ANUL 1 No. 240 A DOUA EDITIUNE VINERI 12 SEPTEMBRE 1886 Grioorb G. PEUCESCU Director politic ABONAMENTELE SE PLĂTESC TOT-D'AUNA ÎNAINTE : Id ţari pe i an 40 lei, 6 luni 80 lei, 3 luni 10 lei in străinet&te 1 an 50 lei, 6 luni 25 lei ABONAMENTELE ÎNCEP LA I SI <• A FIE-CAREI LUNI REDACŢIA Ho. 3.—Piaţa. Episcopiei.—Ho. 3. Grigore VENTURA Prim-redactor responsabil ANUNCIURILE SE PRIMESC NUMAI LA ADMINISTRAŢIE Pentru Orient la A’ ilern Agmry, Conftantinople Kavakey Deirraen Han, 16 Galata. Anunciuri pe pag. IV, linia 30 bani, anuncirl şi reclame pe pagina treia 2 lei linia. ADMINISTRAŢIA Ho. 3.—Piaţa Episcopiei.—Ho. 3. 1 O BANI NUMERUL MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA APARE IN TOATE ZILELE IO BANI NUMERUL SO BANI UN NUMER VECHIU LEIiEMH ATENTATELOR O NOUA TACTICA CALOMNIATORII OFICIOŞI CONGRESUL STUDENŢILOR UNIVERSITARI TEATRUL \.\TIOXAI. MIZERIILE LONDREI Dupe ceîe petrecute, în urma a-tentatuluî d’nlallă-erî ssupra d-lor Robescu-Brâtianu, n’ar mai fî cu putinţă,celui mai talentat cronicar, a scoate din capul publicului, că atentatul de Joi seara din strada Vămeî nu e ticluit de mâna lungă a colectivităţei.. Atât a fost de puternică reacţiu-nea produsă In sentimentul public de sălbăticia turbată a bandelor poliţieneşti, asmuţite prin cuvintele resvrăiitoare ale primulu-ministru asupra oposiţiunei şi a organelor ei, In oât, guvernanţii, au pierdut, dacă ne-am putea esprima ast fel, chiar folosul moral ce le-ar fi putut poate r! ace atentatul 1 Intr adeve", toată lumea cunoaşte că elementele catîliu'.fe, revoluţionare şi cr.minale, ce existat în ţară, alcătuesc a. :nul şi partidul de la pater. ; şi e, "n oposiţia de azi, nu e absolut cici un bârLat carese fie capabil maoar; se gândi la mijloace nelegiuit^» pentru răsturnarea destrâ .t®> stări de lucruri ce apasă ţarA d atâta amar de vreme. De unde,'8 a şi născut în concepţiunea graţioasei noastre regine cuvântul adresat) nu de mult, unei princese: «detJ când e Brătianu «la guvern,Eu fi re&e?e dormim foarte «.liniştiţi, căci n’<>re cme si ne ame-*ninţe viaţa!...» Prin urmare, intru cât se lasă publicul a cred® c& atentatul acesta este fapta unul nebun păcătos, nimeni tn acea^ă ţară, n’ar fi lipsit aşi exprima simpatiele sale personale primulpl ministru, pentru scăparea lui de glonţul ucigaşului. Dar. cole#ivltatea cu şeful el suprem, . voit se scape acest chilipir spre a înviora popularitatea cârmuire' căzută în putreziciune şi a zădărnici, prin groază şi mişelie, ayenbul opiniuneî publice către opo-ziţiu/ne. hâtru cât ne priveşte, ca unii ce purtăm !n inima noastră rana sân-g rk îdâ a ucigaşului dela 8 Iunie 18'2, pe care prinţu D. Ghica atunci, fiind în deplină putere a facultăţilor sale, ne îndemna în Cameră, sel pâuţâm în rândurile celor carideţin azi puterea... n’am lipsit, ori dt câ-ţe-orl s’a produs asemenea fajste criminale, a ne exprima, fără reticenţă, sincera noastră părere de rău D-nu Ioan Brătianu insă, care 'şi-a Încărcat conşciinţa cu ucigaşul lui Barbu Gatargiu, pe care a mărturisit estimp, că’l cunoaşte, dar '1 tâinueşte, 'şi bate joc de simţimjn-tele noastre, fâcăndu'şi din toate a-tentatele un papital politic, trans-formându-le in legende monstruoase şi asmuţând haitele sale contra acelora cari au curagiul, pentru onoarea acestei naţiuni, a mai ţine piept fără de legilor regimului, Ast-fel au înşelat guvernanţii buna credinţă a lumei cu atentatul lui Pietraru, despre care Onor, d-nu Giani. fost ministru al Justiţiei la 1880, printr’o scrisoare publicată în «Românul» de la 2 Julie a. c. des-tăinueşte amănunte, ce demască perfidia fără seamăn a omului ce ne guvernă. Vechiul ministru al d-lui Ion Brătianu, relevă cu o dreaptă indignare, aserţiunea primului ministru din şedinţa camerei de la 4 Iunie a. c. cum că, parchetul de la 1880 nu ’şî ar fi făcut datoria ; şi în calitatea sa de cap suprem al parchetului d’atuncî, d. Giani, stabileşte din potrivă, că în prezenţa d-sale s’a luat interogatorii! primului ministru. «Ce conţine însă acel «interogatoriu ? aceasta să cate a o «înţelege cel mai iscusit dintre toţi; «căci cu unul, mărturiseşte d. Giani, «că pe cât timp admit şi justific «reticenţele şi reservele mintale în «politică şi diplomaţie, cu atât le «reprob în materie judiciară, unda «se cere de la toţi, mari şi mici, ca «se