Supliment la ziarul EPOCA
întrunirea conservatoare de la IAŞI
DISCURSUL DORNULUI N. UILIPESCU
D-lor, un bărbat politic englez, care era un parlamentar cumpătat, un conservator de baş tină, un om de ordine prin excelenţă, zicea că «cea d’intîl datorie a unei oposiţiunl este de a face oposiţie.»
Această primă îndatorire, d-lor, noi, partidu' conservator, ne-o îndeplinim, fără a fi permis cui-va să zică că ne îndepărtăm de principiile de ordine cari trebue să călăuzească un partid conservator. (Aplause).
Presenţa noastră aci e încă o dovadă de a-ceasta. Primirea călduroasă pe care ne-aţl fă-cut’o în Iaşi, ne dovedeşte că ne aprobaţi şi ne secundaţi în lupta pe care noi, partidul conservator, o ducem cu preţul atîtor munci şi os tencll, cu sacrificii de tot felul. (Aplause).
Dar, d-lor, ar fi de temut, dacă nu ne am ţine de cît de această primă îndatorire a ori cărei oposiţiunl, ca acţiunea noastră să nu se prefacă într’o stearpă agitaţiune, care n'ar putea atrage în curentul luptelor noastre de cît pe profesionalii politicei.
Şi, nu trebue să uităm că afară de aceşti po-liticianl sunt o mulţime de elemente sănătoase, cari prea mult se ţin departe de politică, pentru că preţuesc că sacrificiile la cari te expune politica sunt prea mari, şi deosebirea în bine dintre guvernele ce se succed e prea mică. Dacă voim ca şi aceste elemente să vie să ne sprijinească/trebue să le arătăm nu numai rfiul de azi, dar şi pentru ziua de mîine speranţa intr’un viitor mal bun.
Despre aceste speranţe mal îndepărtate, ca şi despre relele mal profunde ale liberalismului de cît greşelile trecătoare ale unul guvern efemer, voesc să v6 presint cîte-va scurte observaţiunl.
D-lor, dacă nu privim numai greşelile guvernului actual, dacă nu ne ocupăm numai de activitatea unul singur guvern, ci îmbrăţişăm o serie de guverne, putem vedea d’a lungul alternării în aparenţa, fără legătură, a pardidelor politice, un fir conducător. Acest fir conducător '1 ţine în mînă partidul care e dominant în acel timp în acea ţară. Prin partid dominant nu înţeleg pe acela care domneşte mal mult, ci partidul care domină nu numai pe partisanil lui, ci şi pe adversarii lui, nu numai prin ideile lui drepte, ci şi prin credinţele lui greşite şi prin prejudecăţile lui. Acest rol l’a avut la noi mal multă vreme partidul liberal. Pînă acum 7—8 ani puteam constata că partisanl de al noştri, dintre cel mal convinşi si mal sinceri, obici-nuiaO a zice: Efl, sunt liberaf, şi dacă merg cu conservatorii este că cred că conservatorii sunt ori mal cinstiţi, ori mal capabili de cît colectiviştii.
In acest înţeles putem zice că timp de 30, 40 ani, partidul liberal a fost la noi partidul dominant.
( Cred că azi această epocă liberală s’a încheiat, că suflarea generoasă care altă dată a făcut puterea acestui partid s’a stins, că de cînd s’a simţit aceasta, de şapte-opt ani, ţara a început să-şi pue speranţele în noi, şi că de atunci am intrat într’o epocă de transiţiune. Cred încă că după această perioadă de transiţie un noă curent se va naşte. Şi dacă e adevărat că o formă de civilizaţie e în mod natural vrăjmaşă formei de civilizaţie dinainte, ar fi în firea lucrurilor ca partidul conservator să întrupeze acest noă curent şi să devie la rîndul lui pentru 30 ori 40 de ani partidul dominant in această ţară. (Aplause).
Permiteţi-ml, d-lor, să v6 demonstrez, ceea ce am stabilit în principia.
Mal întîia să ne întrebăm care e causa fa-voarel de care s’a bucurat, atîta timp, partidul liberal la noi în ţară ?
Cînd ne-am emancipat de sub domnia streină, cînd am eşit din starea de amorţeală în care ne adîncise civilisaţia orientală, toate aspira-ţiunile acestei ţări afl mers, cum era firesc să fie, spre apusul Europei, şi toţi erea însufleţiţi de dorul de a ne occidentaliza. Acest curent era general. El s’a desvelit la noi ca şi în ţările vecine; la noi în ţară el era îmbrăţişat de toate treptele societăţel: liberalii şi conservatorii 11 sprijineai! de o potrivă.
