V. ANUL II No. 327. ANTIEA EDITIUNE MERCURI 24 decembre ISRfi. 15 B ANI ISTT_JM ERUL ABONAMENTELE ncep LA I St 16 A FIE-CAREI LUNI 91 SE PLĂTESC TOT-D'AUNA ÎNAINTE I\ BIJCURESCl! La casa Administratiunei IA' TARA» Prin mandate poştale. Pentru t »n 40 lei, 6 luni 20 lei, 3 luni 10 lei. IA STREIAATATE: La toate offlciele poştale din Uniune, prin mandate poştale. Pentru 1 an 50 lei, 6 luni 25 lei. MANUSCRIPTELE NU SE IRAPOIAZA 15 BA IVI NUMERU: ANUNCiURILE SE PRIMESC NUMAI LA ADMINISTRAŢII nunciuri pe pag. IV, linia 30 bani, anuncii ei reclame pe pagina treia 2 Iei linia IA PARIS< Segasestejurnalul cu 4SCe> aamerul, la Kioscul din rue KontuiaTtre II Bulevardul St. Germain No. 84. 50 BANI UN NUNIER VECKIU Grigore VENTURA Prim-redactor responsabil APARE IN TOATE ZILELE DE LUCRU REDACŢIA SI ADMINISTRAŢI JFo. 3.—Plata Episcopiei.—tio. 3. msmmsj AFACEREA STOICA ALEXANDRESCU-BRATI&NU Transcurramus solertissimas nngas Evenimentele interioare se desfăşură şi se precipită unul peste altul c’o iuţeală ameţitoare. Ori unde te duci, cu cine te’ntîl-neştî, la spectacole, prin cluburi, la tribunal, ori In drumul de fer, n’auzl de cât aceste cuvinte : «s'a bolnăvit, e în pericol, e ’n agonie colectivitatea.» Rumoarea aceasta esteîntemeiată. Gu tot misterul, in care s’a ascuns până acum starea bolnavului, adevărul a transpirat şi este astă zi cunoscut de toţi. înghiţise atitea medicamente ca se’şi prelungiască zilele, întrebuinţase atitea espediente, ca se ’şi cicatrizeze rănile, in cât chiar aceste remedii supreme’! fac ultimele momente mai dureroase, mai crude. Rănile în loc se se astupe, au degenerat în cangrenă; organele. în loc se se vindice, au căzut în descompunere, E sinistru şi scârbos aspectul colectivităţii. Nu te poţi apropia de dînsa de cât cu batista la nas, n’o poţi atinge cu mâna descoperită. Fără voia noastră trebue se întrebuinţam cuvântul adevărat: Colectivitatea e în putrezire, colectivitatea a început se miroas 1 * * • Nu’I facem azi inventariul. Aşteptăm se închiză ochii jn durerile ce şi le a produs singură: ’i sunt de ajuns şi acestea. Dar, pentru-câ senu fie lăsat nimic uitărei, când ziua va sosi, se înregistrăm numai, spre ţinere de minte, toate mişcările şi toate cuvintele îngânate în preziua agoniei. In parlament colectivitatea ameţită strigă: «abuzaţi de tolerenţa mea.» înaintea juriului, ministerul public, vezendu-şî cauza perdută şi opinia publică indignată esclamă : «justiţia e tolerentâ cu apărarea.» Colectivitatea tolerentă 1 Iată un specimen de alucinare ! Se nu se uite cuvântul, d. Yasile Lascăr, vorbitorul colectivităţii în ultimele ei momente, l’a pronunţat. D. Maiorescu erea tocmai se’şi desvolte interpelarea ; preşedintele, generalul Leca mărturisise că a-ceastâ cestiune e la ordinea zilei; regulamentul impunea Cameril datoria se asculte pe interpelant. Ei bine nu, d Maiorescu n’a fost lăsat se vorbească. Tocmai în această situaţiune, d. Lascar a găsit momentul favorabil ca se se plângă de tolerenţa colectivităţii ! Tocmai asupra unei asemeni cestiunî, ministrul Brătianu se face solidar cu densa şi cere închiderea discuţiunell Colectivitatea e tolerentâ! Cum nu I Colegii deputatului Oroveanu, tari de dreptul ce’l acordă constituţiu-nea membrilor parlamentului, cer dosarul afacerii şi liberarea Iul losif Oroveanu. Calmul şi simpaticul ministru al justiţiei, şeful parchetului din ţară, refuză dosarul; socrul pri mărului Capitalii, un alt calm juisor, cudr. Râmniceanu, un altpacinic colectivist, cer închiderea discuţii înainte de a fi deschisă. Oroveanu remâne tot la Văcăreşti, şi Colectivitatea e tolerentă! Peste doâ zile, un membru al ma- iorităţiî, dar cu toatea astea un om stăpân pe conştiinţa lui— preşedintele camerii de punere sub acuzaţie— declară de onoarea lui că Orovenii nu sunt culpabili, şi cere liberarea lor şi a tovarăşilor lor de suferinţe. Colectivitatea se indignă, forţează pe cei l’alţî doi colegi ai d-lui Poe-naru-Bordea se nu revie asupra părerii lor; ţine pe Orovenii la secret; ministrul justiţiei ’i numeşte culpabili, parchetul nu’i lasă nici se comunice singuri cu apărătorii, potrivit legii, nici se vorbească singuri cu Stoica care voeşte — dupe ce a fost bătut — se’î tragă dupe densul. Cu toate acestea ultimul cuvânt al Colectivităţii a fost: Suntem tolerenţi 1 * • A! floare fină a juisorilor, ţineţi mult se pare se ve lăudaţi cu darul toleranţei ? Se vede că nu’i ştiţi înţelesul. Ce este tolerenţa, cine sunt tolerenţi ? Se ne transportăm la infamiele ce de 6 zile se dau la lumină înaintea Curţii cu Juraţi, ca se esplicăm şi aceasta. Aci cetăţenii onorabili din toate clasele societăţii vin şi dupe ce pun mâna pe cruce şi jură ol vor vorbi fără frică şi vor spune tot adevărul, declară rindpe rînd, In faţaunu! public consternat: comerciantul, că toată lumea se plânge do dări grele, meseriaşul, că un sărit, un beţiv, un pungaş de buzunare e bine văzut de administraţie ; omul de legi, că la Râmnic se bate lumea la alegeri şi se fură urna ; bătrînul că n’a mai văzut aşa vremuri ; iar o bătrână venerabilă, dupe ce suferă se stea închisă ca martoră patru zile într’o odaie unde nu poţi respira, face semnul crucel şi se roagă lui D-zeu se lumineze conştiinţele oamenilor. Intr’un cuvint, la juraţi în aceste din urmă zile nu s’au auzit numai mărturisirile unor suflete oneste ; la juraţi în timp de cinci zile a fost o procesiune de cetăţeni, cari au venit, după ce au jurat înaintea lui D-zeu, să protesteze în contra neomeniilor şi turpitudinelor administraţii colectiviste. La juraţi, a fost o procesiune de protestatorî, în contra ilegalităţii şi persecuţiunii. «In aceste din urmă cinci zile, am învăţat Rîmnicul pe degete» zicea erl un onorabil comerciant care a-sistase la deposiţiele martorilor. «Mare răbdare are lumea; răbdători sunt românii» adâogă un alt cetăţean. Da, răbdarea ţării e un semn de tolerenţă. Da, românii răbdători sunt tolerenţi. EI bine, dar toate astea n’au un sftrşit ? încă puţin şi veţi vedea; încă puţin şi veţi auzi, acesta e răspunsul nostru. Sandu. DEPEŞELE AGENŢIEI „HAVAS" Londra, 3 Ianuarie. D. Goschen a priimit postul de cancelar al eşiquierulul. Lordul Hartington a aprobat această a-• lejere. Londra, 3 Ianuarie. Delegaţi! bulgari aO prânzit la lordul primar. Conform dorinţe! ce exprimaseră, întrunirea a avut un caracter intim. VIcna, 3 Ianuarie. «Corespondenta Politică» primeşte din Constantinopol ştirea că sosirea deputa-tiunil bulgăreşti în acest oraş nu e aşteptată de cât pe la a 2-a jumătate a lunii Ianuarie. Se crede în general că Poarta nu va face înainte de acest termen nici un demers nofl tn cestiunea bulgărească. llerlîn, 3 Ianuarie. «Gazeta Germaniei de Nord» publică o scrisoare ce ’I a adresat-o un înalt personagiu politic din Constantinopol. Această scrisoare blamează vid limbagiul puţin respectos al ziarelor englezeşti şi ungureşti fată cu Sultanul, de când e vorba de o înţelegere între Rusia şi Turcia. In a-ceaslă scrisoare se mal zice că Turcia n’are nici un motiv ca să facă o politică de opo-sitie cu vederi scurte fată cu Rusia. Cu toate astea, aceasta nu însemnează căTur-cia e dispusă a sacrifica interesele sale cele mal de căpetenie. Roma, 3 Ianuarie. Sultanul a conferit d-lul de Robilant marele cordon al ordinului Osmania. Sofia, 3 Ianuarie. Ştirile sanitare sosite din satele în cari s’au constatat mal multe caşuri de holeră, continuă a fi bune. Se crede că în curând guvernul va lua măsurile necesare pentru a ridica carantina. CESTIUNEA ZILEI Dosirea partei civile încă un noti document de adâogat la lungul dosar al afacerei Stoica Alexandrescu-Brâtianu. Dupe ce curtea a admis cererea d-lul Ion Lahovary, ca partea civilă să se mărginească a vorbi numai despre Stoica Ale-xandrescu în pledoariele sale, partea civila s’a grăbit a se desista. Adică d. Robescu nu ţinea ca să fie condamnat omul care l’a rănit. El şi cu avocaţii săi, ţineaţi numai a adăoga şi el piatra lor la monumentul de infamie ce ’l clădeşte colectivitatea în ultimele ’I zile, spre vecl-nicâ amintire. Ce relaţie aveaD fraţii OrovenI şi cei l'alţl acusaţt cu rana d-lul Robescu ? Nici una. Complicitatea lor nu s’a putut stabili chiar în privinţa aşa zisului atentat în contra d-lul Brătianu. Dar în privinţa..părţel civile ? Este In aceasta afacere o parte care ar fi caraghioasă, dacă resultatul acestui caraghioslâc n'ar putea fi condemnarea unor i-nocenţl. Câcr, în sfârşit iată teoria părţel civile, degajata de toate argumentele juridice cu care a împodobit’o pentru a o a-pâra. Seapte oameni, dintre care losif Oroveanu, se unesc, se consfâtuesc pentru a unelti un atentat în contra... cataramei d-lul Robescu. Daca nu se poate vorbi de complici... catarama n’a făcut nimic, partea civilă numai găseşte pe nimeni înaintea el şi se retrage. Da, pentru DumnezeO, domnilor din colectivitate, dacă vreţi să