ANUL II No. 311 A DOUA EDITIUNE JOUI. 15 (27) IANUARIE 1887. 15 BANI NUMERUL ABONAMENTELE ÎNCEP LA I SI 16 a fie-carei luni si se plătesc TOT-D’AUNA ÎNAINTE I\ BlTLRBSa: La casa Administratiunei I\ TARA: Prin mandate poştale. Pentru 1 an 40 lei, 6 luni 20 Iei, 3 luni 10 lei. IX STRKI.XATATK: La toate offlciele poştale din Uniune, prin mandate poştale. Pentru 1 an 50 lei, 6 luni 25 lei. LA PARIS: Seg&sestejurnalul cu ISCeai. numerul, la Kioscul din rar Montmartre II » Bulevardul Si. Lrrmaln X». SI. WMUSCWmLE KU SE IR4P0UZ* Ghigore VENTURA Prtm-redactor responsabil EUGENIE STATESCU INSTITUTIUNEA BĂTĂUŞILOR CESTIUNEA ISRAELITA Conferinţa D-lui A. Demetrescu LA BAL MASCAT EUGENIE STATESCU In încercarea sa asupra liberului arbitru, Schopenhauer susţine că e destul se vezi cum se hotâreşte şi se poartă un om într’o împrejurare mal însemnată, pentru ca se poţi ghici cum se va hotărî şi purta tot d’auna In asemenea ocazii. Determinismul marelui filosof re-măne de minciună, aplicat colecti-vităţei, şi în special d-lor Brătianu şi Stătescu, cele mai înalte expresii ale acestui monstru aproape inec-splicabil. E atâta încoherenţă în zisele şi faptele acestor oameni, atâtea contradicţii , o aşa nepotrivire între scopul voit şi mijloacele întrebuinţate, o aşa totală lipsă de motive care se ecsplice hotârîrile lor, in cât nu mai ştii ce se zici şi ce se crezi. Iţi este cu neputinţă se-i înţelegi, se-i cunoşti, şi se ţi-i explici, cel puţin din punctul de vedere al minţei sănătoase. Se luăm pentru astăzi pe d. Stătescu. Dacă te încerci se pricepi pentru ce d. ministru a făcut cutare declaraţie, cutare faptă, ori a scris cutare lucru în cutare raport, dacă priveşti mai de aproape manifestaţiile publice ale acestui om, eşti co-prins de o sensaţie ciudată. Ca şi pe bietul student din Faust dupe vorbirea cu Mefistofeles, ascultând şi citind pe d. Stătescu, te apucă durerea de cap şi parcă nişte roţi de moară ţi se învârtesc şi îţi sgu-duesc creeri. Atunci te întrebi, dacă aceste contradicţii, dacă această incoherenţâ, este voită ca la Mefistofeles, dacă sunt efectele unei savante şi groas-nice ironii aruncată opoziţii, opinii publice şi ţerei, sau dacă sunt în-templătoare, neprevăzute, fatale... Câte-va fapte. Intr’o zi d. Stătescu ministrul unui partid ce susţine că e liberal, vine la Cameră şi face declaraţia uimitoare, că opoziţia a pierdut dreptul la protecţia legilor! Ce să crezi ? Din partea unui liberal e cam lată. Dar poate d. Stătescu şi-o fi schimbat în cursul nopţei părerile, poate că s’a făcut reacţionar? Nu-i însă partid ori cât de reacţionar care să profeseze astâ-zl asemenea principii.Dacă ar fi aşa ceva, ar fi putut zice,că opoziţia a căpătat dreptul la toată asprimea legilor, sau că legile actuale sunt prea blânde şi trebuesc făcute unele mai aspre. Ar fi putut zice ori ce, numai ce a zis, nu. Poate i-a scăpat fără voe ? Nici aceasta ; căci a repetat lucrul câte-va luni in urmă. Ori poate că d. Stătescu e cu totul lipsit de cultură şi nu cunoaşte ideile dominante moderne, sau nu-şi dă seamă de însemnătatea vorbelor sale ? Trece însă de omul capabil al partidului, 15 BANI ÎVUMERTJL ANUNCIURILE DIN ROMÂNIA SE PRIMESC DIRECT LA ADMlNlS TRATIA ZIARULUI Ia Paris: la luetice Havan, jilnr,- ti, /• 1 ho urse, fS. \ jaruri* IJtire. ruf fhwit *./• s \ H toiro ii. I*t' pentru Paris. Fraurla. (•frmauia. Aiistro-1 avaria. Italia Si Marea Britanic. Aiunciuri pe pag. IV, linia 30 bani. anunciuri bi reclame pe pagina treia 2 lei linia SO BANI UN ftUMER VECHIU APARE IN TOATE ZILELE DE LUCRU REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA No. 3.—Pia,ta Episcopiei.—No. 3. 1*11 ii i mt-fir ii mii ii i iTiri~r'" am Fi-va aceasta o batjocoră, o bravadă ? Ar fi fără folos şi primejdioasă. Sau este efectul atavismului şi cine ştie ce strămoş depărtat reapare în acest domn cu fatalităţile salo intelectuale ? Nu ştii ce se mai crezi. Altădată strîns cu uşa de d. Ma-iorescu în privinţa arbitrariilor destituiri şi numiri făcute în magistratură cu scopul criminal de a răpi libertatea unor cetăţeni, d. Stătescu declară, nu numai că a avut drept se destituească nişte judecători a-movibili, dar că ar fi putut destitui ch iar nişte judecători inamovibil f, d acă ar fi făcut ce făcuse destituiţii. Şi eacă ce le imputa d. ministru. Unul, nu arestase pe toţi membrii opoziţii din Vâlcea, altul se dusese se vază pe un prieten din opoziţie, altul, refuzase se dea poliţii Botăşe-nene mandate de arestare în alb şi declarase că faptul petrecut la alegerile comunale era un delict politic. Zicând d. Stătescu că pentru asemenea fapte putea destitui magistraţii inamovibili, a spus cel puţin o enormitate. Te întrebi deci: Nu ştie acest domn ce este inamovibilitatea ? Este aproape inadmisibil. A vrut se şi bată joc de opoziţie ? Tonul general al discursului în care a spus cele citate, desminte a-ceastâ supoziţie. Şi, de atunci, zi cu zi, a trecut o lună, şi d. Stătescu într’un raport, rămas celebru, către rege, declară că a dat ordin procurorului general de la Iaşi se califice faptul Botoşe-nenilor cum îl calificase d. Ciulei şi pentru care calificare era vrednic de destituire chiar de ar fi fost inamovibil! Căutând se-ţl mai esplicî pe d. Stătescu, începe a te durea capul! Botoşenenii sunt amnistiaţi în urma unui raport către rege al ministrului de justiţie. Nu vorbim de amnistie, căci nu ne propunem aici a vorbi de abuzurile, de călcările de legi, de crimele săvârşite de d. Stătescu şi de colegii săi. Pe un criminal îl înţeT legi admirabil, tot aşa cum înţelegem şi noi unele fapte ale