ANUL II No. 321.
H UUUH LUI | I U IN C.
MANUSCRIPTELE AU SE IRAPOIAZA
15 BANI NUME R U L
ABONAMENTELE
ÎNCEP LA I SI 18 A FIE-CAREI LUNI 81 8E PLĂTESC TOT-D'AUNA ÎNAINTE
I\ BllCLiRESCIî La casa Administratiune I.M TAR A i Prin mandate poştale.
Pentru 1 an 40 lei, 6 luni 20 lei, 3 luni 10 Iei.
IU 8TREI\'ATATEi La toate ofliciele pos tale din Uniune, prin mandate poştale.
Pentru 1 an 50 lei, 6 luni 25 lei.
u v/ o • j i u ^i/Wj U UUUlUUA OOO

15 BANI NUMERUL
anunciurile
SE PRIMESC NUMAI LA ADMINISTRAT»
Annuciuri pe pag. IV, linia 30 bani, anunciur ai reclame pe pagina treia 2 lei linia IA PARIS: se gaseste jurnalul cu iBOnt aamerul, la Kioscul dinrue Kontmartre iii Bulevardul St. Germain No. 84.
50 BANI UN NUMER|VECHIU
Grigorb VENTURA
Prlm-redactor responaabil
APARE IN TOATE ZILELE DE LUCRU
REDACŢIA SI ADMINISTRAŢIA
Ho. S.—Plata Episcopiei.—Bo. 8.
■
MSC1RSHL P"" STATESCll CESTIUNEA ZILEI
ATENTATUL
DS LA
OIPERA OOMIGA
LA OHFEUM
CONFERINŢA d-lui OR. VENTURA
AFACEREA
STOICA ALEXAMMU - BRATIANU
Prima şedinţa a Curtei cu Juraţi
FEMEIA MORTULUI
DISCURSUL IH.ll STATFSCli
In discursul sSO din Cameră cu o-casia răspunsului la adresa tronului, d. Statescu întreba pe d. Maiorescu, în numele căror principii revindică puterea şi cu această ocazie s’a permis sS dea lecţii de conservatism partidului conservator din afară de camere.
După d-sa conservatorii nu mar sunt de cât nişte simpli revoluţionari, nişte anarchiştl pe motivul că s’a întâmplat un caz de nemulţumire populară la Botoşani, un altul de legitimă aparare , la Vâlcea, şi pentru că un smintit a atentat la viaţa d-lul Brătianu.
A mai învinuit d. Statescu pe conservatori pentru retragerea lor din parlament, pentru latitudinea Epocei faţâ cu Regele, şi pentru trecutul lor politic.
Asupra faptelor guvernului conservator a vorbit mult şi d. Sturza căutând a justifica purtarea d-lui Brătianu prin purtarea conservatorilor.
Nu este lipsit de interes deci, a face o asemănare întfe faptele unora şi altora, atât In oposiţie, cât şi la guvern
8ă ne închipuim că tot ce a zis d. Stătescu este adevărat, că conservatorii ad înscenat revolta de la Botoşani, că aă asasinat pe Popescu, că insultă pe Rege şi aşa mal departe, afară de încercarea lui Stoica Alecsan-drescu care, cu nici un chip, şi nici ca presupunere de moment, nu poate fi pusa la pasivul acestui partid.
Toate acestea sunt bune.
Dacă Insă noi am asasinat pe Po-pescu noaptea şi la porţile noastre, d-nil Stătescu şi Brătianu aă asasinat pe Geambaşu şi pe Temelie ziua şi 1* mijlocul pieţei. Deosebirea Intre unii şi alţii ar fi numai In aceea, că noi ne am respectat victima, pe cită vreme d-lor aă batjocorit’o prin acele infame caraghiosltcurl făcute In formă de invitare la îngropăciune.
Daca noi am resculat sătenii la Botoşani cu ocasia alegerilor, d-nil Brâ-tisnu, Dimancea şi Candiano aă făcut tulburările de la Piteşti, tot cu ocasia alegerilor, şi revoluţia de la Ploeştl, cu mica deosebire, că noi la Botoşani nici n’am decretat răsturnarea Regelui, nici n'am răsturnat autoritaţilejconstituite, nici n'am proclamat vre-o republică oarecare.
Mal departe, conservatorii n’aă conspirat pentru detronarea Regelui şi înlocuirea sa cu Colonelul Dabija.
DacsZ£/)ocaacriticatpeRege, aceasta a făcut'o pe propria sa socoteală şi fără consimţimăntul şefilor, şi nici odată In presă saă In broşurile conservatorilor nu s'aă văzut lucruri ca Spionul Prusian şi ca literatura din Ghimpele a d-lul Orăşeanu.
Dacă conservatorii s’aă retras din camere, oare d-nil Brătianu, Câmpi-neanu şi tovărăşia nu s'aă retras şi el, cu diferenţa că unii s'aă retras pentru ca să lupte legal, pe faţă, prin mijlocul presei şi al întrunirilor şi alţii pentru ca să comploteze In umbră de-
tronarea şi asasinarea Capului Statului?
Resultă dar In mod netăgăduit, că nici unul din faptele pe care d. Stătescu le atribue oposiţiuneî conservatoare n’aă remas ne săvârşite, !n circumstanţe care le agravează şi le schimbă cu totul caracterul, de guvernamentalii de astă-zl pe când eraă tn oposiţie.
Atunci pentru ce critică ? Cum îşi permit d-lor să învinovăţească pe alţii de fapte pe care In nenumărate rln-durl le aă comis ?
Ceea ce însă n’aă făcut conservatorii când aă fost la putere, şi ceea ce tocmai legitimează unele fapte izolate ale unor membrii al oposiţiel actuale, sunt lucrurile următoare :
Conservatoriînu pândeau prin bande de bătăuşi In mijlocul nopţel pe cel ce le criticaă purtarea.
Conservatorii n'aă împedicat întrunirile publice prin UlmenI şi prin Tobocl.
Conservatorii n’aă distrus localurile redacţiilor şi spart capetile gazetarilor.
Conservatorii nu ţineaă pe preveniţi pentru cause politice, câte şase luni în prevenţie şi la secret, nici nu’I maltrataă nici II torturaă.
Conservatorii n'aă declarat că opo-siţia de atunci Îşi perduse dreptul la protecţiunea legilor, şi nu destituiaă pe magistraţii, care nu voiau să pue în practică o asemenea declaraţiune.
Conservatorii însfârşit, nu făcuse din justiţie un fel de peşteră primejdioasă, în care cel ce intrau să fie nevoiţi, ca sub d. Stătescu, să părăsească or ce speranţă. El nu înşcenaă atentate ridicule, cu ajutorul c&ror a& implice oameni nevinovăţiei prin urmare să-I ruineze, să-I omoare şi flsiceşte şi moraliceşte.
Alt-ceva este să comiţi unele fapte, când eşti provocat,ameninţat,silit să le faci prin primejdia In care te pusese tocmai organele autorităţel şi alt-ceva este să provoci tu lumea, să o Îndemni la violarea legilor, la tulburarea ordi-nel, la revoluţie şi la omoruri numai flind-că nu eşti la putere.
Evident este că dacă eşti conservator, ai dreptul, ba chiar datoria de a critica pe rege, când vezi că face acte care pot discredita şi pierde, şi dinastia şi monarchia, şi nu e de loc evident că ai dreptul să insulţi pe rege în mod trivial, şi să complotezi resturnarea şi moartea sa.
Legitim este să te aperi, când eşti a-tacat pe nedrept,or cât al fi de conservator, şi miserabil este ca fiind la guvern, să hrăneşti bande cu ajutorul cărora să baţi şi să sluţeşti lumea.
Ai dreptul să păstrezi ordinea, când ea ar fi ameninţată, dar n’ai dreptul să provoci mulţimea pentru ca apoi, forţând mâna justiţii s’o faci ca să condamne cu or ce preţ, oameni nevinovaţi,numai ca să ’ţi resbuni pe dânşii.
Deosebirele sunt mari între faptele unora şi altora, şi or ce ar spune d. Stătescu, partidul conservator tot un partid de ordine şi de legalitate rămâne, ear d. Brătianu In oposiţie ca şi la guvern, n’a fost şi nu este de cât un revoluţionar de rând, pentru care legile, dreptatea şi viaţa cetăţenilor sunt lucruri de nimic, când e vorba de interesele sale politice.
Ceva remâne numai din zisele d-lul Stătescu,protestarea solemnă In contra agitaţiunilor de stradă, In contra comploturilor şi conspiraţiilor, In contra a-sasinatelor politice.
De unde, pe când se aflad în oposiţie, nu voiai! a admite că In vre un conflict ivit Intre autorităţi şi cetăţeni, autorităţile putead să aibă vre odată dreptate, ad ajuns astă-zl, să ridice la înălţimea unei dogme politice, principiul că guvernul trebue să aibă tot d’auna dreptate şi că revoluţionari şi anarchiştl sunt toţi aceia care geloşi de drepturile lor voesc a le esercita.
Ad exagerat peste fire drepturile cetăţenilor când erad In oposiţie şi azi când sunt la putere, exagerează peste măsură drepturile guvernului.
Ca omul beat.d. 1. Brătianu şi ai săi, ad mers când Intr’o parte când într’-alta, şi nici o dată pe calea dreaptă.
I. \. I.
DEPEŞELE AGENŢIEI JAVAS”
Paris, 28 Decembre.
Depeşile din Londra lipsesc de 2 zile tn urma stricăciunilor materiale causate de viscole.
Dupe ultimele ştiri se crede că marchizul de Hartington ar refusa să intre în cabinetul Salisbury, a cărui existenţă pare de acum înainte foarte nestabilă.
Belgrad, 28 Decembre.
Ministrul de resbel; generalul Horvato-vicl avea de gând s6 trimeaţă un oarecare număr de elevi la St. Petersburg pentru a studia la acadeipia de medicină. Guvernul rusesc consimlise, dar consiliul de miniştri al Serbiei, respingând propunerea ministrului de resbel, a hotărft să se trimeaţă aceşti elevi ţa Viena şi Paris.
Vl*na, 28 Decembre.
Se comunică din Berlin ziarului «Revista de Luni» că d. de Bismarck, s’ar fi exprimat cum urmează îh privinţa cestiunil bulgăreşti. Dacă Austria nu voeşte nici o delimitare pacifică, nici un resbel, ea trebue să cedeze.
Berlin, 28 Decembre.
Azi va fi la împărat un mare prânz. Sunt invitaţi toţi membrii familiei imperiale, toţi ambasadorii şi ataşaţii militari, şefii casei imperiale civile şi militare, representanţil ministerului Jafacerilor străine, precum şi mareşalul Moltke.
Roma, 28 Decembre.
Baronul Bruck, ambasadorul Austriei, a remis azi Regelui scrisorile sale de creanţa.
Paris, 28 Decembre.
Comunicaţiile mal feunt tncă întrerupte cu Londra. _
Se asigura ea daca lordul llarting-ton va refusa de a intra in cabinet, Lordul Salisbury va propune disol-varea parlamentului.
Paris, 28 Decembre.
O depeşe din Viena adresată ziarului «Temps» spune că cercurile politice aus-triace blamează vid întrevederea deputa-ţiunil bulgăreşti cu prinţul de Battemberg. întâlnirea n’a fost nici de cum fortuita. Se crede că dacă prinţul de Battemberg ar încerca să intre în Bulgaria, Rusia ar interveni îndată.