lucreze pentru a aduce lumina «şi adevărul. Aceasta este o datorie «de ordine şi de drept! ..... Alăturând la cele ce preced, faptul mărturisit tot de primul ministru, că, lucru nepomenit în a-nalele siguranţei publice, în seara de 2 Decembre 1880, nu se afia în curtea Camerei nici un agent poliţienesc ; Gă prefectul vinovat de această criminală negligenţâ este azi, pentru ruşinea acestei ţări, ministrul cel mai puternic, un alter ego al primului ministru ; Că dintre toţi oamenii politici, pe cari regimul s a nevoit a'i încurca în infamia sa, numai unul cs>zuse în mrejele poliţieneşti, d-nu Petre Borş^ .penare ’H^&T'ju'S-tiţia de mâini şi de picere în atentatul lui Pietraru, dar care, în loc de a fi trimis în judecată, fu numit senator şi azi e deputat guvernamental, unealtă oarbă a primului ministru I... Deci, numai române nici o îndoială, că «acest ciudat mister politic» este o cutezătoare plăzmuire a regimului asasinatelor şi al proceselor scandaloase. Din această credincioasă expunere reese încă, că legenda atentatului de la 1880 se potriveşte ca două picături de apă cu cea de azi. Atunci ca şi acum, guvernanţii, nu s’au sfiit a atribui odiosul faptului opo-ziţiunei vendutâ Rusiei: primul ministru a strigat alaltăeri mulţimei, că glonţul ce era se’l lovească, dacă e rusesc e prost! Iar bandele poliţieneşti, năpustindu-se cu turbare asupra redacţiunelor noastre, strigau, sub conducerea nihiliştilor guvernamentali : Moar te uneltelor Rusiei!... Viitorul cel mai apropiat ne va a-răta, ce scop urmăreşte în afară regimul, prin această infamie ce a-runcâ asupra oposiţiei actuale. Căci. oamenii politici pe cari ’i ţnegrea la 1880, ca instrumente ale Rusiei, sunt azi înregimentaţi în cetele guvernamentale ale colectivităţei. Insă, reversul medaliei pentru politica d’inăuntru a regimului, al legendei atentatului dupe strada Vămeî, apare in chipul cel mai hidos. * Deja în primul moment, nihilistul de la foaea primului ministru a rânjit, îngânând perfidele cuvinte; «e de observat, că ziarul fratelui primului ministru n’a zis un cuvânt despre atentat...» Monstruozitatea acestei insinuări contra d-lui Dimitrie Brătianu şi a grupului seu politic, ne umple sufletul de scârbă si condeiul se re. fuză a traduce pe hârtie, mârşăvia de care e capabilă colectivitatea ! Cu toate acestea, nici o dată n’am dori peirea păcătosului, din potrivă, rugăciunea cea mai fierbinte ce înălţăm zilnic către cer, este, ca primul ministru se trăiască cât Mathnsalem pe acest pament, spre a răspunde la judecata acestei naţiuni, pentru pilda posteritâţei neamului seu, pe care T-a desonorat peste firea omenească. Babn-\ovak. Astă-zî, pe la ii ore, s’au prezentat la redacţiunea noastră, trei corner-cianfi, şi anume: D-nii Ioan Boam-ba (tatăl), Ştefan Petrescu şiM. Ra-dulescu spre a cert inserarea unui protest în contra unor espresiunl conţinute intr'un articol>apârut In Epoca sub titlul « Vandalismul de eri.» De şi d. director al ziarului nu venise încă la redacţie, totuşi d. prim-redactor a pus in vederea d-lor cuprinsul articolului de care se plângeau, din care rezultă că espresiunile contra cărora protestau erau adresate nu acelora cari au felicitat pe primul ministru, ci contra acelora ari aii violat tâlhăreşte redacţiunile ziarelor, şi au maltratat pe impiegaţii presenţl atunci in birouri. Lipsa de timp ne impedică a publica acest protest chiar astă-zî, ’l vom publica mâine şi cititorii noştrii se vor convinge că in articolul nostru Vandalismul de ieri lovim tn bătăuşii spărgători de geamuri, de oarece d-nii lloambă şi cei l alţî comercianţi onorabili susţin ca au fost numai se felicite pe primul-ministru, 'etâ'drâiW'fâ-se plâng nu’i priveşte pe d-lor. «BREŞELE MM1EI ,.HAV1S'V Parlamentului pentru tratarea dificultăţilor existente. Scopul principal ce urmăreşte guvernul, !n toate cestiunfie europene, este de a susţine concertul puterilor, pentru a menţine pacea Europei. O NOUA TACTICA Au sfârşi! toate colectiviştii! Ţara înoată în fericire; lucrurile merg găitan. N'a mal rămas de c.l o singură cestiune de regulat: reJ-bunarea d-lui Brătianu în contra atentatului de la 4 Septembre. Ce înţeleg colectiviştii prin răs-bunare, toţi o ştim. Vendicta opiniuneî publice se traduce dupe onorabilii de la budget în violarea domiciliului ziarelor din