d-lui ministru. Vorbim aici numai de acelea din faptele rele ale d-lui Stătescu, care nu pot fi înţelese, justificate, esplicate,-chiar din punctul seu de vedere. Vorbim deci, numai de un pasaj din raportul prin care d. Stătescu a supus regelui decretul de amnistie In acest raport se spune, că conform cu ordinul său Camera de punere sub acuzare a calificat faptul de delict politic. Această mărturisire făcută regelui în faţa ţerei le întrece pe toate. Camera de punere sub acuzare este instituită pentru garanţia mal cu seamă a preveniţilor. In timpul deliberărilor sale procurorul e ţinut se părăsească sala. Este o garanţie însemnată, a uneia din libertăţile noastre fundamentale. Şi d. Stătescu declară că a lucrat dupe poruncile sale! N’a ştiut lucrurile aceste d. Stătescu ? Le ştie orî-care student de la drept. A vrut se-şi bată joc de toată lumea ? Dar amnistia o acordase de frica opinii publice şi în ori-ce caz, cu scopul evident de a nelinişti spiritele. Ne oprim aci..... De aceea spuneam că din punctul de vedere al minţei sănătoase d. Stătescu este inexplicabil. Se poate zice şi susţine ori-ce despre d. Stătescu: Se poate zics că e criminal, că e ignorent, că este înfumurat şi pătimaş până a batjocori lucrurile cele mai mari; se poate zice ori-ce, şi este în realitate toate acestea. Mai este însă şi alt-ceva maî mult de cât ori-ce şi numai ast-fel ni-1 putem esplica: Omul acesta este nebun în toată puterea cuvîntului. I. \. I anco veseii. —------ TELEGR A M E AGENŢIA HAVAS Suakim, 25 Ianuarie. Un corp de armată abisiniană a sosit înaintea Masuahulul şi a început atacul. Se zice că garnisoana într'o prima încăierare a respins pe năvălitori, cari ar fl perdut 200 de oameni. Din partea italienilor n'ar fl de cât 5 morţi. Calr, 25 Ianuarie. Ultimele ştiri primite din litoralul mării Roşie anunţă că a isbucnit o revoluţie la Masuah. Borna, 25 Ianuarie. Circulă ştirea în oare-care cercuri că guvernul italian e dispus a trimite ajutoare garnisoniî din Masuah. Itci-liii, 25 Ianuarie. Gazeta Gennaiei de Nortl vorbind de dc-claraţiunea făcută ieri dc d. Goblet spune că e tn măsură sfi afirme şi ea că ştirea de sensaţie dată de «Daily News» e cu totul falşă, şi că Germania n a cerut Franciel nici o explicaţie. Berlin, 25 Ianuarie. D. Barth, redactor la Gazeta Liberala a fost condamnat la şeaso săptămâni de închisoare, penlru că a respândit, prin mijlocul ziarului săfl, ştirile falşe de mat de uuăzi In privinţa lt.-colonelul Villaume.a-taşatul militar pe lângă ambasada Germaniei din St- Pctersburg. Solia, 25 Ianuarie. Noi comunicări relative la memoriul remis de d-nu Zankoir Marelui Vizir spune că d-nu Zankoll ar mal fi cerut ca pre-sidenţia ministerului să fie Încredinţată vre-unul membru din partidul săd. Câl despre ministerul de resbel, nu s ar (i pus Înainte numele generalului kaul-bars dar d. Zankoll'ar fi cerut ca direcţiunea armatei să fie încredinţată unul general rus, şi ar fi desemnat chiar pe generalul prinţCantacuzen. D. Zankoll'mal cere alegeri noi pentru Sobrania însărcinată cu alegerea prinţului Bulgariei; adoptarea candidatului presintat de Rusia; o amnistie generală, Înlocuirea vechilor soldaţi prin recruţi noi şi In fine revisuirea Con-stituţiunei. Conslantinopol, 25 Ianuarie. Poarta consideră memoriul ce ’l-a remis d. ZankolT ca trebuind să serve de basâ la negocierile ce se vor angaja la 29 Ianuarie cu delegaţii bulgari. AGENŢIA LIBERA Petersburg;, 25 Ianuarie. Ministrul nostru de Stockholm, consi-liarul privat Chicchkine, a fost chemat aici pentru a da noi expiicaţiunl asupra preparative)or militare făcute de Svedia. Petersburg, 25 Ianuarie. Ziarele noastre nu împărtăşesc parerea lui Journal de St. Petersburg care nadajdu-esle ca cesliunea bulgara va fi regulata in mod pacinie. Paris. 25 Ianuarie. Consiliul de miniştrii s a Întrunit astăzi şi a constatat că nici un indicift nu justifică ştirile alarmante respândite de ziarele engleze. Petersburg-, 25 Ianuarie. Ministrul lucrărilor publice al Persiel a sosit la Moscova pentru a trata despre construirea reţelei de linii ferate a Persiel. Roma, 26 Ianuarie. Atitudinea d-iul Goblet a produs aci o impresiune favorabilă. Să primeşte cu mulţumire ideea că noul cabinet are sorţi de durată. Berlin, 26 Ianuarie. Consiliul federal a decis interdicţiunea exportaţii cailor pe toată Întinderea imperiului german. CESTIUNEA ZILEI INSTITUTIUNEA BĂTĂUŞILOR Până astă-zl bătăuşii sao pacinicii cetăţeni lucraQ sub ocrotirea secreta a guvernului, incuragiârile nu le veneau de cât pe o cale indirectă, aceea a presei oficioase saQ a fondurilor secrete. Dupe cele petrecute erî în Cameră cu ocaziunea interpelare! d-lul Maiorescu, bătăuşii pot fi priviţi ca o instituţiune recunoscuta şi oficialmente susţinută de regimul colectivist. Atât d. Ion Brfttianu cât şi d. Stătescu aQ făcut apologia acestei instituţiunl colectiviste. Să citam numai câte-va frase alese din buchetul oratoric al ambilor miniştri: D. Itratiniin. Vorbiţi de bătăuşi, de pacinicii cetăţeni. Ce? Ei n'ad inimă? Dacă sunt pacinicl apoi ştiQ se fie energici când trebue. El aQ luptat pentru liberalism, graţie lor am ajuns a ne bucura de libertăţile ce avem. D. Stătescu. Faptele comise contra redacţiunilor opoziţiei aQ pornit dintr'un simţimânt spontanee şi generos inspirat de crima odioasă de la 4 Septembre. Alta mal boacănă: D. Stătescu. Ziariştii opoziţiunel aQ ajuns ca o banda de făcători de rele care cutreeră stradele. Când vedeţi o asemenea presâ, jum vă mal miraţi ca să se găsească o mână de nebuni care să meargă să'şl facă singuri dreptate. In