Acest curent s'a manifestat în viaţa noastră publică, ca şi în viaţa noastră privată. Precum ne-am grăbit să ne lepădăm de anterifl, aşa eram zoriţi să dăm de o parte legile cele vechi, şi este probabil că cel d’întiiă frac şi cel d’întiifl joben afl fost în aceiaşi ladă care ne-a adus primul text al Constituţiunel belgiene. (Aplause).
Corentul de occidentalizare era general şi sprijinit, de o potrivă, de liberali şi de conservatori. Dar liberalii afl ghicit că e aci o bună speculă de făcut.
Roşii afl simţit pe de o parte şustul publicului nostru pentru formele de civilisaţie ale Apusului, pe de altă parte şi-afl dat socoteală că este o parte superficială in civilizaţia apuseană pe care orl-ce naţiune ’sl-o poate însuşi cu uşurinţa şi cu care să poate lua văzul unul popor tînâr ca al nostru.
El afli priceput că se poate face o bună negustorie desfăcînd tot ce era mal lustruit, dar şi mal calp în civilizaţia occidentala şi ast-fel ’şl-afl făcut o specialitate din furnisarea acestui soia de marfă. (Aplause).
Pe cînd doamna Briol deschidea in Bucureşti prăvălie de mode parisiane pentru cocoane, Brâ-tianu deschidea tarabă de vorbe pe pieţele publice din Bucureşti, (aplause).
Acest comerţ a avut succes multă vreme şi a fost foarte roditor pentru aceia cari l’afl întreprins. (Aplause). Azi el este în plin faliment. Şi iată pentru ce.
Mal întiifl, d-lor, ne-am îndestulat de tot ce era mal de seamă ca legislaţiune Înaintată. Apoi, dacă mal este ceva lipsă, putem culege tot ce voim în legislaţiunile streine pe cari le putem avea la indemlna noastă, fără ca să mal avem nevoe să plătim atît de scump samsarii-curile liberalilor. (Aplause). In fine am început să ne dă seama că marfa liberală era de proastă
f
calitate, că etichetele prea eraţi din cale afară mincinoase, că liberalii ne-afl dat numai formele deasupra ale civilisaţiunel. Vedem cu toţii că el ne-aă amăgit cînd ne-afl încredinţat că cu cîte-va formule simple caid miros a şarlata-nism, un popor poate cu adevărat să fie’ urcat pe o treaptă mal înaltă de civilisaţie.
Nu numai aceste bine-facerl nu le-am căpătat, dar seduşi şi orbiţi de cîte-va forme amăgitoare, am sacrificat totul formelor şi aparenţelor şi am neglijat să cultivăm calităţile noastre de rasă de cari atirnâ viitorul ori-cărui neam. Am nesocotit puterea acelor cîte-va sentimente mari, ca patriotismul care a produs atitea minuni la vecinii noştri unguri, ca sentimentul estetic care a născut forme de civilisaţie rafinate, ca senti mentul religios care a produs curente uimitoare de propăşire.
Toate acestea le-am neglijat şi singurele sen timente pe cari le-a încuibat, la noi, liberalismul afl produs roade deplorabile. Roşii ne-aă vorbit de egalitate, dar nu ne-aă adus sentimentul de egalitate care înalţă pe om, ci sentimentul de invidie şi de ură pentru tot ce era superior.
Din această luptă pentru coborîrea a tot ce erea rădicat, s’aă născut instinctele violente ce caracterisează luptele noastre politice. Acestor rivalităţi înăsprite nu s’a dat alt mobil şi alt ideal de cît dorul de cîştig şi de înavuţire fără muncă. (Aplause).
Pe lingă acestea, laudele Roşiilor pentru formulele lor amăgitoare îl ducea’ă cînd veneaă la putere si aveaă chemarea să realizeze ceea ce e nerealizabil, la falsificarea sistematică a iasti-tuţiunilor. (Aplause).
Ce puteaă să producă asemenea sentimente? Din sistemul de falsificare a eşit un mecanism politic sdruncinat. Din pervertirea sentimentelor generoase ale acestui popor a isvorit coborîrea tutulor instituţiunilor ţării acesteia.