Cair, 28 Decembre.
Ştiri din Masouach desmint că Kassala a fost luată de abisinienl.
CESTIUNEA ZILEI
Procesul de azi
Astă-zl vine înaintea curţii cu juraţi procesul d-lul Oroveanu, în nişte condiţiunl cu totul excepţionale şi extraordinare.
Vedem pe un deputat târât pe băncile curţii cu juraţi, fără ca ministrul justiţii să fi permis cameril să discute măcar dacă acel deputat e culpabil sad nu. Vedem alături de dânsul pe un asasin cum nu s’a mal văzut altul, refuzând concursul avocaţilor care ar voi să’l apere. Acest om e secuestrat de către autorităţi, şi Îşi alege ca apărător pe un nepot al d-lul Radu Mihal, carejca avocat şi-a făcut o specialitate d’a apăra pe agenţii poliţieneşti. Numai în urma scandalului ce a provocat alegerea acestui avocat, el consimte al schimba.
OrI-cine pricepe că In toate acestea planează un mister, şi acest mister se explică pentru mulţi prin cuvântul farsă.
In asemenea condiţiune să presintâ a-ceastă afacere, care va ţine sub impresia unei adânci emoţiunf, tot publicul, In timp de mal multe zile; căci să prevede că acest proces va dura, cel puţin ţ, 4 zile.
Cititorii vor găsi la pagina 111 toate a-mânuntele.
ATENTATUL
DE LA
OPERA COMICA
gorile legei nu ar putea se lovească pe clientul seu, câcî nu s’a putut găsi legătura ce exista între densul şi vre-una din acele societăţi urmărite, fie aceia a celor Doue-sute, fie aceia a Scoalelor, sau aceia a Cor donului Sanitar.
Ilustrul avocat povesteşte apoi câ-te-va din actele din viaţa clientului seu; îl arată prins de Ruşi, încărcat de lanţuri, târât din ponton în ponton, scapat de o femee iubitoare si devotata (1) apoi reîntorcându-se în Francia, unde fusese crescut şi pe care o iubea atât de mult.
Iată omul, zice Jules Favre, pe care ministerul public l’a vestejit, iată omul de care a zis: «Acest nobil român care vine aicea pentru a renega gloata în mijlocul cărşia a fost găsit»; iată omul căruia i s’a aruncat, ca şi tutulor acelora co-prinşî în prevenţiune, epitetul de făcător de rele. Oh! cuvîntul e sever, domnilor! Acesta este un cu-vînt cu care se vestejesc făcătorii de rele ordinari, dar preveniţii politici nu merită această injuria, chiar admiţând culpabilitatea lor...
D. Preşedinte. Dar nu e cu putinţă se se facă elogiul asasinatului.
D. Jules Favre caută se arate că clientul seu nu ştia ce conţinea lada găsită la dinsul şi că, prin urmare este tot aşa de puţin culpabil de delictul de detenţiune a unei prese clandestine, ca de acel de afiliaţiune
uu Dooomhro.	la o sooioiato aâcrotu .
(Urmare şi fine)
D. Jules Favre se scoală pentru a apăra pe Brătianu.
El caută mai înteiu se demonstreze că, or cât ar fi de probate ipotezele făcute asupra societăţilor secrete, ri-
Dupe acest discurs remarcabil, ministerul public declară că menţine conclusiunile rechizitoriului.
Se amână pe a doua zi, 16 Ianuarie, pronunţarea judecăţii.
(Audienta din 16 Ianuarie 1854)
La deschiderea audienţei, d-nul Preşedinte dă citire unei sentinţe a cărei dispositiv îl reproducem.
Tribunalul statuând înteiu asupra conclusiunilor puse în cursul desba-terilor, respinge partea acestor con-clusiuni, care bazându se pe desbate-rile de la 7 până la 16 Noembre 1853 învoacă lucrul judecat, luând în consideraţi une câ desbaterile asupra so-cietăţei secrete este distinct de crima de complot.... Dupe ce Inse a indicat faptele cari constituesc delictul de societate secretă, de detenţiunea unei imprimerii clandestine şi de arme de resbel, sentinţa statuează astfel:
«In cea ce priveşte pe Brătianu, pe Franţois şi pe Furet:
«Considerând câ elementele procesului stabilesc că puşi prin posi-ţiunea lor socială mai presus de cea mai mare parte a afiliaţilor, ei au exercitat asupra lor influenţa care putea se aparţină acestei posiţiuni;
«Că ei dedeau direcţiunea intelectuală acestei societăţi, prin imprimate şi publicaţiuni precum şi prin ajutoare pecuniare, şi că în asemenea condiţiunl, calitatea de capi resul-tând din paragraful al 2 lea susmenţionat, trebue se le fie aplicată.
«In ceea ce priveşte pe Schmidt, pe Regnier, pe Leboul şi pe Laurent;
«Considerând că nici un document din proces nu stabileşte în sarcina lui Schmidt o afiliaţiune oare care cu o societate secretă ;
«Că în privinţa celor-lalţi pre-venţiunea nu este stabilită într’un mod suficient;
«Considerând toate aceste motive Tribunalul scoate din prevenţiune pe Schmidt, pe Regnier, pe Leboul * I.
(1) Se ştie câ acestea fac parte din istoria lui C. A. Rosetti; dar d. Jules Favre avea trebuinţa de a’l face interesant, pn Bratianu, si do aceia prefăcu istoria in favoarea Mientului seu.
Dar se nu ne miram; asa a fost tot-d a-una
I. C. Bratianu; Îmbrăcat cu haina altora.
şi pe Laurent şi ordonă ca el se fie puşi în libertate.
«Declară că Ruault, Lux, Geraud, Copinot de Miren, Folliet, Montchi-roud, Ribaud de Langardiâre, Ma-riet, Gabrat, Decroix, Alix, Mazilie, Turennes, Matz, Joiron, Commes, Jaud, Dency, Maillet şi Follot au făcut parte dintr’o societate secretă, cu această circumstanţă, pentru cel d’ânteiu opt că eî au fost şefi sau fondatori.
«Considerând că sus-numiţii au fost condamnaţi la pedepse mai mar decât cele pronunţate prin decretul din 28 Iulie 1848 zice că nu e loc de a le aplica nici o altă pedeapsă.
«Declară asemenea câ AVatteau, Furet, Franţois, Bratiano, Alavoine Thirez, Baudry, Reme, Zaplize, Martin, Lamy, Deton, Vaubert, Bron-sain, Delbos, Angot, Robin, Poisson, Caron şi Eugene Regnier au făcut parte din o societate secretă, cu a-ceastă circumstanţă că cel d’ânteiu cinci ar fi fost şefi sau fondatori ;
«Aplicând tutulor susnumiţilor afară de Martin, disposiţiunile art. 13 a decretului din 28 Iulie 1848;
«Aplicând zisului Martin art. 101 a codului penal, care atrage dupe sine pedeapsa cea mai mare.
«Condamnă pe Bratianu, Fran-Qois, Furet, Wateau şi Alavoine, (pe acest din urmă în lipsă) la trei ani închisoare si 500 lei amenda.
«Pe cei-Falţl la un an închisoare şi 100 lei amendă.
* Ordona ca toti sus-zisii vor perde drepturile lor cetatenesti pe vreme de 5 ani. *
Cel patru preveniţi acusaţl sunt puşi în libertate.
Condamnaţii se retrag în tăcere. *
• *
Acuma se notăm că Brătianu recunoscut culpabil, şi condamnat la 3 ani închisoare, nu ’şi-a făcut pedeapsa ca ceî-l’alţî trei tovarăşi al săi. (Alavoine nu a putut fi prins);
că,dupe câte-va luni de închisoare, a fost transferat in casa de nebuni a doctorului Blanche, de unde, eliberat dupe alte câte-va luni, nu a fost închis din nou, de şi nu era graţiat.
Pentru ce?
Pentru câ, dupe ce a complotat în potriva vieţel împăratului, acest om laş vezendu-se prins, a trădat pe complicii seî, şi fiind-că imperial a răsplătit această trădare prin ne-executarea condamnaţiunei tribunalului.
D. Ranc a scris câ Brătianu îi vînduse; d. Furet a spus-o, chiar aici, la noi in ţară, mai multor persoane care trăesc şi sunt gata a o mărturisi.
Iată oe a fost omul care astă-zl proclamă onestitatea sa şi intransigenţa principiilor sale democratice: un trădător al tovarăşilor săi liberali, un spion al imperiului!
BULETIN EXTERIOR
Agenţia Havas ne-a comunicat erl o ştire care, dacă s’ar adeveri, ar avea o mare gravitate. Ea ne anunţă că. după nişte ştiri primite de ziarul «Wiener Tagblatt», Bulgarii ar fi hotă-rlţl să realeagă pe principele dp Bşt-tenberg.
Sunt acum câte-va zile, de când noi am prevăzut această eventualitate, şi am zis că deputaţiunea bulgară va căuta a pune iarăşi pe tapet reîntoarcerea principelui Alexandru. Dar gravitatea ştire! este mărită prin declara-ţiunea care să atribue principelui că
este disnua a să rptntnarnp la
www.dacoromanica.ro
EPOCA — 18 DECEMBRE
tmm
Cu toate acestea nu credem că încercarea deputaţiunel bulgare să fie încoronată de succes. Să ştie că idea restabilire! principelui Alexandru pe tronul Bulgariei, a fost de mult părăsită de puteri în urma atitudinel energice a Rusiei în această privinţă. Ne pare dar puţin probabil că ştirea pe care ziarul «Tagblatt» a resplndit'o, să fle întemeiata. întoarcerea principelui A-lexandru de Battenberg la Sofia ar fi semnalul unul conflict, căci Rusia va merge de sigur pînă la resbol, mai bine de cât să admiţă o asemenea com-binaţiune.
Tot atât de improbabilă este ştirea după care principele Alexandru va veni la Bucureşti să visiteze pe Regele României,spre a fi mai aproape de graniţele bulgăreşti. O asemenea atitudine din partea Regelui nostru ar fl o provocare directa adresată Rusiei, şi este cu neputinţă ca guvernul român să ea asuprâ’şl, o respundere atât de grea.
Prin urmare ştirea dată de «Wiener Tagblatt» să poate considera mal mult ca o manoperă de bursă şi ne miram cum Agenţia Havas a comunicat’o, si ’l-a dat prin aceasta o importanţă mal mare, de cât merita.
• •
Ştirile din Londra dovedesc că retragerea Lordului Churchill e în ajunul d'a produce o criză ministerială grava. Să aşteaptă sosirea marchisu-lul de Har^ington din Italia, spre a să începe negociările pentru formarea u-nel combinaţiunl, care va coprinde pe conservatori şi pe unioniştil liberali.
Dar nu e de loc sigur ca Ilartington să primească d’a intra în combinaţiune şi din acestâ cauza, esistenţa cabinetului Salisbury pare foarte compromisa. Or cine înţelege ce însemnătate ar avea o schimbare a guvernului englez în privinţa situaţiunei generale a politicei europene. Retragerea cabinetului Salisbury ar aduce la putere pe liberali cu Gladstone în capul lor. Ces-tiunea irlandeză ar veni iar pe tapet şi atitudinea politicei engleze s’ar schimba într’un mod radical şi lntr’un sens pacific.