înscenaţi o farsă aşa de sinistră, înşeenaţi-o bine, daţi-I o a-parenţă de adevăr, distribuiţi rolurile mal bine. Fie-care să ’şl desvolte infamiile la rândul săQ şi dupe importanţa sa. N’aţl înţeles că d. Robescu, legându-se de alte persone decât Stoica Alexandrescu, j din caraghios ce era, devenise chiar odios. ' Ştiam că sunteţi infami, dar cel puţin cre-| deam că unii din voi nu sunt tocmai proşti. j Ne aţi dovedit contrariul şi chiar voi înfi-' geţi din zi In zi mal adânc în peptui vostru, săgeata înveninata care aţi aruncat-o. Afacerea Stoica Alexandrescu-Brătianu se arată, din zi in zi mal mult, sub adevăratu-I aspect, adecă sub aspectul celei mal colosale infamii a regimului colectivist. Dar re-| sultatul nu va răspunde aşteptărilor colectiviste. Nu voim aprejudeca verdictul. Dar, or-cum s’ar pronunţa juraţii, acei cari vor remâne osindiţl înaintea tribunalului opiniu-nei publice sunt: Brătianu, Stătescu, Radu- Mihaî, Moruzi, Câmpineanu, etc, etc, ca autori intelectuali. Ear acusaţil Populeanu, Cociaş, Andro-nescu, Dobriceanu, ca agenţi materiali cari aO săvărşit faptul. Aceşti domni pot rtde acuma de decisiu-nile acestui tribunal; dar să'şl aducă aminte că, mal curând saQ mal târziO, ele aO o sancţiune. La Curtea cu juraţi procesul Stoica Alexandrescu-Bratianu a intrat In o nouă fază. Se dete cuvântul apărârel celor cinci persoane ttrîte din bunul plac al parchetului înaintea juraţilor. Dupe o prealabilă Înţelegere luară la început cuvântul cei mai tineri dintre apărători: d. Grig. Crisenghi şi dupe d-sa, d. deputat George Paladi. • • * Cei mai tineri deschiseră focul, şi tot ei, într’un singur salt înfipseră jaloanele victoriei. Cu multă claritate, cu destulă inimă, d. Crisenghi demonstră juraţilor ne-culpabilitatea lui Tânase Muscalu. Requisitorul procurorului general abia că menţionase despre acest a-cuzat. Când parchetul nu formulează nici o acusaţiune, nu aduce nici o dovadă, sarcina apărărel devine uşure. D. Crisenghi, demonstrând slâbiciu- nea celor ce vor sS implice cu orl-ce chip în acest proces oameni nevinovaţi, a constatat In acelaş timp tendinţa nestrămutată a parchetului de a da faptului odios a lui Stoica o culoare politică şi d’a desemna vendictel justiţiei, personalităţile marcante din Râmnic. * * * D. Crisenghi Începu lupta. D. Paladi o continuă. Cel d’ântâiu e un tlnâr de talent; la cel din urma, puterea argumentare!, tăria cuvîntătoruluî convingător sunt în deplină desvoltare. D. Paladi e un orator desăvârşit. Multe servicii s’au adus causei binelui şi adevărului de talentatul deputat al Bârladului. Cu devotamentul o-mului convins, cu respectul datorit a-devărului, cu focul prieteşugului ce are pentru losif Oroveanu — prieteşug din care 'şl face o onoare — d. Paladi a a făcut—în tăcerea respectuoasă a unui public îngrijit — istoricul vieţel Oro-venilor.şia lui George Protopopescu, a unor persoane onorabile, muncitoare, cari se bucură de consideraţiunea şi respectul concetăţenilor lor. «Puneţi medalia muticei» esclamă d. Paladi într’o superbă peroraţiune, pe peptui acestor cetăţeni, iar nu’I trămi-teţi înaintea juraţilor, onorabili repre-sentanţi ai ministerului public. «Tânărul, căruia venerabilul Dumitru Brătianu ’i întinde mâna şi’l zice : băiete aleargă în judeţe, avem nevoie de concursul tău pentru binele acestei ţări, nu este, nu poate fi capabil de infamia ce i se imputa.» Şi mai la vale : «Parchetul care se ascunde noaptea într’un dulap, care pune în fruntea u-nei trupe de martori corupţi, pe un actor corupt; parchetul care deschide închisorile spre a’şî angaja din cel certaţi cu legea şi cu conştiinţa lor, martori cari să acuze pe Orovenl şi pe Pompiliii Stănescu ; un asemenea parchet trebuie să’şi pue capul în pământ să'şl ascunză faţa de ruşine.» «Onoare magistratului independent care’şi a pus în balanţă conştiinţa şi po-siţia lui şi cumpănindu-le bine a zis : «IVu, de mii de ori nu, Oroveminu sunt vinovaţi». Apărarea d-lui Paladi a adus lacră-mile pe faţa auditorului. D. Paladi nu e numai un orator; e un servitor al conştiinţei, un flfl al ţării cf reia’i închina toată anima şi viaţa se Onoare d-lui Paladi I Onoare talentului şi caracterului £ cestui valoros tânăr I BULETIN EXTERIOR ARMARILE MLATEXEGRl LLI Un alt nor pare a se ridica pe orizo nul european şl a ameninţa pacea deji destul de compromisa. De câte-va zih să vorbea de nişte înarmări ale Mun tenegrului; să zicea chiar că principelt Nicolai să pregăteşte a începe o acţiune contra Serbiei, în scop d’a restabil dinastia Karageorgevici. Aceste sgo-mote aO fost desminţite în mai multe rînduri dar, cu toate acestea, ele s'aC mănţinut şi aO devenit destul de temeinice pentru a motiva o acţiune diplomatică. O depeşă de erl ne comunică că Poarta a adresat principelui de Muntene-gru o notă în această privinţă. Depeşa zice: «In urma unor ştiri oficiale ce menţionau înarmări şi ridicări de trupe din partea Muntenegrului, cu scop de a trimite în Serbia, mai Inteiu câte va bande de muntenegreni pentru a aţâţa la revoluţie, şi apoi trupe de Muntenegreni cu prinţul Karageorgevici, spre a proclama pe acest din urmă rege al Serbiei, Poarta a notificat prinţului de Muntenegru, că nu va tolera nici o trecere de bande safi de trupe muntene-grene prin teritoriul otoman. Poarta speră că prinţul de Muntenegru va îm-pedica or ce act succeptibil de a turbura pacea». Principele de Muntenegru a răspuns imediat acestei note desminţindformal aceste sgomote. El a asigurat că nu va face nimic fără voia Sultanului. El a declarat că Muntenegrul face pregătiri nu contra Turciei, dar numai în prevederea unor evenimente ulterioare, că de altmintrelea şi Serbia face tot aşa, concentrând trupe chiar la graniţă. In fine principele crede că aceste ştiri sunt răspândite de agenţii Austriei. Aceste asigurări ale principelui Ni-colai nu sunt făcute spre a mări probabilităţile In favoarea păcei. înainte de toate este de observat că principele de Muntenegru nu neagă înarmările şi pregătirile sale derăsbol. El să mărgineşte a zice că aceste înarmări nu sunt făcute contra Turciei, dar în prevederea unor evenimente ulterioare. Mai mult încă, el reproşează Serbiei că concentrează trupe la graniţă. Nimic mai straniâ decât această imputare făcută Serbiei. Graniţa sâr- Ibeasca nu are nicăieri contact cu acea a Muntenegrului. Intre Serbia şi Muntenegru este teritorii! turcesc. Afară de aceasta, cine poate crede ca Serbia să voiască vr’o dată să atace Muntenegrul, cu munţii săi şi cu valoroasa sa armată ? Şi ce ar căuta Serbia să cucerească In Muntenegru ? E dar evident că răspunsul principelui Nicolalnu este de cât un pretext. Dar ceea ce da acestui răspuns un caracter încă mal grav, este ultima observaţiune prin care el zice Porţei că ştirile despre armările Muntenegrului sunt răspândite de a-genţiî austriacl. Să ştie că Muntenegrul este privit ca un post înaintat al Rusiei în peninsula balcanică; prin urmare atitudinea sa e considerată cu drept cuvânt ca o oglindă fidelă a ideilor ce domnesc Ia Ijtstersburg. Să nu se uite că din Muntenegru a isbucnit în mal multe rîn-durl prima scântee care a aprins ma-; rele incendiu oriental. In împrejurările de astâ-zi rolul micului dar răsboinicu-lui principat, poate fi încă mal însemnat în cazul unul conflict între Austro-Ungaria şi Rusia, www.dacoromanica.ro r EPOCA — 24 DECEMBRE D înlervenire a Muntenegrulul ar fi arte pericoloasă pentru Austria. Cu toata disproporţiunea forjelor nu trebue să se pearza din vedere c& Herţego vina. Bosnia, Krivoscia, Dalmaţia şi Croaţia sunt locuite de popoare slave cari simpatisează cu Muntenegrul şi cart într’un moment dat, ar sili pe Austro-Ungaria să distragă o parte însemnată a forţelor sale spre meaza-zi şi ar slăbi prin aceasta poziţiunea imperiului dualist faţă cu marele săU adversar de la Nord. Prin urmare cele ce să petrec în Muntenegrul merită toată atenţiunea noastră. Ele pot deveni puntul de plecare al unor complicaţiuni grave. IN FORMAŢIUNI Rechisitoriul de eri al d-lul Po-puleanu a făcut o impresie deplorabilă. Toată lumea zicea, eşind de la audienţă că nu este cu putinţă ca se se condamne nişte oameni, cu asemenea probe. D. Stoicescu, însuşi, zicea dupe ce a sfirşit procurorul-general. «A-eeasta este numai un truc, d. Po-puleanu îşi reservă toate argumentele pentru replică.» Colonelul Cafarel ataşatul militar francez la Constantinopol, care fusese însărcinat de guvernul seu d’a face un raport asupra forţelor militare ale Bulgariei şi ale Serbiei, a primit ordin se vină şi în România spre a îndeplini aceiaşi misiune. In cercurile înalte colectiviste iritarea contra dl ui procuror general Populeanu e mare. 1 se impută că din causa Iul a ajuns afacerea atentatului contra primuluî-ministru se ia o înfăţişare cu desăvârşire defavorabilă colec tivitâţei. Azi e netăgăduit că curentul simţi atentului public este