oposiţiune, în destrucţia vandalică a localurilor de redacţiune, la ţiş-nirea sângelui din capete nevinovate. Dar această vendictâ, organisată de bravii de la putere, a fost înfierată precum se cuvine de ini mele oneste şi spiritele independente. A fost Înfierată, căci astă-zi nimeni nu mai îndrâsneşte se nege că bandele de ucigaşi cari au cu-treerat stradele principale ale oraşului în ziu<. de N Septembre, în faţa puliţii, erad compuse-şi orga-nisate de către agenţii poliţiei. A fost iolii iui, căci u-a-şî A-genţia Havas, aia că legături cu guvernul nu sunt u < ret pentru nimeni, a telegrafist in slreinâtate cum că plevuşcă (la populace) aluat parte la mascarada din seara de 5 Septembre. A fost înfierată, căci chiar in ziua epopeii colectiviste — după ce bandele au inundat cârciumile şi tune-iele — lumea serioasă, tinerimea care constitue noua generaţiune de mâine, toţi au venit in masă la ziarul Epoca, au făcut ovaţiuni redacţiei, a-u salutat apariţiunea numărului, au cerut câte un esemplar şi sm\Min fâin/rui-va-i SP1‘- ‘ Astăzi Constaulinopol, 21 Septembre.— |‘ n.e a£l dat simpatice asigurări de Cale indirectă — Singurul fapt notabil de semnalat şi a cârul transmisiune directă a fost oprită de censură, este că Sultanul, contrariu cu ceremonialul fixat mai Înainte, n’a primit ieri pe ducele de Edimburg dupe debarcarea sa. Sultanul s'a scuzat prin tânărul săO fiu, care a spus că tatăl săU suferea de un reumatism acut. Audienţa va avea loc probabil as-tăzl. Se ştie de alt-ipinterl că audienţele şi Invitările sultanului Abdul Hamid sunt tot d’auna obiectul amânărilor succesive. Ast-fel mar de ună-zl un ministru strein 'şi-a văzut amânată audienţa sa de şease ori. Se pretinde că astrologul palatului a făcut o prezicere sinistra pentru caşul în care sultanul ar contra-veni acestei reguli. Viena, 22 Septembre.— Noua Presă Liberă semnalează înaripările formidabile ce se fac în Anatalia. Erze-rum e complect fortificat: al patrulea corp de armată e mărit cu 2 regimen'e de cavalerie şi cu 2 regimente de artilerie. Itoinn, 22 Septembre.— Ministrul marinei a hotărât construirea a 6 monitoare. Londra, 22 La camera comunelor, lord R. Churchill, respunzând la o întrebare a deputatului Cremer, spune că guvernul nu va esita a convoca în mod extraordinar parlamentul, dacă politica orientală, în intervalul sesiunilor, ar necesita adoptarea unor re-soluţiunî importante. Guvernul, adâoga el, cunoaşte starea serioasă a lucrurilor actuale, stare ce poate face ca afacerile Bulgariei să devie critice, dar crede că poate avea nu e om care se hu ^e,‘ clare că infamia din 5 Septembre a slăbit mult, prea mult chiar, impresiunea odiosului atentat de la 4 Septembre. Colectiviştii au înţeles aceasta şi disperaţi că le scapă din mână o-caziunea cea mal favorabilă ca se-şi mai prelungiascâ menţinerea la putere, s’au repezit Intr’un singur gând asupra oposiţiunei, hatjoco-rind’o, calomniând’o, insultând’o şi acuzând’o în mod infam. Aşa este, ne atf bajoeorit, dar se vede că în insolenţa voastră, v’aţi ameţit şi pierdut capul ca în tot-d'a-una,de alt-fel, în cât v'aţi batjocorit pe vqI înşi-ye. — Intr’adever, aţi trămis pe Ulmeanu şi pe Tânase Bărbieru la redacţia noastră să se recomande că vin tn numele marelui comerciu bucur oştean şi se ne dicteze ce linie de conduita politică să urmeze pe viitor ziarul nostru, dacă nu voim sa se verse sânge. Ştie publicul ce s’a urmat dupe această somaţiune.Lui Grigore maşinistul i-an furat ceasornicul; un oolaborator a făcut cunoştinţa pumnilor d-lui Ulmeanu şi ai lui! Ce însemnează această represen-taţie a comerţului, cu d. Ulmeanu, Ştefânescu şi Tânase dacă nu o batjocură a voastră I ? Noi am inventat pe Ulmeanu ? Noi am descoperit pe Bărbieru ? Noi hrănim pe Toboc ? Cine a vendut astâ-iarnâ biletele Ilmeanu la Dacia, dacă nu co- misarii prefectului Moruzi ? Am publicat autografa scrisorii lui Geor-gescu, şef de birou la poliţie, şi nimeni n’a pus în îndoială de atunci cele ce le-am dovedit. Va se zică aţi îngăduit ca Ulmeanu se treacă 24 ore drept re-presintant al marelui comerţ ? De ce ve supăraţi că v’am spus un adevăr ? Dacă pr fi venit la noi, In ziua de 5 Septembre d-nii Boambâ, d. Rădulescu or d. Socec, nimic nu ne-ar fi împiedicat se o spunem. Ce ? Vina noastră este dacă plnă ustâ-zi, când s’a presintat