ANUL I No. 93. Grigore G. PEUCESCU Director politic ABONAMENTE: In ţară 1 an 40 lei, 6 luni 20 lei, 3 luni 10 lei tn străinătate 1 an 50 lei, 6 luni 25 lei R E 1) A C Ţ 1 A JVo. 3.—Piaţa. Episcopiei.—No. 3. IO BANI NUMERUL tot mm popou.., PR A PAŞTI A FINANCIARA INTERPELAREA D-LUI T. MAIORESCU BABELE SI POR-IMPARAT REGELE TESALIEI TOT PENTRU POPOR.,.. Răspunzând mai do-ună-zi d-lui Dini. Oiani, ziceam în treacăt că i-deile cnre ne călăuzesc sunt ideile conservatoare şi democratice. Fiind întrebat cum Înţelegem şi în ce constau aceste idei conservatoare şi democratice, îmi propun a me explica asupra acestor puncte. Pentru a nu intra in detalii,subiectul fiind vast, pot zice că întreg sistemul conservator îşî are origina sa în această simplă reflecţie, ce o exprimă in modul următor d. Henri Taine în Originele Franţei contimporane: «O societate umană şi mai cu seamă o societate modernă, este un ce vast şi complicat. Prin urmare este greu d’a o cunoaşte şi d’a o înţelege. De aceea e greu d’a o conduce bine. Resullă d aci că un spirit cultivat e mai apt pentru aceasta de cât un spirit necultivat şi un om special de cât un om care nu e special. Din aceste două din urmă adevăruri se nasc multe alteconsecinţe.» Aceasta vrea se zică : că clasele cele mai luminate, cele mai inteligente sunt cele mai apte pentru a conduce destinele unei ţări şi cele mal capabile d’a produce mărirea şi prosperitatea unei naţiuni. Din această idee se nasce o lege e-lectorală complectă şi o mulţime de consecinţe ce formează Întreg sistemul conservator, in oposiţie cu sistemul liberal. Acest sistem numit liberal, fără îndoială mai egalitar ca cel-l’alt, dar câtu-şi de puţin mai liberal, pleacă de la principiu cu totul contrar. El in loc se admită că oamenii mai luminaţi sunt mai capabili d’a cârmui un popor, işî inchipueşte pe om ca o fiinţă abstractă, Înzestrată de bun simţ şi de o inteligenţă mediocră, căruia, în schimbul acestui minimum de inteligenţă,îi dă dreptul d'a conduce, cu o egală dibăcie, ca omul cel mai luminat, destinele unei ţări. Pentru acest motiv el chiamă la direcţiunea afacerilor publice pe toţi oamenii fără dislincţi-une şi pe fie-care om intr’un mod egal. Acest sistem sincer aplicat nu poate produce de cât mediocritatea; mai adese-ori însă el e viciat şi dă naştere despotismului. De aceia conservatorii în loc se se adreseze maselor şi numărului pentru cârmuirea unei ţări, stabilesc acest principiu că clasele lumi- A DOUA EDITIUNE MERCUR! 12 MARTIE IRSfi: N. Gr. FILIPESCU Proprietar A N U N C I U R I: anuncmrl pe pagina a patra linia 30 bani, anundurl şi reclame pe pag. III 2 lei linia. ADMINISTRAŢIA No. 3. Piaţa Episcopiei.—No. 3. APARE IN TOATE ZILELE IO BANI NUMERUL nate, având o ednenţiime politică, sunt mai mult în stare se facă murirea unui popor. In fruntea sistemului nostru fiind înscris acest ndever, că clasele luminate sunt mai apte ea masele inculte ca să conducă destinele unei ţări. noi pretindem însă că aceste clase eârmuitonre au datoria d'a se preocupa, înaintede toate, de soarta materială şi morală a maselor. De aceea pe lângă cuvântul conservator am adaus şi cuvântul democrat. şi cred că cei ce conduc afacerile publice nu pot asigura acest progres material şi moral al maselor, de cât intervenind în favoarea lor cu puterea ce le este Încredinţată, în-tr'un cuvânt statul să nu aştepte tot de la iniţiativa privată, mnî cu seamă la noi, unde aceasta iniţiativă privată nu există de loc la clasele de jos. De aceea cred că trebue să ne depărtăm puţin de teoriile scoale! e-couomiştilor liberali, bine Înţeles, insă fără a merge până la socialismul de stat. Acest sistem poate singur asigura o adevărată şi grabnică îmbunătăţire a soartei materiale .şi morale a ţăranului, şi aceasta îi va folosi de o mie de ori mai mult ca dreptul de vot ilusoriu ce'l are azi, de care nu ştie a să sluji şi care serveşte numai interesele demagogilor. Pentru a mă resuma zicea clasele cele mai luminate trebue să aibă o oare care preponderenţă în afacerile statului, de care, insă, trebue să se slujască în folosul claselor neculte, ce intr’o ţară ca a noastră, formează imensa majoritatea naţiune!. Conservatorii englesî au această formulă; Tot pentru popor, nimic prin popor. Făcând reserve asupra părţii adoa a acestei formule, (deoarece pretindem ca nimeni să nu fie exclus de tot de la cârma afacerilor publice), admitem Insă fără nici o reservă prima parte a formulei care zice : tot pentru popor. V. F. Vicua2 Martie.—«Tagblatt spune că acum raportările intre Bulgaria şi Poarta sunt încordate şi că nişte trupe turceşti ar fi concentrate la fruntariile Itume/iei. Acelaşi ziar mai spune ca I). de Ne-lidofT, ambasadorul Rusiei, ar li notificat Porţii câ demonstra ţiunea navală se va sfârşi, de oare-ce Grecia nu turbură pacea. ltaii£onn, 22 Martie. — Trupele engleze au bătut pe insurgenţii Bîrmanieî Londra, 22 Martie. — Sir Campbell Bannerman spuse In camera comunelor că inlenţiunea guvernului este de a retrage lutr'un mod gradat trupele engleze din posiţiunile înaintate pe cari le ocupa ptnă la Assuan şi că graniţa de la Wadi-llalfa va fi atunci păzită de trupe egiptene. PRAPASTIA FINANCIARA Suntem ajunşi la 12 Martie. Câte-va săptămâni ne despart de sflrşitul anului budgetar şi, cu toate acestea, budge- tele nici n’afi Început măcar a se discuta In Camere. Dar aceasta nu ne miră. Sub regimul colectivist votarea budgetelor a devenit o pură formalitate, un fel de Înregistrare a voinţelor guvernului. De câţi-va ani deja sistemul a-doptal de guvernanţi pentru discutarea budgetelor, este următorul: SC lasă să treacă sesiunea ordinare şi cea extraordinară, până la ultimele zile Înainte de Închiderea Cernerilor şi atunci guver nul vine cu budgetele cari să votează cu iuţeala aburului. Să pronunţă vr'o două sau trei discursuri: să ţin şi zioa şi noaptea şedinţe lu cari asistă vr'o ,r>0 de deputaţi, cart joacă rolul de maşini votătoare. Ast-fel să regulează cea mat însemnata parte a lucrarel parlamentare: votarea budgetelor. Colectiviştii noştri numesc această fantasmagorie: control parlamentar. Dar, precum am zis măi sus, nu e de mirat! Un regim de risipă şi de favoritism ca acela sub care geme astăzi ţara, nu poate să trăiască de cât procedând prin întuneric. 