pornit în fa voarea pretinşilor complicî şi agenţi provocatori, adevărate victime ale unei acusaţiunî prea zeloasă şi cu totul neîntemeiată. Ştiri sosite din Odesa ne anunţă o mişcare de trupe ruseşti spre graniţa Bucovinei şi a Poloniei. Se concentrează mal ales mase mari de cavalerie, so fac tabere şi se adună deposite enorme de aprovisionări de tot felul. * Citim în România Liberă de eri seară. Magistratura cea noue a d-luî Stătescu nu are noroc. Trei dintre protejaţii d-sale de a-proape, un consilier de curte, de curend venit în Bucureşti, şi doi magistraţi de prima instanţă, membrii unei familii colectiviste influente, candidând la clubul Tinerimii, au fost respinşi cu o mare majoritate. Ce este ciudat, e că un alt magistrat din Bucureşti depărtat de d. Stătescu a fost primit cu aproape unanimitatea voturilor. Nu avem nevoe de comentarii. X D. Elie Bozianu, tatăl tînerului Bozianu care a depus Vinerea trecută ca martor al aeuzârei în contra fraţilor Oroveni, a eşit Sâmbătă din închisoare. in ziua de 7 Septembre 1886, eur-tea de apel, reformând sentinţa tribunalului Ilfov, redusese de la 2 ani la sease luni osânda fostului director al Bănceî Prevederea. Feluri de a vorbi sunt asemenea foarte multe : unii vorbesc pe nas. alţi peltic, alţi zâzăind, alţihorcăind slova r, alţi tluerând; studiul cel mal deplin in aceasta privinţa se poate face în corpurile legiuitoare. D-nu Cociaş. procurorul însărcinat cu acusarea în procesul Stoica Alexandrescu a dibuit o alta limba şi un noO fel de a vorbi, lata cum s’au petrecut lucrurile : Ţârcovnicul procurorului general, în timpul când se ascultau martorii s’a apropiat de acusatul Stoica şi ’l-a vorbit la ureche. Apărarea a protestat îndata. a cerut pre-sidentulul să constate acest fapt şi să'l Însemneze în procesul-verbal. Atunci d-nu Ccciaş, sculându-se în picioare a jurat ca nu e vinovat căci... «a vorbit cu acusatul. insă fără si ’i spue nimic /» A vorbi f8ra a spune nimic, e negreşit o limba nouă care a început să prinza rădăcina în ţara la noi, şi mulţi oameni politici sunt în drept să zică cuvintele d-lul Cociaş. Spre exemplu, de mir de ori a fost întrebuinţat acest iimbagiu de preşedintele con siliulul de miniştrii. Când îl întreabă vre-un membru al oposiţiel din Camera: «Pentru ce s’a retras ţaţa Naftalina de la Domene?» D-nu Bratianu răspunde : «Relaţiunile noastre cu puterile străine sunt foarte bune !>: Acest respuns însemnează pe româneşte curat: «Treanca-Fleanca» adica a vorbi fara a spune nimic, cum zicea deuna-zi ţârcovnicul d-lul Populeanu. Dar d. Cociaş nu e om politic: atunci pentru ce naiba a adoptat acest limbagio ? D. D. Sturza, când ti amintea mal de una-zi d. Maiorescu ca pe la 1875 purta numele de baron Hahn, nu găseşte alt-ceva de respuns de cât: «El! de geaba credeţi ca o să veniţi la putere 1» Iar Treanca-Fleanca, iar a vorbi fără spune nimic. Dar d. Cociaş nu ştie nemţeşte, n a fost corespondentul nici unul ziar strein atunci pentru ce naiba a adoptat acest lim hagiu ? Am fost dar cu drept cuvânt surprins şi am voit să desleg enigma. Am resfoit cărţi sciinţifice, am citit zi şi noapte, am alergat Iad. Hajdeo om competent în cunoştinţa limbelor, m’am adresat şi la d. V. Urechia, şi la d. Tocilescu, nici unul n’a fost in stare să mă faca să înţeleg ce limba a vorbit d. Cociaş, cum a putut vorbi fara să spue nimic, şi pentru ce ? Era să comunic faptul învăţatului Hum-bold, dar am aflat că a murit de a-proape două-zecl şi şease de ani, şi că prin urmare nu mal poate comunica decât cu tovărăşii săj din iud sau paradis. Era cât pe aci să mă împuşc de ciuda, când pentru fericirea mea am dat peste o cărticică cu zi-cătorl româneşti în care am găsit deslegarea enigmei. Zicătoarea care 'ml a atras privirea şi concentrat băgarea de seamă este cea următoare : Limba boului e mare, dar nu poate să vorbească ! El ! să vede că de aceia, d. Cociaş a vorbit fără să spue nimic ! M’am pliroforisit 1 HI ax, oale, se începe desbaterile procesului. D. Preşedinte dă cuvîntul părţel civile. DESBATERILt Cestiune prealabila. In privinţa aceasta, d. I. Laborari cere se depue nişte conclusium înaintea curţel. D-sa cere ca partea civilă, fiind dat modul tn care s’a făcut cererea, să se mărginească a vorbi numai de Stoica, autorii intelectuali ne având nimic a face cu ceia ce i s’a întâmplat d-luî Ro-bescu. D. Cantili. spune că asupra punctului acesta sunt două teorii care se pot foarte bine susţine. Dar fiind dat spiritul hotărârei camerei de punere sub acusare, nu se poate limita discuţiu-nea părţel civile numai la Stoica A-lexandrescu. I). Procuror Cociaş. ia conclusiunl tinzând ca partea civilă să stea In instanţă şi să discute culpabilitatea tutor acusaţilor. D. I. Lahovari, zice că nu trebue fă-cuteiipotese.ci că apărarea se află în faţa unui dispositiv precis, care consideră că agenţii provocatori n’au fost tn co-relaţiune de căt tn cea ce priveşte pe d. I. Brătianu. D. P. Grădifteanu, zice că cestiunea nu se putea ridica înainte de ascultarea martorilor, căci nu se putea şti dinainte dacă întrebarea ce se va adresa martorilor priveşte pe Stoica sad pa cel-l’alţl. Şedinţa se suspendă şi Curtea deliberează. Dupe ce a deliberat Curtea, şedinţa se redeschide. Curtea asupra cererel apărârel, o acceptă şi limitează rolul părţel civile nun a! la ceea ce priveşte pe Stoica Alexandrescu. D. ( autiii declara ca partea civila se de sista. Curtea ia aet. Ce este Pompilie St&nescu ? Ei este în legături slrînse cu Oro-j venii şi câţi-va martori declară că mer- igea pe la Orovenii. Pompilie Stănescu erea destinat să dea el cu revolverul; dar pe urmă s’au . gândit acusalil că prea erau legături j multe între dânşii şi Pompilie ; atunci ' s'aO adresat la Stoica ! In timpul detenţiunii, primul procu-| ror fiind chemat de un anume Nicolae Petrescu, pentru^destainuirl, s'a dus la j Penitenciar. Acest N Petrescu a declarat că în-i tr’o conversaţie ce a avut cu Potnpi-j liu Stănescu cu care şedea în aceiaşi cameră,Pompiliul’a zis: nu stricăm noi I dacă faptul n’a reuşit, strică Stoica \ care n’a ştiut sâ tragă. Acelaşi Petrescu a declarat judecătorului de instrucţie că «Orovenii sunt amestecaţi şi că a fost vorba de o poliţă.» Acesta e adevărul şi nu vă puteţi îndoi nici de judecătorul de instrucţie nici de directorul închisorii-, (murmur) Ca să se dovedească şi mal bine a-cest fapt, primul procuror se închide într'un dulap dintr'o cameră a directorului penitenciarului şi fiind aduşi a-co’o Pompilie Stănescu şi Oroveanu, aceştia crezându se singuri, Pompilie Stănescu a spus lui Oroveanu ca să nu se târnă căci nu e adevărat că a declarat lui N. Petrescu ce nu trebuia să zică. Atunci ese primul procuror din dulap şi constata ceea ce a zis Petrescu. «D-lor juraţi îmi reserv dreptul de replică, conchide d. Populeanu, până atunci vă zic gândiţi-vă bine ce faceţi. Do la d-voastr& atârnă să puneţi capăt unor asemenea crime. Daca credeţi ca prin asemenea crime trebuie sa se ajunga Ia pulere. osândiţi. In eas contrar aeliilali pe a-cusati. Rechizitoriul procurorului general terminat, curtea suspendă audienţa la 6 ore până la 8. DEPESI „HAl/AS” Londra, 3 Ianuarie. — Se crede în general ca d. Goschen a acceptat cancelari Eşichierului. «Times» afirma existenţa unei alianţe ruso-germane pe basa neutralităţii Rusiei în căzui unul resbel franco-ger-man şi neutralităţi Germaaieî în caşul unul resboiU austro-rus. CRONICA TREANCA-FLEANCA ! Sunt mal multe feluri de a vorbi ; şi mal multe limbi. Avem limba franţuzească, cea nemţeasca, cea engleza, românească, turceasca, grecească, italienească, sârbeasca, bulgăreasca şi nu ştio care încă. Pe urmă vine limba pasareasca, cea java neză şi limba muţilor care se vorbeşte cu degetele. Afară de aceasta din urmă limbă toate cele-l’alte se vorbesc cu o singur? limbă,care se găseşte tn gură, când oboseala saâ alte împrejurări nu oscotde un cot afară. CURTEA CU JURAŢI AFACEREA STOICA ALEMMM-BRATIA1 ŞEDINŢA DE LA 22 DECEMBRE (Urmare) Şedinţa se deschide la orele 2 şi 3/4. A-searâ dd. juraţi au cerut să asculte pe pe comisarul Torcărescu, din Rîmnic, la care acuzaţia renunţase. Torcărescu a fost chemat telegrafic şi e ascultat, ca informator. G. Torcărescu. Martorul zice că e în rivalitate cu Stoica de aproape un an. L’a găsit o dată furând doi pul de lup; şi l’a arestat; Stoica a reclamat contra lui. Acum 3 ani, martorul mânca la Stoica. I. Cunoşti pe Mâiţă Nikita ? R. Da. I. Are prăvălie ? R. Da; a deschis acum o prăvălie, mobilierul nu ştiu dacă trece peste o sută de lei. Un domn jurat. Ai fost intim cu Stoica ? R. Da. Când poliţia era în faţa, mâneam la el. Dar de trei ani nu mal am mâDcatacolo. I. Aî văzut pe d. Iosif Oroveanu pe la Stoica ? R. Nu. I. Ce idee al de Stoica ? R. Nu pot să zic : nu ştiU. /. Cum de Stoica a zis IntâiO că l’ai pus d-ta sâ comită atentatul de la 4 Septembre ? R. Poate că din cauza uiei ce avea pe mine. /. Apoi nu l’ai văzut de un an / R Stoica a căutat numai ca să ’şî răsbune pe mine. l.Cine a spus instrucţiunei căMăiţă Nikfta ştie ceva în alacerea de faţa. R. EU, m’am dus la Mâiţă să mă băr-i bieresc, şi el mi-a vorbit despre unul t d o d-nii Oroveni, şi m’a întrebat dacă o să scape. Depunerile martorilor fiind termi- Rechisitorul procurorului general D-sa spune că de la început s’a zis de jurnalele oposiţiel, ca s'a pus pasiune în această afacere de către a-cusaţie. Vede aci fruntea baroului din Bucureşti şi Taşl pe băncile apârârel. Cere de la juraţi sâ se desbrace de or-ce pasiune dupe cum au jurat. Şi d-sa declară că nu va face alt-ceva de cât să desfâşure ceea ce este în dosar, cum o înţelege d-sa, natural! In seara de 4 Septembre s'a răspân- î dit sgomotul despre atentat. Imediat procurorul s’a transportat la faţa lo- 1 cuiul. Când s’a comis crima nu 6e ştia j cine e Stoica, dar el îndată a zis. er-taţi-mă, m’a pus alţii, comisarul Torcărescu. Apoi In urmă declară ca l’a pus Ion Oroveanu şi Pompilie Stâ-nescu, şi a vorbit de o poliţă care ar ti avoud'o. . . . Dupe aceia Stoica reVÎBB asupra declaraţiunel sale şi face alta zicând că l’a pus deputatul Iosif Oroveanu. De când a venit Stoica în Bucureşti procurorul general se întreabă ce-a făcut aci şi daca a văzut pe cine-va. Stoica vine la 1 Septembre şi comite , faptul la 4 Septembre. De ce atâta în- , târziere?EI spune că nu s’a Întâlnit cu Iosif Oroveanu. Dar fiind cu Mus- , calul în grădina Episcopiei, îl pâră- i seşte şi vine după 15 minute, zicând că a fost la spitalul Colţel. Iu aceiaşi zi a fost la Iulian Oprescu; el era turburat, nerăbdător cere o dulceaţă de prune şi pieaca, Procurorul general îşi explica visita asta, prin un rendez-vous dat acolo ; Stoica însă zice că a fost să ’i ceara paralele pe care i le datora. Procurorul general zice că e în drept sâ crează că daca poliţele se aflaU la d. Iosef Oroveanu e că aceasta i le plătise. Exista legături, zice d sa între d. lo-sef Oroveauu şi Stoica, şi ele existau prin G. Protopopescu. Stoica însă In tot d auna în răspunsurile sale a zis că frate săQ nu e vinovat. Protopopescu a fost pe la Stoica tn dimineaţa când a plecat. Daca ar fi fost Protopopescu de bună credinţă s’ar fi ocupat să ştie unde s’a dus fratele săU Stoica, Protopopescu e cel care a mers la Stoica acasă şi a sustras poliţa din ladă. Martoru! Eraclie Petrescu o mărturiseşte. Dar ziceţi că judele de instrucţie şi eU procurorul gen. l’am pus pe Eracle Petrescu să mărturisească aşa. Noi nu suntem capabili de asemenea lucruri. Eracle Petrescu declară ca a mers cu Ion Oroveanu la gară acum doi ani, şi pe la gara trecea d. Ion Brătianu. In acea zi erea acolo şi Protopopescu. Alunei Eracle Petrescu a văzut imediat că Protopopescu are intenţiuuea d’a omorî pe primul ministru. Cine putea îndemna pe Protopopescu să comită aceasta crimă? Protopopescu este intim cu Orovenii adversari învierşunaţiaîd-lui Brătianu. Iosef Oroveanu merge din judeţ în judeţ se provoace întruniri publice. Iată legaturile între Stoica Alexandrescu şi Protopopescu şi între Protopopescu şi Orovenii. Procurorul general începe să faca politică. îVaveati zice el,de cât se restur-nati pe guvern prin căile legale căci trăim îutr'o tara constituţionala. AU început priam oare cu cuţitul apoi cu revolverul. Aeusatii citeau gazete care numai atzâtza la crime. Trecând de la Protopopescu la Ion Oroveanu, procurorul general îl arată ca pe un om foarte răU. El vroia moartea primului ministru, precum a spus’o tânărul Bozianu, şi el ştia ce erea să se facă. 73/4 ORE înaintea şedinţei Poliţia prin toate mijloacele stărue-şte pentru a nu permite accesul sale de cât cunoscuţilor săi. D’aci se nasc protestări, nemulţumiri, fel de fel de incidente. Gel cari pot forţa consemnul sunt foarte puţini. Până acolo merg lucrurile în cât chiar d. G. Vernescu, Decan al baroului, apărătorul acusaţilor, este oprit d’a intra în sală. I) sa în zadar îşi declină numele şi spune că e apărători soldatul postai la uşă nu vrea să ştie şi îl isbeşte cu patul puscel în obraz. Imediat ce aceasta se află, indignarea . e generală în sală, şi d. P. Grădişteanu împreună cu cel-l'alţi apărători pre-seuţt reclamă d-lul prim-procuror. Acesta referă caşul d-lul major Gher-ghel care se afla în sală, şi un ofiţer de g^aâarmi «sie delegat pentru a. constata faptul. * * *■ D. Dumitru Brătianu vine dintre cel d’ântâiU şi ia loc în incintă. Presenţa d-sale face mare impresia în sală. 83/4 ORE Şedinţa se redeschide. D. Preşedinte întreabă cum ’şî au împărţit apărarea avocaţii apârârel şi câţi din dumnealor vor să vorbească. D. Vernseu respunde că ordinea apârârel e regulată. Fie-care a cusat are apărătorul săU deosebit. D. Preşedinte dă cuvântul întâiG apărătorului lui Stoica Alexandrescu. PLEDOARIA D-Lll R0SS1E D sa conchide deci cerând juraţilor circumstanţele atenuante. D. Bosie a vorbit în total 15 minute. PLEDOARII ll-UI CRItlSEMiHI Ca apărător al lui Iordache Tână-sescu (Muscalul) nu am venit aci pentru a pune cestiunea pe tărâmul înveninat pe care s’a pus ministerul public, şi dacâne-am fi pus pe acest tărâm am fi discutat cu procurorul general cu fruntea sus. Dar nu pentru aceasta am venit aci, ci numai pentru a face lumina în a-ceastă afacere. Avem de luptat în contra a doi acu- satori. Avem a ne apăra tn contra d-lul procuror general şi ţa contra lui Stoica Alexandrescu,autorul unui îndoit atentat în contra primului ministru şi In contra celor l’alţl acusaţl pe care în mod infam ’l-a acusat. Ministerul public a vorbit de complici, de umbre care ar fi tn dosul lu Stoica Alexandrescu pe care viitorul ni le vadescoperi. Acele umbre, sunt umbrele celor l’alţl cinci acusaţl, care, temeţi-vă să nu se scoale în contra voastră, şi să vie să vă tulbure. Tot raţionamentul procurorului a fost acesta : Nu este cu putinţa să fie un singur acusat. Cum! Să atentează la viaţa Cancelarului, şi să fie numai un Stoica Alexandaescu autorul acelei crime? Aceasta nu se poate. Trebue sâ fie şi alţii. D. Chrisenghy arată toate contradicţiile lui Stoica Alexandrescu. Mal întâiu declară că comisarul Torcărescu l’a îndemnat sâ comită crim ; pe urmă denunţă pe Ion Oroveanu şi pe Pompilie Stănescu, pe urma pe lo-sif Oroveanu. Apoi acelaş Stoica Afe-xandrescu neagă toate mărturisirile sale. Pe urmă însă, dupe multe torture, declara iar că Iosif Oroveanu l’a îndemnat să comită crima. Stoica a acusat când pe unul când pe altul, din cei cinci acusaţl, dar nici o data nu’I-a acusat de o dată pe toţi. acusaţl. Pe toţi cei cinci li vedem pe banca acusârei, numai pe uuul nu ’1 vedem, numai pe comisarul Torcărescu nu ’l văd. Nici ca martor nu 1’aU citat. Şi a trebuit ca unul din d-voastră, d-lor juraţi, să ceară să vadă pe acel comisar, ca sâ zărim măcar figura lui. Trebuiau complici cu or-ce preţ, şi s’uG ales aceşti complicî dupe plac. Ast-fel s’a ales şi Muscalu. Admiţând chiar că tot ce a zis procurorul ar fi adeverat, nu este cu putinţa sâ se admită culpabilitatea sa în atentatul de la "4 Septembre. Muscalu aflând de planul lui Stoica, crezând că pentru esecutarea acestui plan trebue sâ aibă multe parale, a venit cu el să ’I arete pe d. Brătianu,, pe care ’1 cunoştea, cu scop de a"I fura acele parale. El a venit în Bucureşti, dar nu el ci un sergent de oraş, a arătat pe d. Brătianu lui Stoica Alexandrescu. D-lor juraţi, aveţi să răspundeţi la această întrebare: Este adevărat că Muscalul a ajutat pe Stoica la săvârşirea crimei de la 4 Septembre? Ei bine, nu este adevărat aceasta. El n’a luat absolut nici o parte la săvârşirea crimei. Şi un martor a venit aci de a declarat, că Muscalul a la Râmnic, înainte de săvârşirea crimei, că el vine în Bucureşti numai pentru a lua acele parale de la Stoica şi a adâogat categoric, ca pentru nimic în lume nuva ajuta pe Stoica în executarea pla-nulut săU. Sfârşind d. Chrisenghy cere un verdict de achitare. Apărătorul lui Stoica Alexandrescu începe prin a zice, că a esitat să primească sarcina impusă ex oficio, d’a apăra pe acest autor material al unul ateulat odios comis în persoana eminentului om de stat care conduce destinele acestei ţâri. D sa declară că va pleda pentru a obţine indulgenţa juraţilor, adică cir-j cumstanţe uşurătoare. Stoica Alec-sandrescu e un nenorocit dupe părerea sa. Pentru a demonstra aceasta, îl face biografia. Reaminteşte ci Stoica ’şl-a servit ţara ca militar fără a fi pedepsit vre odatfi. Că a căpătat pe câmpul de bătae decoraţii române şi ruse şi gradul de sergent. Eşind din armată, Stoica a început să facă comerţ; a fost însă nenorocit şi a făcut faliment. Ajutat Insă de frate-său, Stoica a reînceput în urma din nou a face negoţ la Rîmnic. D. Bosie se întreabă daca din exaltaţie mintala, Stoica ’şî-a închipuit a vedea în d. I. C. Bratianu un sugrumător al ţârei un Împilător al el şi s’a hotartt a’l ucide pentru a scăpa ţara de dânsul, saU daca a cedat unei bolnăvicioase dorinţe de celebritate voind a călca pe urmele vechilor haiduci şi a venit se comită această odioasă crimă pentru ca să şl facă un nume ? Nu, zice d. Bosie, eu sunt convins că Stoica a fost pus de alţii se comită această crimă. Stoica nu e nebun, el n’avea nici un motiv d’a urî pe Ion Brătianu, Stoica e un nenorocit care n’aşteaptâ achitarea. El ştie că nimeni nu’l poate scăpa dar speră în indulgenţa juraţilor; căci na făcut din capul Iul crima cei se impută, ci numai Împins de alţii. D. Bosie face apoi o lungă digresiune contra ziarelor oposiţiel care suresci-teazâ spiritele mulţime!. Sfârşeşte zicând: «,Stoica Alexan-«drescu ni a autorisat să spui înaintea «d-voastră că toată nenorocirea iui i se atrage de la d. iosif Oroveanu». El singur n’a putut face asemenea crimă din capul săU, fără să fie pus la cale dt alţii, repeta d. Bosie. 