ANUL I No. 203. A DOUA EDITIUNE DUMINICA 27 IULIE 18*0 Grigork G. PEUCESCU Dlr.etor politic ABONAMENTELE SE PLĂTESC TOT-D'AUNA ÎNAINTE : Io ţari pe 1 an 40 lei, 6 lunî J0 lei, 3 luni 10 lei in strlinftate 1 au 50 lei, 6 luni 25 lei abonamentele încep LA I SI 16 a fie-carei luni REDACŢIA No. 3.—Piaţa Episcopiei.—No. 3. N. Gr. FILIPESCU Proprietar ANUNCIURILE SE PRIMESC NUMAI LA ADMINISTRAŢIE Pentru Orient la 1sl.ru Ig.-ncy. t'onsOvitinopIt KavAkey Deirmen Han, îi> ualata. Anunriiiri j>e pitjt. IV, linia 30 l-'ini, • nuneir! şt reclame pe psguia treia 2 Iei linia. ADMINISTRAŢIA No. 3.—Piua Episcopiei.—No. 3. IO BANI NUMERUL MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIRZ* APARE IN TOATE ZILELE IO BANI NUMERUL SO BANI UN NUMER VFCHIU MOŞTENITORUL TRONULUI LIBERALISMUL SI LIBERTATEA SERBARE* DE LA HEIDEL8ERG-C0NCURENTA ANGLO RUSA Incidentul tl«> In iei*!init*n VELUL ALBASTRU MIZERIILE LONDREI ŞCOALA REGIMULUI Se agitau de ver-o două ore în consiliul de miniştrii. Toţi membrii cabinetului erau de faţă. In ajun, preşedintele consiliului, într’un moment de luciditate, văzu şi simţi că toată ţesătura de intrigi, influenţe şi interese, graţie cărora j ţine puterea, se slăbise cu lot dina i dinsul şi declară în parlament că ’şi dă demisiunea. Comedia aceasta se repetase, ce e drept în multe şi nenumărate rânduri, şi toţi am surîs când am ve-zut’o reproducându-se. — Nue cu putinţă ca şeful statului se consimţă a se despărţi de dânsul. Situaţiunea în afară pare destul de complicată; şi în asemenea momente Regele are nevoe de un şef de cabinet flexibil şi compromis. Aşa raţionau aproape toţi câţi avem experienţa lucrurilor de la noi. In acest sens glăsuiau toate precedentele constituţionale ale regimului. — Părerea aceasta e întemeiată, ne răspundeau câţi-va contrazicători, dar obiectau, şi poate cu cuvânt, că de astă-dată scena se reproduce în condiţiuni mai serioase. Aşa era. Preşedintele Camerii însuşi ceruse cuvântul cu ocasiunea discuţiunei unei legi financiare, şi Înfierase administraţia d-lul Bră-tianu. Nimic nu fu cruţat de preşedintele adunării. Ruina ţârii, sărăcia muncitorului, grija de noile generaţiunl, pe cari politica financiară şi economică a guvernului le sacrifică,, totul fu pus înainte. Tonul gpav şi hotărâtor, atitudinea serioasă şi convingătoare a generalul Lecca, veniră se compleeteze tabloul care păru cu totul întunecos înaintea ochilor preşedintelui consiliului. Cum vedem, un conflict, o deosebire marcantă de vederi se ivise Intre cei cei doi preşedinţi. Ce e mai mult Camera părea că înclină către părerea preşedintelui ei, în cât situaţiunea cabinetului se înfăţişa ca fiind cu totul compromisă. Votul în Cameră se amână dupe cererea d-luî Brătianu care declară că va avisa. Ei bine, despre acest avis era vorba în Consiliul de miniştrii, de care vorbim la început. Toţi consilierii Tronului erau consternaţi. Titularul Justiţiei abea că mai îngâna câte-ceva. In colo, singur preşedintele Consiliului perora cu incoherenţa lui obicinuită, colegilor săi, despre câte în lună şi în soare. Cugetau de doue-ore la o soluţie a crizei şi nu o găseau. Singurul punt asupra căruia toţi căzuseră de acord şi fără multă di-**cultate, fu ca se nu părăsească puterea. Era vorba numai de o eşire cu aparenţe mai mult sad mai puţin oneste spre a ajunge aci. Momentul era suprem. — Ministrul Instrucţiune! publice nu’şi putea închipui se piarzâ pentru tot-d’a-una ocazia de a mai veni odată în capul oficiuiul de esterne. Cel de la Justiţie mai avea multe epu-raţiunl de făcut prin personalul departamentului seu şi era neconsolat la idea că perde ocazia de a le rea-lisa. Gel de la Domenii era posomorât cugetând că nu e puţin lucru, nu e mică deosebirea că d'intr’un ministru dator statului în calitate de arendaş, se devii de odată un simplu arendaş ce poate fi urmărit dintr’o zi în alia. Titularul Lucrărilor publice cugeta la podul pesto Dunăre. Gel mai nemulţumit din toţi părea d. 1. C Brătianu : întâiu, fiind-că nu ’i era comod ca din cancelar al regatului se devie simplu speculant de produse naţionale domestice şi secundo, fiind că vedea că colegii sei nu sunt capabili să'i dea o ideie cu care se salveze situaţia. Cititorii ştiu ce s’a urmat de aci: Brătianu a rămas tot cancelar. Generalul Lecca s’a reîntors la pre-şedenţia camerii şi.... comedia s’a sfârşit. Cam aşa se ţin toate consiliele de miniştrii şi ast-fel de soluţii iau toate cestiunile fie de principii, fie de interes vital pentru ţară. In consiliul de miniştrii se oglindeşte astă-zi şcoala politică a regimului. Răul e mare negreşit, consecinţele pot fi fatale, daca starea de lucruri nu va fi radicalmente schimbată. Itesultatul final fu că guvernul discredial, compromis alergă la noi mijloace de menţinere. Crezu că scribi importaţi din afară ar fi singuri capabili se ’i mai laude faptele, cei din ţară rârindu-se sau fiind deochiaţi. Aşa cugetă şi făcu. Principiile de Întâiul rând, pe care se razimâ astazi modul de a fi al statului modern, sunt ridiculizate de autorii scoalei politice de la noi. Nu văzurăm, în adevăr, chiar eri petrecându-se un fapt care trebue să umple de întristare şi deindigna-ţiune inima fie-căruia cetăţean cu tradiţiuni în astă ţară? Domnii ăştia de la guvern, după ce au cântat bine-facerile libertăţii pe toate ariele şi pe toate tonurile, ajunşi la putere, şi’au bătut joc şi de libertate şi de ţară. Acum ei au obosit: însă, ca să nu piarză obiceiul au angajat pe un venetic să vie să predice libertatea pe malurile Dâmboviteî. N’aţI văzut ieri cu ce aplomb, cu câtă ostentaţiune acest necunoscut îşi descria rolul şi chemarea în foia oficiului nostru de esterne? Dacă nu lipsa de bani, ci amorul libertăţii; dacă nu meritele ’i obscure, ci flacăra umanitară a binelui îl sileşte să înalţe imnuri până la cer în onoarea libertăţii, ducă-se acolo, între sălbaticii canibali, în ţara mormonilor sau la isvoarele Nigerului ca să propăvâduiască principiile umanitare de care se crede inspirat. Sar duce, dar acolo n'ar fi hrănii din fondurile secrete ale miuis-trului de esterne. S’ar duce dar a-colo n’ar avea curagiul el, streinul, să insulte zilnic fără teamă şi fără ruşine pe membrii cei mai respectabili ai partidului opoziţionist. S’ar duce, dar acolo ’i-ar fi poate cu greu se spue, ce a fost şi ce a făcut pe malurile Dâmboviţi. lată cum se face politica de principii în consiliul de miniştrii; iată cum această politică e propovăduită de stipendiaţii guvernului; iută esemple ruşinoase şi deso-norante pe care regimul actual le încredinţează istoriei, spre a sluji de nutriment zilnic noilor genera-ţiunî. Aci începe şi se încheie şcoala politica actuală. Sandu Londra. 