0 discuţiune amănunţită şi serioasă a budgetului, ar produce lumină şi de lumina să tem colectiviştii noştri, ca dracul de tămâie. Putem dar se ne aşteptăm ca In a-junul Închidere! sesiune! şi al sărbătorilor Paştilor să asistam iarăşi la straniul spectacol al volărel budgetului In ■48 de oare. Cu toate acestea asta dată lucrurile merg cam greii. De votat C uşor; dar lipsesc mijloacele pentru acoperirea deficitului. De două luni faimoşii financiari ni colectivitate! să muncesc casă găsească vr’o combinaţiune prin care să poată, lnca o dala, umple gaura înspăimântătoare ce a făcut'o In budgetul statului şoarecii regimului. La început au ereziit ea aO găsit pieatra filosofalfi, prin stabilirea monopolurilor asupra băuturilor spirtoase şi asupru chibriturilor. Marele vistier, ce poarta numele de Nacu, făcuse pro-ecte peste proecle menite a face ca aurul să curgă şiroae în casa Statului. El presentâ cu aer victorios proec-tele sale majorităţei, tn lntrunirele extra-parlamenlare. Dar planurile Iul financiare fura primite de la Început cu o neîncredere vădita din partea corpurilor legiuitoare. Mal Intâiu monopolul chibriturilor fu votat de Cameră, dar lntr’un mod atât de ciuntit In cât să prevede că, în loc să aducă un venit, el va costa câte-va sule de mii de franci. In urmă ministrul de finanţe fu silit să renunţe la taxa de Înregistrare asupra moştenirilor directe; alt condciu mal puţin In socoteala ce o făcuse pentru acoperirea deficitului. In fine, In întrunirile pregătitoare ale majorităţei să respinse a priori şi proectul de monopol asupra băuturilor spirtoase. Prin urmare bietul ministru rămăsese fără nici un mijloc pentru acoperirea deficitului. Dar colectivitatea posedă capacităţi financiare de prima ordine caro ştiu să scoaţă bani din piatră. Una din aceste capacităţi este d-l Emil Coslinescu. Dinlr'o trăsătură de arcuş, ba nu, de condeid, iscusitul fost corector la Românul, talentatul diletant pe violoncel, devenit astă-zi ministrul de finanţe in partibus al regimului, agăsit panaceul menit a vindeca boala periculoasa de care suferea budgetul. Credeţi ca a studiat sau a căutat mult. Nu ! gemurile financiare nu'şl bat capul pentru a găsi idei productive şi mănoase. Ce ne trebuesc monopoluri şi dări complicate, a zis ilustrul financiar, mai bîue de cât d’a crea imposite nuoi, sc mărim pe cele vechi.Bieţii contribuabili s'au învăţat cu ele. Clţl-va franci mal mult sau mai puţin, nu sunt vr’o treabă mare. Aşa s a zis, aşa s'a făcut. Ca prin minune proectele studiate şi pregătite ale ministrului sunt puse la o parte şi să primeşte o propunere a I d-lui Costinescu care constă tn a mări taxa asupra alcoolurilor, a unifica preţul sftrel, a spori licenţele şi vr’o câte-va allo sporiri de taxe. Iată cum Înţeleg colectiviştii noştri a dispune de punga ţârei. Ei ştiu că prin spori rele propuse de d. Emil Costinescu să lovesc mal ales clasele sărace, muncitorul sătean, co-merciul şi proprietarul cel mic. Dar ce le pasa ? Budgetul nu e al lor ? La impositul mobiliar nici nu se gândesc; cu toate câ acest imposit ar fi cel mai equilabil, cel mal indicat pentru a stabili un equilibru Intre materiile im-posabilo. Fără nici un studiu pregătitor, fără a se gândi un moment la urmările desaslroase ce pot decurge din sporirea nechibzuită a dărilor ce apasă asupra claselor sărace, regimul acesta vine de o dala să stoarcă lnca 12 milioane pe an din sudoarea poporului muncitor, pe când lăcustele colectiviste rod la budget, cumulând posturi peste posturi şi resfăţânduse în sibaritismul cel mal scârbos. Nu este cu putinţa ca ţara să urmeze Încă mult timp a Îngădui o asemenea destrăbălare. Nu! starea deplorabilă a finanţelor noastre şi uşurinţa culpabilă cu care acest regim de corupţiune şi de minciună dispune de averea publica, nu pot dăinui fără a provoca o reacţiune teribilă. Den D-zefl ca consecinţele acestei re-acţiunl să cază numai asupra capetelor acelora ce surit atât de orbiţi In cât nu văd prăpastia tn care el Îmbrâncesc ţara lor ! INTERPELAREA D-LIIT. MALORESCl D-lor deputaţi, textul interpelare!, pentru a cărei desvolture mi s'a dat cuvântul, este următorul: «Am onoare u interpela pe d. ministru de resbel asupra ordinului de zi publicat tn Monitorul Oastei Nr. G, clin 27 Februarie 1880, cu care s’a anunţat armatei venirea d-sale In capul departamentului de resbel, şi care este con trariu ari. 93 din Gonslituţiune relativ la prerogativele Coroanei.» In adevăr, d-lor, iata ordinul de zi despre care se vorbeşte în aceasta interpelare : «Monitorul oaste), partea oficială, ordin de zi.» «Chemat din încrederea M. S. Regelui şi a d-lui preşedinte al consiliului de miniştri in capul departamentului de resbel, Întâia mea datorie este, de a cere concursul lutulor camarazilor pentru a 'ml uşura însărcinarea ce am luat.» Apoi continuă ordinul de zi: «devotat Tronului.» Da bine că nu!... Nu avea trebuin- ţă să o zică d. ministru. Oare pune cineva la îndoială, câ un general al armatei este devotat Tronului? Ne fiind împărţirea tn armata noastră între generali devotaţi Tronului şi generali nedevotaţi, relevarea speciala devotat Tronului, este o.... eleganţa de stil. Dar să continuăm : «Devotat Tronului şi instituţiunilor mUiture, voiu lucra fără preget, sub Înalta şi luminata direcţiune a M. S. Regelui, pentru Întărirea şi prosperitatea armatei.» «Rog şi sunt Încredinţat, ca fie-care lşl va Îndeplini Îndatoririle cu zel şi bunăvoinţă.» «Ministru de resbei, general A. An-gelescu.» Aplause.) Înţeleg, ca aplaudează majoritatea căci este scurţ, este coprinzător acest ordin de zi. Este scurt, precum se cuvine să fie din partea unui ministru de resbel; şi este chiar aşa de cuprinzător In cât coprinde ceva prea mult; coprinde prea mult un membru din frasa d'Intîiu, adică cuvintele: «şi al d-lui preşedinte al consiliului de miniştri.»; D. generai zice câ este chemat tn capul departamentului de resbel prin Încrederea M. S. Regelui, şi imediat a- daogă şi pune pe aceeaşi linie o a doua Încredere, adică a d-lui preşedinta* al consiliului. Gând am citit acest ordin de zi tn Monitorul oaste), pe care eu unul nu'l citesc