93/4 ORE i’LEDOAREA U-LU PALADI Apărătorul cl-luiG. Protopopescu «Nu cred, zice d-sa,—că a fost proces «în care misiunea juratului să fie mal «mare dar în acelaş timp mai uşoară 1 «Nu cred că a fost proces în care «verdictul juraţilor să aibă a şterge nu «uumalînvinovăţirea adusă acusaţilor, «dar încă o învinovăţire generala însi-«nuală contra tutulor adversarilor u-«nul guvern.» După acest preambul onor. apărător arată că din întregul dosar nu reese de cât întuneric şi iar întuneric. Dar în urma cercetârel amănunţită a acestui dosar, un magistrat, preşedintele Camerei de punere sub acusare a declarat că nu găseşte probe contra pretinşilor complici ai lui Stoica Alec-saudruscu. Aceasta e un fapt foarte important. Părerea acestui înalt magistrat este o rază de lumină în îutunericimea dosarului şi este o fericire că s’a găsit în această ţară, pentru onoarea el..... — Preşedintele. Vă chem la ordine d-le Paladi. Respectaţi opinia majori-tâţel Camerei de punere sub acusare, care este tot atât de respectabilă ca 0-pinia preşedintelui său. — D. Paladi. Am vrut să zic dom nilor că e o fericire şi o onoare pentru ţara noastră că într’ensa nu există a-sasinatul politic. Iu ţara Românească, pentru onoarea el, partidele politice n’aU ajuns la aceste nenorocite deprinderi. Dar lăsând dosarul d’oparte şi ţinând seama de probele produse înaintea juraţilor, prin martori şi acusaţiune, ce găsim ? Vorbe ! Vorbe 1 şi numai vorbe I C bazăe într'adevăr se poate pune pe declaraţiunile vecinie schimbătoare ale Iul Stoica ? O singură dată Stoica s’a găsit lntr’o stare sufletească d’acelea In cât adevărul a ţîşnit din inima sa, www.dacoromanica.ro EPOCA — 24 DECEMBRE 3 VBE PUBLICITATEA ZIARULUI ,,EP0CA“ Tiraftîu 6.000 de foi ANUNCIURI SI RECLAME ' Anunciuri pe pagina IV, linia I 30 bani Anunciari şi reclame pe pagina i III linia 2 lei. Acea a fost Ia 6 Septembre, când pentru prima oară a fost confruntat cu Iosif Oroveanu, şi când acesta l a conjurat, cu lacrămile In ochi, sâ spue adevărul. AthncT Stoica a spus lămurit. «Ce am declarat până acum a fost «minciuni / «Adevărul,e că eu, eh singur, am co-«mis faptull Dacă am spus alt-fel, dacă «te-am spus pe dumneata, d-le Oro-«vene, este din causa usiurlmelor ce «am suferit....» In această declaraţie Stoica persistă de laO Septembre până la 9 Octombre şi d. Procuror General, In actul de a-cusare, vorbind d'acel interval, zice un moment. D. Paladi, analiseaza, figura rece şi ca marmora de neschimbătoare a lui Stoica pe care a observat In timp de 6 zile de când durează procesul. Pare că acest om ne zice ; «N’am ce face. Atâta văspui, fiind-că atâta trebue să spui!» Intr’adevăr, Stoica ştie că va fi con-demnat şi că va avea aste în închisoare, şi vorbeşte cum i s’a zis să vorbească, ca să ’şi facă posiţia sa mal bună In închisoare. Examinând eşafodagiul creat de a-cusaţie. D. Paladi se Întreabă : Cum? Eacă un frate Protopopescu, care a dat dovezi că e un bun frate pentru Stoica, care ia făcut bine, care l’a scăpat de la faliment, şi acest frate vine, aşa, de oferă lui Iosif Oroveanu pe fratele săh ca agent de executare a unei crime care atrage în urma el pedeapsa muncel silnice? 1 Dar admiţând că Protopopescu a fost un frate monstruos care a sacrificat pe Stoica la scopurile infernale ale lui Iosif Oroveanu, ia să vedem care sunt promisiunile, care e târgul prin care l’a putut decide? Ni se vorbeşte de o Închipuită poliţă de 5000 lei. Apoi este admisibil ca pentru o poliţă să se fi decis Stoica r Dar poliţa remânea In oUutuţu. Uteol. pe ciulii el ştia că va merge de sigur la ocnft. Ce socoteala ar fi fost aceasta? Vedem însă pe Stoica cumpărând revolverul pe datorie. 11 vedem la Bucureşti mâncând cu Mus-salu la o cârciumă şi plătind prânzul 90 bani. Apoi s’a mal pomenit vre-o dată om plătit să omoare care să n’aibă cel puţin la dânsul un acompt de cheltuială? Dar ca să convingă pe Stoica şi să’l decidă a comite crima, se zice că a fost la dânsul Iosif Oroveanu, să îi vorbească : Stoica zice aceasta. El pretinde că a venit o singură dată şi a stat o oră şi jumătate la deusul acasă. Mare convingător trebue să fie Iosif Oroveanu că în aşa scurt timp să convingă pe <5ine-va să facă o crimă aşa de oribilă. Dintr’un om onest, In o oră şi jumătate să poată face cine-va un criminal, mi se pare un mare miracol! Dar martorul acusaţil, Maiţâ bărbierul, zice că a văzut pe losef Oroveanu intrând de trei ori d’a rândul la Stoica Alexandrescu. Să 11 credem ? Stoica el însuşi, spune că Măiţă minte! El Stoica, care acusa pe losef Oroveanu, declară că Măiţă e martor mincinos ! Puteţi să vă pângăriţi conştiinţa punând vre-o basă pe zisele lui Maită, căruia, d’altmintrelea chiar instrucţia e silită a’I da desmiuţire ? Aduceţi-vă aminte de depunerile martorului Stă-nescu I Ne acusă d. procuror general ca am fi de meserie conspiratori, că încă de la 1882 am format planul d’a ucide pe d. I. C. Brătianu ! Stranie acusaţie în-. tr’adevăr. Dar pe cine se reazâmă această acuzaţie r pe martorul Heraclie Petrescu, pe acel actor gazetar ce aţi putut vedea jucând drama sa plină de intrigi înaintea d-voastră ! Vă aduceţi aminte de densul şin’aţi uitat onoarea ce a resimţit de minciunile sale, cel l'alt martor, confruntat cu el, onorabilul d. Pecetescu. D. Paladi trece în vedere acele puţine, dar ridicole insinuări ce s’aduce, în lipsa de or ce probă, în contra lui Protopopescu. Nimic nu există în,contra sa. Toate insinuările ahcazutîn faţa ex-plicaţiunilor tutulor martorilor. Trece apoi la acea parte a actului de acusare în care d. Procuror general a Crezut de cuviinţă a arunca oprobriul asupra lui losef Oroveanu, fiind că a fost, In copilăria sa, băiat de prăvălie. Ei şi 1 e ruşine d-lor ca să fie cine-va băiat de prăvălie ?1 Cum! Dupe ce acest om a luptat suind treaptă cu treaptă scara socială, Şi prin munca şi meritul sâh a ajuns sus, vine d. Procuror General şi TI zice: eşti nedemni eşti criminal, aveai în tine germenile crimei, căci al fost băiat de prăvălie Apoi câţi din noi, câţi din d-voastră n’a început aşa ?! Este un merit, mi se pare mie, şi o dovadă morală chiar în favoarea acusatului, această Înălţare până la demnitatea de deputat când numai onestitâţel şi muncel sale a-ceaţstâ înălţare e datorită. * 9 » — Preşedintele, întrerupe pe d. Paladi reamintinduf că d-sa apără pe G. Protopopescu ear nu pe Iosif Oroveanu. -- D. Paladi, răspunde că apărările acusaţilor să leagă între dânselo şi în unele părţi chiar se confundă, d’acea cere voe a continua tot ast-fei. D. Yerneseii, declară că avocaţii a-părărei n’ah venit să se producă făcând paradă de vorbă, ci pentru a apăra cum vor putea mai bine pe nenorociţii acusaţl. D’acea când el vor crede că această datorie şi ah îndeplinit-o în mod complect fie vorbind toţi unii dupe alţii, fie vorbind numai câţî-va din el, nu vor obosi cu discursuri inutile pe onor. Curte şi pe d-nii Juraţi. D. Preşedinte, explică că d:sa n’a înţeles a opri pe d. Paladi d'a vorbi despre Iosif Oroveanu, dar că i se pă^ ruse de la Început că alt-fel se regulase modul apărăreî. D-sa însă n’are nici o obiecţie de făcut, şi roagă pe d. Paladi să continue. D. Paladi făcând analisa raţionamentului din actul de acusare şi cu drept cuvânt semirâ d-sa de straniile raţionamente ale d-lul procuror general, asemenea găseşte stranii întrebările ce d-sa a pus martorilor. Aşa s’a întrebat martorii dacă Protopopescu mergea la întruniri ? Dacă el citea ziare d’ale oposiţiel? «Ce are a face aceasta cu acusaţia de azi?