnire nevoit să fac formal cunoscut d-lui Ministru de culte, cele urmate, cerînd închiderea sfin-tuluî Sinod.
D-sa însă, în loc de a se consfă-tui cu mine preşedintele sf. Sinod, după cum îl rugasem, găseşte de cuviinţă să se ducă pe la membrii sfintuluî Sinod, spre a le mulţumi că n’au urmat chemărei ce le făcusem de a veni să ia parte la şedinţele sfîntului Sinod.
De aci se vede lămurit că d. Ministru era acela care punea la cale zămislirea fără de lege.
Mi s’a cerut de Domnia Sa acte privitoare la răzvrătirea membrilor Sf. Sinod, şi am trimis aceste acte pentru fie-care în parte. Dar d. Ministru, în loc să ia măsurile necesare împotriva celor răzvrătiţi, se pune în mijlocul lor, şi fără să ţie seamă de toate cele arătate, de regulament şi de ordine, face, în dispreţul precedentelor urmate pînă aci, invitare de la sine, chemînd Domnia Sa pe membrii Sf. Sinod să ţină şedinţă în ziua de 17 Maiu a. c.
După întrunire îşi pun preşedinte pe I. P. S. S. Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, şi resvrătiţii, pregătiţi fiind mai d’inainte la săvîrşirea fără de legeî lor, scot imediat un act de acuzaţie, alcătuit de maî’nainte şi subsemnat de trei din P. P. S. S. Lor, îl citesc şi hotărăsc cele puse la cale mai înainte de a lor întrunire, adică suspendarea mea din treapta Arhie-rieî şi din demnitatea de Mitropolit.
Dobîndindu-se la aceasta înalta încuviinţare a Majestăţei Voastre, P. P. S. S. Lor mă judecă şi mă osîn-desc în ziua de 19 Maiu a. c. dînd prin aceasta afară la lumina zilei faptul nelegiuire! zămislit în sufletele lor pline de pizmă, ură, duşmănie şi vădită vrăşmăşie, judecată care a pus, pune şi va pune în uimire nu numai pe sfinta noastră Biserică, ci şi pe alte biserici ortodoxe şi etero-doxe, precum şi pe toată lumea luminată şi nepărtinitoare.
Sire,
Ori cărui om, fie el ori cine, tot i-se învoieşte a avea timpul cuvenit ca să ia cunoştinţă de capetele de învinuire, şi să se apere.
Mie, Mitropolitul Primat, ales de ţara întreagă prin ai ei reprezentanţi legali, întărit şi învestit după toate formele legale de către Majestatea Voastra, nu mi-s’a comunicat nici actul de acuzaţie pe care P. P. S. S. Lor Fau publicat prin ziarul oficios «Voinţa Naţională» în scop de a surprinde în chip revoluţionar gîndirea Iurnei; nici nu mi-s’a lăsat timpul să iau cunoştinţă de acest act asa cum a fost alcătuit şi pu-1 blicat, pentru ca să pot fi în stare
de-a mă apăra; şi apărarea ce nevoit am fost s’o fac pe repede înscris n’a fost ţinută în seamă, de oare-ce judecata, ce aveau să rostească asupra mea, era formulată, chibzuită şi primită mai d’inainte de vrăşmaşii mei. O ast-fel de procedare a P. P. S. S. Lor, avînd în mijlocul lor pe D. Ministru al Cultelor, nu se poate numi de cît un act revoluţionar, posibil numai acolo, unde se înlătură cu desăvîrşire orice lege, unde domneşte anarhia.
Judecata P. P. S. S. Lor este necanonică şi dată în dispreţul tutulor legilor pozitive şi firesci: Ea a fost rostită asupra mea de 11 membri ai întrunireî în localul sf. Sinod, între cari unul, Episcopul Rîmnicului şi Noului Severin, era dat judecăţeî de sf. Sinod, încă din sesiunea de toamnă a anului trecut; trei alţi au fost acuzatorii şi judecătorii mei; alţii au propus darea mea în judecată, şi deci dar tot acuzatori şi judecători cari se rostesc mai d’inainte.
Judecata aceasta osînditoare, rostită după procedarea expusă mai sus şi în acelaş timp de unul fără drept, de trei acuzatori şi de alţi cari prin propunerea d’a fi dat judecăţeî se rostiseră mai d’inainte, a fost îndeplinită de Guvernul Majestăţei Voastre, fără ca să aibe înalta Voastră încuviinţare, întărind el cu de la sine putere fără de legea săvîrşită de P. P. S. S. Lor fraţii meî.
Grea şi dureroasă stare de lucruri s’a început pentru Sf. noastră Biserică, ferită pînă acum de ori ce pată de felul acesta.
Cine nu va crede oare că ierar-chii Bisericei noastre nu sînt scurţi la vedere, înguştî la judecată, mici la suflet, înjosiţi cu inima? Ne-am făcut privelişte lumei!
Sire,
Toată nădejdea mea este în Dumnezeii şi la Majestatea Voastră, care aţi pus mîna pe toate firele din care s’a urzit intriga şi s’a ţesut corpul nedreptăţeî şi judecăţeî rostite în potriva mea.
Am încredere că Majestatea Voastră nu veţi face alt-fel de cît cum place lui Dumnezeu, adecă dreptate şi iar dreptate.
Dreptatea şi adevărul, zice sf. scriptură, întăresc şi împuternicesc tronurile Regilor şi împăraţilor; iar nedreptatea le slăbeşte şi le doboară.
La Majestatea Voastră care ţineţi dreptarul adevărului, cumpăna drep-tăţei, caut şi cer dreptate, judecată nepărtinitoare şi apărare faţă de crîn-cenii mei vrăşmaşi.
Sînt încredinţat că ’mî veţi face dreptate, răsturnînd nelegiuirea săvîrşită asupra mea. Cînd zic şi cer aceasta, mă întemeez pe înalta judecată şi înţelepciunea Majestăţei Voastre, că nu veţi îngădui turbu-rarea Bisericei din partea celor pătimaşi şi sdruncinarea inimilor credincioşilor ei Ortodoxi.
f Ghenadie Mitropolit l*rimat.
www.dacoromanica.ro