în birourile noastre o delegaţiune de trei negustori, n’am avut oceziunea se vedem pe la ferestrele noastre de cât pe Ulmeanu şi Toboc ? Dir înaltă parte stă cestiunea. Gând în noaptea de 4 spre 5 Septembre, poliţia a organisat bandele, negustorii oneşti n’au fost prevestiţi despre aceasta. Gând dupe o-vaţiea de la Ministerul de interne, lumea s’a risipit, s’a format doue j cete: una cu d. Stancu Becheanu şi încă câţi-va s’au dus pe la casele lor; alta cu Ulmeanu, Toboc şi alţi bătăuşi s’au năpustit asupra noastră. Astă zi, eâud spiritele s’au mal | liniştit, putem se ridicăm o parte din velul ce acoperă infamia de la 5 Septembre. Bandele repezindu-se ea fiarele asupra localului nnafru, ! credeau că vor întâmpina vre o re-sistenţă din psrte-ne. Providenţa a voit ca se nu fie în acel timp la redacţie de cât administratorul, un om slab suferind. Organisatoriî or-gielor n’au comptat îns pe Providenţă. Ei se aşteptau la o resistenţâ disperată din parte-ne, la focuri de revolver şi la manevrare de ciomege. Am suferit bătaia, dar am evitat o mare vărsare de sânge. Ştim că parchetul cu toate apostroafele d-lui Stâtescu s’ar fi repezit atunci la Epoca şi ar fi închis toată suflarea ce ar fi întalnit’o în tipografie, administraţie şi redacţie; ştim că la poliţie era se ni se îndrepteze atunci oasele, iar la Văcăreşti se ne doară «alele. planul poliţiei n’a reuşit. A ji voit Providenţa. numai că n’a reuşit: a dat De iată toata. ml$eha bandelor şi ne- ^ '-tiviştilor. ruşmarea colee.Hu ? ţiune disperată : ^fiereazâ atro- cităţile de la 5 Septemb,*' ‘V^Tatal zand se înţelege ca şi noi mbru de la 4 Septembre; cu un i _,ir4ig_ de la parchet demisionat cu im. ^ nare, scârbit de purtarea şi ordinele ministrului seu ; în aceasta situa-ţiunezicem, colectiviştii o băgaseră pe mânecă. ’Şi-au schimbat dar planul colectiviştii. Aleargă acum din prăvălie în prăvălie, case adune semnături din partea negustorilor că au fost acasă la d-nu Brătianu, fără se vază că dacă silesc pe bieţii negustori la asemeni declaraţiuni, le fac mai mult rău de cât bine, iar pe noi ne lasă indiferenţi. Tactica poate fi nouă, dar armele întrebuinţate sunt vechi şi ruginite. Vroiţi se auriţi coroana mintosului prim-ministru şi mânjiţi In acelaş timp cinstea unor negustori. 0 mânjiţi, căci punendu-i se protesteze în contra afirmărilor noastre, cari am zis că desculţii, faliţii şi drojdiile societăţii ne aă bătut şi ne aă spart casa, îi siliţi se se facă solidari cu isprăvile acestor bravi aî poliţiei- In această situai’’ cu străinătatea care 2 EPOCA - 12 SEPTEMBRE O mânjiţi, căci punendu-i se protesteze cu indignare azi. a 3-a zi după înviere,contra atentatului îndreptat asupra vieţei primului ministru, pe când noi am înfierat asasinatul încă din întâia zi, îi siliţi se revie prea de multe ori asupra unui act, con-demnat de toată lumea, şi ce e prea mult, strică, zice proverbul. Tactica e nouă, dar voi sunteţi vechi şi deocheaţi. Nu ne înspăimântă demersul ce fac comercianţii sub impulsul ginerelui d-lui Ştefan Belu. — Le promitem d-lor comercianţi că ne vom întreţine cât de lung şi cât de clar şi cu domniele lor. Sandu. CALOMNIATORII OFICIOŞI Colectivitatea a hotărît se suprime cu totul opoziţiunea constituţională din ţară. In urma atentatului din zilele trecute, o campanie în regulă s'a început din partea ziarelor oficioase, în cari se susţine în ruptul capului cum că opoziţiunea, şi în special ziarele opoziţiuneî,au înarmat braţul atentatorului. lată în adever, ce cetim în Voinţa Naţională de la 10 corent: Opoziţia s’a ţinut de cuvânt; a paşii de la ameninţări la fapte. In loc Insa de a alege calea inimoasă a revoluţiei cu care ne ameninţa de atâta timp, ea a tmbrăţoşat pe acea mişeleasca a asasinatului. Cum sunt oamenii, aşa şi faptele lor. Că acest urîcios atentat a plecat din rindurile opoziţiei nu poate remânea nici o îndoială, dacă esaminăm tonul şi spusele ziarelor ei, cu puţine zilp înainte de acest fapt. Sunt acuma vr’o două săptămâni, un ziar din opoziţie se ocupa mtr’un chip amsrunţit cu socoteala vârstei d-lul Ioan Brâtianu, prezicând ca d-sa n’ar mai putea duce o viaţă Îndelungata. ziarele conservatoare erati apoi unanime Intru a anunţa ca imediat a-propiaiâ cădereaHUOistefului. Sine Înţeles, pentru ca să anunţe cu aşa siguranţă căderea d-lul