numai din anul 1880, ci şi de mal nainle, de exemplu de pe la anul 1872, se Înţelege ca am fost numai de cât impresionat de această sporire de Încrederi. Insă vă murturisesc că ml-amzis: daca este numai impresiunea mea personală, atunci nu merita caşul să fie relevat In Cameră. Dar am văzut a doua zi că este impresia mal multora şi că lucrul a făcut sensaţiune. Atunci m’am crezut dator să aduc cesliunea înaintea d-voastrâ spre a se lămuri, fiind că sper ca va putea fi bine lămurită In urma explicaţiunilor d-lui ministru de resbel. D-lor, ce înţeles poate să aibă un ordin de zi de armată, care începe prin cuvintele: chemat prin Încrederea M. S. Regelui şi a d-lui preşedinte al consiliului de miniştrii ? Constituţiunea noastră In art. 93, zice : Uegele numeşte si revoacă pe miniştrii set. Şi mai la vale : Uegele este capul puterei urmate. Aşa de pronunţată este pentru armată această accentuare constituţională, In cât tn deosebi pentru soldat toată raportarea oficială cu ţara se face numai prin legătura solemnă, precisa Intre el şi Capul Stalului. O dovadă despre a-cest raport unic şi solemn tntre chiar persoana Regelui şi soldai, sunt şi «livretele individuale» ce se dau In mâna fle-cârui militar şi tu care este Înscris jurământul de credinţă a cărui formula este şi a rămas neschimbată, de când avem o Coustituţiune, numai ca tu loc de Domnitor s’a zis acum Rege. Acest jurământ zice : « In numele lui D-zeii a-tot-puterni-cul jur credinţa Regelui t^arol L, supunere legilor şi îndatoririlor militare tu toate ocasiunile, In timp de pace şi tn resboiu. Aşa să'm) ajute D-zeu». . . depus tu prosenţa noastră comandantul., preotul....» Este evident dar câ, după textul nrt. 93 din Gonslituţiune tn cele două aliniate, de cari am vorbii, ori-ce ministru tn genere şi In special ministrul tusărcinut cu administrarea armatei este ministrul Regelui, că Încrederea personala a Regelui şi nu u vre-unei alte persoane ’l chiamă la minister.. Dacă facem acum abstracţie de la raportul special cu armata şi privim pe ministru în genere, mal aflăm tn Con-stituţiune tot aşa de textual formulata suveranitatea naţionala. Art. 31 «toate puterile Slutului emană de la naţiune» se pune ţara ca o suveranitate primordială, care tusa nu se exercilează de cât prin delegaţiune. Pe cărui In spiritul acestui delegă-ţiunf, suveranitatea 'naţională ca putere executiva este Incarnată tn persoana Regelui (art. 35), suveranitatea naţionala ca putere legislativă mai reclamă concursul Camerei şi Senatului. Art. 32. « Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi representaţinnea naţională.» Gând este vorba dar de uu act legislativ, când este vorba tn genere de administrarea publică In limitele legilor ţării, de examinarea unui act ministerial, dacă este sau nu corespunzător legilor, mal ales legei constituţionale, Constituţiunea noastră complec-teazâ suveranitatea Regelui cu acea parte a suveranităţei naţionale, care este delegata In representanţa naţională ; dar atât şi nimic mai mult lu a-ceastâ privinţă. Prin urmare, Regele revoacă şi nu-meşle pe miniştrii săi. Find-eă tuşă după textul Constiluţiunei puterea legislativă o are colectiv el, Regele, împreună cu representanţa naţională.tucrederea Ma-jestăţei Sale Regelui pentru miniştrii săi trebue se (ie complectată prin Încrederea celui de al doilea factor, pus alături tn Gonslituţiune, prin încrederea represenlaţiunei naţionale. Deci, daca Mujeslutea Sa Regele are dreptul esclusiv dea nupd şi revoca pe miniştrii Săi; în Senatul nostru constituţional însă un ministru numit de Mu- £>: âjr %. www.dacoromanica.ro o jesîatea 8a Irebue ♦<»* purtat si susţinut Încă şi de Încrederea representa-ţiunel naţionale. Daca nu are acesta, daca prin un act constituţional redove-deşte lipsa de Încredere a representa-ţiunel naţionale, Coroana cu prerogativele şi fără Îndoială poale să facă un | nou apel la ţara. să disolve acea repre-sentaţiune momentană şi să solicite din nou părerea ţârei exprimată In Camera şi Senat, şi dacă şi la noua alegere nu s’ar dobândiacordul delucn d re,atunci este bună practică constituţională că a-tuncl st? renunţe ministrul la funcţionarea să şi Coroană sâ'şi reporteze Încrederea asupra unei alte persoane, cart* efc identific*» Încrederea Intrerepre- sentaţiunea ţârei şi Intre suveranitatea Regelui. Iată. d-lor deputaţi, singurele două suveranităţi, sau mal bine delegări de | suveranitate In privinţa Cărora singur i poate fi vorbă de Încredere constitu- ; ţîonală. Ce Însemnează dar rând vedeţi, mat cu seamă faţă cu armata, un ordin de zl, ca cel tle faţă,adică cănii un ministru de resbel se încearcă a intercala între aceste două suveranităţi, de a cărora I singură încredere poate (1 vorba Intr'un Stat constituţional, o figură hybridă, Încrederea mijlocie nedetermiiiati a unul nit factor neprevedut tu Constitu-ţiune, a unui preSident tfeminister? Ce poale Însemna a viii Intre capul Statului şi intre represenlanţă naţională Încrederea ttnuT element aşa de trecător, precum este un ministru preşedinte ? Căci remarcaţi, d-lor deputaţi, ţară In suveranitatea el este permanenta şi durabilă : Regele In suveranitatea Sa este în permanenţă şi este durabil sub forma dinastiei. Faţă cu această durabilă suveranitate prevede Constituţiunea Încrederea care se cere tn aco-d pentru ca să fie funcţionare de ministru constituţional. Dar ce ar Însemna trecătorul ministru-pre-şeditate, un şef de partid. In aceste raporturi constituţionale Intre capul Statului şi Statul, pe care ’l repreăintâ ? (Aplause). Ar fi o eroare, ar fi o heresie constituţională, ar fl o resturnare a principiilor fundamentale cari regulează prerogativele Coroanei faţă cu representa-ţiuuea naţională tn Cameră şi Senat. Este aşa de adevărat şi aşa de elementar acest lucru, tn cât n'a putut si? scape nici măcar d-lul Meitani. Vorbesc de d. Meitani, fiind ca este singurul autor român pana acum, care sa ocupat de comentarea teoretică a Constituţiunei noastre. D-sa grămădeşte fascicule pestă fascicule cu păreri asupra Constiluţiunet. Se Înţelege, când vă citez pe acest autor, sper ca citez pe cine-va care nu este departe aslă-zl do părerea acestei majorităţi din Camera (mişcări). Zic : nu este departe as-la-zi. Nu l'aşl fi citut, ducă părerile d-sale asupra articolului 93 din Conslituţiune ar fi fost publicate fie numai cu doui am tn urmă; dar cred că sunt In drept de a l cila, flind-că pUbticaţiunea este făcu tă 1 u t r'u n tnn p ma 11 n coace (m işcă ri) adică după vremea ăpro’prterM. TtnT pare râu, că d-nu Coroea este absent, căci l aşi fi rugat se’mi vie tn ajutor la fixarea .iceste, epoci de apropiere. Asa interpretare» consti uţintialâ a d-lui Meitani făcută In l rie-nra- din urmă. publicaţi In 18X5, Inlr’un tiiap unde pot invoca autoritatea d-s:,!e, pentru art. 9 ! din, Constituţiune. zice: Textul legat nu lâsa nici cea m u mică tndoisli. el este clar citeşte). Va se zic,) ri’a set pat nici d lui Meitani ari*«t lucru: cărunt numai cete rintie încrederi, al căror aconl se cere In sistemul constituţional. Nimeni, nicâeri. In nici un Stal, nu s’a mai lucereat cinrevn se Introducă o a treia Încredere pe lângă acestea; nimeni până astă-zi în Statele constituţionale n a încercat să «puc armatei prin ce fel de altă încredere de cât a şefului Stalului, prin ce fel de Încredere ndaosa, complimentară a mat venit In capul unei adrrttnislraţiuiiî. Si într'ade-vâr ce fel de convenienţă constituţională ar li acea, care âraşeza înjjusta po-siţiune pe M. S. Regele alături cu un, ministru preşedinte? Şi dacă s’ar întâmpla un conflict de, încredere, ce voeşle si? ne spue d.' ministru? Vorbesc de conflictul de încredere, fiind-că aceasta se poate întâmpla şi este de naturii a ilustra teoria tn mod foarte cocrel si foarte clar. Aşa de tndupendinte este funcţionarea ministrului în genere şî în deosebi ă ministerului de resbel, de încrederea a-vută Iii teoria constituţionala a oltul cui vă tn afara de a Regelui şi a Ga merilor, tn cât se poate întâmpla, şi s'a Întâmplat destul de adese-ori în alte ţâri, s’a întâmplat chiar şi la noi, ca un ministru să fie însărcinat de M. Sa Regele si? compud un minister, dupe ce demisionase preşedintele acelui consiliu din cârc el a făcut până atunci parte. Când In primă-vara 1870 era ministru de resbel d. general Florescu— şjunt tocmai 10 ani du atunci; cum vedeţi, primă-vara aceasta este un fel de aniversară, — ministrul preşedinte de a-tunci, d. Lascar Catargi a crezut că trebue să se retragă din minister. Doamne, d-lor, In jocul constituţional se poate întâmpla aceasla orl-cip, şi chiar d-lul Brâtiami. D-v. vă doresc să nu vi se Întâmple de cât foarte târziu, dar constituţionaliceşle se poate întâmpla orl-câdd şi orl-cut şi mul curând de cât poate se crede. Bl bine, când a căzut d. L. Catargi de la minister, de şi în ministerul d-sale avea şi pe d. general Florescu tocmai ca ministru de resbel, M. S. Regele ’şt a repurtat încrederea asupra generalului Florescu şi ’l a Însărcinat pe el să lie ministru preşedinte. Şi ast-fel constituţionali-ceşte corect ’şî-a îndeplinit generalul Florescu datoria ce avea, mal ales ca general, de a sta la postul la care ’1 pusese încrederea M. Sule, şi uuiuai dupe ce s'a adunat Senatul şi s'a văzut că nu este acordul represenlaţiutiel ţârei cu încrederea M. Sale, M. Sa era pus In alternativa constituţionalii saQ de a continua încrederea Sa d-lul general Florescu şi de a mai face un nod EPOCA — 12 MARTIE ---—- - ■ ------------- ~ j-------—■ .5 ¥\ u i vin -> Jw fş. âpâTl:i"7ai-a, sau de a da încrederea a-CPluia pe care ’l a desemnat Senatul. M. Sa. tot-d’a una constituţional corect. a luat calea din urma. fiind ca a-* legarea Senatului se ftţnse d>» ahia db kcâle-va săptămâni şi nu este iui bun act constituţional de a frământa din Jimu ale-storu ţ-rit. câini 'şi spusese fdeja părejnâa lor aşa de burând. Ce va să zic» dar ordinul de zi al ac» Hualuîul ministru de resbel ? Voeşte să ne spue d-sa ceea ce nu l'a întrebat nimeni care esTr părerea d-sale personală. privată şi individuala tn relaţiu-uile d-sale cu d. Rrâtianu. preşedintele miniştrilor? Dar aceasta ’l priveşte pe d-sa: poate d-sa personal nu va ajunge a 11 pus In grozavul pericol de a alege tritre despărţirea d-sale ded. Rrâtianu, pentru a continua ca ministru, şi Intre retragerea d-sale de la minister Împreuna cu d. Rrâtianu. Sau vrea să nc spue de mal înainte, ca d-sa este ma: ales om de partid şi că ar prefera tn or-ce cas să se retragă de cât să se despartă de d. preşedinte al consiliului actual? Dar ce ne importă aceasta? Aceasta poate fi respectabil ca dovadă de relaţiunf de încredere privata Intre d-sa şi şeful partidului liberal d. Rrâtianu ; dar ce importă aceasla armatei? Armata este a ţârei şi nu a partidului. S’a nînl auzit asemenea declarări,! ilar numai aşa Intre noi şi anume ’mi aduc aminte de aceea făcuta de uctua-lul ministru al cultelor şi instrucţiunei publice. Şi d-sa ne-a spus cu o sinceritate antica, ca d-sa se duce când d. Brâtianu ’l goneşte... n’a zis: 1 goneşte. a zis : că se duce când ’l zice d. Rrâtianu să se duca, şi vine când ’i zice d. BraUanu sâ vie. Foarte frumos, adică foarte frumos... pentru d. Brâtianu. (Aplause.) Tot cam ucest lucru 'I spuse şi d. ministru de resbel, numai d-sa ’l spune Intr’un act public şi oficial, pe când d. ministru de culte ’l spunea numai uşa mai între noi. Făcea mal bine să nu o spue nici uşa. Iutr’o şedinţă pulihca a Camerei, nu are ce caula un asemenea cuvânt. Raporturi de aceasta natură personală se pot spune In întrunirile private ale majoritâţei, adică, cumani zice, îndărătul culiselor parlamentare, dai- nu sunt raporturi constituţionale, care se afişează Înaintea ţării şi mai puţin Înaintea armatei. Aşa este de exclusivă Încredinţarea iniţială a Majestâţii Sale Regelui, încât constituţionaliceşte vorbind, trebue să lie presupusa ca unicul fapt olarâlor chiar In momentul, când vu cadou d. BraUuuu de la guvern. Căci s'ur putea Întâmpla, aceasla. Forma constituţionala este isvorilâ din tradiţium şi din evenimente istorice adese ori foarte grave, asupra acestui drept al Coroanei şi asupra acestui raport do Încredere, nu poate şi nu trebue să existe cea mai mică Îndoială. R-lur deputat!, poate înţelegem toţi cu, liiud-ca uni vorbit de aşa numitul «livret individual" al soldaţilor, ’mi-ar li uşor sedau acestei interpelări o formă mai ascuţita, In caşul special. Nu