* »
In fine Agenţia Havas ne comunică astăzi o ştire încă mal stranie. Principele de Bismark s’ar fl esprimat în privinţa cestiunel bulgare în termenii următori:»
«Dacă Austro-Ungaria nu voeşte nici o delimitare pacinica, nici rezbel, tre bue să cedeze.
Se înţelege că nu poate fl vorba de cât de o delimitare de interese sad de înrâurire.
Cu toate aceste, cuvintele pronunţate de marele cancelar german, dacă ele ar fl adevărate, ar însemna că si lua ţi un ea e critică, căci ar fl o dovada ră Germania nu voeşte a susţine pe Austro Ungaria în lupta sa de înrâu rire contra Rusiei în peninsula Bal canicâ.
V.
INFORMATIUNI
Curtea de Casaţie secţia II a res pins cererea de strămutarea pro
cesului de la Curtea cu juraţi din Vâlcea la o altă curte, cerere făcută de cei cinci acuzaţi.
In urma acestei hotârîrl a curţeî de Casaţie, rămânem convinşi că acuzaţii de la Vâlcea vor fi condamnaţi fără cea mal mică îndoială.
*
Gazeta Transilvaniei ne aduce trista ştiredespre încetarea din viaţă a d-lui Constantin Popasu preşedinte al eforiei centrale a şcoalelor române din Braşov. Regretatul patriot era fratele Episcopului român ortodox din Caransebeş, şi consacrase mare parte din viaţasa la înflorirea şcoalelor române, fiind «nul dintre întemeietorii lor.
Fie’i memoria neuitată.
X
Mal multe zile dupe atentatul de la 4 Septembre noi am publicat a-ceastă informaţiune:
Cu ocaziunea pretinsului atentat în contra d-lul Ion Brătianu, un amic al nostru ne aduce aminte că aflându-se 8 zile înaintea atentatuluilaTârgu-Jio,cineva ’l-a întrebai: «adevărat estecâs’a tra9 asupra d-lul Brătianu?»
Dejaci rezultă destul de clar tendinţa ce o are guvernul d’a răspândi credinţa că se urzesc atentate contra d-lul Brătianu.
Această ştire stă în strînsă legătură cu atentatul lui Stoica Alec-sandreseu şi ne întrebăm cum se întâmplă acest lucru straniu ca ni-mene se nu fi făcut cercetări în a-ceestă privinţă.
X
D. Sturdza ’şi-a amânat plecarea. Se zice că cei de la Pesta sunt ne-înduplecabili in privinţa avantage-lor cerute de guvernul nostru pentru esportul de vite.
X
Un nou candidat la ministerul domenielor. Acesta e d. St. Şendrea aşa de cunoscut prin discursurile sale din Cameră.
X
Aseară a fost o întrunire la d. Andrei Vizanti, la hotel Hugues. Au fost faţă ver o cinci-zeci deputaţi, cari în urma mai multor discuţiuni au luat hotărîrea să voteze conven-ţiunea comercială cu Rusia. S’a mai discutat legea instrucţiunei publice şi s’a decis a se ţine mai multe întruniri publice prin judeţe.
X '
In bugetul pe anul viitor se va prevedea un nou post de general,
care se crede cft se va încredinţa
d-lui colonel Budişteanu.
X
In urma scandalosului vot dat de Cameră în şedinţa de astâ-zî prin care s’a împedicat interpelarea d-lui Maiorescu, deputaţii minorităţii se vor întruni astă seară la d. Tache Ionescu spre a discuta măsurile ce sunt de luat.
X
Ştirea dată de noi în prima ediţie în ce priveşte intrarea d-lui Ştefan Şendrea in minister pare a se adeveri. Eri noapte târziu, d. general Leca a mers cu d. Ştefan Şendrea la d. I. Brătianu. In ce priveşte intrarea d-lui Vizanti în minister, ea urmează a fi probabilă, dar se zice că generalul Radu Mihai lucrează contra d-lui Vizanti.
DINTR'O ZHNTR'ALTA
CONFERINŢA D-lui GR. VENTURA
I
MUZICA LUI WAONER
Cu competinţal cunoscută, d. Gri-gore Ventura a desvoltat Duminecă seara, în faţa unul public numeros şi ales conferinţa sa asupra Muzicel lui Wagner.
Când ’ml-am ales subiectul acesta, zice conferenţiarul, ’ml-am propus a preîntâmpina nişte prejude,câţi curente astă-zi în privinţa acestui distins com-positor german. Nici un nume în lumea muzicală n’a fost espus la critice j aspre, la laude exagerate ca Wagner şi muzica lui.
Negreşit acesta e apanagiul spiri- I telor mari şi generoase.
Scopul conferenţiarului este de a face un tabloă credincios asupra idei fundamentale, asupra aşa zisului sistem pe care el l’a întocmit din sintetizarea tutor manifestaţiilor muzicale, ce l’ad precedat.
S’au spus multe, s’au scris şi mai multe asupra tendinţelor muzicale ale lui Wagner
Peste 300 volume cuprind păreri şi pro şi contra, de multe ori liniştite, dar de cele mai multe ori pasionale. Wagner a voit să dea sistemului muzical o culoare politica, naţional-ger-mană, şi printr'aceasta a contribuit el însuşi, trebue s’o spun de la început, a slăbi în loc de a mări lncât-va succesul operil sale.
Fiind dat că în muzică, mal mult ca în orl-ce altă artă, pasiunile se deslăn-ţuesc cu înlesnire, nu e de loc surprinzător ca pe lângă acest element, ce atacă mal direct sentimentele, a-meslecându-se şi politica,—opera lui Wagner să fl avut să lupte în contra atâtor vrăjmaşi.
* •
Şi mal întâiu de toate cine a fost Wagner ?
El n’a fost un compositor ordinar, el a fost şi a pretins să fle un reformator muzical.
Aci conferenţiarul schiţează biografia lui Wagner. Născut In 1813 la Dresda, în această Atena a Germanii, şi-a consacrat tinereţa literilor şi în deosebi poesii. La 14 ani ’l găsim scriind cu inima deschisă, cu pasiunea ardentă. Primele sale lucrări literare ad
fost aprooiato mo Hind di* tdlonf- Dar
în tinereţe, cum se întâmpla mal tot-d’auna, înclinările lui fură foarte mobile.
Mergând la teatru la 15 ani şi asistând la represintarea lui Hamlet, se întoarce acasă plin de entusiasm pentru Shakespeare, pe care el îl numeşte ce! mal mare dramaturg. Peste un an se duce la un concert, aude sinfonia a 9-a a lui Beethoven, şi a doua zi se simte mişcat şi entusiasmat de musica acestuia. La 19 ani compune mici simfonii şi mici opere. La 21 ani devine director al orchestrei din Magdenburg şi la 1836 se duse la Riga. Aci pe malul Balticei talentul săd deveni matur; tot aci puse primele jaloane ale operei sale Rientzi.
Ţinta lui Wagner era Parisul, se
duse deci aci, unde avu să lupte în timp de trei am cu toate mizeriele şi privaţiunile. La Paris termină Wagner opera Rientzi şl o trămise la Dresda, unde se duse şl dânsul. Opera sa fu primită şi avu mare succc-s. Tot în acest oraş voi Wagner să reprezinte şi a doua sa operă Tanhauser; dar nu reuşi. S a zis că a fost organizate cabale de vrăjmaşii săi, s’a zis că politica a jucat un oare care rol şi altele de astea. Adevărul este ca pe lângă o părticică din toate aceste împrejurări, trebue să recunoaştem ca muzica din Tajihauser nu erea încă inteligibilă pentru public. După Tanhauser, Wagner concepu pe Lohengrin. Dar la 1848-49 începu revoluţia. Bun patriot luă parte în luptele politice.
Din aceasta cauză Wagner avu mult să sufere. Condamnat la moarte, fugi la We>mar şi de aci în Elveţia.
Aci începe a doua parioadă în viaţa lui Wagner, perioada de luptător pe calea preseî. In Elveţia compuse auto-torul opera «Tristan şi Isoldi.» Graţie agitaţiunel făcută în Franţa de Berlioz şi în Germania de Liszt, reuşi, In fine, Wagner a deveni o personalitate cunoscută. Încurajat de aceste succese, el îşi mângâia din nod speranţa de a încerca scena Parisului: Reveni deci aci, unde fără să’şi dea seamă de gustul parisian de rutina franceza, avu aerul de a’şl impune şcoala şi sistema. Tanhauser căzu şi căzu într'un mod scandalos. Fie rutina franceză, cum am zis, fle manierile brusce ale composi-toruluî, fle faptul oă trecea de protejat al curţeî Iul Napoleon,—n’avem a discuta motivele—Wagner fu silit să părăsească Parisul, după ce asistălacom-plecta neisbânda a operil sale.
Se duse în Bavaria. Aci începe a treia perioadă acompositoruluî. Protejat de regele Bavarit, încurajat şi de banii şi de admiraţia acestuia, Wăg-ner făcu aci mari lucrftrî; între altele menţionăm tetralogia intitulată: Inelul Nibelungelor.
La 1872 se retrase la Beyrut, şi funda un teatru model unde la 1876 reprezintă pentru prima oara tetralogia sa întreagă şi Parsifall.
Lupta şcoalel Începută pe ţărmil Balticei la Riga o continuă Wagner până , la 1884.
Wagner a luptat toată viaţa sa pentru o idee. Aveam dar dreptate, zice
I conferenţiarul, când de la început am apun ca «cest autor n a rost numai un
compositor, ci un reformator hotărlt, poate îndrăsneţ.
Ca să esplice în ce consta reforma lui Wagner, d. conferenţiar intră în o analisâ froarte instructivă asupra con-diţiunilor în care se găsea drama mu-sicală (aşa numeşte Wagner opera) când veni dînsul cu reforma sa.—Apărută la finele secolului al XVI în pompoasele saloane ale aristocraţii italiane opera se reprezintă, pentru prima dată Învăluită în mitologia greaca, cu ocaziunea sărbârilor princiare sub formă de representaţiunîmusicale dramatice. La finele Renaşterii, după fondarea celebrei Academii de la crusca, apăru şi Monteverde adevăratul creator al operei aşa cum o avem şi astăzi, cu arii, recitative şi coruri.
In ce constau însă aceste elemente ale operil?
lata ce conferenţiarul esplică, în a-tenţiunea cea mal deplină a publicului ■ s cu drept cuvânt de delicata şi importanta cestiune ce’şl pune.
Ariele ereaU scoase din ariele populare, fără nici o legătură între ele şi fără ca compositorul să 'şl dea osteneala de a stabili ver un raport între acţiunea dramatică şi efectul muzical : ereau într’un cuvânt o imitaţiune a ve-chei muzice elene, dar o imitaţie degenerata. Tot aşa ereau şi recitativele, -la fel ereau şi corurile. In fine se mal introduse în dramele muzicale un al patrulea element, baletul, un alt nonsens, zice conferenţiarul, pentru acţiunea dramatică. De armonie în situaţie, de unitate în acţiunea dramatică şi raporturile muzicale, nici vorbă.
Iată ce fu şi remase opera lui Monteverde aproape 200 ani, timp în care s’afl manifestat sutimi de composilorl, fără ca opera să fle făcut un pas înainte câtre progres ; căci nu merită să ne oprim cu descripţia la oare cari mici ameliorări.