0 August.—Camera comunelor a ţinut o şedinţă, care a fost cu totul consacrata la prestarea jurământului. Vis. 6 August. — Skupştinn a aprobai proiectul ce uutorisă pe guvern a cumpăra 5000 de acţiuni de ale Societăţii monopolului tutunurilor. Ea s'a a-mânat pânft la 5 17 Octombre.. Ilaml>ur£, 0 August. — Opt socialişti, cari ţineaţi o şedinţă secreta Intr’o cârciumă, afl fost arestaţi dimpreună cu cfticiumarul. Poliţia a găsit un mare număr de liste de subscripţiuni, registre de socoteli şi scrisori. Koina, 0 August.—Cholera s’a ivit la Fiorenza. MOŞTENITORII THOM LII Cesliunea moştenirii tronului are necontestat o mare Însemnătate şi vedem cu plăcere că ziarul Epoca a abordal'o. Voia adâoga şi eO câte-va observaţiunl: La 1881 Regele Carol, lie din propriul săQ cap, fie după sfatul logofeţilor săi, a propus pe unul din nepoţii săi pentru a'l urma pe tronul acestei ţări. Dacă M. S. Regele Carol, care de la 1806 şi plnă In present continua lu contact cu Romtnii, nu s’a putut Încă asimila cu noi, după cum am fi dorit'o cel puţin noi, apoi ce putem oare să ne aşteptam de la acel tânăr principe care până acum a petrecut 15 zile In ţara Românească ? Faţă cu progresul aproape nul—In identificare cu Românul — a Maj. Sale şi cu aplitudinele positiv mici şi anulate prin o Îndepărtare constanta a moştenitorului tronului, este oare de mirat ca dinasticismul cel mai Înfocat să se răcească din zi In zi? Din acel doi moştenitori, desemnaţi prin actul din 1881, unul astă-zl de sigur ca nu se mal poate sui pe tronul României. Principele Ferdinand, cel mal mare din amândoi cari erau tn putinţa de a urma Regelui Carol, de şi ajuns In vlrsta de 21 ani pentru a putea face renunţarea ce ’i s’ar cere clnd ar fi definitiv recunoscut de moştenitor, astă-zl nu mai trebue şi nu mal poate fi primit de moştenitor. Principele avea de renunţat In familia sa la unele foloase Însemnate sau, nerenunţând acolo, trebuia să renunţe aici. — Ar fi putut să nu se pronunţe; îndată ce a ajuns la majoritate însă, el a preferit şi arată că nu Înţelege a renunţa In patria sa. O dovadă de aceasta este că, după ce In 1881 a fost declarat de moştenitor al tronului României, a găsit de cuviinţă să intre în serviciul militar german; suntem dar autorizaţi a susţine că principele Ferdinand, nepotul Maj. Sale Regelui, a renunţat la tronul României. Avem o armată demnă ca In rtndu-rile el se figureze un Ilohenzollern.— Dacă casca prusiana nu este principala podoabă a armatei noastre, în ce priveşte Inse instrucţiunea, ea nu lasă mult de dorit, chiar luându-se de termin de comparaţie escelenta armată prusiană 1 Avem şi un'articol In codul civil care este aplicabil Românilor In genere şi cu atât mai vârtos r.oştenitorulul troliu! a căruia libertate de cult, de ce- tăţenie şi de profesiune sunt espres mărginite prin rostirea pactului nostru fundamental, şi acel articol rosteşte că Românul nu poate se intre tn serviciul m litar a unei puteri streine fără autorizare. Cu atât mai vtrtos moştenitorul nu poate face serviciul militar lntr’o armată streină, căci serviciul militar începe In toate armatele cel mai de vreme pa 18 ani şi moştenitorul la 18 ani este senator şi e dator să ia parte la şedinţele Senatului. Rostirea Constiluţiunel ca face parte din senat nu înseamnă numai dreptul de a frecu’mta şedinţele Senatului ci Îndatorirea de a lua parte la lucrările maturului corp şi de a se iniţia cu nevoile, obiceiurile ţăreî şi cu propriele sale Îndatoriri, căci legiuitorul constituţional nu putea să uite ca alt-fel un domnitor strein este o nenorocire pe capul ţârei. Dară al doilea nepot al Maj. Sale ce face ? Principele Carol vine se’şl petreacă vacanţele şcolare In ţara Românească Întocmai cum se duc condiscipulil săi engleji să viziteze cu rizicul de aşi frânge gâtul prăpăstiile munţilor din Elveţia. Alteţa Sa va face cunoştinţa de n-proape cu smerita slugă a tronului: I. C. Rrătianu şi cu autorul broşurei atât de celebre «spionul prusian» de care ! s’a lepădat In schimbul unui portofoliu. Poate că va merge se viziteze câteva domenii particulare a M. S. şi altele a Coroanei şi pe urmă se va întoarce In ţara sa unde un autor inspirat Imprumutându’I condeiul va eşi iscălit de Alteţa sa la iveala tiparului «Rumaenische Skizzen; Errinerungen aus meiner Vergnugungsreisen im wei-ten Orient» sad «Die Moglichkeit Ru-maenienmitDeutschenzukolonisiren.» «Skiţe româneşti», «amintiri din că-«lâtorlile mele de plăcere In Orient» saâ «Posibilitatea d a coloniza România cu Germania.») Asemenea merite literare sunt ele oare menite a mări numărul dinastiilor In ţara noastră ? I. G. G. In aceste timpuri de democraţie şi de preponderenţă a claselor inculte şi, ce e şi mai rău, a claselor semi-culte cuvintele au luat o importunţă extra-ordinară. De câte ori n’am văzut în acest ultim sfert de secol, nişte mediocrii rhetori fără principii ca şi fără moralitate bucurându-se de o mare influenţă, graţie unei etichete populare, precum marfa cea mai proastă şi cea mai falsificată ade-se-ori se pune la adăpostul unei firme onorabile. Nici un partid n'a tras un mai mare folos din această putere magică a cuvintelor ca partidul liberal. In zadar am votat o constituţiune în care toate libertăţile erau garan-tete: basându-se pe o simplă înrudire fonetică cu cuvântul libertate, liberalismul n’a încetat d’a pretinde că el singur are monopolul liberalismului. Nu’i nevoe se zicem că nimic nu justifică această pretenţiune exorbitantă. Şi aci nu vorbim de partidul colectivist. Colectivitatea nu e altceva de cât o companie de exploataţiune care şi-a întins câmpul operaţiune-lor sale peste toată România ; nu cereţi de la dînsa principii : spre a a-vea principii e nevoe de un cap care se cugete şi colectivitatea tn loc de cap n’are de cât un stomach. Ne adresăm liberalilor sinceri oneşti şi pretindem că principiile lor pot mai greu garanta domnia liber-tăţei ca principiile noastre. Neintrebăm: pentru ce oare garantarea libertăţii