o fac acesta, şi nu o fac fiind că sper, că tocmai actualul d. ministru de resbel, prin răspunsul ce va bine-Yoi să ne dea. ne Yâ lua on-ce nedominfe asupra rela-ţrănilor constiluţşMale. Ho înţelege, că'd-sa june pe banca ministerială , cure doi abia de câte-va zile a eşit din preocupaţiunile exclusiv militare, şi a venit sâ guste deliciile ministeriale, problematice delicii ! că d-sa, zic. se nu lie aşa de deprins cu mânuirea condeiului, ci sâ fie mimai deprins cu mânuirea spadei, cu acţiunile de zi, dar mi cu ordinile de zi. Şi daca din răspunsul d-sale se va vedea că In adevăr aşa a fost» că ordinul d-sale de zi nu este resultatul unei re-flecţiuui constituţionale, a unei premeditări, ci osie, daţi-mî voe s'o spun Intre noi, o scăpare din vedere, atunci am fi foarte rău veniţi noi, ca sâ înăsprim această cestiune şi atunci ne vom putea mulţumi cu faptul că. fiind ca se va publica răspunsul d-sale In Monitorul nostru viril, acest Monitor civil va rectifica ceea ce a fost neconsliluţiolial şi eretic Iu Monitorul militar. Aplause^ Hespmistil «l-lnî ministru de resbel. D-lor, onor. d. Maiorescu a făcut o lunga disertifţiune constituţională şi politica pe care cale eu nu pot să'l urmez sim|indu-mă slab pe acest târâm. Tot ce mă mărginesc a spune este că M. S. Regele, care n ştiut pe câmpul de resbel să apere drepturile acestei ţări câştigând independenţa el, este singurul judecător competent când este vorba de drepturile Coroanei ; şi dacă mă aflu aci ea ministru de resbel, am venit numai fiind-că JVţajestatea sa, care e Capul armatei ’mi-a ordonat ; prin urmare nu sunt aci de cât din ordinul Majestăţel Sale. (Aplause.) Itrpliru <1—lui Mnlorescii D-nule preşedinte, ceoa-ce am de zis se resuina în zece cuvinte : sunt mulţumit de deduraţiunea d-lul ministru de resbel şi repet cuvintele din urmă: Monitorul nostru civil va rectifica Monitorul militar. INFORMATIUNI Guvernul care a obţinut un credit do 6 milioane pentru fortificaţii a declaraturi secţumele Ca merii, ca el nu poate face comande numai pentru 0 milioane, căci casele străine nu se angajează pentru aşa mică sumă, şi că prin urmare treime se facă de a-eum comande şi pentru anii viitori. x L'n om, anume CJiriâtachc Vasile, s'a presintat uzi la reducţia noastră în starea cea mal tristă, cu capul spart şi cu urechile tăiate. Bietul om se afla in ast-fel de hal, în cât am fost siliţi se aducem un doctor la redacţie pentru a’l examina. Acest om se află in acesta stare în urma maltratărilor ce le a primit de la oa- menii poliţiei, fiind că se dusese la întrunirea de la sala Joje. Felicitările noastre d-luî Mortizi. * Tot din causă pă s'aii dus la întrunirea opoziţiei, comerciantul Flo-rea Stan se află. în momentul de faţă, arestai la secţia 5i precum şi un alt comerciant, anume Lerescu. * Memoriile profesorilor universitari din Bucureşti şi laşi în contra proiectului de lege al instrucţiune! publice, fiind terminate, consiliul universitar se va Întruni Joi pentru a le lua în (lesbateri. * D. Brătianu a avut azi o întrevedere cu d. Baron de Mayr. Se zice că ministrul Austriei Cefe prelungirea convenţiunii de comerţ încă pe un an. X Ministrul instrucţiunei publice ar avea de gând se reînfiinţeze gimnaziul din Alexandria în urma propunerii acelei comune d'a oferi 10,000 franci în acest scop. X D. Ion Brătianu, zice ltomunia liberă pare foarte nemulţumit de încetineala cu caro lucrează comisiu-nea tarifului autonom. X Aflăm că dintre medicii militari, d. Colonel Severin, va fi înaintat la gradul de general. CRONICA Itnbrlr si l*or Impurul A fost odată ca nicl-odnta, şi daca n'ar fi tot vi s’ar povesti, pentru ca este bine ca oinul să le înveţe toate şi să nu rămâe cu gura căscată când aude ceva. In spre Dunărea de jos, în ţara Iul Por împărat, a fost odată o earnâ grea, grea de tot, dar atât de grea, In cat părea că ţine de zece ernf şi tot nu se mai isprăveşte. Viscol afară, viscol şi tn punga omului, Iţi crăpa buza şi de frig şi de sărăcie; azi vindea! cojocul ca să cumperi lemne şi mâine 'ţi vindea! lemnele ca să cumperi cojoc. Văzând dar locuitorii acelei ţări ca degeaba mai nadăjduesc vre-o raza de soare, căci soarele al uaibci, arata mereta dinţii cu toate ca este moşneag bătrân, sau chibzuit cu toţii şi au pornit cu jalbă ta Por-Impărat, pentru că acesta fiind mare şi tare, se zicea că ajunge să bată el odata din picior cum bătuse odinioară şi lucrurile să se în-drepteze. Por-lmpărat a luat jalba In mână, a sucit'o, a tnvârtil’o de o inie de ori, s'a făcut neamţ,— adicâtelc s'a prefăcut că nu Înţelege ce i se cere, şi apoi dupe ce a văzul ca nu are încotro, a zis către solul trimis : FOIŢA ZIARULUI «EPOCA» 33 ARY ECILAW (Urmare) Două copile, fără voie, au văzut îngrozitoarele lovituri suferite de ambasa-drice. Dupe obiceiul lor, ele culegeau pe la marginea pâdurei fragi şi fion pentru frumoasele chochete ale oraşului. Aceste două florâriţe prin frecuen-tarea zilnica a parcului regal, ;cunoş-teafl mai pe toţi şi pe toate cari obici-nuiau a se plimba pe aci. De departe ele văzuse pe princesa care trecea gânditoare şi cu calul lasat în voia şi ca-priţiele Iul. Aceasta tânără femeie lot aşa de bună cât şi de frumoasă câştiga toate inimile: naivele fiorâriţe erau foarte mândre de salutul amabil prin care eleganta amazonă respunsese profundelor lor închinăciuni. Admirând guaciele, frumuseţea ambasadricel, ele o urmăreaţi cu ochii. De odată ele văd un domn, a cărui statură şi fisionomie semăna foarte mult cu aceia a ambasadorului Caucasulul, că se apropie de d-nu de Mineleko, vorbesc împreuna şi puţin dupe aceasta un strigăt înfiorător se aude. Presimţind o nenorocire ele aleargă, dar când aă sosit In locul unde scena se petrecuse era prea târziu: Calul ambasadricel, fugind foarte re- pede, mergea spre Oraş, pe când agresorul alerga în desişul pâdurei. Atunci trecu pe lângă ele un mic groom speriat, care. călare pocalul sâQ ce fugea, nebun, striga hop! hop! spre a mână şi mal iute: nenorocitul servitor sliura în ajutorul stăpânei sale. Depoziţiele acestor dodă florâriţe e-rau atât de grave Jn cât reporterii primiseră de la poliţie oi din formal de a nu Ic menţiona încă Iii darea lor de seama. «Du domn ce