fine conclusiunea : D. Stătescu. Suntem gata a lua măsuri pentru abolirea instituţiunei bătăuşilor, Insă, Împreună cu Alfons Karr, zic o-poziţiunei: Que messieurs Ies assassins com-mencent! Prin urmare lucrul e lămurit. Bătăuşii sunt o instituţiune care tnlocueşte legea. Presa opoziţiunel e violentă, bătăuşii sunt însărcinaţi a o modera. Ziariştii opoziţiunel scriQ contra guvernului, el atacă atitudinea politică a Regelui, bătăuşii aQ misiunea d'al pedepsi. Procese de presă nu se fac, chiar art. 24 din Constituţiune privitor la insultele adresate capului Statului nu se aplică, bătăuşii înlocuesc aceste disposiţiuni constituţionale şi legislative. Ziariştii opoziţiunel sunt o bandă de făcători de rele, dar poliţia nu’i împiedica ci bătăuşii se însărcinează d a ’l reprima. Instituţkinea bătăuşilor se va desfiinţa numai atunci când noi, cel din opoziţiune, vom începe a nu mal fi violenţi, a nu raal ataca guvernul, a nu mal vorbi de Rege. Aşa dar avem o nouă putere In Stat: Puterea bâtei. Suntem recunoscători d-lor Ion Brătianu şi Stătescu pentru fiancheţacu care aQ mărturisit aceste noul principii ai liberalismului colectivist. Un singur lucru aQ uitat d-lor : că bâta o dată admisă ca instituţiune de Stat, va avea mal curând saQ mal târziu ca rezultat Înfiinţarea contra-bătci. GUVERNUL SI CAMERA COMPLICI In şedinţa de eri a Camerei, d. Maiorescu a propus următoarea moţiune : Camera, regretând devastările comise in zioa de 5 Septembre I8bti la redacţiile unor jurnale din Capitala, trece la ordinea zilei. D. Maiorescu a adaus că nu dă a-cestel moţiuni un caracter de blam pentru minister şi că a redactat’o tocmai în nişte termeni care nu pot atinge pe guvern, ca se ştie dacă, prin primirea acestei moţiuni din partea guvernului, el aprobă or nu actele de vandalism de la 5 Septembre. Guvernul nu a primit aceasta moţiune si majoritatea a votat din contra o moţiune de încredere. Prin urmare majoritatea s'a făcut complicele guvernului aprobând scenele de sălbăticie comise contra redacţiunelor ziarelor. CESTIUNEA ISRAELITA Publicam mal la vale interesanta scrisoare adresată de d. Niculae Blaramberg d-lui Ad. Frank, savant ilustru şi membru al institutului Franţei. D. Franck a trimes d-ltil Blaramberg un răspuns pe care îl vom publica mâne şi asupra cărui atragem atenţiunea lectorilor noştri. Domnului A<1. 1 rank Membru allnstitutulul Franciel s. c. 1. D-nul meu şi prea ilustre dascăle Abia Încep a mă întrema după o lungă boală şi ce’l mal mult am încercat o mare şi dureroasă perdere de familie. Acestea sunt singurile mele scuze de a răspunde aşa de târziii la preţioasa d-tale scrisoare din Septembre 188G, pe care o consider ca una din cele mal mari noroace ce ’ml-a procurat cartea mea. Cum să ’ţl exprim aci toată adânca mea gratitudine pentru cuvintele graţioase ce bine-voeştl a’mi adresa, privitor !a încercarea mea asupra legilor şi instituţiilor României, şi pentru judecata aşa de indulgentă ce pronunţi a-supra acestei modeste munci? 'Mi e grabă mal ales de a distruge în nobilul d-tale spirit bănuiala de a mă fl făcut culpabil de o indelicateţâ oare care faţă cu d-ta. îmi place a crede că mă socoţl tot aşa de incapabil de un asemenea lucru, ca de a găsi în mine un campion odios şi un zelator fanatic al netolerenţel religioase. Aparţin în adevăr cultului creştin, dar sunt un creştin al veacului al XIX, adică un partisan decis al libertâţel conştiinţei. Nu am nici prejudecăţi Confesionale, nici prejudecăţi de carte şi încă mal puţin de neam. Departe de a fl vrăjmaşul oamenilor ce nu a-parţin aceleiaşi Biserici sau aceluiaşi sânge cu mine, nu văd din contra fericire şi progres dâinuitor pentru 0-menire de cât Într'o înfrăţire a tutulor paturilor sociale şi a tutulor popoarelor. Această credinţă nu m’am sfiit s'o proclam chiar după înălţimea modestei noastre tribune roenâne, în toate oca-ziuuele solemne. Dar sunt asemenea dintre acei care cred cu tărie, că nu cei mici şi cel slabi sunt chiemaţi a lua iniţiativa pe această cale umanitara şi aceasta sub pedeapsă de înghiţire şi de ridicol. Aceasta zis, fle'mi permis a răspunde la acea parte din amabila d-tale scrisoare care ţinteşte procedările Românilor faţă cu Israeliţii, şi care, ca să zic aşa, mă pune personal pe banca de acusat. Sunt mal întâia fericit de a putea constata, că aprecierile care ad rănit legitimele d-tale susceptibilităţi, nu emanau de la mine ci de la un compatriot al d-tale. Nu se găseşte In acel pasagiu un singur cuvânt eşit din pana mea; acestea sunt nişte împrumuturi făcute unei opere a 1 ui Colson, fost secretar al consulatulm general al Franţei pe ţărmurile Dunărei. Şi în cele din urmă isvorul se găseşte chiar indicat în josul paginei. Numai omisiunea tipografica a câtor-va asterice a putut da loc la acea regretabilă confusiune, ce mi a valorat amicalele d-tale imputări. O repet,departe de a fl împănat cu pre-judecâţi din alte timpuri, 'ml ar fl din contra foarte lesne de a dovedi, cu mărturii din cele mai irecusabile, că n’am esital chiar de a mă lupta In favoarea coreligionarilor d-tale, atunci când fură expuşi la siluiri şi când ad fost ameninţaţi d’o isgonire în grămadă, de guvernul din acei timpi; a fost tot ast-fel când cu Introducerea articolului 7 din Gonstituţiune acum răposat, care avea greşala de a face din reli-giune, proprid zis, o causa de esclu-siune la lnpămentenire. Chiar d. Cre-mieux daca ar trăi arputea să te edifice în această privinţa; vel putea Insă cod-sulta colecţiunea ziarului med Le Pays roumain pe anii 1867, 1868 şi 1869 care trebue să se găsească la Biblioteca