individuale, libertăţii presei, libertăţii intrunirelor etc. ar corespunde mai inull principiilor şi idealului liberalismului de cât principiilor şi idealului nostru ? Idealul Liberalismului, chiar celui mai onest şi celui mai sincer,e in tot d’a una puterea dată numărului şi fiind că, din nenorocire, clasele cele mai inculte şi sărace sunt cele mai numeroase, aceasta să traduce prin guvernarea Statului de către ignoranţi, cari ne fiind în stare d’a se o-cupa mereu cu afacerile statului şi de a le pricepe,delegă puterile loree-lor care ii măgulesc mai mult. acelor politician!, cangrena necesară a tutulor partidelor liberale, rasă infamă. flămândă dar lacomă, incapabila dar vorbitoare, vrăjmaşe a poporului de care se slujeşte pentru a’l exploata Ei bine, întrebăm pe ori care om de bună credinţă : Se poate ca tocmai cei a căror ideal politic este strivirea minorităţii culte prin mase, să vio se ne vorbească de libertate ? Libertatea! Dar masele nici nu se îngrijesc de dânsa ; istoria o dovedeşte. Nu au dat’o cu bucurie pe rnâi-nele lui Cesar sunt un-spre-zece secole, în schimbul câtorva petreceri de circ ? Şi mai de curând, la Începutul şi în mijlocul secolului acesta, n’au căzut ele 1a picioarele celor duoi Napoleoni, sacrificând libertăţile publice unei glorii vremelnice. Ca afacerile se meargă momentan bine, ca impositele se fie mai uşoare, ca miliţia să ceară mai pu ţinî recruţi, acestea sunt cest iun 1 cari trebue fără îndoială sc preocupe ori ce partid politic, dar care inal mult ca libertatea interesează ma sele. Şi liberalii ştiu atât de bine a ceasta în cât ei vorbesc de libertate inai cu seamă cânt să adresează duselor luminate or tinerimeî euite de prin şcoale. Când să adresează maselor, în toate timpurile şi in toate ţe rile, începând de la acel Cleon pe care l’a înfierat Aristophan, până la demagogii Revoluţiuneî, toţi fac apel la aceste două pasiuni: ura superio ritâţilor şi surexcit&rea nesănătoasă a poftelor materiale. Se înceteze dar liberalismul d a trage folos dintr’o simplă asemănare de cuvinte. Se pol găsi, sun tem convinşi, printre liberali câţi-va amici sinceri ai libertăţilor publice, dar am arătat că principiile liberalismului sunt absolut defavorabile desvoltării lor. Principiile noastre, din contra, au o continuă tendinţă d’a întinde libertăţile până la cea din urină limită posibilă, adică până la momentul când ea ar călca peste libertatea altuia. Nu mai ştim care reptilă scria într’o zi, vorbind de răspunsul nostru energic, ameninţărilor poliţii : vedeţi atitudinea facţioasă şi ameninţătoare a acestor tineri ? Ce se va întâmpla, şi în ce pericol se vor găsi libertăţile publice când vor fi la putere ! Suntem prea mândrii pentru a răspunde unor asemenea insinua-ţiuni, venind de la un asemenea organ, dar credem ca trebue să ştie opinia publică şi în deosebi tinerimea, căreia mai cu seamă ne adresăm, că la putere ca şi în oposiţie vom apăra libertatea pe care o privim ca un drept inviolabil a ori cărui om civilisat. www.dacoromanica.ro EPOCA — 27 IULIE BULETIN EXTERIOR SERBAREA DE IA HEIOELBERG CONCURENTA ANGLO-RUSA In zilele din urmă Germania Întreagă a sărbătorit aniversarul de 500 ani a fundâreî universitâţel din Heidelberg. La această serbare a asistat tot ce poseda Germania ca inteligenţă şt ca ştiinţă. Faptul In sine s'ar fi putut considera ca neavând o însemnătate politică fiind mai mult o solemnitate a li-terilor. Cu toate acestea sunt unele împrejurări cari aQ dat serbârel caracterul unul eveniment politic şi cari merită d a ti observate. Mal înainte de toate este de observat că, cu toate că universitatea din Heidelberg aparţine marelui ducat de Ba-den şi că dănsa este fundată sub patro-nagiul familiei princiare ce domneşte Încă In Carlsruhe, In tot cursul serbărilor primul rol a fost jucat de principele de coroană German, care fusese trimis de Împăratul Wilhelm pentru a l representa. Prin aceasta s a accentuat încă odată strânsa unire a statelor semi-indipendente germane sub conducerea casei de llohenzollern şi subordonarea particularismului, ce e-xistă 1ncă cu oare-carl putere In sudul Germaniei,mare! idei a Imperiului german. O altă împrejurare ce are şi ea Însemnătatea în ce priveşte mersul politicei generale In Europa, a fost discursul pronunţat cu ocasiunea serbă-rei de principele de Coroană al Germaniei şi răspunsul pe care l a făcut marele duce de Baden, ginerele împăratului Wilhelm. In ambele cuvântări s’a accentuat Intr'un mod categoric acţiunea pacî-llcă pe care o esercită Germania şi mal ales Împăratul el. In discursul principelui moştenitor german a fost chiar un pasagiă care aduce aminte tineri-mei germane datoria ce o are d'a păstra vechile virtuţi a naţiunel dupe ce prin bărbăţia el a ajuns a stabili unitatea patriei. Idea exprimata de principele e considerată de toată presa germană ca o combatere a militarismului exagerat care a Început a Înăbuşi vechiul avânt al poporului german spre ştiinţă şi artele păcel. Acest program ideal si pacific eşit din gura acelui < e va fl chemat In puţin timp a conduce destinele imperiului german, a făcut sensaţiune, mal ales după ce a fost coroborat prin răspunsul marelui duce de Baden, care a celebrat pe bătrlnul Suveran al Germaniei ca pe ocrotitorul păcel europeane. Pe lingă aceste Împrejurări ce afidat serbărei din Heidelberg o mare Însemnătate politică, trebuie adăogat şi fap-lul destul de caracteristic a presenţel unui delegat oficial a sfântului Scaun. Fără Îndoiala este un semn al progresului ideilor ca Papalitatea să ea parte lnlr’un mod oficial la o serbare In care se amintesc luptele seculare pe cari le-au susţinut ştiinţa şi filosofia modernă In favoarea libertâţel de conştiinţă şi liberului examen. Această manifestare a pontifului de la Roma merita Încă mal mult d’a fi observată, când se gândeşte cine-va că universitatea din Heidelberg a fost una din cele dintâi cari afl apărat cu căldură protestantismul contra perse-cuţiunilor bisericel şi guvernelor ca-catolice. Era firesc ca comentariele a-supra acestei atiludinl a scaunului papal să nu lipsească. Impresiunea generală a fost,că Leo al Xlll-le trimiţând un delegat la aniversarul fundâ-rei universitâţel Heidelberg, a voit să deao nouă dovadă de spiritul de con-ciliaţiune ce domneşte In Vatican In privinţa soluţiunel marel