semăna mult cu ambasadorul Caucasulul» au zis cele două copile. Aceasta era foarte serios., dar poate că ele se înşelaseră. După prânz, Regele primi un resu-mal al anchetei ce Se făcuse asupra te-ribcluluiaccideulal ambasadricel. El era nu numai prea neliniştit pentru sănătatea NadjeskeI Ivanowua, dar încă se temea de urmările ce ar putea să aibă aceasta afacere. Gândindu-se la toate acestea, ura sa contra soţului iubitei lui se mărea din ce In cc. «Ce brută!... a cutezai el să ridice biciul contra acestei frumuseţi, contra acestei femei încântătoare! Ce c de făcut?... a o a para, a o răzbuna, aceasla ar fi a o perde: nu este ea soaţa acestui om perdut, a acestui năbădăios? Şi cu toate acestea posiţiunea lui de ambasador al unul imperiu atât de puternic ca acel al Caucasulul îl va scăpa de pedeapsa ce o merită!» Din nenorocire, lot d auna aşa se Întâmpla. Puternicii ştiind că sunt inatacabili se aruncă fără teamă Jn toi felul de viţiurl. XIX. Când calul lui Mineleko se opri în faţa porţei ambasadei, suna şeasu ore. Dupe mişcătorul eveniment de dimineaţă totul intrase Inlr'o linişte relativă. Priuţul părea preocupat, nelinişLt. Abia păşi In casă, unde, dupe ordinul espres al medicului, domuea o tăcere absolută şi primul seu secretar, prinţul Gariatinşjfj, tulovurâşit de doctorul Schlotz, veni la dânsul. Stan a prince-sei se agravase. Pentru aceasta doctorul Schlotz a crezul de cuviinţă să ’şi reînnoiască visita. Medicul, punând degetul pe buze zise: — Pst!... rog pe Escplenţa Voastră să nu facă nici cel mai mic sgornot-D-ua priucesă este foarte râu bolnavă; o febră violentă, resultând din loviturile ce a primit s'a declarat. Dacă permiteţi sâ intrăm în iatacul din stânga, acolo vom putea să vă comunicăm toate evenimentele acestei nenorocite zile. D. de Mineleko, ca un veritabil automat, intră, urmat de cei dof bărbaţi cari ’i povestea agresiunea sa în cele mai mici detalii; el treimea să asculte. — fieful poliţiei a dai ordinele ceie mai severe celor mul abili funcţionari spre a cerceta cu dc-ainărunlul; de sigur ei vor descoperi pe culpabil. Dar qeea ce face ca ancheta sâ fie foarte grea este că d-na princesâ afirmă ca n’a recunoscut pe omul care u lovit'o, groomul declară asemenea. — Ah!.... ea n'a recunoscut pe acel om? — zise încet ambasadorul — aceas- ta este în adevăr o nenorocire. — De sigur, Escelenţa Voastră cunoaşteţi severitatea legilor noastre in această privire, dacă vom putea pune mâna pe culpabil, el va fi condamnat cel puţin doi ani la închisoare şi astfel Escelenţa Voastră veţi fi rusbunuţi. — Şi spuneţi că nici groomul n'a recunoscut pe acel om? — Nu, Escelenţa. Ast-fel că d-na ambasadrice n’a putut a ne procura nici cel mai mic indiciu în această privire. — Ah ! — înainte de a mc retrage, încă un cuvânt prinţe. De astă dala, doctorul vorbea.VY; rog foarte mult, la trebuinţă chiar vă ordon, ea se uu intraţi In camera bolnavei. Două femei sîut Jângâ ea, nişte femei sigure de care mă fac responsabil. Camerista asemenea nu va mai putea intra. Am Luat aceste măsuri căci ori-ce figură nouă pare ci sperie pe d-ua ambasadrice care este într’o stare de escitaţiuue foarte mare. Dacă ordinele mele nu se vor executa, eă nu cutez sâ garantez de aceuslă viaţa atât de preţioasa. — Cum se poale! D-na ambasadrice este aşa de roti? — Da Escelenţa. Una din lovituri a rănit foarte rău o parte a capului şi tâmpla şi toate cele- lalte lovituri aă fost date asemenea In locuri unde pot fi mortale. Dupe primuL pansament, d-na princesâ mergea destul de bine; dar pe la cinci ore, o febră violentă, însoţită de delir şi agitaţie,s'a declarat, şi cu multa stăruinţa am putut ajunge s’o hotărăsc să se aşeze In pal. A trebuii să'! administrez nişte soporifice foarte tari, d’abia de câte-va minute bolnava doarme liniştit. Acest somn este nepreţuit, trebue foarte mult sâ'l respectăm.... Dar Escelenţa Voastră aţi face foarte bine să vorbiţi groomu-lui, singurul martor al nenorocitei întâmplări. — Mal târziă, mal târziu.,., voiu vedea: acum sunt sdrobit cu desăvârşire de ceia ce me-aţi spus şi simţ trebuinţă de repaos. Voesc In adevăr să ramâiu singur.... Cu toate acestea Gurialinski se pregătea se urmeze pe ambasador, pentru a i da câte-va lămuriri asupra espedi-ţiunei curierului; dar prinţul făcu uu gest atât de imperativ când sui scara care duceu în camera sa, 1n cât secretarul renunţă de a mai iusistaonal mult. — lata ua zi foarte curioasa! — ziseră cei trei socretun de ambasada, când Gariatinski le Împărtăşi ceia ce se petrecuse. — Prinţul trebue sâ fi se supărat grozav când a aliat despre infama a-gresiune. —A., nu! EQ'l-am găsit foarte liniştit. -n Ce curioasă natura! El se Infuriazâ pentru lucruri de nimicşi înainteaunui ast-fel de eveniment care ar aprinde indignaţi1) celui uiai flegmatic, el uid nu sutia. — Ce va se zică asta? Şi începură fie-care a face fel de fel de suposiţii. Şi eî recunoştea ca şi toată lumea tirania soţului şi plângeai? pe încântătoarea ambasadrice toi atât cât o şi admirau. (Va urma) tru. i‘: 5 -i y. \ Avww.dacoromanica.ro EPOCA — 12 MARTIE — Ei, ce sfi vâ fnceG? Cine este de vină dacii aveţi earna grea care nu se mai isprăveşte ? — împlinite, răspunse solul, ba bele sunt de vina; le a venit vremea sâ plece dintre noi şi tot nu vrea sâ se ducă. Bani de cheltuealâ au, cojoace au, şi puţin !e pasă de noi. SC le chem dar la tine luminate Împărate, sC le desbracî de cojoace şi atunci sC vezi ca se lndrepteaza lucrurile. — Fie; zise Por,—sCvfi facdupă plac Aşa dar trimise In graba porunca ca toate babele sC poftească la Curte, şi cu toate că nu se cădea ca ele sC intre In casa domnească cu cojocul plin de za-pada, de noroii'i şi alte porcării, împăratul le primi şi aşa, căci ast-fel luase obiceiul să le vază. In capul alaiului venea baba Ioana talpa iadului, cea mailndrăcită din toate, care purta două cojouce; apoi de pulpana cojocului ei se ţineau toate" cele leite babe, cum se ţine copilul de fusta mamei de frica sănii se piarză. Krea halea Bvffkenin, naltă, slabă, of-ticoasă, care scuipa mereu venin; baba Unda, grortsă. cu pântecele căi toate zilele care umbla cu cărţile măsluite tn sin, eu fciâia sub cojoc şi cu ochelarii pe nas ca se vază bine pe cine cârpeşte; baba Sanda, cu picioarele strâmbe şi cu satirul aliniat de brlfl; baba Nasla- ! sin, durdulii», buzată. curo când umbla se legăna ca raţele'; baba Dumt/runa care rososo la ruble până i se strâmbase gura; baba Constânditia, îmbrăcata cu un cojoc împodobit numai cu ccapra-zuri; şi buba Mi.