In fine, apare Mozart şi fiul sSU intelectual Rosini. Acesta împreună cea-ce rămăsese separat trei secoli: aria, recitativul şi corul, şi opera Do» Giovanni fu prima lucrare care represintă în a-devăr genul dramatic. Dar Mozart n'a dat operei o noă forma, el n’a făcut de cât a înlesni reforma cea mare a lui Gluck. In secolul al 18-lea apăru Gluck care 'şl propuse să facă din drama-muzicală un adevăr: el a imprimat demnitate corurilor şi recitativelor. Dar şi Gluck cu câte n’avu a lupta în reforma lui, reformă de alt-fel nu tocmai mare ! Insă urmaşii Iul Gluck ad luat de la dânsul ce le a convenit şi drama muzicală făcu un pas înainte.
După Gluck în secolul al 19-lea, numai doă individualităţi se ilustrează pe calea reformelor: Beethoven şi Weber. Unii enumeră şi pe Maverbeer; însă conferenţiarul vede în acest din urmă un geniu compositor, un mare talent, un muzicant adunător de tot ce erea în toate scoalele , dar nici de cum un reformator.
Trecând la Wagner, conferenţiarul se esprimă ast fel: Wagner poate că nici s'a gândit să devie ce a fost, punând în practică idea lui Gluck şi mărind’o. Wagner părăseşte cu totul calapodul trecutului, se emancipează de formele Iulconvenţionale şi opera devine pentru dânsul o lucrare artistică, clasică şi armonioasa. La Wagner muzica se supune subiectului; se modifică dupe per-, sonage, se armonisează cu situaţiele şi cu caracterile.
Wagner dete o desvoltare şi mal pronunţată aşa zisului sistem al motivelor conducătoare (leitmotive), pe care ’l găsim de alt-fel la Mozart şi la alţi com-positorî; aşa ca nu Wagner l’a inventat ci numai l’a desvoltat şi l'a impins mal. departe de cât orl-care altul. într’un; cuvânt, putem zice că Wagner 'şl a propus să stabilească un raport cât se poate de intim între ce se numeşte conseguejitele muzicale şi desvoltarea caracterelor; o legătură strînsă între, .inflecţiunile şi nuanţările muzicel şi acţiunea dramatică.
FOIŢA ZIARULUI «EPOCA»
2
ALEY1S BOU VIER
PRIMA PARTE
I
In care Pierre Davenne afla un secret teribil
Ajuns la capătul său, se aşeză înaintea unei mese de fer. Cu coatele pe dânsa, cu ochii îndreptaţi spre fereastra camerei, — unde dormead cel pe care îl iubea, — luminată în acel timp de lumina palidă a unei lămpi, visa la amor şi la fericire, şi mulţumea lui Dumnezeii care ’i dăduse lucrurile cele mal dorite, amorul şi avuţia. Visa astfel de câte va momente, când i se păru că uşa dinspre strada să deschide şi se închide ear. Văzu o umbră care venea spre el.
—	Tu eşti, Simon, întrebă el.
—- Da, d-le locotenent.
—	Ce vrai?
—	A venit d-na care v'a scris.
—	E o doamnă 7 zise Pierre intrigat. Ai dus’o în salon?
—	Am vrut s’o duc, domnule locotenent, dar a refuzat, nu vrea să intre în casă.
—	E tânără ?
—	Asta n’am putut s’o văd, poartă un văl negru.
Pierre Davenne se sculă şi se îndreptă îndată spre antret, urmat de Sion. Necunoscuta, care stătea în picioare în umbra nopţel, le eşi înainte văzându-I că vin. Pierre o întâmpină şi ’I zise:
—	D-ta, doamnă, voeştl să ’ml vorbeşti ?
—	Da, d-le.
Zicând aceasta făcu un semn pentru a spune că servitorul, care o privea cu ochi miraţi, cu gura căscată, ar face bine să se ducă de acolo. La un cuvânt al stăpânului său, Simon se depărtă clipind din ochi şi ridicând din umere.
—	Doamna, zise îndată Pierre, sunt la ordinele d-tale, şi aratându’I cu mâna peronul se dedu la o parte ca s’o lase să treacă.
—	Aş vrea, domnule, să nu intru la d-ta.
—Atunci, d-na, eu nu văd cum am fl singuri că nimeni nu ne va auzi; fata din casa sau servitorul pot să vie In grădină fără ştirea noastră. Unul din vecinii mei poate să iasă să ia puţin aer, ca şi mine.
—	Ai dreptate d-le, dar acolo vom fi siguri că vom fl singuri, ca nu mă va vedea nimeni? întrebă necunoscuta cu
j o îngrire vădită.
j Foarte intrigat, şi mal ales tulburat i de apucăturele misterioase ale visita-) toarel, se sui repede pe scara de din dos ; apoi deschise uşa salonului, şi, luând lampa din sofragerie ca să vadă,
Introduse pe femeia voalată. îndată ce intră în salon, Pierre închise uşa vestibulului, apoi puse zăvorul, şi dupe ce ’l dădu un scaun, zise necunoscutei:
—	D-nă, suntem cu totul singuri, poţi vorbi.
—	Scrisoarea ce v’am adresat astă dimineaţa v’a spus că cuvinte puternice m’au îndemnat să fac acest pas.
—	D-nă, sper ca aţi exagerat cuvintele. Mi-ai vorbit de onoarea, de viitorul med, acestea sunt cuvintele d-tale.
—	Da, d-le, ai să judeci îndată.
—	Mal înainte de toate, pentru ca să mă pot încrede în cuvintele d-tale, aş dori să ştiu d-nă, cu cine am onoare a vorbi ?
—	D-le, numele med nu ’ţî va servi la nimic, nu mă cunoşti.
—	Da-mi voie să-ţi spun încă o dată, d-nă, ca aş vrea cel puţin să-ţî ridici vălul, misterul care te înconjoară mă jigneşte.
Femeia aceea stătu un moment tăcută, apoi de o dată, ca şi cum ar fl luat o hotărâre, zise :
—	Sunt încredinţată că nu vel pune în îndoială ceea ce am să-ţi spun, ceea ceea ce am să-ţi dovedesc; de altmintrelea voi şti cu chipul acesta dacă a vorbit de mine la d-ta. D-le, mă numesc Madelena de Soizâ.
Şi, luându-şl iute vălul, adause privind ţintă pe tânăr.
—	Vezi, d-le, că nu mă cunoşti.
—	Scuză-mă, d-na, te rog; dar de vreme ce ml-al cerut să fiu discret la rândul med aveam dreptul să-ţi cer să-
ml spui cui trebuiam să făgăduiesc a-ceasta.
Acum te ascult.
La rândul său Davenne luă un scaun şi şezu.
Femeia care se presentase într’un mod atât de ciudat era foarte frumoasă părea de 20—22 ani.
Destul de naltă, cu talia subţire, plină de graţie, când şalul de dantelă care’I acoperea obrazul şi umerele căzu la picioarele el, ea se arătă ca o adevărata frumuseţe.
Era blondă, părul el avea acea coloare castanie care’l face să strălucească la flacăra lumânărilorvochii el verzi închişi păreau negri sub genele cele lungi care’l umbreau, gura el a-tuncî severa părea făcuta pentru a zlmbi, cu atât mai mult că două gropiţe ce le avea defle-care parte dădeau şi mai mare farmec ztmbetulul ei, nasul său era fin şi bine desemnat, sprin-cenele negre, urechile rose, ghâtul alb şi lung avea un creţ încintâtor. Bine făcută, elegantă în rochia ei simplă, se vedea dupe aerul săd, dupe portul săd, se citia pe obrazul său, că e o natură distinsă silită de împrejurări grave a nu părea ceea ce era In tot-d’a-una.
Pierre Davenne simţi aceasta, căci el zise respectuos şi cam Intimidat:
—	Doamnă, te ascult.
—	Ai să judeci, d-le, dupe un singur cuvânt de gravitatea convorbirel ce am voit să am cu d-ta ; am scris scrisoarea ce al primit’o când eram hotărâtă să mă omor.
—	Ah I doamne, ce-mi spui d-ta ?
—	Adevărul. Sunt singurul copila
unei familii oneste, care are un nume respectat până astăzi; iubită de un bătrân, tatăl meu, care mă va ucide, dacă nu voi avea curajul s’o fac ed însămi, când va afla adevărul. Un tenăr, amic al familiei mele, un ofiţer, un amic din copilărie, şi, din această causă, intim cu mine, a abuzat de încrederea ce a-veam în el... Nu-mi cere, d-le să dad nişte amănunţimi pe care le ghiceşti de la sine. Am fost o victima, dar am iubit; din crimă s’a născut amorul. Crezul în fâgâduielele lui, devenii a-manta sa, sigură că acela pentru care greşisem din amor îmi va înapoi o-noarea fâcându-mă soţia sa. In ziua în care simţii că greşala mea nu să mal poate ascunde, m’am dus la dânsul ca să-l cer să’şl împlinească făgăduinţa sfîntâ prin care răscumpărase tăcerea mea după săvârşirea crimei. In acea zi, d-le, în acea zi, cunoscul cu cine a-veam a face; rece, dispreţuitor, batjocoritor chiar, obosit de amorul săd stins, zîmbi şi zise: «Draga mea, a-morul nu să sflrşeşte prin căsătorie de cât în unele cărţi pe care faci rău de le citeşti! Căsătoria e o tovărăşie comercială, sau o creştere de avere I Biată Madelenă, eşti săracă şi nu vrei de sigur să măreşti nenorocirea mea adăo-gându'l pe a ta I» Auzind aceste cuvinte zise cu un ton pe care nu pot să ţl-l reproduc, mi să păru că fusesem lovită de moarte ; simţii că puterile mă părăsesc şi căzui la picioarele lui... Uitai să-ţi spun că de la început,-umilită şi cu zîmbelul pe buze, mă puse-sem în genunchi înaintea lui şi’i apucasem mâinele...	j(Va urma).
www.dacoromanica.ro
PUBLICITATEA
ZIARULUI ,,EPOCA“
Tiragiu 6,000 de Toi
ANUNCIURI SI RECLAMEI
Anunciuri pe pagina IV, linia 30 bani
Anunciuri şi reclame pe pagina III linia 2 lei.
Ca să ajungă aci, Wagner a avut nevoie de ajutoare şi protecţie: le a avut pe toate la sflrşitul carierii. LângâBey-rut dânsul a clădit un teatru sui ge-neris, adaptat muzicel sale. Conferenţiarul i face descrierea şi apoi adaogă: Se Înţelege că efectul unor representa-ţiunl lntr’un asemenea teatru ce se a-propie mult de teatrurile de la Greşi, e mare şi adânc. Unii aQ judecat pasionat pe Wagner, alţii 1'aQ ridiculizat. Noi trebuie sâ ’l judecăm aşezându'l pe o treaptă mat naltă. A fost un reformator In toată puterea cuvântului şi lăsând partea de exagerare inerenta ori cărui mare reformator, trebue sS recunoaştem In el o stea muzicala, un pionier al viitorului. Wagner a luptat pentru un adevăr şi trebuesc mari lupte şi mult timp ca să facem sS triumfe adevărul. «Aparţine viitorului a se pronunţa», flneşte conferenţiarul In aplau-sele sincere şi unanime ale publicului.
Clara.
CRONICA TEATRALA
LA ORFEUM
Teatrul naţional representând pentru cel puţin a două-zecelea oara, Fon-tăna Blanduziel, Îndatoririle meseriei mele m’aQ silit să mă duc la sala Or-feum unde jucaO focii.
Din această pricina, cronica mea va fl mal mult acuatică de cât teatrală.