/ «Apoi fiţi franci d-lor/ zice d-sa: «Dacă, întrunirile provoca lumea la «rele, dacă ziarele veninează opinia «publică, închideţi pe aceia cari vor-«besc în întruniri! închideţi pe ziarişti! «Ear nu vă legaţi d’aceia cari merg la «tntrunirî şi citesc ziare.» Dar Oroveanu mergea în districte trimis de d. D. Brătianu şi Kogălni-ceanu, să organiseze comitetele partidului liberal. Şi aceasta i se impută ca o crimă / E monstruos şi ridicol. Aceasta e o adevărata inchisiţie. * ¥ * D. Paladi lntr’o perioada admirabilă, în care străluceşte, In toată splendoarea, frumosul său talent oratoric, reaminteşte juraţilor sfânta datorie care le incumbă ca judecători. Noi apărarea precum şi d-lor a-cusaţil suntem fii pământului, d-voastră sunteţi fii cerului! Judecaţine şi pe unii şi pe alţii, ertaţi-ne exagera-ţinuite ce ne-ar putea scăpa şi unora şi altora, şi n'aveţl în minte de cât singura grije d'a nu condemna nişte oimenl inocenţi ! (Impresie profunda In întreaga asistenţa.) D. Paladi foarte emoţionat roagă pe d. Preşedinte să suspende pentru cinci minute şedinţa. Preşedintele consimte. Sunt 11 ore 1/4. * ¥ ¥ La 11 1/2 se reîncepe şedinţa. D. Paladi continuă. D-sa se îutreabă cum s’a comis a-ceastă crimă ? Cum Stoica a conce-put’o ? Dosarul şi instrucţia orală l’a convins pe d-sa că singur Stoica a conceput, precum şi singur a executat crima. Stoica Alexandrescu este un om curios. In trecutul s<3h are mai multe fapte care ne dă dreptul să ne mirăm şi să ne întrebam ce fel de om este Stoica ? Apoi pe un asemenea om l’ar fi trimis oameni serioşi ca Orovenil daca aceştia ar fi complotat Intr’adevăr o crimă ? Dar ni să zice de acusaţl că s’a avut în vedere această stare mintală a lui Stoica şi oâ conspiratorii iau dat un &-jutor în....Tanase Muscalu 1 1 Curioasa alegere 1 Cine e muscalu ? II vedeţi : El e omul care mergea să caute comori pe la Kusciuk. Tănase Muscalu e omul căruia abia se destâi-uueşte Stoica, şi el, merge de spune aceasta lui Pestriţu. Pe mâinele unor asemeni oameni şi ar fi dat capul nişte adevăraţi conspiratori? E ridicol să se susţie una ca aceasta. Martorii cari ne-au dat relaţii despre Stoica ne spunea că el citea nu numai ziare dar încă romanţurl Haiduceşti. Apoi un fapt care m’a pus pe gloduri, zice d. Paladi, eşle mărturia acc-iul legator de cadre care ne-a spus că Stoica ia pretins ca d'asupra tabloului fotografiilor deputaţilor, să îi puie portretul său. ... Curios lucru ! Dar acele rînduri cari le-a scris Stoica'la 14 August pe carnetul său ? ? Că td scrie el la acea dată. ....Azi m’am gândit la planul meu, am scos un mare oftat, şi mi-a dat tăier ămilc. Ce însemnează ? Eu vă declar Că văz în aceste rlndurl mărturisirea serioasă a crimei sale ! (Mişcare) D. Paladi dovedeşte că Stoica în timpul cât s’a aflat In Bucureşti n’a putut să seîntâlnească cu losef Oroveanu. Toate insinuările acusaţiei nu se pot un moment lua în serios. Iu zadar s’a casnit Poliţia să cer ceteze pas cu pas demersurile unuia şi a altuia, n’a putut descoperi cea ce n’a existat. De ce n’a voit Parchetul să vază în această afacere cea ce era realitate ? Siarea de zăpăceala de smintenie a Iul Stoica nu explică oare în destul crima sa ?! Apoi mal e şi o altă circumstanţă : Stoica e- un nenorocit infectat, de sifilis, aceasia teribilă boală, — o ştiţi—. produce câte o dată desordine cerebrale, şi câte o dată chiar nebunie. Fără a fi ajuns în această ultima fasa a boalei, apoi nu sunt destule probe ca să vedeţi că omul acesta n’a fost cu minţile întregi ? Şi în alte ţări asemenea oameni ah comis asemenea atentate. Unul la Berlin a aruncat cu piatră în ferestrele Palatului, altul la Paris a tras în ministrul Freycinet cu revolverul. S’a gândit cine-va în acele ţâri să acuze opo-siţia ? Nu d-lor! acolo sunt oameni serioşi şi conştiincioşi. Şi s’ar fi găsit şi p’aco’o — daca s’ar fi cautut — martori ca actorul Ieraclie Petrescu, ca Herşcu Tobos, ca Măiţă, şi ca condemnatul Nae Petrescu. D. Paladi îşi reaminteşte curioasele mărturisiri ale acestui din urmă. Intrând în amănuntele acestei deposi-ţiuni şi sdrenţuind’o în întregul săh, d-sa sflrşeşte ztcând val de societatea în care s’ar admite mărturiile con-demnaţilor contra oamenilor oneşti. Daca s’ar admite o asemenea nenorocita procedare, n’ar fi un singur om îti ţara Românească ori cât de o-nest, ori cât de venerabil, contra căruia n’am putea găsi în ocne şi temniţe martori gata a îi înegri în modul cel mai cumplit. v Apoi d-sa face istoricul acelei sărmane născociri a dulapului. D sa explica scena. Arată cât de copilăroasă a fost această înscenare şi mijloacele de care s’a servit Parchetul. Pe asemenea ridicole baze se acuză oamenii oneşti, sCimaţl de toţi,părinţii de familie cari dacă s’ar fi judecat în Rîmnic, oraşul lor, s’ar (i ridicat toţi concetăţenii lor şi ar fi proclamat în-tr'o singură voce inoceoţa lor. Aci el sunt străini în Bucureşti, dar lotuşi aţi putut afla despre reputaţiu-nea lor de la diferitele persoane care s’ah succedat ca martori. D. Paladi sflrşeşte pUdoaria sa magistrală, — din care auitram putut să vă dăm o incomplectă idee, printr’o peroraţie de un efect sdrobitor pentru acusaţie, şi foarte mişcătoare pentru juraţi şi public. Este 12 1/2 trecute, d. I. Laho-vari cere amânarea pe mâine din causa orei înaintate. Preşedintele Gurţel suspendă şedinţa pînă mâine la orele 11. ŞEDINŢA DE LA 23 DECEMBRE D. judecător Lara fiind bolnav, vine cu o oră întârziere, în căt şedinţa se deschide tocmai la 12 ore. Preşedintele dă cuvântul d-lul Ion Lahovary, apărătorul Iul Ion Oroveanu. PLEDOARIA D-LUII. LAHOVARY D-lor juraţi, rare ori datoria care o exercitaţi, a presintat un caracter aşa de grav, ca In caşul de faţă. Sunt 5 acusaţl cu familie, cu copil, şi 1‘roourorui vC aloc, daţ. uc vinţtt, liber- tatea, onoarea acestor oameni. D-voastră trebue să întrebaţi pe procuror: ca să-ţi dăm ce ne ceri d-ta, ce ne dai, ce dovezi ne aduci 1 Procurorul răspunde : Am pe cutare sau cutare martori falşi or fără credit, am presumpţiunl am şi marele necunoscut care planează d’asupra acestei afaceri, şi cu acestea vă rog să-mi daţi pe aceşti acusaţl. După ce v’am amintit în câte-va cuvinte tesa procurorului; acum voi pune faţa în faţă sistema apărării şi sistema acusăril; d-voastră veţi judeca. D. procuror general s’a întrebat de ce ne-am sculat noi toţi ca să apăram pe Oroveanu. Gând s’a săvlrşit atentatul lui Pietraru nici unul din noi nu s’a sculai, câci se adusese Înaintea juraţilor numai adevăraţii culpabili. Astăzi am venit cu toţii să apărăm pe Orovenil, fliud. ca am văzut aci nişte nevinovaţi şi am zărit un pericol social. îndată ce Stoica şi-a săvlrşit crima, erea natural ca justiţia să se întrebe dacă erea cine-va în dosul lui Stoica. Procurorul general a venit cu ideea preconcepută că Stoica n’a putut face singur crima de la 4 Septembre. Zice aceasta? Nu s’a văzut alte caşuri identice în ţări unde fierb pasiunile politice ? Dar mai Întâi la noi Pietraru ? Nu s’a dovedit că el a săvlrşit crima sa neîm-pius de nimeni. In 1820, un om înjunghie pe ducele de Berry, moştenitorul tronului. Parchetul frances cea mai perfectă justiţie ce poate exista, cercetează, şi descoperă că autorul este un curelar, Luuvel, care a lovit în ducele de Berry ca să o-moare dinaspa Burbonitor. La 1835 Ludovic Filip trecând călare pe Bulevard, nişte bombe cad dintr’o fereastră şi vre-o 18 oameni sunt omo-rlţi 1 Imediat s’a zis că 'partidul republican a săvârşit această crimă. Se face instrucţia şi să descoperă că autorul principal Fieschi un cioban a urzit atentatul, având de complicie un băcan şi un lampist. Dar atunci ni se va zice că gazetele oposiţiuneî au impins prin violenţele lor pe oameni ca Stoica la crime. Dar admiţând că ar fi violenţe, violenţe sunt dintr’o parte şi dintr’alia şi cred că ah fost mal multe din partea adversarilor noâtri, fie când ereau în oposiţie fie când sunt la putere, căci a ’ţi văzut ce scria mal de-una-zi Trompeta Bucureştiior care Îndemna pe cetăţeni să spargă capetele miserabililor. Miserabilif suntem noi, cel din oposiţie. Aici d. I. Lahovary face apel la chiar d. procuror genera! Populeanu, care erea prim procuror sub guvernul conservator .‘ nu erea iral violent tonul presei oposiţioniste de pe vremea aceia ? D. Populeanu îngălbineşte. Fie care face politică cum ştie, ur- mează d. Lahovary unul se plânge că caracterele au scăzut ca li bertatea e con-fiscatâ. Stoica să plânge că nu mal are ce se bea. Instrucţia şi martorii ne arată pe Stoica acusând pe d. Brătianu câ vrea să scumpească licenţele şi n’o se mai poate să bea. Âltă-dată ăl vedem comandând un tabloh multicolor înfăţişând Jpro-clamarea Regatului şi lipind d’asupra portretul săh. Intr’altftzi, el scrie pe carnetul săh, şi acest carnet s’a găsit. Şezând la masă m’am gândit la un lucru mare şi oftând ’ml a venit chiar lacrămile în ochi. Dacă în complot erau oameni inteligenţi, este admisibil ca să hotărască să meargă în Bucureşti cu o petiţie,putând să ’şî închipuiască că Regele or primul ministru are să ’l primească. Vedeţi că crima a fost urzita de oameni inculţi. Daca erau oameni deştepţi în com-plit, n’ar fi trimes să omoare pe Brătianu, având busunarele pline cu acte stabilind identitatea sa. Oameni inteli-ganţl l’ar fi trimes cu lozinca d’a zice că e din Ploeştl or Severin, şi până să stabilea identitatea complicii aveah timp d’a risipi toate probele. Dar procurorul zice: De ce a spus Stoica Îndată dupe atentat: «Ertaţi-mă, nu sunt eh vinovat!» Aceasta nu este exact, el a spus : Ertaţi-mă, nu mă o-morâţî» Aceasta o deciară sergentul de oraş care l’a arestat.