Digitized by Google Digitized by Google Digitized by Google Digitized by Google Digitized by Google +>*1 A, C A D E M 1 A ROMÂNĂ J R S U R I DE RECEPȚIUNE LII DESPRE ACTIVITATEA LITERARĂ A UNOR MEMBRI AI FAMILIEI IN CURSUL SECOLULUI AL XIXLEA DISCURS S^x923 Digitized by G.OOQ1C Digitized by V.OOQ Le La 4 Iunie 1921 a fost ales membru activ al Academiei Ro- mâne în Secțiunea Istorică, GHEORGHE BENGESCU, Mi- nistru Plenipotențiar în retragere, cunoscut prin numeroase și însemnate scrieri atât despre istoria politică și culturală a Ro- mânilor, cât și despre istoria literară franceză. Activitatea lui științifică și literară pe aceste terene fusese de mult apreciată de Academie, care îl alesese, la 2 Aprilie 1883, Membru Cores- pondent la Secțiunea literară. Având să-și iea locul în sânul Academiei în sesiunea gene- rală din 1922, Bengescu își pregătise discursul de intrare Despre activitatea literară a unor membri ai familiei Golescu în cursul secolului al XlX-lea, la care d-l Coleg N. lorga pregătise cu- venitul răspuns. Venise cu câteva săptămâni înainte în țară, din Belgia, unde își trăiâ anii de retragere, și se așezase la Câmpulungul Muscelului la fiică-sa Doamna N. Grant, aștep- tând ziua solemnă și dorită. Boala Va împiedicat însă de a veni în Capitală spre a luă parte la ședințele Academiei din Maiu—Iunie și a-și rosti discursul de intrare pregătit cu atâta evlavie, iar la 23 August s’a stins. Astfel a doua oară se întâmplă că alesul Academiei s'a stins fără să fi luat parte la nici o singură ședință a acestei in- stituțiuni, și discursul de intrare solemnă a rămas scris dar nerostit. întâiul caz de acest fel fusese al răposatului Augustin Bunea în 1909. i* 556645 Digitized by CiOOQle 4.......’*’*** ..... • Academia a stabilit precedentul după care acest discurs, în- soțit de răspunsul pregătit, se publică ca să-și ocupe locul cu- venit în șirul celor de un fel cu el, — spre a se dă cel puțin în această formă vieață gândului tăiat de moarte. Pe lângă textul discursului, răposatul a adăugat o listă autografă a principalelor sale scrieri; această listă se publică după textul discursului. Digitized by ^OOQ1C Domnule Președinte, Domnilor Colegi, Dogele Genuei, venit să viziteze curtea din Versalia, fiind întrebat ce îl mirase mai mult în palatul Regelui-Soare, răspunse: «E că mă văd în el!» Tot asă — «si parvos licet componere magnis» ’) — aș puteă zice și eu, văzându-mă primit în sânul acestei înalte instituții de cultură, numită Academia Română și care a nu- mărat, de mai bine de o jumătate de veac, printre membrii săi, elita literaturii, istoriei și a științei noastre naționale. Deși membru corespondent al Academiei încă dela 1883 — onoare ce mi s’a făcut în urma publicării la Paris a volumului l-iu al «Bibliografiei» mele volteriane — nu-mi puteam în- chipui că, după o absență de patruzeci de ani în străinătate, unde m’au reținut atât cariera mea de diplomat cât și diferite împrejurări independente de voința mea, Academia Română, prețuind, negreșit peste valoarea lor, lucrările mele literare și istorice, îmi va conferi, drept răsplată a unei vieți consacrate în mare parte literelor, titlul și prerogativele de membru activ al ei. Asta o datorez — și nu-mi fac în această privință nici o iluz'une — indulgenței măgulitoare a unor colegi, cari, luând în considerație mica notorietate ce-mi făcuseră, printre sa- vanții străini, cercetările mele asupra literaturii franceze din secolul XVIII-lea, precum și asupra bibliografiei franco- române din secolul XlX-lea, v’au îndemnat a-mi acordă această deosebită și înaltă favoare, pe care alții, mai tineri și mai vrednici, ar fi meritato negreșit mai mult decât mine. *) «Si parva licet componere magnis» (Virgil, Georgic., IV, 176). Digitized by^OOQlC 8 Cernăuți, precum și în «Convorbiri Literare» primele sale cer- cetări despre câteva date statistice și istorice din Bucovina. Aceste lucrări fuseseră precedate de diferite nuvele și poezii, originale sau traduse din limba germană, în cari se afirmă din ce în ce mai pronunțat talentul său literar. In 1876, el trece la judecătoria din Câmpulung, unde, în timp de șase ani, cât stă acolo, profită de însărcinarea ce-i fusese dată, de a face cadastrul ocolului din Câmpulung, pentru a exploră în toate felurile frumosul ținut, în care re- zidă, intrând în relații cu proprietarii, cu industriașii, cu me- seriașii. cu țăranii, descifrând hrisoavele, examinând titlurile de proprietate, cărțile de judecată, într’un cuvânt toate docu- mentele menite a-i înlesni cercetările sale și adunând acel material bogat cuprins în volumul: «Documente din vechiul ocol al Câmpulungului moldovenesc». Totdeodată, dornic de a uni utilul cu plăcutul, și împins de gustul său firesc pentru literatură și artă, Stefanelli se ocupă cu înființarea la Câmpulung a unui teatru de amatori, pentru care traduce sau localizează mai multe piese și scrie în acelaș timp diferite poezii publicate în «Convorbiri literare» și în «Aurora română». In 1882, el e transferat la Suceava. împins de aceleași idei patriotice, cari l-au călăuzit toată vieața, Stefanelli ia la gim- naziul orașului conducerea claselor românești, a căror funcțio- nare cu greu fusese încuviințată de autoritățile austriace. Totdeodată el înființează societatea «Școala Română» și publică în 1886; organul întitulat «Revista politică», chemat să întrețină și să desvolte, în inimile românești, cultul ideii și aspirațiunile naționale, pe cari el a avut fericirea să le vază realizate în toată întregimea lor. Totuși depărtarea lui Stefanelli de plaiurile înflorite ale scumpului său Câmpulung, nu urmă să fie definitivă. După o scurtă ședere în capul judecătoriei dela Seletin, el e numit șef al judecătoriei din Câmpulung și proclamat în curând cetățean de onoare al orașului, primind totdeodată înalta însărcinare de a reprezentă și apără interesele naționale în dieta Bucovinei. In sânul acestei diete, el a depus multă stăruință pentru îmmulțirea școalelor românești în Bucovina. Digitized by IjOOQlC 9 Cu toate acestea, nici îndatoririle politice, nici funcțiile ju- decătorești nu-1 opriră de a urmă cursul lucrărilor sale de li- teratură și istoriografie, pe temeiul cărora, Academia Română îl alese ca membru corespondent al ei, la 6 Aprilie 1899. Dintre lucrările lui Stefanelli publicate în «Arhiva» dela Iași, voiu reaminti mai multe cercetări asupra lui loan Teodor Calimachi (Călmașul), precum și asupra originii sale câmpu- lungene, în care eruditul istoriograf dovedește că familia Ca- limachilor este originară din Câmpulungul Bucovinei, că este o familie neaoșă românească, care purtă numele de Călmaș, nume pe care loan Teodor Călimaș, suindu-se pe tronul Moldovei în 1758, l-a schimbat în Calimachi. Acest nume a fost păstrat și de către mitropolitul Gavriil, fratele Iui Vodă Ion Teodor Calimachi, precum și de către urmașii pe scaunul domnesc al Moldovei ai acestei dinastii. Ca membru corespondent al Academiei, Stefanelli a publi- cat, în Memoriile secțiunii istorice, o notiță asupra originii câmpulungene a lui Gavriil, mitropolitul Kievului, lucrare foarte interesantă și foarte bine documentată, din care reiese că Gavriil Bănulescu, mitropolitul Kievului, eră de origină câmpulungeană. Autorul ne înfățișează pe acest prelat rând pe rând: profesor de limba latină în Iași, profesor de filozofie la Pultava, mai în urmă rechemat în Moldova, al căreia mi- tropolit devine. In anul 1793, încheindu-se pacea între Ruși și Turci, Bănu- lescu părăsește cu sila Moldova, trece în Crimeea, unde fu numit Mitropolit al Chersonezului Crimeei și mai târziu al Kievului și Haliciului. Membru al Sfântului Sinod rusesc, apoi Exarh în principa- tele Muntenia și Moldova, cu reședința în Iași, Mitropolitul Gavriil se suie pe scaunul arhiepiscopal al Basarabiei și moare în 1821 la Chișinău, acoperit de favorurile curții împărătești. Deși în lucrarea sa, Stefanelli n’a avut alt scop decât să stabilească locul de unde s’a tras mitropilitul Gavriil al Kie- vului, totuș găsim în ea, cu pornirea lui firească pentru isto- riologie, toate calitățile de erudit și de scriitor, cu care eră înzestrat. Aceste merite îl făcură să fie ales membru activ al Academiei Digitized by LsOOQle 12 mărgini, în cuvântarea mea de astăzi, a vă reaminti, Domnilor Colegi, cum au lucrat și luptat în veacul trecut, unii din membrii acestei familii, pentru reînvierea limbii noastre naționale și pentru reînființarea școalelor române, pe cari regimul fa- narioților le abătuse dela adevărata lor misiune. In această ordine de idei, două nume se impun mai cu deosebire atențiunii noastre: numele lui lordache și al fratelui său Constantin Golescu. Unul și altul se află în capul patrioților români, cari, având convingerea că limba și școala sunt elementele cele mai pu- ternice ale vitalității unui neam, n’au cruțat nici o sforțare spre a da școalelor noastre o direcție curat românească, menită să înlesnească reînflorirea limbii părintești. Spre a ne da bine seama de rolul însemnat jucat de frații Golești, în așezarea și propășirea școalelor naționale, trebuie să ne reamintim cum erau organizate școalele, pretinse române, sub regimul fanariot. S’au adus multe laude acelor școli, totuși dacă se studiază mai de aproape alcătuirea lor, se pot lesne constata neajunsurile ce le caracterizau. Lipsa de profesori și de elevi — căci boierii luaseră obiceiul de a încredința educațiunea copiilor lor unor dascăli particu- lari — îngustimea și sărăcia programelor — monotonia cursu- rilor — totul concordă pentru a întreține împrejurul acelor școli o atmosferă din cele mai nefavorabile unui învățământ serios și roditor. Nu mai vorbesc de faptul că limba română eră cu desăvârșire dată la o parte, considerându-se ca un simplu dialect, lipsit de orice valoare literară și incapabil de a exprimă ideile și simțimintele mai înalte. Această ano- malie mirase până și pe Constantin Mavrocordat, care în- sărcină pe un Român, Eustațiu Brașoveanu, să scrie o grama- tică română pentru școalele domnești; lucrarea însă n’a fost niciodată alcătuită¹). E trist de adăugat că înșiși boeirii noștri, pierzând orice sentiment de demnitate, ceruseră dela Domnitori ca să nu rânduiască la marea boerie feciori de boieri, cari nu ar fi învățat carte grecească²). *) Xenopol, Istoria Românilor, V, 641. ²) Papiu-IJananu, Discurs de recepțiune (Analele soc. Acad., II, 5J. Digitized by V. O OQ Le i3 In curând, limba elenă deveni obligatorie pentru orice Român care postulă o funcțiune publică. Ce se mai puteă așteptă dela o tinerime astfel lipsită de orice simțire românească și a cărei minte nu eră hrănită decât de gramatica grecească și de Logica lui Aristotel ? Regretatul nostru coleg Erbiceanu a încercat să dovedească că mulți dintre profesorii școalelor grecești din București și din Iași ca: Neofit, Lambru, Duca erau bărbați cu învățătură, doctori în filozofie și medicină ai Universităților străine și mai cu seamă ai Universităților din Italia. Capacitatea profesorilor n’o tăgăduesc; să-mi fie însă per- mis de a mă întrebă: câți au fost și cari sunt școlarii formați de ei ? Erbiceanu ne asigură că tinerii ieșiți din școalele grecești: Români, Greci, Sârbi, Bulgari, Macedoneni, făceau multă cinste învățământului predat de profesorii lor. E destul pentru a nimici această aserțiune, de a ceti memoriul său despre: «Bărbații culți Greci și Români și Profesorii dela Academiile din Iași și București din epoca așă zisă fanariotă» ¹). Lesne se va constată că într’un spațiu de una sută șaptezeci de ani (dela 1650 până la 1821), dintre 141 școlari și profesori, men- ționați de Domnia Sa, deabiă trei poartă nume românești și aparțin într’adevăr unor vechi familii dela noi: Vornicul lordache Golescu, Marele Vornic Grigore Basaraba și Beiza- dea Scarlat Ghica. lordache Golescu cunoșteă deci bine, ca unul ce urmase cursurile școalei domnești din București, neajunsurile învă- țământului grecesc și deaceea, împins de iubirea sa nemărgi- nită pentru țară și limba strămoșească, el pare a fi luat, încă din prima tinerețe, hotărîrea de a căută în patriotismul său luminat o îndreptare și un leac la o stare de lucruri de care fusese adânc impresionat chiar de pe băncile școalei. Pe lângă cunoștințele câștigate dela profesorii greci, Golescu învățase în casa părintească, dela dascăli particulari, limbile străine: italiană, franceză, fără a vorbi de cea latină. Mintea lui cugetăroare, chibzuită, cu o pornire firească spre meditare l) Analele Academiei Române, Seria Il-a, t. XXVII. Digitized by UiOOQ IC 14 și spre studiu, îi făcuse de timpuriu o reputație de cărturar. Bărbații cu învățătură se găseau foarte rar pe acele vremuri, cea mai mare parte din boierii noștri fiind obișnuiți a trăi în trândăvie și în nepăsare. Deprinși cu petrecerile, cu luxul, cufundați într’un fel de toropeală fizică și morală, ei duceau un traiu lipsit de orice activitate intelectuală, pe care toți scriitorii străini, aflători pe atunci în țările noastre, nu l’au cruțat de a-1 relată. lordache Golescu fu o fericită excepție la această amorțeală a spiritelor. El și-a cultivat mereu mintea cu aceă pasiune înfocată pe care monahii francezi, Benedictinii, o puneau în lucrările lor. Și nu numai literele, dar și științele fizice și cosmografice aveau darul de a-1 captivă. Astfel găsim, printre operele lui tipărite un Atlas sau Cartă, conținând tablouri geografice precum și o hartă a țării românești¹) — de o execuțiune aproape perfectă, și care a fost tipărită la Viena în 1800. Firește că tânărul erudit — abia în vârstă de treizeci de ani — a fost ajutat de specialiști ca Anton Gâzi, dela Melos, și ca Ștefan Comită; totuși nu e mai puțin adevărat că se puteau numără, în anul 1800, feciorii de boieri, cari se îndeletniceau cu asemenea lucrări și cari aveau încă de pe atunci ambițiunea de a face ca numele de Român să fie cunoscut în mod favorabil de străini. Chemat în 1817 în comisiunea întocmită de Vodă Caragea pentru reorganizarea școalelor române — comisiune prezi- dată de socrul său, Constantin Bălăceanu — lordache Golescu luă o parte activă la desvoltarea învățământului în țara româ- nească. Tot pe atunci Mitropolitul Moldovei, Veniamin Cos- tachi întemeia, în mănăstirea Socola, seminarul, care există și astăzi, aducând din Transilvania câțiva preoți erudiți și mai mulți profesori destinați a înlocui pe dascălii greci. Cu câțiva ani mai înainte, mitropolitul Ungro-Vlahiei, Dionisie Lupu, trimisese cu cheltuiala sa pe mai mulți tineri, printre cari: Simion Marco viei, Eufrosin Poteca, Petre Poenaru, să urmeze cursurile Universităților din Italia și din Austria. Convins, ca și fratele său Constantin, că numai din țările civilizate erau să ne vie civilizația și lumina, lordache Golescu x) Biblioteca Academiei Române. Digitized byUiOOQlC ’5 a fost unul din acei patrioți pricepuți, cari au lucrat în comi- siunea școalelor, pentru trimiterea în Franța a unor bursieri români din Italia și din Austria, și cari au voit ca înșiși copiii lor să-și facă studiile în Franța. Dar meritul cel mai mare al lui lordache Golescu, din punctul de vedere al propășirii învățământului național în țara românească, este ajutorul pu- ternic ce, dimpreună cu socrul său Constantin Bălăceanu și cu logofătul Ștefan Nestor, Fa dat lui Gh. Lazăr pentru des- chiderea în Martie 1818, a unei școli române în încă- perile Bisericii Sfântu Sava. Un scriitor francez care, prin marea dragoste ce-a avut-o pentru țările noastre, a câș- tigat la noi dreptul de împământenire, regretatul Ubicini, fost membru onorific al acestei Academii, descrie astfel en- tuziasmul ridicat pe atunci în București de lecțiile lui Lazăr: «Efectul învățământului lui Lazăr fu extraordinar. Nu numai că vorbiă auditorilor săi acea limbă românească, uitată un timp atât de îndelungat, dar reamintindu-le totdeodată originea, istoria și faptele mărețe ale strămoșilor lor, le insufla o nobilă pasiune pentru patrie și pentru studiu, meritând astfel porecla glorioasă de regenerator al naționalității române» x). In istoria literaturii române, numele lui lordache Golescu va rămâne legat în veci cu numele lui Gheorghe Lazăr, căruia i-a încurajat începuturile, i-a sprijinit silințele și i-a asigurat succesul. Până în 1828 și chiar după ocupațiunea rusească, lordache Golescu s’a ocupat cu cea mai- mare sârguință de organizarea și de propășirea școalelor noastre naționale. In Octomvrie 1823, când fu vorba de a se întrebuința pen- tru nevoile Statului o parte din veniturile școalei domnești din București, Golescu protestă,zicând: «Străinii — el vrea să facă aluziune la Greci — au înființat această școală și astăzi, când un patriot domnește în țara românească, noi am cercă să o men- ținem în întunericul și în barbaria, pe care Europenii ni le impută cu drept cuvânt!»²) Faptul e menționat într’un raport al baronului de Krenchely, consulul Prusiei, și pare-mi-se că constitue cea mai mare laudă *) Provinces d'origine roumaine, Paris, Didot, 1856, p. 120. ²) Documentele Hurmuzachi, X, 248. Digitized by LaOOQle i6 ce se poate aduce memoriei lui lordache Golescu. Deaceea cu drept cuvânt a putut zice biograful său, d-1 Profesor Bănescu: «Școala a fost una din ocupațiile sale de căpetenie. Din domnia lui Ion Vodă Caragea și până la 1830, cu întrerupere numai a celor doi ani ai turburărilor, el nu părăsește niciodată Eforia, pe care la multe a putut-o ajuta cu învățătura sa și cu marea sa dragoste de a face binele»¹). Și fiindcă se evocă suvenirul turburărilor din 1821, nu cred de prisos să reamintesc că lordache Golescu ne-a lăsat despre acele vremuri memorabile în istoria noastră națională, o relațiune intitulată: Prescurtă însemnare de turburarea Țării Românești, ce s’a întâmplat în leat 1821 Mart, după moartea lui Aleco-Voda Șuțu. Această istorisire, venind dela un martor ocular și nepărti- nitor, se poate consultă chiar astăzi cu folos de oricine vrea să cunoască mai de aproape evenimentele din 1821. Pe de altă parte, știm că tot pe la 1821, Golescu intrase în înțelegere cu, poetul grec Rigas, pentru înființarea unei confederații de State creștine pe ruinele Turciei. «Din nenorocire pentru istoria Grecilor și pentru a noastră — scrie în această privință D. Lambrior într’un articol al «Convorbirilor literare» — hârtiile de taină atingătoare de acest plan, cari de sigur ascundeau părți noui ale revoluției din 1821, au fost aruncate în foc de însuș răposatul într’un moment de spaimă» ²). Această idee a poetului grec Rigas și a Vornicului lordache Golescu a reapărut în zilele noastre pe scena politică, și nimeni n’a uitat discuțiile recente, la care ea a dat naștere în cancela- riile și cercurile diplomatice precum și în diferitele organe ale presei. Dacă rezultatele răsboiului declarat în 1912 de Suve- ranii Statelor balcanice, sub cuvânt de a liberă populațiile creștine de dominația otomană, dar în realitate cu gândul ascuns de a satisface propriile lor ambițiuni, n’au fostfmai decisive pentru constituirea unei Confederații balcanice, băr- bații de Stat și publiciștii, rămași credincioși acestei idei, vor recunoaște cu bucurie, ca pe unul dintre cei mai însemnați precursori ai lor, pe bătrânul boier român, loardache Golescu. Vieața și scrierile marelui Vornic lordache Golescu ,Vălenii-de-Munte> iQio.pag. 31-32. ²) Convorbiri Literare, 1 Maiu 1874, pag. 66. Digitized by CsOOQle I7 Domnilor Colegi, Nu intră în gândul meu — căci altul este subiectul ce mi-am propus a trată înaintea Domniilor-Voastre — de a vă enumără înaltele funcții și demnități conferite lui lordache Golescu sub domnii pământeni, dela 1821 până în ajunul morții sale la Orșova, în 1848. Totuși, nu mi se pare de prisos, de oarece tot va fi vorba de activitatea lui intelectuală, pusă în serviciul patriei sale, să vă reamintesc partea însemnată, pe care dânsul a luat-o în materie judecătorească și ca mare logofăt al drep- tății, la alcătuirea Regulamentului organic. Fără a examina dacă reforma adusă prin acele Regulamente a fost prielnică sau vătămătoare țărilor noastre și fără a mă opri la criticile ce li s’au făcut cum că ele nu se potriveau cu ideile mo- derne introduse în Constituțiile Statelor occidentale, deși Saint- Marc-Girardin le găsiâ oarecare asemănare cu Constituția republicană franceză din 1848x), cred că Regulamentele or- ganice, deși votate de adunări cari nu se puteau consideră ca libera expresiune a voinții naționale, nu aveau caracterul cu desăvârșire retrograd contra căruia protestaseră unii din membrii Adunării din București. Dealtmintrelea, nu se puteă pretinde dela boierii noștri, abia scăpați de sub jugul fanariot, plini de principii autoritare și de prejudecăți aristocratice, supuși — poate chiar și fără voia lor — influenții atât de pu- ternice a Rusiei, lărgimea de idei și îndrăzneala de reforme ale Constituanților francezi din 1789. lordache Golescu, însărcinat de generalul Kisseleff cu ela- borarea nouei reforme relativă la partea judecătorească, știu să arate, în misiunea ce-i fusese încredințată, toate calitățile lui de om cuminte, cu învățătură și cu experiență. D-l Bănescu a publicat raportul lui către Obșteasca Adunare, în care marele Logofăt al Dreptății expune cum că «băgând de seamă că unele din cele neapărate trebuințe nu s’au însemnat, altele s’au însemnat cam întunecat, iar altele au trebuință de oare- care îndreptări» roagă pe Adunare «să le ia în băgare de seamă și a le hotărî după cum se va găsi mai de cuviință, ca din vreme x) Amintiri de călătorie (în limba franceză), Ixelles (Belgia), I, 276. Digitized by9 n’a fost reprodusă în ediția tipărită se poate citi în capul ma- nuscrisului)— autorul se hotărî a publică lucrarea cu spesele sale, și Băgările de seamă asupra canoanelor gramaticești apărură în tipografia lui Eliad în 1848. Intr’o «înainte Cuvântare», în care Golescu arată foarte metodic și foarte clar ce este «meșteșugul gramaticei», el ob- servă, cu mult bun simț, că «una din împiedicările spre înain- tarea limbii românești este că această limbă vorbindu-se în Țara românească, în Moldova, în Basarabia, în Bucovina, în multe părți ale Transilvaniei și în Banat, nu se grăiește în toate părțile tot într’un fel, ci cu oarecare deosibire. Această deo- sibire se face și la scrisoare, scriind unii cu slovele cele vechi românești, alții cu slovele latinești, și alții prefăcându-le în chipul slovelor rusești, iar cei mai mulți o amestecătură din toate». Și de aceea Golescu socotește că «oarecând la un neam de atâtea milioane de suflete s’ar canoniși o Gramatică de obște pentru toți, cu o închipuire de slove după care toți să vorbească și să scrie, în scurtă vreme ne vom înțelege unii cu alții, toți cei ce grăim această limbă și ce om scrie într’un colț de loc se va întinde în toată întinderea acestei limbi». Acest deziderat atât de înțelept și de patriotic al bătrânului boier român eră menit să aibă o repede îndeplinire. Totuși Golescu nu avu bucuria să vază Gramatica sa tipărită cu litere latine, căci, după cum știți, numai în 1860 reforma fu introdusă în Țara Românească. O analiză chiar prescurtată a cărții lui lordache Golescu, nu cred că și-ar puteă găsi locul în ședința de astăzi — nici că ar fi de un mare interes pentru auditorul de elită, care îmi face onoarea de a mă ascultă. Liniștiți-vă deci, Domnilor Colegi, nu sunteți amenințați de a auzi o disertație didactică ' asupra sintaxei și formelor dialectale românești, întrebuințate atât în gramaticele școalei ardelene, cât și în cele alcătuite de "Văcărescu, de Eliade și de lordache Golescu. O asemenea lucrare a fost făcută, și făcută în mod definitiv, de eruditul Lazăr Șăineanu în prețuita sa Istorie a filologiei române. Dealtmintrelea, mi-e teamă, dacă aș spune de cartea lui Golescu tot binele ce-1 gândesc, să nu mă taxați de părtinire. Deaceea prefer să las cuvântul unor critici și scriitori mai com- Digitized by GOOQle 20 petenți decât mine, cari ne vor arătă ce fel de servicii a adus literelor și limbii naționale Gramatica lui lordache Golescu. Să ascultăm în primul rând pe eminentul nostru coleg i d-1 lorga: «Această operă cu îngrijire și deseori cetită din nou și adăugită, nu eră o adevărată Gramatică, un sistem științific al limbii, cum eră desigur, cu toate proporțiile ei restrânse și Imba ei așă de ușoară, așă de dulce până și în definiții, scrierea lui Eliad, ci numai, după potriva vechilor observații ale Văcă- rescului cel bătrân, căruia dealtmintrelea Eliad însuș se în- chină, un șir de băgări de seamă asupra canoanelor grama- ticești... Multe ne trimit la un alt timp, în schimb destule constatăti prinse în graiul viu de un experient și iubitor cer- cetător al limbii, care-și strângeă cu scumpătate, cu mania unui colecționator, ziceri pentru marele său «Dicționar ro- mâno-elinesc». Eliad, tipărind la 1840 în tipografia sa lucrarea acestui boier mare, pe care încă din 1828 îl lăudă pentru ostenelile sale științifice, închinându-i Gramatica sa, n’aveă ce să invidieze, dar desigur găsiă și ce să-i folosească»¹). Tot de aceeaș părere e și Lambrior, care scrie că: «Gramatice lui Golescu este scoasă de pe însăș firea limbii și nu iscodiți; după franțuzești, ori după latinești, cum sunt multe din ceh de astăzi²). | In fine, Lazăr Șăineanu judecă astfel Gramatica bătrânulu boier român: i «Neobosit cultivator al spiritului popular, Golescu se si lește a prinde din viul graiu însușirile caracteristice ale limbi și ale firii naționale. El se pricepeă a prețui una și alta dup adevărata lor valoare într’o epocă când totul păreă a se conjur împotriva geniului amândurora... Cartea bătrânului Golescu formează un fel de baricadă, î care și-a găsit un adăpost provizoriu limba încă neștirbit a poporului, până ce-i va fi îngăduit să iasă iarăș la lumir în producțiunile superioare ale geniului național»³). l) Istoria literaturii române (Sec. XIX), I, 75—76. ²) Convorbiri literare, 1 Maiu 1874, pag. 66. s) Istoria filologiei române, 2-a edițiune, 1895, pag. 115—116. Digitized by c^ooQle 21 Din toate aceste aprecieri reiese că Gramatica lui lordache Golescu, deși din punctul de vedere științific nu e și nici nu puteă fi la înălțimea filologiei modeme, are marele merit de a fi fost concepută și alcătuită cu dorința nestrămutată de a scăpă din primejdie limba noastră strămoșească, pe care Go- lescu o învățase și o vorbiă cum rareori a fost știută și vorbită la noi. Printre operile lui rămase netipărite, două mai cu seamă se impun atențiunii și, dacă nu găsiți vorba prea lăudătoare, admirației noastre: Dicționarul român, pe care autorul l’a in- titulat: Condica limbii românești, cuprinzând 7 volume in-folio¹) și Colecțiunea de Pilde și povățuiri adunate într’un manuscris de 854 pagini²) — două lucrări considerabile, atestând știința și silințele aduse de autor întru alcătuirea lor. Amândouă se află depuse în Biblioteca Academiei Române sub paza luminată a eruditului nostru coleg și prieten d-1 I. Bianu. Le cunoașteți și n’am nevoie de a insista asupra va- lorii lor. Cu tot interesul, ce prezintă pentru cunoașterea mai de aproape a poporului și a limbii noastre, Colecțiunea de «Pilde și povâ- țuiri», totuș m’aș simți dispus să dau preferință «Dicționarului». Un Dicționar prelucrat între anii 1820—1830! Ce tezaur neprețuit! Un Dicționar curat românesc, fără cuvinte latini- zate, italienizate, franțuzite! Un Dicționar care ne învață cum vorbeau strămoșii noștri, cum scriau vechii noștri cronicari, cum grăiește încă și astăzi țăranul român, care a știut să pă- streze neatinsă limba moștenită d /a străbunii săi! In Precuvântarea Dicționarulu Golescu adresându-se «Iu- bitorilor de învățătură» arată că, după ce a întocmit mai întâiu Gramatica sa, a săvârșit o «Condică a limbii românești» după asemănarea condicilor ce cuprind câte sunt de trebuință spre aducerea aminte, tălmăcindu-1 totdeodată în limba grecească, spre înlesnirea celor ce nu se vor lenevi a tălmăci cărțile eli- nești pe limba noastră...» Acest Dicționar greco-român, ce se află și el în Biblioteca Academiei, e o replică a Dicționarului român cu echivalentele ¹) Biblioteca Acad. Române, Mas. 844—850. ²) Ibid., Mss. 213. Digitized by L^ooQle 22 grecești — cuprinzând 9 volume — cari adăugându-se celor 7 volume ale «Dicționarului român» și manuscrisului Pildelor, fac în total șaptesprezece volume in-folio — reprezentând o vieață întreagă de muncă rodnică și de activitate neobosită. Tot în «Precuvântarea» Dicționarului român, cetim aceste rânduri pline de o iubire înfocată pentru știință și pentru țară: «Și fiindcă, până acum, cu atât am putut sluji neamului nostru, primiți, vă rog, iubitorilor de învățături, acest dar dela mine, ca darul văduvei către Domnul și, cercetându-1, îndrep- tați-1 și adăugați și dela osârdia voastră ceeace veți găsi de lipsă, ca să dobândiți nume nepieritoare de jertfa ce veți aduce la un neam, ce pierdut eră și s’a aflat, mort și a înviat, întunecat și s’a luminat. Cine putea socoti că într’o așă scurtă vreme să se umple toată țara de școale, de profesori și de științe! «Unde mai înainte dcabiâ se păstră numirea școală, iar cu- ; vântul profesor nici că se mai înțelegeă!» Revărsarea științei la noi, ideea neclintită a reînvierii culturii naționale, sunt ca leit-motivul care necontenit revine sub con- deiul înțelept și plin de patriotism al bătrânului boier român. Domnilor Colegi, Nou venit printre Domniile-Voastre, nu-mi pot permite de a luă inițiative și de a face propuneri, pe cari alți, mai vechi | aici și mai autorizați decât mine, ar puteă să le aducă fără in- convenient înaintea Domniilor-Voastre. Totuși, să-mi fie permis de a exprimă dorința că, în ziua când Academia noastră— cu ajutorul mărinimos al vreunui «Carnegie» român — ar de- veni miliardară — și urez ca o asemenea zi să lucească în curând pentru noi — ea să împlinească o operă de dreptate și de recu- noștință către memoria răposatului Vornic lordache Golescu, rânouind ca să se tipărească, cu spesele ei, înzecite,. însutite» «Dicționarul» alcătuit de dânsul, ca un monument ridicat în onoarea limbii și literaturii naționale. Această dorință a fost exprimată și de alți scriitori ai noștri și, în particular, de răposatul N. Bălășescu, în prefața Grarna- Digitized by UjOoq Le 23 ticii sale românești, editată la Sibiu, în 1848²). Să dați voie nepo- tului lui lordache Golescu de a o reînnoi astăzi înaintea Dom- niilor-Voastre, în numele moșului său! Venind acum la Colecțiunea de Pilde, pe cari Golescu le-a adunat cu o răbdare nestrămutată și cu aceă iubire a neamului românesc care eră înnăscută în el, mă voiu mărgini a vă reaminti că dânsul a întreprins-o și a dus-o la bun sfârșit, nu numai — precum ne zice el însuși «pentru a desfăta și a povățui pe ci- titorii săi prin pilde de tot felul, serioase sau cu haz», dar pentru a alcătui «o colecțiune de povești și de zicători așa cum le are poporul», și în care reînvie ideile, simțirile și par’că însăș firea minții noastre naționale. Culegerea este distribuită în zece părți, fiecare având un titlu deosebit. Ea conține pilde cu tâlcuirea lor, povețe pentru direcția vieții, maxime, anecdote, până și ghicitori, toate scrise într’o limbă ferită de orice amestec străin, și care, totdeodată, respectă forma și expresiunea găsite în vechile texturi, sau culese din gura poporului, astfel că neamul nostru se regăsește în ele cu simplicitatea, cu istețimea cam glumeață, cu bunul simț firesc care îl caracterizează, cu toate credințele și chiar toate superstițiile rămase neatinse în mintea și inima lui. Deaceea a putut zice, cu drept cuvânt, Lambrior, vorbind de colecția paremiologică a lui lordache Golescu: «Când se va cercetă limba și literatura pentru ea însăș, nu pentru ca să se dovedească cutare sau cutare idei zămislite de mai ’nainte, atunci colecția răposatului Golescu va fi pentru Țara Românească o adunătură gata, căreia nu-i va trebui mult spre a fi desăvârșită...»²) Cred de prisos de a vă reaminti, Domnilor colegi, că în 1883, V. Stroescu propusese Academiei de a edita, cu cheltuiala sa proprie, manuscrisul lui Golescu, reducându-1 pe jumătate. Răposatul Ispirescu fu însărcinat cu această lucrare de revizie, dar nu s’a dat nici o urmare deciziunii luată în această privință, astfel că ediția proiectată n’a apărut nici până astăzi³). Dintre celelalte scrieri ale lui lordache Golescu, rămase ne- *) Lazăr Șăineanu, Ist. fii. rom., a 2-a edițiune, p. 183. Convorbiri Literare, 1 Maiu 1874, pag. 68. *) Analele Academiei Române, seria II, t. VI, pp. 6 și 122. Digitized byCiOOQlC 24 publicate, d-1 Bănescu a făcut o alegere, pe care ne-a dat-o în volumul său intitulat: Vieața și scrierile marelui Vornic lor- dache Golescu. Pe lângă o «Cărticică cuprinzătoare de cuvinte ce am auzit dela însuș cugetul meu», pe lângă «Precuvântările Dicționarului» și a colecțiunii de Pilde, pentru publicarea cărora d-1 Bănescu are drept la viile noastre mulțumiri, cartea d-sale conține mai multe comedii politice și satirice, constituind, după mine, partea cea mai slabă și cea mai trecătoare a scrierilor lui lordache Golescu. Fără a nesocoti silințele depuse de editor în scoaterea la lu- mină a acestor comedii, trebuie să mărturisim că, din punctul de vedere istoric, nici una nu prezintă interesul ce le presupune d-1 Bănescu. Prima datorie a unui istoric este nepărtinirea și Golescu nu s’a arătat totdeauna nepărtinitor în alcătuirea comediilor sale. Dealtmintrelea, ele nu erau destinate publi- cului (pe atunci teatrul deabiă se născuse la noi), ci numai unui cerc intim de prieteni și de partizani politici. Comediile scrise de lordache Golescu nu răspund câtuș de puțin condițiunilor adevăratei comedii aristofanice, fiind niște pamflete dialogate, unde marele Vornic, care aveă dintele cam ascuțit, răspândiă bucuros verva sa mușcătoare, contra boie- rilor și chiar contra Domnitorilor, pe cari nu-i găsiă întocmai după placul lui. Să dăm deci uitării aceste scrieri trecătoare și să rezervăm toată stima noastră lucrărilor înțr’adevăr neprețuite ale lui lordache Golescu: Gramaticei, Dicționarului, culegerii de Pilde, cu cari știința și filologia română se pot făli cu drept cuvânt. Fiul cel mai mare al lui lordache Golescu, Dumitru, care eră înzestrat, ca și părintele său, cu cele mai frumosae daruri ale minții și cu o deosebită putere de muncă intelectuală, s’a în- deletnicit, în cursul unei vieți lungi și roditoare, cu iubirea aproape exclusivă a literelor. Din nenorocire pentru dânsul și pentru noi, un concurs neprevăziut de împrejurări, depărtându-1 de țara lui, în anul 1848 — el eră atunci în vârstă de patruzeci de ani — l-a silit Digitized by Google 25 să se așeze în străinătate, unde a mai trăit peste alți patruzeci de ani și unde a scris, într’o limbă străină — dacă se poate zice că limba franceză e o limbă străină pentru un Român — operele înseninate ce le-a lăsat nepublicate în urma lui. El fusese unul dintre primii tineri Români trimiși de părinții lor, să-și facă studiile la Paris. Dumitru Golescu, care fusese crescut cu multă îngrijire în casa părintească, folosindu-se de cunoștințele întinse ale Vornicului lordache Golescu, de prac- tica dascălilor chemați a-1 instrui, trecu repede bacalaureatul și urmă, timp de trei ani, cursurile Facultății de drept, fiind, totdeodată, în vechea Sorbonă, unul din auditorii cei mai, nepregetați ai unor profesori ce-au lăsat un nume strălucit în istoria literaturii franceze: Guizot, Cousin Royer-Collard și Villemain. Astfel își împodobi repede mintea cu floarea celor mai per- fecte scrieri ale geniului francez și desvoltă zilnic într’ânsul acei pasiune a studiului și a literelor, care nu l-a părăsit nici chiar pe pragul extremei bătrâneți! Cunoscând minunat de bine limba germană, pe care o învățase singur în operile lui Goethe și ale lui Schiller, încă din vremea întâmplărilor dela 1821, atunci când fusese silit să caute, împreună cu părinții, un adăpost în Ardeal — familiarizat de timpuriu cu limba italiană pe care o vorbiâ perfect, Dumitru Golescu a fost un om cult în toată accepțiunea cuvântului și deaceea, deși a trăit în străinătate o mare parte din vieața lui, deși dânsul a rămas pentru țara părintească și pentru compatrioții săi un dezrădăcinat, cum zic Francezii, numele său nu poate fi scăpat din vedere în această reamintire a membrilor familiei Golescu, cari au împodobit existența lor cu iubirea studiului și a literelor. Reîntors din Franța în 1830, Golescu îmbrățișă cariera de magistrat, ajungând până la postul de procuror pe lângă Curtea din București. Anul 1848 îl găsește la Brăila, unde încrederea noului Guvern provizoriu, din care făceau parte verii săi Ștefan și Nicolae Golescu, îl chemase să administreze Prefectura. Atitudinea sa energică față cu Rifaat Pașa și cu trupele oto- mane venite să ocupe orașul, avu darul să-i atragă recunoștința locuitorilor și să mire pe înșiși Turcii cari, după ce îl făcură prizonier, îl liberară îmbarcându-1 pe o corabie gata să ridice Digitized by CjOOQle 24 publicate, d-1 Bănescu a făcut o alegere, pe care ne-a dat-o în volumul său intitulat: Vieața și scrierile marelui Vornic lor- dache Golescu. Pe lângă o «Cărticică cuprinzătoare de cuvinte ce am auzit dela însuș cugetul meu», pe lângă «Precuvântările Dicționarului» și a colecțiunii de Pilde, pentru publicarea cărora d-1 Bănescu are drept la viile noastre mulțumiri, cartea d-sale conține mai multe comedii politice și satirice, constituind, după mine, partea cea mai slabă și cea mai trecătoare a scrierilor lui lordache Golescu. Fără a nesocoti silințele depuse de editor în scoaterea la lu- mină a acestor comedii, trebuie să mărturisim că, din punctul de vedere istoric, nici una nu prezintă interesul ce le presupune d-1 Bănescu. Prima datorie a unui istoric este nepărtinirea și Golescu nu s’a arătat totdeauna nepărtinitor în alcătuirea comediilor sale. Dealtmintrelea, ele nu erau destinate publi- cului (pe atunci teatrul deabiâ se născuse la noi), ci numai unui cerc intim de prieteni și de partizani politici. Comediile scrise de lordache Golescu nu răspund câtuș de puțin condițiunilor adevăratei comedii aristofanice, fiind niște pamflete dialogate, unde marele Vornic, care avea dintele cam ascuțit, răspândiă bucuros verva sa mușcătoare, contra boie- rilor și chiar contra Domnitorilor, pe cari nu-i găsiâ întocmai după placul lui. Să dăm deci uitării aceste scrieri trecătoare și să rezervăm toată stima noastră lucrărilor într’adevăr neprețuite ale lui lordache Golescu: Gramaticei, Dicționarului, culegerii de Pilde, cu cari știința și filologia română se pot făli cu drept cuvânt. Fiul cel mai mare al lui lordache Golescu, Dumitru, care eră înzestrat, ca și părintele său, cu cele mai frumosae daruri ale minții și cu o deosebită putere de muncă intelectuală, s’a în- deletnicit, în cursul unei vieți lungi și roditoare, cu iubirea aproape exclusivă a literelor. Din nenorocire pentru dânsul și pentru noi, un concurs neprevăziut de împrejurări, depărtându-1 de țara lui, în anul 1848 — el eră atunci în vârstă de patruzeci de ani — l-a silit Digitized by VaOOQie 25 să se așeze în străinătate, unde a mai trăit peste alți patruzeci de ani și unde a scris, într’o limbă străină — dacă se poate zice că limba franceză e o limbă străină pentru un Român — operele însemnate ce le-a lăsat nepublicate în urma lui. El fusese unul dintre primii tineri Români trimiși de părinții lor, să-și facă studiile la Paris. Dumitru Golescu, care fusese crescut cu multă îngrijire în casa părintească, folosindu-se de cunoștințele întinse ale Vornicului lordache Golescu, de prac- tica dascălilor chemați a-1 instrui, trecu repede bacalaureatul și urmă, timp de trei ani, cursurile Facultății de drept, fiind, totdeodată, în vechea Sorbonă, unul din auditorii cei mai, nepregetați ai unor profesori ce-au lăsat un nume strălucit în istoria literaturii franceze: Guizot, Cousin Royer-Collard și Villemain. Astfel își împodobi repede mintea cu floarea celor mai per- fecte scrieri ale geniului francez și desvoltă zilnic într’ânsul acea pasiune a studiului și a literelor, care nu l-a părăsit nici chiar pe pragul extremei bătrâneți! Cunoscând minunat de bine limba germană, pe care o învățase singur în operile lui Goethe și ale lui Schiller, încă din vremea întâmplărilor dela 1821, atunci când fusese silit să caute, împreună cu părinții, un adăpost în Ardeal — familiarizat de timpuriu cu limba italiană pe care o vorbiâ perfect, Dumitru Golescu a fost un om cult în toată accepțiunea cuvântului și deaceea, deși a trăit în străinătate o mare parte din vieața lui, deși dânsul a rămas pentru țara părintească și pentru compatrioții săi un desrădăcinat, cum zic Francezii, numele său nu poate fi scăpat din vedere în această reamintire a membrilor familiei Golescu, cari au împodobit existența lor cu iubirea studiului și a literelor. Reîntors din Franța în 1830, Golescu îmbrățișă cariera de magistrat, ajungând până la postul de procuror pe lângă Curtea din București. Anul 1848 îl găsește la Brăila, unde încrederea noului Guvern provizoriu, din care făceau parte verii săi Ștefan și Nicolae Golescu, îl chemase să administreze Prefectura. Atitudinea sa energică față cu Rifaat Pașa și cu trupele oto- mane venite să ocupe orașul, avu darul să-i atragă recunoștința locuitorilor și să mire pe înșiși Turcii cari, după ce îl făcură prizonier, îl liberară îmbarcându-1 pe o corabie gata să ridice Digitized by CjOoq Le 28 lui în Ardeal, se preocupă de înființarea unei societăți culturale, ale cărei statute nu ne sunt bine cunoscute, dar care avea de scop să lucreze pentru reînflorirea limbii noastre părintești prin traduceri alcătuite din autori străini și prin publicarea unei gramatici și a unui dicționar român. împrejurările politice din acele timpuri de grea cumpănă nu-i lăsară vremea nici facultatea de a realiză un asemenea program, pe care dânsul încercă din nou să-1 aducă la îndepli- nire cu concursul lui Ion Câmpineanu și al lui Eliad. Știți, Domnilor Colegi, că dimpreună cu acești patrioți de frunte, Golescu a aruncat primele baze ale unei societăți de propășire, care proiectase înființarea unor colegii naționale în București și în Iași, crearea unor școale normale și primare, publicarea mai multor ziare redactate în limba națională, tra- ducerea în românește a scrierilor de căpetenie ale autorilor străini, precum și alcătuirea unor opere datorite scriitorilor români. Din germenul acelei societăți de propășire eră să iasă, cu câțiva ani mai în urmă, Societatea filarmonică, menită să aibă o înrâurire atât de binefăcătoare asupra desvoltării limbii, literaturii și teatrului național. Constantin Golescu a fost unul din promotorii cei mai sârguitori ai tuturor acestor reforme. Tot lui se datorește publicarea primului ziar scris în limba română — Fanta Lipseai — editat în Germania de un român numit Rosetti, care-și făcuse studiile la Lipsea (gazetă din care nu mai posedăm astăzi nici un exemplar); deasemenea, tot Go- lescu a obținut dela Ruși, cari ocupau pe atunci țările noastre, autorizarea pentru Eliad de a tipări primul ziar scris la noi în limba română — Curierul românesc — al cărui prim număr e datat din 8 Aprilie 1829. Mai e nevoie să vorbesc de școala de băieți înființată de Con- stantin Golescu la Golești; de școala de fete deschisă de dânsul pe moșia sa Belvedere, din apropierea Capitalei; de cărțile de învățătură ce le-a scris pentru copii, cari primeau învăță- mântul gratuit în acele școli și printre care vom cită: Elementele de filosofie morală, traduse după Neofit Vamva ? Mai e nevoie să amintesc că tot Golescu a publicat culegerea tractatelor în- cheiate între Rusia și înalta Poartă, mai cu seamă a tractatelor privitoare la Principatele Române dela 1774 până la 1826 și Digitized by C^ooQle 29 că, în ajunul morții sale, întâmplată în Octomvrie 1830, dânsul lucră la o hartă statistică a Țării Românești, cuprinzând o prescurtare a istoriei noastre naționale? Insă cartea sa de căpetenie, cartea care va transmite numele său generațiilor viitoare, este: însemnarea călătoriei făcută în anii 1824,1825 și 1826 — publicată la Buda în 1826 și retipă- rită de Nerva Hodoș în 1910 — însemnare scrisă de Golescu atunci, când s’a hotărît a conduce pe fiii săi: Ștefan, Nicolae, Alexandru și Radu în Elveția și în Germania, pentru a-i pune în măsură de a se folosi de binefacerile civilizației și culturii occidentale. Se poate zice, fără exagerație, că în această carte Golescu a pus toată inima lui de patriot, care suferă de starea deplorabilă în care nepăsarea și lăcomia guvernanților, certurile învierșu- nate și sterile dintre boieri, calamitățile de tot felul grămădite de mai multe veacuri pe pământul și pe neamul românesc, au adus țara lui și care caută neîncetat mijloacele de a o îmbunătăți. înzestrat cu un suflet blând și compătimitor, el putea zice ca personagiul bine cunoscut al lui Terențiu: «Homo sum, humani nihil a me alienum puto»¹). Patriot, filantrop, reformator, Constantin Golescu, deși boier mare, a fost un democrat în cel mai bun înțeles al cuvântului. Aspru și fără milă pentru cei mari — mai cu seamă când ei lucrau contra intereselor țării — bun și îndurător pentru cei mici, el n’a avut în toată vieața lui decât o idee, o țintă, o as- pirație: dorința de a vedeă pe compatrioții săi îndrumându-se cu pași uriași pe calea progresului și a civilizației. Deaceea Golescu ne apare, în istoria trecutului nostru, ca o figură excepțională, în care s’ar zice că s’au întrupat toate calitățile de înțelepciune și de bunătate, precum și patriotismul nemărginit ce-au deosebit într’una vechiul neam al Goleștilor. Nu voesc, Domnilor Colegi, să termin discursul meu fără ca să evoc încă odată înaintea Domniilor-Voastre amintirea celor doi Golești din zilele noastre, cari și-au jertfit vieața pentru țară și pentru cinstea numelui strămoșesc și cărora colegul nostru, d-1 lorga, a adus, cu elocinta înflăcărare a patriotismului x) Eautontimorumenos, I, I, v. 25. Digitized by o 05? Ic 3<> său, prinosul de laude, pe care vă cer voie să vi-1 rememorez, căci el rezumă într’un mod admirabil însăș esența discursului ce am avut onoarea de a-1 rosti astăzi înaintea Domniilor-Voastre. «Apoi, când n’au mai fost răsboaie, Goleștii cei noui căutară aiurea un câmp de osteneli pentru țară. Și când lordache Go- lescu culegeă comori de cuvinte a limbii românești, părăsită și disprețuită în folosul limbii mândre a Grecilor cotropitori, i se păreă că strânge de pe un loc de luptă, uitat de toți,steagurile pe cari nimeni nu le mai salută. Iar chemând prin școală la vieață nouă pe țăranii ajunși robi oricărui venetic, frate-său Dinu, lăudătorul cu lacrămi al izbânzilor civilizației apusene, și-i în- chipuiă în strămoșii lor, cari luptaseră și ei cu strămoșii lui la Fântâna Țiganului și la Jiliște și în urmașii lor, cari și ei se vor întoarce a fi cu aceeaș cinste ostași, cum iarăș cu aceeaș credință cei trei Golești dela 1848, odraslele lor, vedeau în noul tricolor învierea flamurii de atunci. Iar când ceasul cererii celei mari de dreptate a neamului a sunat, din Vieroșul în ruine, din bisericuța dela Golești, din mănăstirea moldovenească primitoare de oasele pribeagului, de pretutindeni au alergat umbrele nesățioase de jertfă și fe- ciorii lui Alexandru Golescu s’au dus cei dintâi unde se arătau dragostea boierilor și a vitejilor pentru Țară și Rege, fiindcă erau foarte bucuroși a-și pune ei capetele lor»¹). In numele întregii familii Golescu, care m’a însărcinat, iubite coleg, să vă arăt recunoștința sa, vă mulțumesc de piosul omagiu, cu care ați salutat memoria eroilor săi. Iar eu, terminând, exprim dorința, ca veacul nostru să vadă noua generație a Goleștilor umblând, cu aceleași simțiri mări- nimoase, pe urma înaintașilor săi, și transmițându-și din mână în mână facla lucitoare a patriotismului și a iubirii neamului românesc. x) Neamul Românesc din 28 Maiu 1917. Digitized by kjOOQle 3i LISTA PRINCIPALELOR SCRIERI ISTORICE ȘI LITERARE ALE LUI GEORGE BENGESCU, MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE. — DUPĂ AUTOGRAFUL AUTORULUI — a) In limba română'. — Vasile Alecsandri: Studii istorice, literare și bibliografice asupra vieții și operelor sale. In Convorbiri literare. Maiu 1886; Ianuarie, Fevruarie, Martie, Aprilie 1888. — Amintiri despre vieața intimă a lui Alecsandri în timpul misiunii sale diplomatice la Paris. Scrisori și versuri inedite. In numărul jubilat al Convorbirilor Literare, Martie 1892. — Alecsandri patriot. (Extras din Revista idealistă). — Câteva suvenire ale carierei mele: Ion Ghica, V. Alecsandri, Alexandru Lahovari. Bruxelles, P. Lacomblez, 1899, în 18. — Din vieața M. S. Elisaveta, Regina României. București, Socec, 1906» în 8°. Cu ilustrații. b) In limba franceză: — Alexandre-le Bon, prince de Moldavie (1401—1433). Vienne (1882), în 16. En collaboration avec M. Emile Picot, membre de ITnstitut. — Les Origines de Thistoire roumaine. Par A. Ubicini. Texte revu et public sur le manuscrit de l’auteur, et precdd£ d’une notice biographique, par Georges Bengesco. Paris, Leroux, 1886, in 18. — La question dynastique en Roumanie, par, un paysan du Danube (G. Bengesco). Paris, A. Heymann, 1896, in 8°. — Pastels. Podsies roumaines de V. Alecsandri, traduites en vers francais par Georges Bengesco. Bruxelles, P. Lacomblez et Paris, Le Soudier, 1902, in 16. — Un poete diplomate roumain du XlX-e silele. Basile Alecsandri. Dans la Revue des Deux Mondes* du i-er decembre 1910. — Bibliographie franco-roumaine du XlX-e silele. Ouvrages imprimes ou editds en France, Bruxelles, P. Lacomblez, 1895, in 8°. Deuxieme edition. Paris, Leroux, 1907, in 8°. — Essai d’une bibliographie sur la question d’Orient. Orient europeen (1821—1897) Bruxelles, P. Lacomblez et Paris, Le Soudier, 1897, în 8°. — Carmen Sylva. Bibliographie et Extraits de ses oeuvres. Bruxelles, Lacomblez; Paris, Le Soudier; Bucarest, Socec, 1904, in 8°. — Carmen Sylva intime (La Familie, l’Enfance, l’Education, etc., etc.). Paris, Juven, 1905, in 16, gravures et portraits. — Carmen Sylva. Oeuvres choisies publides par G. Bengesco. Avec une Introduction d’Edmond Harancourt, Paris, Juven, 1898, in 16. — Une familie de boyards lettr& roumains au XlX-e siicle. Les Golesco. Avec onze portraits. Paris, Plon-Nourrit et C-ie, 1922, in 8°. Digitized by LjOoq Le I 3^ c) Publicațiuni Volteriene: — Voltaire. Bibliographie de ses oeuvres. Paris, Rouveyre et Blond et E. Perrin (Librairie academique Didier), 1882—1890, in 8°. Portraits et fac- similes. Quatre volumes. Les tomes I et IV ont £te couronn^s par l’Acaddmie francaise. 