Gând mergi la Orfeum, lţl trebuie multa răbdare ; spectacolul anunţat
pentru "opt începe la O şi un sfert, iar
până la aceasta din urmă oră eşti nevoit sâ asculţi musica cu care te des-mearda o orchestra compusa dintr’o dama care trage din vioară, altă damă care bate din toba maro şi altă damă care sbârnâie din clavir.
Eată cum era Întocmit programul de ieri seara :
Partea ântâia. Orchestră cu cele trei cocoane.
Partea doua. Bălaie din picioare din partea spectatorilor ca semn de nerăbdare pentru că nu Începe represen-taţia.
Partea treia. Ear orchestră cu trei cocoane.
Partea patra. Bătaie din picioare şi bastoane din partea spectatorilor ca nou semn de nerăbdare pentru că nu începe representaţia.
Partea cincea. Ear orchestră...
Partea şasea. Ear bătaie din picioare...
In sflrşit pe la orele nouă şi jumătate sună clopotul întocmai ca la gară când pleacă trenul. M6 aşteptam sâauz pe un Impiegat cu şapca roşie strigând: «Bucureşti-PIoeşti-Mărăşeşti» dar văzul că se ridică cortina.
Trei foci joacă galopul pe uscat sub conducerea unul capel-maestru, stăpânul lor.
Coincidenţa ciudată, toate mişcările, toate jocurile acestor trei peşti, ml-aQ amintit câte o scenă din parlament saQ consITiQ de miniştri.
Spre pilda, la Început, stăpânul sta cu biciuşca In mână şi porunceşte dobitoacelor sale să tragă clopotele.
Ele trag clopotele întocmai ca d nil Vizanti şi C. Bimitrescu pentru portofoliul ministerului instrucţiei publice.
Din când In când, stăpânul spre a împăca dobitoacele sale dacă se arată îndărătnice, le aruncă câte ceva de mâncare, câte o bucăţică de Înghiţit... tot ca In parlament cu cei ce ameninţă că aQ să arate colţi.
Fie-care focă voieşte să cânte, una din tobă, alta din ţitară, alta din bara-bană, dar cântă falş şi la cel mal mic semn al stăpânului se opresc speriate... tot ca la consiliul de miniştrii când fiecare ministru vrea să vorbească, şi sg opreşte dacă i să porunceşte.
Am asistat şi la o scenă de familie. Stăpânul stă lungit pe un divan, cu fo-celeln jurul său; toţi au luleaua In gură. AI fl crezut că e un taifas politic
pe strada Colţel vis a vis de casarma ■Bfndarmilor.
Un singur incident a turburat această representaţie. A fost peste putinţă stăpânului,să bage în gura unei foci o bucată de frânghie,cu c«re voia să se slu-jascăs.pre a ridica dobitocul In sus.
Foca s’a arătat până la sfirşit Îndărătnică tntocmal ca generalul Lecca In chestiunea cu frânghiile din Convenţia comercială ruseasca !
Spectacolul s’a sfirşit prin tragerea ma/multor focuri de puşti, pistoale şi tunuri, dar nu s'a Întâmplat nici un accident,de şi d nul C. F. Robescu nu a-sista la representaţie.
I>. It. R.
CORPURILEJLEGIUTOAKE
SENATUL
Şedinţa de Mercuri 1 7 Decembre 1886
Şedinţa se deschide la2 ore, cu 80 Senatori faţă.
După citirea sumarului, ministrul de ResboiQ depune convenţiunea comercială cu Anglia şi roagă Senatul In numele ministrului de Externe, a o lua de urgenţa tn desbate e, ceia ce se primeşte.
D. Mache AUianasiu, interpelează pe ministrul Lucrărilor Publice asupra lipsei vagoanelor de mărfuri ce aduce mare pagubă comerciuluî.
Se pune tn discuţiune legea asupra clie-mărel sub drapel a tinerilor contingentului anului viitor.
D. general Hnralambie nevoind a face o interpelaţie, profită de această oca-ziune, spre a cere ministrului de Rczboiu explicaţii asupra neregularit&ţilor ce se petrec tn departamentul săQ, amintind tn special cazul căpitanului Mavrodin.
D. ministru de liesltolii, declară Că legea ’l dă dreptul a pedepsi un ofiţer cu 60 zile arest şi nu voeşle a desfăşura vinele ofiţerilor înaintea Senatului. Cea ce avea de gănd a răspunde şi d-lul Mârzescu care cu ocazia adresei ar fi pus tn cestie disciplina armatei.
D. Mârzescu, în cestia personală, respinge insinuările ministrului şi constată, că a dovedit un exces de putere al ministrului de resboiQ, care a blamat o comisie de anchetă.
Ministrul de ResboiQ, răspunde că va urma cum va crede, ori când i se va părea că e In cestie disciplină.
D. Mârzescu, atrage băgarea de seamă asupra gravităţel declaraţiunel ministrului, care numai voeşte a ţine seamă de lege nici de principiele de tualtă justiţie.
Majoritatea închide discuţia şi procede la votarea legel contigentulul, care se pri-
meşto.
Dupfc aceasta, Senatul trece tu Bttoţfiuul.
Adiuterim
CAMERA
Şedinţa de Meecuri 1 7 Decembre 1886
La ora 11/2, d. general Lecca ocupă fotoliul presidenţial, iar simpaticul d. Ba-sile le urescu face apelul nominal, la cire răspund 130 d-nl deputaţi. Iar d-nu Iepu-rescu citeşte sumarul şedinţei precedente care se aprobă.
• •
Primul-ministru apare însoţit de către d-nu Radu Mihal.
D. lMmitrescu de la Braila interpelează pe ministrul lucrărilor publice şi pe cel de interne In privinţa lucrărilor din portul Brăilei, pe care luase însărcinarea să le esecute direcţia căilor ferate.
La ordinea zilei interpelarea d-lul Maio-rescu. Insă, chiar asupra ordinel zilei, d. Vizanti cere a se fixa o normă în privinţa lucrărilor celor mal importante: legea pentru constatarea şi perceperea veniturilor comunale; al doilea convenţia comercială cu Rusia şi apoi bugetul drumurilor de fer, cari trebuesc se aibă precădere.
D. Ferikide cere a se da precădere tratatului încheiat cu Rusia.
Se cere închiderea discuţii.
D. Gr. Co/.adini vedestraniQ ca un deputat să ia rolul ministrului şi să ceară schimbarea ordinel zilei, şi că nu lasă banca ministerială să declare francamente că voeşle sâ se sustragă de la interpelarea pronunţată. Protestez în contra acestui tertip.
D. Andrei Vizanti cere închiderea dis-cuţiunel.
D. I*rim-iuiuistru. Sunt acusat că am întrebuinţat un tertip. In toate ţările lumeţ, ministerul find organul maiorităţil, nu văd pentru ce un deputat al minorităţi n’ar putea ca, chiar în înţelegere cu guvernul să propună schimbarea ordinel zilei. Apoi d. prim-ministru vorbeşte de Rusia, un mare imperiu de 100 milioane care are trebuinţă să închee o conven-ţiune cu noi. Trebue sâ votăm astă convenţie, deci... ministrul pledează pentru închiderea discuţiune!.
D. Maiorescu, în cestiune de regulament. Dreptul de interpelare al unul deputat este dreptul dupe constituţiune a-cordat minorităţii.
Maioritatea are dreptul de a limita dis-cuţiunea, dar nu poate maioritatea ca să nu admită discuţiunea, cea ce nu e numai o proecedare iuconstituţionalâ dar isbeşte îu rădăcină orl-ce drept al deputatului pentru eserciţiul liber al mandatului săQ. Lupta constituţională însemnează că prin discuţiune nu alt-fel să se vază care diu două, maioritatea sau minoritatea apre-
ţiază mal bine care sunt interesele ţării. (Aplause.)
D. V, Lascar. Ce însemnează dreptul de interpelare?
Are drept un deputat că ori când o vrea să tragă la bara Adunării pe minister. Se plânge oratorul de abuzul ce face minoritatea de toleranta maiorităţil.
(Cu toată dorinţa de a urnu pe orator nu se mal aude nimic, din cauza sgomo-telor.)
Făcîndu-se un moment linişte, d. Lascâr zice:Carc este însă regula constiluţionalâa practicei acestui drept? E adevărat că esis-tă un articol din regulament, destul de categoric care consacră dreptul deputatului de interpelare. Dar oare acest drept personal n’are olimilâ? Nu, corectivul constă în ari. 21 care zice că ordinea zilei se flc-sează de Cameră în acord cu guvernul. Alt-fel s’arsacrifică drepturile maiorităţil. Camera e în drept nu numai să amine interpelările, dar chiar să judece oportunitatea lor. Vorbeşte de şese luni de zile, cât după d-sa, s’ar putea amâna o interpelare.
Interpelarea d-lul Maiorescu n’aro interes actual, şi conchide că nu e oportun a se discuta acum.
Discuţiunea se închide, cu toate protestările d-lul Eleva care ţcere cuvîntul în cestie de regulament.
D. Preşedinte fără casă pună amînarea la vot vesteşte pe d. Maiorescu că interpelarea sa este amânată.
* •
Un scandal în toată puterea cuvântului se produce faţă cu această procedare a biroului şi a maiorităţil.
D. Fleva e ameninţat cu gesturi şi cuvinte aspre de ginerele Iul Ştefan Bellio, care strigă ca în pădure.
In acest interval d. Brâtianu priveşte suriztnd la maioritate şi dă semn de aprobare.
OrA 21/2
După perderedo o oră, liniştea se stabileşte în cele din urmă.
Ministrul .Justiţiei cere a se termina cu cele 2 articole rămase din codul de comerţ, şi la care d. Marghiloman a propus 2 amendamente.
D. Marghiloman, desgustat de cele petrecute nu voieşte să ia parte la discuţie.
Se votează art.491 şi art. 617 ast-fel cum aQ fost amendate. Se modifică şi art. 618.
Proectul în total se votează cu 90 voturi contra 5.
Ora 3
Preşedenţia d-lul Agaricl.
Ordina zilei: convenţia consulară cu Rusia.
D. Miiialescu-I*orumbaru citeşte raportul.
*
* •
1II &Cl’9l t i ttl Ji «1. Di-aiiui, ,, aonvaruaaKi
cu d. Lascar. Primul ministru n’are tocmai o mină mulţumită, Tînărul deputat e
desconceulrat; şeful seu l’a dojenit.
•
• •
D. Al. Djuvara ia cuvâutul tn discuţiune generală. în nrma unei închideri rusesti de discuţiune, pe care o blamează şi contra căreia protesta din toate puterile.
Oratorul constată neconscieatele guvernului în politica economică. Dupe votarea tarifului autonom se vină cu convenţii a căror economie e tocmai contrară principielor tarifului votat în sesiunea trecută. Odată s’a lovit în interesele consumatorilor, acum în ale industriei naţionale.
Dar mal presus de toate, contesteazâ că convenţia aceasta ar 11 curat comercială; art 12 ne arată contrariul.
Care sunt raporturile consulare dintre noi cu Rusia ? ce se face cu litigiu perpetuă al capitulaţiilor?