naţională. Iată-me dar cu totul în largul med ca să abordez un alt punct al cestiunel, şi www.dacoromanica.ro EPOCA — 15 IANUARIE In privinţa căruia patriotismul cel mal simplu îmi face o imperioasă datorie, de a resista chiar unei autorităţi atât de Însemnate ca a d tale. Cestiunea Israeliţilor e din cele mal complexe în România. Este mai înteiQ partea economică, asupra căreia nu voifl insista peste măsură, dar care nu lasă indeferenţl pe cea mal mare parte a compatrioţilor mei, care văd, cu drept cuvânt, în năvălirea neamului semitic şi în prisosul, în numărul covârşitor de evrei de la noi primejdia unei concurenţe desastroase şi deleale, asemănată cu aceia pe care proletarii chinezi o fac americanilor, pe propriul lor teritoriu. Dar ce este alt-fel grav, este că România se găseşte în acest moment, mulţumită unor năvăliri succesive şi în grămadă, ameninţată de a se găsi cu desăvârşire înecată de acest element strein, cu desăvârşire vrăjmaş în părţile aces tea, la or-ce asimilare. Nimic în adevăr mal elocinte de cât cifrele. Când o ţară ajunge a număra cinci sute de mii de israeliţl asupra unei populaţiunl de cinci milioane de locuitori, atunci există în adevăr o mare primejdie naţionala, pe care cine-va trebue s'o preîntâmpine cu or-ce preţ. Nu ca eter o rl oxl; ci intru cât sunt streini şi in număr prea mare ei fac pe români a tremura la ideia de a suprima ultimele stăvili care se opun la însuşirea gradată şi sistematică a pămentului lor natal de evrei. Şi de când o năvălire în grămadă beneficiază de imunităţile ne-pedepsirel, mulţumită acestei simple împrejurări, că nu este precedată d'un cartel, de o declaraţiune de resbel în regulă, că nu face să resune trîmbiţe şi să se audă bubuitul tobelor; numai pentru că ’şl ascunde ca un trădător steagul ? Pâră a afişa pe laţă intenţiunl de cucerire, IsraeliţiI conspir cu toate aceste, statornic şi pe tăcute, contra existenţei unul Stat român. Aceasta nu autoriză oare, nu voi zice represalii, departe de mine o aşa de crudă cugetare, dar minuţioase precauţiunl şi o vigilenţă neadormită de toate momentele ? Nu imput ca crimă poporului lui Israel de a căuta, de şi păstrând puternica sa originalitate, un loc pe un punct oare care al globului, atunci mal ales cănd restriştele şi vicisitudinele istorice l'aă făcut a’şl pierde pe al săâ; a-eeasta este efectul unei legi generale, eterne şi fatale : lupta pentru existenţă, adevărată pentru popoare ca şi pentru indivizi. Dar concodaţl la rândul d-v. Românilor, ca neam deosebit, dreptul de a apăra în contra ori cărei cotropiri, acel pământ natal ce ni l'au transmis străbunii, cu preţul a sacrificii seculare, şi din care nu e o părticică care se nu poarte urma sângelui latin. Mal trebue oare se amintesc că IsraeliţiI în România, în Moldova mai ales, nu represint decât prisosul Ga-liţiei, Ungariei şi Poloniei ruseşti ? Fără a insista asupra moravurilor lor înapoiate şi superstiţiilor lor tradiţionale, aproape nedestructibile, el presint o primejdie mal imediată decât cugetarea lor de cucerire ; nu vedeţi că sunt avangarda unei invasiunl germano-slave î Nu vă voi da decât o probă a acestui lucru : limba ce o vorbesc. Ceea ce earăşl nu e de loc de natură a ne linişti, este acea ligă universală care, în nesocotirea hotarelor şi a depărtărilor, apropie toate crâcile risipite ale neamului, de acelaş trunchiii, care face ca oameni, cu totul superiori ca d-ta, scuză’mî această îndrăsneaţă francheţă, şi aparţinând ca cetăţeni la cele mal mari şi mal glorioase state, continuă a invoca antica şi deosebita lor origină. De unde conclusiunea logică, că renunciarea la prima naţionalitate nu este nici odată desăvârşită şi că alături cu cestiunea de religiune, ideea unei individualităţi deosebite primează pe toate cele lai te, chiar în ochii unor spirite din cele mal geniale şi din cele mal deschise la marele adevăruri ce sunt cuceririle timpurilor moderne. Eată, domnul med şi ilustre dascăle, adevărata, singura causă a resistenţe-lor şi-a spaimelor noastre. Daca e iertat celor puternici de a recurge câte o dată chiar la arme, spre a păstra intacte o patrie şi un nume, atunci chiar când ameninţarea de cucerire vine de la un element rival in civili-zaţiune, cum s’ar putea arunca piatra celor slabi fiind că sunt tot pe pază, în presenţa unor primejdii analoage, fără perspectiva măcar a acelui corectiv, daca în această materie mal poate e-xista compensaţiuni şi atenuări ? Se poate oare mal ales, aii se imputa de a nu da singuri mână de ajutor la ceea ce trebue sau poate fi una din căuşele desfiinţărel lor, într’un viitor foarte apropiat, şi pe care cine-va, după acum, l’ar putea,ca să zic aşa.cal-ţ«ia cu o precisiune matematică ? Cea mal bună dovadă că Românii nu sunt mişcaţi în această cestiune de simţimânte inavuabile şi de idei învechite, este ca nu mal departe de cât la 1848, în Muntenia, unde marea parte a elementului semitic era, cel puţin pe atunci, spaniol, guvernul pro-visorifl n’a esitat un minut de a decreta o emancipare In grămadă. De atunci însă val 1 chiar dincoace de Milcov, condiţiunele problemei s’afi schimbat pe dintregul. Scuză-mă, domnul med şi ilustre dascăle, de a fi cutezat să înfrunt dis-cuţiunea cu un erudit şi un dialectician de talia d-tale şi bine voeşte a nu atribui faptul la o lipsă de modestie, nici a acusa francheţa mea, prea de tot mare, de îndrăsneală. Ci din contra te rog a nu vedea în toate a-cestea de cât isbucnirea unui patriotism Ingrijat. Permitem de a accepta şi de a strînge cu mândrie, acea mână leală şi scumpă ce bine-voieştl a’ml întinde prin