cestiunl po-iitico-religioasecare este tncă pendentă Intre Papalitatea şi Imperiul german. Corespondenţa politică a publicat acum câte-va zile o corespondenţă din Pelershurg In care să combate aserţiunile acelora cari privesc alianţa celor trei imperii ca ruptă. Sorginţa o-fieioasă a acestei corespondenţi II da o oare care însemnătate. Ea dovedeşte că Rusia nu voeşte încă să Înceapă o acţiune isolatâ In peninsula balcanică şi In acest scop ţine a nu să accen tua slăbirea legăturilor ce existau In tre dânsa şi alianţa austro-germanâ. Dar, tn realitate, asigurările Corespondenţei politice nu presintă o mal mare garanţie de autenticitate de cât ştirile celor-l'alte ziare cari susţin tesa contrarie. Rămâne dar constant ca situaţionea politică Intre marele puteri urmează a fi nesigură şi se va limpezi numai In urma evenimentelor ce să vor produce Intr'un timp destui de apropiat. Dovadă de acesta este misiunea lui Sir Whitte, actualul ministru englez la Bucureşti, la Gnslein. Să ştie că acest diplomat trece de adversar sistematic al politictl ruseşti în Orient şi noi aci In Bucureşti am avut oare care dovezi de modul seu d’a gândi. Rolul pe care l'a jucat tn Constantinopol cu ocaziunea ultimelor evenimente bulgaro-rume-liote şi ale conferenţeî, ad pus lnca mal mult In evidenţa capacitatea lui. Prin urmare trimiterea unul diplomat atât de accentuat pe lângă principele de Bismark In urma lntrevederel care a avut loc Intre marele cancelar german şi contele Kalnoky, poate fl considerată ca un simptom caracteristic al situaţiunel. Atât Anglia cât şi Rusia caută a atrage alianţa austro-ger-mană In favoarea politicei lor. Întrebarea este : care din două va reuşi ? LISTELE COMUNALE Că listele comunale s'au dresat în mod părtinitor pentru cei de la putere, nu e nicî-o îndoială. Ne adâstam cu toţii la aceasta, şi n’ain resimţit nici-o mirare.—Cetăţenilor alegători revenea misiunea d’a examina,nume cu nume,fie-care listă, din îndoitul punct de vedere: d’a cere adăogarea celor omişl şi e-liminarea celor trecuţi fără drept. Ambele aceste operaţiuni presintă dificultăţi foarte mari. Intr’adever, sunt 15,046 alegători comunali trecuţi în listele capitalei. Cura am putea noi—fie chiar îm- părţindu-ne sistematic această lucrare—se o îndeplinim, fără a comite numeroase erori? Această lucrare, pe lângă dificultatea materială ce presintă; mai poate avea şi alte consecinţe neplăcute pentru aceia cari o întreprind. Când e vorba de a adăoga în liste pe alegătorii omişi, nimic mai simplu. Dar când vroesc a contesta pe cei ce se află înscrişi, lucrurile nu mai merg tot ast-fel. A fi şters din listele electorale în urma unei contestaţii, pare ori-eărui om în genere o ruşine, o decădere pe care nu vrea se o sufere, şi a-aese ori se împotriveşte energic, şi cu sacrificii considerabile la ştergerea sa. Iar pe acei cari 'i-au cerut ştergerea, cari nu subscris contestaţia şi au susţinut’o înaintea justiţiei, pe aceia nu îi iartă nici o dată. Ast-fel se poate întâmpla ca membrii din Comitetele electorale oposi-ţioniste se alieneze multe simpatii latente, se dea naştere la multe neînţelegeri, supărări, defecţiuni chiar prin ştergerea puţin chibzuită din liste a celor ce deja se allă înscrişi în acele liste. Adese-ori vezi că vine cine-va cu o petiţie în mână deja acoperită cu câte o semnătură, doue. — Iscăleşte, te rog, e pentru nişte contestaţii, îî cunoaştem noi pe cei ce voim a contesta. Câte o-datăonml îşi pune cu u-şurin,ă iscălitura. Şi nici că ’sl o poate pune în deplină cunoştinţă de causă ; căci nu poate d’o potrivă cunoaşte bine condiţiunile în care se află fie-care persoană trecu ă în listă, şi ce e drept, nimic mai greu, de cât se cunoşti împrejurările personale, pe care legea se basenzâ ca se te admită sau se te escludă din listele electorale. Ei bine s’n văzut caşuri când între doi oameni, necunoscuţi unul cu altul, exista o ură neîmpăcată, din faptul că noimi câţî-va ani poate unul contestase pe cel-l’at din vre-o listă electorală. Aceasta era o injurie neuitată pentru contestat. Aşa dar bine este se fim atenţi a cere înscrierea în li>ie a celor omişl, de cât a cere ştergerea din liste a celor ce se află deja trecuţi, daca nu suntem bine încredinţaţi —şi gala a produce dovezile necesare — cum că acele persoane nu merită a fi trecute pe liste. Căci, daca nu reuşeşti cum-va a obţine ştergerea lui, ai reuşit de sigur a’l avea adversar, şi adversar invierşunat, de unde poate mai înainte era hesitanl sau poate chiar partisanul vederilor politice ce însuţi împărtăşeşti. In districte, unde lumea se cunoaşte mai bine, atât înscrierile cât şi ştergerile sunt făcute cu mai multă inlesnire. 1NF0RMATIUNI Direcţiunea unui ziar nu poate fi ţinută a avea un repertoriu întreg de tot ce s'a publicat cu 2 sau mai mulţi ani înainte, in alte gazete. S'a întâmplat că s’a remis redacţii noastre, spre publicare, doue articole manuscrise, cari cuprindeau idei şi fapte ce intrau in linia de conduită a noastră, dar care apăruseră acum duoi ani in Naţiunea. Am prevenit pe lectori despre a-ceastă întâmplare înainte ca «V. Na ţională» se fi scris şi am promis că am luat mesuri de a nu se mai reproduce asemenea incidente regretabile. i\lte lămuriri se pot vedea în declaraţia de mal la vale. Declnraltune Confraţii mei de la România liberă luându-se dupe o descoperire a Voinţei Naţionale prin care se a-ratâ că intr’un numer al Eporei a apărut un articol care apăruse deja în Naţiunea, intitulează această reproducere de plagiat. Pentru a li-n’şti conştiinţa tulburată a confraţilor mei îi trimpt la declaraţiunea de alaltâ-eri prin care s’a arătat deja regrete pentru această gre-şală a unuia din colaboratorii ziarului. Dar de plagiat nu poate fi vorba, căci autorul articolului din Naţiunea şi acela care l’a reprodus în coloanele Epoeei sunt tot eu subscrisul. Prin urmare m’am plagiat pe mine însumi şi anume în doue articole: unul întitulat Destrăbă- larea colectivistă şi altul Diplomaţii noţtriî. Prin urmare România liberă s’a prea grăbit a pune în joc cinstea mea care n’are nimic a face in acest incident. Grigore Venturu * D. Maior Rudeanu va fi numit adjutant regesc. Decretul denumire a fost trimes eri ia Sinaia. DIN TELEORMAN Se trimite ziarului oficios de la Bulevard o scrisoare semnată de ÎT£ nume prin care se dă desminţire Epoeei