Aţi căzut de acord, da sau nu? Esistă litigiQ, pretenţiunl da saQ nu ? Data de 21 Oct. 1886 este aceia a expirării ultimei convenţiunl, şi în aceasta nu există nici o stipulaţiune în privinţa regimului consular. Ce însemnează atunci această dată în privinţa garantării reciproce a regimului consular. Cine ne garantează a-ceasta? Cine ne garantează că nu se va face apel la art. 49 din tratatul de Berlin. De aceia votăm contra convenţii.
D. Pornmbaru, se perde în cestiunl de personalităţi cud. Giuvara. Prin art. 12 d-sa declară că nu se atinge drepturile de mal nainle.
Apoi oratorul şi propune să demonstre că nu există nici o contradicţiune între cele ce lea susţinnt guvernul când cu tariful autonom şi cele ce propune astă-zl prin convenţiunl speciale.
Guvernul fiind deja legat prin alte convenţiunl, nu putea ajunge la idealul ce ’şl-a propus prin tariful autonom. El a emancipat câte-va producte şi nu era cu putinţă sâ le emancipeze pe toate.
Vorbind de petroliO, raportorul declară că singurul lucru obţinut a fost să obţie o taxă de 10 lei la suta de kilograme, pe care o crede eminamente protectoare. Nu se poate cere mal mult, căci 6 până la 7 franci costă 100 kilograme în Rusia, adică aproape 200 0/0 din valoarea obiectului importat.
Trecând la art. 12 d. Porumbaru, zice că cestiunile consulare, de navigaţie etc. sunt reservate şi că până la retragerea lor se garantează regimul anterior.
Ce se pute face alt-fel?
Dacă se stipula în acest tractat, dispo-siţiil din convenţia cu Italia, nu se preju-deca atunci cestiunea.
D. Carp. Suprimaţi atunci art. 12.
D. 1‘orumburu. Poate că d. Carp are
dreptate dar eQ nu văd pentru ce să nu l lăsăm.
Vorbind de capitulaţiunl zice că nici o putere streină nu va avea curagiul să se atingă de regatul României 1
Se cere închiderea discuţ unei.
D. Maiorescu vorbeşte contra, Ce caută art. 12 tn tratatul acesta internaţional? D. Porumbaru l’a numit deja, o suprafeta-ţiune, dar declaraţia din partea d-sale nu e suficientă. Voim ca ministrul de externe să facă o declaraţie tn această privinţă.
D. Votnov vorbeşte în contra, de oarece chiar primul ministru a declarat a-dineaorl că orl-ce deputat din maioritate când vorbeşte, apoi vorbeşte In numele guvernului (Ilaritate, aplause).
Se prelungeşte discuţia.
D. Carp. Nu voia discuta cu d. Porumbaru dacă taritul autonom e o sistemă economică, care nu e un sistem ci o armă cu două tăişuri care ne poate ataca pe noi mal mult ca pe alţii. De aceia era mal bine să nu se vorbească asemenea frase goale.
Două lucruri sunt importante. Cuvîntul d'întâiQ e al primulul-miuislru care a vorbit de stabilitate şi siguranţa îu convenţie, iar d. Ferikide a apărat principiul do ut des.
Se vedem dacă sunt asigurate aste 2 principii în convenţia aceasta.
Stabilitatea din partea noastră o vede; dar oare putem şpera aceiaşi stabilitate din partea Rusiei ?
E lucru cunoscut că Rusia n’a admis nici odată ver-o obligaţiune în privinţa tarifului, şi foarte bine face din puntul el de vedere. Dar unde e stabilitatea atunci? E permanentă în privinţa sacrificiilor noastre, dar nu e stabilitate ci nesiguranţa.
Trecând la al doilea principii! do ut des.
Noi facem concesiuni ori de câte ori ne abatem de la tariful autonom. Dar unde noi vedem sacrificii, d. Porumbaru vede din contra o graţie! Nu ştiQ ce fel de raţionament e acesta.
O întrerupere din parlea d-lul Porumbaru oferă d-lul Carp ocaziunea de a’l pune la locul săQ pe d. Raportor.
Tabela A şi tabela B sunt devieri de la tariful autonom, concesiuni din partea noastră. Ce s’a dobândit în schimb ? Ce s'a făcut pnntru vinuri, fructe, sare şi pe-troliQ? Nimic.
Prin urmare, sub puntul de vedere economic nu văd nici un folos în astă convenţie. n privinţa petroliulul nu se face nici o distincţiune între petroliul brut şi cel rafinat.
Resultalele de care faceţi caz cu convenţia cu Elveţia, nu e uu esemplu, căci Elveţia e un stat mic şi vă înşelaţi când credeţi că principiele acelea vor Ii câştigate faţă cu alte state. In convenţia de tata uu văd iniei stabilitate, nicl_repro-citate.
Trecând la art. 12, d. Carp întreabă: Pentru ce laţi pus?
Daca esprima ceva, atunci de sigur es-primă temerile noastre; dacă nu esprimâ nimic, de ce l’aţl pus? Atingând cestia capitulaţiilor, oratorul zice:
In timpuri normale da, n’avem să ne temem, dar nu e tot aşa pentru timpuri anormale. Şi n'avem a ne teme de timpuri normale, când toată lumea zice, summum jus, suma injuriă. Dar în vremuri anormale toţi zic: dreptul meul
Oratorul termină zicând: să nu mal veniţi cu convenţii prin cari se dă tot şi nu primim nimic.
Ministru Ferichidi, declară că cestia capitulaţiilor nu este în stare de litigiQ. Daca este aşa de ce vă temeţi? Esistenţa art. 12 se datoreşte istoricului negocierilor, şi noi n’am 11 dorit să avem acest art. 12. Acest art. avea altă redacţie şi numai In cursul desbaterilor din 22 şedinţe am reeşit să obţinem această redacţie. Ni s'a cerut în adevăr să încheiem convenţii consulare, convenţii de navigare, dar noi n'am primit şi am eliminat toate aceste cestiunl.
Trecând la convenţia comercială tn sine, ministrul de esterne zice că noi nu putem face abstracţiune de convenţiele pre-esistente nici de practica din Rusia în privinţa tratatelor de comerţ; Rusia nu admite tarife convenţionale. El bine, noi n’am voit să lăsăm comerţul nostru es-pus represalielor pe care ni le-ar putea face Rusia — Prin o listă de 24 articole, am substras tarifelor convenţionale esistenţa cu allestate, şi le-am redat tarifului autonom. Recunoaşte că asupra vinurilor şi sării nu s'aQ putut a le reserva. fir faţa resistenţel guvernului rus aO trebuit să cedăm. Trecind la fringhi! şi otgoane vrea să arate că bine s a făcut de nu s'aQ urcat lacsa, câcl la noi nu se poate fabrica In suficienţă.
Mal vorbeşte d. Ferikide de peşte şi de petroliO. Guvernul a avut inl'ormaţiunl posilive că Lacsa de 10 lei e de ajuns pentru a protegia industriapetroliulul.
Sunt şi alte consideraţiunl, cari ne-aQ făcut să regulăm relaţiunile noastre cu Rusia, pe care ministru se fereşte a le spune.
Cerâudu-se închiderea discuţiunel. d. N- Fleva are cuvântul contra.
Urmează un mic dialog provocat de întreruperi.
In fine făcându-se linişte, d. Fleva zice că declaraţiele grave al« d-lul ministru de Externe dovedesc că cestiunea art. 12 merită o discuţiune serioasă. D-sa enumeră puntele cari încă nu sunt destul de lămurite şi Uneşte prin a se plânge că se face cestiunl de partid din toate cestiunile.
www.dacoromanica.ro
D. Dimaneen vrea să faca proces asupra celor zise de oposiţiune. Onorabilul zice că nu s’a eliminat dreptul de interpelare dar nu a voit să aducă în parlament procesul care se va judeca de juraţi. După aceasta mal bale câmpii vr’o zece minute aducând laud* guvernului.
Se procede la votarea luării în consideraţie la ora 5 şi un sfert.
Resultatu! votului este:
Vot an (l	109
Pentru	75
Contra	34
Şedinţa se	ridică la 5.20 după cererea
guvernului.
ULTIME INFORMAŢII
Ştiri din Bulgaria ne anunţă că se face o agitaţie destul de serioasă din partea unor agenţi streini pentru rechemarea principelui Alexandru de Batemberg.
©
Naţiunea află că retragerea "d-lu! Nacu de la departamentul finanţelor e definitiv hotâritâ.
Astăzi la ora 1 s’a dat la teatrul naţional o representaţiune pentru copii, în onoarea zilei onomastică a Reginei.
Representaţiunea a reuşit pe deplin. Era o adevărată bucurie d’a vedea sala plină de feţe vesele şi rumene. Se înţelege că aplauzele a-ceslui gingaş auditor au fost vi! căci izvorau din curăţenia unor inimi inocente.
ULTIMA ORA
Berlin, 29 Decembre.— Se anunţă din Constantinopol «Gazetei Crucii» că Poarta a deschisjraporturi bune cu Dr. Vilkovicl,însărcinatul de afaceri al guvernului din Sofia, ceia ce lasă să s’arate din partea Porţii intenţiunea de a lua o atitudine mal amicală faţă cu Bulgaria.
Constantinopol, 28 Decembre. — Cale indirectă.— Sir White a comunicat Porţii o propunere făcută la St. Pe-tersburg de către guvernul englez In privinţa unirii Bulgariei cu Rumelia. El a adăogat In privinţa candidaturii prinţului de Mingrelia, că In faţa primirii defavorabile ce ar întâmpina In Bulgaria această candidatură, Anglia nu o poate sprijini, dupe cum cerea Poarta prin circularea sa de la 3 Decern bre .
Se asigură ca Sultanul a declarat contelui de Montebello ca Turcia va merge alături cu Francia In cestiunea Egyptulul.
Se vorbeşte de o agitaţiune anti-creş-tina In insula Creta.
CURTEA CU JURAŢI
AFACEREA
STOICi-ALEMNBRBSCIl-BRAIfiliU
Şedinţa de la 17 Decembre
Afara
Ancă de la 10 ore lumea începe s§ staţioneze în faţa localului Curţii cu juraţi. Sentinelele Insă, aşezate la toate intrările împedică pe orl-cine d’a pătrunde. Pe la 11 ore se Introduc martorii într’o cameră a parte. Juraţii şi re-presintautil presei sunt Introduşi. Familia inculpaţilor se aşează pe cele dintâiu bănci reservate publicului.
Un amic îmi spune că astă noapte martorii lui Stoica Alexandrescu aQ fost aşezaţi de poliţie, la un otel, şi o-priţî d’a comunica.
Aspectul Salei
Pe banca apărării vedem pe dd. N. Ionescu, G. Vernescu, I. Lahovari, Petre Grâdişteanu, Mârzescu, Paladi etc.
D. C. F. Robescu, partea civilă, e înconjurat de avocaţii săi dd. Radu Statuau, C. Stoiceseu, St. Şendrea, I. Po-enaru Bordea, şi alţii necunoscuţi.
Toţi juraţii, printre care se vor a-lege cel 12 juraţi stau în picere, alături de masa preşedintelui.
Pe masă se ved o mulţime de dosare, nişte pachete pecetluite ţisme-nile şi catarama d-luî Robescu)
Deschiderea şedinţei
La 12 şi un sfert preşedintele Bag-dat, asistat de dd. judecători Lara şi Ghimpa, deşchide şedinţa.
Fotoliul ministerului public e ocupat de dd. Populeanu şi Cociaş.
Preşedintele ordonă Introducerea a-cusaţilor.
Aci un incident.