spaţid. X. Blaramberg. INFORMAŢI UNI Azi dimiueatzu a Cosi «» întâlnire cu pistolii între *1. X’. Fleva si (1. Ferlkidl, ministru dc externe. II. Fleva a fost lovit la mîtna, II. Fleva este în pal.) linului a avut loc la Ipodrom. Martorii d lui Fleva au l'ost d-nii 1*. Carp si C. Arlon. Martorii d-lui I oribilii au fost d-ni Coslinescii si St. Sen d re a llistanta era dc 20 de paşi. l.a primele focuri oari s'au pre schimbat glontzul d Ini Ferikidi a pătruns mâna d-lui X. Fleva în tre al treilea si al patrulea deget. Amputatziunca unui degetpoate fi necesara. Ni se comunică din Rusciuk că poliţia de acolo ar fi descoperit la un preot pe lângă hârtii compromiţătoare, şi un mare deposit de revolvere şi de cartuşe. Preotul a fost arestat şi trimis la Sofia. X Poliţ-kneazul nu se poate hotărî de a renunţa la ideea d’a pune mâna pe poliţia comunală. Cererea făcută d-lul Eleva şi al cărui refuz a fost punctul de plecare al tutulor mizeriilor suferite de acesta din partea guvernului, d. Moruzi a adresat’o şi a-lui Câmpineanu dar cu acelaşi insucces. Se vedem dacă şi d. Câmpineanu va avea soarta d-lui Fleva. X La ministerul cultelor se lucrează la un fel de carte neagră a corpului didactic în care se reproduc toate condamnările, avertismentele, pedepsele disciplinare, raporturile defavorabile cari s’au făcut contra profesorilor de la 18G4 încoace. A-ceastâ lucrare este destinată a eser-cita o presiune asupra corpurilor legiuitoare, când va veni în desbate re proiectul de reformă al învăţământului elaborat de d. Dumitru Sturdza. X Allăm din isvor sigur că în urma stăruinţelor legaţiunei c. r. ministrul de interne va cere consiliului sanitar superior se revie asupra votului seu, prin care arefuzal la şeapte Israeliţi, supuşi Austro-Ungari, dreptul de a deschide farmacii în România. Fiind dată marea majoritate a colectiviştilor în consiliul sanitar superior, este mai mult de cât probabil că cererea ministrului de interne va fi îndestulată. L’ hidtpendance Roumaine întreabă: Adevărat este că unul din ofiţerii de serviciu la palat a fost pus la a-rest pentru că a remis d-nel Slăni-ceanu o scrisoare — al cărui conţinut nu '1 cunoştea — In care semnatarul reamintea damei de onoare a M. S. Reginei testamentul politic al soţului el ? X In consiliul de miniştrii care s’a ţinut astâ-zî sub preşediuţa Regelui s'a discutat cestiunea convenţiuneî consulare şi pregătirile militare cari devin necesare în faţa agravare! si-tuaţiuneî din afară. DINTR’Q ZI INTRALTA CONFERINŢA OE LI ATENEU A O LUI A DEMETRESCU Arta de a vorbi (Urmare) După introducţiunea, pe care am re-: zumat’o în numărul precedent, d. con-j ferenţiar, făcu o mică schiţă istorică asupra artei de a vorbi. Discursul, zise d sa, e fiul libertăţii. In vechime discursul ţinea locul presei. Statele mici din Grecia eraţi aşa de mici, In cât orî-ce ştire se putea l lesne transmite şi comunica prin graiu. Se înţelege de aci că pe atunci nu se simţea ne\oe de presă. In Athena, de pildă, erea de ajuns să vorbească un Demostenes, pentru ca toţi cetăţenii să ştie cum merg afacerile puhliep. Cel vechi, şi în sppcial Grecii, afi avut o deosebită stimă pentru discurs. In Omer chiar (Uiada. Cârtea II) găsim pasage, în care se laudă şi se admiră facilitatea oratorică a unor personalităţi. Dar sub Omer numai regii vorbesc, cel din popor sunt bătuţi când vor să deschiză gura. Când încep să licărească In Grecia principiele democratice, atunci se ivesc şi marii oratori. Primul fu Solon. Sub tirania lui Pisistrat cuvântul încetează. După Pisistrat apare marele Pericles, şi dupe dânsul o întreagă pleiadă de oratori se rădică. Coroana lor fu Demostenes. La romani arta oratorică se desvo'tă aproape de odată cu fundarea statului roman. In primele timpuri ale republi-cel găsim la Roma oratori însemnaţi şi importante opere de retorică. Calo, tn care se rezumă mal bine de cât In orl-cine geniul roman a pus cel d’ântâiu principiul ce’l găsim şi la Greci : rem lene, verba sequentur. . Cum că elocventa e fiul libertăţii se constată de la francezi, cari n’afi avut oratori politici până la revoluţia cea mare. Din contra englezi, graţie instiluţiu-nilor lor publice mal vechi, au avut cu mult mal ’nainte distinşi maeştri aî tribunei. Spaniolii au cunoscut pe Castellar tocmai la revoluţia din 1868. Conferenţiarul nu’şl propune a esa-mina regalele aşa zise tehnice, cari tre-buesc observate în întocmirea unul bun discurs. D. A. Demetrescu voieşte a trece In o repede cercetare condiţiele şi circumstanţele ce determină In fiecare ţară genul discursului. Aceste condiţiunî sunt In număr de patru. Caracterul naţional, limba, circumstanţele politice şi sociale şi al 4-lea fl-sionomia auditorului. Dacă caracterul naţional e iritabil şi mobil, atunci nu e nevoc de multă acţiune, spre a atrage publicul. Discursurile lungi, academice nu sunt ascultate nici gustate de un auditor cu temperament mobil. Publicul atunci sad ese afară, sad vorbeşte, sau adoarme. Oratorul vorbeşte şi auditorul sforâe. Când limba e aspră şi forma frasnl lungă, în cât esenţa cugetârel ajunge la finele periodului, atunci oratorul are nevoe de figuri multe spre a putea fî ascultat. Dacă limba e muzicală, oratorul trebue să facă finalele proposiţiunilor armonioase, căcT urechia cere să fie des-merdatâ şi sufletul să fie atins. Dacă limba e elegantă, logica, atunci oratorul are nevoe de mult eserciţiti. A treia condiţie este epoca In care vorbeşti. In timpurile de revoluţie, când spiritele sunt escitate, atunci de-sordinea în idei e cea mal persuasivă. In asemenea caz,publicul se scoală