I. C. Brâtianu, ele trebuiai! se aibăvr'un temelii puternic; acel temeiu era asasinarea proiectată a primuluî-ministru. Mai caracteristic este împrejurarea că cu câte-va zile Înainte de atentat a-pâruse în mai multe ziare din opoziţie ştirea cu totul falşă că Pietraru ar fi /ost graţiat de Majestatea Sa. Vroiau să arate ucigaşului năimit că nu riscă se stea mult timp la puşcărie; că şe pot gracia până şi atentatele contra^ miniştrilor. In sftrşit este cunoscut 'din ceea ce până acuma a pătruns In afară din instrucţia caşului, că individul est\e un sărman comerciant din Râmnicul-*. Sărat, care cu toate acestea a dispus de destul bani ca să vina la Bucure?.** şi să stea la otel Metropole, că s’a^asit asupra lui alte sume de bani ?i că a declarat la sflrşit că fusese năimit de doui membrii din opoziţie pentru a ucide pe d. Brătianu. După această calomnie neruşinată, Voinţa /Naţională in No. seu următor trece la ameninţări şi iată cum conchide : Naţiunea, care cunoşte astă-zl şi pe unUjjţj pe alţii, va şti să facă dreptate, ţiflre dânsa şi aceşti oameni nu mal poate fi nici un punct de unire. Un abis s’a pus la mijloc. O luptă fără preget şi fără milă trebue să înceapă. Ea va Începe! Din aceste câte-va rânduri reiese lămurit că ceea ce preocupă mal a-les pe organul de căpetenie al guvernului, precum şi pe întreaga colectivitate, nu este faptul ca atentatorul se fie pedepsit şi ca lumină se se facă asupra atentatului, ci numai ca opoziţiunea se fie complicată în afacere. Privind lucrul din acest punct, care esle cel real, nu mal încape îndoială, că, dacă sunt oameni pe cari atentatul se’i fi înveselit, apoi aceia sunt tocmai Colectiviştii. In adever, iată ce frumoasă recoltă culeg acum cei de la putere : Mal întâiu, atentatul le-a procurat ocazia ca se calomnieze pe toate tonurile opoziţia şi se o prezinte ca pe o organizatoare de asasinate; Al doilea, Colectiviştii au putut, '‘urnită actului din strada Vaca se organizeze bande de bă- tăuşi, se le trimeată la redacţiile ziarelor supărătoare, şi ast fel se’şî satisfacă vechi ure şi vechi resbu-nări ; Al treilea, slâpânitorii au acuma prilegiul ca se alerge la toate măsurile draconiane, se teroriseze lumea, se reducă şi mai mult libertăţile ca vai de ele pe cari le av«m, se suprime, cu un cuvânt, opoziţiunea din ţară. Pe când Colectivitatea trage toate aceste foloase din atentat, opoziţiunea, din potrivă, suferă toate neajunsurile. la suferă rele mal mîr-şave calomnii, redacţiile ziarelor ei sunt devastate, ziariştii ei sunt scăldaţi In sânge, membrii el sunt ameninţaţi la fie-ce pas de agenţii despotului cari ne guvernă. Atuncea, vine întrebarea, care dintre Colectivitate şi opoziţiune, se fie cea mai veselă de atentatul petrecut? Răspunsul nu e greu de dat. Ia faţa unor asemenea foloase incontestabile, colectivitatea se află în culmea bucuriei. Şi, cine ştie, dacă pentru a găsi mijlocul casă tirani-seze opoziţia, stăpâni lorilor no le va veni pofta ca să organizeze la fie-care trei luni câte un asemenea inofensiv atentat, care să se sfir-şească cu turlirî de catarame, cu devastări de case şi cu spargeri de capete. Ori cum, guvernamentalii şi gazetele lor au dat încă o dovadă de mişelia lor. Pe când toată presa opoziţiuneî a blamat şi înfierat în toată sinceritatea pe asasin, presa guvernamentală n’a încetai un singur moment ca se acuze întreaga opoziţiune că este complice asasinului. Dacă acuzarea este adevărată, a-tunci pentru ce complicii nu sunt dese iperiţî, căci colectivitatea, slavă domnului, are la îndemână întreg aparatul puterel guvernamentale : poliţie, finance, justiţie, administraţie, bande de bătăuşi şi toate mijloacele de presiune şi intimidare? Dacă nici un părtaş nu poate fi descoperit,fiind-că nu esislă, atunci acuzaţiile îndreptate în contra opo-zîţiunei suntnişte mîrşave calomnii, iar cei ce le formulează nişte mizerabili. Ies DINTR'O ZI INTR'ALTA Teatrul National Peste două săptămâni, spun avisele direcţiunii generale, se deschide stagiunea Teatrului Naţional. OrI-cinese interesează cţe jRflSteyL/nainte şi fi* ob-seroavea d’aproape a chetno-il ce are această instituţiune, nu se poate opri d’a avea temeri ori speranţe, In ori ce caz o emoţiune, când e să Înceapă un nofl an artistic. Sub ce auspicii se presintă viitoarea stagiune? In general bune,—daca