Jandarmul întreabă pe preşediii‘6 : «Şi Stoica Alexandrescu ?»
Mirare în sală din causa acestei întrebări.
Acusaţit sunt introduşi In mijlocul emoţiunii generale. Pompilie Stănescu plânge. Iusif Oroveanu e foarte schimbat la faţă, cu păru şi barba lunga.
Copilul iui P. Stănescu, care e In sala plânge văzând pe tal'1' său.
Apelul acusatilor
Preşedintele chiama pe rănd pe toţi jcusaţit şi mai întâia pS Stoica Alexandrescu care declară că şl alege de apărător pe d. Moşie.
Iordache Tânăsescu (zis Muscalu) are de avocaţi pe d. Chrisenghi şi D. Stă-tescu.
[oau Orovcauu. 2S ani. declară că a-lege de apărători pe dd. 1. Lahovary, C. Boerescu şi Rioşanu.
G. Protopopescu, 43 ani, are de a-părstor pe dd. Păucescu, Paladi şi 1). Popescu.
Pompilie Stâne seu, 43 ani are de a-părătorl pe d. Petre Grâdişteanu.
Iosef Oroveanu, declară de apărători pe d. 1. Lahovary, Vernescu, N. lonescu, Maiorescu şi Mârzescu
In urma cererii d-)ui Grâdişteanu să autorisâ avocaţii d’a comunica In timp de un sfert de oră cu acusaţil.
D. loan Lahovary cere ca să se a-corde avocaţilor o întrevedere secretă cu clienţii lor; câcl faptul d’a putea comunica In sala de şedinţă cu inculpaţii, nu distrage faptul că până azi nici un avocat n a putut comunica liber cu clientul săQ.
Preşedintele zice că această comunicare nu se va putea face până ce cel puţin se va lua interogatoriul.
Apelul Juraţilor
SC procede la apelul nominal al juraţilor. Cel d’lntâiu chemat e d. doctor Râmniceanu.
Domnii avocaţi cer ca acusaţil să poată comunica Intre dânşii pentru a hotărî In comun care sunt juraţii pe care vor să'i recuze.
D. Preşedinte întreabă pe acusaţtdacă vor să aibă împreună o asemenea înţelegere ?
Şi mal întâia pune această întrebare, celui dintâiâ acusat, Stoica Alexan-drescu.
Stoica Alexandrescu esila puţin,se uita la procuror, pe urma la avocatul seu, si în line zice ca se hotărască avocatul seu d. Roşie.
După ce declară că vor să aibă Împreună o înţelegere, acusaţil se retrag Intr’o cameră de alături.
Peste 5 minute, el să reîntorc în sală şi Protopopescu care a primit mandat de la cel-l-alţl însărcinează pe d. N. Io-nescu să recuse pe juraţii ce i-a desemnat.
Un incident
D. Procuror general zice că această listă a juraţilor o aveai întocmită avocaţii şi acusaţil de mai înainte, şi cere ca preşedintele să consemne aceasta.
D. Vernescu. Dai cea mal formală desminţire acestei afirmări, şi cea mal bună dovadă e că a'ţl văzut esitaţiile lui Stoica Alexandrescu, care la urmă a rugat pe avocatul săi să răspunzi In locu-’I.
«D. procuror vine aci cu insinuări pe care le respingem; aceleaşi insinuări le am găsit In actul săi de acuzaţie; aşa a lucrai merei d-sa In această a-facere. (Aplause)
Preşedintele ameninţă că va face să se evacueze sala, Îndată ce să vor produce iarăşi aplause.
Alegerea juraţilor
Preşedintele citeşte din noi numele tutulor juraţilor, dintre care să vor a-lege cel 12 membrii al juriului.
Se procede la constituirea comis iunel juraţilor. Gomisiunea se compune din dd. Asador Popovici, Tanase Petrescu, Elmazoglu Gsvril, Rărbulescu Petre, Măgueranu Mihail, Popescu Petre, Râ-duleanu Ghiţă, Mihail Gabriel, Mazllu I. Niţâ, Gapşa Contantin, Râsianu Ştefan, Brătianu G.
Juraţii supleanţi sunt dd. dr. Băican N. şi Moceanu G.
Procurorul recuză pe dd. Solacolu G.
I Varlam G., Brătâşeanu 1 , Frollo I. G, ; Iconomescu G. Bratu, Duport Juliu.
Ear apărarea pe dd. TabacovicI A-i lecu. Dumitrescu Procopie. Serbănescu I-, dr. Râmniceanu, Filitis Toma, şi j Stratilat G.
• Juraţii prestează jurământul conform legei-
Grefieruî dă citire deciziunel Camerei depunere sub acuzaţiune, prin care acuzaţii sunt trimişi Înaintea Curţii cu juraţi. Se produce o oarp care emoţiu-ne In sală, când să citeşte la finele a-cestel decisiunl, opiniunea d - Iul Poe-naru-Bordea, preşedintele camerei de punere sub acuzaţie, care zice că nu există probe suficiente pentru trimiterea înaintea curţei cu juraţi, a lui Tânăsescu Muscalu, Potropopescu.Pon-piliu Stănescu. şi a fraţilor Orovenl.
Se dă apoi citire actului de punere sub acuzaţie.
La 2 ore şi jum. şedinţa se suspendă pentru câte-va minute, după cererea unui jurat.
Se ordonă ca acusaţil se părăsească sala şi se fie puşi cinci Intr'o odae şi
Stoica Alexandrescu singur mtr’altă.
Apelul martorilor
La 3 ore şedinţa se redeschide. Se Introduc din nod acuzaţii. Se continuă apelul martorilor
La 4 ore se termină apelul martorilor.
Deşi lipsesc 7 martori al aeuzărel şi 22 de al apârârel. desbaterile conţină pentru că părţile en uţă; remâne Insă ca acel martori - 5 fi ascultaţi In cas de s’ar presenta.
La 4 şi 10 şed; iţa se suspendă din nou.
Interogatoriul lui Stoica
La i şi 25 şed aţa se deschide din nod.
Preşedintele or lona ca singur Stoica Alexandrescu să err Ină.
întrebare : Ai comis faptele ce ţi se imputa ?
Respuns. Le am comis. Dar al doilea foc nu fam tras esupra d-lul Robescu dar tot asupra d-iui Brătianu.
7. Pentru ce ai omis aceste fapte?
îl. Am fost împins de alţii.
I, Anume de ci e ?
7f. De Iosif Oroveanu.
1. In ce chip t< -a pus la cale Iosif Oroveanu ?
R Pe la 12 sau 14 August a venit la mine acasă şi m a zis că are să mă facă cel mal proeop it.
7. O singură d. Lâ a venit la tine?
H.	De mai multe ori a venit dar numai în urma în ziua de 12 sad 14 ’mi-a propus acel luoru
7. In ce fel ?
li. Mi-a zis că numai ast-fel va efidea guvernul.
/. Numai aceasta te-a împins să faci crima ?
/?. Da.
7. Nu ’ţi-a dat bani ?
u. ,v...
I.	Nu’ţl-a făgăduit nimic ?
H.	Mi-a făgăduit că o să ’mî dea bani în urma faptului.
7. Dupe aceasta l’al mal văzut pe Io-sif Oroveanu?
li. Da, pe uliţă, In uşa prăvălii.
/. Ţi-a mai zis ceva ?
n. Nu.
I.	Te-a întrebat numai ?...
/?. M’a întrebat dacă sunt hotărât şi dacă ml-am plătit licenţa.
/. De atunci te-al mal Întâlnit cu Io-sif Oroveanu ?
R. Nu. Mi se pare că nu erea In Râmnic.
7. Dar Ion Oroveanu a venit la tine.
R. Da, odată, dar de mult.
I. El nu te-a îndemnat, cu Pompilid Stănescu ?
R. Nu.
I. De ce atunci al zis aceasta judecătorului de instrucţie când ai fost a-
restat ?
R. Pentru ca să apăr pe Iosif Oroveanu.
7. Ai mai spus cul-va toate acestea ?
//. Lui Muscalu.
7. Când.
R. Cu vre-o zr.ee zile înainte, el m’a întrebat : II cunoşti pe Brătianu. I-am spus cănu. El mî-a zis câ’l cunoaşte. Atunci ed i-am zis să vie cu mine. El a venit, a stat două zile la Bucureşti, apoi a fugit Înapoi.
/. I spuseseşl că al să ucizi pe d-nu Brătianu ?
/?. Da, în tren.
7. Nu ’l-al spus şi le Râmnic ?
R. Nu mi aduc aminte.
7. Ce este fraza scrisă In carnetul d-tale la data de 14 August, zicând că In acea zi ’ţl-a venit un plan In minte şi că de bucurie te-a podidit lacrămile?
R. Mă gândeam la planul mod (nu se aude bine ce zice acuzatul).
I. Dar cu G. Protopopescu, fratele tăd, n’al vorbit nimic ?
R. Nu.
7. Era Insă In prăvălia ta când vor-bial cu Muscalu ?
R. Nu, erea In odaia din dos.
7. Dar de ce nu’i al spus lui G. Protopopescu ?
R. Pentru că poate mă oprea de a nu pleca.
7. Vrea să zică nu ştia nimic ?
7f. Nimic.
I.	Ce al zis lui Tânăsescu de fraţii Oroveni ?
R. Să trăiască Oroveanu dacă are putere să mă scape.
7. Al mal zis : să trăiască societatea. Care societate ?
R. Aceia la care erea asociat Oroveanu.
7. O societate oare care sau o societate făcută in scop de a.... ?
R. In scop de a comite faptul med.
7. Gând al plecat, ce vorbă al lăsat acasă ?
II.	Că mă duc după datorii la ţară.
7. Când, al sosit In Bucureşti, co s a
petrecut ?
R. Ne-am dus la un han In dealul Spirei şi am tras acolo. Apoi am întrebat de casa d-lul I. Brătianu şi m’am dus acolo cu o petiţie.
7. Ce peţiţe ?
R. In contra unul comisar.
7. Pentru ce aceasta petiţie?
R. Vreamsăodad d-lut I. Brătianu şi dându-i-o, să trag cu revolverul în el. Aşa erea planul hotărît de Iosef 0-roveanu.
7. Dar Tânăsescu ?
R. El ’ml a furat 40 de lei şi a fugit înapoi.
7. Al dus petiţia la d. Brătianu ?
R. Da. Dar nu erea acasă.
/. Când erai In Episcopie, te-al despărţit de Muscalu, ca să mergi la Spital ?
R. M'am oprit un moment ca să vorbesc cu un amic. Dar nu m’am despărţit de Muscalu.
7. La Bucureşti te-al întâlnit cu 0-roveanu ?
R. Nu.
I. Cum se face aceasta ?
U Nu tniroKboam undo ^ondo, şl DU
ştiam unde să ’l găsesc.
7. Al intrat vre o dată la Râmnic, In pravâlia Iul Iosif Oroveanu ?
R. Nu, dar când mă întâlnea, îmi întindea mâna.
7. Ce erai la prăvălia fratelui d-tale?
R. Eram tovarăşi.
7. Cum puteai pleca In Bucureşti, a-şa, fără veste ?
R. Am mal plecat şi altă dată.
7. Ai spus la instrucţie că Iosif Oroveanu ţi-a iscălit o poliţă. Adevărat este ?
R. Nu nil-a iscălit nici o poliţa.
Mi-a făgăduit numai să ’ml iscălească o poliţă.