şi se potoleşte d'lmpreună cu oratorul. Intr’o societate intaritată oratorul trebue să se ţiâ la diapazonul iritaţiu-nel sale. Din contră, dacă timpurile sunt liniştite, dacă stalul e bogat, dacă partidele nu sunt în lupta, atunci întrebuinţarea mijloacelor teatrale nu e de recomandat. In fine In al 4-lea rând vine auditorul. Intr’un fel se vorbeşte In întrunirile publice, alt-fel în parlament şi cu totul alt-fel la Ateneu. D’între Loate profesiunile, cari dispun spre eloquenţă, avocatura ocupa primul loc. S’ar mal putea clasa oratorii dupe calităţile lor psihologice. Avem oratori politici, oratori logici, oratori maliţioşi. Stilul parlamentar nu trebue să fie încărcat cu multe metafore. Logicii trebue să fie mal mult abundenţi de căt concişi. Oratorii maliţioşi ascut cugetarea spre a arunca săgeţile lor unde vor, prin aluzii delicate şi fine. Se mal Împart oratorii din punctul de vedere al specialităţii lor. In espunerea aceasta conferenţiarul abundă In aluzii foarte spirituale, care de şi prezintate sub o formă cât se poate de generală, nu aQ încetat de a fi suliniate de aplauzele prelungite ale auditorului. Sunt, a zis conferenţiarul, oratori e-conomişti în mare, care fac abstracţii de milioane cu cea mal mare înlesnire. Sunt oratori economişti aşa de ingenioşi, îa cât câod grupează ţifreie ţi se pare ca eşti lu excedent, pe când înoţi în deficit. Sunt oratori economişti cari, în chestie de drum de fer, găsesc că cele mai bune sunt cele care trec pe la moşiele lor. Despre impo3itul finan- ! ciar susţin să se mărească, flind-că | n'ad pământ, dar nu vor să auză de J imposit asupra dividentelor, flind-că : au multe acţil. Sunt fraseologî cari ‘şl perd timpul a studia vorbă cu vorbă, şl deprind gestul uitâudu-se In oglindă. Aceştia devin plicticoşi şi fără interes. Sunt apoi generalisatoriî, cari iad discursurile din cărţi; el sunt cel mal ( periculoşi, căci el vorbesc şi iar vorbesc despre lucruri, care nu se potrivesc de loc cu ţara despre care vorbesc. In fine veni interuptoril. Aceştia sunt de 2 feluri : unii vorbesc, alţii nu vorbesc. Cel d'ântâid fac mult sgomot; striga ca fiarele nedomesticite. Cei l'alţi pronunţă câte o monosilabă, sau dad din mâini şi din picioare,sad recurg la alte argumente foarte convingătoare, cum s’a întâmplat în Camera grecească. A-semenea oratori se găsesc câte o dată şi pe strade Intr’o situaţie escepţ’onală de indignare. Gustul dea 'şi vedea discursurile publicate de ziare e foarte desvoltat la a-semenea oratori de monosilabe. Ei ştiu, de alt-fel, că nimic nu poate să rădice sau să cufunde pe un orator ca darea de seamâ din ziare, de aceia el caută tot d’a-una a’şî vedea lăudate discursurile lor, de şi n’ar merita nea mal mică atenţiune. Dar In asemeni condiţiunî, cu gred ’şl poate forma cititorul convingerea despre valoarea oratorului. Mergând mai departe, oratorul face menţiune şi de elocinţa miniştrilor. Primul ministru trebue să vorbească rar şi puţin şi să nu pronunţe cuvinte ca acestea : am tolerat asasinate şi procese scandaloase. Ministrului de justiţie se cere să fie calm, cuviincios şi să se ferească de a pronunţa cuvinte ca acestea opoziţia a perdut dreptul la protecţia legilor. Aş putea înmulţi esemplele, zice conferenţiarul, dar ele sunt deja vil In mintea auditorului spre a nu simţi necesitatea de a se întinde mai mult. D. Anghel Demetrescu sfârşeşte a-ceastă interesantă şi spirituală conferinţă, recunoscând că d’intre toate dorinţele, cea mal preţioasă este elocinţa parlamentară şi elocinţa In aer liber. Elocinţa parlamentară ca şi cea în aer liber nu poartă tot-d’a-una mânuşi parfumate şi toaletă de gala. In statele c’o viaţă parlamentară istorică, discursurile acestea sunt pline de o frumuseţe In adevăr clasică. In Englitera esemple de asemenea elocinţă abundă. Conferenţiarul citeşte câte-va pasaje din două discursuri ale lordului Ma-caulay spre a arăta frumuseţea unor asemeni discursuri. Dar asemenea discursuri sunt foarte rare chiar în Englitera. Mal sunt şi alţi oratori cari nu sunt gustaţi în parlament, dar sunt idola-trisaţl de public. Aşa e marea figură a Iul O’Connel oratorul Irlandei. Gu lectura unul pasagiu din un discurs înflăcărat a lui O’Connel, d. Anghel Demetrescu termină, Inaplausele îndelungate ale publicului, conferenţa sa asupra artei de a vorbi. D. Angliei Demetrescu e foarte mult felicitat de amicii săi cari veniseră In mare număr să’l asculte la Ateneu. Clara. Din care anume din aepste două categorii făceam p rte eri seară când am intrat In balul mascat de la băile Eforiei, nu ştifl bine Sau, chiar dacă aş şti ce nţl fo'osi să vă iad de duhovnici ? Nimic nici d voastră, nicî ed ! Ştiii însă că de petrecut n’am petrecut la bal mascat. Poate am îmbătrânit ! M’am plimbat în lung, în lat, împrejur, în toate chipurile, adăstând şi ed masca bine voitoare care va veni să’ml spue, nu pe vecinicul : «Te cunosc I» dar alt ceva care să mă mişte puţin, să'ml aţâţe curiositatea, să’ml deştepte amintirile să’mT sgudue amorţeala. Acea masca n’a venit. M’ad cam înghesuit câte-va duduci ca să le plimb pe la bufet, dar pe când Îndeplineam această corvadă, măscile mele aveau gura atât de ocupată cu ronţăitul prăjituri'or, în cât numai de vorbă n’avpau poftă. AUele, mal smerite, ca să’ml dovedească ca mă cunosc şi ca mă cunosc bine, mî-afi cerut să le plătesc birja cu care aveau de gând să se întoarcă a-casă. Dacă aceste din urmă măşcl ad norocul să cunoască în chipul ăsta multe persoane înlr’un bal, apoi negreşit că le ese coşnita pe a doua zi. De aceea, vă povăţuiesc dacă doriţi să scăpaţi de