Şi aceasta e coroborat de d. I. Brătianu. Pe urmă, ah început mărturisirile, contradicţiunile sale. Dar nu se va zice : De ce pc urmă a zis Stoica Alesandrescu, că a fost pus de alţii ? — Fiind că a fost bătut şi maltratat. Fireşte că e greh d’a dovedi misterele ce se petrec în beciurile poliţieneşti. Totuşi avem dovezi care arunca puţină lumină asupra întunericului a-cestel afaceri. D. Robescu a mărturit câl’a bătut. D. Leca a declarat că a mal fost bătut şi trântit la pământ de un jandarm la casarmă. El singur a declarat că a fost bătut, iar pe urmă. fără a şti cum şi pentru ce a tăgăduit ceia ce mărturisise. Apoi aţi văzut aci un om care fiind la poliţie a declarat că a auzit într’o cameră alături ca să bătea un om care se văita. Şi acelui om 3’a zis cft se bâ-tea Stoica Alexandrescu. Un legiuitor a zis, pe când exista casna, că nu trebue să se creadă tot ce mărturiseşte un acusat, căci casna face multe să se zică. Ei bine casna s'a desfiinţat ? dar a rămas bătaia, dar între casne şi bătaia e o strânsa rubedenie. Cea d’ântâih acusaţie care s’a dus în contra lui Oroveanu, a fost a lui Po-pescu, primarul de la Râmnic, care e vrăjmaş personal al lui Ion Oroveanu. Un altul acusa iar pe Oroveanu, a-cela este Nâstase Dornescu, care a fost dat afara din slujbă de Oroveanu. Iată 0.00 Io 1 n vuuiuulu m&i'luriSU’i CU CoU'B inamicii Iul Oroveanu vreah să slrP vească pe vrăjmaşul lor. lalâ de unde a pornit denunţarea. Iată de unde a plecat acea săgeată înveninată care a străpuns inimile a cinci oameni cinstiţi. Prin aceste canale necurate ah a-juns la parchet acusaţiunile în contra celor cinci inculpaţi. Dar mal sunt acusaţiunile lui Stoica. Daca aceste acusaţiunl ah ajuns stâlpul şi temelia actului de acusaţie, a-tuncl ce caută aici Protopopescu, Ion Oroveanu pe care nuT acusă Stoica. Dar zice procurorul, luaţi cutare or cutare mărturie. Pricep ! E vorbă de losef Oroveanu, ascultaţi pe Stoica. E vorba de Protopopescu, auziţi pe martorul No. 1. E vorbă de Ion Oroveanu ; iată martorul No. 2. Vedeţi sunt martori pour tous Ies gouls. Las la o parte denunţările, şi viu la alta cestiune. Procurorul zice : iată o dovadă, Oroveanu a dat parale lui Stoica, ’l a dat o poliţă. Unde e poliţa ? Nu s’a găsit mal mult. Ghiar Stoica asupra declaraţiu-nea căruia se basează parchetul chiar Stoica declară pe urmă că îi s’a făgăduit numai o poliţă. Dar ar fi fost un om deştept destul de nebun pentru ca, iscălind o poliţă, să-şi iscălească propria sa condamna-ţiune ? Şi această poliţă să o dea unul om care nu-şi ascunde identitatea pe petiţia în care e scris numele său. Dar ziee.ţi : i s’a făgăduit parale e un asasin pe datorie ! II se fagadu eşte 15,000 de franci, şi nu îi se da, măcar ca să’şl plateasca revolverul. Ce să facacu banii, căci ştie ca va merge la puşcărie ? Cel puţin, până a nu comite crima, dacal’am vedea chefuind, trăind în desfătări. Dar îl vedeţi în Bucureşti mâncând la cârciuma, cu Muscalul, pe preţul de 95 de bani. Ah / dar, zice d-nu Procuror, Iosif Oroveanu era in Burureştî atunci/ — Şi ce ! Dacă el punea pe Stoica, venea el atunci în Bucureşti l S’a făcut cercetări, aceşti oameni nu s’au întâlnit un singur moment. Dar, zice d. Procuror, fiind ca Iosif Oroveanu n’a dovedit ca nu s’a întâlnit, tnmeteti-l la ocnă 1 — Cu ast-fel de raţionamente, se se deschizâ pentru el porţile ocnei ? Apoi atunci ’ml-e teamă şi pentru mine, şi să vă Hă teama şi pentru d-voastră. Şi’au dat rendez-vous la I. Oprescu, vi se zice Stoica a fost acolo. Serios e ca el să-şi fi datlntâlnirepentru aceasta într’un loc, unde d. Oroveanu, mergea în toate zilele şi era cunoscut. Lucrul e simplu, probat, neîndoios, e câ d. Iosif Oroveanu era în Bucureşti pentru predarea de oaz la d. Luther. In timpul şederel în Bucureşti, de dimineaţă până seara, e ocupat cu afaceri; la gară, la I. Oprescu pentru saci, la Boroş ca să plasese un băiat ucenic, Ia banca Prevederea. D'abia întors la Rîmnic, pleacă la Focşani; plăteşte orzul d-lul Mârgări-tescu, şi când se întoarce şi să culcă, şi sper să găsească odihna, e sculat din somn de procuror. Iată cum intră nenorocirea în casa 1 Şi de atunci, ce şir de suferinţe pentru el 1 Iată cum a fost el adus aci. Ah ! Ni s’a adus Maiţal El pute minciuna cât de colo. M’am cutremuret, când a venit G. Stănescu, şi ne-a spus cum judecătorul de instrucţie, a făcut constatarea, cum s’a pus agentul la uşa Iul Ekert, în loc să se pue la uşa Ini Stoica, şi cum el n’a vrut să iscălească procesul verbal de cât când s’a scris Intr’ănsul câ tnu se putea vede de loc. De nu era el, se putea să vi se aducă un proces verbal zicând că se poate vedea. Toţi cel l’alţl vecini spun că nici o dată n’au văzut pe Iosif Oroveanu la Stoica. Rămâne Stoica care a zis: m’^ pus Iosif Oroveanu. întreb pe d nu Procuror: Ce interes avea Iosif Oroveanu se omoare pe d. Brâtianu?Ah! Aci intervine acel necunoscut, acea umbră ! Domnilor, vorbesc cu durere dar am încredere în verdictul d voastră, căci nu cred ca pe aceste bănci să se găsească creştini, care pentru o bănnială, să facă ceea ce-1 cere d-nu procuror. Ge-i lipsea lui Oroveanu? Plecat de jos, a ajuns prin munca sa, sus, onorat, deputat. Capabili de ast-fel de fapte, sunt numai apc/pisiţii şi paraponisiţii ; care când e guvernul lor la putere se plimbă în birje şi mănâncă bine, ear când sunt îu oposiţie umbla cu coatele rupte. Dar ! lori Oroveanu ! Ah ! mal întâih e frate cil Iosif! Iată o probă! Apoi la Anvers, a zis că Brătianu trebue o-mortt. D. Bilcescu, a spus că a văzut o scrisoare din Anvers, către d. Brătianu. zicând că Ion Oroveanu e periculos. El a spus asta în Ianuarie, şi scrisoarea e din Maiu! Atunci d. E. Bozianuera arestat, era se fie judecat. Ttnărul Bosianu, Sarakitopolu, spun câ n’a dat nici o importanţă vorbei lui Ion Oroveanu, scăpată lntr’o discuţie vioiontă. Ştih că în Frarţa, unde am trăit fiind tînăr, un camarad ar fi lăsat să i se tae capul mat bine de cât se faca o declaraţie contra unul camarad al săh, ca să’l trimeată la ocnă. Mai fac un suprem apel la cuno-ştiinţa d-voastra, să nu intraţi acasa, în aceste zile de sărbători, putând macar avea în.inima d-voastra, îndoiala ca aţi putut condamna nişte nenorociţi. Veţi intra în camera de deliberare; acolo nimeni nu poate pătrunde, nici noi nici acusatorii, dar va fi cine-va, Judecătorul Suprem, şi temeţi-vă ca într’o zi să nu v ceara socoteala I • ¥ ¥ La 2 şi 1/2 ş dinţa se suspenda pentru cinci minute. Şedinţa se deschide la 3 ore fără 1/4. Un incident Unul din juraţi supleanţi, doctorul Ruican cere ca d-rul Suţu să examineze pe Stoica, ca se vază dacă el e or nebun or maniac. D. Veruescu cere asemenea ca să se facă cea-ce cer d-ni juraţi cu condiţia însă ca procesul se nu fie amânat.- Preşedintele acceptă aceasta şi zice câ imediat să va chema d-rul Suţu. Să dă cuvântul d-lul Vrâbiescu. In urma neînţelegerilor ivite la Cameră între d. I. G. Brătianu şi dd I. Câmpineanu şi Nacu, primul ministru şi a remis dimisia în manele regelui. Acesta însă a refuzat’o cu toate stăruinţele d-lul Ion Brătianu. # Erî în foierul teatrului naţional, d. Stoicescu ziceaîu gura mare cuvintele următoare : Sunt convins, câ Orov.enii sunt culpabili, mai mult încă, sunt convins că în dosul lor sunt alţi cincizeci de culpabili mai mari de cât dînşiî. Somăm pe iscusitul fost-apârător a! pârţei civile se denunţe pe unul din aceşti cinci-zeci de culpabili. # Numărul din lotăria Ateneului care a câştigat £5,000 fr. este proprietatea a două persoane. Unul e un lucrător la gara de Nord, cel-l’alt e un mic comerciant din Dealul Spi-; rei. Ambii au cumpărat numeral în tovărăşie. Până acum nu s’a prezentat nici unul din ei cu biletul. Se zice că acela care îl posedă nu voeşte a împărţi cu tovarăşul seu. Singura dovadă ce există pentru a proba tovărăşia este faptul că a-mândoi tovarăşi au semnat biletul. E probabil se nască un proces. • Ni se comunică o ştire tristă. Generalul Cantili venind de la Bacău la Focşani, a întîlnit la gara Adj ud pe medicul nevestei sale. Nu se ştie din ce cauză, generalul lovi cu sabia pe medicul şi ’i cauză răniri grave. www.dacoromanica.ro 4 EPOCA — 24 DECEMBRE waammmmmmmmtmmmmi CASSA DE SCHIMB JOANNIAN & NICOLESCU No. 33, Strada Lipscani, No. 33 Cursul pe ziua de 23 Decembre 1886 VALORI Cump. Vând. 5 0/0 Renta amortisabilâ. . . 5 0/0 » română perpetuă. 931/2 941/2 6 0/0 Oblig, do Stat (R'ur. conv.) 861/2 87 Impr. cu prime Bucur, (lei 20: 5 0/0 Impr. Munic. Emis. 1883 35 38 751/2 761/4 50 lei Oblig.Case! pens (1. 