7. Citeai gazete ?
R. Da.
7. Iţi dedea cine-va gazetele ?
R. Nu. Le cumpăram.
7. Ge te-a îndemnat mal mult să comiţi crima? îndemnările ? Gazetele 1
R. Nu. Fâgâduiala de bani.
7. Al fost vra-odată la Orovenl, căci al spus că ai mers la el ?
7Î. N’am fost la Oroveanu, acasă când am zis câ am mers la Oroveanu, am vrut să spui ta locul acela, care se numeşte aşa.
7. At zis ca aveai de gând să tragi multe focuri pe d. 1. Brătianu, până 11 vei omorâ.
R. Nu puteam să zic asta, căci chiar unul trăgând ştiam că o să mă prindă.
7. Atunci cum puteai face aceasta ?
R. Ştiam ca o să sară poporul şi o să mă scape.
I. Vrea să zică acel care te-a Îndemnat să comiţi crima a fost numai Iosif Oroveanu ?
R. Numai Iosif Oroveanu.
7. Dupe 15 August a mai venit Oroveanu la d-ta ?
R. Nu.
/. Atunci o singură data a fost la d-ta de ţi-a vorbit de atentat?
R. Da
7. A stat mult In ziua aceia ?
R. O oră, două.
I. De mult cunoşti pe Pompilie Stft-nescu ?
R. De doi ani.
I. A fost în prăvălie la d ta ?
R. Nu.
7. Cum să face că atunci când al fost confruntat cu I. Oroveanu, al spus că el nu te-a îndemnat ?
R. Fiind ca l’am văzut plângând, iar apoi m’am gândit că-ml zice să nu spui un adevăr, îmi zice să sufer singur, şi atunci l’am denunţat.
7. Ce ai promis Muscalului ca să te însoţească In Bucureşti ?
R. Nimic. Viei nu l-am pretins nimic.
7. AI zis că te aC pus să juri pe i-coană.
R. Nu e nimic adevărat In toate a-cestea.
I). procuror general pune câteva întrebări.
7. In momentul căhd al tras asupra d-Iui Bratianu, şi când te-a Întrebat d Iul ce ai spus ?
H.	Am spus că Ghiţă Trocărescu ra’a pus să comit crima.
/. înainte d a pleca al arătat revolverul lui Oroveanu. cum al spus la Instrucţie ?
R. Nu.
7. La minister, al cerut odaiaşulul să fii Introdus la d. Brătianu ?
R. Nu.
7. La Gasarmă îe-a oătut cine-va ?
R. Nu.
Al douilaa incident.
Apărarea cere să se întrerupă interogatoriul pentru cât-va timp, ca să măr-gă martorii şi toată lu mea să mănânce.
Preşedintele răspunde că nu se va suspenda şedinţa până ce nu se termina interogatoriul.
Interogatoriul lui Iordache Tanarescu, zis Musca.
Preşedintele 'I spune de ce este «-
E1 răspunde ; Ca nu a venit la Bucureşti pentru ca să’l arate pe d. Brătianu, deşi ştia intenţia lui Stoica ; dar vrea se profite de propunerea lui, de a’I plăti trenul la Bucureşti pentru a ’şl face a-facerile, apoi crezând că Stoica trebue să fie plătit de cine-va şi prin urmare să aibă bani mulţi la dânsul, şi voia să’î fure şi să ’l lase la Bucureşti.
I.	Ge s’a petrecut In piaţa Episcopiei ?
R. Stoica m'a lăsat singur ca la 20 de minute dar nu’mi a spus unde s’a dus.
Acuzatul pevesteşte apoi cum a furat 40 de lei de la Sloica şi s’a dus de a luat trenul la Chitila.
/. De ce credeai ca Stoica avea parale la el ?
R. Pentru că nu'mî închipuiam să fac aşa lucru din capul Iul, şi câ trebuia să fi fost plătit scump, vre o 70,000 lei. (Risete).
1. Cine credeai ca ia plătit lui Stoica ?
R. Nu’mî fac nici o ideie,
I. Alt-fel al zis judecătorului de instrucţie.
R. De frica bătăii {Mişcare).
I. Cine te-a bătut ?
7? 1» Prefect al Politiei.
7. D. Procuror te-a bătut?
R. Nu, dar ’ml era frică de bâtae.
7. Vrea să zică de frica bătăii al a-cusat pe Oroveanu ?
R. Si pentru ca mi s’a dat bani ca sa zic asia. [Mişcare).
I. Cine ?
R. I). Procuror. (Mişcare de indig-naţiune).
D. Procuror Andronescu. Cum 1 eu ’ţl am dat bani ?
R. Da, d ta. ’Ml ai zis să spuifl că Oroveanu a pus pe Stoica şi ’ml al zis că ’ml dai vre o 5 saO 600 franci.
D. Procuror e galben ca ceara.
Preşedintele foarte emoţionat, caută să încurce pe acusat, dar nu reuşeşte de cât a'l sili să faca destăinuiri. El povesteşte câ It lua de la casarma jandarmilor pe lalO ore seara şi’l ducea la poliţie căpitanul Stănciulescu, şi acolo 11 bătea până pe la 3 ore dimineaţa. Apoi, ducându’l înapoi la ca-sarmâ, un vachmaistru 11 freca cu spirt.
7. De ce nu al “spus acestea la instrucţiune ?
R. Le-am spus.
D. procuror: Cui ?
7f. Dumnitale.
D. procuror. Mie ?
R. Da. Si d-Ini Ijudecntor de Instrucţiune.
D. preşedinte. Când al fost la Stoica, la Rlmnic, cine erea In prăvălie?
R. Un necunoscut.
7, Dar Protopopescu nu erea acolo ?
R. Erea In odaia dio dos.
7. Nu ’ţî a spus Stoica de ce avea să vorbească cu fratele său ?
R. Ba ’ml a spus că au să vorbească de afacerile lor.
7. AI văzut pe Iosef Oroveanu In prăvălia lui Stoica ?
R. Nu s’a Inttmplat.
Al treilea incident
D. Procuror întreabă direct pe acuzat, cu ton imperativ dacă nu’I a dat un scaun când a zis, la primul interoga-
toriâ, că e bolnav.
R. Da.
/. Gâ ’l a adus doi doctori ?
R. D.
7. De ce nu le-ai spus ca erai bltut ?
R. Apoi ’ţl am spus-o d-tale.
D. Procuror (violent). Nu e adevărat.
Apărarea protestează. Sgomot, apostrofe. Aceasta e tortură !
D. Preşedinte roagă pe părţi să se adreseze la el.
Un scandal
D. Populeanu cu ton ameninţător întreabă pe Muscalu daca el a spus doctorilor la interogatoriu că a fost băiut.
Itespuns. N’am spus doctorilor dar am spus procurorului.
D. Populeanu interpelează pe acusat cu violenţă, şi Începe In mijlocul
in te. rozători ul ui un întreg rechioi.oria.
Avocaţii apărării protestă.
Să ridică o furtuna In sala.
D. G. F. Robescu sbiară din teate puterile ca la Camera.
Dupe câte va minute de scandal, reîncepe interogatoriul lui Muscalu care declară că atât la Râmnic cât şi la Bucureşti a fost bătut.
Se pun acusatulul întrebările procurorului şi răspunde ca mal sus.
D. N. lonescu roagă să se întrebe pe acusat dacă ştie că Oroveanu a învăţat pe Stoica.
R. Nu.
D. Crisenghi: dacă cel care ’l băteaii îl învâţad ce să respundă adoua zi la interogatoriu.
R. Da. (Mişcare de indignaţie).
D. I. Lahovary. AI aflat cum-va câ Stoica fusese bătut?
R. Da. Ne-a adus pe amândoi lnt-‘o odae la poliţie, m’a bătut Întâi pe ir- -*e şi m’a dus In altă odae. Apoi 11 bătea pe el. II auzeam răcnind.
Şedinţa se suspendă pentru câte-va minute, la orele 7 şi 10 minute.
Urmarea in numeru de muine.
REGIMUL DE LÂNA
AL
PROFESORULUI DOCTOR J AEGEB
Recunoscut ca cel mai escelent MEDALIAT ACUM IN URMA. DE JURIUL MEDICAL 0!N LONDRA CU
Jmedali e^de aur
Sub-semnaţiI având numai noi singuri dreptul de a fabrica vestmintele de lână ce se poartă pe dedesupt vesminte zise Normale, precum şi cuvertirile de paturi în lână curată de Cămilă, garantând contra răcelel şi a reumatismului.
De/arăm că nu recunoaştem ca veritabile de cât flanelele ce se găsesc în magasinul

EREZII L. LEMAITRE SDCCESORII
TURNATORIE DE FER SI ALAMA - ATELIER MECANIC
BUCUREŞTI, — CALEA VĂCĂREŞTI 251, — BUCUREŞTI
Se însărcinâză cu construc-ţiunl de turbine,si mori cu pre-url mal reduse de cât acele in Vtena si Pesta.
PREŢUL
Unei mori cu 1 piatră de 36 lei 1900, cu 1 piatră de 46 lei 2100, cu 2 pietre 36 lei 3600, cu 2 pietre 42 lei 3800.
Esecuteazâ repede orl-care lucru de turnătorie safi mecanică; precum; olane simple şi ornate.
Mare asortiment de mobile pentru grădină, armamente pentru grajduri şi teascuri de viu etc.
Mare deposit de fer*, raiviri pentru vagonete d6oau.ville, tzeve de tuoi. Mare asortiment de pietre de moara. La Fertâ-sous-Jouars.	111

PRETURI FOARTE REDUSE”
Singura fabrica nutorhr.ata de Inventatorul d-nul Prof. Meidinger pentru
SOBE MEIDINGER
II. Hcim, Vicna, L,
Karnthnerstraese 40 — 4*
Patentă imp. reg. de la 1884
SINGURA
Suursala generala în Buuresti
Strada Lipscani No. 96 lângă Banca României
Sobele acestei fabrici sunt premiate cucele d'intâiu premiuri: Vicna 1513, Hasel 1877, Paris *877, Seehsliaus 1778, VVel» *878, TepUtz 4 878, Vicna 4 880, JEger 4 8 84 ai Triest 4884 ?
Aceste sobe sunt întrebuinţate In Bucureşti in mai mult de 2000 case particulare, de asemenea mai in toate consulatele, in laboratorul Academiei, gradina de copii, Societatea de gim nastica, Institutul Heliade, gara Filaret, Monetaria Statului Compania de Gaz, Camera Deputaţilor, Mitropolia, Banca Na tionala, Banca României; sobele mele mai sunt intrebuintate lâ Craiova Cazarma de Artilerie, Spitalul central si Grand Hfltel in Iaşi, HOtei Traj&n (85 sobe) in şcoala militară si casarme.
Preferinţa acestor sobe este asa de mare in cât se gasese pretutindeni imitatiuni.
Prevenim deci pe onor. Pu-plic se se ferească de schimbarea fabricatiunei noastre du-
4MEIDINGER-0FEN ^. H . H E I M ^
rabile si exacte de imitatiuni de tot felul, fie recomandate ca sobe Meidinger, constructiune ameliorata sau Sistem.
Numai acele ia care pe interiorul uselor este turnata marca noastră, sunt adeveratele noastre fabricate.
Prospecte ca preturi reduse gratis si franco.
Bucureşti,— Typografia ziarului EPOCA — PiaţaEpiscopieiNo- 3
mJ-
www.dacoromanica.ro