pentru cele publicate tn privinţa atentaturilor comise de administraţia acelui district, acum de curând. Acel 32 semnatari,indignaţi de acusa-ţiunile ce s'adus virtosulul, capabilului, şi integrulul Prefect Kiriţescu, prin scrisoarea d-lor, voesc a ’I reface o virginitate morala, şi a-1 lua pe garanţie spulâiidu I de tole acusaţiunile ce din toate părţile se ridică In contră-I. Interesant este u cunoaşte cine sunt persoanele cari liberează Prefectului de Teleorman acest important testimoniu de virtute. Ni se comunica asupra d-lor amănuntele următoare le publicăm pentru edificarea publicului: Hadulescu : De 4 ani primar al Iul Kiriţescu. După ce a fost cercelar ambulant prin sale, azi e cunoscut sub numele de Ţancu Kuşeanu, Ţancu Marehitanu. Misiunea lui ca primar este de a apăra şi susţine abu-surile Iul Kiriţescu, penlru că aceasta 1-a dat în schimb antrepriza veniturilor comunale. Islazul comunei l-aarendat pe nimic, pentru că antreprenorul ’l-a asociat şi pe el, vrând nevrand. la câştigurile sale. Acest căţel Kiritienesc a fost amestecat Sn faimoasa delapidare comisă, tn preju-diţiul casei comunale, de către casierul comunal Eliută Stefănescu, căci la acea epocă Zancu Rădulescu era consilier comunal delegat de consilia a gira casieria comunală. Sunt nenumărate şi variate gheşeftu-rile ce face acest primar demn de Kiriţescu. Ci. \. Parmateseu: Consilier judeţean ales de Kiriţescu; membru tn comisia de apel, dupe reromandatia lui Kiriţescu, de unde primeşte o bună diurnă. Antreprenor al taxelor suplimentare de aecise comunale, unde se face multe gheşeflurl. Fur-nisor al *coalel de meserii a judeţului şi furnisor al casei d-lul prefect Kiriţescu. \iiuiii iMiniitreseii: Membru în Consiliul judeţean, accisar comunal, antreprenor de petrisi pentru şoselele judeţene si comunale. I. Oumitreseu: Antreprenorul unei Bălţi în Bulgaria, aceasta îl e singura profesiune şi posiţie socială. T. Slmloneseu : Membru în consiliul comunal ales de Kiriţescu, Bărbier, îurni-sorul lumânărilor de parafină pentru catedrala comunei. \iia lonescu s Om necunoscut. Ioni» llanescu : Corespondentul ziarului Voinţa Naţionala şi Telegraful. Ca librar de contrabandă e furnisorul autorităţilor dependinţe de judeţ, Stat şi Comună. Un cavaler de industria şi un librar ambulant, de la Călăraşi la Constanţa şi d aci la T.-Măgurele unde a găsit gheşeft la Kiriţescu ca s6 ’l laude. Crlsl. M. Dimirnclic : Un falit ban-crutar fraudulos, tn opinia publică, nere abilitat. Preotul F.fllmte lunescu : lin nenorocit preot pe care Kiriţescu nu I tăcea haz şi acum a găsit ocazia de a I tndotăra lâu-dându-1 prin Gazetă. A. Aiulreescii : Căţel Kiriţieiiesc. A trebuit Prefectului Kiriţopolu să Inchizâ farmacia la Coroana a Iul Boziei pentru a aduce pe numitul cu farmacia din Zimni-cea unde murea de foame, In Turnu-Mă-gurele. Afacerea e ştiută în Consiliul Medical superior. Farmacie oficială Klriţicncască, de unde sefurniseazâ medicamente pentru spitalul judeţean, medicamente gratuite, ordonanţate de Comună şi Judeţ. In line corespunde In fie-care an, obiceiului de cadou pentru Boeru. Xue Paruschivan Petre : numit şi coparu Acesta nu e de cât un vânzător de măsline in prăvălia Tatălul-său. E de remarcat că tată-sfed n'a voit sfe subscrie. VI. Xioolnc : Un necunoscut saii cel puţin un isgnifiaut. ştuu M. Uoreeseu: Ciracul Iul Guţă Dumitrescu.dacă a văzut pe stăpânul sta, a iscălit şi dânsul. N'are individualitate proprie nu s'a e-maneipat încă tn numărul Oomersan Iilor. G. Bl. C«rneudo-\ Iei : Antreprenor de pietriş pentru şoselele judeţene dependinţe de Kiriţescu. Accisar de taxe—Gheşeflor tolerat de Kiriţopolu ca să ’l laude. lonitn X Muntean»: Un om nenorocit în stare de deconllturâ la a cărui vie chefueşte Kiriţescu şi căţeluşii Iul. Vasile Ivanov: Uu cârnâţar şi nimic mal mult, care salută milităreşte când trece Kiriţescu pe lângă dtnsul întocmai ca soldatul când vede pe colonel. Stoenescu: Dacă e Ghiţă Stoenescu (luda Iscarioteanu) e preşedintele onorific al comitetului electoral al partidului liberal naţional din localitate. Ginerele săli e unul din nedespărţiţii sub prefecţi gheşeftari al Iul Kiriţescu. Dacă e Victor Stoenescu, acesta e membru tn comitetul permanent din voinţa prefectului. E. Geraniu, I. Caracudo-vici, loniţâ Bă-descu, Dobre Cristea, Florea ţN. Caragea, Tănăsescu Pancn, C.Predescu, C. I. Pârvu-lescu, I. Iliescu, loan Stânescu şi Niţă Stă-nescu, aceştia sunt unii cu desăvârşire necunoscuţi şi alţi oameni nesignificanţl. mmm m li imm Citim In "Noa-presă-liberă» care ne a sosit azi : Un martor ocular comunică următoarele ziarului Pesti-Hirlapt cu privire la conflictul de la Orşova : La 1 August st. n. către şapte ore seara, comandantul garnizoanei române de la Verciorova, trămise două strejl la frontieră, cam la 100 paşi pe teritoriul nostru. Comisarul vamal Koller i-a Invitat se se retragă ; ne-vrând a da ascultare a trămisşiel două strejl, care se aşezară la un pas de cel dY-ntâil ; In acelaş timp comisarul informă despre acestea autoritatea din Orşova. Judecătorul PaulovicI se duse la faţă locului şi Invită pe comandantul român a retrage streaja. Acest din urma se referi la ordine superioare şi declară că nu poate otempera acestei cereri. Judecătorul PaulovicI ndâogă atunci că va lua măsurile necesarii. In dimineaţa zile de2 Augusl se repetă aceaşl scenă. La ora 10 dimineaţa, comandantul român presintă două depeşl prin care i se ordonă să se rnenţie pe teritoriul ocupat. Judecătorul tî atrage din ruu atenţiunea că pasul făcut Înainte de comandantul român implică o călcare a tractatului internaţional, lacaren'arespuns cu arme, de oare-ce voieşte să evite o versare sânge ce ar putea da naştere la consecinţe supărătoare. Comandantul român se referă la calitatea Iul de soldat şi conservă posi-ţiunea. In acest timp se da de veste colo-neluiul român din Turnu-Severin şi comandantul corpului din Temesvar contele Degenfeld. Judecătorul vine la Verciorova, de oare-ce parlamentarea de până acum avusese loc pe teritoriul ungar, şi Invită pe colonel de a revoca ordinul care atâca teritoriul limitrof, a- mintind în acelaş timp urmările serioase ce pot naşte din această faptă Colonelul român invocă faptul ocupaţiu-nel, se referă la ordinele guvernului român a cărui iniţiativă el ca soldat nu o poate judeca. In timpul