1 — Notice bibliographique sur les principaux ^crits de Voltaire ainsi que sur ceux qui lui ont £te attribues. Paris, Luantin, 1882, in 8°. Extrait du tome L-e de T&iition des «Oeuvres comptetes de Voltaire» pu- blice par L. Moland chez Garnier fr^res. — Mdmoires pour servir ă la vie de M. de Voltaire, ^crits par lui-meme. Publi^s par un bibliophile (G. Bengesco). Paris, Librairie des Bibliophiles, 1886, in 16. De la Collection des Petits chefs d*oeuvre. — Voltaire. Lettres et Billets inedits, publids d’apres les originaux du British Museum, Paris, Libraire des Bibliophiles, 1887, in 16. — Oeuvres choisies de Voltaire, publiees avec prefaces, notes et variantes par G. Bengesco. Paris, Librairie des Bibliophiles, 1887 et ann^es suivantes. 10 volumes in 16. Theâtre — Romans et Contes — Poesies Choisies — Histoire de Charles XII. — Dictionnaire philosophique et Lettres philosophiques. — Voltaire el la Hollande. (1713—1743). Dans la Revue de Paris, du 15 fevrier 1912. — Etudes sur le XVIII-e siecle. Les Comediennes de Voltaire. Librairie academique Perrin, 1921, in 18. Digitized by Google RĂSPUNSUL D-LUI N. IORGA Intrați târziu în Academia Română, târziu pentru dânsa, pentru lucrările ei, care de mult, în anume domenii, aveau nevoie de știința și talentul d-voastră, precum și de acea răb- dătoare iubire pentru orice ocupație, cât de grea, pe care ați voit să o luați asupra d-voastră. Bag de seamă că vorbesc de lucrări, îmi aduc aminte cu mândrie care eră numărul și va- loarea acestor lucrări pe o vreme când mijloacele de tipar erau altele decât cele, deplorabile, de astăzi și sper că măcar în viitor, împreună cu d-voastră, vom găsi soluția de a continuă opera pentru care Academia Română a fost înființată și fără a cărei urmărire ea n’ar aveă nici un sens, căci formalitățile culturale exterioare nu pot fi în nici un chip scop pentru dânsa. I. Ne veniți târziu, dar aflăm o compensație, noi cei de acum, cari v’am ales, în cunoștința meritelor pe care vi le-ați câștigat pe un teren de studii unde cerințile sunt foarte mari și con- trolul foarte sever, înaintea unui public atent la orice lipsuri și greșeli și care aveă motiv să privească oarecum neîncrezător încercarea îndrăzneață a unui prieten, de sigur, dar totuși a unui străin. Aici în Academie intrăm pentru ceea ce se numește merite științifice și înseamnă, în adevăratul înțeles al cuvântului, iubire pentru știință. Faptul că d-voastră scrieți o întinsă lu- crare originală, de genealogie și biografie istorică, la o vrâstă de peste șaptezeci de ani, arată în ce grad aveți această nobilă iubire care dă nota unui temperament însemnat dela început cu marca aleșilor. Dar întrăm pentru altceva încă. Știința, ca orice ocupație a spiritului omenesc, are nevoie de o anumită armonie. Aventurile îndrăznețe, credința că la fiecare gest contribuim la o mare revoluție prin care, după atâția înaintași pe cari am fi dispuși a-i uită sau a-i disprețul, dăm o lovitură hotărîtoare tuturor părerilor admise, convin- gerea, frumoasă, dar puțintel naivă, că știința și cugetarea atârnă 3 Digitized by ks OOQ Le 34 de fulgerul geniului trăsnind din când în când și pe care am fi dispuși a ni-1 atribui și noi ca inovatori chemați, pe când, de fapt, ca pe orice alt teren de vieață, facem parte, o modestă parte, dintr’o mare solidaritate de muncă, numind cu silabele numelui nostru uneori o fază, alte ori un moment numai, — aceste rătăciri se îndreaptă prin experiență. Prin experiența înde- letnicirilor noastre chiar, care ne arată că greșeala e jertfa cerută pentru orice închinăciune aducem adevărului etern, că nu ne putem scuti de dânsa, deși totdeauna trebuie să ne fie groază de dânsa, și o simțim cu amărăciune după ce am săvârșit-o încă odată; dar și prin altceva: prin experiența vieții. E experiența cea mare, cea neapărată, — rezervată acelora cari au dela soartă darul de aur al unui veac lung. Printr’însa aducem în studiile noastre proprii și în judecata studiilor străine o conștiință a relativității care ne face să dobândim suprema grație a unei critice curtenitoare, dar ea ne mai spune că, oricâtă valoare ar aveă deducția dreaptă a unei implacabile logice sau divinația strălucită a unei minți superioare, tot vechiul părinte al cugetării noastre, care o ține și azi pe brațele lui eterne, e cel mai puternic: bunul simț. Și, odată ce vom căpătă această convingere, ipotezele își măsoară pasul, ele consimt chiar a se da puțintel în lături ca să poată înaintă și altele, fără supărare dacă nici acelea nu ajung la țintă, rigiditatea convinge- rilor se preface într’o simplă afirmare de probabilități, iar con- cepțiile nouă caută dacă nu cumva au o legătură cu ceeace niciodată nu se înlocuește deplin, căci trecutul nu e nici în știință un mormânt, ci numai brazda veche, care ajută, chiar când a dispărut, la tăierea brazdei nouă. II. Târziu ni vii, venerate coleg, și pentru altceva. Și m Aca- demii ochii cari nu se văd se uită. Și ochii noștri, prin împreju- rările vieții, plină de servicii pentru țară, pe care ai dus-o, nu s’au văzut adesea: experienții ochi ai d-voastră cu ai noștri, cei de acum și cu ochii acelora cari vă puteau cunoaște și recunoaște mai bine. Dar totuș ni-ai lăsat nouă datoria plăcută de a vă în- tâmpină în această adunare. Digitized byL^ooqIc 35 A trebuit, pentru a ne apropiă de d-voastră, ca unii dintre noi să culeagă din pioasele d-voastră scrieri închinate lui Vasile Alecsandri, care v’a fost prieten, ceeace se simte din fie- care rând al paginilor pe care cu duioasă prețuire i le-ați făcut prinos, știri vii despre poetul armoniei liniștite și al chibzuirii estetice. Aceasta s’a întâmplat mai des, fiindcă, măcar aici la Academia Română, înainte chiar de întrarea aceluia care a dăruit o uriașă muncă pentru a-1 urmări în toate amănuntele vieții lui, d-1 Gh. Bogdan-Duică, nu se crede că literatura e în funcțiune de capriciile schimbătoare ale fiecărei generații, ci că ea rămâne, peste schimbările lor, manifestarea, menită să rămâie neatinsă de timp, a elementelor esențiale din sufletul unei națiuni, întrupate când într’un om, când într’altul, așă încât, respectându-i, respectăm însăș ființa eternă a neamului, iar, cetindu-i — ceeace mi pare a fi mai greu și mai meritos —, întregim din ființa lor propria noastră ființă, totdeauna neînde- stulătoare față de scopurile pe care le urmărim. Dacă aș spune că aceiași cercetători ai unei informații prețioase, care la nimeni nu se puteă găsi mai autentică, mai sinceră și mai bogată decât la d-voastră, apreciau și frumusețea formei franceze pe care ați știut s’o dați «Pastelelor» lui Alecsandri, aș exageră. Nu se poate o versiune mai exactă și mai elegantă decât a d-voastră, dar puțini au putința de a o controlă în ce privește spiritul intim al frumoasei limbi în care ați făcut să treacă emoția lui creatoare. Și mai ales această prețioasă căr- ticică trebuiă descoperită, atât de ascunsă i-a fost apariția. Și, de aceea, numai într’o nouă ediție — după cele două de până acum — a micii «Antologii» românești în limba franceză, pe care am alcătuit-o cu tânărul meu amic d-1 Septime Gorceix, îmi va fi cu putință să fac a întră ceva din aceste traduceri pe care nici n’am voit, nici nu putem să le întrecem. Opera principală a vieții d-voastră, bibliografia completă a scrierilor Iui Voltaire, care v’a așezat în primul rând al erudiților din toate țările civilizate modeme și pe care ați întregit-o prin cea mai bună alegere a operelor lui, în zece volume — din care po- sed și eu unul, în biblioteca ostenelilor mele,—aceea nu puteă să aibă răsunet aici, decât printr’un vag sgomot de reputație științi- fică în Occident. Și aceasta din cauza unei greșeli — nu: unei 3* Digitized by^ooQle 36 fatalități trecătoare a ocupațiilor noastre științifice în domeniul literelor. Ne-am cantonat—și bine am făcut!—,ne-am țercuit mai multe decenii în cuprinsul, îngust în aparență, dar ascun- zând comori în adâncimi, comori și pentru cultura generală, al studiilor despre noi înșine. Ele ne-au preocupat; de ele am rămas strâns alipiți; cu ele am lucrat la formarea unei conștiințe publice și prin aceasta la crearea frumoasei clădiri de Stat care adăpostește azi cu mult cea mai mare parte din fiii neamului. Este iertat harnicilor lucrători pe acest teren, cari înfigeau uneltele în grasă țarină nouă, găsind uneori și vremea să se certe de pe o postată la alta — și cu cât eroism, ca nație tânără, care-și caută dușmanii cu lumânarea! —, că n’au căutat, atâta vreme, să facă aceea ce astăzi se cere neapărat, dacă nu voim să ne pierdem, ori într’o filozofie indigenă ca pentru noi singuri, ori în migăloase cercetări de anticărie istorică și filologică: adică armonizarea rezultatelor noastre cu cele de mult câștigate în tot largul lumii și adăugirea, la locul său și în proporțiile cuvenite, a capitolului nostru din istoria și vieața sufletească a umanității. Nu ni este indiferent, azi când atâția străini se îndeletnicesc cu istoria noastră — și voiu avea plăcerea să propun ca membru corespondent al acestei societăți pe un profesor din Sighișoara, d-1 Friedrich Miiller, care a dat întâia sinteză, excelentă, a istoriei României în hotarele ei de azi, — nu ni este indife- rent că d-ta, prin acele monumentale opere de repertoriu bi- bliografic, da, însă și critic, și mergând, în amănunte, până la paragraful, mai puțin sever, al comedienelor lui Voltaire, care nu știă numai să le creze roluri în teatru, ai contribuit esențial la desvoltarea studiilor de civilizație universală, într’un moment tocmai când Voltaire eră al tuturora, fiindcă până la Grecii și grecizanții noștri din București și Iași, într’o înțelegere sau în alta, pătrundeă critica lui spirituală și îndemnurile lui eloc- vente către o lume cu mai puține piedici pentru înaintarea triumfală a geniului uman. Eră natural să simțim mai puțin de cum s’ar fi cuvenit onoarea pe care o făceai prin succesul acestor grele investigații spiri- tului isteț și muncii oneste a neamului nostru. Și, iertați-mi s’o spun, eră natural ca, din partea d-voastră, de departe, Digitized by CiOOQiC 37 informat prin pasiunile zilei, să interpretați ca o mișcare contra admirabilei culturi franceze silințile de acum cincisprezece ani prin care voiam să afirmăm numai că prinosul cel mai po- trivit al recunoștinței noastre față de Franța literară și știin- țifică nu puteă fi decât acela al păstrării unei civilizații originale în care, prin gândul nostru propriu, să trăiască mai departe ceva din marile idei pe care ea le-a dăruit lumii. A fost de- altminteri de ajuns ca învățați francezi, ca iubitul mieu profesor d-1 Charles B&nont, să se afle un moment în societatea de care ne despărția cariera d-voastră diplomatică pentru ca să recunoa- scă faptul că Franța nu poate fi insultată în persoana unui în- târziat Fanar, care-și trage vanitatea dintr’o caricatură a formelor exterioare ale măreței ei civilizații. III. Dar, pe lângă ducerea la capăt a unei atât de grele misiuni, capabilă să macine vieața unui om harnic, ni-ați adus o meritoasă Bibliografie franco-română, ajunsă la a doua ediție, o mișcă- toare carte despre regina Elisaveta, ocrotitoare a acestei Academii. D-voastră n’ați uitat niciodată țara. De neamul ei vă legă, cum atât de frumos ni-ați spus-o chiar acuma, nu numai sân- gele Bengeștilor, Olteni din Târgul Bengăi, cu diabolicul, dar vioiul nume, a căror istorie, dela întemeietorii de orașe până la sfetnicii români cari în secolul al XVIII-lea ușurau o dominație străină, a Austriecilor, ni-o datoriți, dar și acela al Goleștilor, apărători de țară în veacul al XVI-lea, sprijinitori ai vieții ei culturale, lângă Vodă Brâncoveanu, în al XVII-lea, iar în al XlX-lea luptători cu condeiul contra decăderii aduse de in- terese străine, predicatori ai unei nouă ere de civilizație în sensul de libertate, egalitate și frăție al Apusului, și, mai presus de toate, prin Dinicu din Golești ca și prin mai învățatul și mai adâncul în gânduri frate al său, lordache, scormonitorii co- morilor pe care le păstră, în umilința ei țărănească, închise în cămări străbune, limba noastră, cu frumusețea expresivă a cu- vintelor, cu sentențioasa înțelepciune a zicalelor ei. Dar ce vi le spun acestea d-voastră, care ați luat pe rând, cu emoție, într’o carte care va trebui tradusă în românește, ca să înțeleagă și Digitized by ViOOQlC I 38 lumea cealaltă, nu numai pe lordache și Dinicu, dar și pe Ivașcu și Albu, necărturarii, urmărind povestea trudei lor viteze și muncii lor răbdătoare, pentru nația care rostește res- pectuos numele lor! Colaboratorul lui Ubicini în scrierea înce- putului neamului și în glorificarea lui Alexandru-cel-Bun aducea el însuș, prin sângele său chiar, în ambele lui izvoare, in- stinctul istoric pentru lucrurile noastre proprii. Ne-ați vorbit de această din urmă strădanie pentru nație și patrie a strămoșilor d-voastră într’o vreme când oasele lui Ivașcu pribeagul odihniau de mult în pământ moldovenesc și sub lespedea de marmoră dela Vieroș se desfăceă în țărână brațul de ostaș al lui Albu. Ni-ați comunicat impresia, pe care ați resimțit-o puternic, că suntem duși ca de o mână nevăzută, dar atotputernică, de ceva care vine din adâncimea trecu- tului, prin înnaintașii cari vorbesc în noi. Și de aceea poate ne înțelegem astăzi, nu numai dela biblio- graful lui Voltaire, d-voastră, la biograful lui Philippe de Mezieres și al lui Toma de Saluzzo, care am fost eu în tinerețe, dar și dela nepotul lui lordache și Dinu Golescu, inovatorii în politică ai unui neam rămas în urmă cu desvoltarea constitu- țională, la acela, iarăși eu însumi, care a fost îndemnat, și în studiile sale istorice și în modesta sa operă politică, de con- știința că, după mamă, el e chemat a continuă tradiția marelui vornic lordache Drăghici, promotorul constituției moldo- venești din 1822, și a Postelnicului Manolache Drăghici, ultimul cronicar al Moldovei sale. * In foișorul casei Goleștilor, Tudor Vladimirescu eră prins de oamenii lui Ipsilanti. După un veac și ceva,urmașul boierilor de acolo se întoarce de pe plaiuri străine pentru a reintră deplin în comunitatea cărturăriei noastre. El aduce cu spiritul locurilor unde a trăit o inimă care a fost totdeauna a noastră. Dacă Aca- demia Română stimează produsele literare ale minții luminate de razele Apusului, sentimentele vădite prin calda d-voastră cuvântare arată și altora decât metodicilor cercetători ai ade- vărului cât de nebiruită e legătura, peste orice fel de soartă, Digitized by CiOOQle 39 dintre oricine se împărtășește de ființa acestui neam și direcția națională în care el își îndreaptă pașii, din ce în ce mai siguri. întreaga opinie a publicului cult din țara noastră se unește astfel, de sigur, la cuvântul de salutare pe care vi-1 adresez azi, ca mai vechiu aici, deși — o adaug cu sfială — cu mult mai tânăr — spunându-vă: Bine ni-ați venit 1 Digitized by CiOOQlC Digitized by Google ' AC_ A D E M 1 A ROMANĂ D I S CU RSURI DE RECEPȚIUNE ' LIII CULTURA JURIDICĂ ROMÂNEASCĂ IN ULTIMUL SECOL DISCURS ROSTIT LA 3 IUNIE 1922 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNA SUB PREȘEDINȚIA A. S. R. PRINCIPELUI CAROL ' DE ANDREI RĂDULESCU CU RĂSPUNSUL D-LUI IACOB C. NEGRUZZI SECRETARUL GENERAL AL ACADEMIEI ROMÂNE CVLTVRA NAȚIONALA BUCUREȘTI 1923 Digitized by Google ACADEMIA ROMÂNA DISCURSURI DE RECEPȚIUNE lui CULTURA JURIDICĂ ROMÂNEASCĂ IN ULTIMUL SECOL DISCURS ROSTIT LA 3 IUNIE 1922 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ SUB PREȘEDINȚIA A. S. R. PRINCIPELUI CAROL DE ANDREI RĂDULESCU CU RĂSPUNSUL D-LUI IACOB C. NEGRUZZI SECRETARUL GENERAL AL ACADEMIEI ROMÂNE CVLTVRA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI >923 Digitized by CiOOQle Digitized by Google Alteță Regală, Domnilor Colegi, încununat cu cea mai frumoasă podoabă, pe care o poate dori în țara lui un cărturar român, primul meu gând este să mulțumesc din tot sufletul Alteței Voastre pentru deosebita cinste, ce-mi faceți de a prezidă această solemnitate și D-voastră, stimați Colegi, pentrucă m’ați chemat aici și să vă încredințez totodată de adânca mea recunoștință. Ales în locul lui Alexandru Xenopol, conștiința mă obligă, chiar dacă Statutele Academiei n’ar prevedeă nimic, să nu dau uitării pe marele meu predecesor. Nu mă gândesc să analizez aci opera lui. Analiza unei asemenea opere nu poate fi cu- prinsă într’un discurs fiindcă ar fi lipsită de desvoltarea și adâncirea ce merită. Studii întregi vor fi scrise — și trebuiesc scrise — pentru a-i arătă bogăția și dreapta valoare. Nu pot, însă, începe acest cuvânt de primire fără să rea- mintesc figura aceluia, care a cinstit ațâți ani acest loc și a înălțat atât de sus știința românească, fără să aduc prinosul de admirație unei personalități așă de însemnată. Născut la 23 Martie 1847¹) în Iași, Alexandru Xenopol, după ce a studiat Filozofia și Dreptul la Berlin, s’a înapoiat în țară unde a intrat în magistratură; a fost numit Procuror de Secție la Tribunalul Iași, înaintat apoi Prim-Procuror și în urmă Procuror de Secție la Curtea de Apel. Demisionând la 1878, a început să facă advocatură dar nu se simțiă prea atras pentru această profesiune. In 1883 a dobândit prin concurs catedra de Istoria Românilor la Facultatea de Litere din Iași, îndeplinindu-și astfel — cum ') Data nașterii este însemnată chiar de el într’o listă a membrilor Junimei aflată la d-1 I. Negruzzi. Digitized by t^ooQle 4 spune singur — unul «din cele mai fierbinți visuri ale vieții sale». Pentru lucrările și activitatea sa, Academia l-a ales în 1893 membru în locul lui Mihail Kogălniceanu. Numele lui a devenit cunoscut de timpuriu pestei hotarele țării. A fost chemat să țină lecții la College de France, la Sor- bona și în alte părți. Ultima conferință în streinătate a ținut-o la Louvain cu câteva săptămâni mai înainte ca acest vechiu oraș să încerce neajunsurile răsboiului¹). La 1900 a fost ales membru corespondent al Institutului Franței iar la 1914 membru asociat al Academiei de Științe morale și politice. înzestrat cu o deosebită putere de muncă și cu o minte larg cuprinzătoare a desfășurat o activitate felurită și foarte întinsă, mai ales pe teren istoric, economic, filozofic. Dintre toate, însă, studiile istorice i-au fost cele mai dragi. Ținta principală a vieții sale a fost să scoată la lumină trecutul nea- mului românesc, să-i desgroape comorile ascunse de negura vremurilor, să-i arate zilele de amărăciune ca și pe cele de mân- drie, să-i povestească bucuriile și durerile, să-i judece aspru greșelile și să-i preamărească faptele glorioase. El a căutat să arate origina nobilă a acestui neam și viețuirea neîntreruptă o clipă pe întinsele pământuri unde se află astăzi, să lămurească cum a străbătut atâtea greutăți, să-l cuprindă în toată desvoltarea și să-i lumineze calea spre viitorul, pe care-1 doriă și-1 întrezăriă cât mai frumos. Cu mijloacele ce aveă la îndemână a izbutit să ducă la bun sfârșit — după mulți ani de muncă obositoare — cunoscuta sa Istorie a Românilor, monument de erudiție, de cultură so- lidă, de înțelegere justă a evenimentelor și a oamenilor, de ex- punere clară și de patriotism. In ea înfățișă icoana vieții po- porului nostru, întocmită după metoda științifică, fără de a se pierde în ipoteze ori în expuneri romantice și fără de a jertfi adevărul pentru dragostea de neam. x) «Ideea Europeană», Anul II, n. 62. Trebuie menționat și articolul «In memoriam» de d-1 D. Guști, în care se găsesc date din autobiografia scrisă de Al. Xenopol și intitulată «Istoria ideilor mele». Digitized by LsOOQle 5 Cum tabloul cuprins în cele 6 mari volume se opriă la Unirea Principatelor a ținut să-1 împlinească cu Domnia lui Cuza Vodă și cu Istoria partidelor politice, lucrări cari singure i-ar fi putut stabili valoarea de mare istoric și cari sunt neapărat trebuin- cioase pentru înțelegerea trecutului mai apropiat și a multora din stările de azi. In studiile sale istorice cercetă izvoarele cu cea mai mare atențiune, se adânciă în starea de spirit a timpului lor, cântăriă cu răbdare feluritele mărturii și ca un adevărat judecător se străduia să hotărască numai după probe sigure. Ceeace l-a ajutat să dobândească această metodă, ceeace a contribuit la formarea spiritului său istoric — ne arată el însuș — a fost influența mare exercitată asupră-i de un gen de studii — care leagă și mai mult pe cel ce vă vorbește de înain- tașul său —studiile juridice și mai ales activitatea de magistrat. Singur mărturisește că pregătirea juridică a fost cea mai potrivită îndeletnicire pentru cariera de istoric. Ca și un magistrat, el se siliă să hotărască în deplină cunoștință de cauză, să pătrundă rapor- turile juridice din vieața popoarelor, să priceapă năzuința dea rea- liză ideia Dreptului, să judece cât mai bine și să înscrie în con- dica sa numai hotărîri drepte, date fără ură și fără părtinire. Dacă timpul, cu noile descoperiri de izvoare, cu noile cer- cetări, cu deosebiri de interpretare, cu noui puncte de vedere, i-a micșorat — ici și colo — strălucirea, opera lui Xenopol rămâne totuș unul din cele mai însemnate monumente ale cul- turii românești. Lui i-a fost dat să fie nu numai povestitorul trecutului acestui neam, ci și un strașnic apărător al lui; el a trebuit să lupte atât pentru triumful adevărului istoric cât și pentru al drepturilor noastre. Cu vorba, cu scrisul, în țară ori în streinătate a luptat cu îndârjire și a învins. Când străinii, cari aveau interes să convingă lumea că neamul nostru este venetic, sosit aici foarte târziu de peste Dunăre, când Rosler și alții, prin teoriile anume făurite, atacau ființa și drepturile trunchiului traco-roman, ne- deslipit de acest pământ, Xenopol, cu sabia ce mânuiă așă de ager, a răspuns lovind tăios și adânc; loviturile lui au fost scân- teieri, care au luminat mințile nepărtinitoare și au salvat drep- tatea noastră. Digitized by LjOoq Le 6 Mintea lui, veșnic dornică de a pătrunde înțelegerea lu- crurilor, s’a ridicat din vreme deasupra- povestirii faptelor și a căutat să cerceteze natura Istoriei. El observă că Istoria nu este o știință numai a faptelor spi- ritului — cum este definită de obiceiu — ci o disciplină, care se îndeletnicește cu desvoltarea atât a lumii materiale cât și a celei intelectuale. Sunt două feluri de fenomene în lume: unele, cari se repetă fără diferențe însemnate între ele, așă că în trăsături generale se asea - fenomenele de repetițiune; altele, cari se urmează, se succedă și în care neasemănarea predomină, fenomenele de succesiune. Fenomenele de repetițiune sunt statornice și eterne, deaceea pot fi cuprinse în formulare de adevăruri universale, în legi. Fenomenele de succesiune sunt schimbătoare; ele au fost numai odată în cursul vremii; chiar când par că se repetă, o fac sub o formă care le schimbă caracterul și natura; așă cum au fost nu mai revin niciodată. Inutil dar a mai căută să desco- perim legi pentru producerea acestor fenomene ca pentru cele de repetițiune. Totuș nici fenomenele succesive nu sunt streine de noțiunea de lege, numai că trebuie bine lămurit înțelesul acestei noțiuni. Repetițiunea dă naștere la legi, succesiunea dă naștere la serii. Mai multe fenomene succesive, înlănțuite prin legătura de cauză și efect, alcătuesc o serie. Dacă succesiunea produce legi, acestea sunt cu totul abstracte și privesc numai modul de lucrare al puterii de producere a fenomenelor, iar nu chiar producerea acelor fenomene. Din această deosebire între cele două feluri de fenomene re- zultă două moduri de concepțiune a lumii: concepția stator- nică sau de repetițiune și concepția de succesiune sau istorică. Această dublă concepțiune se întemeiază și se explică prin dualitatea formelor, în care e turnat Universul: spațiu și timp, reale și existente și nu numai forme cum crede Kant. Pe această deosebire între fenomene se sprijină și o nouă clasificare a științelor: științele repetițiunii, sisteme de asemă- nări, cari produc legi; științele succesive, sisteme de deosebiri, în cari nu sunt legi ci serii. Istoria nu este — prin urmare — o știință singuratică ci un mod de a concepe lumea, atât materială cât și intelectuală, anume Digitized by L,ooQle I 7 modul succesiv. Ea este știința succesiunii, a deosebirilor, știința individualităților, nu a generalităților. Ea nu cuprinde legi, ci serii. Zadarnică opintire — spune Xenopol — este dar năzuința acelora, cari caută în Istorie legi de producerea fenomenelor ca în științele de repetițiune și de a face din ea o știință pe această cale. Dacă știința nu este înțeleasă—cum se face mai totdeauna — ca un sistem de adevăruri generale, universale și prin care se poate prevedeă viitorul, ci un sistem de adevăruri dovedite, atunci și Istoria, care-și dovedește adevărurile sale, nu poate fi exclusă din câmpul științei. Cu atât mai mult trebuie să i se recunoască acest caracter cu cât, deși are mai multe greutăți decât științele de repetițiune pentru a stabili adevărul asupra fenomenelor ce studiază, are însă mai multe mijloace pentru explicarea cauzală a acestor fenomene. Concepția aceasta a Istoriei întovărășește creațiunea dela ivi- rea ei în Univers și, așa fiind, ea nu trebuie socotită numai ca o manifestare de fenomene intelectuale fără legătură cu vieața materială pe care se înalță. Noua concepție a Istoriei determină și o nouă metodă, partea cea mai. originală în opera lui Xenopol. Această metodă nu se întemeiază nici pe inducțiune, prin care plecând dela un fapt singular se ajunge la o generalizare a acelui fapt, nici pe de- ducțiune, care pleacă dela reguli generale spre a le aplică faptelor. Metoda potrivită pentru Istorie este Inferența, prin care se tinde la adevăruri individuale necunoscute cu ajutorul unor adevăruri tot individuale dar cunoscute. Știința istorică constată faptele — când este posibil — în chip direct prin mărturisirea izvoarelor; când aceasta nu se poate «conchide dela un fapt individual cunoscut la alt fapt individual necunoscut». După Xenopol, rolul Inferenței, neglijată până acum și socotită ca o simplă anexă a Inducțiunii, este foarte mare căci ea este logica științelor succesiunii. Viitorul va trebui să-i arate adevărata valoare. Aceste idei — expuse aci în chipul cel mai sumar — au fost cuprinse în diferite lucrări, publicate în limba română și în alte limbi. Ele alcătuesc Teoria Istoriei, care a provocat nu- Digitized by Google 8 meroase critici și cercetări și care a consacrat pentru știința universală numele învățatului român. Chiar dacă n’ar fi în totul exactă, ea reprezintă unele din cele mai interesante sclipiri de inteligență, care au sguduit adânc spiritul contem- poran. Ea este —pentru știința generală — una din cele mai va- loroase contribuțiuni ale culturii românești. Prin ea Xenopol s’a dovedit, în chip necontestat, nu numai un mare cercetător istoric ci și un profund cugetător. Dacă Teoria Istoriei i-a muncit ațâți ani gândurile, ceeace se vede din activitatea și din mărturisirea sa că i-a încălzit su- fletul din tinerețe, l-a inspirat, l-a călăuzit toată vieața, a fost idea națională; de aci marea dragoste pentru cultura națională, Aproape din toate manifestările vieții sale reiese iubirea nea- mului, pe care-1 îmbrățișă cu inima și cu gândul până la hota- rele-i firești, dorința vie de a-1 înălță mai întâiu prin cultură pentru a-și îndeplini rolul, ce-i socotiă menit în lume. Cultura națională este — după părerea lui — tăria unui popor «La noi cultura este mult mai strâns legată cu vieața națională decât la alte popoare»; «dreptul la traiu al poporului român se în- temeiază pe cultură»; astea sunt vorbele spuse de el aci când a fost primit în locul lui Kogălniceanu ¹). Pentru această cultură a publicat prima lui lucrare la 1868, pentru ea a muncit, cât a trăit, fără contenire și fără preget. A avut un mare noroc. A murit — cum spune așă de duios în testamentul său, a cărui delegație pentru autentificare a fost scris s’o dau chiar eu — a murit fericit c’a apucat zilele mari, pe care le-a vestit gândul său prin pana sa în acești 50 de ani, începând cu cuvântarea ținută la 1871 la Putna ²). Soarta i-a îngăduit să vadă aievea visul măreț, ce-i legănă închipuirea, a văzut: Unirea tuturor Românilor. Istoric de mare valoare, adânc cugetător, scriitor cu activi- tate foarte întinsă, mare patriot, strălucit reprezentant al cul- turii românești, atât în țară cât și în streinătate, acesta a fost Alexandru Xenopol, pentru care neamul are datoria de a nu lăsă să se întindă asupră-i, niciodată, vălul uitării. ¹) Mihail Kogălniceanu. Discurs de recepție, p. 26. a) Autentificat de Trib, notariat Ilfov la No. 5801 din 1919. Digitized by Google 9 Alteță Regală, Domnilor Colegi, Propășirea culturii naționale eră preocuparea de căpetenie a lui Xenopol. O parte din această cultură este subiectul, despre care vreă să vorbească urmașul său. Condus și de principiile lui vreau să arăt în trăsături generale cum s’a dezvoltat cultura juridică în România, timp de un secol, să privesc starea acestei culturi în ultima sută de ani. Am ales acest subiect pentrucă nu s’a dat totdeauna atenția cuvenită culturii juridice din trecut și din această cauză s’au ivit, asupra ființei și valorii ei, unele păreri greșite. De altă parte, acum când se deschide o nouă epocă în desvoltarea acestei forme de cultură, am crezut util ca un jurist să schițeze aci — în limitele unui discurs — tabloul veacului, care s’a împlinit anii aceștia, cu dorința de a încercă nu atât să deă îndrumări, ci să arate câteva gânduri pentru viitor. începutul secolului, de care nîă ocup, nu-1 socotesc în anul 1821, interesant din atâtea puncte de vedere; epocile istorice, mai ales culturale, nu pot fi țărmurite prin ani și zile. Acest început l-aș pune cu câțiva ani mai înainte când s’au produs manifestări juridice de valoare, care au avut o însemnată influență în desvoltarea Dreptului. Anul 1814, mai exact timpul scurs între anii 1814—1818, poate servi drept punct de plecare al vremii ce vom străbate. Acest secol poate fi despărțit în două epoci, fiecare de aproape 50 ani, separate prin anii 1864—66 când se pun temeliile altor rândueli de Drept. Mulți chiar dintre noi — unii mai buni cunoscători ai strei- nătății decât ai țării — cred că n’am avut o cultură juridică până la anii citați; unii o tăgăduesc și pentru timpul,care a urmat. Alții, recunoscându-i existența cel puțin în veacul, pe care-1 cercetăm, socot aproape fără valoare cultura din prima lui jumătate. A împrăștiă — cât de puțină lumină — asupra acestor ches- tiuni, a luă în considerare feluritele manifestări ale culturii juridice, căci ea nu înseamnă numai opere mari, a-i arătă. Digitized by^OOQlC IO în general, desvoltarea și legăturile, iată ce urmărește cuvân- tarea mea. I. încă din secolul al XVIII-lea Dreptul începuse să progre- ₛ seze, din cauza răspândirii acestui fel de cunoștințe prin Fana- rioți, unii foarte învățați și din cauza ideilor din Apus, cari încetul cu încetul își făcuseră drum și în țările noastre. Este cunoscut azi că mulți Domni din epoca fanariotă do- riau să dea țărilor o organizare mai bună, să le adapteze unor forme de vieață europeană. Una din preocupările lor de seamă eră să le înzestreze cu legi scrise, să înlăture neajunsurile dreptului nescris, să așeze mai bine împărțirea dreptății. Dorințele acestea, înfăptuite într’o slabă măsură în veacul al XVIII-lea, capătă o întrupare vrednică mai ales după pacea dela București din 1812. Nouii Domni, înțelegând binefacerile pravilelor pentru ob- ștescul folos, pe care se simțiau datori să-1 urmărească, au căutat din primii ani să ia măsuri' de îmbunătățire a celor din trecut. Caragea visă să facă din școala grecească un fel de Universitate; Calimach, învinuit că prea își pierde vremea cu scrisul, are le- gături cu Universități din Occident. Amândoi se întrec în a-și realiză planurile de a întocmi noui rândueli de Drept. Și nu numai Domnii erau cunoscători ai Dreptului și dori- tori de progres în această ramură. Se găsesc și boieri, cari știu să cetească în pravile și cari mai târziu ajută la alcătuirea altora. Erau, prin casele lor oameni de legi — cum este Atanasie Hristopol, profesor la copiii lui Al. Moruzi — aduși să învețe odraslele boierești și domnești și de cunoștințele lor se vor fi folosit — de sigur — și părinții. Se întâlnesc, apoi, oameni, de a căror cultură nu ne mai putem îndoi, cari cunoșteau: dreptul țării, dreptul roman, greco-roman, dreptul francez și cel german. Logofătul Nestor, Ath. Hristopol, Bălăcenii și Golescu în Țara Românească, Flechtenmacher, Andronache Donici, Anania Cuzanos, Mi hai 1 Sturza, Conachi, Scheleti, Drăghici, Tăutu în Moldova, și ațâți alții formau un mănunchiu de buni praviliști. Digitized by GooQle II In pătura de sus cunoștința legilor trebuie să fi fost binișor răspândită; cele înfăptuite atunci și în urmă sunt o dovadă îndestulătoare. Știința pravilelor răspundeă unei nevoi pentru boierii chemați în scaunele de judecată sau în alte slujbe ale Cârmuirii ori spre a-și apără drepturile lor sau ale altora în felurite pricini. Ea eră de altfel socotită și ca o podoabă *) și căutată de sigur într’o lume, în care începuse să adie un vânt nou. De multă vreme se simțise mare nevoie de legi scrise. Obi- ceiul, cu meșteșugitele lui tălmăciri, nu mai mulțumeă pe cei însetoșați de dreptate. Se făcuseră hrisoave, începuturi de legi, în secolul XVIII, se traduseseră unele. lucrări; în Moldova se plănuise, la începutul secolului XIX, chiar o legiuire civilă și penală, scrisă în grecește, care însă nu s’a putut sfârși, murind alcătuitorul. Eră — se vede mai ales în această țară — mare trebuință de o lege scrisă, fie și în grecește. Cu atât mai necesară eră una scrisă în limba locuitorilor țării, în limba românească. Pătruns de această nevoie și de sigur condus și de cuno- scuta-i dorință a redeșteptării naționale, Mitropolitul Veniamin Costache îndemnă și sprijini pe logofătul Andronache Donici să întocmească o legiuire în românește. In Decemvrie 1813 lucrarea eră gata dar, din pricina unor observațiuni domnești, nu văzu lumina tiparului decât în 1814, însoțită de o importantă precuvântare și o frumoasă închină- ciune către Mitropolit ²). Adunarea de legi a lui Donici, izvorîtă din îndemnul unui apostol al culturii naționale, scrisă numai în românește, alcă- tuită de un român, vestit jurist, care a făcut-o — cum spune — din dragostea către patrie și către ai lui patrioți, este arătarea neîndoelnică a culturii românești în această vreme. Donici n’a făcut o simplă traducere ci, folosind dreptul roman, bizantin, obiceiul, hrisoavele, a ales rânduelile, pe cari le-a crezut mai trebuincioase și mai potrivite și le-a formulat 0 Donici în prefața Adunării de Legi. *) Poate că idea, născută mai de demult să-ți fi avut începuturile de înfăptuire încă înainte de venirea lui Calimach (17 Sept. 1912). Cfr. Andrei Rădulescu. Din vieața și activitatea lui Andronache Donici. Digitized by L^ooQle 12 într’o limbă cât a putut mai pe înțelesul tuturor, așă ca să nu mai aibă loc tâlcuiri, care prilejuesc întunecimi. Lucrarea lui Donici n’a avut caracterul unei pravile oficiale căci în curând apăru pravila lui Calimach, dar a fost întrebuin- țată în lipsa acesteia — până i s’a terminat traducerea — sau pentru completarea ei. A trăit, însă, în Basarabia, unde a fost, poate, una din cele mai prețioase urme ale culturii moldovenești pe care stăpânirea rusească nu numai c’a tolerat-o dar a folosit-o. Uitată, pierdută printre vechituri până acum câțiva ani, când ca o prevestire a fost reeditată, ea începe a fi mai căutată decât altele, de când dreptatea eternă, nesocotită de trufași, a alipit de trupul Moldovei ținuturile dintre Prut și Nistru. Curând după apariția lucrării lui Donici s’a început alcă- tuirea Pravilelor Calimach și Caragea, cari au fost puse în aplicare, cea dintâiu în 1817, iar cea de a doua peste un an. Amândouă au o însemnătate deosebită, care nu este totdeauna pusă în evidență. Legiuirea Calimach, trimisă Universității din Oxford¹), apro- bată de ea și de unii învățați străini, cum s’a susținut, elogios apreciată de Zahariae von Liegenthal, unul din cei mai buni cunoscători ai dreptului greco-roman, care o recomandă Gre- cilor s’o adopte ca legiuire curentă, este, pentru oricare cer- cetător just, un forte bun cod civil, în unele privințe superior actualului cod și mai potrivit poporului nostru. întemeiat mai ales pe dreptul Basilicalelor, făurit după metoda codului aus- triac, pe care l-a întrebuințat într’o măsură foarte largă, cu- prinzând în unele locuri dreptul țării și în special obiceiul pământului, codul Calimach este un monument juridic vred- nic de oricare popor. Legiuirea Caragea, inferioară celei moldovenești, are meritul că este o lucrare proprie, spicuită din pravilele împărătești, fără a uită dreptul țării, cu urme slabe de influență apusană și întocmită cu îngrijire. Ea este în Țara-Românească cea dintâiu pravilă, care rânduește mai pe larg materia dreptului civil, este simplă, are defecte, pentru cel ce o judecă cu ideile de azi, *) A. Papadopol-Calimach. Din istoria legislațiunii Moldovei în Arhiva Soc- Științifice și Literare din Iași, VII, p. 154. Digitized by Google 13 dar nu este cu mult mai pre jos de ceeace se făceă atunci și în alte țări. Scrise, cea dintâiu în limba grecească și tradusă mult mai târziu, cea de a doua — dela început — în limba română și grecească, făcute de juriști, unii români de baștină, alții trăind ' aici și legați de țările noastre, aceste două legiuiri sunt produsul culturii juridice, care există la noi în acea vreme și cu drept cuvânt trebuiesc revendicate de știința românească. Lucrarea lui Donici, împreună cu aceste două legiuiri, repre- zintă unul din cele mai însemnate momente din trecutul Drep- tului nostru. Prin calitățile lor, prin durata aplicării, prin influența exer- citată, ele formează începutul unei epoci nouă pentru cultura noastră juridică. De acum înainte cultura aceasta se desvoltă din ce în ce mai cu putere. Chiar în timpul celor doi Domni dătători de legi ies și diferite hrisoave, cari îmbracă în noui forme ori înființează, unele așezăminte. Rândueli privitoare la protimisis, la epitropii, la ocârmuire, la judecăți, felurite anaforale stau ca fapte sigure de cultură în legi. Cele ce s’au petrecut în apropierea și după anul 1821 sunt încă mărturii despre această cultură. Boierii fiigiți peste graniță, ca și cei rămași în țară, doresc prefaceri în sens european. Din petițiile lor, din arz-magzaruri, din propuneri se văd cunoștințele de drept, se simte influența principiilor juridice apusene. Proiectul moldovenesc de Constituție dela 1822, de un mare interes pentru juriști, dorința arătată, de cei de din- coace de Milcov Consulului Franței de a aveâ un astfel de așezământ, codul penal — plănuit de Vodă Calimach — și rea- lizat de loniță Sturza la 1826, hrisoavele acestuia și aleluiGri- gore Ghica, anaforalele, dorința generală de reforme probează în chip sigur înaintarea culturii de drept. Măsuri de îndreptare se iau și pentru împărțirea justiției. In Moldova pentru a înlesni înțelegerea pravilelor și darea drep- tății se înființează un Pravilist oficial¹). In amândouă țările se creiase câte un Departament al străinilor pricini pentru a des- *) Uricar, V, p. 396—400. Digitized byCiOOQlC ¹⁴ legă procesele dintre Români și streini. In această perioadă începe a se obișnui mai des să se motiveze hotărîrile prin capete de pravilă. Vestit a rămas Donici cu paragrafele lui, pe care le găsiă și ’n pilaf, vestit Flechtenmacher. Eră o noutate dar ea deveniă regulă, pe care o găsim cu vremea tot mai păzită în hotărîri. Altă dovadă a spiritului nou reese din răspândirea învăță- turii Dreptului. La Brașov la 1821, unii din boierii adăpostiți acolo, citiau și comentau și cărți de drept¹). Se dedeau, de multă vreme, prin casele boierești lecții de legi, se va fi dat, poate, unele noțiuni și la școala slovenească pentru a formă logofeței și scriitori judecătoriilor dar de abiă acum se infim- [ țează un post de profesor de Drept. ! Găsim încă dela începutul domniei lui Caragea un dascăl «latin și nomicos», găsim altul în 1815, dar nu răspundeau aș- teptărilor. La 1816 Domnul și boierii, «cu toții într’o conglă- suire», convinși, de valoarea științei Dreptului «cel mai sănătos sprijin pentru omenire» au înființat la școala domnească un Ioc de profesor de legi, pe care l-au încredințat celui mai de seamă jurist al vremii, Logofătului Nestor. S’a mai cerut învoirea de a «paradosi» legile și de un Lazăr Erdeliotul. Insuș Gheorghe Lazăr eră doctor în teologie și legi, poate va fi ținut chiar lecții ' de legi. In fine, din toate astea, se vede dorința stăruitoare de ; a învăță pravilele ²). । Și când, cu intenția nedestăinuită încă de a aveă o școală românească, cu buni profesori români, boierii au trimis tineri în Apus, una din specialitățile la care s’au. gândit a fost Dreptul, pentru care au trimis pe Costache Maroiu, în țara unde vedeau ' izvorul Dreptului și în special al legilor românești, în Italia, la Pisa. Eufrosin Poteca, deasemenea, a urmat acolo timp de un an cursul «legilor românești», dar pe urmă a rămas numai Moroiu, care după multe greutăți s’a «diplomatisit» doctor în Drept³). x) N. Soutzo, Mdmoires, p. 44. *) Ureche A. V. Istoria Românilor, X, A. p. 371—374, 380. Istoria școalelor, I, p. 100 și urm. ³) Bianu I. întâii bursieri români în străinătate. Revista nouă, I, 426. Digitized by^OOQlC . i5 In 1825 amândoi erau profesori la Sf. Sava, unde despre Poteca știm că a ținut un curs de legi, de sigur în tovărășia lui Moroiu¹). Cu toate dificultățile învățământul înaintă. La 1827, la un examen, la care s’a ascultat elevi din diverse materii, «când au venit Ia legile romane au fost cu cea mai mare pre- vedere și cu lacrămi în ochi ascultă tot insul legile strămoșilor noștri romani. Aceluia ce numai o picătură de sânge roman au avut i-au pricinuit cea mai mare zi de bucurie» ²). Aceeaș stare de spirit găsim și în Moldova. Se învăță Dreptul prin casele boierești; în proiectul de Constituție dela 1822 se prevedeă crearea unei școli de Drept ³), iar peste câțiva ani se vorbeă și aici de un curs de legi. La desvoltarea culturii juridice, pe lângă aceasta, a con- tribuit și trimiterea, mai ales a fiilor de boieri, în streinătate. încă din 1803 un moldovean, Bogdan, eră la Paris pentru studii de Drept ⁴). Tot cam atunci lancu Văcărescu și un Fălcoianu au plecat în Apus și au ajuns la Pisa, unde probabil c’au as- cultat și cursuri juridice. Unii merg la Viena,la Munchen. Dela un timp însă majoritatea ia aproape numai drumul Franței, ceeace a avut urmări hotărîtoare pentru soarta culturii noastre. Pe la 1817 plecaseră la Paris, pentru Drept, Gh. Bibescu și Barbu Știrbei, Domnii de mai târziu. Tot acolo erau pe la 1820 frații Filipescu, un Răsti, Vlădoianu, Bălăceanu, N. Băl- teanu, frații Lenș, Racoviță, un fiu al Vornicului Băleanu. Mai târziu erau în Elveția copiii lui Dinicu Golescu și Const. Brăi- loiu. Mai toți și-au întrebuințat timpul cu folos și s’au întors dacă nu cu diploma de Doctor dar destul de inițiați în știința Drep- tului ⁶). *) lorga. Istoria liter. române, sec. XIX, p. 77. Ureche. Ist. Școalelor, I, p. 113. *) lorga. Studii și Documente, XII, p. 19—20. Istoria lit. rom. XIX, voi. I, p. 102. ’) Analele Acad. Române, seria II, tom. XX, p. 131. *) Ibid. p. 154. •) lorga. Ist. lit. rom., sec. XIX, p. 30—31, 69. Hurmuzaki. Documente, X. Pre- față, p. 63. P. Eliade. Histoire de l’esprit public en Roumanie au dix-neuvi^me sfecle. Pentru părțile referitoare la învățământ a se vedeâ și lucrarea mea: Cercetări asupra învățământului Dreptului în Țara Românească până la 1865. Digitized by ^ooQle i6 Astfel prin învățătura din țară, din streinătate, prin nouile legiuiri și orândueli, prin citirea cărților din Apus curentul cultural creșteă. Efectele se văd mai ales în anii următori. * * * II. Perioada Regulamentului Organic diferă de cea expusă până aci și prin intensitate și prin caracterul manifestărilor în • ramura Dreptului. Acum nu se mai poate vorbi de lipsă de | juriști români. Chiar la începutul acestei perioade numărul lor i este însemnat. Pe lângă cei din vechea generație soseau mereu «din năuntru» tineri cu învățătură europeană, însuflețiți de ■ mult avânt și dragoste de muncă pe tărâmul Dreptului. Se . formaseră, apoi, aici în țară un număr de persoane, cari dobân- ¹ diseră — cum au putut — oarecare învățătură de legi și cari ocupă locurile de judecători, dregători ori alcătuesc corpul de advocați. Și a^est număr crește într’una așă că la sfârșitul pe- rioadei este destul de mare. Și crește în genere dorința de a cunoaște cât de puțin pra- vilele, de a citi. Mai toți boierii au condici manuscrise de legi iar unii cumpără și legi streine¹). Nu mai pomenim de juriștii ' cu renume, cari utilizau aproape toată doctrina și jurisprudența ! timpului. f Regulamentele Organice sunt prima manifestare puternică a culturii juridice în această perioadă. Prin ideile ce cuprind, prin tehnică, prin redacție dovedesc din belșug pregătirea juridică ¹ a alcătuitorilor. Criticabile din diferite puncte de vedere, ele înfățișează însă un progres al Dreptului. Deși înfăptuite sub , ocupație străină aceste prime constituții ale țărilor noastre au • fost întocmite de boierii români și — ceeace trebuie relevat în deosebi — sunt opera mai ales a juriștilor români, care cu- ; noșteau legile «Evropei», dar și pe ale țării. Sunt părți care nu mai lasă îndoială despre origina lor. Caracterul acestor regulamente, cuprinsul, isvoarele, etc., ’) Un D. Ghica cumpărase la 1833 «Ies sept codes franțais». Conache și alții între- buințau codul francez, codul Frederic cel Mare, codul austriac. (Anal. Acad. Rom., seria II, tom. XIX, p. 3279). Digitized by Google i7 sunt atâtea chestiuni cari merită a fi studiate cu atențiune și cari învederează oricui valoarea acestei culturi¹). Sprijinită pe nouile așezăminte cultura juridică se desvoltă cu vigoare în toate direcțiile. Numeroase legi vin să îndeplinească dispozițiile Regulamen- tului sau să hotărască asupra altor probleme. Să amintim ca exemple din Țara Românească. Legea referitoare la desființarea protimisisului, instituție ve- che, care își aveă rostul ei pentru păstrarea moșiilor în mâinile Românilor, dar care nu se mai potrivei cu ideile apusene despre proprietatea individuală, deplină și exclusivă, și despre circu- lația bunurilor. Legi și rândueli pentru iertarea de vârstă, pentru punerea risipitorilor sub îngrijirea Obșteștei Epitropii, pentru desrobi- rea țiganilor, adeverirea actelor și trecerea în condici, apărarea de urmărire a unor bunuri ale datornicului, modul de împlinirea datoriilor cu zapis, pentru mezaturi, pentru naturalizare, pen- tru embaticul mănăstirilor, pentru sudiți, pentru taxele de judecăți, pentru închirieri și arendări, pentru raporturile dintre proprietari și țărani, introducerea codului de comerț francez, alcătuirea unei condici penale și a uneia penale ostășești și felurite alte măsuri. Brăiloiu, la 1840, se plângeă chiar că «se întrec» unii cu alții în propuneri de legiurii noui», iar Vodă Știrbei la 1851 ziceâ: «A trecut vremea când țara n’aveă condici sau aveă o condică a lui Ipsilante, care nu cuprindeă mai mult de 3 coaie de text sau ca a lui Caragea cu 5—6 coaie. Acum țara are legiuri de mai multe tomuri»²). In Moldova lucrurile se petrec la fel. Și aici destule rândueli noui, unele inult influențate de Apus. De pildă se introduce și aici emanciparea, iertarea de vârstă, un adevărat capitol de cod civil³). Se reduce vârsta pentru majoritate dela 25 ani, cât eră în codul Calimache Ia 21, căci «civilizația epohei și educația ce astăzi se dă tinerimei trebuie x) Pentru această perioadă a se vedeă și interesanta lucrare: Domniile române sub Regulamentul Organic, de I. C. Filitti. ■) Vestitorul românesc, 1851, No. 5a. •) Anale pari. IX, II, 563 și urm. A. RAdulescu: Discurs 2 Digitized by ^ooQle i8 să coacă mintea tinerilor mai de grabă decât cum voiește le- ghislația Romanilor»¹). Se desființează mai târziu Obșteasca Epitropie și se înlocuește prin epitropia familiei, aproape sistemul de azi²). Se mărginește dreptul de protimisis, se reglementează paragrafia — prescripția — în sensul admiterii prescripției de io — 20 ani, se stabilesc reguli pentru ade- verirea actelor, prețuirea bunurilor, se oprește duelul, se iau măsuri pentru sudiți, se lasă mai multă libertate streinilor Ia judecăți, se modifică sobornicescul hrisov al lui Alex. Mavro- ¹ cordat, se traduce codul de comerț francez dar nu e pus în , aplicare, se face sub Gr. Ghica o lege a presei, care e aproape | la fel cu aceea din 1862. In sfârșit s’au luat o sumă de măsuri, atât de drept privat cât și de drept public. Colecțiile alcătuite în ambele țări, deși nu cuprind tot, arată cât de întinsă a fost activitatea legisla- tivă în acest timp. Aci trebuie să menționăm și normele de Drept stabilite prin Ofisele domnești și prin circulări. Prin Regulamentul Organic se introdusese principiul se- parațiunii puterilor dar nu în chip deplin. Erau împrejurări când Domnul încă judecă și, în tot cazul, întăreă hotărîrile și privegheă mersul justiției. El aveă apoi dreptul să supună j Adunării proiecte, isvoade de interpretare sau completare a legilor, precum și de a desluși anumite capete de pravilă, iar după pacea dela Balta-Liman de a rândul singur unele ma- terii. De acest drept s’a folosit prin numeroase ofise domnești. Logofătul Dreptății aveă de asemenea dreptul de a da des- ! legări. Foarte multe chestiuni au fost reglementate pe cale ■ de ofise și circulări ministeriale. Acestea formează un capitol important, și prin număr și prin influența avută, în evoluția Dreptului românesc. Mai toate au izvorît din necesități, unele i însă, mai ales circulări, și din abuzuri: unele vor fi făcut rău I prin amestecul în mersul justiției, dar multe au adus un ¹ folos pentru înaintarea culturii noastre. *) Anal, pariam. VII, 847. ’) Ibid. 849. Digitized by Google 19 Mai cu seamă sunt interesante și vrednice de studiat ofisele și circulările, prin care s’a organizat modul de împărțire a dreptății, regulele de procedură. Nu eră lumea deprinsă cum să lucreze nici la înfățișarea jălbilor, nici la judecăți, nici la sechestre, împliniri de datorii, etc., lucruri noui aproape pen- tru toți, nici măcar la ținerea hârtiilor, răspândite încoace și încolo, fără dele, fără dosare. De aceea eră nevoie de lămuriri, de deslegări, de îndrumări. Procedura noastră, anterioară celei dela 1865—necuprinsă într’un cod, dar am avut una—se găsește și se poate reconstitui în mare parte prin aceste ofise și circulări. Afară de acestea, oamenii Regulamentului au căutat să com- pleteze dreptul existent ori să-l modifice spre a aveă legi la înălțimea timpului. Chiar în Regulament se prevăzuse dispoziția de a se revedeă și completă pravilele țării. In urmarea acestei dorințe, se numesc diverse comisiuni formate din cei mai aleși oameni de legi și se lucrează uneori cu multă stăruință în această direc- țiune. Astfel, în Țara Românească încă din 1831 se formase o comisiune pentru Dreptul comercial, de care aveau mai grabnică nevoie, fiindcă nu eră o lege de acest fel. In 1832 s’a numit o comisie de 5, care să alcătuiască o condică deplină «politicească și criminalicească» ceva mai târziu alta pentru procedură²). In 1833 s’a luat iarăș oarecare măsuri pentru alcătuirea acestor condici. Tot cam atunci este însărcinat Man. Arghiropol să întocmească pravila «pedepselor». In 1834 o comisie a Adunării studiă această pravilă și pe cea comercială ³). In 1839 după propunerea lui Știrbei s’a numit altă comi- siune de 4 pentru pregătirea celorlalte pravile ⁴). In Moldova, deși deabiă se terminase traducerea codului Calimach, se gândesc încă din 1833 la modificarea lui⁶). In acest scop s’a instituit «pentru îndreptarea și îndeplinirea con- ]) Anal, pari., II, p. 6 și 56. *) Ibid., p. 669—70. >) Ibid. IV, p. 20. *) Anal. pari. IX, I, p. 1130. ») Ibid, VII. II. p. 866. 