asemenea biruri, îndată ce o mască dâ târcoale pe la bufet şi vă spune: «Te cunosc I» să’I răspundeţi cu sânge rece într’o limbă streină, fie chiar păsăreşte : «Peste putinţă să mă cunoşti dragă ; nu sunt de aici I Am sosit azi din Afghan I» Alţi visitatori al balului, mal fericiţi de cât mine.aîi avut norocul să vază câte omăsculiţa oprindu-seinfaţa lor, Intin-zând degetul spre dânşii,parcă ar fi zis : «ghidi, ghidi, hoţule I» şi apoi depăr-tându-se, discuţîunea fiind închisa fără să se fi rostit un singur cuvânt, nicî dintr’o parte nici din cea l'altfi. Ear visitatorul gânditor, remânea pe loc, !ntrebându-se : «Bre ! rine o fi masca asta care mă cunoaşte aşa de grozav ?» Eu, In disposiţiile posace în care mă găseam priveam sala atât de frumos luminată, atât de bine împodobită, mă gândeam la toate silinţele ce ’şl dă direcţiunea d-luî Serghiadi spre a atrage publicul şi 'ml ziceam ca bătrânii de la începutul acestei cronici: «EI unde sunt vremurile de odinioară I Acum, de, precum spusei, poate că am îmbătrânit şi ed, sad poate că 'ml roade inima vre un dor I D. II. R. CRONICA LA BAL MASCAT Cam are obiceid omul când îmbătrâneşte să nu’i mal placă nimic din ceea ce vede, să se strâmbe la toate, şi mal ales să arate deosebirea dintre trecut şi present, găsind tot-d a-una că acum s’a prostit lumea, a calicit, s’a făcut rea, că femei frumoase nu se maî găsesc, că inimile bune ad dispărut. Apoi, pomelnicul se sfârşeşte regulat prin cuvintele : «El nenişorule, unde sunt vremile când mergeau la baluri mascate toate damele din aristocraţie ? Undee vremea când făceam la Hugues supeurî de plâtiam lăutarii cu pumnul de napoleoni I» Nicolae de la Hugues, când aude a-ceste cuvinte, mai adaogă şi el cu jale : «Pi! pe atunci, două rile (adică lire) luam bacşiş 1 Acum s’a stricat lumea, abia iau un led !» Disposiţia asta de a se strâmba la toate, de a nu găsi nimic bine, de a zice ca poetul : Ml-e urât, nimic nu'ml place Şl ml lot vine să mă duc, o mal au, afară de bătrâni, şi cel cu sufletul nemulţumit, cel cu inima roasă de vre un dor. CORPURILE LEGIUITOARE CAMERA Şedinţa de Marţi i4 Ianuarie 1887 I ii scandal ne mal pomenii La deschiderea şedinţei de astă-zl a Camerei, d. deputat G. Fleva anunţă Camerei că fratele său N. Fleva, in urma interpelărel sale d’alaltă-eri se află bolnav tn pat, grav rănit de un glonţ, pornit dupe banca ministerială. (Apiause în stânga). D. Itadiilescn. Ast-fel se repro-bează asasinatul. (Sgomote). D. I. C. Rruliumi, protestează şi cerea se esplica (sgomolul devine a-surzitor). D. Ştefan Belii ridicând glasul a-meninţător, se repede către d. D. Aug. Laurian. Să nu ridici glasul d-ta, d-le profesor ! In acest moment d. Varlam se pune înaintea d-lul Laurian, care e palid ca ceara şi adresându-se la d. St. Belu: «Ce vil să ne ameninţi d-ta până pe «băncile noastre ?» Atunci d. Ştefan Belu In culmea furiei apuca pe d. Varlam de piept si il scutura eu putere. D. Varlam voeşte a’l aplica lovituri dar pe loc e înhăţat pe la spate de d. Schileru şi alţii. Pe de altă parte d. Ştefan Belu e tras înapoi de mal mulţi deputaţi. Sgomotul eSindiscriptibil. Toţi deputaţii sunt In picioare. Majoritatea se 'năpusteşte spre băncile minoritâţeî. Strigăte, vociferări, apostrofe de ultima violenţa urmează. Unii pe alţii să ameninţă cu degetul. O încâerare generală e3te iminentă. Preşedintele obosit d'a mai a-gita In zadar clopoţelul, ridică şedinţa. Urmarea scandalului Miniştrii părăsesc banca ministerială. Uşierii cheamă pe deputaţi în secţii. Se zice că e vorba d’a se expulsa din Cameră d. Varlam. Pe d’altă parte majoritatea ar pre-, sinta d moţiune guvernului pentru a cere oprirea desvoltărel interpelărel d-lul Giuvara asupra convenţiei consulare. I In timpul retragerii majorităţii In Secţii, minoritatea remâne în grup compact în adunare, declarând ca nu i va merge în secţii până când nu se va garanta siguranţa personală a membrilor minorităţii, fiind că la un moment dat, bătăuşii cari umpleau tribuna publică aplaudau^ www.dacoromanica.ro PUBLICITATE* ZIARULUI ,, EPOCA“ Tir agili 0.000 ile fol ANUNCIURI SI RECLAME Anunciuri pe pagina IV, linia 30 bani Anunciuri şi reclame pe pagina III linia 2 lei. Golirea tribunelor Din ordinul Preşedintelui, tribunele publice şi oficiale se golesc prin ajutorul soldaţilor de garda, care intră cu puscile armate de baionete şi împing lumea cu paturile puştilor. Ni se trimite respuns In tribuna presei ca să eşim şi noi din tribună de oare ce şedinţa s'a ridicat. Respundem că pe cât timp vom vedea minoritatea In Cameră, noi vom rămâne la locurile noastre pentru a pute a relata cele ce vor urma a se petrece. Duelul între <1. X. l-leva si «I. \l. Fereelilill, ministrul afacerilor străine 1 n a i n tea d osch i dereî şe d i n tei ca mcreî •-moţiunea era mare printre deputaţii presinţl. Toţi înconjurat! pe d. C. A-rion, unul din martorii d-luî Fleva. D. C. Arion având buna-voinţă a ne da şi nouă relaţie despre cele petrecute, iacă ceea ce suntem In posiţie a spune despre această afacere, care a avut un resultat trist pentru d. Fleva, căruia glonţul d-lul Ferechidi ’f-a străpuns mâna dreaptă,expunendu’l a perde degetul mediii şi poate cel anular. Alalt&eri In urma interpelare! sale, d. Fleva a primit din partea d-lu! Ferechidi martori pentru a da seamă de insulta adresată băncel ministeriale prin cuvintele: Eu sunt fără pată pe frunte ceea ce nu pot zice miniştrii dupe această bancă. D. Fleva a răspuns martorilor că chiar In acea şedinţa a dat acestor cuvinte interpretarea care oaveafl, adica că n’a vorbit de onestitatea privată