vorbelor v« urma împlinirea lor. înainte de toate, s'a ocolit repetarea greşelii de anul trecut,—decretarea o-periî române şi amestecarea el In bugetul Societăţii Dramatice. Interimatul actual de la Teatrul Naţional a văzut, pare-se, că fosta direcţiune cel puţin se legănase In ilusiun! când a crezut că se poate Întocmi, de azi până mâine, o trupă română da operă, cu elementele costelive ce au ţârâit din conservatorul nostru, ori s’au pulul a-duna de prin ţară. De altă parte, s'a convins desigur că abia Impiciorogata noastră societate dramatică uu putea ţine In casa şi cu cheltuiala sa pe noul oaspe, espunendu-se cu modul acesta la neajunsurile şi riscurile unui Început pripii. S’a dat deci opera în Întreprindere, —cu legământ d’a se angaja şi cântăreţii români, acesta liiud mijlocul d'a se ajunge un Îndoit scop : uşurarea, simplificarea In conducerea părţii de dramâ-comedie,— chemare priacipaiâ şi nerealizatu Încă, aTeatruluîNaţional, —precum şi îndrumarea către formaţiunea sigură, gradată şi temeinica a unei bune trupe române de operă A-ceasta fusese chiar ideia oamenilor prevăzători, Încă de la Început, —ideie nesocotita de fosta direcţiune, dar a-doptată de voe—de nevoe acum de actualul interimat. lata dar un pas bun, ş’o ocaziune pri- noastre In trupa de operă, să aibă, pe de alta, mâna liberă în conducerea secţiunii dramatice, de care ar fi trebuit să se ocupe, în prima linie şi încă de mult, cu o pricepere cel puţin egală tragerii de inimă şi bunel-voinţe ce tot-d'a-una s'a afişat. Cum va înţelege Interimatul se realiseze progrese tn această direcţiune, ne vor spune lămurit rezultatul stagiunei; ar fi de dorit ca acest rezultat să fie Îmbucurător. Nu e răQ insă d’a aminti, cura au făcul'o şi alţii de mal multe ori, unele lucruri cari, de şi elementare, le-am văzut totuşi ocolit? ori neiuate In sâmă mai tot-d'a una. Vorbesc de completarea elementelor Societăţii dramatice, şi do alegerea şi proporţionarea repertoriului cu puterile acestor elemente întrunite. Intr’unviitor număr voiti schiţa câtă îngrijire şi sârguinţă trebuiesc depuse pentru a se putea obţine acest îndoit resultat, cum şi neajunsurile ce am observat In trecut din puţinul preţ ce ’i s'a dat. Amintesc numai, pentru acum, că direcţiunile trecute, departe d'a fl căutat să întrunească într'un mănunchiu tot ce avem bun In ţară, ca elemente artistice,—dând ast-fel primei noastre scene prestigiul ce trebue să aibă, ah dus din cjntra lucrurile în aşa mod în cât aQ 'ăsat pribegiei multe talente distinse, şi afl redus, de mal multe ori, pe cele deja aflate în Teatrul Naţional. să plece mâhnite, spre paguba teatrului, şi SDre descurajarea celor tineri, doritori d’a îmbrăţişa această carieră. Cine nu ’şi aduce aminte pribegirile pe la «Dacia»—pe la «Circ» — ori prin provincii ale neuitatului şi până acum neîntrecutului Pascaly , plecarea lui Manolescu acum trei anî, sgomotoasa şi regretabila eşire din anul trecut a primei artiste ce avem azi, cum şi alte nenumărate conllicte şi supărări care numai bine n’au adus Teatrului Naţional Cât pentru cestiunea repertoriului, nu mal e nevoe să insist. E cunoscută procedarea cu vorbe late, rămasa moştenire, şi repetata la fie-ce Început de stagiune. In genere se promite publicului cerul cu stelele, şi la urma nu ’l se dă nici câmpul cu florile. Mai toata grija şi strădania stă în lipirea pe strade a zecimi de titluri de piese, — unele mal ispititoare do cat altele,— şi In definitiv ne alegem cu revederea unor vechituri, cu Infrunzirea unor capo-d’opere ce nu sunt de talia aitiş-tilor noştri, ori ne pomenim, ca piesă de valoare literara şi dramatică, cu Fata Aerului^ jjimpJ-ft. £âuwapd-'tle Girofle.Qirofla. Vţia reveni. Iilcui. INFQRMATIUNI Allam cu o vie părere de rău Ca d. 1. Uendrino, membru la Curtea de apel de Ilfov, a încetat din viaţa în urma unei lungi suferinţe. x Cu privire la manevrele de cavalerie, România Liberă scrie următoarele : Manevrele de cavalerie intră azi în perioada de instrucţiune generală. Până acurna s’a lucrat pe regimente şi escadroane. Simulacrul de bătălie cu care se vor termina va avea loc lângă Buzău. Mai nainte însă se vor face încercări de mobilisaţiune repede cari vor fi foarte interesante. O brigadă va fi îmbarcată in drum de fierbi cel mai scart timp posibil şi condusă la