De aceste resultate facem răspunzător liberalismul.
Dacă partidul liberal se poate lăuda că a fost, atîţia ani, partidul dominant în această ţară, dacă vroeşte să se fălească cu trecutul, apoi nu poate să se lepede de răspunderea presentulul. (Aplause).
Iată dar unde am ajuns după 30 ani de regim liberal
Ni s’a spus altă dată că toate puterile emană de la naţiune, şi azi, ca batjocoră a acestui principia, vedem la’ eîrma Statului pe d-nu Sturza, venit la putere uu numai prin palat, dar prin scara de din dos a palatului. (Aplause).
Ni s’a spus cum că libertatea reşede în despărţirea şi mărginirea uneia prin alta a puterilor Statului, şi după 30 de ani vedem că puterea executivă emană de la palat, puterea legiui-oare emană de la puterea executivă şi puterea judecătorească e aservită de puterea executivă.
Iată mecanismul nostru politic după 30 de minciună liberală. (Aplause).
Dar pe lingă aceasta, pervertirea tutulor sen-imentelor poporului nostru ne-a adus în aşa îal, în cît vedem o biserică fără sentiment re-igios, o armată în care simţul de datorie să mate măsura prin fapte ca greva ofiţerilor, un latriotism care a ajuns de batjocoră şi de care îşi rîd cel ce prin exploatarea lui aă ajuns la putere.
In fine în toate direcţiunile vedem corupţiunea şi imoralitatea întinzîndu-se din zi în zi peste ,oată ţara. Iată spectacolul ce ne presintă liberalii după 30 de ani de viaţă constituţională.
De aceea, d-lor, dacă liberalii puteaă să vor-jească ţării cu ifos, acum 30 ori 40 de ani cînd ne încîntau cu făgăduelile lor în cari ţara credea şi în care poate chiar unii din el aveaă credinţă, astăzi el nu se mal pot bucuia de aceiaşi con-sideraţiune. El insă aă şi azi aceleaşi ingimfate iretenţiunl ca şi altă dată.
Acest partid, care se pretinde a fi un partid de progres, ni se înfăţişează ca un boier scă-jătat. Aceeaşi morgă, aceleaşi fumuri, pe cari nimic nu le mal justifică.
EI vorbesc mereă de strămoşii liberalismului, de trecutul lor, el se laudă cu 1848, se fălesc că se trag din viţă liberală şi privesc ţara ca apa-nagiul lor. Ţara fiind a lor el nu mal fac nimic rnntru a cuceri inima el. El nu stiă să plece urechia la nevoile ţării ca să le salisfaeâ. EI nu văd nevoia de a avea talente, pentru a interpreta în mod seducător credinţele lor.
De aceea s’a produs o absolută despărţire între ot ce este inteligent în această ţară şi partidul iberal. Pe de o parte, el nu simt nevoia de a avea oameni de talent ca să le cîştige simpatii, căci ara fiind liberală, e a lor; pe de altă parte ori-ce om inteligent nu poate de cît să se depărteze de un partid, unde nu eşti atras de cît de sa-isfacerea intereselor materiale ori de acele formule goale şi insipide, de cari nu mal poate fi sedusă de cit o inteligenţă de rînd.
Dar, mă veţi întreba: «dacă nu mal aă credinţe şi aspiraţiunl, dacă nu mal aă nici iute-igenţa acestei ţări, atunci cura se menţin?»
Iată şi răspunsul.
In timpul lor de splendoare, liberalii afl cucerit nu numai domeniul politic, dar afl cotropit şi unele cîmpurl lăturalnice ale activităţii publice. In timpul lor de atot-puternicie el afl căpătat, ca unele partide aristocratice din alte ţări, oare-cari privilegii.
Mal ales în domeniul financiar el afl cîştigat cîte-va cetăţul şi cu funcţionarii şi cu datornicii de la băncile lor, această aristocraţie a banului ’uptă în contra noastră, cari, lipsiţi de ori-ce fel de privilegii de felul acesta susţinem lupta prin presă, prin întruniri, prin mijloacele unul adevărat partid de opiniune.
Partidul liberal ţine piept conservatorilor cu băncile şi creditele, cu institutele sale financiare, cu apăsarea şi vătămarea intereselor materiale. (Aplause).