acestei paria mentârl, se observă o ni şcarepeinsu a Ada-Kale.Com mdantu' contele Degenfeld,se afla îu intervalu1 acesta la otelul ••Zum Ballon» c.re se afi.t la frontieră Artileria din uisulă înainta cu sgomot spre partea apusana a insulei, Îndreptând gurele spre Verciorova. Ofiţerii români nrmară cu atenţiune aceste mişcări şi la ora 6 seara, colonelul român presintă judecătorului PaulovicI o depeşă, prin care guvernul român ordonă retragerea, remânând ca cestiunea aceasta să fie regulată pe calea diplomatică. Cu aceasta s’a restaailit statu-quo-ante. Cele ce preced, dobândesc o es plică-ţiune mal bună din cele următoare : I Angâ Verciorova se află o vâlcea Bahna, şi un pârtia cu acelaş nume, care ser-via de linie de frontieră Încă de pe timpul când România se gâsia sub suveranitatea Turcă, atunci când s'a stabilit frontiera Intre România şi Ungaria. Pârâul Bahna curgea înainte pe unde se alia acum semnele de frontiera. Iu acest timp, pârâul 'şl a părăsit albia, mâncând In acelaş timp o limbă de-pâment din teritorul român pe o întindere în lungime şi lăţime de ver-o sută paşi, In beneficiul teritoriului ungar. Românii susţin deci că frontiera ar fi a-colo pe unde curgea pârâul In ’nainte pe când aci se susţine că cursul actual al pârâulul determină linia de frontieră. Fixarea unei linii de demarcaţie pare necesară spre a se pune capăt neînţelegerilor. Altă Coresponprnţă. Ziarul Nemzel ocupându-se de conflictul de la graniţa de la frontiera română previne cabinetul din RucureştI referându-se la tactul politic al d-lul Rratianu. Nu e esact că s’ar fi petrecut bătăi şi vărsări de sânge. Faptul este adevărat ca soldaţii români afl ocupat un teritoriu neutru lângă Verciorova ; aceasta s’a pus In vederea ministrului de interne ungur de către autorităţile respective. Acesta la rândul sâil a încunoştiinţat pe ministerul de esterne şi a dispus o urgenta acţiune, dispunâd ca în cas de de a nu se retrage autorităţile române, lorţamente se vor ivi dificultăţi noul. lutervenirea ministrului de esterne a avut de resultatca slrejaril vamali s au retras. Aceasta afacere va veni înaintea comisiunel pentru regularea 1'runta-rielor. mmm m\ stkeivvme dat tn nmltc ocazia ni dovezi de exces de zel şi tiecumpănire ; că el a fost care in urma unor certe personale, a permutat pe secretarul d-lui Thibaudin in compania de desciplinâ. Articolul se sfârşeşte cu următorul apel adresat generalului fioulanger llemâneţi un bun ministru de Resbel dar feriţi-vt de politică. Eu nu vi va reuşi. Berlin, 5 August — •> Ţugeblatt* comunică că trimisul Englez la Rucureşti. care inlocueste acum şi pe amhasado-nil la Constantinopol, a plecat la Gas tein. Pe când Germania, Austro-Vn-garia si Knglitera se silesc a menţine pacea tn Orient si hi Europa: Rusia face propuneri Austro-Unnariei la Pe-terhof, propuneri pe rari aceasta din urmă le-a aşteptat in zadar anim un an la Kremsier. Viitorul ar atârna de modul cum .4 ustro-l'ngaria se va purta faţă cu aceste propuneri. Bunicii. 5 Augusl. — Ziarul Sud-deutsche Zcitunq» zice că principele Risnutrk ar fi declarat în faţa unei persoane de însemnătate politică din Afunich cu situaţiunea politică e foarte serioasă. Relaţiunele cu Rusia sunt foarte încordate şi un resbel germano-frances chiar în anul aresta, nar fi cu totul imposibil. întâlnirea cu d. Giers e subordonată ordinelor esprese ale Ţarului. ŞTIRI MĂRUNTE Marţi se va ţinea la Sinaia un consiliu de miniştri sub preşedinţa Regelui. Unu! din cel trei răniţi din str. Trafan, a încetat din viaţă. 1). general Angelescu, ministrul de res-boifi a plecai uzi dimineaţă cu trenul de Vârciorova pentru a inspecta trupele din Severin. Azi noapte a ishuciiit un incendiu la Floreasca, lângă fabrica de spirt a d-lul PopovicI. Flacăra pârând a li tn capitală pompierii ad mers până la bariera Herăstrău. Casieria centrală având lipsă de bani, d. Nacu a dat o n treia circulară către curierii şi perceptorii din ţară, pentru a grăbi cu ori-ce preţ Încasarea dărilor remase In urmă. Aflam căd. Ferikide. ministrul de esterne, care se află la Viena, ar fi căutat să aibă o întrevedere cu contele Kalnoky. • Conflictul de la Vama Orşova s a aplanat tot în paguba graniţei române. Lani 28 Iulie curent la 6 ore seara expirând termenul prevăzut In noua lege electorală comunală, pentru introducerea contestaţiunilor la consiliul comanal in materie electorală, atragem din nou serioasa atenţiune a domnilor alegători asupra a-cestui punct şi-i îndemnăm a nu sta nepăsători. I.ondrn, 5 August.— I). Gladstone zice intr’o scrisoare că fiind tare ostenit in urma lucrărilor din ultimi îşase ani de zile, simte necesitate a căuta odihnă în Enghtera sau în străinătate şi deci aduce la cunoştinţa persoanelor, cari corespondează cu (tinsul, că nu va respunde însuşi la scrisorile ce ii se vor trimite. Pari», 5 August. — D. Ranc scrie în ziarul «Matin», că d. Roulanger a Precum am anunţat eri starea sănătăţi I. P. S. S. Mitropolitul Ca-linie merge tot spre rău. Midicii au hotărit se ’l aducă în Capitală. Pe Marţi se crede că I. P. S. S. va fi reîntors în Bucureşti. • . , D. Th. Caliman a fost nurnit şef de Birou la Municipalitate. D. Adrian, actual şef de birou la Comună, este înaintat in postul de şef al Oficiului stârei civile în locul d-lui Livian. Consiliul de hygenâ al Capitalei a discutat in ultima sa şedinţă daca licenţiaţi in Medicină au dreptul d’a 'şi da titlul de Magistru şi Chirurgie. La întoarcerea sa delaT. Severin unde se afle în inspecţie d. ministru de resbel, din preuna cu d. colonel Argintoianu, ar fi arătat intenţia d‘a visila herghelia statului de la Nucet. D. Costescu, secretar general al ministerului de justiţie a părăsit Capitala mergând la băi. D. Bagdat. însărcinat d'a Înlocui pe d. Costescu în timpul eongediu-lui, a luat postul în possesie. Consiliul comunal, va discuta iu şedinţa de Luni, proectele de reorganizare a serviciului teehuic D. Sturza, ministrul Culteloi şi instrucţiuni publice este aşteptat mâine seară în Capitală La ministerul Instrucţiuni publice se lucrează la regulamentul pentru Înfiinţarea liceelor de fete. Acest regulament se va presirita corpurilor legiuitoare d’o dată cu proectui pentru reforma învăţământului. * Precum am anuţat deja, în unul acesta se vor face manevre. Bivuacurile cavaleriei vor fi în Ialomiţa, pe lingă Slobozia,— pe unde se afla cazarma cea none a regimentului de roşiori. $ Azi către oreleop.m. trăsnetul a căzut pe nn coş al oficiului postai central; fluidul electric s’a strecurat prin paratonerul ce e instalat acolo,fără se fl produs o altă consecuenţă. ULTIMA ORA l ondra. 