şa, cate şl vară mereu nasul tn trebi strein?. Cu toate că cojoacele babelor erau împănate numai cu decoraţii şi căptuşite cu bilete de bancă, îmbrăcămintea lor mirosea aputrigai cale de o poşte. împăratul-le primi pe toate, le făcu loc pe divan şi apoi le citi jalba care o primise şi întrebă ce este de făcut. Baba Ioana. 1 u A mic n vântul în numele tuturor, răspunse: — Ascultă împărate, de ce se plânge norodul? De sărăcie, d(i frig, de bătăi şi altele câte le înşiră pe hârtie! Răspunde tu dacă aşa merg lucrurile! împăratul se plimba prin odae cât so plimbă, culundâudu'şl picioarele în moile şi bogatele covoare de Smyrua ; gânditor ridică ochii spre pereţii Împodobiţi numai cu iatagane, porţelunc şi tablouri de preţ. Apoi se opri cu spatele la gura soliei şi zise: — Ciudat lucru! Se plânge poporul că este frig; mie 'mi este cald. Se plânge că moare de foame; eG şi astăzi am mâncat la epuri, sitari,j becaţine, stridii şi alte trufandale până ce ’mi-a venit greaţă! Vorbind ast-fel, el deschise uşa lias-nalel împărăteşti unde stau grămadă sacii cu buni, ’şl bagă mâna In aur plnă la coate, şi râzlnd cu hohote, urmă : — Ciudat lucru ! Se plânge norodul de sărăcie ! Eu văz aici numai bani, şi de unde vin banii ? Tot de la norod. Cât despre biruri şi bătăi, n’are dreptate. Eu n’am plătit bir nici când am intrat in ţară, şi bălana nu ştiu ce gustare. De aceea, se supără allt de grozav Pck-lmparat tu cât se Întoarse către baba luana şi-l spuse : — Ascultâ-mfi babo, Intorceţi-vă cu toate de unde a ţi venit căci mie ’mi este bine aici ; ce’mi pasă de cel de afară. Să le mai spui nătărăilor care se plâng că omul să învaţă şi cu răul! Babele sau Întors cu acest răspuns, ear de alunei gerul este atât de tare ‘ In cât locuitorii ţârei despre Dunărea de jos se Întreabă ducă nu are se se cutrimiure puiuţului ? lixi. DECRETE — llugctclc judeţelor : Roman, Ilfov, TecuciO, Brăila şi F’utnu se aprobă. — Se deschid : un credit de -55,000 lei pe seama iniuisteriuluî de interne şi patru în sumă de 198,-545,78 pe a celui de resbel. — Sa disotvat consilielc Comunelor : Frumusiţa din judeţul Covurlul, Bros-cenil din Argeşiă, Colibaşil şi Yicroşu din Muscel. — L). Alexandrul. Locusteanu s'a con-iirmal Primar al oraşiulul Craiova. — D. Fugeaiu S. Micle^cu sa numit sub-prefect la plâsile Mijlocu-Crasnă din judeţul Vaslui: -t Sunt numiţi : —D. Titu Cavaroc, director la penitenciarul Focşani. — 1). losef Bizuutie, comptabil la penitenciarul Văcăreşti. — L>. Teodor bidiicscu, gretier-compta-bil al Penetenciarulul Pangaraţl la peni- ‘i * lendarui Tergul-dcna, tn locul d-lul 1. Stăiiiceanu. oare Ireortn locul '3110 0fi‘0J — — 1!->1B!I!S Ofi‘0 — — aojjsq 9S‘01 — — B|lBJfţ o -<|UIPS l'lJBK l’lBIBQ quips lU'-K nj ap ‘sns nţ a.mad],ţ vxsod aa •9881 u qs ouBnjqo^ o ‘jibjbo lOf tu d tu B •qraps 3J3K B^BOtmnip Booii|tuno — 91‘e — — 9P‘S — OS *1 — Sj7l — 01 9 0fi‘î1 9S'6 01‘6 OS *1 L oe‘9 Ofi‘fi sre OI'SI 9£‘0t 01‘01 9 £ tu d •tu B tu d IJOUţA Ojbk tof lunq I^bibq nj BiţBjg ui aojiso TUJJSl|IS BiţUOIl'o BţBOniJnj, ' ţjiSaniD onţosny bj op bmosny uj BOOţutu;z Âoiiţg 0|9.injtt?K jodooqv BiqBJOo ioqoog BAoqwy BOUBţBdtllOq uipiA 1BjB|V9 Uţ.lOAaş BAOS.IQ v] ap *sot uţ ajmvţfi aoaaavodYA aaasano IZB1U1R BJ BUjd 0J9J1Z OţBOţ nţ IS om nuBţozajg Bpnjţs ‘qioj -nong uj Bsajpo ţod os njoţţjog biiuibo) ap ojunjutiBuios oţno -bj ptipAB ‘i)uipotjaK inpuisip r.ţp soaţ) npOjj r tio tu utnoB ap jriijq ivoyiHfliisoi •JoiţpuaSB ojţ.inţ3ojo.io pdnp oo| boab ba tunţm* B( ap .io|o.iboc!ba B9JjUJoy •njjBjonţii 1b»ob uj opioţpuţ o|ojo ap aquiBiij unu îunţlBqs bj op Baajd joa nu o[o.iBodB\ i'suj zb.) un loţii uj : jojod» ii mindtuji ojo!|trui«uooJio gdnp vqiuţqas as ţi AţiBtuţxojdB oSajoJiij os b juns oiBjgjB sof ibui oJBoajd op o|ojo oimi)uodnp vjp m puţd figg/ ai.wnuvţ fi!$ft »/ ap iţqv/r>A fi I H V H 3 N I X I -F1 '°M o ţi ţ -j -Bfl BpBJJ8 BSO.ipB OS V — 'fi* ‘JN JOIUtUOp SWW! 1YIMQM M Itini^OBpOJ B| BSOjpB QS V •oiBjnjHU-ooţsii ofo'itiţiji ţi ţoţlBtu -op;tu ‘psootiB.ij i;qtuţ[ njptofl ţBţoods uj •jBpnooos iibs JBtuţjd. jnsjno njpiod oţjţtuBj o-o.ia uj ‘junţ'ioai Bp Bţjojn gs ‘iJ ta) 'ZL Joijo/o/ j na/Dj ‘zL 0 us; w\v\ ad mm T,) aviiivînvu m vaivisnos vivioniAiud viv93y viviy3dwi vi/yiyd •BS BţJOS -oui uj opiiBtnoo ao-jjo aiiatuţ.i,] — -opjnB ţi ojriou ‘HiBjaojoj op aquotUBjpTKmi *ijnz -BAJod ţi iijo|b3 op jnjoj pq qaitu ţs jjbiu osopi ‘ojSou ţs opotiB oioeuoo no iziiţ'jSo Op piOtUjlJOSB tj./s |n)Btioq BpiIBlUOOOlj (pdB op BUjSBtU ap SţA-BSţA) 7 VP°A-!V,I!W vpvj1S 7 )IOMH3G I aiaoimod 3Q aanBiv ■n n n n n n n n n n n n n n n n x x X u X n x X X X SNOSIYS 3HXYfl6 XI1V îosuq ojjsbou oţosnpood |B iţsodop ţnoţurt uţu^tnog ui iBjuţpojoui ura pa tnpjBjpoa oiusipminoi js ţ|ooBJ op osoziu! jjtif) BJţtUBQ ap BţBJUO BUBJ Uţ 9ŢJUţ-Bd aţlJU1J9AnO ţs tutl09jd ‘9JBIUJOII esţz 9îuţuiis9A ‘jdnsepop ed TBqjfBod es ao utrej ep GţeixntnţseA BoţaqBj b ep ţrtidajp ţanânţs ion ţBtnun pubab ‘iţţButnes-qng HA? „ynv aa vnvQ3w" novaoNoi nmo tvoio3w nmynr 30 iynomoo djujj90S9 imit {90 vo lUctpuijnidud inosounojy H3D3Vf 'Ja -jo-id ţntneisţg miKsuvMH is mm\ mm vwi m nmwH n x x X X X X X X X X n X X X n x X X X X X X X xxxxxxxxxxnxxnxxxxxxxxxxxxxnx 7 °M !u3 Bouasig •Jţs oţiscmnig-nqno bj BsâjpB os v •ojcoiţutnop op oimnsui ui ţi ţţiţtnuj ui ROţiSBiunia op itiniţooj Bp b ooiooop ‘opipnis iBtioţ-Joojjod n ţi, duiţţ ojbo m ‘itiB o appsdţj o pdnp oiBţBuţojis mp os-upupojojui ‘nosojpig BpltlBţ^ BliymOJ BOlţSBUUII.8 Boqojoo aaVxMirosMi X X X X X X X X ••BIUŢţ I9J Z III ^Uţâ^d 8cl aui^poj îs ţanioimu-B ‘xtreq 08 ‘AI 13 'einS'ed 3IMV333H IS IHDIONnMV gd umounire •IJÎJnaiBJ 9]|B 90-IJ0 BUJ JOA li jmiB|d BOpOA JOA opun ‘S -°N ţoViotuojo jţs ‘nosoonşd ’q ,J0 CI «I Bsojpu ţod as ujoţtJOQ •ojajnSBpţ-nujnx-ţlioisoo oibjoj ibo b oţjBjs b-jj b op iojoo Bjnpqvq uj ^ BUBfi opuţiuţ OS li IUOOJbS (X)o u 1»p O -uojb op oţsg -ouBoSoa OOP odBOjdtt rS nus bsbui rqs oos ojo Biioyj *wpj BlintUOD ‘UBIUJOOJOJ, BSBjd ‘UBUIJOOJ -ox înţopnf Uţp VDON V3ld VISOW n\m\3(i imiit •0 ‘Ojsj ‘ţ^ŢCÎOOSŢcJg T!pt3tiq.G3 ? 