Da, d-lor, prin apăsarea intereselor el domină. De giaba spun că afl înfiinţat instituţiunl de credit pentru înlesnirea comerciulul unde poţi
Negustorul ca să se împrumute la bancă trebue să-şi amaneteze conştiinţa la d. Carada. (Aplause).
Liberalii se laudă că afl emancipat burghesia, clasa de mijloc. Nu este adevărat, dar, chiar de ar fi fost aşa, ceea ce este cert, este că as tăzl afl aservit-o.
Ştiţi toţi domnilor că în timpii vechi, în Obşteasca Adunare, negustorii îşi aveafl represen-tanţil lor.
Mal vă aduceţi aminte ce rol a jucat altă dată în politică negustorimea noastră.
In Bucureşti avem o mulţime de bresle cari, ca tabacii, afl datine strălucite în istoria noastră politică.
Astăzi el nu mal îndrăznesc să se mişte. In politică, mal prejos de statul-major al partidelor, nu mal găseşti elemente de luptă de cit cînd te cobori la agentul electoral. Există un gol la mijloc. Afară de excepţiunl, comerciantul milionar însemnează din nenorocire mal puţin de cît agentul electoral, care ne-avînd nimic de pierdut şi avlnd şi curagiul de a mînca bătae, are îndrăzneala să se expue în politică. Acum de curîud, în cestiunea Mitropolitului, am văzut negustori milionari cari, după ce afl iscălit o protestare, după porunca Iul Carada, şi-afl şters din porunca aceluiaşi Carada iscăliturile, zicînd ca nişte nemernici că nu ştiuseră ce iscăliseră cu cîte-va luni mal ’nainte. (Aplause).
Cînd guvernul va fi nevoit să revie asupra cestiunel Mitropolitului, el încă o dată îşi vor renega iscăliturile.
Nu ştifl cum liberalii afl emancipat pe negustori acum 30—40 de ani. Ştifl însă cum libertatea lor îl afl dus la îngenunchierea economică prin Evrei şi la aservirea politică prin liberali.
Neguţătorul romîn are doi vrăjmaşi: pe liberal şi pe jidan. (Aplause).
Conclusia tutulor acestora e că partidul liberal a ajuns intr’un bal de plîns.
Ştifl că se încearcă unii liberali să scape prestigiul partidului lor aruncînd vina asupra unora din oamenii ce-1 conduc. Dar explicaţia aceasta e o ipocrisie.
D. Sturdza este de sigur vinovat de incapacitate, dar uu e responsabil de vinele liberalismului în decadenţă. Se poate mal curînd zice că d. Sturdza este victima liberalismului. Arare ori un partid are de conducător un om de genifl şi totuşi cînd un partid reprezintă un corent sănătos, el îşi poate îndeplini menirea chiar cînd e condus de oameni de a doua mînă.
Partidul liberal a avut în epoca lui de glorie conducători cari, ca fraţii Goleşti, erafl departe de a fi înzestraţi cu calităţi geniale şi totuşi n’afl făcut de rîs liberalismul. Golestil ştiafl poate mal puţină statistică şi numismatică de cît d. Sturdza şi totuşi afl trecut posterităţii ca figuri strălucite ale epocii lor. D. Sturdza, deşi mal cu carte, va apărea generaţiunilor viitoare ca o caricatură si aceasta nu numai din causa incapa-cităţel sale personale, ci şi din causa că a ajuns şeful unul partid în decrepitudine. (Aplause).
Ceea ce vă spun se poate dovedi cu fapte, ce se repetă neîncetat de cîţl-va ani fără a ne da o singură desminţire. S’a mal spus acum vre-o opt ani că nu liberalismul este de vină, ci Colectivitatea. Efl v6d insă un lucru: că de vre-o zece ani se închiagă merefl grupări liberale în opo-siţie si cînd este vorba să dea roade la putere fructele ce le culegem sunt cu totul altele din cele ce ni s’afl lăudat în oposiţie.
Semănăm merefl partide liberale şi recoltăm necontenit Colectivitate ori Ocultă.
Aşa se esplică, d-lor, decadenţa acestui partid, care a pornit aşa de sus şi a căzut aşa de jos.
Pe la 1848, s’a început cu epoca poetică, care a încîntat pe toţi Romînil, căci toţi erafl uniţi în acele lupte pentru naţionalitate şi libertate, iar nu pentru liberalism.