7 August. — Parlamentul engle'. a Închis sesiunea, după ce s’a constituit. E probabil câ se va Întruni In a doua săptămână din Septembrie. Se asigură câ oposiţia ar renunţa să atace Îndată Cabinetul. Dublin i August. —Er. au isbucnit turburftri In Belfasf. Poliţia u intervenit şi a tras asupra manifestanţilor. Şeapte persoane aii fost omorlte. Pesta, 7 August. — Guvernul unguresc a autorisat fabrica de cartuşe din Presburg să fabriceze pentru guvernul român trei milioane de cartuşe ce se vor trimite prin Orşova. Gastcin, 7 August.—împăratul Austriei va sosi aci mâine Duminică la x ore. seara. D. Titza, preşedintele consiliului unguresc, a şi sosit. Coslanlino|)ol, 7 August. Paclie bowile cari aduc pasageri din Vama. vor face, începând de la G Augusl, o carantină de 5 zile sosim1 la Constau tinopol. FOIŢA ZIARULUI «EPOCA» (56) FORTUIt OU I0ISS0IET VELULALBASTRU (Urmare) — Atunci ea este măritată ? — Tu tml vel dermite de a nu ţi da detalii asupra stării sale sociale. Deja a costat'o toarte mult că al văzut’o şi te rog să rămânem aci asupra acestui punct. — Nimic nu te Impedica cel puţin a’mî spune dacă ea este cu care te-aî suit pe galeria de la Nolre-Dame. —'Crede cc ’ţl va plăcea. — Atunci, tu refuzi de amj răspunde. — Cu desăvârşire, şi mă mir ca tu mai insişti. Noi nu suntem la parchet, In cabinetul tăa, şi aci tu nu mal eşti judecător de instrucţie. Tu eşti Hugues de Malverne, cel mai vechiu prieten al med şi acum când tu nu mal mă poţi lamuri câ te-am Înşelat, afacerile mele de inimă nu te privesc, ’ţl-o spui a-ceasta hotărât. — Tu ai dreptate, strigă Malverne, impresionat de acest langaj hotărât şi limpede. — Voeşti să vizitezi apartamentul meu In toateate colţuleţele sale ? întreba surâzând căpitanul. — Nu ’ţl voiu face această injurie. Ea nu te mal acuz şi le rog să uiţi aceea ce s’a petrecut aci. Eu voifl păstră a- cest suvenir ca o lecţie, dar nu ’ţl voia vorbi de el nici odată... şi Odette nu va şti aceasta nici odata : — In sfârşit, te revăd cum ai fost şi sper că de azi înainte nimic nu va mal tulbura vechia noastră amiciţie. Vrei să’ml permiţl a ’ţl da uu sfat ?... să laşi dracului In pace pe d. de Pan-corbo. — Nu’ţl fâgăduesc aceasta, zise repede d. de Malverne. Ea sunt magistrat şi ’mi voia face datoria până la capăt. Dar te rog să nu te mal amesteci tn a-ceastă afacere. Ea deja te-a costat destul de scump şi tun’al misiunea de a instrui. — Fii liniştit; ea nu mal mă voiâ duce. Te duci acasă de sigur. Când o să ne mal vedem ? — Ori când vel voi. Tu ştii că casa noastă Iţi e deschisă. El Îşi deterâ mâna şi se despărţiră pe pragul acelei uşi pe cari Odette 11 trecuse pentru a intra la amantul său. SaiL-Briac rămas singur, se lăsă să cadă pe fotoliul pe care amanta sa şezuse şi zise făcând un gest desnă-dâjdait: — Ah 1 ce ruşine 1... am oroare de mine Însumi... aş voi ca acest asasin să mă provoace la duel numai ca să pot scăpa de această viaţă. Vili Rose Verdiere eşise din casa căpitanului foarte lngrijată. Ei nu’i părea răa câ s a devotat pentru a scăpa din- tr’o catastrofă sigură un om care ’l era simpatic, dar ea se temea de urmările ce ar putea să aibă devotamentul săa. Ea nu ştiea numele soţului aceleia pe care a scăpat’o, de şi auzise aproape toată convorbirea celor doul bărbaţi. Acest nume figura In scrisoarea anonimă pe care Saint-Briac o citise, dar el nu l-a pronunţat cu voce tare. Câte-va cuvinte schimbate Intre soţ şi amant, la începutul convorbirel lor, ar fi putul’o pune pe cale pe tlnăra copilă. Dar Rose nu le-a auzit pe acestea, pentru câ în momentul când el le vorbea, ea era ocupată ajutând pe femeia culpabilă să fugă pe fereastră. Ea nu ştiea dar ca acest soţ era magistratul Însărcinat cu instruirea crimei din Notre-Dame ; dar ea ştiea că el este amicul intim al căpitanului şi din cauza aceasta ea se temea gro zav de urmările acestei aventuri. Ea se întreba dacă acest amic căreia ea s’a arătat pentru a’i potoli supărarea, se va mulţumi cu această probă atât de contestabilă despre nevinovăţia nevestei sale ; saQ dacă din contra el nu va Începe In secret o cercetare cu scop pe a se asigura dacă căpitanul a spus adevărul presenlându-I pe Rose ca amanta sa. Şi Intreprin-zând această cercetare el va ajunge mal curând saa mal târzia să afle şi cine e femeia pe care căpitanul ’i-a a-râtat’o : Lui ’i-ar fi îndestul pentru aceasta să urmărească pe Saint-Briac, care va veni de sigur la Meriadec pentru a mulţumi îngerului clopotniţei, şi să se informeze de persoanele care locuesc In casa din strada Cassette şi să intre acolo sub un pretest oare-care. Rose tremura la ideia de a se găsi faţă în faţă cu acest om. care, pentru a limpezi situaţiunea, va merge poate până acolo In cât să’i reamintească întâlnirea lor In apartamentul lui Saint-Briac ; şi să’I vorbească chiar de rela-ţiunile sale intime cu căpitanul, toate acestea in faţa bunului Meriadec pe care ea 11 respecta şi a lui Daubrac pe care 11 iubea. Atunci ea va muri de ruşine, numai dacă nu va daclara soţului câ ea a jucat această comedie pentru a ajuta lui Saint-Briac să’l înşele. Dar ea nu se putea împăca de loc cu ideia de a trăda pe amanţii a căror reputaţiune şi linişte le scăpase ea din pericol. Cu toate acestea ea ’î blama cu toată energia pe care virtutea o dă unei o-neste copile. Ea nu Înţelegea ca a-mantul să se coboare atât de jos până să trădeze pe amicul săO cel mal intim. Ea Înţelegea încă şi mal puţin cum amanta a călcat peste fidelitatea conjugală. Şi dacă ea s'u sacrificat de a’l scăpa de nenorocirea pe care amândoi o merita, aceasta a facut’o numai de milă. Ea a cedat unei porniri a inimeî sale, fără să se gândească că un asemenea act ar putea-o espune pe ea însăşi la fel de fel de pericole. Când ea pe negândite ’şl-a luat a- ceastfi hotărâre nici nu s’a gândit la d na de Malverne. In camera In care ele s’ail întâlnit abea ’şl-afi schimbat câte-va cuvinte. Ce ar fi putut să vorbească? Odette, care ascultase la uşe, ştiea că Rose a alergat la căpitanul pentru a’l Înştiinţa de pericolul ce’l ameninţa Odette