2* Digitized by CiOOQle 20 dicii politicești» o comisiune, care în 1837 justifică încetineala lucrărilor prin aceea că n’are legile necesare și i se cheamă membrii la alte ocupații. O comisiune a fost însărcinată să facă un așezământ polițienesc¹). Numărul și activitatea feluritelor comisii arată neîntrerupta । preocupare de a îmbunătăți legile și starea generală a Drep- tului. Și cu cât trec anii cu atât ni se înfățișează mai stăruitoare această dorință. Evoluția se operă încet dar sigur. Nu trebuie dar | să mai credem că într'o zi a anului 1864 câțiva s'au gândit la ' legile Apusului. Intr’acolo se năzuia de mult, se mersese o bucată pe această cale și — cum vom vedeă — cu o îndrumare bună. Progresul a continuat și în distribuirea justiției. In Regula- 1 mentul Organic se află bazele organizării de azi. In această j perioadă se întărește această așezare, se orânduesc gradele de । jurisdicțiune, la început 3, instanța supremă având dreptul de a judecă și fondul; cândva a existat și a 4-a instanță, înalta ! Curte de revizuire ²). Se menține instituția pravilistului în Mol- I dova, se înființează ceva similiar în Țara Românească, un J Consiliu, Sfatul consultativ³). Se iau diferite măsuri pentru buna rânduială a judecăților, pentru a grăbi «marșa proțesu- rilor». Se creiază instanțe pentru pricinile comerciale; se gân- desc la micile neînțelegeri dela țară, pentru cari înființează judecătorii sătești. Hotărîrile se motivează tot mai des și mai bine. Sunt de pe la 1835 hotărîri foarte bine întocmite și într’o frumoasă limbă românească. Se răspândește tot mai mult concepția Occidentului despre rolul magistratului. Juriștii de seamă se întrec a cere cele mai alese calități împărțitorilor de dreptate. Tot în această perioadă își are origina așezarea Corpului advocaților *). Trebuie menționată și rânduiala . Acolo se să- vârșesc fapte de cultură, cari au însemnătate. Acolo s’a așe- zat acum logofătul, deprins—cum se ziceă—să umble cu călimă- rile în brâu și cu hârtiile în sân ⁵), a început să nu se mai l) Anal. pari. VII, II, p. 870. •) Ibid. V, p. 488. *) Ibid. IV, p. 493. *) Conv. literare, XXXVI, p. 474* •) Vestitorul românesc, 1851, No. 52. Digitized byVjOOQIC 21 împrăștie actele unei pricini ci să se formeze dele, dosare, să se țină condici aproape la toate dregătoriile, să se înființeze arhive, să avem «canțelarii» cu scriitori, condicari, capi de masă. Și hârtiile nu erau ținute rău; de multe ori chiar mai bine decât cum găsim mai târziu. Rândueala nouă prindeă încetul cu încetul și a dat roade bune. Acolo s’au format, prin muncă grea, fără ciorne, fără mo- dele, atâția din acei mici slujbași, care au înjghebat grefele instanțelor și alte cancelarii și au transmis generațiilor urmă- toare practica de toate zilele, așă de importantă pentru vieața Dreptului, aducând astfel pentru progresul și mai ales pentru răspândirea culturii juridice o contribuție, pe care puțini o bănuesc. O desvoltare deosebită ia, în această perioadă, învățământul Dreptului. In Țara Românească cursul de legi s’a ținut și în anul 1830. Peste câțiva ani, în 1833, s’a căutat a se organiză cursuri com- plete, pentru cari aveau să se întrebuințeze ca texte «pravilele pământului nostru» și pentru cari profesorul eră dator să cu- noască cărțile tuturor autorilor câți au scris ceva asupra legilor. Moroiu își continuă cursul. In anul 1835 a ținut lecții de Drept penal după Carminiani și de Drept comercial, servin- du-se de manualul jurisconsultului Agustino Reale și de legea «franțezo-italiană din Lombardia». După 1838 s’a înființat la Sf. Sava mai multe cursuri de Drept, cari dădeau aparența unei Facultăți. Moroiu a predat cu multă strălucire Dreptul roman, Ștefan Ferekide Dreptul civil, Brăiloiu Dreptul judecătoresc sau procedura și Dreptul criminal, iar A. Racoviță Dreptul comercial. Mai slab sub Bibescu, învățământul și-a reluat mersul înainte sub acela, care-I organizase la 1838, sub Vodă Știrbei, care aveă o mare încredere în ajutorul culturii juridice pentru înălțarea țării. Știrbei organiză cursurile de Drept ca într’o Facultate. Profesori erau, la început, Costaforu, primul baca- laureat dela Sf. Sava, acum doctor în Drept, și C. Bozianu. Cursurile au fost redeschise la 15 Noemvrie 1851 cu o fru- moasă prelegere a lui Costaforu, care spuneă că «învățătura Digitized by c^ooQLe 22 Dreptului nu este numai o podoabă superficială a spiritului, nici un mijloc de înavuțire printr’o primejdioasă isteciune de a înmulți numărul proceselor ci o adevărată filozofie practică •din care are să rezulte binele obștesc»¹). La sfârșitul anului 1853 a ieșit o serie de absolvenți și între cei mai aleși găsim pe D. P. Vioreanu, în curând profesor, G. D. Vemescu, P. Orbescu. In Moldova deasemenea, învățământul progresează, deși a început mai târziu, la 1830, și n’are la început ațâți profesori । >ca dincoace de Milcov. Până aproape de 1840 Flechtenmacher ocupă primul loc ! în ramura învățământului juridic. La 1837 fu adus și un fran- I ■cez Maisonabe. Urmează apoi Câmpeanu, Docan, Săulescu, Suciu, Papiu Ilarian, Bămuț, Apostoleanu, profesorii mai de -seamă, cari răspândesc cunoștințele de Drept. In luarea măsurilor pentru răspândirea acestei științe con- ducătorii și-au îndreptat gândul și spre cei de jos. După 1830, când s’au organizat seminariile preoțești în Țara-Românească» s’a prevăzut în program să se deă și oarecare învățătură de legi, spre a ști cum să judece la judecătoriile sătești și ca să poată fi povățuitorul și împăciuitorul sătenilor la prigonirile ¹ sau nedumeririle ce vor aveă. Eră o măsură foarte bună pe । care cei de mai târziu au uitat-o ²). ; • In perioada Regulamentului Organic începe a se seri și pu- blica pe tărâmul Dreptului. Către sfârșitul perioadei prece- , dente se tipărise la Pesta un manual dc legi și matematică de • Eufr. Poteca. Acum, însă, aflăm diverse lucrări. Pe la 1829-1830 j Ștefan Bălăceanu ar fi tradus niște cărți de Drept. Moroiu aveă gata pe la 1830 o traducere a Institutelor Iui lustinian, un curs de Drept roman și de Drept criminal, precum și o traducere a codului de comerț francez³). Cursul lui trebuie să fi fost o lu- crare de seamă, căci afară de felul cum îl apreciază mai târz:u, Bărbătescu și Costaforu, elevii lui, drept răspuns Ia o critică adusă de loan Maiorescu învățământului din Țara Românească x) Vestitorul românesc, 1851. Supliment la No. 87. •) Ureche A. V. Istoria Școalelor, IV, p. 374. *) lorga. Ist. lit. sec. XIX, p. 128—129. Digitized by Google 1 23 i se citează ca o fală a științei de aci cursul de Drept roman și criminal al profesorului Moroiu J). Dela Ferekide, Brăiloiu, Racoviță, profesorii dela 1838, avem o parte din cursurile lor ²), cari așă necomplete ne pot da o idee despre valoarea lor; sunt clare, destul de desvoltate și alcătuite în curent cu știința timpului. La 1849 apare un comentar al Condicei Caragea, întocmit de Bărbătescu. Acest comentar. singur de acest fel, este o lu- crare simplă, nepretențioasă, dar folositoare mai ales pentru contemporanii lui. Numărul abonaților, mare pentru acea vrem?, arată interesul pentru studiile de Drept și măsura în care erau răspândite Peste câțiva ani, la 1855, apare o lucrare a unui jurisconsult, de o valoare necontestată, apare Magazinul judecătoresc al lui Costaforu, lucrare pornită cu gânduri mari de enciclopedie le- gislativă, dar cari n’au fost realizate decât în parte. Ea a apărut atunci într’un singur volum — aveă forma unei reviste — și foarte târziu, după 1870 a ieșit altul. Volumul prim conține câteva studii interesante de Drept civil. Ceva mai târziu apare un comentar al Codului de comerț, de Vasile Boerescu. Din Moldova amintim lucrările lui Flechtenmacher: Istoria Dreptului românesc, interesantele sale manuscrise și a sa «Carte clasicească de legiuirile Romanilor în limba națională», pe care s’a căsnit în zadar s’o tipărească și cari nu ni s’a păstrat⁸). Damaschin Bojinca, ar fi scris și el: învățătură a legilor ro- mane și Vasilicalelelor ⁴). De acum începe, în ambele țări, a se ivi câte un articol de Drept prin gazetele timpului, câte o lucrare. Doctrina noastră juridică îți are începutul în aceste încercări. Pentru a se satiface cerințele tot mai mari ale autorităților și ale publicului, doritor de cunoașterea Dreptului, se publică un Buletin oficial, se tipăresc ți retipăresc legi, se întocmesc colecții. 0 Curierul românesc, 1834, adaus la No. 18. *) Acad. Rom. Ms. 2710. Cfr. Andrei Rădulescu. Cercetări asupra învățămân- tului Dreptului în Țara Românească, p. 36—38. ’) Acad. Rom. Ms. 105, f. 19, Cfr. Andrei Rădulescu, Pravilistul Flechtenmacher. *) lorga. Ist. liter. rom., sec. XIX, I, p. 256. Digitized by VjOOqIc 24 i Acum au început să se gândească și Ia Dreptul mai vechiu ' și să adune material, să tipărească documente, de pildă în Ma- gazinul istoric, Uricariul lui Codrescu și în alte publicații¹). : Nu trebuie trecută sub tăcere o încercare de o deosebită importanță. In această vreme s’a făcut prima încercare de au < înființâ o revistă de Drept. La 1837 Flechtenmacher plănui j să facă o astfel de revistă dar nu izbuti. Idea. însă, a rămas și ‘ este reluată peste câtva timp sub altă formă. Când a fost să apară «Propășirea» sub conducerea lui I. ! Ghica, Mihail Kogălniceanu și alții, ea eră menită să cu- ' prindă o secțiune în care, între Economia politică și Istoria ; națională, intră Jurisprudența, «adică Istoria dreptului românesc I în deosebitele timpuri, comentare asupra codicilor. de legi a Valahiei și Moldovei, lipsele și îmbunătățirile driturilor civil și penal». Censura, odată cu interzicerea titlului de Propășirea, . a tăiat și partea din urmă a acestui program,lăsând numai: «Istoria Dreptului românesc în deosebitele timpuri». Vrednic de știut este că în revista rămasă cu titlul: Foae științifică și literară, în locul părței din prospect și a primului articol despre Unirea Vămilor dintre Moldova și Valahia, suprimate de censură s’a publicat un articol de Drept «Despre Ministerul ' public», scris de Panait Balș ²). ₍ Articole de Drept s’au mai scris ³) dar o revistă specială n’a । putut luă ființă. Nu erau încă destui cetitori cari să sprijine o [ asemenea publicație. Mai trebuiă ani până să se nască și încă I alții până să trăiască o revistă de Drept. ]) Astfel se tipărește codul Calimach tradus, se retipărește sobornicescul hrisov, condica criminalicească a Moldovei, lucrarea lui Donici, părți din Reg. Organic. Mihail Sturza n’a lăsat să fie tipărit in întregime, oprind tipărirea Cap. I referitor la alegerea Domnului și alcătuirea Obșteștei extraordinare Adunări și cap. VII referitor la miliții (R. Rosetti: Censura în Moldova în Analele Acad. Rom., seria II, tom. XXIX, p. 342). Se face colecția numită Manualul Administrativ al Moldovei. In Țara Românească se tipărește Reg. Organic, se retipărește de două ori Condica lui Caragea, Pravilniceasca condică a lui Ipsilante, un Regulament judecătoresc de Eliade, o colecțiune a legilor făcute în timpul lui Știrbei. *) Anal. Acad. Rom., seria II, tom. XXIX, p. 355—358. Radu Rosetti, Censura în Moldova. *) In gazeta «România» dela 1857 a lui C. Bozianu sunt articole în care se apără drepturile țării și se explică Convenția dela Paris. Digitized by Google 25 III. Sub regimul Convențiunii dela Paris, după Unire, Dreptul ia un avânt și mai mare. Acum se înfăptuesc multe din ideile ivite în trecut. Fără a se desființa tot ceeace fusese până atunci se îmbunătățește organizația regulamentară, care continuă în multe privințe. Se iau măsuri pentru a se întocmi rândueli potri- vite cu noua situație, se începe unificarea, în prim rând, pe terenul dreptului public. Nu s’a uitat încercările pentru îndrep- tarea pravilelor și acum, aceasta se urmărește cu mai multă stă- ruință, în vederea unificării Dreptului privat, care se începe, între altele, prin introducerea codului comercial și în Moldova. Acum se înmulțesc și produsele literaturii juridice. Isbutește, în sfârșit, să apară în Țara Românească prima revistă de Drept, «Gazeta Tribunalelor» la 24 Decemvrie 1860, sub conducerea lui Aristid Pascal, care a fost mai nbcoros decât pravilistul moldo- vean. A trăit, însă, numai până la numărul 104, apărut la 21 August 1863. Ea cuprindeă interesante studii și jurisprudență. Mai apare o revistă: ^Dreptub, a lui Gh. Petrescu, la 1862, dar trăește numai din August până în Decemvrie. La sfârșitul acestei epoci, curând după introducerea nouilor legi, apare Jurnalul judiciar, condus de P. Grădișteanu, care jurnal du- rează dela 16 Aug. 1865 până la 24 Maiu 1866 și cuprindeă doctrină, jurisprudență și adnotări. Au mai apărut articole de Drept în Revista Română, în alte reviste și prin gazete; multe din ele sunt temeinic scrise. Se întâlnesc și câteva cărți de Drept. Se citește mai mult, se stărue în a învăță Dreptul, din ce în ce mai trebuincios pentru nouile forme de vieață. Se înmul- țesc advocații; unii încep să se plângă de ei¹). învățământul înaintează în amândouă Principatele. Școlile de Drept devin Facultăți în Universitățile acum organizate. Tot mai numeroși sunt și cei cari pleacă peste hotare și cari se îndreptează aproape numai spre Paris. încep a se auzi cârtiri contra «galomaniei», dar în zadar. Kogălniceanu — poate sub această impresie — se gândește și la vechiul loc de învă- țătură și, între alții, trimite și un bursier pentru Drept în *) Orășanu cit. în lorga. Istoria lit. rom. sec. 19, III, 274—276. Digitized by Google 26 ¹ Italia, la Turin. Se mai gândeau, dar, unii și la acest izvor, I s’au gândit și la 1864 când Domnul a recomandat condica italiană — în proiect atunci — pentru întocmirea codului civil. Vântul vremii eră altul. Erau fermecați, cuceriți, mai ales tinerii, de cultura franceză, care apăreă și mai impunătoare față de situația politică strălucită a Franței după Congresul dela Paris și atâtea răsboaie glorioase și față de sprijinul acordat țărilor române. Eră greu să nu se întâmple ceeace a avut loc । în 1864—65 și ceeace a creat altă epocă pentru Dreptul nostru. * * * Iată schița sumară a culturii juridice în această jumătate de veac, așa cum o găsim mai ales în formele scrise. Se pune chestiunea dacă rânduelile ei se aplicau, dacă eră răspândită în massa populară. Nu pot cercetă chestiunea în i amănunt, dar fără îndoială că normele dreptului scris nu se 1 aplicau totdeauna și mai ales nu se vor fi aplicat bine și cinstit. Este necontestat că obiceiul pământului aveă încă aplicare în - Dreptul privat. «Ca o pravilă se păzește și obiceiul vechiu al unei țări însă aprobăluit», prevede cartea lui Donici. Respectul acestui obiceiu e înscris și în alte pravile. Slujbașii, de altă parte, nu corespundeau toți frumoaselor idei cuprinse în i texte ori în mințile juriștilor de seamă. । Totuș nu trebuie să credem că legile scrise — cel puțin în epoca cercetată — n’au avut nici o aplicare și nici o influență asupra culturii noastre. Nu e vorba de Dreptul public, a cărui aplicare nu poate fi tăgăduită. Dar în dreptul privat hotărîrile date, întemeiate pe texte, deseori citate, reproduse, actele în- cheiate în diverse locuri, adeverite, executate, anumite obiceiuri arată cu suficiență folosirea nouilor rândueli. Cunoașterea ideilor și obiceiurilor bătrânilor, dela țară mai ales, dovedește că din paragrafele lui Caragea și Calimach, trăite aproape 50 de ani ca legi deplin stăpânitoare — uneori și din alte rândueli — s’a strecurat ceva și în sufletul mulțimii. Aceasta s’a făcut cu atât mai ușor cu cât regulele lor erau apropiate de ceeace se păstrase atâtea secole în acest suflet. Din toată desvoltarea reiese im- presia că formele alese, formele scrise ale culturii juridice în această epocă — mai ales până la 1840 — nu erau mult înde- Digitized by CnOOQle 27 părtate de ceeace cuprindeă forma simplă, aflată în obiceiurile, datinele și gândurile poporului. Privind în întregime feluritele manifestări ale culturii juri- dice, trebuie să recunoaștem că în cursul acestei prime jumătăți de veac progresul a fost destul de mare. Pentru acest timp, cei ce iubesc calificările și clasificările pot face diverse, după punctul de vedere adoptat. După legile, cari au avut cea mai lungă durată, această epocă poate fi numită epoca pravilelor Calimach și Caragea. Ea ar ține — cum am spus — dela 1814, apariția lucrării lui Donici și de când s’a început și pregătirea celor 2 pravile, până la 1864, când s’a așezat temelia nouilor legiuri, sau mai just până la sfârșitul anului 1865, când s’a pus în aplicare codul civil. Această primă epocă — după cum s’a văzut — poate fi îm- părțită în 3 perioade, luând drept criteriu mai ales Dreptul public; 1. perioada anterioară Reg. Organic; 2. perioada acestui Regulament, 3. perioada mai scurtă a Convențiunii dela Paris și Statutului. Dezvoltarea culturii în cele două Principate se înfățișează, cam în acelaș chip. A fost nu numai o desvoltare aproape paralelă și o influențare reciprocă ci și un fel de întrecere în realizarea aceluiaș scop. La o pravilă, la o instituție, la o măsură răspundeă țara soră cât de curând cu alta aproape similară. Pare-se totuș că în Moldova cultura a fost puțin mai slabă, fără însă a fi prea departe de Țara Românească. Intre ele se stabilește — mai ales în acest timp — un fel de unitate juridică, necuprinsă în texte, dar în principii și alte manifestări culturale, unitate care devine deplină la sfârșitul acestei epoci și la a cărei înfăptuire a contribuit așă de mult tocmai acela care, înaintea lui Xenopol, a ilustrat locul ce mi-ați acordat, Mihail Kogălniceanu. * * * Dacă a existat o cultură să $edem ideile principale, cari se desprind din înfățișările ei, să-i apreciem valoarea și să-i schi- țăm caracterele. Multe din ideile, care formează fondul Dreptului în această perioadă, s’au văzut din însăși expunerea înfăptuirii lor. Evo- Digitized by ^OOQlC 28 luțiunea lor poate fi foarte bine urmărită și — pentru unele — ușor arătată în adevărate serii. Voiu spicui câteva din cele mai însemnate. O idee, care eră mai veche, care are un câmp din ce în ce mai । întins și se afirmă cu tărie mai ales acum, este idea despre drep- tul țării de a fi stăpână pe destinele ei. Suzeranitatea Sultanului nu însemnă robie. Țara avusese drepturile ei pe care Sultanul, în schimbul tributului, eră dator să le respecte. Ideia, cuprinsă în acte din secolele precedente, se manifestă și mai hotărît în secolul XIX. Ea mișcă inimile, pentru ea luptă aleșii neamului — । și juriștii sunt aproape totdeauna în frunte — până izbutesc să . ajungă la garanția colectivă a Marilor Puteri și apoi, în a doua epocă, la independență. Până atunci au căutat, la orice prilej, să apere vechile drepturi. Lupta contra regimului capitulațiilor nu este decât aplicarea acestei idei. O găsim, chiar în timpul lui Caragea și Calimach, cu înființarea Departamentului streinilor pricini, instanță me- nită să dea garanții mai mari streinilor, cari pretextau starea rea a justiției românești, o vedem în măsurile numeroase luate în chestiunea sudiților, în sbuciumările neîntrerupte ale tuturor । Domnilor de a smulge cât mai mult din drepturile ce’și luaseră : consulii, de a tăia din pretențiile dragomanilor, cari umileau instanțele noastre prin prezența, dacă nu — cum se întâmplă deseori — și prin atitudinea lor, o întâlnim în diferite proteste, în lucrări. Eră un gând, o dorință obștească de a recâștigă drepturile țării. Această luptă, una din cele mai frumoase ale trecutului nostru și interesantă de urmărit — mai ales pe te- renul Dreptului — a durat neîncetat în acest timp și a continuat j după 1865 în epoca următoare, când dreptatea a triumfat. Străduințele neobosite în chestia bunurilor mănăstirești re- prezintă lupta pentru aceeaș idee, luptă dusă fără răgaz și care a fost încoronată — tocmai în anul în care punem încheierea epocei — și cu cel mai deplin^succes. Tot această idee apără partida națională, în frunte cu I. Câmpineanu la 1837, când se încercă, prin modificarea Regu- । lamentului, să se răpească și mai mult din drepturile țării, în | favoarea Suzeranului și a blândei Protecrițe. Această idee — la । început șoptită, mai târziu spusă cu îndrăzneală, — provoacă, • Digitized by ^OOQlC însuflețește, călăuzește mișcările politice din amândouă țările. Ea se răspândește tot mai mult, se desvoltă, dă puteri de luptă, dă curajul cauzelor drepte și aduce — după atâtea griji și osteneli,uitate azi de mulți—la izbânda deplină a Dreptului. ■ Din punct de vedere intern, ideia conducătoare eră ca țara să aibă un așezământ, mai statornic decât acela, care trăiă sub forma nescrisă a obiceiului, a vechiului Drept, o temelie mai solidă, un fel de Constituție scrisă. Proiectul moldovenesc dela 1822, dorințele boierilor, Regulamentele Organice, proiecte — socotite revoluționare — ca al lui Radu Leonte din Moldova, programele partidelor naționale, proiectele și Constituția dela 1848, dorințele Divanurilor ad-hoc și cele înfăptuite atunci sau mai pe urmă cuprind evoluția acestei idei. Așezământul fundamental trebuia să nu poată fi schimbat ori- cum. In extraordinara Adunare Obștească și Adunare Obștească, din Regulamentul Organic, găsim un fel de Adunare Constitu- antă și un Parlament obișnuit. Statul trebuiă organizat așă încât să se micșoreze puterea Domnului. Dacă nu se poate așezare republicană, cum voiau unii, dar în orice caz drepturile Domnului să fie în- grădite, iar el să fie ales dintre pământeni și, unii cereau, din toate stările. O idee, după care trebuiă să se facă noua așezare, eră separația puterilor. Constatată, în chip slab, chiar în secolul XVIII, ea e cu- noscută acum, înțeleasă, reclamată încă dela 1822, înscrisă în Re- gulamente, înfăptuită în parte, consacrată în chip definitiv prin convenția dela Paris. Fiecare putere cu drepturile sale. Cât mai curând înlăturat mai ales amestecul în justiție, chiar sub formă de deslegări. Adunarea Obștească chiar, la 1842, în răspunsul către Domn cere să înceteze acest amestec «prin tălmăciri de pravilă, cari atacarisesc drepturi dobândite de o mare sumă de ani»¹). La baza societății trebuie să stea legea: «O soțietate de oameni, ce nu se povățuește cu pravila cu bune orândueli este starea cea mai ticăloasă și mai nesuferită ce se poate da pentru om». *) Hurmuzaki. Documente, I, 4, 515—6. Anal, pariam. XI, I, 86, Cfr. Filiti o. c. p. 159. Digitized by C.OOQ1C 30 Legea trebuie respectată de toți; și popor, și sfat și Domn toți să se plece înaintea legii. Ca să poată fi aplicate legile trebuiesc făcute pe înțelesul tuturor și publicate. împărțirea Dreptății am văzut că ocupă un loc de seamă în ideile timpului. Astfel se desvoltă ideia că judecata trebuie fă- cută nu de o singură instanță, dar nici de prea multe și că trebuie । odată terminată. Treptat, treptat se ajunge la principiul a două sau trei grade de jurisdicțiune, la principiul autorității lucrului judecat. Dela judecata nesfârșită s’a ajuns la judecata de către 3 Domni, la respectul hotărîrii, afară de noui dovezi și mai târziu la respectul lucrului judecat. Judecata trebuie să fie publică, împricinați! să fie apărați de oameni pricepuți, hotărîrea să fie motivată, idei cari reprezintă ; progres față de trecut. I Justiția este de dorit să se împartă repede și fără multe cheltueli, Caragea voiă chiar o protimisire pentru țărani și pentru oameni săraci; să fie judecați înaintea celorlalți. Ideia despre judecător deasemenea evoluiază. Dacă la începutul acestei epoci se scria într’o lege după părerea timpului că judecă- , torul să nu primească peșcheș decât un puțin lucru, care este । spre mâncare sau spre băutură¹), peste câtăva vreme se ajunge la idea că el trebuie să aibă, pe lângă știința teoretică și practică 1 la aplicarea legilor «un haractir cinstit, și să fie nemitamic ! și nepărtinitor» ²). Vodă Știrbei la 1840, spuneâ că după cum f cineva nu poate fi doftcr fără a trece prin toate învățăturile, ce se ating de a sa meserie, tot așă nu pot fi judecători aceia I cari însărcinați a pune pravilele în lucrare și a le păzi nu le-ar cunoaște. «După pilda neamurilor civilizate — zice el — slujba de judecător să închipuiască o meserie, să fie ca o vocație și să nu se primească în sânul magistraturii decât cel destoinic iar odată primindu-se să aibă încredințare că îndeplinind ale sale datorii se va înainta până la cele mai întâiu trepte judecă- torești» ³). Judecătorul însă trebuie respectat. Vodă Caragea oprește de a se întrebuința în jălbi cuvinte jignitoare la adresa judecă- ' ¹) Donici. Cap. II, par. 4. j *) Flechtenmacher în lecția de deschidere din 1836. ¹ •) Anal, pariam., IX, I, 1118. Digitized by c^ooQle 3¹ torilor sub pedeapsă «de spargerea jălbii și pedepsirea scrii- torului» ¹). Se ivește încet, încet și idea statorniciei judecătorilor, a neschimbării, a inamovibilității, care însă deabiă târziu, în Convenția dela Paris, e înscrisă într’un text. In altă ordine cităm: egalitatea înaintea legii. Greu de înțeles eră această idee la început când lumea se împărțeă «după noroc și obraze», dar ea intră în spirite și începe a fi cerută și îndeplinită. Legea trebuie aplicată «fără alegere de obraze și chiar de ar fi judecător sau stăpân». Fiecare să-și reclame dreptul, fiecare să capete ce i se cuvine nu pe «clironomie ori chiverni- seală, ci după «meritul bunelor fapte și după puterea vredniciei». Egalitatea înaintea justiției. Insuș Vodă Caragea spuneă că dreptatea nu caută la sărac și la bogat. Libertatea individuală. Să nu poată fi nimeni închis «fără de vină vădită și dovedită». «Prinșii pentru hoții să nu steă închiși mai mult de 3 zile și să fie duși la judecată» zicea Vodă Ca- ragea ²). Să nu poți fi arestat decât în cazurile prevăzute de pravilă și după formele pravilii, cereau boierii moldoveni la 1822³). Să se separe preveniții de osândiți și să nu se întrebuințeze «asprime înainte de osândă». Libertatea cuvântului, a întrunirilor, a tiparului, juriu în materie de presă, sunt idei cunoscute pe la jumătatea acestei epoci. Respectul proprietății. Să nu se ia nimănui ce-i al său chiar pentru folos public decât cu despăgubire. In toate ramurile Dreptului se întâmpină ideile înaintate ale timpului și o necurmată stăruință de a le realiză, îmbunătă- țind ceeace eră până atunci, de a urmă — cum se ziceă — «vântul veacului». înălțimea ideilor și întruparea lor în legi și instituții ne arată valoarea culturii din această vreme. Neaplicarea lor totdeauna și în chip larg sau aplicarea *) Anal. Acad. Rom., seria II, tom. XX, p. 433. *) Ibid., p. 389. •) Ibid., p. 117. Digitized by Google 32 greșită — ceeace s’a întâmplat și se întâmplă și în alte părți — a redus foloasele dar n’a scăzut valoarea culturii. « Ceeace caracterizează în prim rând această cultură este că baza ei este formată tot de vechiul nostru Drept, mai ales de cel nescris. Formele scrise din această epocă au ca origină dreptul roman și bizantin, care se aplicase și care rămâneă să ; fie aplicat și acum în mod subsidiar. După părerea generală a i timpului legiuirile noastre erau continuarea legilor romane, cari n'au încetat de ane cârmui. Această concepție stă la baza întregii culturi juridice până la 1864 și niciodată n’a fost afirmată mai ' cu tărie ca în acest timp. Pentru toți juriștii, cel puțin până pe la 1850 eră indiscutabil că pravilele noastre sunt romane. Pravilele românești erau tot una cu pravilele romane. Fala pravilelor ro- mane eră fala alor noastre. Se observă însă, dela începutul acestei epoci, dorința de a apropia mai mult pravilele împărătești de poporul român, adu- > nând din mulțimea lor numai ce este necesar și mai ales de a le întocmi în limba românească. Se observă tendința de a scăpă | de forma grecească, în care se înfățișeau de obiceiu, i-am zice o tendință de românizare. Am văzut că lucrarea lui Donid este scrisă numai în românește. Influența grecească slăbeă în fața românismului, care avei s’o înlăture în curând cu totul. Pe măsură ce scade și piere influența grecească se afirmă tot mai viguroasă puterea românismului prin dorința și încercările de a crea un drept propriu, un drept național. Această stare de i spirit se observă mai ales până aproape de 1840. Pe ruinele influenței grecești se ivește însă influența Occi- dentului sub diverse aspecte. A fost — poate — un moment de J nehotărîre, în Țara Românească, între cultura italiană, re- | prezentată mai ales prin Moroiu și cultura franceză, dar după । puțin timp a biruit aceasta din urmă. j In Moldova se observă oarecare îndreptare spre cultura ger- । mană. Se trimit tineri la Viena, la Miinchen, la Berlin sau în ¹ alte orașe r); se folosește metoda codului austriac pentru alcă- tuirea pravilei Calimach, se aduc din Ardeal juriști, cari aveau mai mult învățătură germană. *) Hurmuzaki. Documente, voi. X. Prefața de N. lorga, p. 63. Digitized by C>OOQLe 33 Influența culturii franceze cuprinde însă încetul cu încetul toate manifestările noastre juridice, creste repede, așă că la sfârșitul perioadei, după Unire, este covârșitoare în amân- două Principatele. Nu mai eră mult de făcut până la introdu- cerea legilor franceze. Desvoltarea culturii juridice în această epocă înfățișează însă un alt caracter, de mare importanță, care trebuie să fie cât mai bine scos în relief. Acei cari au lucrat pentru propășirea ei au căutat să-i păs- treze un caracter românesc. In legile ce făuriau voiau să asigure locul cuvenit Dreptului din trecut, obiceiului. Eră în deobște știută puterea acestui Drept și de aceea uneori rânduelile vechi sunt înscrise în textele nouilor legi. Ceeace se făceă prin al- cătuirea nouilor legi eră completarea, îmbunătățirea, dar nici- decum schimbarea caracterului său românesc. Această părere eră, putem zice, unanimă în primele decenii ale acestei epoci și — cu toată puterea influenței străine — a trăit până târziu. S'au folosit de cultura apuseană dar n'au luat-o oricum ci s'au silit s'o adapteze poporului român. Ar fi fost — totuș — așă de ușor să se mulțumească a traduce legile streine, lecțiile, cărțile, a copiă așezămintele; ar fi fost poate chiar iertați, față de împrejurările în cari se găsiau, dar n’au făcut-o fiindcă înțelegeau altfel utilizarea culturii streine. Ținteau, în prim rând, să nu ia dela streini decât ceeace eră de trebuință și să nu se întocmească nimic la iuțeală. «Socotim că spre a puteă dobândi cu vremea un trup întreg de pravili, potrivit cu ale noastre trebuinți, trebuie să căutăm a îndeplini treptat lipsele, pe cât ele la deosebitele împrejurări se înfățișează», ziceă Vodă Bibescu. «Să nu se lucreze repede și deodată, ci după nevoie» repetă acelaș Domn *). Se luau dispoziții din legile străine, dar numai «câte se po- trivesc la starea țării»²). In acest sens gândiau și lucrau mai toți. Nu traducerea codului civil francez ci revizuirea pe îndelete și îndreptarea pravilelor în ființă. Nu primirea în întregime a acelui cod, ci numai a părților, cari lipsiau din Caragea și x) Anal, pariam. XII, I, p. 674 și urm. ’) Ibid., VII, I, p. 518. A. Rldulescu: Ditcun. 3 Digitized by Google 34 Calimach sau cari se găseau a fi mai bune. Și nu deodată toate schimbările, ci treptat, treptat și după nevoi. In al doilea rând se osteneau să potrivească firii noastre ceeace luau dela străini, să lege organizarea nouă de cea veche, s’o încadreze în sistemul aflător aci, a cărui îmbunătățire se căută: să nu năruiască dintr’odată ceeace a fost, să nu rupă firul tradi- ției și culturii existente. Nici aceia, cari erau elevii școalelor din Apus nu voiau modernizarea cu salturi prea mari, ci ur. mers lin, care să nu prefacă în totul caracterul Dreptului' nostru și în care să se țină seama de trecut. «Precum un tânăr are trebuință de experiența povățuitoare a unui bătrân — zice:. Brăiloiu la 1841 — așă socotesc că și un neam întreg la o epocă hotărîtă, mai vârtos cum este a noastră, unde ne întrecem uni: cu alții în propuneri de legiuri noui, are trebuință să afle cele¹ urmate mai dinainte, să-și cunoască starea lui socială veche așezământurile, obiceiurile, orânduelile ce le-au ocrotit, să măsoare distanța ce-1 osebește de acele vremuri, să vadă pre- facerea ce s’a făcut în vieața lui socială și să poată cumpăr, îndreptările ce voiește să introducă prin mijlocul unei nou legislațiuni»¹)- Adânci cuvinte pe care n’ar fi trebuit și n’ar trebui să le uităm niciodată. j Și când nu puteau mai mult, se sileau ca măcar să îmbrace ■ noul așezământ, noua lege în limba țării. Uneori creiau cuvin: și expresiuni, cari azi par curioase, dar cari erau mai apropiau' de ceeace fusese până atunci, mai înțelese de popor. Curtea, de Apel, de pildă, e Divan apelativ și deabiă mai târziu e numită Curte de Apel; grefierul e tot vechiul logofăt; tribunal de primă instanță este judecătorie de întâia cercetare. Emanciparea est:; iertare de vârstă și indiviziunea = devălmășie, mobilele = miș- cătoare, dreptul natural = dreptatea firească, convențiunile = 1 tocmeli, prescripția = paragrafie, conturile = socoteli, loca țiu n/ = închiriere și arendare, executarea = împlinire, registrele = : catastișe, inventarul = catagrafie, tutela = epitropie, etc.²). • x) Prefața la ediția II a Cod. Ipsilante. *) Falit = mofluz, infracțiune, delict = vinovăție, contravenție = vinovăție pol:-l țicnească, calomniator = necinstitor. । Costaforu în Magazinul judecătoresc p. 31, nu zice: legi căzute în desuetudine c ♦legi care au fost multă vreme în adormire». Manoperele dolosive sunt: viclenii, prefă- cătorii și impiezișări. Digitized by UsOOQle 35 Profesorii, scriitorii, câți erau, nu reproduceau cele ce găsiau în lucrările streine ci se siliau să aplice principiile științei la Dreptul de aici. Lecțiile și lucrările păstrate mărturisesc acest spirit. Aproape toți oamenii de legi cunoșteau bine țara, datinele, pravilele, sufletul poporului și înțelegeau că pentru a dobândi bune rezultate, în orice prefaceri, trebuie să țină seamă de acești factori. Instituțiile, legile, învățătura fiind destinate po- porului român trebuiau să fie potrivite cu starea lui și înțelese de el. Și dacă nu tot fondul, cel puțin forma să fie româ- nească. Cu toată influența străină, care-i învăluiă din zi în zi, au iz- butit să nu deă culturii un caracter străin. Privită din alt punct de vedere cultura, în această epocă avea un caracter practic. Nici nu putea fi vorba de teorii de Drept, de studii savante. Desvoltată sub influența nevoilor dea aveă legi scrise, așezăminte, funcționari, o preocupare continuă a Cârmuirii, ea nu putea aveă decât un caracter practic. Nu era fără îndoială o cultură prea înaintată, nu atât din punct de vedere al legilor, cari nu erau mai prejos față de ale multor popoare, nici al ideilor, ci mai ales din punct de vedere al răspândirii în popor, al aplicării și al literaturii juridice. Erâ însă o cultură în care predomina caracterul românesc, ceeace înseamnă mai mult ca orice pentru cultura națională. Pe lângă efectele ei asupra vieții de toate zilele și asupra pro- pășirii Dreptului nostru a avut și altă însemnătate. Ea a contribuit mult la redeșteptarea națională. Conștiința despre origina romană s’a întărit, s’a răspândit, fără îndoială și grație ideei — axiomă pentru juriștii vremii — a romanității legilor noastre. Dacă literarii se trudiau să probeze romanitatea limbii, pentru juriști chestia nu mai sufereă discuție. Și când se studiază desvoltarea ideei romanității este just să nu se neglijeze contribuția oamenilor de Drept. De altă parte toate mișcările politice, sociale, economice d>n acest timp găsesc un puternic sprijin în cunoștințele juridice. Tot acestei culturi se datorește îmbunătățirea așezămintelor din trecut și înjghebarea unei organizații mai bune în sens european. 3* Digitized by CjOoq Le I I I 36 Fără de a mai continuă această analiză, față de cele expuse, chiar în formă de privire generală, față de ideile ce reies din manifestările arătate nu mai este îngăduit — cred — să se ! mai susțină că până la 1865 ri am avut o cultură juridică sau că ! am avut ceva neînsemnat ori strein. j Aici, în cele două mici țărișoare, sguduite de atâtea vijelii, a ! căror existență a fost amenințată, dela răsărit, în această epocă • mai mult — poate — ca oricând, aici am avut și înainte de j 1865 — e bine s’o știe mulți — o cultură de Drept, nu la înăl- ( țimea Apusului, dar nu fără valoare și care, mai ales, era cu | un vădit caracter românesc. j Alteță Regală, Domnilor Colegi, | Acum voiu expune câteva considerațiuni asupra jumătății a . doua a veacului, asupra timpului pe care-1 putem numi epoca ; Codului civil sau, dacă se ia un criteriu de drept public, epoca ' Constituțională. 1 Cu anii 1864—66 începe pentru cultura noastră juridică o nouă ¹ epocă, în care nu i se mai poate tăgădui existența. Atunci s’a i pus, pentru Dreptul nostru, noui fundamente, pe care s’a înăl- j țat România și în cadrul cărora s’a desvoltat vieața zilnică în ! toate domeniile. I Atât de numeroase au fost și sunt manifestările juridice, în j această epocă, încât socotesc că nu este nevoie de a le ; enumera nici chiar pe scurt ca în epoca precedentă, ceeace de ₍ altfel n’ar permite nici cadrul acestei cuvântări. Trăim — doar | — sub stăpânirea acestei culturi, ne folosim de produsele ei, I suportăm consecințele ei. ; începutul acestei epoci este format de introducerea unor noui legi luate din legislațiunile apusene. Nu s’a mai procedat ¹ pe cale de modificări, îndreptări, ci s’a rupt legătura cu trecutul aducând legi străine, cari au fost socotite mai bune, în special franceze. In i866,servindu-ne de constituția belgiană, am alcătuit o Con- ’ stituție, care, modificată de câteva ori spre a satisface cerințele vremurilor, estepânăacumbaza organizațiunii de Stat a României. Digitized by Google 37 De atunci și până azi s’a legiferat mult în toate direcțiunile. Colecțiunile au devenit voluminoase. Buletinele și Monitoarele Oficiale conțin destule legi și regulamente. Uneori se zice că nici juriștii nu le mai știu. Ce ar gândi Vodă Știrbei când ar vedea tomurile de azi ? Și ce ar zice Brăiloiu când ar află de noianul de legi ce se propun și de cei chemați și de cei nechemați ? Organizațiunea judecătorească, de care se ocupau atât de mult oamenii din epoca precedentă, a format obiectul a diverse legi; astăzi ea este așezată pe baze solide. S’a introdus în chip definitiv principiul separațiunii puterilor. Justiția a stabilit că are dreptul de a judecă și constituționalitatea legilor, fiind astfel păzitoarea Constituției și contra abuzurilor puterii le- giuitoare. Pentru magistratură s’a introdus — aproape peste tot — principiul inamovibilității, la care năzuiau de multă vreme mințile luminate; s’a căutat să se facă selecțiune ș' să se înnalțe situația corpului judecătoresc. Au fost continue preocupări de a asigură o bună împărțire a Dreptății; oricâte critice s’ar aduce trebuie să recunoaștem că Justiția a făcut mari progrese. Numărul juriștilor a crescut mult, zisu-s’a, chiar prea mult. Din modestele cursuri de legi dela începutul epocei precedente au ieșit cele mai populate școli ale României, cari au dat țării un mare număr de titrați, dintre cari foarte mulți au dovedit că pot stă, fără alte diplome, alături de produsele Facultăților streine. Și pe lângă ceeace ele produceau s’a adăugat, în fie- care an, șirul tot mai numeros — poate prea numeros — al celor ce aveau mijloace să învețe ori să completeze învățăturile din țară la școlile Apusului. In magistratură, în barou, în administrație, în finanțe, în vieața economică juriștii sunt peste tot și se simt la locul lor. Cultura juridică s’a răspândit în cercuri tot mai mari. Dorințele, încercările din timpul Reg. Organic devin realități. Aproape în toate școlile se predau și noțiuni de Drept. In grefele instanțelor și aproape în toate cancelariile autori- tăților găsim funcționari cu cunoștințe de legi. Dacă Alex. Ghica și ceilalți Domni și fruntași din epoca anterioară erau munciți de gândul de a aveă cunoscători de legi pentru a le încredință diferite funcțiuni azi — în orice caz înainte de răs- boiu — se murmură că sunt prea mulți juriști. Dacă pe vremuri Digitized by GOOQlC 38 erau primiți în magistratură oameni fără studii de Drept sau numai cu puțină practică, «praxă», ori ca advocați oameni cu ceva deprindere în ale grefelor, astăzi este tendința să nu se mai -primească decât cu doctoratul, cu examene și cu practică în- delungată. Și nu numai în vieața orașelor s’a răspândit învățătura Dreptului ci și.la țară. Afară de funcționari, chiar unii săteni , au cunoștință de nouile așezăminte și de regalele nouilor legi, i Mai cu seamă legea judecătoriilor de ocoale — cu mergerea așă de criticată a judecătorilor la sate — a contribuit mult la . răspândirea acestor cunoștințe. î In lumea satelor, deprinse a trăi după obiceiurile de odinioară, au străbătut și străbat, zi cu zi, nouile forme de Drept. Cine a cercetat cu atenție lumea satelor —și cine a știut să cerceteze — ce se petrece acolo, în special în regiunile moș- nenești — așă de bogate în procese — ori în regiunile petro- lifere a putut observă aceasta. Cine a auzit pe săteni vorbind, în limba lor, de cod și proceduri, de articole și incidente, cine a stat de vorbă cu cei mai isteți dintre ei, cu «avucații», cine a plecat din rândurile lor și a izbutit să-i facă să vorbească, • cine a ascultat povestea nevoilor lor, a gâlcevilor, a judecăților j —uneori nesfârșite, cine le-a înțeles graiul și sufletul, a văzut ! că nu este exactă părerea, după care alcătuirile juridice dela 1864 { încoace au rămas cu totul streine pentru poporul român. ₍ * Acești 50 de ani din urmă ne-au dat și o bogată jurisprudență. . Codurile adnotate, colecțiunile și revistele nu mai sunt o raritate. | Dela vremea lui Donici — lăudat pentru paragrafele ce pu- • nea în hotărîri — par’că n’ar fi numai un secol! ' Jurisprudență instanțelor noastre merită toată atenția nu numai pentru că e bogată, dar și pentrucă e destul de însemnată prin valoarea ei. Sunt hotărîri cari pot figură, pe bună dreptate, alături de cele mai alese ale jurisprudenței streine, sunt hotărîri cari arată nu numai cea mai frumoasă cultură juridică, dar o logică și o finețe, cari nu se găsesc la orice popor, sunt ho- ; tărîri cari au atras atenția lumei streine și de sigur că asta s’ar întâmplă mai des dacă streinii ar aveă putința să ne cunoască. Și nu numai dela instanțele superioare — cum găsim și în epoca Digitized by Google I I 1 39 anterioară — ci de multe ori și dela instanțele inferioare, unde se întâlnesc elemente culte, cari își înțeleg menirea și se stră- duesc cu toată dragostea să muncească pe tărâmul acestei forme de cultură națională. Independent de fondul chestiunilor rezolvate, merită toată atenția și forma, felul de redacție al multor hotărîri, o formă aleasă, curgătoare, în care vezi mintea limpede a unui popor făcut pentru Drept. Dacă noi — din fire cam bârfitori — nu ne dăm seama îndeajuns, să comparăm hotărîrile instanțelor noastre cu cele streine și mai ales cu cele produse — în timpul din urmă la noi — sub influența altor culturi streine decât cele latine. Jurisprudența noastră este dovada cea mai bună că suntem în stare să ne apropriem formele cele mai fine de gândire și de cultură juridică. De altă parte, în această vreme s’au înmulțit și lucrările de drept, s’a alcătuit o Doctrină, care reprezintă un adevărat pro- gres față de modestele începuturi din epoca precedentă. S’au produs lucrări aproape în toate ramurile Dreptului, fie lucrări de total, fie cercetări speciale. Cu cât ne apropiem de timpurile de azi cu atât ele se înmulțesc și multe se înfățișează în condițiuni tot mai bune de pregătire și metodă. In această epocă, la 1871, a apărut prima revistă cu vieață lungă, revista Dreptul, care cu toate greutățile a izbutit să-și serbeze anul trecut jubileul de 50 ani, un însemnat moment al culturei noastre. Mai târziu au apărut și alte reviste, între care trebuie mențio- nat Curierul judiciar — amintitorul Curierului românesc — ' care are o vechime de 39 de ani și care împreună cu Dreptul au folosit mult desvoltării juridice. Multe însă din reviste au avut o viață scurtă. De curând au apărut Pandectele Române, cari se înfățișează foarte bine și cari pot fi puse alături de lucrările similare din streinătate. In ultimii ani pare a se fi deșteptat mai mult interes pentru reviste. Dela câteva sute de prenumeranți la jurnalul lui Flechtenmacher s’a ajuns aproape la mii de abonați * « * Digitized by CiOOQle I 40 Dacă această cultură reprezintă un progres să fim însă drepți în judecarea ei. La 1864 s’a părăsit căile vechii culturi, s’a rupt firul tradiției, i Necontestat că a fost o greșeală, pentru care făptuitorii au fost 1 — cu drept cuvânt—destul de criticați. In loc, însă, de a se re- ‘ petă critica eră mai bine să se înțeleagă, să se explice cauza. . Trebuiă desăvârșită cât mai repede Unirea’, trebuiă unifi- j cată și legislația; nu puteam merge înainte cu două feluri de rân- • dueli. Pentru asta voiau legi mai bune decât cele existente | aci și nu eră vreme de așteptat să le întocmească pe îndelete. Nu [ puteau — după părerea lor — decât să ia pe cele mai bune ale l vremii, în special pe cele franceze, pe care le cunoșteau și ■ spre care se îndreptase spiritul public cu zeci de ani înainte. • Critica mai întemeiată este că n’am făcut aproape nimic . pentru a îndreptă ceeace s’a făcut rău la 1864. N’am căutat să potrivim haina cea nouă pe trupul nostru, n’am cercat să restabilim legătura cu vechea cultură. Legile vechi au fost ‘ părăsite, cunoscătorii lor s’au împuținat. Deși mai aveau chiar j aplicări practice, școlile nu le-au mai studiat. Ceeace a fost । înainte, mult puțin, a fost dat pradă uitării; și de unde în prima | parte a acestei epoci, până pe la 1880 se mai găsiau — se j vede bine mai ales din hotărîri — dintre aceia cari înțelegeau ( încă duhul pravilelor de odinioară și sloveneau hrisoavele. , cari se siliau să sprijine monumentul cel nou pe temelia ro- ¹ mânească, în ultimele decenii s’a ajuns să se creadă de mulți că pe terenul Dreptului n’am avut aproape nimic până la 1864 și că desvoltarea în această materie trebuie îndreptată aproape ¹ numai după modele străine. J Dar chiar dacă ar fi adevărat că nu mai avem ce căută în ₍ trecut n’am urmat măcar progresele științei juridice în țările , de unde luasem noua legislație. In Franța, în Belgia — în i materie civilă de exemplu — s’au adus importante modificări, ! pe care noi nici până astăzi nu le-am adoptat; în multe privințe suntem departe de modelele noastre. In ceeace priveșfe Constituția deși s’a zis că a fost prea li- berală, față de starea noastră, totuș mi se pare că aceasta n’a fost un mare rău. Digitized by CiOOQlC 4¹ Instituțiunile ei au contribuit mult, fără îndoială, la desvol- tarea spiritului de libertate și au înlesnit propășirea grabnică a poporului. O judecată dreaptă asupra ei s’ar putea face numai dacă ne comparăm cu alte popoare sau dacă s’ar puteă închipui ce ar fi fost fără astfel de Constituție. Răul a provenit din aceea că n’a fost destul de respec- tată, că massâ poporului n’a cunoscut-o și nu s’a folosit în deajuns de ea, că justiția deabiă târziu și-a exercitat dreptul de a o apără și nu cu toată energia, că partidele au nesocotit-o deseori și ce este și mai rău că din această deasă nerespectare s’a ajuns să-i se discute uneori chiar existența. S’a legiferat mult — e adevărat — dar mai totdeauna ne-am mulțumit să luăm legile