300) 210 215 5 0/0 Scrisuri funciare urbane 7 0/0» » » 84 841/2 6 0/0 » *» ■ 102 1021 li 10/0 » rurale » 87 871/2 7 0/0» » » 105 1051/2 Aur contra Argint sau bilete. 171/2 18 UN GRĂDINAR Apt în toate specialităţile Grădinarii atât Theoretice cât şi Practice, — de 21/2 ani exersează pro fes unea sa de Grâdinârie în România caută un loc până la 1 Februarie 1887. OrI-cine va fi amator a avea un Grădinar, este rugat a se adresa la: KarI EUig, Grădiar tn Rîmnicu-Vâlcea. PREglURI FOARTE REDUSE 1 | SDiGIRliL DEPOSIT AL ADEYER4TEL0R SOBE \ ţ M EIPIN GER-OFEN 1 cursala generală în Bucu 1^-H Fabrica pentru SOBE-MEIDIXGER H. H E I M, Viena-Dobling Se găseşte numai la su- H E I M ns; reştl, strada Lipscani No. ■ lângă Banca României. | PRIMUL ATELIER DE TEMPLARIE Js. EMANUEL I t ? No. t, Str. Luterana, No. t cotitul Stirbey-Voda Efectuiază orl-ce mobilă sculptată şi nesculptatâ pen-r u Saloane, ca-mere de culcare biurourl etc. SPECIALITATE DE LAMPEURI I Deposit de mobile cu preţuri escepţionale. Comandele se efectuează prompt după modele. CADOURI F> E N X Ft LJ ANUL. NOU Musiei de măsa de la 4 până la 10 cântece şi musicl de copil (manivelles) precum şi un mare asortiment de ARISTOANE SI CLARIPHONE care cântă peste 1,000 cântece după notele lor respective adică C&ntccc Antionnlc,Dansuri, sl Opere etc. Se află de vânzare ea gros si en detail cu preţurile fabricel. M. SCHIFFER Strada. Carol I, No. 2, etagiul de sus. ■MnannnHHi PRIMUL MAGASIN DE MÂNUŞI F. NOVAK FURNISORUL CURŢII REGALE — BUCUREŞTI — Cal. Viet. 74, vis-d-vis de Palatul Negai Mare asortiment de mânuşi de bărbaţi, dame şi copil. Recomand noul asortiment de mânuşi de piele de cal de Rusia. Singurul depositar pentru toată România. F. Xovak 74, Calea Victoriei, 74. M. WAGNER — CALEA VICTOR IE — MAGASIN do Qijouterie si Argrintar*ie Exposiţiune de Ceasornicărie pentru Codouri de Sărbători primeşte şi ori-ce comandă cu preţurile cele mai eftine. PUBLICITATEA ZIARULUI „EPOCA" N\ 3, «TRADA EPISCOPIEI, N°. 3 RENUMITUL MUSEU Autonomie Istoric Mecaulc al lut EDUAR BRAUN se va deschide In ziua de 25 Decembre cor. In edificiul Băilor Eforia Cu onoare face cunoscut onor. pu-blic c& în anul curent a pus laexpo-si^ie o maî mare colecţie de anato- mie de cât în cel-l-altl 5 ani expirau care n’are concurentă oînă în Dresent. ANUNCIU IMPORTANT Reooinanrl en cLeoseloire lVI;\cjazin\il N. BRAUNSTEIN No. SO Calea Victoriei, No. 50, vis-a-vu de Pasagiul Romdn CASA DE CONFIENTA Ffine asortat cu tot felul de Bijouterie de Aur şi Argint lucrate cu Briliante şi Diamante etc. Ceasornice de Aur,Argin* şi Nikel. Pandule DesceptătorI garantate pentru soliditatea* lor cu| preţuri reduse. Cred că onor public şi onor. mei clienţi mă vor visita spre a se convinge de adevăr. IV. B. Cadouri pentru Anul Nou de la 4 Ici. Singura Şcoala de mosica vocala si instrumentala in ţara, autorisata si aprobata de înaltul guvern a d-lui profesor ANTON KNEISEL BUCUREŞTI — No. 12, Calea Victoriei No. 12 — Aceasta şcoala tind prevăzută cu mai mulţi profesori se pot preda lectiuni de musica vocala si de or ce instrument pentru modesta suma. de 15 franci pe luna do la 1/13 Maiu va fi si un curs separat in (le-care Duminica duna ameaza pentru patru mâini trios quartele etc. la care nu se primesc de cât Elevii cei inaintati pentru acesta -IO fr. pe luna inscrierile se fac in toate zilele de la 8—9 a. m. si de la 3—8 după ameaza. AV I S LA. BRICIUL LI I NAPOLEON SALON SPECIAL DE TUNS, RAS SI FRESAT Acest'salon este aranjai cu totul din nofl şi foarte elegant. N. B. face abonamente a la carte cu patru A lei o carte cu 12 cupoane tot de odată vă recomand şi un mare asortiment de parfumerie, pudră Velatine, Gearmandrie, pastă, apă de lubin veritabile etc. ele. Sper că onor. public şi onor. mei cli-neţl mă vor onora cu prezenţa d-lor. Cu perfectă stimă St. lorgu Costandinescu No. Ui, Cal. Vie. No. Ui vis-d-vis dr ministerul; ftnancelor si domenie. M. SCHWARTZ OPTIC Strada Carol I No. 22 Ochelari cu sticlele cele mal fine, fabricaţi după indicaţiunile medicilor o-culiştl. Conserve de toate nuanţele pentru indulcirea luminel, asemenea şi tot felul de Barometre. Termometre şi grade medicale. Diferite mesurl metrice etc. cu preţuri foarte moderate. CUMPĂRAŢI CADOURILE DE SERBATORI LA DARMET Bucureşti,No. 5/ bis,—Calea Victoriei, — No. 5/ bis. Pentru că este Cassâ care vinde mărfurile cu preturile cele mat eftine având în vedere Superioritatea produselor sale. Este foarte uşor a se convinge cine-va vizitând magazinurile acestei Casse, a cărei reputaţiune n’are nevoe a fl discutată. ra g-ţ- (pr- fl-v- j-y- OL» {MP ,1b-- 'A i O MOARA DE VENZARE B AU DE INCAIRIAT in Terqovişte instalată cu toate accesoriele pentru fa-bricaţiune de griş şi de făină. Asemenea e de vânzare tot în acest oraş o casă nouă, solid construită cu 2 Etagiurî, conţinând 18 încăperi, coridoare, comodităţi, pivniţă mare boltită etc. Doritorii a se adresa proprietarului IOS1F KULLE in Târgovişte. & AVIS IMPORTANT Sub-semnata înfiinţând o fabrică de spălătorie de albituri precum : perdele, dante e, gulere şi manşete, mă grăbesc a avisa onor. public asigurăndu-1 depline mulţumire atât de bunul serviciu cât şi de preţuri moderate. Frederiea Ituef 10, Strada Regalâ, tO. CADOURI ALESE Tot muritorul, îşi procură, cu casiunea sărbătorilor, plăcerea de a oferi un cadofl, persoanelor iubite Iul; şi’l domină idea că acel cadofl, nu se va perde nici odată, ca şi afecţiunile sale I In ioc de-a da bani pe cutii cu bomboane, cari după ce afl fost deşertate dispar, ori cărţi elegante prin aurul de pe mărgini, ce adese nu se citesc, safl pe bijuterii, cari se vând, ori le fură slugile ele. etc. este maî nemerit dea oferi un frumos album cu arii vechi populare, ce sunt adunate, din toate ţările Române, acest cadofl, cu timpul va deveni, tot mal preţios pentru cine l’a primit, şi va lăsa prin raza cristalului săfl cele mai vil culori, amintindu-ne, prin cântec, de cel ce nu mal sunt! I Iată o sculă ce merită de a fi conservată de tot Românul. Voi. I. Balade, Colinde, Doine, Idyle, voce şi piano No. 1 arii. » II. Horele noastre piano 500 arii. » III. Jocuri de brâfl. — 250 arii » IV. Texturile de la voi. I. De vânzare la librăriile Socek, Greve’si altele. HAINE BĂRBĂTEŞTI, SI PENTRU COPII, PRECIU MODERAT CO ti < 5 ££ UJ rţ w — ( Ht/i I — M 3 “ s z o w « ^ K ir- S i= - o o *2 ăl £ 5 « ■? N ' < F fi g o 00 BAZAR D'ENGLITERA — BUCUREŞTI — Coltul Stradei Gabroveni si Şelari —3 _____________ _______ ________ public si clientelei noastre magasinul nostru, bine asortat cu tot felul de stofe modeme de comande mai cu seama pentru Sesonul de Iarna. Asemenea am primii un bogat asootimenl de haine confecţionate după Ultimul Jurnal. Comstume Sacot la Dernicre Mode, Redingote cu veste Diagonal, Jaquete cu Veste Chaviot, Partesiuri de Coachmen, Pantc-loni fantaisie, Veste Brocate si Piquet fantaisie. Asemenea avan si Costume de copii cele mai modeme si cu preciurile foarte con-venavile. De aceea rugam pe onorabilul public si clientela noastra, a ne onora cu Visilele d-lor, asigurd.nd.u-ve ca vor fi pc deplin satisfăcuţi. o o r H C r cn -7 yo o > CB 71 O < m S > s > O m 2 fi r M H n mm co IIAINE BĂRBĂTEŞTI, SI PENTRU COPII, PRECIU MODERAT O frumoasa Camera elegant mobilată în centru oraşului. A se adresa la redacţia ziarului Epoca. MARELE HOTEL DE PRUNCE - BUCUREŞTI — No. 5, CALEA VICTORIEI, No. 6. Cel mal marc şi elegant otel din Ţară, situat pe calea Victoriei în faţa Stradei Lipscani, din nou clădit, având patru faţade, ast-fel în cât toate ferestrele respdndesc in stradă. — Cu desăvârşire nou montat, după stilul cel mal modern, având restaurant şi cafenea foarte spacioasă, berile şi alte conforturi,—curăţenia cea mal exemplară.—Salon pentru soarelele, nunţi, banche-turl şi altele. — Toate lucrurile de consumaţia de prima calitate, preţurile moderate şi serviciul cel mal prompt. F>JHL HUGO ANTREPRENOR. PRGPiETARUL HOTELULUI HUCO DII BRAILi NU MAI ESTE DURERE DE DINTZI prin întrebuinţarea elexirului dentifric AL P.P. U.PĂRINŢI BENEDICT1NI din Manastirea SOULAC (Gironda, Francia) Don MANUELONNE, Prieur 2 MEDALII DE AUI1: Bruxella 1880, Londra 1884 cele ina» înalte recompense INVENTATA IN ANUL 1313 DE PAR. PIERRE BOUHSANB întrebuinţarea zilnică a Elexirulul dentri-fric al P. P. S- S. par Benedictinl, cu o dosă de câte-va picături în apă, previne şi vindicâ căreia dinţilor, pe care I albeşte, consolisân-du-I, forticând şi însănătoşind gingiile. CASA FOKOATA IN 1807 GENERAL SEGUIN RUE HUGUERIE, BORDEAUX Deposit la toate farmaciile, parfumeorl şi CoafeorI representante pentru România, Serbia şi Bulgaria, Agenţia Comercială Franceză (liii Găl ăti s Sucursălele ei. x -^// se găseşte I vânzare | r la d-ni farma-rcişti XV. Thu-N/ r? // rin8er Calea Vic-Wjş ^torii 126,Bruss Cal, fie. 26, Drogueria O-i'vessa 8 Str. Acad. 39, //y