După aceea am avut partea eroică a liberalismului, al cărei punct culminant a fost pe la 1878—79. De aci s’a născut dictatura lui Ion Brătianu cu corupţiunea el, şi tot cortegiul de neomenii ce însoţesc în tot-d’auna despotismul, şi în fine la 87—88 am avut regimul cumplitei torupţiunl. Totuşi tot mal era ceva măreţ şi cîte-va raze din gloria de altă dată mal străbă-teafl peste acel regim de imoralitate.
Azi am ajuns şi mal răii. E mal răii de cît corupţiunea, mal răii de cît răul; azi nu mal e ^nimic, e neantul. Avem un guvern ridicol, care nu însemnează nimic, care nu ştie pentru ce a venit şi nu se va şti pentru ce se va duce, care a venit fără merit şi nu se va duce pentru vre-o vină, care nu aşteaptă răsplată pentru actele sale cele bune, nici pedeapsă pentru cele rele, care nu râvneşte după laudă, nici nu se teme de critică.
Venit la putere pentru că îl era rîndul, de-ţinînd puterea ca un drept al lui, el n’are altă ambiţie de cit d’a se folosi de bunurile puterii şi ocupînd ca guvern scena politică, pentru un an doul, el ne uimeşte prin spiritul s6fl inventiv în scandaluri cu cari hrăneşte atenţiunea publicului. (Aplause).
Cred că mal jos nu ne putem coborî. (Aplause). Deja de cînd ţara a început să ’şl îndepărteze privirile de la acest partid şi să ’şl pună speranţele în noi, partidul conservator, ne-a o-prit pe clinul decadenţei. Această oprire pe loc conslitue epoca de transiţiune de care vfl vorbeam. Am speranţa că de aci înainte se va manifesta un nofl curent, care ne va ridica din starea de decadenţă în care ne-a confundat partidul liberal şi cred că este menirea partidului conservator de a întrupa acest nofl corent.
Pînă atunci, privind cum stafl lucrurile, putem constata că ne aflăm de o cam dată în faţa a două rele: un guvern incapabil, şi un principia falş şi primejdios. Este dar vorba de a se şti dacă noi vom putea da un guvern mal bun şi tot o dată dacă în locul unul principia sterp voin putea pune un principii! roditor care
să te împrumuţi cu 5 şi 6% 1 WWW.dSCOT01118lliC8.llF01 u 1111 uum6r oarecare de ani
corentul menit a asigura propăşirea ţării în noul period în care intrăm.
Cum că vom putea da un guvern mal bun de cît cel de azi este ne indoios. Experienţa făcută cu guvernul trecut e o garanţie în această privinţă. Nici n’am nevoe de a stărui asupra a-cestel cestiunl. Mi să pare că este un lucru simţit de toţi că am dat un guvern superior celui actual şi că suntem în măsură de a’l înlocui cu guvern mal destoinic. Aceasta şi explică acest lucru extraordinar, această neobicinuită deşteptare a spiritului public în chiar anul d’Intii’fl al unul guvern care din primele luni a in-timpinat împotrivirea oposiţiunel noastre. Aceasta nu să mal văzuse pînă azi.
După anul 1871, după 1876, după 1888, ori cînd s’a schimbat guvernul, aţi văzut trei, patru ani guvernul cel nofl absolut stăpîn pe situa-ţiune şi azi pentru prima oară vedem o mişcare atît de crîncenă în cit oposiţiimea dispută puterea guvernului încă din primul an.
Dar lucru mal însemnat este de a se şti nu numai dacă unul guvern incapabil vom şti să opunem un guvern destoinic, dar şi dacă vom putea înlocui principiile sterpe ale liberalismului decadent prin un nofl principiu de viaţă. Cred că da. Cred că nu s’a stins întru atâta puterea de viaţă a acestui popor, în cât el să nu aspire după ceva mal bun de cît mizeriile zilei de azi. (Aplause).
Dacă este aşa, şi dacă este adevărat că există un antagonism firesc între două curente de idei ce cată să se înlocuiască unul pe altul, e natural ca nouă să ne aparţie de a reprezintă curentul de reacţiune în contra liberalismului. Cred că nimic nu ne lipseşte pentru a juca rolul ce azi ne incumbă de partid dominant în această ţară, care nu mal are nimic de aşteptat de la liberalism.