Mărăşeştî, de unde va trebui în marş forţat se revină în două zile. la Buzău, oeea-ce presupune un percurs de 50 kilnmetre pe zi. X Aflăm că d. Oroveaau, a fost confruntat cu unul din martori anume d Pompiliu Stănescu din Rîmnicu-Sărat, care ar fi declarat că cu vr’o câte va zile înaiule deatenlat, a văzut pe d. OroveaDU vorbind într’un colţ de stradă cu Stoica Alexan-dreseu. X Ni se spune că de la Pesta sosesc ştiri destul de grave despre mersul Cholerei. Guvernul îngrijăt, ţine a-cesle triste ştiri în secret. In curând se vor Înfiinţa Carantine. serviciul medical de profilaxie stabilit laVerciorova. Asemeni serviciuri s’au stabilit la punctele Predeal, Câineni, Turnu-roşu, IţkanI. X Citim în Naţiunea: E fapt pozitiv ca d. Sturza s’a reîntors foarte nemulţumit de resul-tatele misiunei s,.le la Berlin. O re-maniare a ministerului pare că a devenit nee vita bilă. X A apărut de sub tipar volumul 1 din Luptele Românilor în resbelul din 1877-78 ded. locotenent-colonel în rezervă T. C. Vâcârescu. Această operă meritorie umple o . lacună ce era de mult simţită în literaturna oastră. Cartea d lui Văcăreicu tratează evenimentele din 1877-78 din puntul de vedere militar şi nu atinge partea politică şi istorică de cât în treacăt. Stilul e corect şi elegant; în unele locuri el aminteşte chiar că autorul e dintr’un neam care a dat ţereî mai mulţi literaţi de frunte. Ne rezervăm a reveni mal pe larg asupra operei d-lui T. Vâcârescu şi ne vom permite atunci câte-va ob-servaţiuni în privinţa unor aprecieri pe care nu le împărtăşim. CORESPONDENTA DIN BERLAD 11/23 Septembre 1880. Congresul Student. Universitari A doua zi 7 Septembre 188 6' Pentru a doua zi să anunţaseră două conferinţe : lina a d-lui U. Gr. Gheorghiu: Atheismul şi a doua a d-lul Late? : lioolu-tiunea. Ambii conferenţiari sunt studenţi al lini verşi lâ ţel din Iaşi. Diserl.aţiunile, nu o tăgădutm, an fost tractate cu mult talent deşi ne permitem a face de la început cele mai exprese re-serve în privinţa oportunitâţel celei d'ân-tâiu şi a ideilor emise de d. Gheorghiu. însuşi preşedintele Congresului se crezu dator de a declara că d. Gheorghiu vorbeşte iu numcioaftu proprio, iar AU tu numele studenţilor Universitari. E uşor d'a întrevede de la începui conclusiunile d-lul Gheorghiu. Ele nu tindeaă la a!t-ceva de cât la desfiinţarea Bisericel şi la distrugerea ideiel de Dumnezeu din spiritul omului, sub cuvânt, ca Biserica n’ar fi numai o instituţiune nefolositoare ci şi primejdioasă, iar-i)umnezei'i, după demonstraţi luîfte-â'ciiiiţeVo (TiTîţ/j Activă! Conferenţiarul, spre aşi susţine theza, se sileşte a arăta mal înlâiO, cu exemple din I.ubbock şi Buchnor, că ar fi popoare la care n’ar exista de loc ideia do Dumnezeii, de suflet, de viaţă ulterioară şi c. a., iar că sciinţa ar ti isbutit, de altă parte, a da explicaţiunile cele mai firescl la fenomene crezuLe extraordinare până acum. Dacă religia tronează încă tn mijlocul nostru, aceasta să explică prin împrejurarea că cel culţi, cel bogaţi din fruntea statului ar avea nevoe să ţie in ignoranţă pe poporul de jos. Istoria e faţă pentru a dovedi relele ce le-a făcut religia în diferite epoci. E de ajuns de a aminti despre sângele vărsat în timpul cruciadelor şi a inchiziţiuneî, pedicele ce a adus desvollă-rilor sciinţifice, dovadă victimele religiei: oamenii al sciinţel ca Galileu şi Bruno. lusuşi precepte luate din Biblie şi alte cărţi religioase arată că religia a sprijinit rohia şi alte idei greşite. Sciinţa caută să alle adevărul: religia ne învaţă: Crede fără a cerceta. Luptă înverşunată contra sciinţel, iată programa religiei. Starea actuală a religiei nu este alt ceva, precum o spune foarte bine Elisâe Redus, de cât o pătură de omăt ce se topeşte la soare! In zădar se zice că dacă omui cult poate trăi fără religie, ia e de neapărată trebuinţă pentru poporul de jos. Eroare profundă! Societatea nare de cât se lumineze mai mult pe această clasă de oameni! Stalul nu poate protege sciinţa şi religia, câci resboesc împreună. Atheismul să impune astă-zl când totul să explică prii-’ sciinţa. Deci o schimbare radicală e necesirâ soc ie ta ţel şi trebue să încetăm d'a bal jocon pe aLliel, căutând a le da tel d’aupapon-sideraţiuueu ce merită. lată in resumat conferinţa d-luî Glieor-ghiu. Timpul nc lipseşte şi nici nu e