străine, uneori traducându-le, alteori dându-le un palid colorit local. Am cercat să legiferăm asupra unor materii speciale. Am izbutit uneori, într’o bună măsură cum este în legea de organizare judecătorească, în legea judecătoriilor de ocoale, în procedura civilă, dar de foarte multe ori lucrările nu sunt de laudă, ca de ex: legea consolidărilor petrolifere cu care ne înfățișăm mai ales străinilor, legea pro- prietarilor și mai ales legile excepționale din ultimul timp. Și nu s’a reușit — nu fiindcă n’am fi în stare — ci fiindcă s’a lucrat în pripă — un obiceiu național — și nu de oamenii cei mai pregătiți. S’a ajuns la Decrete-legi, întemeiate pe așă zisul drept de necesitate și de ele s’a uzat nu numai când ar fi fost în joc salvarea Statului ci și în alte împrejurări, s’a uzat și s’a abuzat din destul. S’a călcat deseori principiul neretroactivității, așă de fundamental pentru siguranța Dreptului, s’a înlăturat efectul hotărîrilor judecătorești, autoritatea lucrului judecat așă de dorită de oamenii din trecut. In multe privințe, în anii din urmi., am fost pe punctul de a ne întoarce la vremea circulărilor și ordonanțelor ministeriale. Și te întrebai uimit: Unde mergem? Ce a mai rămas din organi- zația de Drept a Statului? Se pare că ne-am oprit și că am trecut punctul cel mai critic al acestei crize. In tot cazul e momentul să ne oprim si să intrăm pe adevă- rata cale a Dreptului, al cărui respect se impune înainte de orice Digitized by k^ooQ ie 42 conăderațiune într’un Stat, care vrea să fie socotit Stat de ¹ Drept. ■ Afară de acestea, legiferarea din ultimul timp și mai ales decretele-legi — ca să uităm circulările — reprezintă un , regres din punct de vedere al științei Dreptului. Atât fondul , cât și forma lasă de dorit; despre unele s’ar puteă spune că sunt mai prejos de ceeace făceau boierii dela începutul veacu- j lui, de care ne ocupăm. j Dealtfel tocmai aceasta e de așteptat că va convinge și pe ■ necunoscători, că fără o serioasă cultură juridică nu poate fi j cineva legiuitor, oricâte drepturi i-ar conferi voința poporului. Trecând la împărțirea dreptății, este de netăgăduit că s’a făcut mare progres; totuș această împărțire este complicată, E înceată și costisitoare. Din punct de vedere al jurisprudență [ fără îndoială că ne înfățișăm destul de bine. Se poate observa j însă că și aici am fost mult influențați de cultura străină și j n’am căutat destul să dăm o puternică notă românească. In i genere jurisprudență noastră n’are o mai pronunțată putere , de creație, nu este prea îndrăzneață, ceeace este uneori un bine. J dar de multe ori un rău, mai ales când legile nu sunt destul i de bine alcătuite sau când nu mai corespund cu starea societății. ! N’am avut — apoi — o critică serioasă asupra jurisprudență, ’ o critică juridică, în genere. Deabiâ în timpul din urmă a început । a se înfăptui un astfel de control, care, bine îndrumat, va fi , de mare folos pentru desvoltarea culturii noastre. Ca doctrină avem un număr de lucrări, unele remarcabile, . dar n’avem destule. Pentru unele materii n’avem aproape nimic ■ sau avem lucrări fără valoare ori necomplete. i In foarte multe din lucrări se vede iarăș prea multă influență | streină, în special franceză. S’a dat uneori soluții greșite fiindcă J s’a avut în vedere textele franceze, fără să se observe că la noi erau alte texte. In ultimii ani începuse a se resimți mult și influența dreptului german. Nu s’a căutat în deajuns să se formeze o doctrină românească. Nu trebuie să se crează că aceasta este o imposibilitate din cauza legislațiunii de origină străină. Chiar în legile adoptate la 1864—65 sunt părți, care oferă destul material unei doctrine românești. Alcătuitorii acelor legi n’au fost niște simpli tălmă- Digitized by Google 43 citori, cum se crede de obiceiu. Cu toată graba, cu care trebuiă săvârșită însărcinarea dată, au ținut seamă de criticile aduse legilor, de cari se serveau. Multe din schimbări sunt rezultatul rezolvării unei controverse; pe alocuri și-au amintit de dreptul vechiu al țării; în alte părți au combinat 2—3 legi; cărturari în ale Dreptului s’au silit să dea ceva mai bun decât izvorul principal. Scoaterea la lumină a acestor părți caracteristice poate da o notă românească lucrării, care s’ar ocupa și de ele. Dealtminteri și asupra celorlalte părți ale legilor — cari nu sunt decât o reproducere a legilor străine — se pot face și în limba română lucrări, cari să aibă măcar atâta originalitate cât au asupra acelorași materii cărțile străine, pe lângă cari s’ar adăugă părțile speciale ale Dreptului nostru. Ce poate face un strein, alcătuind, de pildă un tratat despre locațiune poate și un român, cu deosebire că acesta, pe lângă utilizarea doctrinei și jurisprudenței franceze, necesară pentru înțelegerea textelor din codul civil, va arătă starea chestiunii în dreptul nostru vechiu, o va urmări în legislația secolul XIX anterioară codului civil și în tot cazul o va cercetă în legile de azi. De ce pentru a deslegă procesul dintre un chiriaș și proprietar să alergi numai decât la Guillouard ori la alți autori streini și să nu găsești destule cărți românești ? De ce pentru studiul privilegiilor și ipotecilor să cercetezi pe Martou, pe Laurent, pe Baudry și să n’ai în românește mai multe tratate despre această materie ? Pentru ce să n’ai în limba noastră cărți de drept penal și să fii nevoit să cauți în Garraud, în F. Helie și în alți autorii? De ce să te sbați să combini tu textele procedurii civile și să utilizezi scriitori streini și să n’ai câteva lucrări similare în românește ? Doctrina noastră mai avea apoi datoria cape de o parte să caute a repară ceeace se mai puteâ repară din cele săvârșite la 1864-65, să restabilească legătura cu trecutul, să adapteze Dreptul cel nou poporului nostru, iar pe de altă parte să pregătească drumul către reforma legislației, care se impuneă chiar dacă am fi rămas în vechile hotare. Dacă, însă, pe terenul doctrinei juriștii n’au dat tot ceeace erau datori — și ar fi putut — să dea, asta are o explicație, Digitized by v^ooQ Le 44 în anumite împrejurări caracteristice Statelor în formație. Ca și în epoca precedentă oamenii de legi au fost și sunt întrebuințați în multe direcții. In timpul de formare și consolidare a României • contemporane juriștii au avut un mare rol — care n’a fost pus destul în adevărata lumină. Ei au fost chemați —pe lângă fnisiu- ' nea lor principală — la înființarea nouei organizațiuni de Stat, • la întocmirea legilor, la guvernarea țării, la conducerea institu- j țiunilor economice și financiare, etc., ca să nu mai vorbim de j atracțiunea baroului prin rentabilitatea lui. Juriștii, cari ar fi ¹ putut seri—și nu ne putem plânge de lipsa unor figuri distinse, [ ilustrații ale catedrelor, magistraturii și baroului — au fost ; târîți de val, răpiți vieții de cercetări și studii, purtați în toate părțile, așa că n’au mai avut timpul și liniștea pentru a seri. ! A trebuit curaj, a trebuit tărie, a trebuit mult foc sacru ca să ! renunțe la atâtea, să gândească și să aștearnă când și când ! câteva pagini, și mai rar câte un volum. [ Mai este însă o cauză, care a stânjenit desvoltarea doctrinei | și în genere a unei culturi proprii. I A fost la noi și tot mai este — s’avem curajul s’o spunem — dacă nu mare dragoste, dar prea mare considerație pentru ceeace este strein. Dacă în alte domenii ne-am mai vindecat, în dome- niul Dreptului boala mai perzistă. Aproape toată lumea aleargă după doctrina și jurisprudență străină, după titluri streine. Oricât de bună ar fi o carte, un curs, o hotărîre, o diplomă ro- mânească tot mai căutată este de mulți cea streină, deși adesea : pot fi inferioare celor românești. j Dacă nu este altceva, este o neîncredere în produsele culturii noastre; în tot cazul foarte mulți n’au pentru ele acelaș senti- ment ca pentru cele streine. Oricum o fi, ceeace este strein simți că le mulțumește mai mult sufletul decât ce este românesc. Față de asemenea stare de spirit, absolut nedreaptă — dar al cărei cerc, din fericire, se micșorează — se înțelege de ce nu s’a produs mai mult. Când am avut din belșug cărți, reviste, jurisprudență streină nu se mai simțea nevoia, nu mai era grabă de a seri în limba românească. O chestiune de asemenea neglijată este chestiunea limbii ju- ridice. Limba întrebuințată de juriști, în această epocă, lasă de dorit, căci nu este înțeleasă cu ușurință —cum ar trebui — Digitized by CiOOQlC 45 ' nu numai de massa poporului ci chiar de către cei cu oarecare cultură. Și nu totdeauna anumiți termeni tehnici greu de tradus — ceeace se întâmplă rar — au făcut aceasta ci aceeaș exa- gerată influență a culturii străine. Ne-am depărtat și aici de ceeace gândiau înaintașii noștri. Puțin, puțin dacă ne-am fi ostenit de sigur că n’am fi avut pe demandore și defendore, preopinent, partaj, mezii, manopere dolosive, ajurnare și atâtea alte cuvinte foarte des întrebuințate mai ales altădată. Eră mai ușor, pe vremuri, să scăpăm de ele decât azi, când unele sunt pe cale să se naturalizeze. Este o latură a culturii juridice, de care va trebui să se țină seamă în viitor. Cultura noastră juridică are destule lipsuri — e adevărat și e mai bine să le arătăm chiar noi — dar nici nu trebuie să le exagerăm. Deși de origină streină și neadaptată în totul firii noastre totuș prin aplicarea de ațâți ani, prin modificările aduse, prin răspândirea și produsele ei această formă de cultură — cu toate imperfecțiunile — nu poate fi disprețuită ca fiind streină și învechită. In ea sunt și părți proprii ale noastre, e o cultură cu fond latin, e susceptibilă de îndreptări după nevoile timpului și se apropie tot mai mult de sufletul românesc. Judecata asupra ei trebuie făcută cu toată seninătatea și nepărtinirea, ținându-se mai ales seamă de greutățile în care s’a înfiripat Statul și s’a desvoltat cultura noastră. Cu toate criticile care se pot aduce, trebuie să se recunoască însemnatul progres săvârșit. Nici nu se poate compară ce a fost cu ceeace este astăzi. Deprinși să admirăm prea mult pe alții nu ne dăm bine seama de distanța străbătută în această sută de ani. Cu forme de cultură, în care predomină, în prima jumătate de veac caracterul românesc iar în a doua caracterul strein, cu o haină mai potrivită la început, cu una mai largă de îm- prumut mai târziu, am pășit — cu mari greutăți — tot mereu înainte. Și acum împrejurările cer să năzuim tot mai sus, tot spre mai bine. Digitized by Ci ooq Le 46 I Alteță Regală, | Domnilor colegi, Timpul marelui răsboiu (1914—1918) ți unirea țănior surori apar ca încheierea firească a secolului ce am cercetat. De acum începe pentru cultura noastră juridică altă epocă cu un orizont cum n’a avut, cu noui curente și cu posi- bilități de desvoltare, ce deabiâ se pot prevedea. Necesitatea culturii românești nu mai poate fi contestată. Dreptul, fiind un produs social, se impune să fie produsul societății, căreia i se aplică. Așă fiind, chiar dacă am introdus drept strein, el trebuie acomodat concepției juridice a poporului român, nevoilor lui, stării sociale, trebuie prelucrat așă încât să devină al nostru. O cultură juridică puternică și cât mai răspândită este, de ■ altfel, necesară pentru a face cunoscută în adevărata lumină ; ideia de Drept, pentru a o infiltra adânc în sufletul masselor j și pentru a întări sentimentul Dreptății așă de trebuincios । oricărei societăți c'vilizate. Cultura juridică proprie este o parte din cultura națională, una din rațiunile de existență ale națiunilor, mijlocul solid de asigurarea vieții lor, contribuția pentru cultura generală și pro- gresul omenirii. Nu se poate concepe cultură națională completă fără una din părțile ei esențiale, cultura juridică. Oricât de multe principii de Drept se găsesc comune tuturor popoarelor, ori- cât — pentru înlesnirea relațiunilor — s’ar alcătui legi iden- tice, oricât s’ar «internaționaliza» Dreptul, tot vor rămâne des- tule părți speciale fiecărui popor, pe terenul legiferării și — în orice caz — pe terenul interpretării, înțelegerii și aplicării. Dar pentru noi cultura românească în ramura Dreptului este și mai necesară acum în vremea întregirii neamului, trăit sub atâtea stăpâniri. Unificarea legislativă trebuie ajutată, în- deplinită, cimentată printr’o cultură, cate să încălzească și să lumineze toată suflarea românească. Cultura e cel mai bun mij- loc pentru adevărata înfrățire. Nu trebuie, apoi, uitat că o puternică cultură juridică ro- mânească ne-ar da putința să fim, ceeace avem dreptul și da- toria să fim aci în Orient, vrednici urmași ai acelora cari au Digitized by U^ooQle 47 ridicat Dreptul pe culmi neîntrecute, reprezentanții culturii romane și răspânditorii științei Dreptului. Aci la noi ar puteă să fie locul de unde — măcar cei dimprejur — să-și îmbogățească mintea cu această știință, locul din care să se împrăștie stră- lucitoare lumina Dreptății. Este necesar — deci — să facem toate sforțările spre a aveă cultura noastră proprie. Este o datorie să avem legi izvorîte din nevoile șt sufletul neamului românesc, să avem doctrina și juris- prudența noastră, să avem cultura, care să poarte în toate ma- nifestările ei pecetia românismului. Ea trebuie să fie contribuția noastră, originală, pentru cultura universală și titlul de mândrie al celor ce amintesc numele Romei aci în Răsărit. Nu urmează, însă, că pentru desvoltarea acestei culturi tre- buie înlăturat, nesocotit tot ceeace-i strein; ar fi absurd; nu înseamnă nici că vom părăsi isvoarele, de care ne-am folosit până acum. Ceeace s’a introdus la 1864—66 și ceeace a crescut pe această temelie nu poate fi aruncat după mai bine de o ju- mătate de secol de viețuire. Și în viitor o mare parte din ceeace s’a făcut atunci va trebui să rămână. Și în viitor cultura latină în genere — în special strălucitoarea cultură franceză cu marele-i opere — va servi multă vreme drept călăuză fiindcă — afară de legăturile ce ne unesc — am impresia că nu există pe lume neam cu însușiri mai deosebite pentru Drept ca neamul latin. Va trebui — desigur — să nu neglijăm și tot ce este potrivit și bun în cultura juridică a provinciilor desrobite. Dar, folosind legislația comparată și știința streină, cultura noastră trebuie să se întemeeze pe trecutul, pe stările noastre și să se hrănească mai ales din sufletul poporului nostru. Nu-i vorba de a ne întoarce la pravila Caragea și Calimach, ori la hrisoavele învechite ci de a le cunoaște, de a adună, din toate părțile românești, materialul trebuincios, de a-i pătrunde duhul, de a desprinde părțile strâns legate de ființa neamului și de a primi in nouile alcătuiri numai pe acelea, cari se potri- vesc împrejurărilor de azi și desvoltării viitoare. Cu atât mai de folos va fi cunoașterea acestui trecut și mai ales a primei jumătăți a secolului, de care am vorbit, cu cât legiuirile de atunci, cu pronunțat fond roman, mai apropiate Digitized by ^ooQle 48 de legiurile din provinciile unite acum pentru vecie — să ne gândim la Donici și Calimach — vor ușura unificarea. Izvorul principal al culturii trebuie să fie, însă, sufletul ro- mânesc. Să cercetăm — cum se cuvine — vechiul Drept, să-l reconstituim pe cât se poate — lucrare grea — să adâncim tainele sufletului acestui popor, să-i înțelegem gândurile și năzuințele, pe care să le întrupăm în rândueli de drept, arătate și tălmăcite în limba lui, să desvoltăm — în sfârșit — în toate formele culturii ceeace este românesc. Unii se îndoesc de posibilitatea desvoltării unei cultun româ- nești. Neîncrezătorilor, numeroși pe vremuri și pentru alte manifestări naționale, li se poate da ca răspuns exemplul [ Belgiei. Această țară a avut la început aproape aceeaș legislație ca a Franței, în mare parte și aceeaș limbă, este o țară de cui- ' tură franceză; totuș a produs un Laurent, gigant pentru știința Dreptului, un Maynz, un Martou, și ațâți alții, a reușit; să aibă o legislație, o jurisprudență proprie, a reușit să aducă pentru cultura omenirii un valoros obol original al acestui mic dar harnic și brav popor. j Pe lângă această pildă putem adăugă alta, tot a unei țări, mici, a Elveției, care strânsă între cultura franceză și cea ger- mană și amenințată astfel să-și piardă individualitatea, a arătat — și în ramura Dreptului — ce poate face un popor bine orga- nizat, prin răbdare, metodă și patriotism, izbutind să creeze ’ — între altele — un foarte bun cod civil, poate cel mai bun, precum și solide așezăminte democratice. Amintim apoi poporul italian, a cărui cultură juridică a fost multă vreme sub influență străină, dar care — printr’o reacțiun^ în sens național — și-a afirmat în mod necontestat acest ca- racter și înaintează cu hotărîre pe drumul început. Dealtminteri, când toate popoarele latine sunt așă de pre- gătite pentru Drept, nu este motiv să admitem că poporul român ar fi mai puțin apt decât celelalte. Iar dacă mai este îndoială pentru cineva, să caute a pătrunde, a cunoaște vieața acestui popor, mai ales la sate și va fi puternic impresionat de voiciunea, cu care înțelege și prinde regulek de Drept, de însușirile uimitoare cu care luptă pentru învă- țarea legilor și aplicarea lor. însăși îndârjirea, cu care luptă Digitized by Google 49 pentru ceeace crede că-i al său arată cât de adâncă este în ființa lui ideia de Drept. Cerceteze cine are pregătirea necesară și se va convinge câte predispoziții are neamul nostru pentru Drept și cum seamănă strămoșilor și în această privință. In ce mă privește — n’ar trebui poate să mai spun — am toată încrederea în aceste însușiri și convingerea nestrămutată că putem aveă o cultură juridică la înălțimea celor mai de seamă culturi streine. Depinde numai de noi s’o înfăptuim. In acest sens trebuiesc îndreptate toate silințele. Trebuie desăvârșit ceeace avem, trebuie ridicat la înălțimea științei timpului și în special trebuie s’o facem a noastră. Românizarea culturii ju- ridice — naționalizarea în sensul cel bun al cuvântului fi fără exagerări — iată care ne este datoria. Pentru aceasta, însă, trebuie muncă multă ți bine rânduită, «nespusă osteneală» «trudnice oboseli», cum ziceau vechii praviliști, dragoste pentru acest neam, încredere în puterea ți calitățile lui, mai mult spirit de jertfă pentru cultura lut, mai puțin interes numai pentru cele materiale, mai mult idealism. Alteță Regală, Domnilor Colegi, Ca și ilustrul meu predecesor am crezut în puterea culturii și în unirea neamului și am afirmat această credință când aveam 19 ani, în prima lucrare tipărită, închinată Alteței Voastre, asupra căruia se concentră de atunci dragostea tuturor Români- lor și care erați întruparea speranțelor noastre. Dacă am văzut realizat ceeace atunci eră privit de mulți, . cu zâmbet, ca o iluzie izvorîtă din avântul tinereței, fie-mi . permis astăzi să cred în desăvârșirea acestei uniri, să cred nu ¹ numai în deplina unire legislativă, care se va înfăptui oricâte f piedici s’ar ivi, ci și în viitorul strălucit al culturii juridice a g întregului neam românesc. f Cu acest crez am trecut — azi se îndeplinesc 2 ani — pragul ; acestui templu și lui — mărturisesc în momentul de față, mare ; pentru vieața mea — îi voiu închină slabele mele puteri. A. Răduleseu: Discurs, 4 Digitized by C^ooQle $0 » Este, singurul mijloc să mulțumesc și prin fapte aleșilor învățați ai neamului pentru împodobirea, cu care m’au onorat, aducându-mă între ei. Nu sper să am norocul să văd întrupat în întregime visul, . ce-mi făurește mintea pentru această cultură — trebuie doar vreme — dar n’am o clipă de îndoială că el se va izbândi, că [ trebuie să se împlinească pentru a asigură trăinicia și gloria : neamului românesc. Digitized by k^ooQle RĂSPUNSUL D-LUI I.C.NEGRUZZI LA DISCURSUL D-Iui ANDREI RĂDULESCU Domnule Coleg. Orice istoric trebuie să fie jurisconsult și orice juriscon- sult trebuie să fie istoric. Acestui principiu formulat de un mare autor te-ai conformat cu succes, iubite coleg și deaceea Academia Română te-a invitat pe d-ta, magistrat, să faci parte din secția ei istorică și de științe sociale. Tot astfel și precedesorul d-tale, neuitatul Alexandru Xenopol s’a ocupat pe lângă studiul istoriei și cu știința drep- tului. Ne-ai făcut astăzi o elogioasă descriere a operei prin- cipale a regretatului nostru coleg «Istoria Românilor», în care, cu claritatea ce caracteriză inteligența sa, a descris mersul și desvoltarea poporului român dela apariția sa pe scena istoriei până la epoca însemnată a Unirii Moldovei cu Țara Româ- nească. Dar această lucrare, cuprinsă în șase mari volume, cea mai completă ce s’a scris până astăzi asupra acestui su- biect, nu este singura operă însemnată a lui Al. Xenopol. Colegul nostru studiă cu băgare de seamă scrierile istorice contemporane ale tuturor națiunilor culte, le făcea cunoscute publicului român și își dă întemeiata sa părere asupra va- loarei lor. Cu cât interes urmăreau toți cetitorii noștri studiile lui Alex. Xenopol despre «Istoriile Civilizațiunii» și despre «Cultura Națională», studii scrise în tinereță, pe când nu se întorsese încă dela școlile înalte din străinătate, precum și Digitized by Google i 5² articolele sale «asupra stării noastre actuale» și «asupra rapor- - turilor noastre cu Românii»! ¹ Aceste și alte scrieri ale sale îi făcuse de pe atunci o așa de însemnată reputație de autor istoric, încât în anul 1871 când, după ideea pusă înainte de Eminescu și Slavici, cari , studiau la Viena, tinerii din toate provinciile Române la Uni- versitate, au organizat neuitata serbare la mormântul lui Ștefan cel Mare dela Monastirea Putna, lui Alex. Xenopol s’a adresat , comitetul serbării, cu rugămintea de a face cuvântarea fes- ; ti vă. Cât interes au pentru noi și pentru Românii în genere > scrisorile sale «Răsboaiele între Ruși și Turci», răsboaie ce au ' au avut asupra istoriei noastre o influență atât de mare, apoi «Teoria lui Rossler», autor austriac și profesor la Universitatea' din Gratz, care cu prevenție ne contestă continuitatea na-' țională pe pământul ocupat de noi; studiile asupra vechilor' noastre așăzăminte și altele numeroase asupra tuturor cărților și articolelor istorice ce au apărut în timp de peste patruzeci de ani? Dar Xenopol, precum am spus, nu uită că este și jurist și în această calitate a scris și studii relative la materia' dreptului, ca de exemplu: «Justiția sub Fanarioți» și altele. O crudă boală lovindu-1 la jumătatea vieții, amicii lui erau' plini de grijă că nu va mai fi în stare să continue operele 1 sale istorice. Dar anii trecând și claritatea minții revenindu*i, j producerile sale au reînceput cu aceeaș vervă și activitate și s’au prelungit până la sfârșitul vieții sale. Exemplul lui Xenopol l-ai avut totdeauna înaintea ochilor,¹ iubite coleg. Și d-ta te-ai ocupat, deaproape, pe lângă nu-1 meroase studii juridice, și cu istoria țărilor noastre și ai scris j monografii foarte interesante în această materie. Printre scrie-1 rile juridice se va ceti totdeauna cu un mare interes volumele¹ d-tale: «Studii de Drept Civil», precum și multe alte scrieri cu subiecte asemănate. Pe mine m’a interesat în deosebi «Monografia Comunei Chiojdanca», în care descrii cu atâta amănunțime și limpezime vieața locuitorilor de acolo, încât îi vedem aevea înaintea ochilor. Broșura aceasta poate seni, de model la toate scrierile asemănătoare. 1 Ai avut totdeauna un interes deosebit pentru istoria drep- tului în țările noastre, precum ne-au dat dovadă studiile ce Digitized by Google 53 ai publicat asupra — ne este iertat a zice — întemeietorilor dreptului scris în Moldova și Țara Românească, în special asupra lui Andronache Donici, asupra Logofătului Nestor și asupra pravilistului Flechtenmacher și Cristopol, cari se con- sideră drept creatorii legiuirilor Caragea și Calimah, legiuiri în vigoare până la traducerea codicilor francezi ce ne stăpâ- nesc astăzi. Chiar și frumoasa și învățata cuvântare ce ne-ai ținut acum nu este ea o dovadă minunată de studiile apro- fundate ce ai făcut asupra culturii juridice la Români în ul- timul secol ? Dar, precum am zis, te-ai ocupat și direct cu studii istorice. Ce minunată este descrierea ce ai făcut despre lup- tele lui Ștefan cel Mare cu Turcii în anii 1475 și 1476! Ne-ai pus limpede înaintea ochilor modul cum marele nostru Domn, cu o armată ce abiă cuprindeă o treime din puternica oștire a vestitului Sultan Mahomet II, a putut dobândi vic- toria dela Podul înalt, și cum în anul următor, deși învins în Valea Albă sau Războeni, a știut prin operații abile să aducă oștirea turcească în așă stare încât a silit-o să pără- sească Moldova cu mari pagube, schimbându-i victoria într’o înfrângere. Citez frumoasele cuvinte cu care sfârșești acest studiu în- semnat: «Când nimeni nu se mai înfățișă pentru a înfruntă pe «viteazul Sultan, atunci apăru Ștefan și prin biruința stră- «lucită dela Podul înalt și minunata vitejie desfășurată la «ValeaAlbă opri valul furios al Islamismului de a acoperi Europa. «Dacă n’a făcut mai mult sunt de vină și Creștinii cari nu «l-au înțeles și nu l-au ajutat, și tot uimi pe contemporani «și ne uimește și pe noi prin vitejia și prin capacitatea «politică și militară, prin măreția personalității sale, în care «s’a întrupat tot ce e mai glorios și mai mare pentru neamul «românesc». Sfârșind cu citarea câtorva din scrierile d-tale, nu pot să nu menționez și broșura ce cuprinde conferința ce ai ținut cu ocazia serbării școlare din 10 Maiu 1900. — S’au împlinit 22 ani de atunci. Nu isprăviseși încă studiile secundare: erai . elev în clasa a Vl-a în liceul din Ploiești. Cetind această Digitized by CjOOQle 54 broșură înțelegem pentru ce profesorii pe d-ta din toți șco- larii te-au însărcinat să ții cuvântarea festivă cu ocazia ser- bării noastre naționale. In acea conferință îți pui trei întrebări: Ce am fost? — Ce suntem? — Ce vom fi? — Răspunzi în deplină cunoștință de cauză la întâiele două întrebări, iar când vii la a treia «Ce vom fi?», arăți că ceeace ne poate îngriji mai mult pentru viitor este politica vecinilor noștri Ruși, cărora țara noastră le stă în cale în drumul spre Constantinopol. Dealtminteri expui limpede cum tre- buie să lucrăm ca să pregătim unirea noastră cu toți con- naționalii noștri din imperiile vecine. Condemnând frazele pompoase și umflate, întrebuințate așă de des în special de ¹ autorii tineri, susții cu drept cuvânt că «adevăratul patriotism ¹ constă în cinste și muncă desinteresată». Apoi adaugi: «Au fost patrioți cei dela 1848; au fost adevărați Români «cu dor de țară. Ei ne-au dat ce au putut. Noi însă trebuie «să fim vrednici urmași ai lor, continuându-le opera de mă- ¹ «rire și de glorie și tinzând la realizarea idealului: Unirea . «tuturor Românilor». ; Aceea ce numeai un ideal în anii tinereții, ai avut fe- ricirea să-1 vezi devenit o realitate în anii maturității. Ne-am unit. Aproape toți Românii formăm astăzi un singur Stat. Dar nu trebuie să ne facem iluzii: Unirii sufletești și 1 unirii politice trebuie să urmeze și o organizare politică co- mună pentru a constitui un Stqț în toate privințele unitar. Cu 60 de ani în urmă când, după învingerea greutăților externe ce ne stăteau în cale, am creat din Moldova și Țara Românească un singur Stat, unirea desăvârșită eră mai ușoară. Istoricește, Țara Românească și Moldova și-au făcut intrarea în istorie, cu puțină deosebire, cam în aceeaș epocă. Ele s*au constituit în acelaș mod cu Domni ieșiți din dinastii naționale, cu boieri ce aveau sarcina de a administră și mai ales de a formă puterea militară, stărostii ce reprezentau negustorimea și bresle ce reprezentau pe meseriași, cu ță- rani moșneni sau răzeși și așă mai departe. Istoria ambelor principate a fost asemănată, lupte interne pentru domnie, . războaie cu Turcii, pe atunci atotputernici, încheiere de ași numite capitulări, domnia Fanarioților, întoarcerea domniilor Digitized by v^ooQle 5S pământene; ocupare de oștirile rusești; regulament organic; proclamarea Unirii. Apoi religiune identică, limbă identică cu mici deosebiri dialectale mult mai neînsemnate decât la popoare occidentale de secole unificate. Simțind necesitatea organizării deplin unitare, cu graba ce caracteriză pe predecesorii noștrii, s’au înlăturat vechile legiuiri penale și civile, traducându-se pur și sirpplu codicii francezi și promulgându-i dintr’o zi în alta. Noi cei mai vechi știm singuri cu ce greutăți s’au aplicat la început și în bună parte se aplică și astăzi o mulțime de dispozițiuni nepotrivite cu vieața dela țară, cu tradiția și în general cu starea lucrurilor dela noi. Ei bine, o așă lucrare pripită și ușuratică nu mai e cu putință astăzi. Frații de peste Carpați cari s’au unit cu noi cei din vechiul Regat nu se găsesc în ceeace privește legis- lația într’o stare de imperfecție cum eram noi cei din Regat cu 60 de ani în urmă. Istoricește ei au avut o desvoltare , deosebită și dacă, în ceeace privește simțirile sufletești și na- ționale, principiile literare și limbistice suntem de mult și deplin absolut uniți, ei au moștenit dela Statul austriac, în privința justiției și administrației, o organizare fără îndoeală bună. Unirea și în această privință trebuie să se facă. — Nu mă îndoesc că, după vremi atât de turburi, reintrând într’o stare de lucruri stabilă și liniștită, avem să procedem la > unificarea legislației noastre așă că, în nici o privință, să nu mai fie deosebire de vieață între noi. — Nu se poate ca drep- tul relativ la persoane, la proprietate, la moștenire, la con- , vențiuni, la prescripție, etc., să cuprindă dispoziții deosebite în deosebitele părți ale regatului. Nu se poate ca pentru aceleași delicte să fie pedepse deosebite. Și iarăș e cu nepu- tință ca unificarea să se facă cu graba și ușurința cu care ‘ s’a făcut la 1864. ¹ De sigur că bărbații cârmuitori ai Statului Român se vor : adună pentru lucrarea, îndelungată și migăloasă a unificării legislațiunii la persoanele cele mai competente din toate pro- ' vinciile Române. Speranța și dorința mea, iubite coleg, este ca să faci parte din comisiunea de legiști ce vor aveă sarcina să lucreze Digitized by LjOoq Le 56 la acea însenuiată operă. Cunoștințele ce ai adunat, scrierile ce ai publicat, reputația de care te bucuri ca magistrat, totul te indică pentru această însărcinare grea și poate înde- lungată la tare vei colaboră cu cel mai mare succes. Dacă în tinerețe ți-ai întrebuințat toate orele libere pen- tru a produce scrierile ce cunoaștem, nu ne îndoim că astăzi ajuns la deplină maturitate vei continuă cu tot atâta fervoare . și dragoste șirul de lucrări însemnate în materiile cu care te-ai ocupat. Astfel îți vei întemeiă și mai mult renumele de autor și vei face onoare înaltei instituțiuni culturale care te-a chemat în sânul ei. Iți zic doar din toată inima: Iubite coleg, fii binevenit în Academia Română! Digitized by v^ooQle \ A C_ A D E M 1 A ROMANA DISCURSURI DE RECEPȚIUNE ----- LIV C O S B U C J DISCURS DE PRIMIRE ROSTIT t N ȘEDINȚA SOLEMNĂ LA 50 MAIU 1923 SUB PREȘEDINȚA MAIESTĂȚII SALE REGELUI DE OCTAVIAN GOGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE CU RĂSPUNS DE G. BOGDAN-DUIC C V L T V R A NAȚIONALA BUCUREȘTI 1 9 ² 3 I 1 i i t । । Digitized by Google ACADEMIA ROMÂNA DISCURSURI DE RECEPȚIUNE LIV C O S B U C > DISCURS DE PRIMIRE ROSTIT ÎN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ LA 30 MAIU 1923 SUB PREȘEDINȚA MAIESTĂȚII SALE REGELUI DE OCTAVIAN GOGA MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE CU RĂSPUNS DE G. BOGDAN-DUICĂ CVLTVRA NAȚIONALA BUCUREȘTI 1923 Digitized by L.OOQ1C Digitized by Google MAIESTATEA SA REGELE este întâmpinat cu următoarele cu- vinte rostite în numele Academiei de d-1 Vice-președinte Vasile Pârvan: Sire, Printre multele acte simbolice, la cari Maiestatea Voastră este chemată să participe, în calitate de Părinte al Patriei, fără îndoială ceremonia solemnă a primirii noilor membri ai Aca- demiei este una dintre cele mai caracteristice, pentru înrudirea ei cu marile consacrări religioase: fie ele politice, fie pur spi- rituale. Monarhiile ereditare moderne își au rădăcinile lor în eterna nevoie a umanității de simbole pentru ideea de nemurire a rasei conducătorilor. Un rege este prin însăș definiția sa un nemuritor. Cele mai mici acte ale vieții sale sunt determinate de tradiții milenare și el este epifania ideală a întregului șir de strămoși și de urmași. De sigur, personalitatea sa pur ome- nească, manifestată creator în chip original prin faptele de seamă ale domniei sale dă suveranului adesea și înfățișarea cres- cută de erou eponim al unei întregi epoce; dar, întocmai cum el s’a hrănit în existența sa pământească din spiritul și gloria strămoșilor, așă, la rândul lui, el hrănește marile umbre ale strămoșilor cu ambrozia gloriei sale celei nouă și împlântă tot mai adânc în sufletul nemuritor al națiunii gândul dinastic al regalității. Un rege este însă prin definiție și un istoric. Că el creiază istoria vremii sale, cu planurile îndrăznețe ale minții sale și cu faptele de arme ale brațului său, nu ar fi încă a fi istoric. Dar conștiința din care pornesc acțiunile sale e cea a Trecutului. Suflul care animă entusiasmul său și mângâie ceasurile sale de îndoială, e cel al spiritului și responsabilității istorice. Digitized by V.OOQ Le 4 Maiestatea Voastră, în asemănare cu înțeleptul Vostru pre- decesor, gândește profund istoric și cunoaște amănunțit istoria, ' începând chiar dela acele pietre scrise, grecești și latinești, pe cari Maiestatea Voastră le cetiă fără nici un ajutor străin, atunci când veniâ să cerceteze săpăturile arheologice patronate de această Academie. Prin spiritul și preocupările Voastre, prin faptele istorice și prin caracterul simbolic al vieții Voastre, sunteți, Sire, al nostru. ■ Venirea Maiestății Voastre între noi nu e dar decât o continuă consacrare a acestor înalte legături sufletești, și prezidarea șe- dințelor noastre solemne de cătră Maiestatea Voastră constitue pentru noi cea mai înaltă onoare și satisfacție pe care Ma- iestatea Voastră ne-ar puteâ-o acordă. Cele două idei de perpe- tuitate, cele două idei istoric-naționale fundamentale, ale Pa- triei noastre, idea politic-unitară, monarhic-ereditară, încor- L porată în iubita noastră dinastie, și idea culturală, încorporată în Academie, reapar mereu înfrățite la ocazii ca aceea de azi, ț spre mărirea Trecutului și asigurarea Viitorului. Fiți bine venit, Sire, în mijlocul nostru. Sire, Rog prea plecat pe Maiestatea Voastră să binevoiască a luâ preșidenția efectivă a ședinței solemne de azi. Digitized by Google 5 M. SA REGELE a binevoit a răspunde următoarele: Domnilor Colegi, Cu mare plăcere am venit întotdeauna în mijlocul Domniilor j voastre și cu atât mai mare plăcere vin astăzi, când este vorba ' In județul Bistrița-Năsăud se găsește satul Hordou, de câteva sute de fumuri. Case albe la poala de deal, strânse împrejurul unei bisericuțe cu turnul țuguiat între plopi. Sătenii, toți ro- mâni plugari temători de Dumnezeu, harnici, ațoși, uscățivi, cu ' lumină în ochi și cu sufletul muiat în basme. Sunt din neamul grănițerilor, un fel de răzeși paznici de hotare care și-au se- ' mănat oasele pe toate câmpiile Europei sub pajura Habsburgilor. De pe vremea Măriei Terezia soarta li-s’a ușurat și corvezile i Digitized by Google II iobăgiei au scăzut în jurul lor. Satul Hordou însă e sărăcuț și puțintel. Cam la mijlocul lui este o căsuță cu acoperișul de paie, cu umerii gârbovi, cu gard de nuele împrejurul ogrăzii scunde și cu grădiniță în față. Aci trăiă încă părintele Sebastian Coșbuc și preoteasa Maria acum o jumătate de veac. Ceaslovul ‘nsă și darul preoției se adăposteau de vreo 200 de ani sub ta- lanul de grinzi. Părintele Sebastian ca și înaintașii săi eră preot ie legea veche, chipul cunoscut al istoricului «popă românesc», ișă cum l-am văzut pe prispă aproape cu toții în copilăria noastră, âlcuitor de psaltire, îndrumător al poporului și cel mai pu- ernic stâlp al vieții noastre în Ardeal. Copilul lui e Gheorghe Coșbuc născut la 8 Septemvrie 1866. n mijlocul unui peisaj câmpenesc deci, în aer și în lumină au >rivit pentru întâia oară împrejur ochii poetului. Tabloul acestei lipe cu misterul lui nu l-a mai părăsit niciodată. Zările de farmec pline Strălucesc în luminiș, Zboară mierlele ’n tufiș... Sunt primele rânduri din «balade și idile», sunt cine știe un cou întârziat al clipei când i-a căzut pe frunte cea dintâi rază i leagănul dela Hordou, sunt sinteza operei lui Coșbuc. A fost o copilărie senină la curtea părintească alături de fratele iu, rămas țăran și astăzi în brazda din bătrâni. Atmosferă de niște și împăcare patriarhală. Copilul a învățat mai întâi slo- ;le la dascălul Tănăsucă, ajutorul părintelui, cântăreț de strană, ire-1 purtă pe genunchi. A trecut apoi la școala primară din îcini în comuna Telciu și în curând la Năsăud. Liceul ro- ânesc deacolo, susținut de fondul vechiu al grănițerilor, a fost ;1 mai priincios cuib pe geama poetului adolescent. Lumea împrejur eră o continuare normală a vieții de acasă. înfățișarea istică dela Hordou reînviă pe ulițele strâmte cu case țărănești n micul orășel înfundat după colinele munților Bistriței. Eră :eeaș lume, acelaș port și graiu, un colț de românism ferit de ice infiltrație străină. Câteva sute de elevi, copii dela țară, ve- ți din toate părțile cu mâncare în desagi, aciuiți în gazdă la Digitized by CooqIc 1 12 câte un gospodar din capul satului. Coșbuc ne-o spune undeva «Doisprezece din patrusprezece, câți urmam clasa a 8-a a li- ceului din Năsăud eram băieți de țărani oieri și purtam cădi- și ițari. Vacanțele ni-le petreceam prin păduri și prin munț căci numai la școală eram «domnișori», iar acasă eram țărani O caldă înfrățire populară însemnă acest liceu priveghiat i dascăli crescuți pe vremea absolutismului austriac pe la uni: versitațile germane, cunoscuții buni pedagogi ardeleni, nație> naliști 'militanți,propagatori entuziaști ai descendenței noast: latine și oameni onești în slujba lor. Sub conducerea acestor, la Năsăud stăruia un spirit de îndrăsneală a revendicării: noastre și societate de lectură «Virtus romana rediviva» a ele vilor, constituită la 1870, cu activitatea ei e o oglindă a năzi- ințelor literare de pe atunci. Aici a început Coșbuc să-și urzească cele dintâi versur Dacă ar fi rămas analfabet în «căciulă și ițari» totdeauna, sd fi ales din el un colăcar la nunți, un mare meșter anonim, c. autorul «Mioriței» și suflarea lui de foc s’ar fi topit în fIacă:. pururea primenită a folklorului. Pe băncile liceului însă in pulsul conștient al creațiunii l-a cercetat de grabă și încuraj de profesori înțelegători cari i-au ghicit de cu bună vreme u lentul, la cincisprezece ani elevul dela Năsăud, scutit de studii științifice și mai ales de matematici pentru cari nu aveă ni. o tragere de inimă, — cum ne-o spune dânsul,—fiindcă er isgonită fantezia, publică versuri în «Muza Someșană». I actual profesor universitar din Cluj, distinsul filolog N. Drăgr a avut buna idee să publice într’o broșură o amănunțită : interesantă dare de seamă despre activitatea literară a elevul Coșbuc în liceul dela Năsăud, a cărei societate de lectură I proclamat președintele ei. In cartea acestei societăți, între ar. 1882—84, când a luat bacalaureatul, s’a introdus un num considerabil de versuri de ale lui. Sunt de sigur strofe încep toare, asperități și nelămuriri destule, așă cum sunt însă, in- spirații din balade populare sau reminiscențe din clasicii ger mani, frânturi de înțelepciune primitivă sau accente calde ci imnul luminos al naturei pe care l-a cântat o vieață întreagă ele anunță pe cântărețul de mai târziu. Digitized by Google Smulg câteva rânduri din «Tablou de seară»: Blândă rază Lucitoare, Scânteiază Și-o culoare Purpurie, Se aruncă Pe câmpie Și pe luncă... E poezia lui Coșbuc în scutece, un acord avansat din «Noaptea de vară». Ceeace se resimte însă limpede din îndeletnicirile-i literare de pe atunci e îndrumarea spre genul epic, pecetea de . căpetenie a artei lui. O lungă poveste în versuri «Pepelea din cenușe», voinicul care se bate cu smeul și pleacă la «Sorbul pă- mântului», o apropiere de Prâslea lui Ispirescu, indică jocul de ; gânduri și imagini care se țeseă în jurul tânărului rapsod. Fire : de țăran iubitoare de basm și pitoresc, cu imaginația fecundă și cu ochii înfipți în nemărginire, Coșbuc s’a înfășurat dela în- ceput în tortul argintat al mitului popular care l-a fermecat mai , întâi ca un cântec de leagăn și l-a urmărit mai târziu ca o vastă /problemă de creațiune artistică. Toate l-au ajutat pe acest drum stropit cu pulbere de stele și cu arătările visului fugar. Mai întâi origina lui, vatra dela Hordou. In cenușa ei tremurau , basme de veacuri, spuse de oameni ai câmpului, instincte stră- vechi păstrate în savoarea lor virginală într’o căldare de munți, /panteismul estetic al primitivilor cald și colorat, o tainică moște- nire pitită din lumea lui Homer într’un ascuns ungher traco- romanic. Eră apoi educația particulară a cărturarului ferit de toate aspectele frământărilor moderne, abstracțiunea de esență pură fără sgomot și complicații, prelungirea binefăcătoare a unui basm. Toate aceste, brodându-se pe un temperament de visător deslegat de obezile realității, au dat naștere unei poezii ț impersonale, al cărei fond se pierdeăcu vechimea lui în negura vremii dar eră susținut de mijloace artistice noui și superioare. Coșbuc scăpat de pe băncile liceului, trecând un an și jumă- tate pe la Universitatea din Cluj, care l-a desgustat cu atmosferă Digitized by kaOOQle ’4 ei străină și respingătoare a gentrylor unguri de pe atunci, s. închis în turnul lui vrăjit și pe unde s’a dus a întins pretutindec împărăția satului cu svon câmpenesc și cu freamăt de pădur; La Sibiu, unde s’a ocrotit la ziarul «Tribuna» vreo trei ani; mai bine, talentul lui precoce a început să închege într’un ni- nunchiu fragmentele mitului și o întreagă serie de povești: versuri a văzut lumina tiparului. E o adevărată epopee pop Iară care a făcut școală în Ardeal, plină de imagini și colos' In «Izvor de apă ine, Pe pământul turcului, Blăstăm de mar^ Fata Craiului din Cetini, Fulger, Țilinca, Patru portărei,: Crăiasa Zânelor» autorul lui Pepelea din cenușe țese mai depar beteala de aur. E o năvală de eroi din basme în scrisul lui. nomenclatură sugestivă pe lângă cea consacrată, Trăsnet I trânul, Crai încetinat, Tabără împărat, o invenție specială: conducerea acțiunii, frânturi de graiu dela țară, crâmpeie învățături din bătrâni și peste tot o înrudire organică cu dt cățele producții ale folklorului nostru... Coșbuc s’a gândit, nt- spune el, la un mare epos național în care să se încadreze mr logia românească și care să reoglindească, ca o Iliadă sau Eneic însăș copilăria neamului, perioada de legendă și mister, câ în intimitate cu natura se plămădeă sufletul nostru. Fără ii doială, că pentru resonanța acestui trecut, viziunea lui era c mai indicată, nimeni nu s’a coborît așă de adânc în regiur înflorite ale celuilalt tărâm, nimeni nu veniă așă de departe dânsul. într’un avânt capricios al tinereții înfrigurate, într’o tensiu de nervi și într o năvală de sânge la tâmple, tânărul de do_ zeci de ani, călător în țara basmelor, ducând cu el cine știe. icoană, «frumoasă ca un gând răsleț», ascultând un cântec a se ridică dinlăuntru și eră chemat de patima lui, s’a lăsat pr. în vrejurile norocului visat și s a gândit la... nuntă. Fiorul tr badurului a cutremurat lumea întreagă pe unde sa plimb, mintea lui în «patru margini de pământ». Pe toți prietenii cc; lăriei lui fermecate, pe toți stăpânii imaginației populare > poftit la ospăț. Și s’a întâmplat o minune. S’a pornit să ale. potop «din cât afund o mie de crăimi ascund», s’au urnit glasul ciudatului vrăjitor care a scormonit din meleagurile ■ Qigitized byLiOOQlC I >5 împărați, feți-logofeți porniți din «nouăzeci de țări», crăiese și «ghinărari» și sfetnici, s’a urnit ca într’un val imens de văltoare cosmică firea întreagă... Și s’au pornit bărboșii regi Și sfetnicii ’nvechiți în legi Și patruzeci de zile întregi Au tot nuntit... Feciorul popii din Hordou a făcut o nuntă cum n’a mai fost, balada nunții țărănești: Nunta Zamfirei. Ca în Teogonia lui Hesiod unde se fixează ierarhia zeilor Eladei, în poezia lui Coșbuc, cea mai strălucitoare creațiune epică a noastră, se redă cu o vigoare elementară și cu o diabolică alhimie a versului cea mai veritabilă incarnație a mitului românesc. Admirabilul poem a fost remarcat de Maiorescu și retipărit în «Convorbiri lite- rare», a consacrat gloria literară a poetului. Pa atunci Ardealul se sbăteă sub apăsarea guvernării intole- rante dela Budapesta. Printre anii 80—90 ai veacului trecut, spi- ritul lui Coloman Tisza, inaugurând opera de maghiarizare, au început protestările noastre, dar vieața publică a resimțit lovi- turile date. Atunci ni-s’a picurat otrava educației ungurești cu pustiirea ei, ale cărei consecințe fatale ca proiecțiuni postume se întrevăd și astăzi în unele divagații de ale clasei noastre con- ducătoare. O atmosferă de temniță intelectuală s’a așternut peste provincia năpăstuită, spiritele libere se mișcau greu sub tentaculele ei. Deasupra graniței însă pătrunsese suflul desro- bitor al literaturei proaspăte, care svâcniă în cugetele primitoare și fermentul ei le fructifică. Eminescu, ca un botez de foc, atin- sese sufletul cărturărimii ardelene. Scriitori de seamă își aruncau zilnic peste baionetele neputincioase dela Predeal rețeaua fer- mecată a atâtor opere de artă. Grăbită și sigură se modelă uni- tatea literară, iar Bucureștii devenise în conștiința tuturora ca- pitala culturei noastre integrale. Se va găsi oare cineva care să ridice vălul de pe frământarea unui creier de artist din această perioadă sbuciumată și fecundă, când din Ardealul încătușat ca printr’o surdă prăvălire subterană se porneau valuri de energie spre Regatul fraților liberi și din avântul lor impetuos se des- Digitized by VjOOQle i6 prindeă inform și tulbure, dar măreț și conștient, preludiu! strălucirilor viitoare ? Pentru noi soarele la București răsare, — acesta eră în Ardeal dictonul curent care ne scăpă ca un miraco! de ravagiile Budapestei. Firește, în acest vârtej de patimi Coșbuc mai mult ca oricare altul simțiă chemările de pest. munți spre marele atelier al luminei noastre, de unde ispitei, atâtor speranțe îl copleșiau în fiecare zi. Plin de visuri și dc armonii, sguduit în toate fibrele de cântecul mare al neamului el a lăsat în urmă granița și a plecat la București pentru tot deauna... Deacum o lume nouă împrejmuie vieața lui Gheorghe Coșbuc După firidele cu mușcată dela căsuța din satul lui, dup: sburdalnica veselie copilărească dela Năsăud și după planuri! îndrăsnețe de boem visător la redacția «Tribunei» din Sibr deodată vălmășagul de oraș mare cu sgomot de târg și de cart șiraguri de oameni grăbiți, negoațe, indiferență, o văltoare at. de isbitoare și de necunoscută. Desigur, dacă ar fi avut g de puțină suplețe de târgoveț, câteva dispoziții de transacții c împrejurările, lucrul ar fi mers lesne... Dar el veniă ca un ti rezumativ al unei rase, n’avea concesii de făcut. El proclana atotputernicia satului, de care gândurile nu i-s’au deslipit nic odată. Coșbuc eră un inadaptabil. Dârz, îndărătnic, concenr. în protestarea lui reținută mândria grănițerilor purtați pr. atâtea lupte. In clipele cele dintâi a privit cu timiditate în jur lui, cu oarecare nepăsare apoi și cu o linie de amărăciune urmă... In alergarea nepotolită a Capitalei, cine să-1 fi ocn pe pribeagul vânturător de rime, frate de cruce cu «Pepe! din cenușe», dar atât de dezarmat în fața vieții ? O sinceră : cunoaștere a talentului la început, o strângere de mână, lumea e atât de grăbită cu tinerii poeți! — și în curând o sluj" la Minister, ajutor de inginer, dacă nu mă înșel, o răsbun. postumă a matematicilor... Dar și configurația literară a anilor nouăzeci eră puțin pri. nică concepției lui Coșbuc. Geniul lui Eminescu își proiectă : toată întinderea lumina orbitoare. Poezia lui, asemeni ur samum cutropitor, pârjolise toată vegetația literară dimpre și deasupra altarelor căzute în ruine străluciă aureola care i Digitized by c^ooQle *7 cunună fruntea bolnavă a maestrului. O tristețe vagă stăruiă peste tot, strofele lui Eminescu își furișau în inimi plângerea lor în surdină, floarea albastră își scutură petalele ofilite și o morbideță ostenită se răspândeă în zare. Literatura întreagă primise un aspect de doliu, decepționismul devenise o manieră artistică la modă și un aer de spital te prindeă din vitrinele librăriilor, pline de «File rupte» și de «Foi veștede»... In des- curajarea generală care năvălise intelectualitatea românească, ca o extenuare subită, poate, după sforțarea pripită a trecerii noastre dela stările patriarhale la civilizația occidentului, se afișau și multe dureri închipuite, teorii de import de peste Prut, alături cu atâtea doctrine de circumstanță din fierberea fără răgaz a Parisului. Toate acestea au contribuit și mai mult la izolarea lui Coșbuc. Din strigătul pestriț al bulevardelor el se cereă în svon de mi- riști și pădure, iar împotriva tânguirii unanime care năpădise literatura curentă, se ridicau instinctele de sănătate vânjoasă moștenite din munții Bistriței. Zi cu zi se măriă distanța între el și mediu, devenise un soliloc, un singuratec cu ochii rătăciți în larg. Când l-am zărit întâia oară, — sunt vreo douăzeci de ani deatunci, — strecurându-se pe Calea Griviței cu trupul lui uscățiv, adus puțin de spate, cu privirile pierdute sub pălăria * cu borduri largi, am simțit că nu vede nimic din apropiere, ; n’aude nimic, că înaintează ca un iluminat cu fanatism spre o - țintă care e undeva departe, foarte departe... Așă mi-1 în- chipui, că a fost dela început. Copilăria, amintirile, barba de ■' apostol a părintelui Sebastian, glumele dela Năsăud, mama de pe prispă, basmele cu Pipăruș ș; Pricolici, toate au venit cu el, toate le duceă ca o nemărturisită povară pe umerii îndoiți prea de vreme. El le