a miniştrilor, ci de onestitatea lor politică, şi că în special pe d. Ferechidi nu l a avut câtu şi de puţin In vedere, d sa fiind din toţi miniştrii, cel mal puţin compromis. Martorii d-iul Ferechidi insistând pentru a avea o retractare a cuvintelor, d. Fleva a răspuns că va vedea In urma citirel discursului săd luat de stenografi daca mal e loc sau nu la o lămurire. Dupe ce d. Fleva 'şi a recitit discursul şi a văzut cât de bine lămurise sensul cuvintelor sale, a declarat ca nu are nimic de adăogat. D. Ferichidi persistând In atitudinea sa, d. Fleva a numit la rlndul săfl martori pe d. Carp şi d. C. Arion. A-ceştia ud căutat cât au putut a înlătura duelul, Insă martorii d-lul Ferichidi, d. Emil Costinescu şi Ştefan Şendrea cerând cu insistenţă o satisfacţie pe teren, duelul a fost decis pentru azi la 10 ore cu pistolul, la 20 paşi, cu schimbul de două gloanţe. La prima tragere glonţul d lui Ferichidi a străpuns mâna dreaptă a d-lul N. Fleva, care, ast-fel rănit, n’a mal putut continua lupta. Cea ce e de observat In aceasta afacere este atitudinea de similasiii a băncii ministeriale adoptată de d. M. Ferechidi. Din întregul cabinet, acest ministru era singurul care rămânea In afară de imputările aruncate asupra băncel ministeriale. Altul, alăturea cu d-sa pe banca, bravul (?) general Itailii Milmi, (ca să li zicem pe nume,) era acela direct desemnat ca un ministru palat pe frunte, atât politiceşte cât şi chiar ca morali-tete privată.Toatâ Camera o înţelesese, toată lumea o ştie. Alusiunea d lui Fleva era clară. Insă nu d. Radu Mihal s’a ridicat să ceară socoteai a,căci pe lingă mişeliă In tot d a una s’alâtură şi laşitatea, ci a eşii Înainte d. Ferechidi care slie a trage cu pistolul !! D’aci înainte d. Ferechidi, afară de partea sa de respundere solidara In faptele guvernului, va avea şi titluri personale ale sale proprii ; el a arătat că este spadasinul guvernului. a f/2 Şedinţa se redeschide sub preşe-dinţa d-lul General Leca. Ln incident D. Volnov. întreabă guvernul cum se face ca un membru din guvern, care a jurat să respecte legea, să Îşi uite datoria până a o călca însuşi provocând la duel, delict pedepsit delege, pe un representant al ţărel pentru cuvinte pronunţate In parlament. Azi avem un delict comis şi delicuen-tul se află pe banca ministerială. S'a mai văzut şi in aite ţări asemenea caşuri, dar tot-d’a-una funcţionarul îşi dă demisiunea Înainte d’a provoca în duel pe cine va. D-sa citează cazul generalului Manteufel ln Germania. Mal citează diferite cazuri întâmplate la noi când tot-d’a-una funcţionarii ’şl au dat demisia înainte d'a merge pe teren. in cazul de /aţă, amatorii de beie-arto se bine-* oiasea a ue o> nora en visita d-lor; ei vor ga*i o eoleetiuue de mare importanta si tor atea oeasiunea se'si imbo^ateasea eoiec-titinen lor eu eapo d'opere pe nişte preturi eeseeptionaic. — Observuui ea toate tablourile se vinde cu garanţia au* euticitatei lor si după dorinţa amatorilor se poate trimite ta Paris sau Berlin pentru espertisa. I». KL£L\ UERGEll et FILS___Paris. SOCIETATEA DE BASALT ARTIFICIAL SI DE CERAMICA DE LA COTROCENI Societate anonima cu un capital de 1,500,000 fr. întreg varsat Usina situată la Bucureşti, Cotroceni, Şoseaua Pandurilor,peste drum deAsilul ELENA, legată cu calea ferată prin staţiunea Delu-Spirea. Direcţiunea si depusj principal ih bucureşti, str. bis. eni.s 1 Adresa telegrafica: 13 A S A L. T, Bucureşti 1> E 1» O S I r E SECUNDA UE In Bucureşti, Calea Grivitza, No. 66. — In Braila la D. G. Grosovich, piatza Sf. Arhanghel. — In Craiova la D. G. Poumay, banquer. Industria Naţională ale cărei produse au obţinut la Exposiţiunea Cooperatorilor din Bucureşti cea mal mare recompensă : DIPLOMADE ONOARE CLASA l-A Eslrus din preturile curente pentru Bucureşti FELUL MATERIALLLL1 « £ a S w S a -c c £ •V a «O r v £ li PREŢURILE Cal. 1 §1 = a m 2 iTs § C<5 . tr « a.2 Pavele peniru bordure Pavele peniru pavagiO Lespezi pătrate . . Pătrate felurite . . Borduri de grădină. Cărămizi refractare Cărămizi cu 6 găuri lam.l. lam.|p. Iam. p. lam. p. lam.l. am.c. am. p. 4.25 15.00 11.00 10.00 Cal. 2 •i g « c S fc a £ g a «s « s 325 4.00 250 14.00 360 210 130 10.50 9.00 Cal. 3 •A. «c c S î*. 2 «O ÎL2 “ 300 230 320 180 100 3 75 13.00 9.50 8.00 Se aduce la cunoştinţa Onor. Public că în Bucureşti şi Oraşele în care ese-cută lucrări pentru Comună, Societatea să însărcinează şi cu esecutarea, garantând întreţinere a un an şi că se mai află la usiuâ materiale vechi şi disform. ---CU PREruIU FOARTE REDUSE---------- i PRIMUL ATELIER DE TEMPLARIE S. EMANUEL No. 4, Str. Luterana, No. 1 coltzul Stirbey-Voda Efectuiazâ orî-ce mobilă sculptată şi nesculptată pen- H tru Saloane, ca-mere de culcare biurourl etc. SPECIALITATE DE LAMPEURI £ £ Deposit de mobile cu preţuri escepţionale. £ ţ Comandele se efectuează prompt dupâ modele. » *»»*»»** 8K « »:4 MARELE HOTEL DE FRANCE i — BUCUREŞTI — No. 5, CALEA VICTORIEI, No. 5. Cel mai mare şi elegant otel din Ţară, situat pe calea Victoriei în faţa Stradei Lipscani, din nou clădit, avhid patru faţade, ast-fel în cât toate ferestrele respândcsc în stradă. — Cu desăvârşire nou montat, după stilul cel mai modern, având 1 estaurant şi cafenea foarte spacioasă, berile şi alte conforturi,—curăţenia cea mai exemplară.—Salon pentru soarelele, nunţi, banche-turi şi altele. — Toate lucrurile de consumaţia de prima calitate, preţurile moderate şi serviciul cel mai prompt. IPH. HUGO ANTREPRENOR PROPIETARUL HOTELULUI HUGO DIN BRAILA Bucureşti, — Typografia ziarului EPOCA — Piaţa Episcopiei No. 3 www.dacoromanica.ro