Cred că vom şti să opunem principiului liberal de falsificare şi pervertire a instituţiunilor, o nouă formulă de guvernămînt mal modernă, mal civilisată. Şi cred că vom şti, la putere, să o impunem. Şi o vom impune nu cu timiditatea cu care altă dată am încercat deja această o-peră, avînd conştiinţa că isbind în unele moravuri ale ţării lucrăm pentru binele obştesc, dar spre paguba intereselor noastre de partid, ci cu credinţa că graţie unul curent fericit care s’a pornit acum în favoarea noastră fără să facem nici o făgăduială şi să asmuţim nici un apetit, toate elementele sănătoase ne vor sprijini în a-ceastă operă menită a îndruma ţara pe o cale mal sănătoasă, acoperind tot-o-dată cu glorie partidul care s’a pus în capul acestui corent.
Mal cred pe lingă aceasta că ştiind a distinge cu pătrundere tot ce este falş în corentul liberal, vom şti să punem în loc un principiu de adevăr, şi că în superficialitatea formelor liberale vom putea să facem să pătrunză un principiu nofl de viaţă.
îmi aduc aminte că Eminescu visa ca in formele cele mal moderne, cele mal înaintate ale legislaţiunel să facă să pătrundă «vulturescul avînt al Basarabilor».
Această lucrare de regenerare a inimel naţionale trebue să ne gîndim a o întreprinde, dind toată atenţiunea părţel educative a operei ce vom avea de săvirşit cînd vom fi la putere.
Această reformă morală va avea In mod firesc drept urmare de a însufleţi atît clasele dirigente cît şi puterile publice cu un spirit de solidaritate şi de bine pentru clasele de jos care va contribui şi la îmbunătăţirea soartel materiale a claselor desmoştenite.
In favoarea unei asemenea opere putem face apel, nu numai Ia profesionalii politicei, dar la toate clasele sănătoase ale societăţel, de la conlucrarea cărora trebue să aşteptăm progresul iar nu numai de la acţiunea superficială a cî-tor-va legislatori.
Apelul nostru va fi de sigur auzit. El va fi auzit de profesorii cari afl sarcina educărel acestui popor, de preoţi cari afl răspunderea progresului moral al ţărel, de magistraţi cari înainte de toate ar avea azi chemarea de a face să pătrundă un spirit de adevăr acolo unde s’a încuibat minciuna din care a isvorit falsificarea instituţiunilor.
Pentru o asemenea operă mal bine de cît numai pentru o campanie de opoziţie putem face apel la atîtea forţe vil ale ţărel cari azi sunt ţinute în amorţeală de neîncrederea în eficacitatea acţiunel lor individuale şi cari vor putea folosi în mod admirabil unul corent de regenerare cînd aceste forţe vor fi unite la un Ioc, de o singură idee, îndrumate spre o singură ţintă, cînd fie-care va fi însufleţit de acelaşi gînd şi avea conştiinţă că este un colaborator util la opera de regenerare morală a ţărel.
Corentul care azi deja s’a ridicat In favoarea noastră, din cauza meritelor guvernului nostru trecut, va deveni cred aşa de puternic, în cît va face din noi în adevăr partidul dominant din această ţară. Partidul liberal, care ne-a asuprit atîta vreme cu tirania cuvintulul liberal, acest partid zic, redus acum la rolul negativ d’a ne îndrepta din cînd în cînd greşalile, nu va putea pe viitor să fie socotit de noi de cit ca un partid decadent, purtat de o formulă şi de un principiu învechit, de care nu mal avem să ţinem seamă.
Aceasta e menirea pe care o ambiţionăm pentru partidul nostru. Iar dobîndirea puterel nu-I de cît un incident secundar care ne va veni ca consecinţa firească a situaţiunel preponderente după care rîvnim. Corentul de opiniune care s’a pornit deja în folosul nostru şi care cred că, curînd, va deveni uriaş, ne va aduce şi la putere.
Vom da ast-fel priveliştea unul partid liberal adus Ia cîrmă fără voinţa ţărel şi răsturnat, in favoarea partidului conservator, de corentul opi-niunel publice al ţărel. De acest corent cerem ca Regele să ţie socoteală fără să pretindem şi nici să admitem ca El să-l determine ori să-l susţie. Ast-fel am convingere că venind la putere pentru ţară, vom veni Ia putere prin ţară, fără iniţiativa Regelui, dar pentru binele şi liniştea Dinastiei. (Aplause prelungite).