alintă în fiecare ceas, le orânduiă, le ne- teziă cu patimă și cu delicatețe, se înfășură în dantelele lor ușoare, le stropiă cu plâns și cu flori de busuioc, iar într’o zi ț le a adunat una lângă alta, scumpeturi într’o ladă de zestre țărănească, minunată cu crestături și arabescuri înflorite și c le-a zis: Balade și Idile. < Volumul lui Coșbuc, ca un proaspăt vânt de primăvară pă- truns brusc în liniștea obosită a unui iatac, a sguduit puternic Digitized by ^OOQlC I i8 nervii discordați dimprejur, a înviorat atmosfera, a deschis un orizont nou și a avut marele merit de a reintroduce principiul : sănătății în literatura noastră. Autorul baladelor și idilelor a descins din lumea basmelor, dar a făcut popas în satul lui. Ne-a dat o luminoasă monografie poetică a satului românesc. Firește, , el nu veniă cu concepția de intelectual chinuit a lui Eminescu, , cu un sistem filosofic sau cu o doctrină socială menite să-l facă ₍ analistul crud de fiecare clipă, nu eră nici fericitul excursionist , coborît din balconul caselor boierești în mijlocul unei lunci, pentru care distanța topește conturele, pipermcindu-le vieața intrinsecă și rezumând totul în nota decorativă, ca veselul Alexandri. Dacă poate fi vorba de vreo influență străină, atunci clasicismul greco-roman și neo-clasicismul german i-au îm- prumutat din mijloacele lor, ca să-și realizeze cu mai multă ‘ înlesnire opera intuiției lui sigure și pricepute. Dar aceste înru- ! diri sunt și manifestările organice ale genului epic, care e partea . de căpetenie a creațiunii lui. Coșbuc eră înregistratorul obiectiv al satului, un miraculos seismograf al vieții dela țară în aspectele ei senine, idilice, cela mai potrivite cu temperamentul lui și j dealtfel cele mai apropiate de caracterul fundamental al po- porului nostru. Din primul lui volum ca și din celelalte — Fire de tort, din Ziarul unui Pierdevară și Cântece de Vitejie, menținute toate în aceeaș înlănțuire programatică, ca dintr’o ! subtilă monografie s’ar puteă reconstrui psihologia unui sat în j toate ipostazele ei. Zugrăvind acest microcosm, pars pro foto, ‘ poetul ne dă însuș tabloul sintetic al neamului. Cântarea lui se desfășură în imnul vast al naturei. Pe seama lui Coșbuc însă natura are o specială semnificare. Ea nu e cadrul pentru un sentiment subiectiv, decorul care se atașează propriei frământări a autorului. Ea trăește pentru sine, imens laboratoriu de supremă orânduire, în care omul e un element subordonat slujind o țintă a ei, asemeni unei stânci, ¹ unui copac, sau unui fulger care despică văzduhul. Nimic din egocentrismul maladiv al liricei moderne care în tremurul unei ! frunze nu vede decât radiațiunea unei dureri dinăuntru. Poezia . lui Coșbuc e o harfă eoliană pe care natura cântă în dragă voie. ! E concepția omului dela țară, în intimitate străveche cu cerul Digitized by Google >9 și pământul, deaceea pulsațiile vii, multitudinea de senzații, panteismul estetic care se revarsă din aceste pagini pline de i mișcare. Fiecare anotimp își desface bogățiile prodigioase ce se risipesc sub ochii noștri stropite cu pulbere de aur. E o în- s crucișare de forțe ascunse, un uriaș erotism al firii, o măreață învălmășeală de energii active, printre cari omul apare ca un : atom ce se pierde în infinit. Priveam fără de țintă ’n sus într’o sălbatecă splendoare, ⁽ Vedeam Ceahlăul la Apus, Departe ’n zări albastre dus, Un uriaș cu fruntea ’n soare De pază țării noastre pus... Și ca o taină călătoare Un nor cu muntele vecin ■ Plutea ’ntr’acest imens senin f Și n’aveâ aripi să mai zboare. Și tot văzduhul eră plin De cântece ciripitoare. Privirile de farmec bete Mi le-am întors către pământ Și spicele jucau în vânt Ca’n horă dup’ un vesel cânt. Copilele cu blonde plete Când saltă largul lor veșmânt. Poetul privii «fără țintă», zice el, dar ținta eră priveliștea însăș, o strălucită apoteoză. Astfel pe o claviatură largă cântecul naturii se împletește ră- sunător. Peisaje, icoane răslețe, detalii intime se înșiră într’un ₜ caleidoscop pitoresc și delicat. Apropierea dintre om și natură . îi face să se confunde, minunile ei se personifică și iau înfățișări de ființe rustice, calde, pline, rumene, comunicative. Seara e o fată dela țară, soarele flăcău, vântul holtei șiret, vara femeie , robustă, Prahova fecioară năvalnică. Toate-și vorbesc, se agită, . se hârjonesc. Iși spun păsul, își strigă durerea lor. Din când în când fășii de întuneric cad pe câmpul plin de soare, orizontul se întunecă, negurile se întretaie brusc, furtunile se încaieră și grindina aspră lovește pământul din care țâșnesc mugete în- Digitized by Google 20 fricoșate... Orchestra unui vifor în codru, sbuciumul uriaș al adâncurilor, stâncile cari se despică, apar cu o putere elemen- tară zugrăvite plastic și lapidar ca în Cartea Facerii, toate supuse unei veșnice și chibzuite rotiri în care aștrii, plângeri, sori, stele, I purced după o tainică poruncă de sus, căci... | — La Dumnezeu Sunt toate câte sunt să fie Și — tu laudă mereu Suflete, pe Domnul... In această horă nesfârșită a naturii se înșiruie și oameni cu ' ochii limpezi, glumeți, cuviincioși, iubitori de snoave, cucer- i nici, răbdurii, știutori de dreptul lor și turbați ca marea în- j viforată când nedreptatea le-a umplut păharul. Sunt țăranii • noștri pe care Coșbuc, solul lor, ni-i arată într’o lungă și variată ‘ apologie. Ei vin dela muncă seara hăulind, când carele scârțâie și fumul iese alene din cămin, ei iubesc, ei cântă, ei se sbat, ei , se duc la răsboiu și mor făcând trei cruci, iar peste oasele lor ' crește iarba verde ca o binecuvântare de sus. E oglinda senină , a sufletului dela țară în aceste strofe vioaie, pe care criticii le vor drămui, vor descifră din ele o erotică populară cu toată gama ei de simțire, vor cântări măestria alcătuirilor epice dela povestirile sprintene țărănești până la evocările arhaice ale tre- • cutului istoric, toate în cea mai românească limbă și cu o par- ' ticulară prozodie, cu o structură de vers când turnată în bronz, • când gravă ca un dangăt de clopot în ceasul morții, când ușoară și fină ca un picurat de fluer păstoresc în pacea adormită a unei. păduri. Credincios și neînduplecat cântăreț al satului, el îm- j bracă în haina, în obicieurile și în graiul lui, scene smulse din negura veacurilor, file de cronici și pagini de istorie, pretu-1 tindeni cu o rară intuiție de artist făcând să vorbească sufletul nostru, fie că încalecă Stefăniță Vodă, fie că dela Muselina Selo rănitul trimite carte acasă la ai săi. Mai mult: chiar și eroii din basme se îmbracă țărănește, înțelepciunea lor e a poporului, până și ritualul mortuar păstrează formele consacrate din vechime. Digitized by kjOOQlC 21 Fulger moare, e plâns și îngropat țărănește: Pe piept colac de grâu de-un an Și’n loc de galben buzdugan, Făclii de ceară ți-au făcut In dreapta cea fără temut Și’n mâna care poartă scurt Ți-au pus un ban. Cu făclioara pe-unde treci Dai zare negrelor poteci In noaptea largului pustiu, Iar banu-i vamă peste râu, Merinde ai colac de grâu. Pe-un drum de veci. Nu e nici o mirare, că urmărind astfel un popor în toate cărările lui el i-a deslegat taine adânci și a prins pe alocuri adevăruri mari din însăș ființa lui dându-ne poezii rezumative cum e Doina, o cântare a cântărilor noastre de totdeauna. Vieața în acest timp, ca o perfidă ursitoare din baladele lui i-a luat pe rând măcinișul energiilor zilnice; Coșbuc s’a risipit înainte. Munca lui literară tumultoasă la început a urmat într’o continuitate neîntreruptă A tradus Aeneida, l-a atras fluviul larg al lui Homer cu splendorile lui întinse. A scris «Povestea unei Coroane de oțel» și «Răsboiul nostru pentru Neatârnare», tâlcuit pe înțelesul tuturor. Spirit militant, a început să-și pro- page credințele la reviste pe cari le-a redactat alături cu alții. Literatura pe atunci apăreă ca un apostolat. Scriitorul credeă în misiunea lui de reprezentant ales el unui neam, el se iviă pe arena de luptă de câte ori o mare problemă preocupă mul- țimea. Pleiada Caragiale, Delavrancea, Vlahuță, dispărută prea de vreme dintre noi, într’o nobilă solidaritate răscoliă valuri agitate în opinia publică, păstrând însă pe seama scrisului un respect religios, menținând totdeauna scrupulele onestității ar- tistice și prestigiul de atelier. Coșbuc se frământă alături de ei. Mi-a fost dat adese să-1 văd în casa lui Vlahuță, unde în 'vecinătatea pânzelor lui Grigorescu se rosteau judecăți și se înfiripau planuri, se încrucișau gânduri, se comentau teorii, fie că le rostiă amfitrionul cu fraza lui sacadată de meșter soco- Digitized by Google 22 titor, fie că într’o împletitură de fulgere Caragiale își asvârliă în fața noastră verva orbitoare. Coșbuc cu buzele strânse în- dărătnic, în ochi cu o strălucire pătimașe care-i lumina fruntea largă de filosof antic, vorbiă rar și apăsat. Ne aduceă snoave din călătoriile lui dela țară, din nenumăratele rătăciri cu trenul cu care plecă fără țintă, disecă încet o chestiune de filologie. Curând însă se cufundă în tăcere, toată figura i se muiă în me- lancolie și cădeă pe gânduri. Abiă după miezul nopții se scutură de apatia lui obișnuită, cuvântul îi eră mai pripit, colțul gura ' îi tresăriă de un tic nervos și o fosforescență stranie i se iviă i în pupilele aprinse. Nu, atunci nu mai eră modestul referendar । dela Minister, cu timiditatea stângace a săteanului descon- centrat. O deplină conștiință a propriei valori îi ridică fruntea și vorba lui se desfăceă în fraze scurte, repezi, sentențioase. Ne vorbiă de cei mulți, de cei din umbra satelor, de obida lor, de politician! venali, de subprefecți nebuni, de suprema drep- tate care se așteaptă acolo jos și de grozava judecată din urmă. Mi-se păreă atunci, că din noaptea asuprirei noastre seculare, țâșnesc accentele lui de revoltă, ca niște pumnale ascuțite cari se înfig în coaste. Atunci ne mijiă pe dinaintea ochilor caierul de foc din care se smulgeau firele de tort și doina lui, doina noastră, ne înfioră în creștet: ! Când știi haiduci în codru Te prinzi cu ei fârtat, Le-arăți poteci ascunse Pe stânci le așterni tu pat. Când pun picioru ’n scară Ții roibul lor de frâu, Grăbit când prind ei pușca | Scoți plumbii dela brâu: | Iar când ochesc cu hohot Tu râzi, căci plumbii moi S’au dus deadrept în pieptul [ Spurcatului ciocoi. Coșbuc n’a rămas până la sfârșitul vieții sale numai un poet al idilelor dela țară. Literatura întreagă dealtfel și-a dat tributul ei pentru în- ( făptuirea revendicărilor populare. E un interesant fenomen, i I ( Digitized by ^ooQle 23 cum într’o vreme când concepția politică diriguitoare din Ro- mânia modernă, părăsind principiile democrației ideologilor dela 1848, și-a strămutat punctul de gravitațiune la oraș, având ca ultim scop crearea repede prin orice mijloace a unei bur- ghezii românești, într’o vreme când în mecanismul vieții de stat massele nu-și aveau greutatea lor, scriitorii și artiștii noștri nu s’au despărțit de țăran și l-au urmat în toate nenoro- cirile lui. In deceniile din urmă ale istoriei noastre contempo- rane, literatura și arta s’au refugiat la țară și aproape singurul lor subiect a fost acest om al pământului. Este, desigur, o înaltă justificare pe seama lor, faptul că mai târziu conștiința obștească le-a verificat unanim intuiția și că în bătaia tunurilor, în zile de cumplită răstriște, realitatea s’a desprins așă cum au văzut-o acei care mânuind un penel, o daltă, ori un condei, au crezut în torentul energiilor populare. Este nu numai o con- firmare a caracterului profetic pe care l-a avut totdeauna o operă de artă, este târzia revenire și o recunoaștere a legitimi- tății artiștilor în afirmarea marilor adevăruri ale neamului. Coșbuc, poate, în mai mare măsură decât oricare altul, a slujit această idee. Pentru dânsul desrobirea satelor eră mai mult decât o problemă de ordin literar, eră o convingere fa- natică de luptător. In măsură ce se depărtă de vieața patriar- hală el orășeanul deplasat simțiă și umbrele cari fâlfâiau de- parte. Deodată cu perspectiva distanței a început să înregistreze realitatea. Ca alungate de un duh rău se dădeau la o parte viziunile fermecate, fugiau ielele și glumele, ca să-i apară înainte chipul stors de vlagă al muncitorului trudit, rezemat pe coarnele unui plug, care ară pentru alții: Și galben, române, ți-e steagul Iar galbenul spune de voi. De cei dela pluguri, țăranii, Voi galbeni de foame sărmanii, De boală purtate cu anii... Și toată nădejdea-i la voi. Cum să nu se fi cutremurat de groaznică arătare, el apolo- Digitized by Google getul vrăjilor idilice, smuls din feeria unui vis frumos și asvârlit în fața tabloului brutal de mizerie și neomenie? întrebări de conștiință l-au năvălit, protestarea i-a sguduit toate fibrele, a fixat răspunderi, a pipăit rănile, a scormonit răul cu întreagă otrava lui și atunci din demnitatea lui sbiciuită, ■ din dragostea lui înfrigurată pentru cei cari l-au trimis în lume, ca un țipăt desnădăjduit, ca o trâmbiță de alarmă, ca un pro- ■ gram de luptă, s’a închegat cântecul furtunos: Voi ce-aveți îngropat aici? I Voi grâu? Dar noi strămoși și tați, Noi mame și surori și frații ■ înlături venetici! Pământul nostru-i scump și sfânt Căci el ni-i leagăn și mormânt, Cu sânge cald l’am apărat Și câte ape l’au udat Sunt numai lacrămi ce-am vărsat: Noi vrem pământ! Spre gloria poetului și spre binele tuturor trâmbița s’a auzit . și o largă transformare a intervenit în structura țării. Pentru Coșbuc satisfacția a venit prea târziu, el a concretizat însă cel dintâi într’o superioară formă artistică nevoia acestei transformări. In vuetul orașului în care s’a zămislit euritmia versurilor sonore el mai purtă cu sine un fir ascuns, o neîntreruptă chemare pa- sionată, puternică. Eră dragostea de ai lui, rămași acasă, acolo în > înfundătura dela Hordou, dorul de Năsăudul copilăriei cu grăni- țerii și cu plopii, erau amintirile ce se deslipiau din neguri și-i bă- | teau la geam în nopți de insomnie. Ce crize, ce sbuciumări, se vor i fi deslănțuit în acest suflet sensitiv purtat în pribegie, ce valuri j de îndoieli îl vor fi străbătut în saltul vertiginos care l-a dus dela ' dascălul Tănăsucă până la filozofia sanscrită și la terzinele lui Dante ? De câte ori nu va fi privit înapoi, de câte ori nu l-a oprit • în drum pâlpâierea sângelui din vine, de câte ori nu l-au durut i poverile misterioase ale moștenirii din strămoși ? In astfel de clipe optimismul lui țărănesc cădeă înfrânt: Mai trăești și-ți merge bine Vechi străjer, nu m’ai uitat? Digitized by LaOOQle E de mult de când n’am stat Ulmule, sub tine. Tot aici? Amar e gândul Veșnic nemișcat să stai: Vezi de-atunci eu alergai Lumile dearândul! Ce te miri? Eu vin fârtate Trist așă și liniștit — Sunt bătrân! M’au obosit Căile-alergate. Tu cântai și’n depărtare Eu priveam râzând pe lunci, Cum m’am cumințit de-atunci Râd așă de-arare!.. Cu cât se strângeă mai tare cercul orașului împrejurul lui cu atât mai des îl cercetau vedeniile de demult ca o blândă mustrare uneori, ca o adiere caldă și binefăcătoare câteodată: In vaduri ape repezi curg Și vuet dau în vale. Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apii se ’mpletesc Cărări ce duc la moară, Acolo, mamă, te zăresc Pe tine ’ntr’o căscioară. Coșbuc se gândiă acasă cu stăruință, cu patimă. Nu numai că nu eră desrădăcinatul care și-ar fi ucis trecutul, dar își scurgeă vieața de fiecare clipă din acest trecut, eră o fire con- servatoare ale cărei rădăcini erau mai puternice decât copacul însuș. El era Ardeleanul nedesfăcut de glia lui, — de sigur nu în sensul barbar și inoprtun al unui regionalism miop scos la suprafață uneori în zilele noastre de către drumeți întârziați ai școlilor ungurești, pe care sunt convins că s’ar însărcinâ bu- curos să-i scuture și să-i treacă prin botezul unității de suflet așă cum a cântat-o el, dar ardelean prin strânsa legătură cu toată comoara de simțire a acestui minunat colț de pământ. In interiorul lui dela București, alături de o soție devotată și de un copil adorabil pe care-1 iubiă cu o dragoste fanatică de Digitized by Google 26 părinte, eră o atmosferă de simplicitate și cuviință severă ca ic vrednicele familii ale vechilor dascăli ardeleni, podoaba inte- lectualității noastre de ieri. Ardealul l-a tulburat încontinuu ev toate problemele lui culturale și politice. Le urmăriă cu pri-, cepere și devotament. La procesul Memorandului din Clu studenții de la București au venit cu poezia lui «In opressartr răspândită pe foi volante miilor de asistenți, un patetic strigăt al iredentei: Dumnezeu ni-e într’ajutor, Dacă și el e de-al lor, Nu-1 mai vrem ocrotitor Ne ’nfrățim cu iadul. Granița, Coșbuc n’o mai puteă trece înapoi, nu se prezentase la serviciul militar și contă ca dezertor din armata austriacă Se duceă însă în fiecare vară la Predeal și când îl vedeam k București toamna ne spuneă cu un zâmbet obosit că a fost până la stâlpul de frontieră și că l-a alungat deacolo un jandarc cu pene de cocoș. Ce furtuni mute vor fi bătut atunci în adân- curile din care au țâșnit accentele sumbre de baladă ? Abis prin anii 1910 o amnestie colectivă i-a deschis poarta. Cu ce dintâi tren s’a dus la Năsăud și apoi înfrigurat a luat centrele noastre dearândul. Mi-aduc aminte la Sibiu, când a călcat întâi după douăzeci și câțiva de ani, palid, bolnav, neurastenic copleșit de amintirile tinereții, voluptatea revederii îl dureă. Se nemerise tocmai o serbare culturală, lume dimprejur eră adu-: nată într’o sală de conferință. Mi-a cerut să-1 duc acolo, făn să suflăm un cuvânt. L-am dus. S’a retras într’un colț de balcor și s’a pitit să nu-1 vadă nimeni. Priviă cu un tremur de pleoape, în toate părțile, la țăranii din Rășinari, la costumele dela Săliște ; la ceata de preoți, brâne albastre, brâne roșii... O mișcare s’a pro- ■ dus subit în sală, cineva l-a recunoscut, lumea întreagă s’a ridicat în picioare să-1 vadă, să-1 aclame. Deodată un glas de popă tă- ■ răgănat a început cântecul și într’o clipă femei, bărbați, copii s’au asociat și a cântat toată lumea și cântă și el plângând: Pe umeri pletele-i curg râu, Mlădie ca un spic de grâu I Atâta mi-e de dragă... i Digitized by Google 27 In inima lui Coșbuc a svâcnit cu putere idealul împlinirii hotarelor. In poezia lui Spadă și Corăbii, dedicată A. S. Prin- cipelui Carol, pe vremea când mic copil îl vedeă jucându-se în parcul Castelului Peleș, el întrevede sfârșitul luminos de epopee. Cu glas de proroc, despică taina vremilor: Și eu și-acei ce pe a vieții cale De patru ori făcurăm drum mai lung Decât al tău, mai pot speră să ’ajung Să văd pe culmi izbânda vieții tale? Tu crești acum voinic și Dumnezeu De nu-i mâhnit pe noi ca să ne bată Cu ce-a știut mai aspru el vreodată, Să bat* un neam, vai neam român al meu. De ce chiar tu să ai o judecată Ași de grea ? — de nu-i mâhnit pe noi Cu bine-ți va spori ’ndelung și anii Cu braț voinic îți vei opri dușmanii Și’n lupte vei conduce-ostași eroi. Visăm și noi, visăm de mult voinicul Ursit să scape-o fată de ’mpărat, Cum făt frumos ursit a fost s’o scape El iar o să ridice-un neam furat De-ai săi dușmani și-aproape aruncat Subt bulgării ’nmormântătoarei sape. Veni-va el și peste munți și ape Sumeț, va stăpâni în vest și’n ost In inimă-mi o știu, o știu eu bine! Și va veni, și-un timp dorit, Când cele ’nguste-și vor mări cuprinsul, Când cele ce au fost joc vor fi ’ntradinsul Și nu ne va ’ngrădi ’n puteri învinsul Șirag de munți. Tu Rege prea mărit, Al vremilor de atunci, Tu mândre nume, Voi fi’n mormânt cu suflet tresărit, Știind că’n lupte porți cumplite săbii Și drum, măreț tu dai schimbatei sorți Că’n larg pe Pontul Euxin Tu porți Unite’n stol puternice corăbii. Minunea visului s’a împlinit, Coșbuc însă și-a profețit și Digitized by Google 28 prăbușirea lui, el n’a mai fost să cânte isbânda: balada cea din urmă. Viforul năprasnic l-a frânt lângă groapa copilului lui, în zilele de umilință când Bucureștii gemeau sub călcâiul invaziei dușmane și când poetul rătăciâ ca un spectru din Infernul lui ț Dante cu ai cărui fiori și-a încins ani îndelungați tâmplele ; cărunte. [ Ce a fost Coșbuc în evoluția noastră literară ? Să ni-o spuie el: Sunt suflet în sufletul neamului meu Și-i cânt bucuria și-amarul. Noi stăm smeriți în fața geniului creator al neamului care' și-a răscumpărat cu jertfe actul de justiție de care s’a îm-' părtășit, și acum când stăruie înaintea noastră umbra lu: Gheorghe Coșbuc îi închinăm și ei cuvintele scrise pe mor- mântul marelui florentin în. Biserica Santa Croce: i Onorate raltissimo poeta! Digitized by Google RĂSPUNSUL D-LUI G. BOGDAN-DUICĂ Domnule Coleg, Dacă Academia Română nu ar fi singurul colț de pământ românesc, în care egala îndreptățire este într’adevăr realizată în mod ideal, anume: lăsând, firește numai faptei literare, li- bertatea cea mai nemărginită, mi-aș îngădui să Te întreb pentru ce ai întârziat prilejul de a Te ascultă vorbind despre Gheorghe Coșbuc așă de frumos, precum ai vorbit acum înaintea colegilor care Te așteptam calzi și respectuoși ? Dar nu mai întreb; întâiu, din motivul arătat; și apoi, dintr’al doilea motiv: gloria Iui Coșbuc nu a așteptat acest discurs, precum nici gloria D-tale nu l-a așteptat pe al meu. Și Dumneata ai con- firmat numai un adevăr vechiu; și eu confirm alt adevăr, mai nou, dar tot atât de sigur. Totuș, formalitățile noastre sunt academice; și trebuie să fie serioase; și deaceea Te rog să-mi dai voie să Te discut și eu pe D-Ta, cam în acelaș chip în care D-Ta ai discutat geniul lui G. Coșbuc. Sire, Domnilor Colegi, Dați-mi voie să rectific întâiu credința că O. Goga ar fi răși- nărean curat. El este și de aiurea. Bunicul său, țăran care-i semănă bine la față, trăiă încă în Crăciunelul de sus, de pe Târnava-mică, un sat mic, curat românesc. Acolo poșta ajunge prin Cetatea-de-Baltă, despre ale cărei furci dela anul 1848 copilul poet a ascultat, în Crăciunel, povestiri groaznice. Digitized by 3° Copilul țăranului târnăvean, tatăl poetului, a învățat carte la liceul din Blaj, cu al cărui bacalaureat a trecut la teologie; apoi s’a făcut preot la Rășinari, unde s’a căsătorit cu fiica preo- tului I. Bratu, născătoarea poetului (1881, i Aprilie, stil nou). Tatăl poetului eră un suflet gingaș; povestitor vioi, cu cu- vântul colorat; bucuros de oaspeți vorbăreți ca și el; senin; privind gânditor vieața, căreia însă nu-i cereă daruri pozitive. Mama, care trăește încă, este o femeie cu cultură germană serioasă; în tinerețe a avut curajul să încerce a ține conferințe; a publicat și versuri, în Familia și în alte reviste, cam pe la anul 1880. Acum vieața fiului său bătrâna o urmărește dir. liniștea unei case vechi, din «ulița popilor» din Rășinari. La Crăciunel părintele Goga aveă o mo și oară. Aici, vara, veniă adeseori poetul, ca să simtă — fără să o caute — poezia câmpenească. Pe acolo zilele erau încă pline de plângerile foștilor iobagi liberi deabiă de vreo 35—40 de ani; de truda clăcașilor; și firește luminate și de mulțumiri plugărești. Pe acolo serile bunilor oameni de pe Târnavă erau moi, calde, parfumate de busuioc și tămâiță; și pline de basme, de super- stiții. Deacolo curg în operă notele sensibilității fragile, tulburate chiar și de cele mai ușoare ciocniri cu realitățile. Decât șesul molcom, altfel te crește, însă, muntele. La Ră- șinari este munte; muntele-i aspru; el dă nervilor soliditate; iar aceasta îi dă omului îndrăsneală. Indrăsneala este chiar proprie tuturor rășinărenilor. Comuna este foarte veche. Dacă comuna nu eră bine alcătuită pe la anul 1223, cum pretind istoricii sași, la 1383 eră, deoarece atunci,; în Ianuarie, ea încheiă cu Sașii o tocmeală de traiu pacinic. i Dacă ei făceau pace la 1383, înainte făcuseră, de sigur, răsboiu;' deci fuseseră energici și răsboinici rășinărenii¹). i Rășinărenii au luptat pentru vieață; apoi pentru drept; abia j *) La 1382-83 eră vorba de Walachi circumsedentes și ale lor fur ta, incendia, spolia morticinia, și o pace in perpetum, Valachi cu care se tractase erau: Fladmir, Schuka, ¹ Petrii Schereban, magnus Neg, Schereb, Rodbansch, Thomas, Oldamar S traco, niger Bansch\ apoi: Kende Knez, Lud, dwes Neg, niger Radul, Dauid, Stanbescht, Drewgytck. । Dragner Bobusch. — Urkundenbuch zur Geschichie der Deutschen in Siebenburgen, voi. II, p. 566. Digitized by Google 3» târziu pentru credință și cultură. Cultura pătrundeă fără în- doială și dela orașul săsesc, a cărui proprietate eră satul, și în care rășinărenii aveau de împlinit obligațiuni, peste cari ochii lor ageri zăriau și părți de cultură nouă. Cultura aceasta abiă atingeă însă vechiul tip românesc al vieții patriarhale: cu rusti- citatea-! religioasă, cu stânele și cu oile cele multe care pășteau în vreo douăzeci și cinci de munți, cu juzii lor serioși, sumbri 'ca și pădurile munților. Deaici s’au abătut și în poezia lui O. Goga: oile și răbojul lor, juzii lăcrămători la împăratul și poezia pădurii clocotitoare. In aceste ecouri răsună caracterul yechei regiuni oierești și luptele sale. Ca sat de margine, Rășinarul s’a mai ținut și în contact ne- ntrerupt cu Țara românească. Țăranii, fruntașii, popii, rugați, rimiși de Sași, plecau adeseori în Țară, să aducă limbă despre :e mai vrea și mai face Vodă sau Turcul. Pe lângă astfel de imbă, ei aduceau însă și alte bunătăți: aduceau legăturile cu Țara», care, pe rând, ne trimiteă astfel frânturi din vieața sa întăritoare. Lupta a fost grea și de puțin folos. Dar îndată ce ocupațiunea ustriacă a înlesnit vieața țărănească, lupta a reînceput. La 1717, 736, 1753, 1777, 1784, 1786 s’au dat lupte și hotărîri, chiar "i dela împărăție, cari arată că și rășinărenii cei mai din urmă rau tot neobosiți. Faptul că mai apoi episcopul ortodox s’a Așezat în sat, i-a dat Rășinarului mare lustru. Dinainte, dar mai les de-atunci, satul a luat parte și la luptele religioase, în cari reoții intrară cu autoritate. ’ Despre țăranii din Crăciunel și despre țăranii și popii din rășinar Goga ne vorbește în Voi veniți cu mine, și, certându-se 1 versuri cu Duiliu Zamfir eseu, în Strămoșii¹): J Mi se plâng ciobanii de călcări de lege Și-mi suspină ’n noapte rugă de ciasloave. Sau: Sunteți fără număr, popi cu bărbi cărunte, Cu lumina scrisă ’n frunțile senine, Cercetași de codri și păstori de munte, Ceată nesfârșită, voi veniți cu mine. ' *) Din umbra zidurilor, 1913, p. 74, 78. Digitized by o 05? 1c 32 I Dintre popii aceștia, din timpurile mai apropiate, din dinastia de popi a Rășinarului, cunoaștem pe preavrednicul protopop Sava din veacul XVIII, ale cărui cărți, scrise de el, se află L Academie; și pe S. Popovici-Barcianu, autorul unei gramatice românești-nemțești, de pe care, în copilăria mea, în clasa: treia și a patra primară, și eu am învățat întâiele elemente i limbă germană, la școalele «normale» din Brașov. Drept est; că se învăță greu de pe gramatica aceea! Dacă bunicul dep mamă și tată nu au fost ca aceia, ei au dus totuș înainte tradiț unei familii bine adaptate scopurilor vieții naționale a sătuli Așă se lămurește cum în opera lui Goga respiră și șesul ard: leneșe, și muntele ardelenesc, și toată vieața lui plugărească,c rească, popească; respiră așă încât începutul cărților lui c versuri a fost și este tipic, caracteristic, regionalist. ' O odraslă atât de bine întemeiată în calitățile nației sa ardelenești nu se puteă frânge înșcoaleleUngurilor, la care: dus la vârstă de nouă ani — în liceul din Sibiiu —unde, c repede reacțiune, se concretizară întâiele versuri cari pre măriau opinca. Un prieten al familiei simți din ele talentul; îi dărui un Eminescu în ediția lui T. Maiorescu. Pe la vârsta de cincisprezece ani poetul scriă și publica . Familia, în Tribuna și în alte gazete ardelenești. ' Pe atunci Ardealul eră scuturat de frigurile memorandul, înaintat la Viena acelui împărat nesimțitor, care se ’ntoan somnoros pe cealaltă ureche. Sibiiul clocotiă. Rarele întruni populare din Hermannsgarten erau mânioase, hotărîte. Air.i nințările cu revoluția sclipiau din ochi și se fărâmau în pumr strânși. Eu le-am văzut 1 La acele adunări poetul a luat pan adus chiar de tatăl său. Versurile lui răspundeau revoluțion. la acele chemări desperate ale nației, despre care, odată, du: marele proces, Dr. Jancsd Benedek, care asistă pe estrac. lângă mine, îmi șopti la o adunare: «Acum văd ce primejdie sunteți!» Printr’o împletire de simple și totuș bizare întâmplări, pent primirea simțirilor noastre scăpărate de epoca aceea, O. Goga: formase o receptivitate alimentată chiar și de autori ungureș: Poetul Petofi fusese și pentru el un apostol al libertății; MB Digitized by Google 33 • szâth, pictor mare al vieții dela țară, îi zugrăvise și lui țăranii; iar posomoritul Madâch îi dase predilecția sa pentru tenebrele vieții. * Conflictul dintre-sufletul românesc și cel unguresc se des- ' fășură energic, din liceu încă. Rezultatul a fost că poetul a pă- răsit liceul unguresc și a trecut la cel românesc din Brașov, ¹ adică la liceul cu spiritul cel mai liberal și cel mai dacoromâ- - nesc de pe atunci. Când colegul nostru s’a ivit, apoi, chiar în centrul acelui ■■ ungurism, contra căruia acum eră așă de închinat să lupte, la Budapesta, el a dus în mijlocul tinerimii universitare propria sa >. frământare, care nu s’a revărsat numai în articole trimise zia- ; rului «Tribuna», ci și în versuri. Dar acolo, la Budapesta, se mai lămuri și altcevă. Din întâiul volum al poetului, dar mai ales din volumul al doilea, contrastul ; dintre oraș și sat apare la el ca fond grav al unui conflict sen- timental foarte tulburător. Orașul nenumit al tulburărilor cân- c tate de el a fost Budapesta: Vechea idilă ardelenească se văieră r pe trotoarul ei, în umbrele acelei metropole atât de potrivite ; să aducă în inimi scârbă și blestemuri pe buze. Pentru ca nici cugetarea filosofică să nu-i lipsească acestei lupte de orientare în ; babilonia vieții moderne, s’a ’ntâmplat ca tocmai acum Schop- penhauer să-i sporească poetului scârba de om, iar Nietzsche ; să-i așeze subt ochi o lupă de studiu critic cel puțin tot atât de ageră. Eu am însă impresia, că alună cei doi filosofi nu i-au ■- putut înlesni o proprie concepție, care să se poată ridică din i vâltoarea sentimentală spre o culme oarecare, dela care vieața să-i apară mai înțeleasă în toate formele ei și sufletul să-i rămâie mai obiectiv, mai liniștit. întors acasă de pe câmpul întâiei cioc- niri cu orașul modern, neliniștea sentimentală a continuat, spri- jinită de lectura din Dostoiewski, din a cărui mare milă socială cevă esențial a rămas statornic și în sufletul poetului român. In astfel de împrejurări solul patimilor și al milelor sale caută un mijloc de expresie tuturor atitudinilor care le simțiă ivite în conștiință. Strângând în juru-i un număr de frați de identice sârguințe, O. Goga întemeia acum Luceafărul, juvenil în câteva numere, apoi luând mereu-mereu un aer de revistă venită la timp, care se impuse. Aceasta a fost odihna sufletească, pe care Digitized by unitatea culturală, despre care, de mult încă, statul său deatunci < știă că va deveni și politică. Idea dacoromână apăruse clară - și în poeziile lui O. Goga. Și eu mă mir și astăzi cum de pro- ■' curorii maghiari nu au zărit-o și nu au cerut să o judece. Pentru ' ura lor textele constituiau probe suficiente de condamnare. Mai apoi, idea dacoromână a călăuzit viu, permanent, politica : colegului nostru. Dar despre politica sa, aici nu se vorbește! i Domnilor Colegi, Dacă-mi dați voie să caracterizez acum poeziile care au răsărit * din om și de subt situația politică descrisă — cum iese o făină ‘ albă de supt piatra grea de moară, care strivește grăunțele, ' Vă rog să-mi îngăduiți întâiu a bănui, ca să zic așă, celula sen- ' timentală, din care ele au trebuit să iasă, chiar așă cum le cu- noaștem. Examinați-o scurt în scurtul fragment Așteptare?) ș — Nu vine!.. S’au deșteptat toți demonii din mine, S’au deșteptat în volbură nebună. *) Vezi versul: Noi suntem drumeții piticelor vrmci. •) Din umbra zidurilor, 1913, p. 156. Digitized by Google 36 Un negru stol în suflet mi s’adună; Cu râs prelung ei dănțuesc în goană, îmi sfarmă ’n drum icoană de icoană; Răzbat păgân în templul sfânt al vieții, De chipuri dragi îmi văduvesc păreții; îmi samănă pierzarea din aripă Și mă despoae clipă după clipă!.. Vin tot mai mulți întunecând pământul, Și vântul Desfrâului cu flăcări de otravă Mă arde ’n zbor pe fruntea mea bolnavă, Când patima, o ne ’mblânzită fiară, In inimă mă sap’ adânc din ghiară. Și blestemând îmi strigă din ruine: — Nu vine!.. Un fapt simplu: «nu vine», bate ’n suflet; și o volbură dt idei și cuvinte se pornește descoperind o sensibilitate, care nu se stăpânește, care ’nvie icoane de spaimă, de durere, de depre- siune. Cuvântul despre «templul sfânt al vieții» par’că se pierde ’n furtuna care bubuie ori se ’ntunecă în fiecare vers. Aș. simțiă odată O. Goga, precumpănitor. Deaceea, ca la nici u: poet român, la el se ivesc des și ard, durduie, mișcă vorbele cutremurat, înfiorat, înfierbântând, zbuciumat, înfrigurat', tulbure istovit, trudit', prăpastie, beznă și altele, apoi din volumul £ doilea, ceva mai domoale: minte sbuciumată, gând fără popa inimă bolnavă; fulgerat de o clipă, tresărit de înfiorare, strivit groază; suflet pustiu, în el cu tigri, șacali, himere, și altele, ș altele: cuvinte speriate din suflet sperios. Este firesc ca unu astfel de suflet vieața să-i pară o goană, o vrășmășie, răsboiu ș nimicire; ca gândul să caute mereu o scăpare, este firesc < vedem cum nădejdea — pentru sine sau pentru nație — est; căutată în toate părțile: în graiul Apostolului, în armele lu Ștefan Vodă (Dela noi), — în cântecul lui Laie (Lăutarul i La groapa lui Laie), în copilași (Clăcașiiși Copiilor)’, în vii- torul vifor înfricoșat al Plugarilor, în «codrii verzi și ’n negre' ogoare» (Cântăreților dela oraș), în «picătura de lumină, di geana zorilor» (In codru), și că rareori numai, și abiă târziu — în volumul "al treilea abiă — să se pogoare în el acea linișt; care să accepte în mod precumpănitor arta pentru artă. Digitized by LsOOQle 37 Nu vreau să zic că la început gândul acesta ar fi fost exclus; nu: dar la început are mai puțin loc de joc. La început luptând cu copleșirea prin ură a vieții sale și a vieții naționale, O. Goga ' nu este numai poet. Tulburările sale îl fac și publicist în versuri, ca de pildă în Oltul, în Plugarii, în Noi, chiar și în Apostolul (strofa 5 și 6) și în Dela noi chiar. O impresie, o intenție adună în juru-i o serie de argumente, de amănunțimi; poezia este un complex, care rămâne vag; în vag, figura devine uneori chiar forțată, ca de exemplu: «cetățuia de apă» a Oltului; vagul își permite și câteva strofe curioase.¹) Din fundul lor le ’mpinge însă simțirea înviforată, care tulbură logica, rămânând totuș sentimental foarte logică. Vagul acesta l-a dus câteodată la un retorism aprins de fantazia măritoare a sufletului sperios; dar alteori el a fost oportun pentrucă ’n el se puteau ascunde toate tainele nădejdilor poetului: Avem un vis neîmplinit, Copil al suferinții Durerea unui neam ce-așteaptă De mult o dreaptă sărbătoare Retorismul, vagul este, trebuie să fie o rămășiță dintr’un stadiu de desvoltare primordial, peste care, la apariția Poeziilor, poetul trecuse. Alături de el, împletindu-se cu el, apăreă mult mai des con- cretul văz al acelei lumi încorporate așă de trăitor în vers, încât mai înainte aveam drept să vorbesc chiar despre regio- nalismul Poeziilor. Aceasta este partea precumpănitoare, este «monografia» conștientă a satului ardelenesc. împrejurul casei 0 Exemplu: Și fluturii sunt mai sfioși, Când zboară ’n zări albastre Căci rouă de pe trandafiri — E lacrimi de-ale noastre. Iar codrii ce’nfrățiți cu noi își înfioară sânul, Spun că din lacrimi e’mpletit Și Oltul nost’ bătrânul. (Noi). Apoi vagul din strofa I din Oltul, despre anunțai lui — cu cine? Digitized by Google 38 noastre și a revederii, tehnicește logic, și altfel cald zugrăvite până la lacrima finală a vecinului, nu a celui întors din străini, eu văd adunată o lume de figuri: tata, mama, preotul bătrân na- ționalist, dascălul — amândoi sunt «magi» — melancolica dăs- căliță cu marea-i jertfă și micu-i vis, popii Ieremie, Solomon, Nae, cantorul, vecinul Niculaie, țiganii Laie și Iepure, crâș- marul Niculaie și Anița crâșmărița, ciobănelul Sandu deL stână, chiar și jupânul Barbă-Putredă cu Ida sa. In medalioane bine încondeiate, cu tot sufletul, în scurte scene care acumu- lează înțelesul unor vieți lungi și grele, toți apar cu darul de a ne opri atenția egală, dela început până la sfârșit. Toți încheie o lume întreagă, de care te miri cum de a încăput între două scoarțe. Scrisese și G. Coșbuc despre satul ardelenesc, dar ei îl fragmentase în idile și balade, care nu se încheie într’un în- treg; poetului O. Goga, publicistul, sociologul care este în ei i-au ajutat să ne dea simbolul întreg, fără nici o știrbire a vieți modeste, sănătoase, umile și pline de nădejdi. • Gravă în umbra acestor figuri sătești reprezentative, se în- tinde în latul țării mulțimea norodului muncii sale și al pâini tuturora: țăranii cari-și macină trupurile și nevăzuți își plâni lacrimile ostenitoare. O. Goga toată inima sa le-a dat-o lor: lor, celor de azi; lor, celor care de «veacuri umilite», de «veacur. negre» curg pe acest pământ, ca umbre de robi, de cari nimen nu se îndură, nici Domnul, pe care, numai ca retor, ca publi cist, poetul îl roagă: In veci spre cei râmași in urmă, Stăpâne, văzul meu îndreaptă. (Rugăciune). Spre ei altceva îl duse pe poet, nu Domnul: îl duse inim. milei sale omenești; îl duse filosof ia sa de origine sentimentală care din ale lor și ale sale suferințe derivase un adevăr formula: așă de cu vaier lin și de cu îngrozitoare simplitate, încât el a: puteă să se așeze vrednic în orice cor al oricărui mare pot tragic grec-antic: Amarnic ne poartă pe strâmbe cărări Vicleana și vitreaga soartă. (Dela noi) Digitized by CiOOQlC 39 într’un moment din cele mai fericite ale vieții sale poetul a încorporat acea vitregă soarte a celor mulți în Clăcașii, operă nemuritoare despre care voiu mai zice o vorbă. întrebuințând iambul, care ține vorba în opreliște, în înaintare greoaie, poetul depresiv, dar nu desperat, sombru, descrie o zi de boieresc, dăltuind fiecare vorbă așă de reușit și de necesar, încât fiecare va rămâneă la locul ce i s’a dat; și nici o schimbare nu ar puteă să mai îmbunătățească textul; textul este perfect; și seamănă ca spirit și stil cu gravitatea Iui Dante. Așă este partea întâia,cea mai frumoasă. Sentimentală, energică, trâmbițând nădejdea, partea a doua încheie demn acest rar model de stil epic românesc¹). x) In notă reproduc partea întâia: CLĂCAȘII Eră în miezul zilelor de vară Și soarele din drumul lui de pradă Iși trimetea săgețile aprinse. Din brâul lui, din haina lui senină, Descopciate ținte de lumină Cădeau sfărmate ’n pulbere de rază Pe revărsarea țarinei întinse Și ascuțiau ucigătoare suliți... — Eu le vedeam înșiruirea lungă, Cum gârbovită ’ncet înaintează. Cum stăruind prin holdă-și taie uliți Cerșetorind cu ochii strinși o dungă De nor pribeag în vânătul de zare. Iar secerea ’n trudită ei cărare Șir așternea în snopii grei de aur, Prisosul sfânt de binecuvântare. — Erau clăcași: oștenii fără nume Ce duc răsboiul mare-al tuturora, Cei ce se stâng în neguri și uitare Și cad și mor de cruda ’mpovărare A tuturor durerilor din lume... Erau ațâți în slujba lor de clacă, Cei osândiți să plângă și să tacă: Moșnegi slăbiți, ce scris’ aveau pe frunte Zădărnicia pletelor cărunte; Bărbați sfârșiți cu sufletele moarte, Digitized by CiOOQlC 4° împrejurul acestei lumi poetul a adunat o natură — uneori particulară — în care mai des respiră liniștea și tristețea, care! apasă greu: i Cu grele răsuflete apele dorm, Pe lanuri dorm spicele grele; (Dimineața) din care jalea se întinde, ca negura, în noi, mărind forța depre- sivă a caracterului acestui volum; vezi, de pildă, pastelul Toamna * cu puiul său de ciocârlie, golaș și bătut de vânt¹). Cu tot amarul unei vieți deșarte. Și ’n lung șirag femeile trudite, Cu ochii stinși, cu sânul supt de trudă, înaintau în cale gârvobite De munca lungă, vitregă și crudă. i Cum se țâră poporul mut de umbre ; Păreă o ceată tristă de ’ngropare Și arșița cădea ucigătoare Pe-a secerii sclipire ne ’ndurată. — In urma lor, încet fără zăbavă, Ca un blestem din vremuri înoptate Ca o pedeaps’a veacuri de păcate Veniă stăpânul gliei odrăslite, Cu zâmbetul nădejdii împlinite, Cu pasul greu de-atâta sănătate. Obrajii lui se aprindeau în pripă Și ’n ochii lui ardeă mânia oarbă, Când vre-un moșneag sta locului o clipă Tremurător cu mâneca să-și șteargă Sudoarea grea ce-i picură din barbă. Și se țâră poporul mut de umbre, Neputincioasă ceată de ’ngropare. Iar când a fost în ceasul de amiază Și le-au adus merindea lor amară Din pâne de neghină și săcară, Ei stau sfârșiți, cu ochii duși departe In adâncimea zărilor deșarte. *) Zugrăvind natura, poetul nu rămâne în margini de pastel realist ori ideaHsi- tor; el are de-acum în puterea sa m&estria de a împinge departe dela sine realitatea pentru ca din ea, în vers, să rămâie etericul sufletesc expirat de ea, cum din floare ri- mâne mirosul, mirezma. Digitized by Google i 4» Printre acești oameni și în această natură apare, Ia toate coti- turile, poetul cu ideile mari care îmbrățișează omenirea sa — am văzut-o — și cu tainele-i personale, cari pică în vers liric- pur. Două fețe are aici poetul. Una-i a energiei tinerești în- străinate de sat, încercătoare, dornică să se descarce iarăș în joc de horă, în acel Zadarnic, care, vorba fiind de vifor vesel, cere anapestului să înlocuească cu mișcarea sa grăbită iambul suitor încet: Așă! M'așteptați, viu și eu cu voi Să ’ncepem alaiul, vrăjmașul alai; a energiei, care jocului nu-i mai ajunge; dar care, căutând un drum, se furișează în versurile cele mai stenice și — nu se mire nimeni de acest cuvânt — cele mai ardelenești din Cântece; în Cântece este foc subt spuză, crâșmarița dela Dealu-Mare îl aprinde mereu cu ochii; vicleană-i ea, viclean este el; păgân este el, când ironic ia și «psaltirea» în gura sa păcătoasă; păgână ea, că tace mereu la înjosirile pe care ironia exuberanței și a trufiei le aruncă crâșmarului dus la iarmaroc; după trei zile de vieață și trei cântece cu chiot, dornic, agonic se lasă obosite în vers potolit, elegie, alte trei, cari sunt trei frumuseți ale poeziei lirice românești. Fie-mi îngăduit a cită numai una: Dorurile mele N’au întruchipare; Dorurile mele-s Frunze pe cărare Spulberate și strivite frunze pe cărare. — In zadar le caut Visurile mele, Strălucită salbă, Salbă de mărgele, Minunată și pierdută salbă de mărgele.— Tot ce-mi țese noaptea Zorile-mi destramă; Mi s’a dus norocul; Nu-1 mai plânge, mamă, La icoana Preacuratei nu-1 mai plânge mamă. Titu Maiorescu observase această lăture a tinereții lui O. Goga. A crezut-o, însă, mai puternică decât o cred eu. Eu văd Digitized by Google 4² că celălalt ciclu al poeziei de amor, ciclul depresiv, ciclul tragic precumpănește: este ciclul decepției, care lasă între poet și amor o «noapte» de învălire și durere, fondul (numit precis în fiecare poezie) din Părăsit, Despărțire, învins, Solus ero, Noapte. cu prometeica sbatere care înțelege că «îngerul cu ochii limpezi- are drept să fugă de vulturul patimei sale. Constatam mai sus talentul epic din Clăcașii. Exprim mirarea că el nu a produs chiar deatunci mai mult. Totuș, văd că, având a învălui un sâmbure liric puternic, el obține cel puțin doua balade ale amorului dureros, în Pribeag și în La stână, care, prin densitatea pasiunii izbucnitoare, par’că prepară pe lor Crâșmarul (tot dela Dealu-Mare, ca și Cântece) din volumul următor. Opresc aici observările asupra volumului întâiu, despre cart multe s’ar putea spune încă, despre care am spus numai câ: trebuii, ca să-l pot limită de către al doilea. In acest volum poetul altruismului apare și mai bine cuceri: simțirilor sociale. Cântecul său, acum el și-1 trimite să-și «r frățească rostul cu țărâna», pentru ca pe urma lui să «rodească pământul»; dar nehotărît între oraș și sat, își pare odată chia' «al nimănui» (Prăpastie), deși este și al satului și al orașului Idila satului se află și aici; însă Cosașul toamnei secetoast este «povestea mare a mânilor nerăsplătite; Un om, îngropat c\ legătură împrumutată, este o tragedie amețitoare a mizerie țărănești; Graiul pâinii țipă; poezia volumului adună încă odat durerile lumii rurale. Mila de orașul ascultat cu aceeaș înțelegere produce con- trastul din Prăpastie; din înviere, grandioasă vedere fioroasă, i întrupării în lup a foamei, care chiamă în ajutor, chiar di' brațele soției și din căldura cuibului tânăr și cald; și ceva nu: puțin ghețos, mai mângâios, din O rază. Poezia orașului esu mai aspră, mai strigătoare. Și ei, și celei dela sat, O. Goga îi așterne aceeaș temelie sim- bolizată în sămânța lui Cain, care este o sinteză de filosofi; etică și socială, sinteză poetică, firește, întrebuințând, totuș, ur cuvânt (dela Hobbes încoace) celebru: «răsboiul tuturora», p. care poeticește îl derivă din zestrea care ne-a lăsat-o Cain. G, Digitized by GiOOQle 43 să n’audă, ca să nu mai audă plânsul fraților și din sate și din orașe, plâns care-1 frânge, alt mijloc n’ar fi decât realizarea unei faimoase figuri poetice din Homer, din Pindar, din Ho- rațiu: Ossa supra Pelion, care la Goga sună astfel: Bieți munți bătrâni! Voi gemeți azi de jale... De-atâtea ori v’aș fi mutat din cale, Voi stavila atâtor visuri moarte! V’ași prăvăli azi munte peste munte, Intre pământ și cer v’aș face punte Să n’aud plânsul fraților departe! Observ scurt că, și aici, în vreo două rânduri, fondul social aduce cu sine tonul publicistic în înțelesul arătat mai sus¹). Desfăcute de acuitatea fondului social, descris și rămas în licărire la orizont, artă pură, fără intrusiune de umbriri so- . ciale sunt și aici — puținele, frumoasele balade cari dau vo- lumului o notă ardelenească caracteristică. Străinul este un misterios din lume întors la vatra părăsită, ca și poetul; De de- mult, cu popa, cu juzii, cu căprarul Radu Roată, cari scriu jalba la împăratul, reînvie trecutul rășinăresc despre care am povestit; iar Ion Crâșmarul este balada tragică a sufletului ar- s delenesc primitiv, decepționat, nimicitor în prăbușirea sa, în : afectul său descărcat cu dărâmătoare energie; la multe acel suflet renunță, la anumite trebuințe morale, niciodată; dacă ele pier, piere tot 1 Așă vrea acel suflet, pe care O. Goga l-a prins în balada sa fără pereche, și — pentru ardelean mult mai ca- racteristică decât chiar și ale lui G. Coșbuc. Balada are și o perfectă motivare psihologică: A nu mai vedeă răul este o plăcere; este o plăcere foarte pozitivă a înlătură cauza întristării; este plăcerea nimicirii, uneori (dar nu aici) a crimei. Deaceea, din amândouă cauzele, îmi iau voie ca într ’o notă mare să mă opresc încă la balada aceasta unică în literatura noastră²). Poezia propriului suflet, confesiunea poetică, ocupă cam tot atât loc ca și cea determinată de împrejurimea socială. Con- fesiunea se mișcă între cei doi poli demonstrați la volumul x) In O țară știu (1907) și In munți, idea daco-romană cu viitoarea Cântarea cântărilor mele. a) Vezi anexa. Digitized by L^ooQle 44 anterior: al depresiunii și mai rar al seninătății, al exuberanța! vesele. Elegia cea mai intimă, abiă indicată în Fecunditas, curge dureros și dulce în Cântecele mele caracteristice și pentru modul de fericită creațiune a poetului¹); mișcată de pustiirile vremii ea plânge în: Zile rele, în A fost odată, în Sufletul și în singură, în Noi ne întâlnim, în Cântece, în Răsună toaca, ii Revedere', față de acestea abiă putem cită mulțumi tul Carma.\ care vede natura subt prizma iubirii, din care și noi sunte': fragmente erotice — poate o amintire de concepția identică a lui Schopenhauer. O mulțime de nuanțe s’au lăsat pe aceste , cântece de iubire, ca niște sclipiri de argint blând pe o haină • ce o simți cu ochiul: elegantă, văluroasă, încântătoare. | In acest volum mai apar, rod al unui nou fel de vedere! câteva creațiuni de un epicism bizar, romantic, pe care nu vid. cum l-aș puteă derivă exact, complet din psihologia poetulu și care poate să fie datorit unei influențe străine Miticul din Asfințit se poate încă socoti modificare a unui motiv de baladi populară²); dar Rapsodiei, care surprinde, i-se pot pune între- bări de ordine logică (deși este poezie), de rezerve față de limi- , tele iraționalului sau exaltării sentimentului în poezie; iar despre! Frumoasa cea din urmă mărturisesc că nu o pot concepe ci simbolizare a pierderii frumuseți antice; ar fi un simbol pre. ■ căutat, prea fantastic, decât să se poată acordă cu liniștitei:, linii clasice. Insă acest gen a rămas o încercare de moment. și nu mai apare; multe fantazii avântate și-au îngăduit adesetr astfel de jocuri trecătoare de virtuozitate. j Recolta volumului al treilea este strânsă din patru ani (191c I până 1913). Și, totuș, poetului îi pare o înstrăinare: Tu, minunată poezie Uitatul meu ostrov de flori, îmi mai deschizi tu poarta mie, Când mă întorc din pribegie, Străin cu pași rătăcitori? . De astădată poetul însuș se clasează: semn că el își dă mere. 1 seamă despre semnificarea fiecărui vers al său. ’) Cf. p. 98. 99. 103. 