ar fi trebuit să’I mulţumească, dar ea se găsea In una din acele situa-ţiunl In care o fernee n’are curagiul d a spune ceea ce ea simte. Şi Rose se temea ca o va tulbura şi mai răa daca t • va vorbi. Ea s’a mărginit a’l arăta fereastra, a i ajuta să se coboare In momentul când soţul Începuse să se certe cu Jacques şi a închide In urmă încet această fereastra, pentru câ soţul dacă ar fi văzut’o deschisă ar fi bănuit ceva. In urmă Rose a venit la uşe şi s’a pus să asculte ce se vorbea. Ea a urmărit palpitând fasele vijelioasei convorbiri a celor doi amici, sperând mereu ca bărbatul va sfârşi prin a se linişti şi a pleca. Dar discu-ţiunea se ridica din contra din ce In ce mai mult la diapasonul cel mai violent şi, auzind pe acest soţ disperat câ va sparge uşea, Rose a înţeles că Saint-Briac se va opune şi că pentru a i Împiedica să se bată ea treime se se arate. Ea a fâcut’o aceasta şi inspirată de gravitatea caşului, ea a Improvisat un discurs esplicativ, care In o altă cir-custanţă ea nar fi avut^abilitatea a’l inventa. Dupe care ea a eşit cu onoru rile resbelului, adică cu convingerea că a reuşit să Împace pe cel doi adversari. (Va urma). www.dacoromanica.ro 4 EPOCA — 27 IULIE CASA DE SCHIMB M. F E R M O —27.STRADA LIPSCANI, 27— V U l< S U I «ucm f.sci Iulie ÎS86 5N Rente amortizabila . 5% Renta perpel na . . . . 6 % Oblig, de «tal............ 6 % Oblig, de st. drumu de fer 7 Scis. func. rurale. . . . î> * Scris. func. rurale . . . 7 % Scris Tune. urbane . . . ti % Scris func. urbane . . . 5 % Scris. func. urbane . . . 5X Împrumutul comunal . . O^Iig-Casei pens. (lei 10 dob.) împrumutul cu premie . . . Acţiuni b&ncel nation. . . . Acţiuni «Dacia-Romania * . . * Naţionali............ • Credit mobiliar . . . • Constructiunl. . . . * Fabrica de hârtie . . Argint contra aur............. Bilete de Rance contra aur. . Florin ausatriaci . . . . . I Schlmli Paris 3 luni . • » la vedere . Londra 3 Iun! » la vedere Berlin 3 luni . . Viena la vedere . 973 4 931 /* 88 1031 2 88 100 92 831/4 733 4 220 34 1020 Î65 *20 170 13.13 13.18 i.ot 1001/4 25.50 1.24 2.02 DE INCHHtUT de la St. Gheorghe 1887 moşia Ţinta va ce 'I zice şi Băcanu din districtul Ilfov, la o poşte departe de Bucureşti. In Întindere de aproape 700 pogoane. De la St. Gheorghe 1888 moşia Gressia dindistr. Teleorman lână Kuşi-de-Vede, în Întindere de 000 pogoane. Doritorii se vo adresa In Bucureşti la propriatarul Gr. Arion, Calea Gri vi ţa No. 38. * DE ÎNCHIRIAT tru anului curent) casele, grădina şi teatru cunoscute suo numele «RAŞKA» din Strada Academiei No. 28. A se adresa Strada Batişte Recomand onor. public vechiul şi marele meu magasin de lămpi precum şi un mare asortiment de articole necesare pentru menagiu şi bucătărie. BAI CU APARATE PENTRU DUŞI » — 21, RUE DE LA VICTOIRF., 21 - ffl | JVOf/^ __ ^NTE» 9 i Table d’Hote; — Restaurant â la carte. Salon de lectură.—Sala de de dans.—Sala de jocuri şi biliard. Musică militară In toate zilele In parcul Hotelului. Colivii pentru paseri, diferite sticlării, curoanc funebre in metal şi în geuri şi or ce articol privitor la această branşă se primeşte or-ce comandă şi reparatură, preţurile sunt cele mai moderate. Omnibusul Hotelului va face de mal multe ori pe zi serviciul la renumita sursă de la Oaoiulata. Vedere splendită, situaţia tn mijlocul munţilor pe malurile Oltului. 3Î* â« PAP&B&T D. R. EOSETTI Oltul trece la 50 metri de stabiliment. ■«—Preturi moderate. ■ — . AVOCAT Str. Biserica leni No. S bis. AVOCAT Strada Romana No. 21. S-6 i Bollet de l’Isle, Au Tonkin et daus Ies mers deChine un beau voi. illuslri, cartounâ toile...........fr. 19.— Peuâral Gordon, Journal du siege de Chartoum . . 10.— Bernard l'crez, L’Enfant de trois â sept ans etude psychologique . **....................................6.25 Dr. Ch. Montalbon, La petite bible des jeunes âpoux 6.25 Touchatout, Gistoire de France Tintamarcsque . . 4.40 I. Saint-Cere, L’Aflemagnc tellcqu'elle est .... 4.40 Fredolin, lohn Bull sur le Nil............... • 4.40 Armând Silvestre, Les veillees de Saint Pantalâon . 4.40 Havier de Montepin, L’Agence Rodiile 2 v. . . . 7.50 I. TourguenclT, Un Bulgare (â la veille)..........3.75 Renâ de Pont-Jcst, Gram de Breautâ................3.75 Charles Diguel, Contes du Moulin Joii..............3.75 Emile de Laveleye, La Peninsule des Balcans 2 v. . 12.50 LâonSay, Les Solutions Dâmocratiquesdela question des impots 2 v. . . •..................................7.50 D. Bery, Leţons sur les Bactâries...................6.25 E. Duclaux, Le Microbc ct la maladie..............6.26 Figaro-Salon le 4-e fascicule.......................2.50 I t'./î «T-V f?-. ^ PUBLICITATEA ZIARULUI N°. 3, STRADA EPISCOPIEI, N°. 3 17 EPOCA ( L —ml IKI BUCUREŞTI 6.-STRADĂ VESTEI.—6 Secţia medicala 1, Hydrol.herapia — 2. Electrizare — 3. Inthopedie— 4. Gimnastică medicală—5. Orhalaţl—6. Masaj iu sistematic—7. Ser-viciulla domicilia — 8. Consultaţii medicale. Secţia higienica 1 Bac abur................2.50 1 Bae de putină cu şi fără duşe . 2.— medicamente..............1.— 1 duşe rece sisLematicâ cu basin !.- BAI DE ABUR SI DE PUTINA Notă 1. Băile de abur sunt deschise In toate zilele de la 7 ore dimineaţa ptnă la 7 orc seara. — 2. Pentru dame Insă băile de abur, o-dată pe săptămână Vinerea de la 7 ore dimineaţa ptnă la 2 post-meridiane. Preţurile la secţia medicală conform prospectului. Direcţiunea I1/' la maga- J;\ 1 lAillh 01 IM sinul de ţuica şi vin de la d-nu IsaiaLerescu din Str. Episcopii, vis-a-vis de grădină se vinde la butelii ţuica dc 10 ani, veritabilă garantată pe un leii butelia de jumătate oca dreaptă a hă Cu za şi vin veritabil de masă uşor şi curat pe 40 bani butelia. ii llillfi strada Crinului locul din strada Dionisie No. 20 şi No. 5. Acest loc are faţa pre strada Dionisie 37 metri, pre strada Crinului 40 metrişi adâncime de 44 metri. Se vinde în total sau în loturi, de câte o a patra parte. Doritori se pot adresa la proprietarul lui, D. Gr. G. Peucescu, str. Clemenţi No. 2. BERARI A LA STEAGUL NATIONAL Bulevardul Flisahcta iu Palatul Băilor Florii Dl 1 luliă st. v. se va deschide berăria având la disposiţia onor. public, bere şi vinuri de toate calităţile. indigene şi streine. Antreprenorul nu va cruţa nimic pentru a satisface pe onor. visitatoare. iii: închiriat |i Calea (irivUea i parlament compus