9 vooda imfiHViz nuiimUA X X X XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX X X X X X X X. v 5C X X X X X •9 ‘[OZUIV BOIJOStll BpBJţS BSOjpB OS V ptlrij I/C ‘Bp!J IJţOtn ii PUŞA -B ‘ţţSBO op OOJ un OJBZIiyA op BOUOtUOSV •ojo ‘vsBoţlBds opina ‘ijnsţji g op uojdoi ‘jjnpJ'BjS z ‘olţiiAid z ‘lţJBlBonq Z ‘oaotuBO o* P»?ab ‘iţiţdiBj' gnop njiuod OJBOIBdyOUJ ‘o8BţO ynop no OJBtU BSBO 0 •asonooj oj oo jBţoţodo.id bj bsojpb os v •tiinoB op jBţqo BţJţflouj oţBod os opiatuBţjBdB oisoob uţp inurj •joj op !b(u9 no ysoţoBds opina ţi ypu -Aid 1 ‘uojbs op ţoj un ii ‘typo 8 sol’ u| opjBSUBtu Bţ 5 ţi *tţpn 8 sns nţ ■sndinoa oapnop //> jnjuautni^ody o^juţpojS z ţi opina uj njnd ‘zoo ap jBqtufiq ‘ubjVros ‘pf’tuS ‘ţjntUBq ţi oţţţzţA op ţypo Z ‘o'iuiAid z ‘tţJBIBonq Z ‘ivpb g sof uţ •soi'nids oţjiioj iio|bk i ‘amţ’uvuj Ulom jr no upnyis op ţypo g oj) sns ii[ 1snditcoa Ht)na p ]ujit,>uu>)jmdy ■fi! 'O.V ibisaA Vpnjţs ţi oţsod op sţA-B-sţA ţi iinqjţţ jnppojp na ţ.inţv|B ‘iniripjBAOjna |nsop iq ‘mjniBjo jb jBapioa jbiu joa [npiund uţ opiotuinJiedu vnoq niimi:)\i 3ii as va •Sţq ‘?1 -J^ BA JOII -ţl\ BpBJţg JB-jaudojd jnţBnpB nosoiAj no;fsj jnu-p B| BSOjpB os \ — -oiţjnq •y ţnţ-p b oţjBd iqKoj ‘n§au?qJo§ bsb|c1 ‘nijo ninpiJisţp ‘IN37VA VISOIV ■ Bstiţujiij aţionooi ojbo copii -oudoad B| BSOJPB 08 v— ţ)U]pVJ8 ţi OţJttO no ţypo o* - • 0’/ OM Jop'iUBqoJoa bjibjis odyţvzoiB bsbo o ‘ayli.ioayf) njup/g vj aq .LViyiHONI 3Q nVS 3dVZNVA 3Q * * —». — —- —v I f | H33dd0 ^ennţţBoţjqBj fj) S\'Nt'iKiafliiV9 mael 9I ‘I3NWV0Q VaVdlS ‘9I -oN ij^satcnona ‘BOJepeAOJJ lOOUBg B BJBlOJOtnOO Bljoos BJ OZOSOJpi! OS BS IIJUJIJOQ ,.nHJ,sva3V 3ASHn“ voavw aNViiyod 3a S3i9N3 insiaiio MVHOH SOSdl au TivtiaJsnEio jLisodaca « I oţlBtunsaoo uţ snd b * c d & A | SDHIH3WV9 VIHVH35 | I « vjnivjnovui ojuvil ojvzuoa bq •uuoj QqoBJpQd; ■oţo ‘9iţn8uR| 'ţz.iBtaoq ‘unjom op ojodsi.ojd ojoj ’0|0(Isiio.kI ji|»i.ijs jsosos miiiiuu) -dos od Taio îs o: U î 1 n c; iinie»e 1 A\N \\ 07-— S'IM •jou *J 1 A\ 9'UWt miii njn v)i;oo  it- 9101 Blljlvis B10|Bfl SOJOU 1 AW 99— 1 191 UJJOAOS-X jâs.ijn.»n(i ■EtUTîT^ qu»A •tiuro.L inojî.’H in nu VIS St ax/.rvfţ zS l’> ojjaJsbmjv pmnpynq usaHnona Kia 3I3010U0313W NIlBlfia fi K 1 1 i f fi 111.1 UIAH/.'IU auaXOVUVD NI hxvuo.ti IîdEJTlSOtia: auvavivoauan îs MNviaixonO 3H VIZ : Kfinaa.t viaxvunov nt> vxhv vxsvaav au muvoxvh.vuv mvun.ri au aa'iaa xox vxaoasa v m.\mi.iiso«i ni st.i axsa na naiv xsaav ios3tinona 'i3idoosid3 vavyis -ios3ynona i ini JJAhJi/ ^ râii k YliYHOOdll I f i f \ i I \ ( f I \ \ \ I Ci H N > > * - £) i d ? o S H I D I > FI P P > I f li fi tt i 1 f ■t 1 =i •vaunţiaaMq •ininţoadsojd uijojtioa vi vai 1*0 tu Bi'iaos bj o|unpiJ,| •ouBipţjoui-jsdd z »l yojd v^rouţuiţp ojo 1 bj op BOJOUţA yuyuiyţdoi- od ypip-o ‘jnqn oji opyq ysuj ouiBp njţuoq — -bjbos ojo l bj yujd BţBoujtuţp ojo 1 b| ap ojojiz oţBoi uj osiqasoj) luns'jnqc o|> oiţyy i vio.v VNiind 3a is ynav 3a iva 05’i • • ■ yaijutuoisţs ooo.i oinp i —bj.............• ojuauiBaijJoui pc g • oinp y.iyj ţi na yinjnU ap avu i — £ • • • • • - • ■ jnqn OBy i BOţnaţSţq Bţţoas •oiBOijiotu îţlBţjnsnon -fi —nqţaiuiop irj iniai.v.ios '1— ajiBUiojsis uiJhsbk '9— d«l«q Or- :c—yjvaippiu yansBiitnig ţ —aţpodoqj In- x— ojBZţxpwra :Z—vţdvJoqio.ipAH ‘1 BjBOţpera Bţţoeg ■9 ‘iais a a varais ‘9 — îosc-nînnoa - i;)i(i3iv luims •|n.iojB.i]sţuitupB j.mijog 3 [> B| asnjiuisojpo‘aojij injopnf mnoiiqj rom -OI.ldo.ld tq BOJMA jod OJ IJOÎIJOfJ ‘3.1 BIS Ejoojjad uiojd(|tu« J(;uoi|o.jj.i.kI ir tu 100 |nui.i}sis uostut.’U Boţjq’uj ujp ibjoiojj ap ţujiBtu o ti o.iojnd ibo oi Bljqotnoo -oj O ‘"puţi os ‘ţţp.qoud IV lICrUl -ojd iijy|>uaJB Bsniro uţp 1 ifv •injnjBiz iHjBjţstimupB bj Bstupu os y t|B|d ajsopoia jouu jnqtniqjs uj ‘ .u«tuiJ,j oiosBjy n.nuod iunţl |Vr,j(î]|C l l -OOJ BpOJ(l B OJSOJOP Jj\dli.lJLd :\ll •JBIZ misooH BiJBjţsmitnpB bj Rs.upii os \- OJBOIIIKU li 10J -uinooi b rins riunisuod ţoun jnquiţqjs uj ia3(9 inop ubs nun Bţipoui 11 ojso.iop ivhuus smisiii vi 'souudui Hsu.t ap 10 ,zv toaq -JdQ 3JBZUR.V np llins Oţiotu BţSBOOB l.'l jtij,—l*aoj 1 j |n).ipnf uţ|i îuvoiţ’,1 Bojiqoţ.rd -ijjd bj .iojb.iisimuipt: Moun.qj ;.| -p B| i >,ujh; os b atdiq ap riljl li » I ri/| ijua ţi ijsud ap iJnvjL JU 1 /, \i\ dl! oiţqQiu -1 ojsoob bj Aţp.'ioj iiiniJctujojTiţ |ini;.) .10' bkj .iţRod os opun v,t *o\; (tmasd'n b|>bjis lll|> ]llO.IIljq 1!| ‘IZ llţp ţ] H.KI Bj Ol |.l II î| ?. I op uoj7 iii ouţ| ba os i'.vinţjBjian *ţjBţoţţ rjinjţs uj ţi .(punus.ij OJ 9* ‘O.V BOţiţ pm B|I«.t|S IIJ iHJJ II | i ’iiţ -o.v tuRjsdri vpvJţs uţp Bi|y.\yj,i 1: V ‘OK lUBJsdn Bpu.tis uţp oj!!|y.\y.i«ţ z ; JUOAO.HJV9 B|>RJ|S IIJ IS opundsoj Oj fc’9 "N ţuvjsdl'l BpcJ jS Uţl BSB'I • J : OjOJBoţ -yuun ‘ooA-yunq op oipiţiaq tipul ojbziioa UJ OUi 1(1 OS OUnţSJAţpUI uţp B0.lji8 lUJIIOci 3 H V Z N 3 A 3a i I I(*i ?f| B?I ()>•'-?. 1/1001 cras ui w us *so* of lut («•tlOI OH OBiiO SÎS8I S8‘01 WS W# I 11 /111 Ou? #2 iio I Utilii u: 91? ? I Ui fr I If ! ? 1 1 iVi 1 . :s t iot» 1 K OS 06 ‘.ii ■ iMOpOAV| BI1U’A • • juni g ui|juft OJOpOA V| « • junj g sjpuuq • 0J0|1.)A B| ■ ‘ lunj £ 8IJB(1 ijuijips ...........-1101119010 91109 ...........yuvuiovi «luau SI1IX .I MU I.1S1I.13 oqjfij «jqnil U %u .1 "J *9 iiiou iunŢiuH||qO • • • • • uuoquaaiiO ............jjoiiiv BiuoU vriir.iii viii 1.inii o .............9!W>i «iqna ...........OUI.'Ulojo OKO'J ..................inivonu .............inuoajodBM V.VMI V VHI I 1S1I.13 JOJ I • ; ■ • • • • loiuisnn uuoia jiib lîjjuoa .i.iuvn ap iqui'il • • • • Jtl® BJUIOO 1Ul8JV >mjyi| j*|> iziţj.jwa * • • îiinjpnJifKinti ■ • Jiujiqoin ijp.ua • • ■ 'viBubiinN " « «jmunoţHMOvţj* ivnjiov iiojibu i.uuijq junjiJV • uuu,ud nu imninrşjutui ip nj i.iţ suud (.ist”» HjiqO |iiunmo3|iiiiunnj>liii| Vg u|i;.nu '.111111 sj.iJS ^0 ■ oueqi'n ■.'uinj kijos ¥9 • .HIViJJU • jiuij s|J.*S • 9|«jnj ■ oiinj sjjj.s *S • • ..|v.iiu "junj • 3«jş» op nmiup qs op zljiqo 'k9 - • • itjs op ‘^1190 V) • • WHt-Klj.ld TTJUUH '‘‘i B|iqeza.ioiii8 .'luai! %9 I 3 S I 999! WJl7t' // ;i 1 ) 111 1 1 s 11 l 3 -ir. Mvvo&m vavms—‘k o w h a a iv J (ikiids aa vsva j aivUÎVK 11 — VOOdll