108. ²) La V. Alecsandri Soarele fi luna. Digitized by Google l 45 Lumea cea veche nu dispare. Coarde vechi este aici capitolul ei. Lumea veche revine cu neistovita mândrie de neam (Voi veniți cu mine, Scrisoare, Strămoșii) și cu intimitatea munci- torilor umiliți (Carmen laboris) cântați, cea din urmă dată, cu avânt; cu un delicat basm despre Doină, care se anină în codri, dându-le poezie; și cu ardeleaneasca comparație elegică a Inimei cu făgădăul odată mult cercetat de ortaci, azi însă gol. Lumii vechi îi atribuiu și cele trei mișcătoare, gingașe elegii, cu care cartea începe și in care — în Agonie — poetul însuș își constată evoluția într’un vers scris cu mare părere de rău: Te-ai dus, sărmane suflet de la țară! Și-o să mă știu străin la tine ’n casă. Acum mai departe de sat, poetul se află în largul lumii. In capitolul Din umbra zidurilor, el cântă Parisul, care nu-1 în- cântă, dar îl uimește; aruncă renașterii și culturilor mai vechi priviri impresioniste; din ce a fost și ce este în lume se alege cu adevărul că oamenii sunt «farisei» îmbrăcați în «blândețe de evangheliști»; și respins de aspectul lor, câteodată, și-aduce iarăș aminte de visul satului său dela munte. Altă lume largă se ivește în ciclul Cântă apele, în poezia mării, lângă valurile căreia câteva intimități poetice-psihologice (Gândește-te și Eu stau la mal) descoper deacum măeastra pu- tință de a opri în coaja cuvintelor tresăririle cele mai fine și mai de moment ale sufletului; intimitățile ne fac să credem, că acesta este bunul drum nou, nu cel bizar din Aeternitas, Furtuna, De profundis, Lacul și Scrisoarea ta. In capitolul Clipe drumul cel nou duce la un seceriș bogat de astfel de momente de sensație. Aici poetul — care are și autocritică permanentă — ne vorbește însuș despre deliciul nouei poezii în progres de interiorizare, de deliciul «cântecului necântat»¹), ferit de lume, tăinuit ca o caldă comoară care nu trebuie risipită²): Cum te-a ’nchis zăvorul tăinuirii mele, N’ai căzut în mreaja gureșelor vine. x) Cântecele mele. *) Pag. 102. Vezi și p. 108 (Taina) \ p. 99 (Poetul). Digitized by Google ₄6 împletit din patimi, coborît din stele, Cântec de-o vieață, nu te știe nime. Despre personalizarea aceasta a poeziei sale, despre rafinare ' sentimentală, poetul știe că ea nu mai află înțelegerea cea veche., că în cântecele vechi, oglinditoare a mediului cântat, norodul ascultător s’a iubit pe sine, și-a iubit dorurile sale, nu ale poe-¹ tu lui, care acum — a înțeles că nime nu-i In tot norodul adunat Să vază lacrimile lui. Tot norodul nici nu-1 mai puteâ urmări ușor. Deoarece, dt altă parte, poetul a plecat, fatal trebuiă să plece înainte spre: concepția la care acuitatea în creștere a simțirii fine îl ducea [ Rămas caracter depresiv, ca și până aici, poetul găsește toW-ₜ expresii potolite, dulci melancoliei sale răspândite par’că in toată lumea, chemată par’că din lume și din sine în tot mo- ‘ mentul. Acum poetul vorbește ades despre: apusul său, despre} moartea care de departe-i scrie umbre pe obraz, despre toamne ț în cari i se pare că aude și plânsul îngropăciunii sale, despre cenușa urnei. Dar trista așteptare nu-1 mai învolburează; acuc ea curge blând, elegie. Ba, morții acesteia blând-amenințătoare poetul îi găsește chiar o mângâiere: ea este numai vecinicu curs al trecerii și al reînvierii în formele variate ale macro- cosmului, care la O. Goga abiă acum apare legat, cu fire de raze, de suflet. Dintre momentele cari simbolizează acest lim- pezit mod de simțire, însemn, ca probă, numai unul, însă p<; cel mai plin de resemnare duioasă: Din glastra cu cenușa: poetului mort și ars va răsări floarea albă care va fi cunun cea de cununie a iubitei sglobii!¹) | In concepția aceasta a coherențelor macrocosmice, găsită îr F orele de singurătate acum tot mai stăruitoare, O. Goga s'.!. ridicat la o filozofie de sentiment, care adie din tot volume. ! și îi dă unitate, nu de subiect ca în volumul întâiu, sau dt, criteriu social, ca în volumul al doilea, ci de razim pe singuri filozofie admisibilă poeților lirici: pe o filozofie găsită pe cale: sentimentului, nu pe a teoriei. 9 Pagina 146. Digitized by V^ooQle 47 Domnule Coleg, Acesta ai fost; așă ești. Din volbură răsboinică Te înalț spre seninătatea poeziei filosofizate. Inalță-te încă și dă-ne — nu cer în curând, căci deaici nu comandăm nici prozei, nici poe- ziei — dă-ne volumul al cărui motto să fie versurile de înălțare ce le-ai tipărit în fruntea nouei D-Tale reviste: Eu urc spre culme... Mi-a rămas în urmă Noroiul prins în putreda-i osândă... înfrigurata patimilor turmă Cu chiot lung de ’ntrecere flămândă... Eu urc... Acolo jos în adâncime Aud vieața ce-și întinde hora; E necurmatul cântec din vechime. II știu... mai bine n*o să-1 știe nime, Căci am băut din cupa tuturora Și l-am plătit cu lacrimi și cu rime... Acum, în drum când mă opresc vreodată Și fac popas la nouă cotitură. Priveliștea din înălțimi s’arată Atât de ’ngustă, strâmtă și ciudată, Cu valul ei de dragoste și ură, Că orice pas de mergere ’nainte, îmi năruie-o aducere aminte, îmi frânge-un glas, un zâmbet, o icoană... Din câte jos m’au urmărit în goană... Și tot așă... de-acum o să-mi rămână Aceeaș țintă fără de zăbavă, Să-mi ușurez povara de țărână Să-mi cer de sus paharul de otravă! Jur împrejur e largul care cântă. E soare ’n cer, e sărbătoare sfântă Și ’n vreme ce mi-a amuțit pământul, Fiorul păcii ’n suflet mi se lasă, Eternități îmi flutură vestmântul — Simt Dumnezeu cum mă primește ’n casă... Mai sus!., mai sus!.. Cetățile de stele Cuprind rotirea gândurilor mele, Digitized by Google 48 Și ca un sân ocrotitor de mamă O năzuință proaspătă mă chiamă: — Neprihănită, mândră poezie, Lumină albă, veșnic adorată, Ascultă-mă cu ruga mea târzie, Și fă pe veci în minte să-mi tresalte, Strălucitoare, rece și curată, Singurătatea culmilor înalte... Domnule Coleg, Cu poezia aceasta — Din larg — ai dat lumii o nădejde, o ș făgăduință. împreună cu toată lumea noastră, suntem dornic:; să Te vedem totdeauna pe «culmi înalte». N’ai nevoie, știm,, de îndemnul nostru; dar aprobarea noastră Te va îmbărbăta, totuș. Ca amici și colegi așteptăm culmile la cari, cu D-Ta, să ne urcăm și noi. Ca tuturor celor ce promit încă, Iți zic foarte . călduros: Fii binevenit în Academia Română! Digitized by ANEXA DESPRE «ION CRÂȘMARUL» Când încerc să-mi dau seamă de impresia ce mi-a lăsat Ion Crâșmarul, întâia oară, îmi vine în minte un medalion de bronz, bine, dar cam dur relie- fat. Așâ este și Ion Crâșmarul: strâns ghem, posomorit, gata de explozie, cu simțirea sprijinită în oase tari. In crâșmarul Ion ajunge la formă desăvârșită și s’adâncește până unde mai departe nici nu poate merge un motiv mai vechiu. Motivul se găsește și în volumul întâiu al lui Goga. II atinsese atunci, încolții numai peatunci; apoi el s’a izolat și a țâșnit în sufletul lui Ion Crâșmarul. Plămădirea aceasta îndelungată a operei finale este remarcabilă: Ea nu dovedește numai că mo- tivul îi eră simpatic poetului, dar și că plămădindu-se mult timp, s’a încălzit din sufletul ce-1 purtă și că apoi a ieșit din el înzestrat cu părți din acel suflet, cum morarul iese alb din moara sa. In Ion iese în lume și ceva din poetul lui. Când de jele cântă Laie Zboară cupa pe fereastră. — Și-ași aprinde-atuncia satu, Să-L văd pară vălvătaie Ochii vineți foc s&-i arză. Cântecul înlesnește acolo expresia simțirii și-o potențează; Cântecul în- lesnește fapta. Ca și în Ion Crâșmarul! Și altă parte din Ion se găsește în volumul întâiu; anume, în excelentul pribeag: Este sufletul care fuge de locul nenorocirii, dârz și moale, moale și lăcrămând, dârz și pribegind: Se înalță ’n șea voinicul, Vede-o casă ’ntre poiene Și cu mâneca cămășii Zvânt’o lacrimă din gene. Digitized by Google I I Dar se poate, să lăcrimeze el, cel tare? Intr'o clipă, strânge frâul Și-1 îndeamnă *n altă parte; Dârz pleoapele-și închide... — «Du-mă, murgule, departe 1» Pribeagul fără nume, «voinicul» este un om aspru care simte adânc: ce straș- nică patimă trebuie să-1 zgudue pe el, ca să poată plânge o lacrimă! Ca voinicul pribeag simte și Sandu copilandru din La stână, altă comoari moale ascunsă supt pădureața înfățișare a ciobanului: ' Numai Sandu copilandru Nu se prinde *n hora mare. Cântă jalnică cântare... Cimpoieriu-i ia de veste. Stă o clipă, hodinește — Schimbă hora ’n cânt de jale: — «Mândră fată, ochișorii, Ochișorii, obrăjorii»... — Se opresc în joc feciorii Dumerindu-se deodată. — Par’c’ar vrea să plâng’o fată Fața-i arde văl vă taie... ¹ Strigă Sandu copilandru: «Zi, căprare Niculaie, ¹ Zi, căprare Niculaie!» ! — Și cum arde focu ’n stână Și lumin’o buturugă, Vede baciul că lui Sandu Ii cad lacrime pe glugă»... Și pe voinicul Cântecelor, și pe voinicul pribegiei, și pe copilandrul Sanc dela stână îi unește acelaș fel de-a simți adânc, cu tot trupul și sufletul, înfundate. Acest fel de oameni sunt atât de deși în Ardeal, încât Goga i-a ir tâlnit și în munte și în sat și pe drumul pribegiei. Sunt! De-aceștia sunt chir mulți de tot în Ardeal: așâ este Ardealul. «Cultura modernă» abiă i-a lins ininu încă nu i-a înmuiat-o; patimile lui sunt încă agreste; și adeseori chiar iub rea-i este tot astfel. Ion Crâșmarul este simbolul lui, oglindă a rassei. Pe ener; gia primitivă a rassei se aștern florile fantaziei, din ea răsare o poezie carc- bărbătească, și frumoasă, și gingașă. Simpatia cu care Goga a învălit pe Ion Crâșmarul i-a dat putința de a- construi și pentru noi aidoma iluziei lui. Simplu, anunțând cu un «mi se pare» îndoielile măcinătoare ale crâșmarulc începe versul: Vezi, multe păcate Sunt pe lumea asta, Lui Ion crâșmarul I-a fugit nevasta; Mi se pare, cu vătaful i-a fugit nevasta. Digitized byLiOOQlC 5¹ Amarul lui i-a împietrit par’că tot trupul. El nu mai atinge pâinea, nu «nai bea apă, are un singur gând stăpân pe el. Atrag atenția asupra durerii 4in «fără pâne, fără apă»: Trei zile ’mplinite Și-a grijit amarul, Cu obrajii ’n palme A veghiat crâșmarul, Fără pâne, fără apă a veghiat crâșmarul. Gândul lui se deslușește acum. Simțiți-i nuanța din vorba «lotri», care prepară pentru groznicia care va veni: Când a fost de-a patra Și-a chemat ortacii, Gloată voinicească Mi au venit săracii; Lotri mari din două sate, mi-au venit săracii... Și începe acum propria nimicire: Fără ea nu-i mai trebuie nimic, nimic nu mai are preț fără de ea: — Beți copii, de-acuma Rău să nu vă pară Să bem crâșma toată Până de cu seară; Praf din toate să s’aleagă, până de cu sară! S’au sumes voinicii Și mi-au prins păharul. De buți și butoaie Mi-au golit celarul; De cuprinsurile toate, mi-au golit celarul... Dar prietenii l-ar mângâiâ cum se pricep ei și vorbesc «legănat» și-l îmbie. Tragica lipsă de conștiență despre primejdia de-aproape este strânsă aici intr’un singur vers: «Cine știe—» Zice-un baciu năstrușnic Vorbe legănate: Bea și tu, Ioane Bea și tu, fârtate; Cine știe câtă vreme mai trăim, fârtate! Dar Ion crâșmarul Bea și nu prea foarte Și-i pârei obrazul Galben ca de moarte; Eră răzimat pe coate, galben ca de moarte. Colo cătră sară, Strașina de paie Digitized by ^ooQle 5* A ’nceput să ardă Foc cu vâlvătaie: De trei părți vărsă din crâșmă foc cu vălvătaie! Lui Ion crâșmarul Nu-i mai știu de nume. Spun că peste muche A plecat în lume; Cu căciula pe sprâncene, a plecat în lume... Ion Crâșmarul este atât de național-ardelenesc, încât nu pot să nu citez, ca probă, o serie de cântece populare, în care se găsesc — împrăștiate — toate elementele lui. Le citez pentru cei ce nu le cunosc, pentru ceice nu se ocupă cu poezia populară din Ardeal, cu poezia populară cea mai plină de pasiune, putere și mândrie. Ca să nu-mi încarc prea tare notița, citez dintr’o singură colecție (larnik-Bârseanu). La strofa i: Floricică dintre foi, Nu-ți da gura la slugoi, Ci ți-o dă la cei cu boi. — Decât gazdă păcătoasă Mai bine slugă frumoasă, C’a sluji un an sau doi Și-și va face car cu boi, Și-o sluji o lună două Și-și va face casă nouă! La strofa 2: Când gândesc, mândră, la tine. Nu mai am inimă ’n mine; Puțintică ce-a rămas Mi s’a fript și mi s’a ars! Când gândesc, mândră, la tine. Plânge inimioara ’n mine Ca copilul de trei zile. Copilul plânge și ’nceată; Inima mea niciodată \ Floricică frumușică Dorul naibei tare strică Pe mândruța ocheșică: Nice bea, nice mănâncă Nici trăește, nici nu moare. Ci se uscă pe picioare La strofa 3: Te cunoști, mândră, cunoști Te cunoști, te prea cunoști... Te cunoști pe cingători Că ești loatră de feciori... Digitized by Google 53 La strofa 4—9: Frunză verde pe nuiele, De doruțul mândrei mele Nici în crâșmă nu pot bea, Nici în sat nu pot țedeâ. Frunză verde de pe soc, Dare~ar Dumnezeu un foc In pădurea grindului. In frunza moliftului Să arză pân-la butuc Dorul ei să nu-l mai duc, Că de când dor am purtat, Ca scândura m’am uscat! La strofa 9: Pică frunza de pe nuc Vint’o vremea să mă duc, Să mă duc de-aici cu dor, Ca și luna printre nor; Să mă duc de-aici cu jele Ca și luna printre stele; Să mă duc, ca să-mi ajungă, Dorul mândrei să mă frângă I Dorul mândrei de m’ajunge, N’oi mai încetă d’a plânge. Și când eu voiu lăcrimă Munții s’or cutremură, Văile vor răsună Păunașii s’or miră, Cu jele m’or întrebă: «Voinicelule frumos De ce plângi așă duios?» — Foaie verde, lemn uscat, Mândra rău m'a înșelati Digitized by Google Digitized by^OOQlC 'a cj d e M I A româna BIS CURSURI DE RECEPțjuNE LV ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ ARDELEANĂ IN LEGĂTURĂ CU DESFĂȘURAREA VIEȚII POLITICE A NEAMULUI ROMANESC DE PESTE CARPAȚI CUVÂNT ROSTIT IN ȘEDINȚA SOLEMNA DȚLA 2 IUNIE 1923 SUB PRESIDENȚA MAIESTĂȚII SALE REGELUI DE ALEX. LĂPEDATU CU RĂSPUNS DE I O A N B I A N U CVLTVRA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI i9²3 Digitized by Digitized by Google MAIESTATEA SA REGELE, suindu-se la scaunul presi- dențial, deschide ședința cu următoarele cuvinte: «D-l Lapedatu ne va ceti discursul său de primire. îmi pare bine că în decurs numai de câteva zile am avut plăcerea de a veni de două ori printre domniile-voastre, pentru a asistă la primirea a doi membri în acest înalt așezământ de cultură. Bucuria Mea este, astăzi, cu atât mai mare, cu cât acesta al doilea coleg, d-l Lapedatu, este și Directorul Institutului de Istorie națională ce Eu am înființat la Cluj». Apoi, adresându-Se d-lui Lapedatu, Maiestatea Sa termină cu cuvintele: «Fii dar binevenit printre noi». Digitized by k^ooQle i t I I I i Digitized by Google Sire, Domnilor Colegi, Când, în sesiunea extraordinară, de pribegie, a Academiei noastre, ținută la Iași, în Octomvrie 1918, mi-ați făcut marea și neașteptata onoare de a mă chemă în mijlocul Domniilor- Voastre ca membru activ al acestui înalt așezământ de cul- tură națională, ziceam, mulțumind binevoitoarelor cuvinte de salutare ce-mi adresă, ca president de ședință, mult regre- tatul Duiliu Zamfirescu: că vremea de așezare ce va urmă fundamentalelor prefaceri ce începuseră, va impune, negreșit, cel puțin generației noastre, ocupațiuni intense și în afară de îndeletnicirile ei obișnuite. Aceasta și pentru că, adăugam, Aca- demia Română nu va mai fi numai un simbol cultural al uni- tății naționale, ci o vie și înaltă expresie a acestei unități chiar, ea însăș o completă și definitivă realitate. Mai curând decât aș fi putut crede atunci, astfel de ocu- pațiuni se impuseră și celui ce vă vorbește. Căci, din De- cemvrie 1918 până în August 1919, el trebui să funcționeze ca Consilier pentru chestiunile istorice și etnografice pe lângă Delegațiunea țării la Conferința de Pace dela Paris, pentru ca, după câteva luni, să fie nevoit a se întoarce din nou, în aceeaș calitate, acolo, până în Aprilie 1920. Astfel obligația înscrisă în statutul corporațiunii noastre, de a ne rosti cuvântul de primire în cea dintâiu sesiune după alegere, rămase, în ce mă privește, să fie îndeplinită în anii următori. Dar lucrări nouă, mai apropiate trebuințelor culturale de ordin practic ale instituțiunilor la cari fusesem chemat să colaborez și eu, mă prinseră cu totul în mijlocul lor în 1921, iar Conferința dela Genua mă ținh departe de Academie tocmai în preajma se- uunii generale de anul trecut, așă că abiă acum, după aproape Digitized by GOoQle 6 cinci ani dela alegere, mi-e dat să mă pot înfățișă înaintea Domniilor-Voastre cu obligatoriul discurs de recepție.. . . Aceasta nu e însă singura abatere ce-am fost nevoit să fac dela statutul nostru. Mai e una, pe care asemenea trebuie s’o lămuresc — aceea de a nu mă puteă ocupă, în acest discurs, astfel după cum se obișnuește și ni se impune, de vieața și opera predecesorului meu în Academie. Căci întâmplarea a făcut să fiu, în scaunul ce mi s’a Conferit, succesorul unui bărbat despre a cărui activitate publică din ultimii săi ani nu s’ar puteă, de sigur, vorbi, fără de aprecieri și judecăți pe cari, în cunoștința de azi a lucrurilor, unii le-ar găsi, poate, prea aspre și nedrepte, iar alții, sub înrâurirea încă vie a eve- nimentelor, dimpotrivă, prea indulgențe și nu îndeajuns de juste. Așă fiind, am crezut că e mai bine să las ca vremea, nive- latoare a toate, să se aștearnă peste ceeace a fost rău și dău- nător în lucrarea lui Vasilie .Mangra și să scoată la iveală, ma pronunțat, ceeace a fost, negreșit,bun și folositor în activi tatea sa anterioară, activitate peste care azi sunt proiectat: încă umbrele întunecoase ale rătăcirilor și greșelilor sale, pentru ca, în alte împrejurări și față de alți oameni, să se poată expune cu mai îndestulitoare cunoștință a faptelor, și judecă, cu mr mulțumitoare obiectivitate pentru, o. incintă ca aceea în care ne găsim, vieața și opera, culturală și națională, a acestui pre- decesor — fanatic, dar și nestatornic în credințe, hotărît, dar și temerar în acțiuni. • Explicând și această a doua abatere dela statut și potrivi: latitudinei ce el îmi dă, am ales să tratez înaintea Domniilor- Voastre, cu ocazia de față, p chestiune — istoriografia, român: ardeleană — care ar puteă să, intereseze, după părerea mei această distinsă asociațiune de învățați, nu prin noutatea con- tribuțiunilor la mai deaproape cunoaștere a ei, contribuțiun pe cari nu le-am căutat, ci prin punctul de vedere specii din care va fi tratată și anume: că nașterea și desvoltarea aceste: istoriografii a fost determinată și îndreptată, dela început par- ia sfârșit, de însăș desfășurarea vieții politice a neamului nostr- de peste Carpați — de luptele purtate de națiunea român: i Digitized by Google 7 transilvană pentru restaurarea vechilor sale libertăți și drep- turi, — de silințele ei, continue și stăruitoare, de a-și impune și valorifică aceste libertăți și drepturi în cadrele de Stat ale fostei Monarhii dunărene, — de trebuințele organizării sale . naționale pe toate terenurile, cu deosebire însă pe cel politic , și cultural. I. Dat fiind condițiile, anormale, în cari a trăit neamul nostru de sub fosta dominațiune, milenară, maghiară, istoriografia română ardeleană n’a trecut, domnilor colegi, prin fazele co- mune desvoltării altor istoriografii naționale, între cari și cele ale țărilor române ciscarpatine. Ea nu începe adică cu obiș- nuitele anale, pentru ca dela acestea să treacă, treptat, la cro- nice și dela cronice să ajungă la expunerile istorice, de eru- diție și de critică, ale timpurilor moderne, ci —datorită, cum vom vedeă, unor anumite împrejurări ale vieții politice ro- mânești de peste Carpați—se manifestă, dintr’o dată, în forma aceasta din urmă: erudită și critică a scrierilor lui Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior. Căci ceeace se înregistrează în deobște ca produse istorio- grafice transilvane anterioare — Cronica popii Vasile din Șcheii Brașovului, Cronica lui Gheorghe Brancovici și «Istoria» lui Radul Tempea—nu are nici un fel de legătură cu opera isto- rică a celor trei mari scriitori pomeniți, cari n’au cunoscut aceste lucrări și n’au putut deci clădi nimic pe ele. Mai mult chiar. Prin originea și natura lor, ar puteă fi considerate ca stând în afară de domeniul istoric propriu zis al Transilvaniei. In- tr’adevăr, Brașovul, ca vieață culturală românească, a apar- ținut, până târziu de tot, aproape de epoca modernă, Țării- Românești și Cronica bisericii St. Nicolae din Șchei, scrisă de popa Vasile dela această biserică pe la 1650, după însem- nările mai vechi ale predecesorilor săi și după propriile-i în- semnări contimporane, a fost redactată în spiritul și după modelul scrierilor similare din această țară. Cronica lui Gheor- ghe Brancovici, pornită numai din interesul familiar al auto- rului, de a transmite posterității cunoștința vieții și activității Digitized byCiOOQlC 8 fratelui său mai mare, Simeon, cunoscutul Mitropolit al Ro- mânilor ortodoxi din Ardeal, Sava Brancovici, n’a fost nic măcar scrisă în Transilvania. Iar «Istoria» Protopopului Radu! Tempea, redactată ca o continuare la Cronica bisericii Sf. Ni- colae din Șchei, deși tratează evenimente de cea mai mart însemnătate în trecutul neamului românesc de peste munți — luptele Brașovenilor împotriva Unirii—nu depășește decât pre. puțin cadrul unui interes local. Dar, afară de forma, erudită și critică, sub care se mani- festă, — istoriografia română ardeleană se mai înfățișează, tot dela început, și cu un pronunțat caracter polemic și militant Faptul se explică prin necesitățile de interes național căror, a fost chemată să răspundă această istoriografie. Căci, născută cum am spus, pe urma unor anumite împrejurări ale vieț politice românești de peste Carpați, ea a trebuit să fie pu& îndată, direct și indirect, în serviciul acțiunilor susținute, atunc și mai apoi, pentru revendicarea vechilor noastre libertăți ș drepturi, răpite și abolite, în cursul timpului, de foștii stă- pânitori, prin uzurpare și înșelare. A privi deci aceste acțiun în succesiunea și lănțuirea lor cauzală, însemnează a deter mină mai de aproape împrejurările și necesitățile de car vorbim și de pe urma cărora s’a născut istoriografia de pest. munți, în forma și cu caracterul arătat. i Evenimentul capital, cu urmări norocite pentru prefacere: în mai bine și desvoltarea în folos general a vieții culturale și, prin aceasta, a celei politice, din trecutul Românilor trăi- tori peste Carpați, a fost, fără îndoială, unirea unei însemnat: părți a lor cu Biserica Romei, — unire pusă la cale și înfăp- tuită, e știut, cu scopuri politice străine neamului, dar care din fericire, a sfârșit prin a servi interese ale noastre ale tuturor celor de dincolo, ca și de dincoace de munți. Faptul ra poate fi tăgăduit și afirmarea lui e, desigur, o banalitate Totuș, față de anumite contestațiuni, o banalitate, dacă ik pot exprimă astfel, necesară. Căci prin unire am ajun în școalele din Apus, din Roma în deosebi, și în cele al călugărilor crescuți și educați acolo. In aceste școli au venr ai noștri în contact cu clasicitatea greco-romană și cu opc* Digitized by Google 9 istorică, medievală și modernă, din a căror învățătură au tras : cunoștințe lămuritoare și edificătoare asupra originei romane a neamului și continuității lui, neîntrerupte, pe teritoriul Da- ciei traiane. Pe baza acestor cunoștințe, prelucrate și propagate printre cei de acasă, s’a restaurat vechea conștiință, amorțită, a latinității și autohtoniei noastre și s’a născut — prin cola- borarea, de sigur, și a altor elemente și influențe — noua con- știință, vie, a drepturilor naționale. Pentru dobândirea acestor drepturi s’au formulat cererile, precise și pozitive, ale pri- melor manifestațiuni politice românești de peste Carpați. In cadrele Bisericii unite s’au afirmat, în fine, mai întâiu, aceste cereri și prin lupta și jertfa celui mai mare arhiereu al acestei • Biserici — loan Inocențiu Clain — s’au impus ele opiniei pu- blice din Transilvania. Noua conștiință politică națională, activă și luptătoare, a poporului român de peste munți din ultimele decenii ale sec. al XVIII-lea, care trebuie privită, cum s’a arătat de curând, ca una din cele mai însemnate manifestări istorice ale spiritului nostru public, provocă, în mijlocul neamurilor dominante din patrie — printre Unguri și Sași — o nestăpânită pornire împotriva Românilor și a cererilor prin cari ei socotiau că vor puteă ajunge din nou în posesiunea pierdutelor lor libertăți și drepturi. Și fiindcă la baza acestor cereri erau argumente de natură istorică și juridică și anume: origina latină a Româ- nilor, continuitatea vieții lor în Dacia și împărtășirea, odi- nioară, cu libertăți și drepturi constituționale egale celorlalte națiuni din țară, — acestea trebuiau cu orice preț infirmate. Astfel Românii fură prezentați, atunci mai întâiu, cred, ca in popor de obârșie nelămurită și de calitate inferioară, al- ătuit din alte părți decât cele ale patriei lor actuale și venit ici, pe furiș, în urma tuturor, spre a cuprinde și uzurpă, ei, băștinașii, prin mărinimoasa îngăduință a celorlalte neamuri, oc și rost în dauna lor — cu alte cuvinte, fără nici o îndrep- ățire, istorică și juridică, de a pretinde altă situațiune decât ceea ce o aveau înscrisă în legile țării—faimoasele Appro- atae et compilatae constitutiones Transilvaniae — adică de ^lerați numai, spre folosul «domnilor», cât și cum le vor lăceă lor. Digitized by V.00Q Le 10 Toate acestea nu erau însă, deocamdată, decât simple afu- mațiuni, cari, ce e dreptul, prinseră și se răspândiră, nu numi în patrie, la cei preocupați, ci și la popoarele vecine, dar p cari cei ce le colportau și le susțineau nu erau în stare să! dovedească cu mărturii solide și argumente convingătoare. Er deci în interesul stăpânitorilor să se găsească cineva, care aducă și să prezinte, în sprijinul acestor afirmațiuni, astf de mărturii și argumente, în mod știentific. întâmplarea făcu acesta să nu fie nici Ungur, nici Sas, ci un German, origia din Elveția, Franz Joseph Sulzer (t 1791), trăit însă mw: vreme în Transilvania, ca auditor militar al armatei chesar ♦ crăești, apoi în Țara-Românească, unde a și murit, ca slujb (juris-consult) al lui Alexandru-Vodă Ipsilanti (1774—17S și care și-a dat multă și lăudabilă osteneală să cunoască c. mai bine și mai temeinic starea poporului nostru și trecur său. Dar, în comunitate de sentimente, ostile nouă, cu cor patrioții sași, din mijlocul cărora îi eră soția — fiică a patr cianului brașovean Johann v. Drauth — el se identifică pi într’atâta cu preocupările politice ale acestora, încât își îns părerile preconcepute și interesate cari circulau în mediul Ic asupra originei, trecutului și drepturilor Românilor —ic dela care a pornit și s’a lăsat condus și în investigațiur. sale istorice, cum se dovedește aceasta din însăși scrierile t și cum ne-o spune despre dânsul unul din cei ce l-au c noscut bine — Petru Maior. Intr’adevăr, Elvețianul acesta formulă, el cel dintâiu, opera sa, foarte prețioasă dealtfel — Geschichte des tranșai nischen Daciens, I-III, Wien 1781-2 — ca teorie, știentc cește expusă și susținută, părerea după care Românii s’ar ; alcătuit ca popor la Sudul Dunării, în Peninsula Balcania- de unde ar fi imigrat în Nordul fluviului, în actualele lor ! . cuințe, numai în sec. XII și XIII. Teoria aceasta, pe ci autorul se nevoi — în adevăr cu multă pricepere și er. diție — a o înfățișă în lumina dovezilor și argumentelor rice temeinice și obiective, aveă avantajul de a explică și ; stifică situația de sclavaj politic și social în care fuseseră ac. și erau ținuți Românii de peste munți de națiunile domina' de aci. Deaceea, deși în opoziție cu întreaga tradiție istor Digitized by ^ooqIc II -de până atunci, scrisă și nescrisă, indigenă și străină, relativă la originea și trecutul elementului românesc nord-danubian, care consideră pe Români ca descendenți ai coloniilor lui Traian și, în acelaș timp, ca trăitori, neîntrerupt,! n părțile fostei provincii a Daciei (D. Onciul, Românii în Dacia Tra- iană, București 1902 și Tradiția istorică în chestiunea origi- nelor române, București 1907), ea a trebuit să fie primită cu particular interes îndeosebi în Transilvania — printre cărtu- rarii și conducătorii politici ai națiunilor stăpânitoare — Un- guri și Sași — ca una ce puneă la îndemâna acestora cea dintâiu operă științifică prin care se puteă răsturnă baza însăș, istorică și juridică, a postulatelor naționale și politice ale po- porului românesc transcarpatin. Aceasta cu atât mai mult, cu cât în deceniul ce urmă apa- riției cărții lui Sulzer se produse în Transilvania anumite eve- nimente de natură a crește într’o potențată măsură conștiința icestui popor—ce privește rolul pe care-1 aveă în susținerea vitrigei sale patrii, — însemnătatea pe care ar putea-o câștigă n această patrie prin redobândirea vechilor sale libertăți și ’repturi, — schimbarea, în fine, ce s’ar produce în situația ui și a țării, în caz când ar fi pus pe picior de egalitate, în ieața publică, cu neamurile conlocuitoare. Evenimentele ace- tea fură: Intâiu — reformele liberale, de scurtă dar impre- ionantă durată, pe cari împăratul losif II le acordă popoarelor ale și de pe urma cărora neamul românesc de peste Carpați r fi putut fi scos de sub regimul feudal al Tripartitului Wer- •dczyan și împărtășit cu drepturile constituționale ale celor rei «națiuni» politice ale Transilvaniei. Al doilea — mișcările evoluționare ale lui Horia și tovarășilor săi, dela 1784-5 i cari fuseseră amestecați, direct și indirect, mai mult decât ’a crezut până acum, conducătorii din acea vreme ai popo- ului român, preoții și cărturarii săi. Al treilea — memora- ila acțiune politică pentru revendicarea drepturilor sale, în- -eprinsă de națiunea română transcarpatină, în mod solidar, 1 1791-92, cu acel temeinic, conștient și demn memorand olitic, numit, cam în batjocură, de un adversar contimporan, upplex libellus Valachorum. Digitized by LaOOQle 12 Tustrele aceste evenimente, dar mai cu seamă cel din um avură darul de a provocă o mare îngrijorare, turburare cfe printre Unguri și Sași, aflați, tocmai atunci, după revocare ordonanțelor liberatoare, într’o acută dispoziție de reacțicru rism, în vederea reîntronării și asigurării pentru totdeauna' viitor a poziției lor, privilegiate și dominante, —poziție cte nată și amenințată, pe cât de neașteptat, pe atât de serie prin efemerile reforme iosefine. Căci, în cazul când postul tele politice naționale române, de egală îndreptățire la viei, publică a țării, reclamate prin Supplex libellus, ar fi fost c cerite, numărul cel covârșitor al Românilor și, negreșit, v goatea și calitățile ce ei afirmaseră în ultimul timp pe te: nurile unde propășirea nu le putuse fi cu totul împiedecat trebuiau să fie, pentru acei ce până atunci profitaseră exclu- de munca și jertfa acestui popor, serioase motive de îng- jorare, de turburare, cum s’a vădit aceasta în desvoltarea: mai târziu a vieții publice din Transilvania. De aci neas- tatea pentru dânșii a unei serioase lupte împotriva cererii române, nu numai pe teren politic, ci și științific. Și de: prilejul bine venit ca noua teorie istorică a lui Sulzer, pri toare la origina balcanică a poporului român, să fie pusă : serviciul luptelor politice, prin acei sciitori ai timpului, a; se făcuseră exponenți ai concetățenilor sași și unguri în ace lupte — ca Johann Cari Eder (1760—1811), Martin B (1751—1831), Michael Lebrecht (1757—1807) și alții, mai ir runți, rămași necunoscuți. i Scrierea celui dintâiu — Supplex libellus Valachorum r. notis historico-criticis, Claudiopoli 1791 — oglindește perl starea de spirit — de ură și vrăjmășie — în care se găsi, atunci, națiunile stăpânitoare ale Transilvaniei față de pope român în genere și de revendicările lui în particular. C.. cartea aceasta a lui Eder nu e expresia unei voci izolate fără ecou, ci o scriere polemică și militantă, răspunzând totul sentimentelor și intereselor politice din acel moment; concetățenilor săi sași — scriere oficială, anume redactată : seama reprezentanților acestora în dieta țării, ca să poată i firmă, cu ajutorul ei, punct de punct, cererile românești, i dizertațiile, rămase nepublicate, ale lui Martin Bolla (Du I Digitized byVjOOQIC !3 iatio de Valachis qui Transilvaniam incolunt) și Michael Le- brecht, ca și răspunsurile, păstrate în ms. ale muncipalităților din Brașov și Sebeș, sunt dovadă de gradul în care revendi- cările noastre au trebuit să preocupe cercurile politice ale Un- gurilor și Sașilor, pentru ca fruntași intelectuali ai lor, ca scriitorii mai sus citați, întâiul rectorul Piariștilor din Cluj, al doilea membru al Capitlului evanghelic din Sibiiu, și cor- porații întregi orășenești să se simtă obligate a trată chestiunea icestor revendicări în mod științific — cu argumente istorice și filologice. Prin publicația lui Eder și prin discuțiile pe cari învățații iași și unguri ai timpului le întrețineau în jurul «problemei alache», teoria istorică a lui Sulzer a trebuit să se facă cunos- ută, mai întâiu și mai bine, în Transilvania. Totuș, nu pe ci ă pătruns ea în lumea știentifică străină și nu prin seni- orii numiți a ajuns să se impună acesteia. Acela prin care teoria ceasta s’a răspândit în afară și s’a valorificat sub raport istoric i’a fost un Transilvan, ci un Șvab, născut în Ungaria, dar ducat în Germania, la cea dintâiu Universitate a timpului, ceea din Gottingen, ca elev al vestitului August Ludwig chlozer (1735—1809), și trăit la Viena, ca secretar la Can- elaria aulică transilvană de acolo, — Johann Christian Engel <770—1814). Căci prin operele acestuia, cel mai serios și aloros, pentru timpul său, istoric al țărilor fostei Coroane ungare, ivățat cu bogată cultură specială și superior spirit științific, oria lui Sulzer, modificată în sensul că admigrarea e pusă 1 sec. al IX-lea, așă dar înaintea cuceririi maghiare și colonizării sești, a pătruns ea printre învățații din afară și s’a impus r. Și aceasta prin cele două mai cunoscute nouă scrieri ale le: Commentatio de expeditionibus Trajani ad Danubium et igine Valachorum (1794) și Geschichte der Moldau und Wa- chei (1804),—cu deosebire însă prin ultima, care a fost și rămas, vreme de-un secol pentru străini și mult timp chiar ntru ai noștri, scrierea critică de căpetenie privitoare la oria noastră națională. Abiă așă dar se formulaseră, în scris și în tipar, într’o pe- ie către Capul Statului, argumentele pe cari se sprijiniau stulatele politice-naționale române din 1791-92, și se ri- Digitized byVjOOQle ’4 dicară, împotriva lor, din toate părțile, într’o întreagă liten tură, contra-argumentele prin cari adversarii de veacuri tir- deau să distrugă baza, istorică și juridică, a acelor postulat, O adevărată ofensivă politică-literară, față de care învăța; români ai vremii simțiră o datorie de imperioasă necesita națională și de onoare științifică să ia atitudine hotărîtă înr apărarea vechei tradițiuni istorice, susținând, în acelaș ; erudit și critic, latinitatea și autohtonia noastră și apără: în acelaș mod, polemic și militant, drepturile avute și cur nite, dar contestate și refuzate poporului român. Și, din nor cire, tocmai atunci, între puținii cărturari ai neamului, se g: șiră câțiva, cari, prin întinsa și temeinica lor învățătură, pr patriotismul lor cald și luminat, prin temperamentul lor v și militant, prin stăruința lor neogoită și neobosită, erau tr: în măsură să îndeplinească, cu cinste și cu demnitate, ac; rol: întemeietorii istoriografiei române transilvane — Sarr Micu (1745—1806), Gheorghe Șincai (1754—1816) și Per Maior (1760—1821). Aceste au fost, domnilor colegi, împrejurările vieții noasr politice și necesitățile de interes național ce au determir nașterea istoriografiei române ardelene. Numai cunoscând: putem înțelege ceeace am voit să explicăm prin expune:, lor mai deaproape — forma, erudită și critică, și caracter, polemic și militant, în cari s’a manifestat și s’a înfățișat c. început această istoriografie, în scrierile marilor săi înteire tori. Ce fel aceștia și-au îndeplinit, fiecare în parte, san' impusă de împrejurările și necesitățile arătate, adică cu pregătire, cu ce mijloace, cu ce pricepere și cu ce zel, e < noscut și nu e cazul să insist aci. Ceeace trebuie relevat er numai că trei chestiuni i-au preocupat în mod particular: r ginea romană a neamului, continuitatea, neîntreruptă, a vi. sale în Dacia și raporturile de drept între Românii autoht și Maghiarii cuceritori. Cea dintâiu, spre a dovedi că sunt; nu numai cei mai vechi locuitori ai patriei, ci, în acelaș tir și cei mai curați și direcți descendenți ai coloniștilor lui Tn și populației romanizate prin ei. Cea de a doua, spre a dov: că atât Maghiarii, la așezarea lor, cât și Sașii, la colonia Digitized by 15 ₆ ne-au găsit aci, cu o vechime de aproape o mie de ani. Iar < cea de a treia, spre a dovedi că dominațiunea ce-o exercitau Maghiarii asupra Românilor de peste munți e întemeiată, nu pe supunerea acestora prin cucerire, ci prin răpirea și abolirea, ulterioară, prin uzurpare și înșelare, a strămoșeștilor lor li- ; bertăți naționale și drepturi politice. . Tustrei — Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior — au tratat în scrierile lor aceste chestiuni, cu argumente istorice , și filologice, fie de sine stătător, fie în conexiune cu altele. Iar dacă dela aceste chestiuni speciale, ei au trecut la studiul vieții bisericești și celei politice, în cadrul istoriei generale a . neamului, au făcut-o pentru a dovedi, mai mult decât cereau interesele politice ale momentului, desvoltarea unitară, sub ra- . port sufletesc, a poporului românesc și destoinicia lui în a-și fi putut organiză și conduce — împotriva tuturor adversită- ' ților soartei — o vieață politică proprie, independentă. Din nefericire însă această monumentală operă istoriografică, ne- fiind publicată, în cea mai mare parte a ei, decât mai târziu, atunci când scopul practic pentru care fusese întocmită se îndeplinise, rămase, pentru contimporani, ca și îngropată. Ea n’a influențat deci decât prea puțin în afară și nu atât cât ar fi putut înlăuntru — la Români: prin scrierile lui Petru Maior, cari, singure, văzură, la timp, lumina tiparului, ca să se poată infirmă prin ele părerile reprezentanților autorizați ai contra- rilor — Sulzer, Eder și Engel, iar, mai târziu, Kopitar (Bar- tolomeu, 1780—1844) și alții. Dacă însă întâmplarea, legată, de sigur, de împrejurări, dar »i de voința hotărîtă a omului, a făcut din acesta, din Petru Vlaior, singurul exponent al lumei învățate române din acea Teme în polemica istorică cu adversarii numiți, ceeace i-a lat lui înalta autoritate științifică și morală de cares’a bucurat, a contimporanii și, cu deosebire, la urmașii săi, a fost valoarea «articulară a scrierilor sale, mult superioare, ca spirit științific— zi o putem spune—acelora ce cunoaștem dela tovarășii și redecesorii săi, Gheorghe Șincai și. chiar Samuil Micu. De- ceea scrierile aceste:—atât de solide ca informație, ca argu- lentare și ca interpretare — au rămas, multă vreme, izvorul o gat și nesecat din care s’a adăpat istoriografia noastră pentru Digitized by GOOQ Le i6 susținerea mai departe — ori de câte ori necesitatea s’a ivit — a bazelor istorice și juridice pe cari s’au sprijinit, din început, postulatele politice ale luptelor noastre naționale. Căci ceeace timpul a irosit din scrierile lui Petru Maior e numai acceso- I riul — exagerări explicabile pentru vremea aceea, teorii do- \ vedite în urmă ca eronate, păreri personale și fără actualitate ; mai târziu. Esențialul însă a rămas și a intrat în circulație,' mai întâiu prin scrierile polemice ale urmașilor săi nemijlo-' ciți, apoi prin cele ale continuatorilor de mai târziu, în alte condiții și cu alte mijloace, a luptei sale literare. j i In adevăr, până la realizarea postulatelor naționale dek 1791, adică până la 1848, după cum acțiunile politice ce s’au întreprins între timp pentru dobândirea vechilor noastre drep- turi, aveau, la baza lor, argumentele cuprinse în Supplex li-! bellus, tot așă scrierile istorice și filologice, polemice, ce s’au mai publicat pentru susținerea acestor argumente au, la baza lor, rezultatele știentifice ale operei istorice a lui Petru Maior,— devenite, prin acceptare și răspândire din ce în ce mai largă . bunuri istoriografice comune, întrebuințate, ori de câte ori a fost nevoie, de cei următori. Căci, exceptând pe con- timporanii lui Maior, decedați înaintea sa, Paul lorgovic (1764—1808) și loan Budai-Deleanul (1770—1820), cari în scrierile lor, rămase manuscrise,—cel dintâiu în Scurte istorie a Românilor din Dacia, iar cel de al doilea în De orig.- nibus populorum Transilvaniae, De unione trium nationum Tran- silvaniae și Hungari vi armorum Transilvaniam non occupa runt, — au putut trată chestiunea originei, continuității și drep- turilor Românilor de peste munți în mod independent, ce următori, cu toții, s’au servit în scrierile lor de opera lui Maior Așă canonicul prepozit de mai târziu, Teodor Aaron (1803-1854 publică, la Buda, în 1828, un Scurt apendice la istoria lui Petru Maior care începutul Românilor din Romani adevărați la mc mare lumină îl pune, — iar tânărul student și publicist, Gi origină din Banat, Damaschin Bojincă (1801—1866), care n da, cu sprijinul moral și material al lui lordache Mălinesct a doua ediție — din 1834—a Istoriei pentru începutul Româ- nilor din Dada, adăugându-i răspunsurile autorului la întâir- Digitized by CiOOQle i7 pinările lui Kopitar, polemizează, ca și compatriotul său Ef- j timie Murgu (f 1870), dar independent unul de altul, cu autorul anonim al cărții tipărită la Halle în 1823: Erweis \ dass die Wallachen nicht romischer Abkunft sind, primul în Ani- . madversio in dissertationem Hallensem (Pestini 1827) sau> după titlul versiunii românești: Răspundere dezgurzătoare la cârtirea , cea din Halle (Buda 1828), iar secundul în Beweis dass die Wallachen der Romer unbezweifelte Nachkdmmlinge sind (Buda : ⁱ⁸3°)’ . ..... In sfârșit, când procesul nostru politic cu Ungurii se găsia în ajunul rezolvării sale prin urmările revoluțiunii dela 1848, Simeon Bărnutiu (1808—1863), spiritus rector al acestei re- voluțiuni, în memorabilul său discurs, rostit la 3/15 Maiu, ’ în adunarea dela Blaș (Al. Papiu-Ilarian, Istoria Românilor ' din Dacia superioară, ed. 2-a, II, 307—363) trată chestiunea ; raporturilor dintre Români și Maghiari, din punct de vedere ’ istoric și juridic, după scrierile marilor săi predecesori, adică după Maior. Cuvântarea aceasta, capo-d’operă a elocinței po- lirice române, cum a numit-o Aron Densusianu, nu e decât ț chintesența ideilor ce s’au agitat și frământat în această pri- ’ vință la Români în ultima jumătate de veac. Ea poate fi deci ’ privită, cu toată dreptatea, ca ultima manifestare a istorio- grafiei române ardelene din prima parte a sec. al XlX-lea. Căci, ¹ cu realizarea postulatelor dela 1791-2, istoriografia aceasta ’ își încheie rolul pe care i l-au impus împrejurările vieții na- ționale de până atunci: de a fi stat, direct și indirect, în ser- ’ viciul acțiunilor purtate de Românii transcarpatini întru do- bândirea libertăților și drepturilor lor. II. * Intr’adevăr, domnilor colegi, când aceste libertăți și drep- ; turi fură câștigate, chestiunile ce preocupară până ’n acel timp istoriografia noastră transcarpatină au fost lăsate deoparte, căci ritele, în funcțiune de noua situație politică dobândită la 1848, luară locul în lucrările celor ce se consacrată de aci înainte studiilor de istorie națională. Deaceea scrierile lui Vasile Maniu Digitized by LiOOQle ¹⁸ i (1824—1901) și Simeon Mangiuca (1831—1890), Bănățene amândoi, privitoare la obârșia romană a neamului și la stă- ruința lui, neîntreruptă, în Dacia (Disertațiune istorico-critui și literară tractând despre originea Românilor din Dacia-Traiani Timișoara, 1857 și De originea, vechitatea și însemnătatea nu- melui de Valac, 1866—7), ne apar azi, în mijlocul nouei lite- raturi istorice a vremii, ca niște palide ecouri ale unor îe- târziate preocupări. Iar când mai târziu, chestiunea originei și autohtoniei noa- stre va fi readusă în discuție cu tot aparatul criticei științi- fice moderne, prin operile filologice ale lui Franz Miklosid (1813—1891) și cele istorice ale lui Robert Roessler (1849-1881 cei ce vor luă, asupră-le, greaua dar onorătoarea sarcină de. se face apărătorii tradiției istorice în chestiunea așă zisă n mână, nu vor mai fi scriitorii de peste munți, ci învățat de aici, din țara cea veche — B. P. Hasdeu (1836—1907 A. D. Xenopol (1847—1920) și D. Onciul (1856—1923). Ș aceasta nu numai pentrucă între cei dintâiu nu erau, acur din întâmplare, oameni de pregătirea și autoritatea știentific a acestora, ci și pentrucă ei nu mai simțiau trebuința practk. să intervină într’o discuție, care, din punct de vedere politi nu mai aveă însemnătatea de odinioară. Căci, sub acest rapor situația Românilor din Transilvania fusese definitiv hotărî: prin urmările revoluțiunii dela 1848 și nu mai puteă fi schir bată sub influența rezultatelor nouei polemici literare, rede> chisă și pusă, ca și cea dintâiu, prin intervenția preocupa- a scriitorilor unguri și germani, în serviciul unor bine cunc cute interese politice. Dealtfel, ajungerea poporului român de peste munți la eg litate de drepturi politice cu națiunile patriei foste până atur privilegiate, fu privită de contimporani — așă cum și eră - ca un eveniment de o epocală însemnătate, care trebuiă neapăr înregistrat și comentat, în toate amănuntele sale, cu depk seriozitate și imparțialitate. Un tânăr, cu adâncă simțire ra- țională, cu remarcabilă intuiție istorică, cu temeinică cur ștință a trecutului patriei și neamului său și, pe lângă aceste cu frumos și ordonat talent literar, care participase însuș - Digitized by VjOOQle J9 lucrările și acțiunile revoluționare, fie, direct, ca actor impor- ' tant, fie, indirect, ca observator serios, — Alexandru Papiu- Ilarian (1828—1878), concepîi planul unei asemenea publica- țiuni. După un preambul, tratând despre situația anterioară ; a Românilor și în deosebi despre raporturile lor, de fapt și de drept, cu Maghiarii, — scrierea aceasta aveă să cuprindă, : în intenția autorului, în a doua sa parte, opera propriu zisă, care, în 6—7 volume, urmă să dea expunerea, completă și amă- : nunțită, a evenimentelor revoluționare dela 1848-49 la Românii i din Transilvania, iar, în apendice, documentele și actele mai L importante relative la materialul tratat. Din nefericire însă, din acest măreț plan, autorul, pe atunci ; tânăr de abiă 22-3 ani, nu putu realiză decât o mică parte. : Căci din valoroasa sa Istorie a Românilor din Dacia superioară, nu apăru decât partea întâia, preambulul iar din partea a doua \ numai un singur volum, enarând evenimentele până la 3 /15 Maiu. Totuș cartea, așă neterminată, este și azi, pentru partea tratată, cea mai prețioasă scriere a noastră cu privire ; la revoluția dela 1848 a Românilor de peste munți. Și ea me- rită această deosebită distincțiune, nu numai pentru valoarea , sa istorică, ci pentrucă, prin scopul practic ce urmăriă, autorul eră ; în tradiția marilor săi predecesori istoriografi: de a servi in- teresele vieții politice a Românilor transcarpatini, — viață care ₜ va luă, de aci înainte, o nouă îndreptare și o mai mare des- , voltare, cum se va vădi aceasta și din modul. în care se înfăți- șează mai departe istoriografia română ardeleană. Căci, după satisfacția recâștigării drepturilor politice, ca re- zultat al luptelor purtate în acest scop o jumătate de secol, .urmă, pentru poporul român de peste munți, necesitatea va- 'liditării efective a acestor drepturi în vieața publică, față de cei ce le contestaseră și le refuzaseră cu îndârjire până atunci și cari înțelegeau să se opună și acum, din toate puterile, rea- lizării lor echitabile, potrivit nouilor raporturi de drept sta- 'bilite după 1848. Ori aci se iviră greutățile, — greutăți pro- venite în special din puțina pregătire a Românilor de a se puteă ridică și menține, mai pe toate terenurile, alăturea și împotriva foștilor stăpânitori, cari, dacă nu mai aveau, acum, de drept, Digitized by 20 situațiile și prerogativele anterioare, continuau totuș să le de- țină, în mare parte, de fapt. Se simți deci necesitatea impe- rioasă a organizării, cât mai repede, a vieții naționale ro- mânești în toate domeniile ei de manifestare publică —cu deosebire însă în cel politic și cultural. Absolutismul austriac (1849—1860), care urmă revoluției dela 1848, după zdrobirea republicei Kossuthiane, și regimul restabilirii vieții constituționale în provinciile Imperiului, deci și în Transilvania (1861—1865), au fost, cum se știe, destul de prielnice acestei opere. Căci și pe terenul social-economic, prin reformele Guvernului central dela Viena, dar mai cu seamă pe cel politic și cultural, progresele fură însemnate. Instituțiile noastre bisericești, școlare și culturale, căpătari nouă forme de organizare, prin înființarea provinciei metro- politane de Alba-Iulia și Făgăraș (1853), prin restaurarea ve- chei Metropolii a Românilor ortodoxi din Transilvania (1864). prin întemeierea de noui institute de învățământ și, în parti- cular, de numeroase școale poporane, prin fondarea și susți- nerea de societăți literare și culturale, prin alcătuirea unc clase din ce în ce mai numeroase de intelectuali, crescuți ma cu seamă la Universitățile și Academiile germane, prin îm- bunătățirea și răspândirea publicisticei naționale, etc. Paralel cu această serioasă lucrare de organizare a vieț publice românești transcarpatine, începu o alta, de studii ș cercetări, cu caracter științific, privitoare la trecutul nostru, în scop de a se cunoaște cât mai bine formele și aspectek vechei culturi naționale — atât cât și așă cum putuse fi u Prin lucrările mult eruditului Timoteiu Cipariu (1805—1887). ale devotatului său discipol loan M. Moldovanu (1833—19151 și ale altora, studiile și cercetările acestea se îndreptară în primul loc asupra trecutului bisericilor noastre, singurele instituțiun prin care s’a putut manifestă vieața publică românească iu vremea când eram numai «tolerați» și prin care s’a susținu:, în mijlocul poporului nostru din Transilvania, o cultură cu caracter propriu, național. Cu aceste studii și cercetări st pus bazele istoriografiei române ardelene din a doua jumăut a sec. al XlX-lea, care, părăsind, cum am arătat, vechi; probleme, își puse altele, în legătură cu noua situație politid Digitized by v^ooQie 21 dobândită și cu trebuințele culturale reclamate de ea. In acelaș î timp, pe lângă trecutul bisericii, încep studiile și cercetările, mai ! întâiu sporadic, apoi din ce în ce mai largi în ce privește cadrele și mai serioase ca valoare, privitoare la toate acele chestiuni cari constituesc ansamblul și dau caracterul istoriografiei române i transilvane din perioada de care vorbim și asupra căreia vom ; reveni îndată, după cfe vom fi relevat mai întâiu o altă latură de manifestare a acestei istoriografii — cea special politică, de- terminată de radicalele schimbări intervenite în alcătuirea for- mei de Stat a fostei Monarhii dunărene. Intr’adevăr, e știut că după perioada guvernării absolutiste urmă, în această Monarhie, perioada așă zisului regim con- stituțional, în care Românii de peste munți, cu ceeace pu- tuseră câștigă ca pregătire între timp, se afirmară, pentru în- tâia oară, ca element nou politic, în vieața constituțională par- lamentară a patriei lor, alăturea de națiunile conlocuitoare, cu educație și tradiție politică de veacuri. Dar noul regim, sub care ai noștri puteau fi avantajați prin numărul cel mare și prin puterea elementară de viață, nu ținîi decât prea puțin. Căci pe urma alipirii Transilvaniei la Ungaria (1865) se des- ființă viața politică proprie, autonomă, a fostului mare Prin- cipat, iar pe urma dezastrului dela Kdniggrătz (1866) se ajunge — prin pactul austro-ungar — la noua Ungarie, dualistă, cu vieață politică unitară și centralistă. Românii își deteră numai decât seama că în noua alcătuire de Stat, fundamental pre- făcută, a țării lor, nu-și vor mai puteă valorifică drepturile, așă după cum ar fi putut-o face în Transilvania. In conse- cință ei reclamară — și cererea rămase punctul cardinal al pro- gramului lor național până la răsboiul unității noastre națio- nale — restatomicirea vechei independențe politice a Tran- silvaniei (sub formă de autonomie), așă cum fusese ea în de- curs de aproape o mie de ani și cum o pretindeau interesele vitale ale celui mai vechiu, mai numeros și singurul de viitor popor al acestei țări. In slujba acestui capital postulat politic se născu și se des- voltă o anume latură, cea politică, a istoriografiei române ardelene, aceea care aveă să susțină, pentru orientarea opi- Digitized by Google 22 niei publice românești, legitimitatea, sub raport istoric și ju- ridic, a acestui postulat. De aci scrierea lui Alex. Papiu-Ila- rian, publicată în anul schimbării regimului absolutist prin cel constituțional, 1861: Independența constituțională a Tran- silvaniei (tradusă în nemțește, la 1862, de I. F. Neigebaur). Și de aci scrierea, de acelaș cuprins, a prietenului său losif Hodosiu (1829—1880): Românii și constituțiunile Transilvaniei (Pesta 1871). Din aceeaș preocupare politică națională a iz- vorît apoi opera cunoscută a neobositului octogenar ce eră Gheorghe Baritiu (1812—1893): Părți alese din istoria Tran- silvaniei pe două sute de ani din urmi (I—III, Sibiiu 1889—91), în care se arată în ce împrejurări istorice și forme de drept public a trecut Transilvania în stăpânirea Habsburgilor, cum și ce fel aceste împrejurări și forme s’au desvoltat și păstrat, cu specială privire la situația neamului românesc, până la 1848, și de atunci înainte până la 1867, epoca dualismului, iar sub Ungaria unitară până la 1883. Și tot din aceeaș preocupare a izvorît întinsa și meritoasa colecție de acte și documente privitoare la acțiunile și manifestațiunile politicei românești transcarpatine dela 1791 până în zilele noastre (1910), a d-lui T. V. Păcățianu, numită Cartea de Aur sau luptele politice na- ționale ale Românilor de sub Coroana ungară (I—VIII, Sibiiu, 1904—1915). In fine, în acelaș domeniu de literatură istorică trebuiesc puse diferitele memorii politice ce s’au publicat k Românii de peste munți în a doua jumătate a sec. trecut, — în frunte cu cel din 1881 (Memoriu compus și publicat dir. însărcinarea Conferinței generale a reprezentanților alegătorilor români, Sibiiu, 1883), redactat de Gheorghe Baritiu și în care se motivă, în chip magistral, sub raport istoric și juridic, punctul prim al programului partidului național român unitar, program atunci întocmit și publicat: autonomia Transilvaniei. Asemenea prețioasa carte de propagandă a lui Eugen Brote (1850—1916): Chestiunea română în Transilvania și Ungaria. București 1905 (cu o versiune germană). Dar lipsa de perspective mai apropiate ce privește schim-. barea, în folosul Românilor, a situației politice decretate b : 1867, cum și politica de maghiarizare, concepută și urmărită. Digitized by Google 23 sistematic și perseverent, de noul Stat ungar, dualist, siliră pe Români să-și adune și întrebuințeze toate forțele întru organizarea și susținerea luptei pentru conservarea ființei lor etnice. Terenul principal al rezistenței eră, evident, cel cul- ₂ tural și constă din întărirea și înmulțirea mijloacelor de între- ținere, vie și activă, a conștiinții naționale. Iar unul din aceste . mijloace fu opera de studii și cercetări ce s’a întreprins de atunci încoace pentru cunoașterea vieții române transilvane sub toate formele și aspectele ei. Căci n’a fost domeniu, cât de ascuns și de modest, al acestei vieți care să fi rămas ne- . căutat și necercetat: trecutul bisericesc, școlar, cultural, al instituțiilor naționale de pe vremuri, al personalităților isto- . rice, al diverselor acțiuni și manifestațiuni politice, al ținutu- . rilor specific românești ca Făgărașul, Hațegul, Banatul, Bi- horul, Maramureșul, — toate s’au cercetat și studiat, după ‘ putință și împrejurări. Interesul istoricilor s’a îndreptat însă, ' cu deosebire, spre vieața bisericească, domeniu în care s’au . publicat cele mai meritoase studii ale istoriografiei române ' ardelene contimporane și în care s’au distins cei mai de seamă ' reprezentanți ai ei. De aceea, pentru cei viitori, caracterul do- minant al acestei istoriografii, va fi, ca și pentru noi, cel bi- • sericesc....... Nu-mi stă de sigur în putință să dau, acum și aci, un re- pertoriu al acestor scrieri și nici să fac o enumerare a celor ce le-au publicat. Totuș, nu voiesc să trec mai departe, fără să nu menționez, cu acest prilej, măcar numele celor mai cunoscuți din aceștia. Și anume, pe lângă cei dejă citați, pe Aug. Treb. Laurian, loan Maiorescu, Andreiu Șaguna, Nicolae Popea, loan Ardeleanu, Nic. Tincu Velea, Vichentie Babeș, Alex. Roman, Atanasie Marienescu, losif Sterca Siulutiu, Ar- temiu Alessi, Gregoriu Silași, Nic. Densusianu, loan Pușcariu Alex. Grama, Vasilie Mangra, loan Slavici, Ilarion Pușcariu, Andreiu Bârseanu, loan Crișanu, Gh. Popovici, loan Mihaly, Gh. Bogdan-Duică, loan Sârbu, Patriciu Dragalina, Silvestru Moldovan, loan Russu Șirianul, Aug. Bunea, loan Lupaș, Elie Daianu, lacob Radu, loan Ratiu, Sterie Stinghe, Nic. Sulică, Virgil Siotropa, Iulian Marțian, Alex. Pop, Sever Secula, loan Bărlea, Alex. Țiple, Silviu Dragomir, Zenovie Pâclișanu, Digitized by ksOOQle 24 Onisifor Ghibu, loan Mateiu, Ștefan Meteș, Avram Sădeanu. Teodor Botiș, Victor Motogna, luliu Vuia, Nic. Fini și alții asemenea lor, cari au scăpat, de sigur, înșirării noastre su- mare și fugitive.. I Opera acestor scriitori, privită în întregul ei, ca rezultat ai; tuturor bunăvoinților și silințelor, dela cele mai modeste ș; mai puțin cunoscute, până la cele mai însemnate și mai bine; reputate, are o netăgăduită valoare științifică și constitue, îl ' această privință, un aport însemnat la progresul istoriogra-: fiei noastre naționale în general, celei bisericești în special., Mai mult decât aceasta, ea are însă o valoare culturală. Căci.; publicată fiind, aproape în totalitatea ei, în reviste și ziare.