locul de a o supune ad uuei critici mal amănunţite. Se ne fie loluşl permis d a următoarele observaţiunl: In primul loc puţin ne importă, d a şti, dacă sunt sad nu popoare la care există ideia de DumnezcO, de şi spiritul de conservare ce e inerent nalurcl omului, slăbiciunea fisică şi intelectuală, în care se găseşte, dorinţa d a tălmăci fenomenele extraordinare din jurul său şi d’a avea un viitor mal fericit, explică puterea ce o arc de veacuri mal pretu- incioasă pentru administraţiunea teatrelor ca, pe de o parte, avend su-praveghiarea progresului elementelor D. dr. Eeîix, director al se rviciu-lui sanitar, a plecat se inspecteze elor lui ssanitar, a plecat se inspec www.dacoromamca.ro tindenl ideia Dumnezeiască. Şi apoi aş dori să ni să dovedească tn ce omul ar fi mal fericit tn ziua tn care s'ar stinge cu desăvârşire această ideie din cugetul săO ? In ce priveşte pretenţiunea că ştiinţa ar (i isbutit de a explica toate căuşele fenomenelor extra-ordinare de pe această lume, să ne fie permis d'a o primi numai sub beneficiâ de inventar. Nu negăm că sub masca religiei s’a a Tăcut mulie nelegiuiri, dar oare aceasta îndreptăţeşte pe cine-va d a cere desfiinţarea el ? Dacă în adevăr clerul a căutat în multe părţi de a domina masele menţintndu-le iu ignoranţă, oare n’a fost el de altă parte unul din cel mal însemnaţi fac« lori al progresului? Oare tn Germania protestantă unde nivelul intelectual e aşa de sus şi şcoalele primare mal cu seamăatâtde numeroase, să opune oare clerul, să opune oare oamenii culţi şi bogaţi la propăşirea instrucţiune! ? Din contra, Religia şi ştiinţa merg acolo mână în mână şi Statul este oerolitorul suprem a acestor doi factori sociali. Deplângem excesele ce s’aO făcut sub mantaua religieT, dar oare istoria nu a înscris în analele sale nici e faptă meritorie, nici un progres săvârşit de Religie? Oare cruciadele, ca să luăm exemplul citat de conferenţiar, n’afl avut de cât urmări rele? Nap contribuit d'a crea puternice legături dc interese şi cugetări intre diferite popoare, care legături aâ dat un puternic avânt întregel civilisaţiunl de pe atunci ? Morala creştină n'a răsptndil ea de altă parte in lumea întreagă acele seminţe roditoare de libertate, egalitate, frăţie, de care să folosesc şi să mândresc astă-zl toate popoarele civilisale? Suntem cel d’întâiu, cari credem că dogmele religioase şi formele exterioare a cultului trebuesc preschimbate şi îndreptăţite. Dar dacă edificiul e putred în unele părţi suntem oare siliţi d ai desfiinţa cu totul? * « * Dupe o scurtă, dar aprigă discuţiune a conferinţei d-luî Gheorghiu, preşedintele congresului văzând în mijlocul asistenţilor pe veteranul luptător de la 1848, pe d. lorgu Radu, ii salută cu veaeraţiune tn numele întregei junimi universitare, cuvinte la care d. lorgu Radu răspunde în termenii cel mal măgulitori. Dupe d-sa, d. Ştefan Sturdza, gineri Ie lui Costache Negri, să crezu dator a adresa următoarea aloc uţhine’ sVuden ţi lor ca semn de recunoştinţă pentru demonstraţiunea ce făcuseră tn ţinui din congresele anterioare ia mormântul acelui mare patriot român: «Primiţi o Salutare sinceră iubiţi tineri «coufraţl I «N am a vă oferi alt-ceva, căci vechea «noaslră abo*ulenţâ să reflecta astă-zl, «prin sărăcie. Dar, unde vom întâlni vir-«luţî cetăţeneşti dorinţa binelui şi a pro-«gresulul,veţl găsi tot-d'a-una în noi inimi «ospitaliere şi devolate. «\ast vă esle Drogramul şi aţi probat cu «ocasia pelerinagjuiui vostru la mormân-«tul marelui paU10t Costache Negri, că «abnegaţia şi simţip patriotic sunt senli-«mentele care vă inspiră şi vă conduc. «România nare alţg apanagie de cât pe «voi, laccţl ca ele să i]evie gloria şi i’eri-«cirea acestei ţări. «Precipitarea spre necunoscut pare că «caracterizează din cetp ce mal multmiş-«carea istoriei noastre Contimporane. «In viaţa popoarelor cu cât este mal mult loc pentru hasard §i săltări violente, «cu atât mal puţin spaţiu există pentru .«libertate Numai adevărata libertate a-«runcă lumină asupra tu-tulor chestiuns-«lor; influenţa'sa se exer^j^ ia iumina «soarelui şi poale fi'calcalatţjţ. «Libertatea polificâ este tog, aceea ce o «voinţă fermă servilă de .studiu* pen-«tru individ. D/minează eveniriWele în «măsura postai IM UL supune exisRenţa sa «propriului său arbitru şi o sustrage din «ce în cc i*