• cari la Românii de peste munți au îndeplinit, până în anii din urmă, ca și presa de aici, din vremurile glorioase ale în- ceputurilor sale, un important rol cultural, — opera istorici de care vorbim, a fost, ca tot ce dedeau aceste reviste și ziare, deaproape și serios urmărită de cetitori, contribuind astfel, în largă măsură, la cultivarea și educația, istorică și națională, a publicului românesc cărturar de dincolo. Dar mai mult și decât această valoare culturală, istoriografia română ardeeană din a doua jumătate a secolului trecut și începutul celuil pre- zent are o mai mare valoare morală. Și aceasta pentrucă cei ce s’au consacrat progresului ei, au avut să lucreze cu mij- loace adesea foarte sărăcăcioase și în condițiuni mai totdeauna foarte grele, pe cari le-au putut suplini și învinge numai prir conștiința necesității lucrării ce trebuiau să îndeplinească. E n’au dispus de mijloacele științifice și materiale, lesnicioase ș bogate, pe cari le-au avut la îndemână istoriografii străini compatrioții lor bunăoară — Sașii și Ungurii. Iată de ce, pri vită sub acest aspect, istoriografia noastră are o valoare d ordin moral pe care n’o pot aveă aceste din urmă și care în trece atât valoarea ei culturală cât și pe cea științifică. E te ce ai noștri au putut da mai de preț și mai de folos în domenii, culturii naționale într’o vreme când propășirea pe alte tere- nuri ne eră mai grea și mai anevoioasă. De cât, din cauzele mai sus expuse, această operă isto- riografică s’a desvoltat multă vreme în mod independent Digitized by Google 25 izolat, nu numai de istoriografiile celorlalte popoare din pa- trie, dar chiar și de istoriografia națională de dincoace, din țara veche. Căci nu e lipsit de interes a constată, împreună cu d-1 Nic. lorga, că tradițiile deosebite, în cadrele cărora s’au desvoltat cele două istoriografii surori, au adus cu sine ca isto- ricii din Transilvania să rămână multă vreme străini de preocu- pările celor de dincoace, după cum istoricii din vechiul regat de preocupările celor de dincolo. Mai mult. Istoricii ardeleni, si- liți de împrejurări a trece în patria liberă au trebuit să pără- sească, mai toți, preocupările de acasă și să-și însușească pe ale celor de aci. Astfel Florian Aaron (1805—1887), Aug. Treb. Laurian (1810—1881), Alei. Papiu-Ilarian (1828—1878), Nic. Densusianu (1846—1911), Gh. Bogdan-Duică și loan Sârbu (f 1922), spre a nu menționă decât pe cei mai cunoscuți și a lăsă deoparte pe istoricii transilvăneni formați dincoace de Carpați. Cazul fiecăruia e tipic în această pri- vință și poate fi perfect ilustrat în sensul celor afirmate. De- aceea nu vom relevă decât pe acel al distinsului și prea în- vățatului nostru coleg d-1 Gh. Bogdan-Duică, care câtă vreme a lucrat în Ardeal a publicat numai scrieri privitoare la istoria Românilor de acolo, iar odată trecut dincoace a părăsit stu- diile sale anterioare, dedicându-se cu totul altora — de interes și de folos mai apropiat tendențelor și trebuințelor culturale le aci. La fel istoricii de dincoace, cu toată apropierea, colabo- •area lor, în această Academie, cu istoricii din Transilvania, iu s’au preocupat decât arareori și prea puțin de problemele storiografiei române ardelene. Cel dintâiu istoric din regat are a încălcat, cu pasiune și vigoare crescândă, terenul acestei storiografii, străbătându-1, în scurt timp, dela un capăt la Itul, în toate direcțiile, a fost, cum ușor se poate închipui, cel căruia nu i-a rămas nimic lipsit de interes, indiferent deci, •1 trecutul neamului românesc — d-1 Nic. lorga. Cercetând ■rai întâiu arhivele orașelor transilvane de lângă fosta gra- iță, pentru studiul relațiilor politice, economice și culturale !e Țărilor Române cu Ardealul și Ungaria, d-sa a intrat •eptat-treptat și din ce în ce mai adânc în studiul vieții tre- pte, proprii, a poporului român de peste munți, în domenii Digitized by LsOOQle 26 I investigate până atunci aproape exclusiv de ardeleni. Pnr aceste studii, d-1 Nic. lorga trece curând alăturea și înainte, celorlalți. Și aceasta grație nu numai extraordinarelor călită: prin cari a ajuns să domine—cu strălucita sa personalitate * grandioasa sa operă — activitatea istorică-națională a zilele noastre, ci și faptului că a ținut să cunoască, direct, prin sin însuș, întreg pământul strămoșesc, cu toate formele și aspei tele vieții românești, trecute și prezente. Lista scrierilor sa: privitoare Ia Românii din Transilvania e, azi, mai bogată deci a oricăruia din istoricii ce s’au mai ocupat cu astfel de studr Deaceea, înaintea tuturor acestora, d-sa a fost în măsură i ne dea — în preajma răsboiului pentru unitatea națională - prima mare și însemnată operă de sinteză privitoare la Istor. Românilor din Transilvania și Ungaria (București 1916; cu versiune franceză), în care, pentru întâia oară, trecutul lor; fost fixat și înfățișat, în cadrele organizațiilor politice sub ar au trăit după vremuri, din punct de vedere național și în V gătură firească cu evoluția istorică a tot neamului românes Paralel cu această operă istorică propriu zisă, d-1 N: lorga a mai îndeplinit însă o alta, tot atât de importantă, pr urmările sale, ce privește legătura organică a celor două ist. riografii naționale. Căci prin cărțile, revistele și ziarele ce p blică și editează de aproape un pătrar de secol, d-sa a cor tribuit, cum se știe, ca nimeni altul, la unificarea vieții noast culturale în toate domeniile ei de manifestare. Și cum înr acestea, mai important, prin îndeletnicirile sale speciale, e cel istoriografie, de sine înțeles că a trebuit să dea o particuk’ atențiune publicațiilor din acest domeniu. Și într’adevăr, c o râvnă și consecvență ce nu se pot îndeajuns admira, d-1 K lorga a făcut cunoscut, zi de zi, putem zice, dincoace tot. se publică dincolo, iar dincolo tot ce se publică dincoace, istoriografia românească, deșteptând astfel, de o parte și ■- alta, prin căldura și autoritatea scrisului său, iubire și inte' crescând pentru această însemnată lăture a activității noasr culturale. Și cum lucrarea aceasta a d-lui lorga fu secundată și sus: nută de numeroși imitatori și discipoli, rezultatul a fost a unul după altul, mulți din cei ce se dedicară studiilor și a ■ Digitized byC.OOQIC 27 ■ cetărilor de istorie națională, tinerii în deosebi, începură, după exemplul dânsului, a privi și lucră reciproc în câmpurile până atunci deosebite ale celor două istoriografii. Baza națională . și morală a acestor nouă studii și cercetări fură vechile și pre- țioasele legături istorice ce se dovediseră a fi existat în vieața ; noastră bisericească și culturală de o parte și de alta a Car- paților, încă de pe vremea lui Ștefan-cel-Mare și a contimpo- ranului său din Țara-Românească, Radu-Vodă, zis asemenea ;cel-Mare, dar, firește, în alt înțeles și cuprins. De aci s’a trecut apoi la alte chestiuni ale istoriei noastre de peste munți, pentru .ca, după o continuă conlucrare de ani de zile, studiile și cer- cetările acestea să ajungă a constitui unul din cele mai de seamă câștiguri dobândite pentru înfăptuirea unității culturale-ro- mâne. In acest mod legătura organică între istoriografiile noa- stre de dincoace și de dincolo fu realizată, iar împreuna lor desvoltare în viitor asigurată, oricari ar fi fost piedicele ce s’ar fi pus în cale. Dar nu numai de istoriografia din țara cea veche a rămas, itâta vreme, istoriografia ardeleană izolată în evoluția sa, ci, :um s’a spus dejă, și de cea a popoarelor conlocuitoare din Șatrie—Ungurii și Sașii, cari, lucrând totdeauna în condiții d cu mijloace mai avantajoase și mai bogate, posed istorio- grafii cu tradiții seculare și la un nivel superior aceleia a noastre. Cauzele izolării de cari vorbim trebuesc căutate, în primul loc, n faptul că, cu rari excepții, istoriografii unguri și sași n’au 'oit să recunoască poporului român transcarpatin rol istoric n trecutul țării lor, decât din momentul când acest popor a lobândit și el libertăți și drepturi constituționale egale lor. n consecință, pentru epocile anterioare, socotit fiind ca to- irat numai și fără vreo înrâurire culturală și civilizatorie, el ' fost, obișnuit, desconsiderat ori, în cel mai bun caz, ignorat, hiar și în acele modeste manifestări ale vieții publice, în care putut avei totuș o acțiune proprie, națională. Ori, cum preo- upările istoricilor ardeleni se îndreptau în deosebi către aceste in urmă, ei n’au putut trage prea mult folos din scrierile torice ungurești și săsești, de unde și interesul mai redus al >r pentru ele. Digitized by ^ooQle i i 28 1 Pe de altă parte ceeace se puteă găsi în aceste scrieri na cu îmbelșugate și anume: știri și lămuriri relative la orgaE- zarea și vieața națională a Românilor din Transilvania și garia în Evul mediu, la situațiunea de șerbie politică și socii creată lor după aceea și la relațiile de tot felul dintre Ungar, și Transilvania cu Țările Române «transalpine» n’au interes: pe ai noștri, cei de dincolo, în chip deosebit, decât mai târî, și atunci pe al doilea plan. Dealtfel chestiunile acestea, c privește pe Români, n’au format obiectul îndeletnicirilor ist>- ricilor unguri și sași în măsura importanței lor și n’au fe tratate totdeauna cu obiectivitatea recerută. In asemenea cot diții, natural că între istoriografia română ardeleană și înr istoriografiile alogenilor noștri de azi — unguri și sași—t s’au putut stabili legături mai apropiate și mai profit bile ambelor părți, decât doar prin reproducerea în reviste și ziarele timpului de acte privitoare la Românii de pes munți, din colecțiile de documente, ungurești și sășesti, n. vechi. Totuș, în timpul din urmă, tineri istorici ardeleni, în cure: cu rezultatele și tendințele istoriografiei naționale de dincoac care, mai bine de două decenii, utilizează, după putință, . teratura istorică ungurească și săsească, în special publicați: documentare, pentru studiul relațiilor cu Transilvania și U: garia, au luat contact mai de aproape cu aceste istoriograf căutând în ele știrile și lămuririle privitoare la trecutul p porului nostru de peste munți, sub raporturile mai înair arătate. Tendența aceasta s’a manifestat, simultan, și la istoric unguri și sași — dintre cari țin să menționez aci pe cun< cutul editor al izvoarelor istorice transilvane și ungare, : d-1 Andreiu Veress. Iar contactul acesta reciproc se accentua așă fel înaintea răsboiului că putem spune cum că și în acea? privință se făcuse apropierea necesară între istoriografia r mână ardeleană și cele alogene — apropiere, care, continuă: a se desvoltă, ar fi dus, cu timpul, la acea legătură fără de ca istoriografia noastră nu-și va puteă completă lacunele desv tării sale, atâta vreme, izolate. Digitized byCiOOQlC 29 Aceasta este starea în care se găsiă — în desvoltarea sa — istoriografia română ardeleană la începutul secolului prezent, în preajma răsboiului mondial. Progresele realizate erau, ne- greșit, însemnate, iar serviciile aduse cauzei culturale, pentru susținerea cu succes a luptei de conservare națională, remar- cabile. Cu toate acestea, împrejurările și mijloacele cu cari aveau să lucreze cei ce se dedicau studiilor istorice erau încă, dincolo, așă de grele și de reduse că, dacă n’ar fi intervenit marile prefaceri politice ale zilelor noastre, numai printr’o stăruitoare și îndelung răbdătoare lucrare, istoriografia română de peste munți și-ar fi putut îndeplini rolul pe care-1 aveă pentru promovarea, până la capăt, a năzuințelor noastre de atunci: unitatea culturală și, prin aceasta, cu timpul, cea po- litică, a neamului. Din norocire însă pentru noi, schimbările de cari vorbim au intervenit mai curând decât am fi crezut, punându-ne, dintr’odată, în măsură de a puteă înfăptui, acum, în chip mai viguros și repede, ceeace, înainte vreme, n’am fi putut realiză decât în mod lent și îndelungat. Intr’adevăr, domnilor colegi, istoriografia română ardeleană, a cărei naștere și desvoltare a fost, cum s’a putut, sper, în- vederă, din cele premerse, în funcțiune permanentă de evo- luția vieții politice a poporului nostru de peste Carpați, va trebui să se resimtă adânc, în desvoltarea sa viitoare, de re- centa ordine stabilită pe pământul strămoșesc. Căci, cu nouăle forțe și mijloace dobândite, ea va puteă, continuând o tra- diție dejă seculară, să stea, mai mult decât până acum, în slujba idealului actual — politic și cultural — al neamului: de a reprezentă aci, la Dunărea-de-Jos, pentru îndepli- lirea misiunii noastre istorice și potrivit genului, latin, al •as ei, cultura și civilizațiunea romană, pe care, acum, pentru ntâia oară dela așezarea și constituirea noastră ca popor, în iceste părți de lume, am fost puși în stare să le putem în- ăptui, liber și de noi. ’ Pentru aceasta istoriografii noștri de peste munți vor trebui â cerceteze și studieze, mai întâiu, cu amănuntul și temeinic, Hoața poporului român de acolo, sub laturile ei mai puțin unoscute, scrutând, în acest scop, istoriografiile naționale ale >opoarelor alogene, Unguri și Sași, — să întindă, apoi, câmpul Digitized by VjOOQle ³⁰ investigațiunilor lor asupra relațiunilor de tot felul ce au ei stat în trecut între Transilvania și Ungaria deoparte și Țâr' Române de alta, pe baza, în deosebi, a aceluiaș întins și net! ploatat încă material istoric, — să caute, în fine, a scoate în e. dență și a pune în valoare, cu toată iubirea și interesul ce cor portă, elementele cu caracter propriu, național, ale veche c turi' și civilizațiuni românești. Căci oricât de modeste arpă: ele unora, pentru noi sunt tot ce poate fi mai prețios: ca p: duse, în împrejurări istorice atât de nefavorabile, ale geniu asimilator și creator al rasei noastre, menite a distinge caracteriză, în evoluția lor viitoare, noua cultură și civili: țiune românească, de culturile și civilizațiunile străine, ir meiate și susținute de alții, de sute de ani, pe acest păiri strămoșesc, — culturi și civilizațiuni, cari, oricât ar prețui, valoare în sine, nu sunt și nici nu pot fi, prin natura și scop rile ce le-au călăuzit și le călăuzesc, apropriabile nouă. Lucrările aceste, aci numai schițate, vor trebui deci să: ■ cătuească programul de viitor al istoricilor români de pe munți, program, care, în nouăle împrejurări ale vieții na: nale, va puteâ fi satisfăcut mai cu înlesnire și mulțumire, c oarece mai tot ceeace ne lipsiă ori ne eră chiar spre piec în activitatea noastră istorică de până aci, ne stă acum la t poziție. Universități nouă, pentru pregătirea științifică, însp național, a viitoarelor generațiuni de istorici,—societăți g turale, pentru răspândirea cunoștințelor privitoare la trecu: nostru și pentru cultivarea sentimentului istoric în mijlu poporului, —instituțiuni speciale, pentru progresul studi istorice române, cum este și aceea întemeiată prin genere munificiență și înalta preocupare patriotică a Majestății V- stre, Sire: Institutul de Istor.ie națională dela Cluj, și ah Mai presus de toate însă, ihstituțiunea chemată a prorr. studiile de istorie națională la Români este Academia acear care, de peste o jumătate de veac, susține, cu toate mijloac ce i-au stat la dispoziție — științifice, materiale și morale și cu toată autoritatea și prestigiul pe care i l-au câștigat asigurat cei ce au lucrat la îndeplinirea scopurilor sale — lințele tuturor celor cari la noi s’au devotat cercetării și st Digitized by UjOOQle 3¹ . dierii pământului, trecutului și graiului românesc. Căci nu este nici unul din aceștia care să-și fi câștigat merite mai deosebite cu astfel de cercetări și studii și să nu fi fost chemat • a colabora, direct sau indirect, la lucrările Academiei noastre, ori măcar distins, într’un fel sau altul, pentru silințele sale, — cum a fost și cel ce are onoarea a vă vorbi și care ține ca și cu . această solemnă ocazie să reînoească mulțumirile sale recunos- cătoare domnilor colegi ce i-au acordat binevoitoarea lor în- credere, chemându-1, acum cinci ani, printre dânșii și să tri- mită, în acelaș timp, ca ultim ecou al cuvântării sale de pri- mire în corpul academic, omagiul său respectuos memoriei scumpe și neuitate a celor ce au plecat de atunci dintre noi, 'în lumea mai bună și mai fericită a liniștei celei veșnice. Digitized by Google Digitized by Google RĂSPUNSUL D-LUI I. BIANU. Domnule Coleg, Oricât este de natural ca, după alegerea și chemarea unui nou coleg în acest cerc restrâns de cărturari, să ajungem la această oră a solemnității primirii lui, oricât această oră este cerută de statutele instituțiunii și amintită nouilor aleși de cei însărcinați cu paza bunelor regule scrise, — totuș ora aceasta nu este lipsită de emoțiuni, atât pentru mirele zilei cât și pentru colegii cari consacră, pentru toată vieața lor și a lui, în mod solemn, asociarea noului ales la lucrarea comună, la împlinirea înaltelor datorii morale, pentru cari ne aflăm aici, în sânul acestei instituțiuni culturale, cea mai înaltă a nea- mului nostru. Emoțiunea este naturală pentru noul venit, care intră acuma, formal și solemn, sub legătura și apăsarea nouălor sarcini și răspunderi, spre cari adeseori însuș a râvnit, iar alteori a fost atras de alții și pe cari trebuie să le împărtășească, de acum înainte, cu colegii în a căror frăție este primit, nu numai pentru vieața lui întreagă, ci și departe, în viitor, după sfârșitul acestei vieți. Căci, Domnule Coleg, făptuirea noastră aici — nu tre- buie să uităm niciodată — se desvoltă sub privirile neîncetat ațintite ale părții celei mai instruite a neamului nostru, a căr- turarilor, cari adeseori nu sunt cei mai iertători și câteodată nu sunt cei mai buni. Emoțiunea noului venit este deci firească, dar firească este și emoțiunea noastră, a celor vechi, cari te chemăm — cum am fost chemați și noi — și te întâmpinăm, cu iubire, cu dorințe și cu speranțe, la pragul acestei incinte, în care vă oferim un scaun, spre a fi între noi — inter pares—o nouă putere de muncă, de gândire și de înțelegere. Această chemare, această întâm- pinare solemnă aici, este și pentru noi un fapt de răspundere și prin urmare de emoțiune. Digitized by C-OOQlC 34 Astăzi emoțiunea între noi — între d-ta care vii cherr: aici și acel însărcinat să-ți spună cuvântul de bun venit - este și mai firească decât de obiceiu, din mai multe cauze spe- ciale. Ești chemat aici, mai întâiu, ca să sfințești singurul scai profanat în această incintă prin rătăcirea, dureroasă pentru o*, toți, a unuia care n’a știut și nu s’a putut ține la înălțime, cuvenită în vremile grele, când eră dator să păstorească turn pe căile mântuirii și să stea drept ca purtător de lumină • de întărire sufletească în fața furtunii. Ai fost ales și chemat, apoi, între noi, în zilele de mare durer. în sesiunea extraordinară, ținută la Iași, în Octomvrie 191' când țara până la Șiret eră încă sub apăsarea călcâiului ir micilor cuceritori. La aceste firești și puternice pricini de emoțiune se adau. coeficentul personal — legăturile noastre de conlucrare aic Nu mă pot împiedecă de a-mi aduce astăzi aminte că cin ani încheiați (1903—1908) ai lucrat aici, în serviciul colecț nilor Academiei, că de atunci au trecut două decenii, că ci tânărul așezat, liniștit, cuminte, care descifră, cu răbdare - atențiune, vechile documente ale trecutului nostru, din c împreună am publicat în 1907 seria celor 227 documente r mânești din anii 1576—1632, publicație pe al cărei titlu - din exces de modestie — nu ai voit să ți se pună numele - că din acel tânăr de acum douăzeci de ani s’a făcut bărbat, profesorul universitar, istoricul de astăzi, care a avut oca: să-și slujească țara și neamul în împrejurări de cea mai mr însemnătate după marele răsboiu. Amintindu-mi toate acestea și multe altele, nu mă sfiesc recunoaște emoțiunea care mă stăpânește, când vin să-ți sp- cuvântul de bun venit între noi. Domnule Coleg, Ne-ai vorbit în frumoasa d-tale cuvântare de astăzi desp istoriografia română ardeleană în legătură cu desfășurarea vv politice a neamului românesc de peste Carpați. Eră natural Digitized by L^ooQle 35 . eră potrivit să vorbești astăzi despre acea istoriografie, care . nu a fost scrisă pentru fala și plăcerea de a povesti faptele “ moșilor și strămoșilor, nici pentru delectarea nepoților și stră- nepoților. Acolo, istoria, câtă s’a scris, eră armă de luptă îm- potriva morții naționale amenințătoare, eră pârghia de înăl- țare a conștiinței neamului, cotropit de străinii năvălitori pe pământul nostru strămoșesc; acolo, secoli lungi și grei au trăit ai noștri numai în puterea amintirilor nescrise, în puterea credinții și a conștiinții în dreptul lor etern de stăpânire pe ținuturile moștenite. Când istoria scrisă s’a arătat, ea n’a făcut decât să afirme și să întărească ceeace eră știut și simțit în ■ adâncurile sufletelor și conștiințelor. Pentru a ne vorbi despre această istoriografie erai indicat în : mod firesc, atât prin pregătirea d-tale cât și prin situația în care te afli acum. ' Te-ai dedicat dela început cu dinadinsul studiilor istorice naționale, pentru cari am încrederea că vor fi contribuit să te fixezi și cei cinci ani de tinerețe petrecuți în biblioteca Academiei, pe lângă lecțiunile și lucrările de școală ale mult regretatului nostru Onciul. Intr’adevăr, dela 1903 monogra- fiile d-tale istorice se țin șir neîntrerupt, începând cu Radu- cel-Frumos, Vlad-Vodă Călugărul, Ștefan-cel-Mare, Damaschin Episcopul și Dascălul, Episcopia Strehaii, Cetatea Sucevii,Mihai- Vodă Viteazul, Radu-cel-Mare, Mihnea-cel-Rău, până la marele nostru învățător al tuturor — Petru Maior Ani îndelungați ai condus lucrările Comisiunii Monumen- telor Istorice și ai supraveghiat frumoasele ei publicații— Buletinul și Anuarul—de o bogăție neprețuită de informațiuni și de studii asupra glorioaselor rămășițe artistice ale mult prea puțin cunoscutului nostru trecut. Studiile, notele și adău- girile d-tale, ca redactor al acelor publicații, le dau mare va- loare și aproape pe toate paginile lor se vede și se simțește atențiunea luminată, preciziunea, siguranța și mulțimea cuno- științelor d-tale împrăștiate în ele. înzestrat cu această pregătire, te-ai avântat apoi până sus, spre Nicolae Bălcescu, îndrăsnind să faci față de măreața lui Epopee asupra Marelui Voevod lucrarea pe care o încearcă arhitecții sau sculptorii față de monumentele capo-d’opere Digitized by LaOOQle 36 mutilate sau rămase neterminate. Pătruns de spiritul marele scriitor și al epocei povestite de dânsul și întărit de siguran^ deplinătății cunoștinței izvoarelor istorice din cari s’a adăpa Bălcescu, ai continuat partea finală a operii lui, pe care sfâr- șitul lui dureros nu-1 lăsase s’o scrie. j Bogăția și siguranța culturii d-tale istorice, liniștea și seni nătatea judecăților d-tale — fiind, din fericire, văzute și înțt lese, unde aceasta nu se întâmplă adeseori, ai fost chemi să dai ajutor, ca informator istoric, la lucrarea de cea mai mar: însemnătate și delicateță a așezării păcii după marele răsbok Acolo, pentru luminarea celor chemați a hotărî, a colabc ratorilor lor și a opiniei publice care-i înconjură și în fat căreia aveau să răspundă, d-ta, ca istoric și etnograf romi ardelean, ai desvoltat o activitate bogată și de cel mai mar folos. Memoriile pe cari le-ai scris atunci — atât cele pub; cate cât și cele nepublicate — sunt un titlu de merit c care puțini cărturari au norocul să se poată învrednici. N cari te-am chemat aici în 1918, am fost adânc mulțumiți c alesul nostru a fost făcut părtaș la o lucrare de o așă mar însemnătate. Dumnezeul părinților noștri — evocat în Cântarea Romi niei — ne-a dus la împlinirea aspirației, păstrată, vie,din nea' în neam, prin cursul secolilor celor mai grei, aspirație cârc cea mai viu colorată expresiune i-a fost dată de Bălcescu : Eminescu: Unitatea Națională. Atunci ai avut cuvenita, dreapta și meritata răsplată să ' se dea sarcina de a conduce cultura istorică a viitoarelor p, nerații în cea mai înaltă școală din «Dacia Superioară» și - pregăti pentru viitor, prin înțelegerea trecutului, cu deosebi' aceă parte a neamului românesc, a cărui istorie au fost sut i rințele, sângele și sudorile vărsate în cursul secolilor, sub api j sarea stăpânitorilor străini. Din nepoții iobagilor ardeleni avr menirea de a face cetățeni conștienți, atât de drepturile r naționale istorice, izvorîte din trecut, cât și de datoriile k pentru viitor. Nici urmele umilințelor din trecut să nu rămâi, dar nici fumuri de ambiții și vanități din situația câștiga să nu întunece conștiința datoriilor pe cari fiecare le ave. față de neamul ai cărui fii suntem. Digitized by ^OOQ Le 37 Sunt și suntem adânc încredințați cu toții că în acel cadru de activitate, lucrarea d-tale va da roadele cele mai bogate, . după cum arată frumoasele începuturi. Dealtfel această lu- crare a și primit cea mai frumoasă prețuire și cea mai înaltă încurajare din partea Celui care ține cârma direcțiunii noastre a tuturora și cinstește cu prezența Sa augustă solemnitatea noastră de astăzi. Domnule Coleg, Cuvintele de încredere în rodnicia viitoarei d-tale activități și în frățeasca conlucrare aici în Academie nu sunt întemeiate numai pe vechea cunoștință despre aptitudinile d-tale, dove- dite prin ceeace până acum ai înfăptuit, oriunde ai fost pus !a lucru și orice ai întreprins, și nici numai pe calitățile per- sonale de caracter. încrederea aceasta are un temeiu mai larg ;i mai adânc, căci văd în d-ta continuarea intelectuală și su- ’letească a însuflețitului poet, a profesorului luminat și iubit, t cărui pierdere în floarea tinereții a aruncat zăbranicul du- •erii la 1878 peste școalele noastre din Brașov și peste toată urnea cultă de atunci de peste Carpați. In d-ta văd entu- iasmul apostolic al sufletului acelui Onea Lapedatu, fiu de >lugar, setos de învățătură, pe care o câștigă cu zel neobosit, ăbdând lipsurile, cunoscute numai acelora cari am copilărit a școală cu merinde aduse de acasă, la săptămână, de iubirea teadormită a părinților plugari, a acelor plugari, cari, în nă- uințele pentru înălțarea neamului lor spre lumină, spre cul- ură, nu cunoșteau greutăți nebiruite. Dintre aceștia a fost i părintele d-tale: suflet pătruns de un entusiasm adânc dar tăpânit, luminat în centrele culturale occidentale, el adusese este Carpați, în școlile Brașovului, avânturi nouă, fusese acolo nul din puținii poeți cari s’au arătat între Mureșanu și Coșbuc. }l a evocat «glasul străbunilor» în strofe ca aceasta: «Pe-ale Ulpiei-Traiane «Vechi ruine rătăcesc; «Tainic umbrelor romane «Plângu-mă și le grăesc». Digitized by Google 40 pite, ne incumbă sarcina de a contribui, prin învățământul r i stru, prin toată activitatea și purtarea noastră în mijlocul I nerimii, ca dragostea dela frate la frate, ca încrederea și sr j dintre noi, din toate ținuturile, să cimenteze marea operă■ deplinită. Lucrarea și intensificarea culturii naționale este înti • mijloc care poate da caracterul de eternitate unității neam.l unit. I Cu deplină încredere că d-ta, fiind unul dintre cei nw I frunte reprezentanți ai acestei misiuni, vei desvoltă și vei c tinuă a reprezenta,, aici și oriunde te vei găsi, o activitate & bosită și bogată în roade pentru atingerea acestui înalt s — îți zicem din toată inima: Fii binevenit 1 Digitized by Google ACADEMIA R O M A N A\ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE LVI POEZIA POPULARĂ DISCURS ROSTIT LA 9 IUNIE 1023 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ SUB PREȘEDINȚIA A. S. R. PRINCIPELUI MOȘTENITOR DE M1HAIL SADOVEANU CU RĂSPUNSUL D-LUI G. BOGDAN-DUICĂ C V L T V R A NAȚIONALĂ BUCUREȘTI 1 9 ² 3 I I I I ț i i । i i i I I i i i i ! Digitized by^OOQlC i ACADEMIA ROMANA ISCURSURI DE RECEPȚIUNE LVI POEZIA POPULARĂ DISCURS ROSTIT IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ LA 9 IUNIE 1923 SUB PREȘEDINTA A. S. R. PRINCIPELUI MOȘTENITOR DE MIHAIL SADOVEANU CU RĂSPUNS DE G. BOGDAN-DUICĂ CVLTVRA NAȚIONALA BUCUREȘTI i9²3 Digitized by L,ooQle Digitized by V.OOQ Le ALTEȚA SA REGALA PRINCIPELE MOȘTENITOR este întâmpinat i sosire cu următoarele cuvinte rostite în numele Academiei de d-l Președinte . C. Negruzzi: Alteță Regală! Academia Română este recunoscătoare Alteței Voastre că a enit să asiste la această ședință a ei. Ea știe că Alteța Voastră, rescută în învățătura și în sentimentele naționale s’a interesat itotdeauna de mișcarea intelectuală a poporului român. Ea ie că Alteța Voastră a întemeiat o însemnată instituție cul- irală care este în plină prosperitate. Ea știe deasemenea că Iteța Voastră cunoaște rolul cel mare ce-a avut Academia omână de a pregăti prin unirea culturală unirea reală a itregului nostru popor și e sigură că Alteța Voastră o va isține cu autoritatea sa în grelele timpuri prin care trece. Academia Română, rugând pe Alteța Voastră Regală să-i că onoarea de-a o prezidă, exclamă din toată inima: Trăească laiestățile Lor Regele și Regina, trăească Alteța Voastră și treaga Familie Regală! Digitized by ^ocwle Digitized by Google ALTEȚA SA REGALĂ A BINEVOIT A RĂSPUNDE: DOMNULE PREȘEDINTE, DOMNILOR COLEGI, Vd mulțumesc din suflet pentru cuvintelecu cari M’ați în- împinat în numele Academiei Române. Trebuie să mărturisesc că nu pot 'vorbi, fără o adâncă emoție, aintea acestei alese adunări, când mă gândesc la toți românii ari, reprezentanți ai culturei noastre, cari au ilustrat această altă instituție. Anul trecut, cu prilejul întâmpinării ce Mi s’a făcut aci de tre mult regretatul Președinte Onciul, am făgăduit că-Mi voiu chină cea mai mare parte a timpului liber pentru propășirea Iturală a României. Dorința de a colabora prin toate puterile Mele la această eră nu este numai rezultatul unei distracții personale, ci și adâncă convingere că cea mai mare garanție a consolidării :torului rezidă în această mare și complexă problemă. După ce vitejia luptătorilor oastei ne-au dat granițele mate- ile ale României întregite, este datoria luptătorilor culturii să ărească sufletește aceste hotare. România, așă cum a eșit ea din răsboiul neamului, prezintă complex de probleme, cu mult mai grele decât acele ale ve- :ului regat. In noianul acestor probleme cred că este una care ' în capul tuturor, problema culturală. Problema aceasta prezintă tot atâtea complicații și greutăți și cele politice și economice. Am adânca convingere că cu cât se vor desvoltâ mai bine ches- nile adevărat culturale ale României întregite, cu atât mai It cei cari au conducerea politică și economică vor găsi calea i netezită. Digitized by ^OOQlC 6 Cultura va întinde ramura de măslin, făcând pace și - înțelegere între toți locuitorii țării, fără deosebire de origi credințe. Avem datoria de a uni pe toți în năzuința spre cultura ’ unind aceste forțe răzlețe să formăm curentul cultural al , maniei noui, care va trebui să fie așa de puternic încât pe * se înalțe România întregită. | Nevoia cea mare de cultură se simte cu atât mai mult c , cele două reforme mari, împroprietărirea țăranilor și vot* ștesc îl cer cu insistență. ’ f Aci se face legătura cea mare între problema culturală 5 politice și economice. Au datoria oamenii de cultură să ajute la educarea c nească și economică a masselor. 4 Nu pncep prin cultură importul unei influențe de pest tare, ci pncep desvoltarea Eului adânc al neamului ron spre a-l aduce la nivelul vechilor culturi. i Noi avem avantajul de a fi o populație latină, deci vie zuitoare de progres, pe care s'a grefat influența și sângele rasse. Aceasta ne dă prilejul de a formă, cu vremea, o ci care să fie a noastră și numai a noastră. Importul culturilor de peste hotare trebuie să fie num îndemn și o pildă, nu trebuie să fie un schelet pe care să < o romanizare factice-, și scheletul și carnea culturii trebi fie a țării noastre. Și Neamul nostru are o așa bogăție culturală încât se face, am adâncă convingere. Nu astăzi, mâine poate, poi : de sigur. Digitized by k^OOQLe Alteță Regală, Onorați Colegi, Onorat Auditoriu! Dintre drepturile pe cari venerabilul meu înaintaș le-a avut .la stima contimporanilor și urmașilor, voiu pomeni pe cel mai dintăiu și mai de seamă: străduința sa pentru literatura popu- lară, dragostea sa pentru această nobilă manifestare a neamului nostru. Ion Caragiani a venit din Macedonia, din acel cuib răsleț al poporului românesc, peste care au trecut atâtea Un- turi și valuri, bătându-1 fără să-1 clătească. A trecut Dun* . i la frați, cu sufletul plin de poezia semeților păstori ai Pindulu-, și, plecându-și urechea ș’aici la murmurul cel din veacuri, a găsit în limbă și’n simțire legăturile nedestructibile ale aceleiași obârșii. E o întâmplare, fără îndoială, că urmașul său, care are cinstea să se înfățișeze astăzi înaintea unei așă de alese adunări d care vă mulțămește din inimă pentru distincția ce i-ați acor- lat, — e o întâmplare, zic, că urmașul lui Ion Caragiani are >entru literatura marelui anonim același cult. Unii dintre cei ari au sălășluit ori sălășluesc în această incintă au putut privi ?un ochiu indiferent această artă primitivă, alții au judecat-o lestul de aspru. Mă simt întrucâtva mulțămit că înaintașul neu n’a fost dintre aceștia. Trebuie să fac mărturisirea de cre- lință că poporul este părintele meu literar; că trecutul pul- ează în mine ca un sânge al celor dispăruți; că mă simt ca un tejar dela Orhei, cu mii și mii de rădăcini înfipte în pământul leamului meu. Intre zădamicele și trecătoarele lucruri ale oamenilor, sin- ură arta sparge negura viitorimilor. Ambiții nemăsurate, răs- oaie glorioase, împărății bogate, — toate cad în pulbere ca itr’un mormânt opac. Ci sufletul popoarelor alese petrificat Digitized by CjOOQle 8 ‘ î în opere de artă și glasul inimii lor, — după ce s’au alinat de- șertăciunile, mult timp încă stăruesc, ca și Lumina stelei ce-a murit... i Din ce a fost al înaintașilor, din ce va fi al nostru, nimict va rămâneă unui mileniu viitor decât o linie grațioasă și o di împerechiere de sunete, cari vor purtă numele nostru dacăv aveă pecetea sufletului nostru. Deaceea artiștii, cu fața în L mină nouă de auroră, trebuie să-și plece urechea spre trec, și spre popor. Și mai ales la noi spre popor. La începutul secolului trecut,cele dintăiu manifestări pute nice în literatura noastră au fost ale acelor scriitori care, trez de cuvântul lui Herder, au ascultat glasul poporului, necunos și neprețuit până atunci. Alecsandri, Russo, Negruzzi — d- mai ales Alecsandri — încep să caute în munții și văile Patr.; în satele umilite, cântecele neamului, aceste răsunete ale g ținelor bucurii și a nesfârșitelor dureri ale trecutului. Istoria noastră mai veche, — cea dinainte de Negru-Vodă Bogdan, — este ca și necunoscută. Singurul document st:, vechiu care o luminează întrucâtva este cântecul popular, : din el se vede că străbunii noștri au trăit într’un lung și asf amurg de suferință. Puține popoare au fost așă de crud înct cate ca poporul nostru. Asta a ajuns acuma o banalitate și pir nu ne mai mișcă. Când însă ne întoarcem la tristul glas al •' cutului și-i ascultăm versul, înțelegem ceeace cuvintele nu [ exprimă decât foarte palid. Svârht aici de soartă la hotr unei mari împărății, lăsat în părăsire pe puterile-i propri mie și mai bine de ani a stat în calea furtunilor Asiei. Tu' semințiile sălbatice și spâne din răsărit, râvnind la bogăn lumii vechi și mișcându-se necontenit cătră apus, s’au Ic întăiu de Dunăre și de Carpați, deci și de neamul nostru. Tu hoardele cu nume urîie și uitate au prădat acest pământ si. ars așezările năcăjiților noștri strămoși. In acele vremi restriște, singurul chiag care țineă pe bătrâni erau limfe ; credința. Limba închegă în versuri și cântări suferințile; c j dința îi îndemnă să zidească, pe pământul stropit de sânge j presărat de morminte, biserici lui Dumnezeu. Atâta se înv; Digitized by CaOOQle 9 metau bătrânii să zidească din piatră, pentru veșnica credință, încolo, sălașurile oamenilor țineau între două spulberări de furtună. Iar omul, după cuvântul biblic, eră ...ca iarba, Zilele lui Ca floarea câmpului... Năcăjiții noștri străbuni au suferit, au luptat și au murit. Iar cântecele bătrânești și doinele s’au ridicat din inimile lor ca flori pe morminte. Se înțelege că nu voiu face aici nici un fel de studiu și nici un fel de analiză a poeziei populare. O cunoașteți cu toții, și e de ajuns. Voiu aduce înaintea domniilor voastre numai câteva impresii. Vădit este că în aceasteă manifestare artistică poporul nostru, pe lângă răsunetul durerilor și bucuriilor, și-a pus ca- racterele sufletești. Prin aceasta literatura noastră populară are ceva al său propriu, deosebit de al altor neamuri — și asta e îndestulător ca să poată pomi dela ea o literatură cultă originală și a noastră. Dealtfel pe cercetătorii literaturilor nu-i interesează și nu-i vor interesă decât literaturi cu caractere specifice ale neamurilor, — pe lângă acel general omenesc comun tuturora. Fiecare neam trebuie să-și aducă nota sa în armonia obștească. La urma urmei, de undeva trebuiă să pornim. Unii au încercat să purceadă dela artificialități și imitații străine. N’au adus însă lucrări ale noastre și de valoare decât acei care au avut în vedere elementul statornic al neamului nostru, poporul cu limba lui. Cugetarea ascuțită și puțintel sceptică, pe care o găsim în proverbe, expresia colorată și plastică, alternanța de zâmbet și tristețe, tot sufletul poporului, variat ca o primăvară dela noi, — le găsim în cel dintăiu povestitor artist al nostru, Ion Ne- culce,—care nu e un mare cărturar cum au fost Costineștii, și care vorbește ca un răzeș sfătos de odinioară. Năcazurile săracei Moldove, Neculce le-a avut scrise în inima lui, cumspune însuși. In marginile limbii simple și înțelepte, a adunat în cro- nica lui comori de frumuseți artistice. Letopisețul său mi-i carte de căpătăiu, — și de câte ori îl deschid mi se umple sufletul de plăceri rare. Digitized by LnOOQle IO Vă rog să vă aduceți aminte de cele dintăi frumuseți p .' tice ale literaturii noastre culte. Doinele ți Lăcrămioarele !. Alecsandri sunt vădit ecouri ale poeziei populare. Și străbătâ opera marelui bard dela Mircești, nu te poți opri să nu obser că producțiile Iui imediat următoare, în care se simt răsune ale unei literaturi străine, nu egalează în frumusețe ace prime și curate acorduri ale sufletului său. | Alecsandri a înțeles și valorificat cel dintâiu frumuseț literaturii noastre populare. Poporul nostru nu s’a bucurat: viață intensă și de cultură aici, la hotarul lumii barbarilor;:. sufletul său însă mai stăruiă lumina altei vieți și răsfrânge: unei culturi de odinioară. Păstorind pe plaiuri și în văi, înr freamătul apelor și a codrului frate, într’o natură nesfârs schimbătoare, în vremuri de restriște a așteptat cu dor un o., cubeu de pace; și în viforurile iernii a dorit c’o lacrimă și c • , zâmbet zilele primăverii. In sufletele acelor ciobani care p: < viau cu ochi de poet zările și murmurau cântece, eră ce । care-i deosebiă de neamurile barbare, — o artă și o fine. deosebită. | In poezia lor plină de contraste, acești vechi poeți anoni: ' cântau când suferința în doină, când amorul c’o delicate , deseori surprinzătoare, când zâmbiau în strigături, când : avântau spre zări fantastice în cântecele bătrânești. I Cui n’au adus un zâmbet acele agere versuri pe care le ameste flăcăii în tactul danțului! Multe nu pot trece granița artei, căci nu orișice trecător este un depozitar al comorilor litera, populare, după cum nu orice Român e născut poet; și pe r ne interesează numai ce-i artă. Iar cele alese și artistice st vrednice să se înfățișeze în orice antologie. De pildă, o epigrar împotriva unor fete nu tocmai harnice: Multe ’n lume omul vede: ! La o casă șapte fete I Și fântâna sub părete,— Moare cânele de sete! ! Și câte altele tot atât de ascuțite! | Iată câteva suspine de dragoste, curate ca o lucire de iz: ■ sub sprânceană de codru: Digitized by Google II ;p Bădișor depărtișor, Nu-mi trimete-atâta dor Pe gurile tuturor. - Trimete-mi mai puțintel, pri: Dar vin’ dumneata cu el! Mândro, dac’oiu muri eu, Vină la mormântul meu Și te razimă de cruce, Să-mi mai spui o vorbă dulce! •J p .atur? 'CU ’cfc nu rP De ți-ai face patu-afară, Eu m’ași face vânt de vară... P rimă vară, mama noastră, Suflă bruma din fereastră Și omătul de pe coastă... Trage, mândro, și-mi ghicește Codrul de ce ’ngălbinește, Omul de ce ’mbătrânește... d Din ce noian de doruri au răsărit aceste accente de suavă poezie! Au tresărit la viersul lor inimile dela o generație la alta în veacuri, și s’au aburit de lacrimi ochi $ ...plini de suferinți Ce ni-i lăsară din bătrâni Părinții din părinți... In ce privește doina, în plângerea căreia plutesc negurile t veacurilor, ce ași mai puteă adăugă ? Răsunetul ei e în inimile ₓ tuturor celor care se pot întoarce îndărăt, în țintirimul jalni- cului odinioară. Din viforurile trecutului au plutit, îngânându-se, până la noi și cântecele bătrânești, — pasări albastre ale fantaziei. Unele din aceste balade sunt pline de putere de expresie, cum e, de pildă, Cântecul Corhei, despre care așă de frumos vorbiă ne- uitatul maestru Delavrancea. Altele au o stranie putere de evo- care, ne fură spre lumi romantice, ca atunci, de pildă, când e vorba de acel Toma Alimoș, Boier din Țara-de-jos, — Digitized by Google 12 Nalt la stat, Mare la sfat Și viteaz cum n’a mai stat! Intre toate aceste rămășiți ale trecutului, însă, este una cart se ridică prin arta ei fină și prin simțimântul ei pătrunzător așă de sus, încât, cu drept cuvânt, ne putem întrebă dacă i se poate găsi păreche în alte literaturi populare, și dacă chir literatura cultă, în infinitele-i variații, a realizat vreodată ur mic poem așă de armonic și de artistic. E vorba de acel minune cântec bătrânesc, publicat în veacul trecut de Vasile Alecsandr și care se chiamă Miorița. Amințiți-vă acele versuri simple. Ascultați-le picurând ci dulceață într’un amurg de toamnă, pe-o coastă de munte, sub: un cer adânc. Cântărețul își întovărășește recitativul c*o ritur- nelă de fluier ori o mlădiere de cimpoi, și cu un tremur de lacrimi Ași îndrăzni să vă chem în amintire acel senin început, car arată coborîrea turmelor în văi: Pe-un picior de plaiu, Pe-o gură de raiu... din varianta Alecsandri, — sau începutul celalalt, lin și melodii ca o adiere de bucium, dintr’o altă variantă, mai puțin cu- noscută : S’aude, s’aude — Departe, la munte, Gomăn, gomănaș Glas de buciumași, De trei ciobănași,— Gomăn gomănind Oile pornind Pe-un picior de munte Cu hățașuri multe... V’ași mai rugă apoi să vă reamintiți acea alegorie fără părechi , care îmbracă moartea, dușmana omului, în haine de mirean zâmbitoare; apoi acea dramatică sosire a mamei, care vine în-: trebând de flăcăul ei... Aicea versul devine violent, rupt ș. Digitized by Google *3 grăbit; se armonizează fondul cu formaașăde plin, încât parcă am aveă de a face cu opera unui mare meșter de sunete și rime. Dar sentimentul baciului moldovan în fața naturii, care-1 pătrunde și ’n dragostea căreia se cufundă? Și resemnarea aceea așă de atingătoare și de caracteristică rasei I Pentru poetul anonim moartea este întoarcerea în pulberea din care a ieșit; moartea este o fatalitate pe care o primește cu suflet tare, îm- ■ păcat și liniștit. In toată structura ei, această baladă unică este așă de artistică, plină de o simțire așă de înaltă pentru natura eternă, încât eu o socotesc drept cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru. Poate și frumusețea Mioriței să fi îndemnat pe marele poet : să-și caute întăile izvoare de inspirație în poezia poporului. Și el, și puținii scriitori artiști ai acelei generații — Negruzzi, Russo, Kogălniceanu — au înțeles încă deacum un veac că t literatura noastră trebuie să-și găsească temelia firească în popor. Pe drumul acestei tradiții îl găsim și pe Eminescu. Arta lui așă de subțire are rădăcini și în sufletul marilor și simplilor rapsozi populari. Direct din popor iese și Creangă, inimitabilul Creangă, vioiu, spiritual, sceptic, zâmbind în suferință, simplu în aparență și totuși complex ca poporul. Creangă nu e un biet . scriitor popular, cum au spus unii, ci cea mai măiastră și ar- tistică manifestare a poporului în literatura cultă. Dela Ion Neculce și până la Creangă a curs vreme îndelungă: aproape două veacuri. Și în unul și în altul simțesc însă sufletul cel veșnic al neamului. Și la unul și la altul găsesc caracterele specifice ale poporului nostru. Și unul și altul au înflorit pe aceste plaiuri și au scos la soare vechile comori. Amândoi au făcut parte din acea familie de oameni rari și ciudați care ies din când în când de pe drumurile obștești și se răslețesc cân- tând, cu ochii spre Dumnezeu. Ca și ei, odinioară, câte un pă- stor necărturar se înălță pe aripi de gânduri și de visuri, cântând sfios frumusețea veșnic schimbătoarelor lucruri și jalea scurtei și trecătoarei vieți. Aici e panteonul meu literar, simplu și rustic, fără podoabe ca natura, însă măreț ca și dânsa. Simțindu-mă al acestui popor și al trecutului și ucenic al acestor Digitized byVjOOQIC mari înaintași, — le închin lor clipa solemnă deacum, în car o adunare așă de aleasă pe ei îi cinstește în umila mc operă. «O, cântece populare! — ziceâ cândva un mare poet al Pc loniei, — voi sicriu sfânt al credinții, care legați vremuri vechi cu cele nouă, în voi își depune un neam trofeele eroii j nădejdea cugetării și floarea simțirii!» ] In durerile și furtunile negurosului nostru trecut, Doina < Cântecul bătrânesc au fost izvoare de viață și energie. Ci suferind, acest popor a cântat, el dădeă dovadă că trăește : va răsbi. Deatunci încă pregătiă vremurile mari de azi. Del aceste fermecate izvoare de apă vie cată să se adape toți c< cari cântă și se simt ai acestui popor și ai acestui pământ. Digitized by ^OOQlC RĂSPUNSUL D-LUI G. BOGDAN-DUICĂ Domnule Sadoveanu, Primindu-Te astăzi în mod sărbătoresc, în Academia Ro- mână, noi, colegii D-tale, Iți dăm un loc și o recunoaștere pe care poporul român Ți-a dat-o deplină, călduroasă și neșo- văitoare încă de mult timp. Ușa Ți-a deschis-o acea neștirbită recunoaștere din partea națiunii; noi am bătut doar din palme la intrarea, totuș, foarte sfioasă, între noi, a D-Tale. i Iar eu am acum însărcinarea tradițională să-Ți spun câteva vorbe de binevenire; să le spun în fața unei lumi, care Te-a cetit și căreia — sunt aproape sigur — tălmăcirea mea nici nu-i este de trebuință. Dar, deși nu-i va fi de trebuință, eu tot trebuie să încerc a o interesă iarăși la ființa D-Tale, la scrisul D-Tale, la nădejdile pe care Academia Română le pune în opera-Ți viitoare, pentru care asemeni suntem aici, poate chiar cu mai multă îndatorire decât am avut, din proprie și liberă alegere, în trecut, nefiind și aici. Domnilor Colegi, Biografia noului nostru coleg — câtă o știu eu — este foarte scurtă. S’a născut la 1880, în 5 Noemvrie, în județul Suceava, la Șiret, în târgușorul Pașcanii, pe care d-sa l-a zugrăvit de multe )ri, ai cărui oameni au luat un loc mare în opera novelistului. Colegul nostru a împlinit așadar 43 de ani, se află în toiul /ârstei bărbătești; și toți suntem încredințați că energia sa fi- dcă, sprijinul celei sufletești, îi va îngădui să sporească încă iverea sa literară, care este dreaptă comoară și a națiunii. Târgul Pașcani a crescut deodată cu omul nostru; ori omul rostru crescîi deodată cu târgul, precum chiar d-sa zice într’un oc oarecare. Din vechea idilă a Pașcanilor autorului i-au rămas presărate în multe volume, multe duioase și adânci elegii miș- 4 1 Digitized by ksOOQle i6 cătoare; din prefacerea nouă a târgului i s’a îmbiat trista vt dere a stricăciunii pe care gara, fabrica, administrația și strir o întinseră în popor, silind astfel pe tânărul târgoveț, să a fi căutat naturalismul, deși el numai soarta, numai rane locului său le căută. Acolo, în Pașcani, se află un învățător, care eră foarte k dascăl, și om foarte bun, al cărui nume eră Busuioc. In op< academicianului, Busuioc s’a prefăcut în domnul Frandafîr,. amintit în câteva povestiri. D-1 Busuioc pe colegul nostru l-a pregătit bine pentru gi’ naziul pe care l-a făcut la Fălticeni. Dar Busuioc nu pree numai; el mai și cetiă; și odată le ceti și școlarilor săi din I Creangă; atunci pe Mihail Sadoveanu Busuioc îl câștigă - Creangă, vorbei lui țărănești, dragostei lui de țăran și de ța: Aceasta a fost revoluția sufletească cea mai veche despre cr urme bine apăsate se găsesc în opera lui M. Sadoveanu. i i-a mai căzut apoi, după meșteșugul lui I. Creangă, în sul' se arată pe ici, pe colo, fragmentar de sigur, în opera sa. Pe Ispirescu, cu Poveștile wichiașultâ sfătos, este pomenit într' singur loc: Ispirescu va fi întărit pe Creangă. La Fălticeni, în timpul studiilor gimnaziale, cam la vâr de 14—15 ani, deci pe la anul 1894—1895, autorul a simțit L tâiele friguri ale poeziei care-și căută cuvântul clar, cum icoi își caută pervazul. Profesorul N. Apostol îi dete, atunci, sfa: bun să scrie, dar să nu se grăbească a tipări, deoarece spre c aleși gloria vine singură. Insă în timpul acelor friguri autorul își petreceă vacanțe la țară, pe malul Moldovei — râul cel mai des amintit operă — în locul de naștere al mamei sale, care eră — penr mine un semn de distincție — țărancă, anume: neam de s zeși, dar țărancă cu graiu înflorit, ca și loan Creangă¹). In frigurile de scriitor, când ochii caută, când inima ale. . subiectul, Mihail Sadoveanu se află lângă blânda,dulcea, su j ritoarea mamă — așă o văd eu călauzindu-mă de o duio. j; dureroasă schiță— la țară, într’un neam cu mândrie; și c-t două elemente: marele talent și marele suflet al nației c £ ---------------- Un instigator, p. 59—61 (1912). Digitized by Google [ 1 *7 a e: se găsiră, se îmbrățișară și îmbrățișate rămaseră până il 'i'.rstăzi. irta s Tatăl eră de mai departe, de mai de sus. Din timpul zaverii >ărinții tatălui, olteni, fugiseră la Moldova, și-1 născură, în are fi ași, pe Ia 1834. Tatăl eră advocat; și-1 chemă Alexandru. Bum La Iași Mihail Sadoveanu a sfârșit liceul condus de Vasile inul r'lurlă. Apoi tânărul s’a îndreptat spre capitala, care, ca și așul, nu a reușit să-i facă drag nici orașul, nici pretinsa lui bir• x) «Din lume am venit, în lume mă duc», zice unul, Tudor Șoimaru. «Sunt suflete ț zări cu greu se lămuresc», zice tot el. ²) Sunt «din vremea când strămoșii erau d&rji». Digitized by L,ooQle 22 «mai aproape» de cai decât de boier, din soiul celor ce «îndur, palme și umiliți — iartă»; pe voinicul și deșteptul Gheorghieș rămas slugă la tatăl său boierul, pe când fratele său legitr pierde vremea la «studii», în Paris; iar în Două vieți ții —siz bolic — în umbră, în întuneric acea putere a vieții care impui unui bunic, să iubească un nepot pe care-1 ură. Vorbisem despi niște popi ticăloși, aici, în Dușmanii, D-Ta descoperi cur creștinismul învierii atinge mai curând inima țăranilor, în car oricât ura din gelozie i-ar repezi la o trântă de moarte, într’ir colț de inimă tot se mai găsește un meterez din care dragoste de om și de pace nu a putut fi izgonită. Cu Crâșma lui moș Precu, o înșirate de tablouri, nu o acțiuK înaintezi și mai adânc în Africa noastră. Crâșma-i centru, tk și ochelarul prin care privești prelungirea în sat a vieții oasp- ților deaici, a vieții deaici stâlcite, stâlcite însă și de destrăk larea care vine dela oraș. Mahalaua acestuia, cu sufletul ei ur. o descoperi, deocamdată printr’o brutalitate protejată de aut' ritate, în Câinele. Printre aceste analize de morgă naționai căreia-i adaugi pe cei doi «Ploeșteni» {Cei doi străini) și oa. din Două firi, așezi, totuș delicat, un moment dulce, pe Eugt nița din Luna. Floare ofilită (1905—1906) este soră cu Crâșma lui moș Pri. și cu Durerile înnăbușite; căci și această operă se scoboară i subteranele sufletești ale unui scund cuib de figuri foarte z nice, printre cari, rar, cade câte o floare care se ofilește. Ft D-Tale de a vedeâ lumea ca fragment legat de o patimă, c un suflet, Te împiedică, să ne arăți aici pe funcționar ca foc. ționar; funcționarismul nu se vede; se văd numai pătimași a sunt șl funcționari, oameni de obscură provincie, a căror eser nu-i cariera, ci firea umană generală, aici monotonă. Ca medi care frânge floarea, curge șl stilul: lin, molcom, amănunți: monotonia Vascanilor (Pașcanilor), în care doi ochi frumos străini tulbură pe Vasile, de care acesta scapă în brațele Tmc- cu privirea «ca a copiilor fragezi rămași fără mame», și în ar după niște Paști de cunoaștere și după fiorii de nuntă, vine - înșelare năpraznică. Un roman cu tehnică simplă; cu părți gr ■ gașe, admirabile; și cu finala ferire de a indică viitorul, cu a' ea «începeă să se împace». Peste doi ani însemnările lui Maz. i i 4 k i 1 Digitized by Google 23 ^It/or reluă și tema și mediul desființător al orășanului mărunt, stai In fond aceeaș temă: a instinctivei râvne feminine după j tedeal se sbate și în Apa marților, în care nici orășelul, dar nici ^'^ara și chiar nici satisfacția întâia nu potolește dorul legănat av^jlomol de un suflet alcătuit dumnezeește. Aici idealul se sbate â Vintre un maior-milităroiu și un bun om cu palmele țărănite, ^are poate oferi iubire, nu înălțare. Și aici poezia depresiunii ᵤ sociale devine protest și durere mâhnitoare. Din mahalaua orășelului Te-ai îndreptat apoi spre cazarmă i-ai șters firma de cuib al vitejiei, scriind în tristu-i cont Amintirile căprarului Gheorghiță. Cum povestești aici copilăria „.ărmanului Lăzăroiu, cel cu suflet stingherit de singurătatea or- anului înfricat, pentru ca mai apoi să înțelegem ce nedrepte ^jUnt palmele trase din porunca lui «dom’ căpitan»¹), este numai act bine adus dintr’o vieață comandată de oameni cari nu ’-nai sunt oameni, ci șefii unui institut de barbarizare a sătea- ^.ului⁸). Firește, dacă așă este, întorcându-se în sat, foștii soldați ai ^irii pot spune că în cazarmă «par’că au trăit într’o țară străină»! \,’ irește, din această carte adevărul a izgonit poezia. Aici ai fost n procuror novelistic. , Și totuș altul este sufletul soldățesc român. Cu un an înainte descoperiseși în Povestiri din răsboiu, cari sunt pline de cre- V^ință și de frăție, de resignări și răbdare, de încordări și ajutor, ^^e dor și griji de acasă și de — batjocura care boierul de acasă încearcă asupra femeii eroului dus la luptă³). Toată gloria țeasta, povestită cu aceleași mijloace de impresie — printre ^ire scoborîrea și în răsboiu a naturii bogat zugrăvite este cea ^ftai deosebită frumusețe — Ți-a dat drept să afirmi despre ; ²Citor păreri⁴), adică să nădăjduești, fără ca nădejdea să Ți se împlinit. Să nădăjduim deci că și cetitorii viitorului se vor ® Sri mai atenți la pagina unde scrii: «Și mă gândii la poporul _________________ bl# x) Ed. 1906, p. 35—42 și p. 92 (citețul) și p. 279. *) «Căpitanul șueră și instructorii se adunau. — Domnilor, merge prost de tot. ică va merge tot așă, o să vă bag la închisoare! Fiți aspri, fiți pătrunși de adevăratul O^nț militar! Trage-i! Asta-i dorobanț, nu e permanent; face douăzeci de zile și s’a . ij s; trage-i, altfel nu merge! — Da, am înțeles, s’trăiți, domnule căpitan»! •) Ed. II, p. 142—144. •) Pag. 128. ii ' Digitized by LnOOQle I 24 cel necăjit și nebăgat în seamă în care fierbe putere nemărga^ și iar mi se umplu sufletul de mângâiere: vrednicia noastr. izbucnit și tună în țărmurile străine, și nu-i departe său vierii*. Optimist, ca toți miloșii și iubitorii, Te-ai înșelat atc.' eră departe și departe este încă învierea cea deplină¹). Durerile obosesc. Trebuie să fi suferit mult zugrăvind r șelele animalice, răsboiul orb și cazarma barbară I Te re obosit și pe D-Ta durerile, dar nu Te-au biruit. Căci în D-Tale durerea curge înainte, în cel mai deaproape voa. căruia i-ai pus nume Mormântul unui copil. Aici, întorH lumea în care gândul monoton-maniac al uciderii nu mai? dominantă strîngătoare a energiilor, aici iarăș în lumea oameni numai omenești, ai cules câteva din cele mai mari ~ gedii ale operei D-Tale. Puiul chiar, încă nu; sufletu-i-' surd, abiă ciocănește în coaja din care nu are putere să & și deaceea moare în milă, nu în tragedie. Insă, Păcatul baie este o mare tragedie: sărăcitul țăran, căruia boierul-tati < lăsat numai casa caldă și pușca rece, apără contra boierului- pe fata sa, care este poate sora lui; și în scena finală a misr_ prin ura «fără nume» a «unui întreg neam obijduit pcc moare tot el, părintele rușinat și el deodată cu rușinea fri Insă, tragedie este stingerea Nataliei din Tu n'ai iubit!, în ci Daniil Macovei închipuește într’adevăr o neîndurată fatali: mută. Insă, tragedie strajnică este și începutul și sfârșitul d niței Maria Grigorașcu, care între acești timpi a închis din fața singurei iubiri sfioase ce ar fi rupt-o poate din cu* împlinirilor ereditare, așezate — simbolic și sentimental — ^ pustiul din Pustiul. Și alături de acestea sau printre de, tragedie nu mai este, cel puțin elegie plânge novela: într’o • cântare a amintirilor, într’un plop istovit, pentru ce odată suflase cald și strâns sub plop; și în aceă noapte în cart stau, ochi în ochi, două firi sculptate clasic, cu cel mai se mental plâns care plânge și trecutul și viitorul; și, ca să nu. sească nici aici o deschizătură tragi-comică între nori p morîți, ne duci și la primarele Ghiță Samson, care trebuit ' fi existat, căci altfel, drept recunoștință, n’ar fi lăsat pe cins j *) Privitor la armată judecata d-lui Sadoveanu este mai blândă, fără a fi mită, în 44 sile în Bulgaria (1913—1914). Digitized by knOOQle ₍₇;₍Vstrăjar Bălan afară, în iarnă, neîncălzit, «nvălit în cojocul și în - -^necazurile lui». Iată pentru ce, iubite coleg, trebuie să afirm q ^.«.despre acest volum, că el reprezintă întâia D-Tale culme înaltă ₙᵢ poeziei și a artei, fără nici un punctișor de scădere, dela pa- ^gina întâia până la cea din urmă. Deodată cu înțelesul s’a înălțat și stilul, care-i bogat, fin și incrustat cu nenumărate ^ nuanțe de genial argintar al limbii românești. Ți se făcuse, însă, iarăș drag de vremea lui Ion Vodă și în ■^Vremuri de bejenie, spuse în despărțiri ca de baladă, ne-ai cules ■jiarăș pe cel mai svelt, mai tineresc, mai drag, mai drăgăstos .Ț^erou, pe Andrieș Hamură și l-ai contrastat și însoțit cu acel ^Morocâne din Codrenii Tigheciului, om de inimă, față de ■'spaimă, care se află oriunde-i răsboiu și zare largă și despre "care nici însuș Dumnezeu nu va știut de unde vine, cât se opreșteunde-1 prinde prilejul șiundese duce în acel «necunoscut», uarf-'despre care și aici, ca și aiurea, D-Ta iarăș aduci aminte. Se - '' 'pare că, văzându-Te speriat de un prezent al mizeriilor și al ⁱrulî lașităților, de astădată fantazia miloasă a venit și Te-a mângâiat i ^.cu daruri de care ea numai o singură dată a dăruit unui scriitor român: a fost de această dată! Dar pe lângă acest volum nu 'am $pot trece fără a culege încă un titlu In pădurea Petrișorului, în M '- care coconul Grigoriță și păcurarul său se încarcă de păcat ^'însângerând de moarte cea mai elegantă și mai dulce căprioară născare a trecut prin codrul de nuvele al D-Tale. Cetind saurecetind Vremuri de bejenie, așă, din întâmplare, W!un text îmi inspiră ideea să caut a vedeă și din ce adâncuri xiₜ^iese puterea de concretizare stăpânită absolut suveran; adică i s^ce vieață a simțurilor se ivește în textele D-Tale; să aleg cu- auAvântul vizual, auditiv (care uneori se face vers, ca în: «pă- căniâ grăbit murgul dincopite ^.olfactic (cala Turghenev), chiar ₜ->cinestesic ²). Găsim bogat izvorul în care lumea D-Tale s’a n a? oglindit, unde ea a rămas pe loc, ca vrăjită și de unde, când ct» vreai, fantazia Ți le scoate fără să le dea de fund, par’că ar <;fi ca niște găleți învârtite să încerce a goli o mare adâncă. La l iai> noi, în viișoară mi-a adaos bogat prilejurile de-a exemplifică >n. r; V x) Ed. II (1913)» P- 11—12- Vezi și alte pilde; la pp. 24, 39, 55, 56, 57, 67, 71, 115, ¹ 116, 165 etc. > *) «Aveam simțirea asprd-ghețoasă că am trecut printr’o mare primejdie», p. 158. Digitized by v.ooQle t 26 căutările mele J). Eram așa dar sigur că în acest timp, pe. vârsta de 25—26 de ani, D-Ta înțeleseși că chipul cel d simțit al lumii este cel ce’n artă naște realismul afectiv,: care te aflai bine cuprins, nu naturalismul bisturial-dofor cesc. Observarea m’a făcut, firește, doritor să cercetez ar. nunțit și urmarea, mai ales că și D-Ta îndemni gândul ci ■ zici, într’un loc din această operă ²): «dar tot, știi câteodi: > fiecare lucru, oricât ar fi de mic, își are însemnătatea Ic Numai fiind astfel înzestrat, ai putut înzestră pe stran Bardac cu putința de a-1 crede: hoț fricos și fricos sugr. mător al unei blânde văcuțe din grajdul județului. Dar aste R vorbe de analitic cu carte psihologică. Să lăsăm cartea! Și i •' Te întreb, Manole Crețu acela, răzeșul din Sfaturi vechi, r este chiar bunicul D-Tale ? și deci nu orice bunic dintr’o c velă oarecare ?³) Nu-i el, cel care nu «a răpit munca săr. cului», «om tare, cu suflet bun, simplu» și părtaș pe ducă . acel aur de naivitate al «celei mai tinere mlădițe a neamule care m’a tresărit ca un moment de rară inspirație, deși ne poate decât cel mai pur adevăr ? Răzeșismul acesta este r uric de cinste, scris cu slove latinești și cu mare inimă dor nească, casei și neamului din al cărui sânge și din ale căr. povețe D-Ta ai răsărit așă cum ochiul meu Te vede în ci țile D-Tale. Dar, dacă timp ar fi, am puteă vorbi și desp durerea ce-ai ascuns-o în Părintele Antonie, care, fără a r întâiu,știind pe urmă, a scăpat vieața boerului care-i rușina, logodnica, mânându-1 astfel la călugărie, și despre luminare duhurilor din Cearta nepoților lui Vasile Bujor; și înlăturare aceă năpraznică a rivalului din Cel mai tare, după care ap fata merge tremurând, omenește, dar exact ca’n regnul ar malelor. Un motiv atins scurt, din Necredinciosul, îl vei tre. mai apoi în Floare ofilită. Și astfel ai semănat mult și ai pre gătit și criticului seceriș bogat. Căci vorba povestei, și de ai înainte încă mult mai este. l) Vezi exemple de auz ca la p. 237: «prin văzul bradului trecii un țuet domol * o plângere tremurată; de miros aspru al codrului înfrunzit (p. 226), ascuțit al pămbț tului (p. 230) etc. ²) Pag. 197. I a) Mă îndeamnă a crede și rândurile: «Iar eu, în acei ani depărtați, când venu: • din târgul Vascanilor (Pașcanilor), cu mama, la tata bătrân...» (p. 234). j Digitized by ^ooQle 27 Deși sunt scrise, adică publicate, în acelaș an tragic: 1907, 1 și scrisorile din Viișoara, însemnările lui Neculai Manea » depărtează puțin de felul D-Tale; adică le-ai depărtat îm- răcându-Te cu firea unui Manea ipotetic, care, scriindu-le, laugă o «pagină la istoria suferinții omenești» și-o desvă- ște în două pilde ilustrând, năpraznic întâia, liniștit și dul- 1 jag și ascuns a doua, adevărul din prefața D-Tale: «Beția J adulterul sunt cangrenele societății noastre». Beția o ilustrează rofesorul Radianu care a căzut «ostenit dintr’odată în pu- .ietatea asta», care-i vieața orașului de provincie, unde înăl- mea rară este și rar te apără de-a «intră în apa tuturor, sub iciu, unde nimic nu se cunoaște»; adulterul este al femeii tai sus de animalicului mic-fiincționar, a cărei soție este, al tăriei Cumpătă, care-i naște lui Manea copii cu ochii albaștri, 3 ai lui, dar le lasă numele—celuilalt. Din scârba capitalei igise și în altă scârbă, a orașului provincial, se înțepenise fanea, ale cărui însemnări sunt potolite, reci, meschine, ca și tediul din care le scoate. Și ăsta eră, la 1907, orașul care voiă 1 conducă?! Cartea aceasta a fost un scalpel; cuprinsul o ;schidere de răni; și un ocol al poeziei care-ar fi înghețat >ropiindu-se de «civilizația» aceea! ' Scârbit de-așă lume, scârbit de bună seamă, și de lumea ire îmbolnăvii satul, nu m’am mirat să Te văd într’ O istorie '■t demult așezând în gura unui sătean cuvântul: «Visam o - igă spre țărmuri mai fericite, spre oameni mai buni» la — - rasilia unde nu sunt nici primari, nici persecuții. Vorbă ■ea într’o carte în care par’că anume nenorocirile se adu- ■ ară, ca să dovedească că fuga de patrie ar puteă să fie un leac. icepând dela spânzurata lui Gavril-Buzatul (O istorie de 'yrnult)', trecând la «boștiura» de Chichiuță, care-și omoară ■ilul ce-1 hrăniă; la amintirile despre Cuciuc; la bucata de -■irne care-i badea lorgu văcarul, (Copilul nimănui), copil boe- -:sc născut prin laturi; la baba fără picioare silită, totuș, a «eră ciocoiului (Mergând spre Hârlău), o scenă faraonică; nobila Adela a lui Boiu, care-și arde fața cu vitriol, pen- ,.u ca nici gelosul Boiu, nici alții să nu-i mai jinduiească fru- ¹) Ediția din 1920, p. 164. Digitized by kiOOQle 28 musețea, la care toți se uitau; la bietele animale din și Puica’, la simpaticul, sguduitorul ucigaș din Emigrați * Brasilia —, numai nenorociri. Este un volum de deprest- estetică. Dar și o bogăție de portrete! Unul singur este ~ înviorat, al Zamfiriței din crama Amintirei. In preajma r: gediei se oprește fiorul din Fiorul, un model de aceă izcir estetică a fenomenului, despre care vorbiam la început de povestire despre aceă femeie liniștită, care numai c când în când deodată își desvăhiiă doi ochi plini de par; și aveă un zâmbet care se deschideă ca lumina unei fir? Și în sfârșit — Codrul. Am zis odată că toată natura s’a pier: în sufletul D-tale și iese de-acolo, se ’ntoarce întreagă, pi:, de vieața-i primă. Codrul este una din cele mai perfecte pe . de victorioasă reîntoarcere pe aceste pagini de vieață litera Cine nu mă crede să citească, pentru ca să se creadă pe sine îns:-’ Cântecul amintirii întinde înainte atmosfera depresivă p: dominantă în volumul trecut. Simți ca o rupere de ini^ ca o gâtuire a ta însuți, când boarul hain sparge cu piuit ' un piept de țăran bolnav, care fură., întâia oară în viespe un car de lemne, să-1 vânză, să aibă cu ce să ’ngroape un o- mort, rămas acum să-1 îngroape alții (Hoțul); și-aceeas s:* țire aproape întâmpină pe târgovețul, soț al țărancei hJ «roabă, numai pentru muncă și plăcere», soț izvor de vei al amărăciunii (Printre gene), kceste sunt pagini de arti| totuș, ce proteste însângerate contra cruzimei umane, din grația legii și a lașității, și-a obișnuinței moleșitoare încă umbră pământului! De partea cealaltă, a omului ca» face singur soarta, este Irina, care mai bine moare decât plece cu Alvanitul, când ea iubește pe un flăcău de-aincq (Cântecul amintirii), cântec zis foarte dureros de bădița V halache. Dar de astă dată se ivește și câte-o pagină de urj măritat cu norocoasa naivitate și cu norocosul curaj al ț Petrișor și al Antiței (Povestea cu Petrișor), sau clătinati iarnă, de țuica moșneagului Vasile, care vorbește cu ep grădinei sale și chiar cu baba-i răposată (Povestea cu Despre aceste două povești este destul să spun că trec cb dincolo de Ion Creangă, adică înaintea lui, care mersese ș acelaș drum, dar nu așă de gingaș ca urmașul său. Digitized by Google 29 : n «.Cântecul amintirii» duce tot mai în. sus arta povestirii D-tale. $ â latura, tot mai întins împletită cu vieața, se prelinge și acolo olc.nde nici un cetitor n’ar aștepta-o și, tot mai fin nuanțată < .'ece dela concret la eterat și încântă ²). Oamenii se ’nvălesc ni ti atmosfere, care fac contraste clare, ca și ei. Toți spun cu v; ilesnire poveștile lor; toți sunt mișcați; ideile sar din fonduri wlegate și trec dela om la om ca scântei electrice; iar natura i^ste mereu între ei, cu ei, ca a treia față—actriță—a sce- ^pelor³); se vede bine păstrată vechea preferință pentru oa- ;ᵤE:ieni «deosebiți» cum «nu se văd mulți în vieață». Vieți bogate, .j; ând amintirile ’ncep, ei «par’că se cobor pe niște cărări ui- ᵣ; ate în suflet». Caracterele, portretele sunt de-o variație ex- traordinară. Iar D-ta știi să-i strângi și să-i desparți pe toți, ^-ă-i aprinzi și să-i potolești, să arunci piedici înaintea faptei, cᵣₐjă crești interesul. Deaceea, cine va studiă odată tehnica povestirii românești, se va opri mult la acest volum ca un ᵣyălător trecut prin secetă și sosit, în sfârșit, la un izvor răco- < fitor. După Un instigator, în care bătrânul Neculai arată în pildă ,^,um ar trebui să-și plătească asuprirea orice boer asupritor ^-.rimis de el la iad (Deaceea este: instigatori); după admi- ația meșterilor câștigători, cari «cu toate acestea aveau o mare " jărere de rău pentru lipsa de pământ» de care lipsă câștigul f par’că nu-i mângâiă». (Un meșter și oamenii lui)\ după pă- " intele Pantelimon, fostul cioban și grad care, «dacă a văzut 'ărăcia în care trăesc toți» s’a «liniștit și el undeva» la schitul lCju hrană ușoară, decât care mai bun și mai umil creștin este jon Rusu Ungureanu, un pribeag de adâncă depresiune su- fletească; după alte câteva figuri, în urma cărora privești ase- *neni înapoi spre tragicul 1907; lași o vorbă despre durerile fătului, aduci în vis pe Ion Creangă, să-1 apere și el, și treci f nainte la meșteșugul estetic-pur al povestirii pasionate despre ■'âmbolica Vidră dela moară și despre Rătăcirea lui cuconu , __________________ x) Un frumos exemplu la p. 113: «Un val de soare năvăli după el și ajunse pftnă patul bătrânei*. •) Un exemplu, dela p. 20: «...pe ape scânteiau în depărtări, pădurile se lămuriau ’>e zare, ca dungi de cărbune; și călărețul mergeă gânditor pe murg spre hanul Aniței; visul negurii*. . •) Un exemplu admirabil, p. 5. Digitized by t^ooQle 30 Toderaț. Insă nu acestora, ci celor dintâiu, nenorociților, t așezat aceă duioasă placă de motto, pe care o reproduc, cat, scurtă și mută poezie fără tendință, dar sdrobitoare: | Mângâierea lor, ceasul alinării. i Răsplata lor, suferința. > Virtutea lor, răbdarea. ț Citatul motto s’ar fi putut repeți pe pagina întâia a k deenilor. Să-i pun eu altul, tot din opera D-Tale: «Pac; multor lucruri din țara aceasta a plugarilor piere — și nuri Dumnezeu știe dacă civilizație se poate numi năvala banc care așează pe curatul pământ al părinților noștri muri" orașelor, sărăcia unor mahalale de sălbatici, cuibul de r lime din care curg spre sate vânturi de boli sufletești șr nenorociri». (Oameni ți locuri, 1908, p. 32). Citatul spt că-Ți dai perfect seamă de rostul cultural, care, firește, treb^ să apară și în roman, și în novelă, al tuturor regiunilor ce-; trec pe dinaintea ochilor. Contrastul descris rece în citat * descrii cald,, viu în oamenii și în faptele dela Bordeeni. B; deenii sunt oameni de strânsură, ei vin din toate părțile, ă: tând munca și aflând-o într’o moșie fără margini, dinsrl Prut, loc larg de alergat pentru boerul îngrijit să secere c>. mai mult și pentru cumplitul Faliboga suflet de codru și iz drăzneală de prerie. Aici nu este civilizație, dar este mur’ aici nu sunt poleiri, dar sunt caractere de-o energie cumplit care se ’ncruntă la omul apropiat — fiindcă n’are unde * se reverse. D-Ta ai voit și ai știut să alegi din fiecare poci sa, aurul inimilor înnădușite de singurătatea sălbatică a d libașilor acestora trăitori din instincte, cu mândriile și iubiri lor, trăitor printre vite și porci și lanuri întinse de grfci Și totuș ce fixare de atenție așteptătoare ne-ai procurat D-'| cu intrarea în moșie a lui Niță Lepădatu; ce ațâțare cu înti | conflict dintre ei și Falboga, asprul vătaf, fostul haiduc, duios cu lana sa încă tot haiducească; ce mulțumire în noap: de frig și viscol, când Faliboga mântuește vieața lui Lep. datu; ce pildă de discreție descriptivă când ne aduci în fe pe călugărița fugită până aici; și în urmă ce simpatic joc:' vrabie, când sosește, pentru câteva ceasuri, mireasa boeruk Digitized by âa-are va fugi repede spre țările calde; și printre toate, firul ««rUb și dulce al dragostei Marghioliței, care lui Niță îi dase ■ ; ntâiul pahar de apă în acest pământ de faraonire, care îm- >reună cu el rămase locului, în satul care începu a crește lin sălbăticia la care boerul nu se mai întoarse; de unde mân- irul Faliboga pleacă; Faliboga «om pidosnic, cum spuneă el lingur... eră ca un cal de pustie... Cum a văzut că se înmul- . .„esc oamenii și vin alți, stăpâni mai lacomi, și-a luat pe lana, /pu încălecat pe cai și au trecut Prutul... S’au dus cine știe y înde...» ca ațâți alți eroi ai povestirilor D-Tale. Omul pu- jtiei plecă de unde un sat încolțise și unde rămăsese — ca în- L ..emeietoare de trainici fericiri — dragostea nobilă a Marghio- / /iței, fata humelnicului Năstase. Observ, în treacăt, că în toată pipera D-Tale dragostea multă este, dela cel mai mic început / 'până la cele mai ascunse, mai tăcute, mai viforoase tragedii. Ț>ar decât pagina aceea 51 din Bordeenii cei barbari, nu știu paulte să fie mai delicate ¹). ' Dar cum nu-i în orice zi Paști, nici în Bordeeni nu-i orice ^Tpagină pagină de Bordeeni. Ce specifică este în Bordeeni ca- eh jp______________ t’W i) Se priviră o clipă zâmbind. — Pe la noi, prin bordeele noastre nu se văd flori, zise Niță. îmi spune morarul de *devale că ’n alte părți sunt și grădini mari, cu copaci și cu flori multe... El e neamț ;§i-a umblat mult prin lume... Multe mai știe! îmi spuneă ași într’un rând că el a fost j>rin niște târguri mari, de umbli prin ele două zile și nu le mai dai de capăt... Și ziceâ (hi >că sunt mori cu mașini de foc, cum are și boierul la treer, da’ mori mari, de macină 2 ci toate grâele din țară... și spuneă și de trinuri... — Ce sunt acelea? întrebă fata uimită. — Nu știu, da* am auzit că sunt așă, un fel de căruțe care umblă cu mașini... și /^pe ploaie și pe ninsoare... da* repede grozav... acii sunt aici, ș’acii nu le mai vezi... — Multe minuni! șopti fata; ca ’n povești... Da* pe la noi nu sunt de acestea. itinx * i — Morarul are și ceasornic... zise Niță. — Are și boierul, îl întrerupse repede fata; mi l-a arătat madama... — Par’c’aș vrea să mă duc așă prin lume, și să le văd toate... grăi Niță zâmbind. Fata nu răspunse; rămase gânditoare. După amiaza de toamnă eră foarte blândă și o liniște nesfârșită întristă întinderile. Toate sgomotele conteniseră. In pârloagele apropiate luceau fire lungi de funigei; [^2>un vânt abiă simțit purtă și prin văzduh firele acestea rătăcitoare de mătase argintie. -Flăcăul și fata stăteau singuri pe prispa bordeiului. Nu-și mai vorbiau, dar se simțiau z chemați unul spre altul de ceva tainic. Dintr’un tufiș de boz, la marginea unei grămezi ^Ide gunoaie putrezite, ieși deodată o nevăstuică. Se opri neliniștită în lumină și-i privi ■ cu ochișori negri ca gămălii de bolduri. Eră așă de albă blănița ei, încât par’că băteă într’un albăstriu dulce, ca zăpezile cele curate. Dispărti ca o săgeată. Tinerii întoarseră capetele imul spre altul și-și zâmbiră cu prietenie. . Cu începutul acesta de dragoste în suflet, pomi Niță Lepădata într’amurgul spre 5!^- vitele lui.» ire£: 3 1 Digitized by Google ³² racterizarea oamenilor; ce cănărel clipitor din gene este a pildă, mireasa lui Jorj, Rosina, un fulg care n’are ce cfc între noduroșii eroi ai moșiei; ce gestificați apar toți oamc.' aceștia, care-Ți deschid sufletele ca să vezi concret suflet! norodului! De-aceste poame ale artei mature nu se gă» oricând, nici chiar la D-Ta, nici aici, în vecinătate de tirc| cu Bordeenii. Totuș povestea lui moș Anania despre vitej porcilor lui Irimia (Intr'o poiană) este o pagină de nouă t?. sărire. Cuvântul din urmă este bine spus; pentrucă întn devăr, cine Te cetește nu mai adoarme, din pricina tresăririi; prea multe, prea plăcute. După odihna trecătoare a Priveliștilor dobrogene, iată-ne (fel iarăș în marele val-vârtej al tresăririlor, în romanul cart| cuhninațiunea artei D-Tale, în Neamul Soimăreștilov. Patq rânduri la sfârșit descoper două origini a acestui roman: «R j nicii mei sunt strănepoții acelor oameni. Și această istoris: de acum treisute de ani, din vremea când strămoșii erau înc dârji, am scris-o în liniștea unei prisăci, având în inima n răsunetul durerii lor». Liniștea s’a prelins într’adevăr în tor. cuvântarea, care nu mai izbește în urechi cu sunetele ed bolovănoase din Șoimii’, dar liniștea nu a putut înferecăom ᵣ și fapta până într’atât, încât să-i potolească vulcanica pute? a simțirilor din aceleași veacuri vechi și strașnice, ca și al Șoimilor. Rădăcina cea veche a dat numai o floare mai blândi Șoimăreștii sunt un stol de ostași, cari se ridică să-și ape? pe Domnul dreptății lor, sau să stârpească pe dușmanul di' brazdă, pe marele boier sau fur de pământuri străine, răz șești. In tema aceasta sună, deși nu se aude, o ciocnire și d azi, și de când cu Eminescu, și de când cu Alexandri, și astfe de astădată, D-Ta te așezi la rând, în cea mai bună tradiț: literară a țării. Dar cu forma ce-o ia la D-Ta ciocnirea, nic > una alta nu poate râvni să se asemene! Și aici rămâiu iari ' singur. Pentrucă și aici însușești eroilor romantica suspenda? i între timp trecut fără nume și număr și timp viitor fin: prevedere: «Din lume am venit, în lume mă duc»; sunt «su- flete care cu greu se lămuresc», dar sprinten simțesc, simțun și adânc. Pentrucă aici se rostogolesc una după alta, surprin- ' derile mari și mici; aducerile fericite în scenă; legăturile de J c d r Digitized by V.00Q le 33 j leparte anunțate și din târziu legate cu trecutul povestirii; bogăția de mișcări în orice scenă, dând astfel corp .bine legat, 'lădit pe suflete de tot felul, unei epopei unice în literatura oastră. Dragostea cea multă, ce-o lăudam adineaori, Ți se Sl lldeasă și aici, mereu, în condeiu. Și printre boieri și răzeși ^ 'stași și slugi, hangii și ovrei, Moldoveni și Poloni, ea ne scoate 'nainte, mereu, liniștitorii ochi ai femeilor, pe care par’că o rimă vară a fantaziei le crește în povestire, cum primăvara -^'rește flori într’o pajiște, pe care D-Ta le-ai crescut așă de • P^ine înțeles cu mediul lor, încât jupânița Stroe este tot neamul —•oeresc, cum și Antița este răzeșimea întreagă. Ce bucuros ș povesti cuprinsul romanului, ce bucuros aș arătă cum ai Cioplit atâta mulțime de capete și suflete amănunțit particu- n t^rizate 1 De-aș face-o, aș scrie un volum, ca să comentez un t’VȘolum în care, în fiecare rând, ai picurat o vedere în adânc, gând în larg, o simțire închisă în nervi uneori ca de fer, Alteori ca de fuior lin, fâșiitor. ri'S N’aș puteă zice că după Neamul Șoimâreștilor arta D-Tale sacade. Sigur este că puțintel scade atenția la cuvântul ce-1 n-itrebuințezi; abiă acum se lasă în povestire vorbe ca: ireal, cu $>nvulsionat, fantomatic, incomod, destin, absorbant, iremediabil, Circumspect, acomodez, fantoșe, de care, până aici, nu între- ,iuințaseși. Le-a atras, văd, subiectul moderni Strada Lăpuș- x&eanu, dar totuș s’ar fi putut evită. 'oirtu Strada Lăpușneanu este mărturisirea celor mai din urmă idid dureri ce-ai încercat în timpul răsboiului. Partea întâiu: cum x c^rcetașul târgoveț, nenorocit printre nenorociți; își caută fra- m î'de locotenent în retragerea dela Moldova, până-1 găsește o ci£i tranșea dela munte— are ca motto: «Și iacă lacrimile isaiclor obijduiți, celor ce n’au nicio mângâiere»; partea a doua: Mi |0am la Iași se ’ntinde în familie cheful din salonul cu ceaiuri a dansante, cu joc de cărți și lascive ochiri și înțelegeri, cam de- ©i^olo pornind și chemarea la Iași a locotenentului Plopeanu, ca motto vorba: «Și puterea este de partea asupritorilor»; timp «artea a treia: cum în «primăvara tragică a unei lumi nouă» duccolonelul voește să necinstească pe Mary-a locotenentului care sin-jeseaceea se sinucide, adauge al treilea motto: «Atuncea am fe- pj ilicit pre cei morți... și mai norocit este cel ce încă n’a fost, ii; Digitized byVjOOQIC 34 carele încă n’a văzut răutățile ce se fac sub soare». Trage părții a treia, care ușuratic se nebunește înneacă frumur morale, trăite odată și reînviate magistral, este infernul;» turii suprapuse pe care, în simbol, o hotărăști osândei și pier. Intr'adevăr abiă aici, întâia oară, pătura aceasta apare la W ca corp cu suflet colectiv, închinat babilonismului, și ofec du-Ți-se obiect de veșnică rușine, acut luminată de vefc D-Tale etică, nemiloasă. Pe lângă opera aceasta ne-ai mai dat însă, în acest tis o mulțime de povestiri mai mărunte, toate în felul bine i prins al artei D-Tale. Frunzele în furtună sunt mai ales s dățești; Macovei și Necunoscuta sunt perle. Neagra Șan ne-aduce iarăș suflete țărănești, grația lorfemenină și adâo: moral până și în imbecilul Niculai și prietenul său, unde atic ca și în Necunoscuta, marginile bizarului. Elegia precum? nește iarăș în Ți-aduci aminte, senzații scumpe din Pașcc tragedia lui Nistor ocnașul, wertherianul lirism al lui Cose din Ceasul tinereții. Te ’mpărțiși astfel tuturora. Adică: chiar tuturora, nu. Numai păturii de sus, nu.Ir părați sau regi, adeseori fond istoric de acțiuni de rons nu se văd în opera D-Tale; miniștri, nu: odată în Stei Lăpușneanu unul își arată scurt năsușorul, pe-o pagină; r hiereii, cu pompa lor și de regulă fără suflet simțitor; o gistrații, comandamentele, universitatea, băncile, fabrios ș. a. m. d. nu se văd. Pătura aceasta de suprapunere nu Te atras; sau nu ai văzut-o decât în efectele simțite asprei vieața ce-o stâlcesc uneori în păturile de mai de jos. Când opera s’a împlinit bine, ca paharul de vin care-1« oaspelui iubit, Ți-ai dat seamă și de locul ce-1 ocupi te aceste pături, cu simpatia D-Tale, cu devotamentul D-Tc și ai scris despre această chestie însemnată un cuvânt cir bărbătesc, care va fi cuvântul meu din urmă. Anume în £ de toamnă, acolo unde vorbești despre starea noastră soc^ din care ai cules mai toate acțiunile și caracterele poves® rilor D-Tale, mărturisești că: «Țara dela 1800 era a nilor, a speculatorilor și a zapciilor; statul nou a fost al senilor. Poporul celălalt trebuii să muncească pământul și plătească dări. Cei mai buni dintre părinții noștri, ideak Digitized by CiOOQle 35 .? sci visând un stat național — primeau o stare de lucruri, și t iste înșelau asupra celorlalți, pe cari nu-i cunoșteau. Ce eră 1, & Iranul? Un fericit patriarh, filozof, un poet, un om sobru... iEiizra să zică e bine; și mergeau așă înainte. Și tot sângele or- nanismului nostru se concentră la orașe; și satele rămâneau ?_;-„nemiate. Psihologia aceasta curioasă au avut-o oamenii mari noștri: un Alecsandri, un Eliade. Alecsandri scriă Rodica i alte perle idilice, auziă concertul în lunca dela Mircești, i satul în care-și petrecea orele senine eră—și este încă f jr i azi —unul din cele mai triste și necăjite sate ale țării. Când -râ vorba de popor, Eliade socotiă de datoria lui să-i găsească lₑ & legătură cu vechiul cetățean al republicei romane. Dovada e o minune... Iată cum se rezolvă vechea chestie; iată ^ reocupările orelor de visare, cari urmau după luptele pentru pubertăți și unire ale orașelor, preocupările celor mai buni fii ^' i României, așă de străini totuș de popor... Poporul cel mare “'l nostru, și azi necunoscut de călătorii de-o clipă, a dormit w“. n somn jalnic în întunerecul satelor. Când se va deșteptă el pretutindeni, și când el va înțelege și va face mărirea patriei, „.. tunci vom fi în adevăr tari, mai buni, mai respectați și mai * ^unoscuți între neamurile pământului» ¹). ¹ . Cu textul acesta ne-ai descoperit, teoretic, politicește, mina p ,eștiută în care ai intrat, ca să ne-aduci nouă, cetitorilor pri- ,‘c‘ .litori, aur; aur sufletesc, imaginatiă, sentimental, stilistic ²); 'ⁱ‘'";.ur neperitor. , *) Citat din Foi de toamnă, 1916, p. 181—183. 121 *) Relativ la stilul lui M. S., despre care, ca despre orice mare autor, s’ar puteă j f923 Digitized by ĂjOOQle Digitized by Google ACADEMIA ROMÂNĂ SCURSURI DE RECEPȚIUNE LVII FIINȚA ȘI MENIREA ACADEMIILOR DISCURS ROSTIT LA io IUNIE 1923 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ SUB PREȘEDINȚIA A. S. R PRINCIPELUI MOȘTENITOR DE DIMITRIE GUȘTI CU RĂSPUNSUL D-LUI VASILE PÂR VAN SECRETARUL GENERAL AL ACADEMIEI ROMÂNE C V L T V R A NAȚIONALĂ BUCURE ȘT I 1923 1. Digitized by Google Digitized by Google I I Alteță Regală, Domnilor Colegi, Aducând justul tribut de elogii pe care-1 datorez predece- orului împlinesc mai mult de cât un simplu act «de curtoazie utorizat de usajul academic. Constantin Giurescu a fost una din cele mai strălucite perso- alități ale generației noastre, iar prin lucrările sale ca și prin ieața sa, a rămas un model pentru generațiile viitoare. Constantin Giurescu a dat frumosul și înviorătorul spec- icol, ce se întâlnește atât de rar la numărul restrâns de oa- leni rari, al celei mai perfecte armonii între intelect și ca- icter. Vieața sa a fost reflexul pur al studiului și împlinirii da- >riei; deaceea ea s’a scurs liniștită și senină. Născu» la 1875, 1 comuna de munte Chiojd, din județul Buzău, dintr’o veche milie moșnenească, după ce a trecut ca elev și student prin liera învățământului, a plecat în 1903 la Viena, unde, pe .ngă studiile de specialitate ce le face, cercetează arhivele inisterului de Răsboiu, descoperind o sumă de documente -ivitoare la Țara Românească și în special la Oltenia, întors în țară, devine profesor de gimnaziu în București, f al Arhivelor în ministerul de Externe, conferențiar de toria modernă la universitate și în 1914 membru al Aca- îmiei Române. Câteva zile înainte de a i se aduce și ultima cunoaștere oficială a activității sale științifice și a ocupă ca- dra de istoria modernă a Românilor, ce se creiase în urma iruinței numeroșilor săi admiratori, anume pentru el,. la 5 Octomvrie 1918, Giurescu își dă sfârșitul, în vârstă numai Digitized by Vj o oq le 4 de 43 de ani, încă plin de zile roditoare, victimă a uneia epidemiile ce au întovărășit răsboiul și nenorocita ocupcf străină. Moartea-i fulgerătoare a provocat cu atât mai ci' și dureroase regrete, cu cât a distrus cele mai vaste ș-ț ranțe. ........ I Activitatea științifică a lui C. Giurescu nu poate fi scfc aici decât în cele mai largi trăsături; ea a fost continuă și s.-- ținută, pentrucă purcedeă din cea mai nobilă dintre pasc! aceea pentru găsirea Adevărului. încă din facultate, când/ făceă studiile, a publicat m «Convorbiri Literare» un src asupra vechei cronologii moldovenești. Lucrările de exege a cronicilor l-au preocupat și mai târziu, și lor le-a consK' cei mai frumoși ani ai vieții lui. Contribuțiile lui C. Giurs; în această materie vor rămâne opere de temeiu și fac o ?■ doabă a istoriografiei române prin rezultatele noui la orc ajuns. Lucrările sale în această materie sunt cunoscute. Cid: totuș câteva dintre cercetările mai de seamă: Contribuții, studiul cronicilor muntene ; la studiul cronicilor moldovei? letopisețul Țării Moldovei ; din neamul Moldovenilor 4 Miron Costin; Letopisețul Țării Moldovei de Simion D» călul; însfârșit lucrări privitoare la cronicile Moldovei. | Arareori documentele și textele au fost mai adânc a&ț zate și interpretate cu o metodă mai riguroasă, decât act aplicată de C. Giurescu. [ Ca adevărat om de știință însă, Giurescu, dupăce a ei coperit, fixat și precizat texte și documente, le-a explica:? După o cercetare îndelungată a documentelor din Ar- vele Statului și dela Academia Română el a expus în 10 în două comunicări, făcute în această incintă, și care au pr vocat, prin noutatea lor, senzație: i) «Vechimea rum ânie 1 Țara-Românească și legătura lui Mihai Viteazul» și a) o J municare, menită să completeze pe cea dintâiu, cu titlu «Despre Rumâni». Observator ingenios, demonstrator puternic al adevăr.- istoric, Giurescu a atacat prin aceste comunicări una din c< mai importante, întunecate și controversate probleme ale i?- riei sociale românești: problema claselor sociale în trecut, au când numeroase puncte de vedere noui. Digitized byGiOOQle t 5 - Problema a rămas în unele privințe încă deschisă; Giurescu, iacă ar fi trăit, ar fi putut, fără îndoială, să întregească con- strucția vastului edificiu, ce-și propusese să-1 ridice istoriei so- :iale românești vechi, pentru care strânsese și un imens material. Dispariția prematură a lui C. Giurescu în trista noapte, în- datorează însă pe acel ce-i poartă numele și care a moștenit distinsele însușiri ale părintelui, să-i continue opera; editarea de către el a scrierii postume «Despre Boieri» (1920), e o do- vadă că fiul și-a înțeles obligațiile. ~ Dar C. Giurescu a smuls tuturor stimă și respect nu - turnai prin scrierile sale, ci și prin întreaga sa vieață. A ost o vieață exemplară în sensul cel mai bun al cuvântului. _ Suflet de elită, pătruns de calmul pe care îl dă dragostea : lesinteresată pentru Adevăr, excesiv de modest și lipsit de anitățile vieții, a trăit ca excelent om de bine. Omul a avut mari farmece, scriitorul daruri admirabile, cer- etările sale vor rămâne modale. C. Giurescu merită amintirea recunoscătoare a contimpo- anilor și stima posterității. Domnilor Colegi, Să-mi fie îngăduit acum, ca un omagiu pe care mă simt * ator a-1 aduce Academiei, ce m’a chemat în sânul ei, să des- olt, în fața d-voastră, rațiunile ce mă fac să privesc alegerea l^iea ca o mare cinste și motivarea înaltei idei ce o am de ființa Acestei instituții, ca și de menirea ei. \ Dealtminteri, o astfel de cercetare este, cred, binevenită și \in alt punct de vedere. , Toate instituțiile cari au un lung trecut, sunt expuse din ând în când la un îndoit pericol: a nu fi bine înțelese de opinia ; ublică, și ceeace este poate mai îngrijitor, a pierde ele în- ^le sentimentul eficace de ce trebuie să facă, pentru a se adaptă . rosturi și la scopuri noui, izvorâte din situații politice sociale ' morale, noui. v Academia Română a scăpat până acum de acest pericol, • rație principiului înțelept al elasticității organizării ei libere ■■ serviciilor aduse științei și culturii naționale. Digitized by V.OOQLC 6 Ieșită din mișcarea spiritelor, ce a făcut Renașterea no&-; națională, Academia Română a primit din toate părțile ci turii de favoare și recunoaștere; ea apare și azi ca instit" cea mai proprie a servi și onoră interesele superioare cuc- rale și științifice ale Patriei. k Totuș, în acest timp, opinia publică activă și deșteapti . ocupă de tot și voiește, nu fără motiv, a-și da seamă de: Nu este deci inutil a-i explică azi mai distinct ceeace ea c poate puțin confuz. La aceasta mai trebuie adăugat că explicând altora ce^. este și voim a fi Academia Română, vom ajunge să ne? țelegem mai bine pe noi înșine, ceeace nu alcătuește, de si£.; un câștig de desprețuit. ' Necesitatea ce se impune Academiei de a determina cuc ritate orientarea sa liberă și originală în mișcarea culturii c timporane nu a scăpat de altminteri, membrilor ei, cari, £ îndoială, nu din întâmplare au deliberat prelungit și repc: în două sesiuni generale asupra necesității și modalității op? tune a revizuirii Statutelor, în cadrul păstrării credincioasei celor mai bune ale ei tradiții. S’a ales chiar o comisie—încd mi s’a făcut onoarea să fiu chemat—cu însărcinarea specJ a aduce propuneri privitoare la reorganizarea Academiei. I Litera unui statut este însă puțin lucru în ea însăș. In mișcarea de reformă a Academiei nu poate fi vorba - formule invariabile și definitive turnate în dispoziții str.¹ tare, căci ceeace este viu și viabil nu poate fi prins în fora? și definit, având soarta creației spontane și totdeauna 1 ascensiune. | Ceeace interesează este numai spiritul, care va însuii? această reformă și metodele pe care el le va indică. | Are oare Academia, ca atare, ca instituție prin esențs I spirituală, un drept la existență în sânul societății, al națhrj și al umanității ? j Iată întreaga problemă a Academiei, problema valoni sociale, naționale și umanitare. In toate timpurile Academia a fost obiectul unor dor? fierbinți și în acelaș timp al unor epigrame sarcastice. Să fie oare Academia, cum cred unii, numai o societate- Digitized by Google a 7 ^paradă, un sindicat de vanități satisfăcute pentru a distribui Titluri glorioase, ce in realitate nu ar dă glorie, ci cel mult ' Horiolă ? Să fie ea oare numai un obiect de lux social, un refugiu ' iniștit, de contemplație senină pentru o elită aleasă de un re- . strâns centru de selecție, deasupra căreia trece fără să o atingă "zgomotul vieții? Să fie Academia, în sfârșit, o instituție superstițioasă și de- 'iceea respectabilă, cu simpla menire a consacră și încoronă o vieață de sforțare și de muncă, supraviețuindu-se pe ea însăș, fără altă necesitate ? 7“ Dacă este așă, apoi această instituție corporativă fără uti- --litate, fără frumusețe, fără vreun mandat este imuabilă; totul este perfect în orânduirea ei simetrică. Sit ut est, aut non sit. Dacă însă, dimpotrivă, Academia este mai mult decât un salon închis de conversație științifică și literară, ce are numai -a desemnă pe nouii oaspeți și a admite la fotoliile de care dispune -pe cei găsiți demni a se așeză în ele și în sânul cărui salon r -s’ar desvoltă acea faimoasă «Academicită», compusă din am- •ii "biții, rivalități și intrigi; dacă adică Academia este, cum a celebrat-o Daunou, în raportul său pentru creiarea Institu- r'-tului Franței: «un templu național, ale cărui porți totdeauna i A«închise intrigii, nu se deschid decât la sunetul unui renume i > «just», și ca așezământ național ea împlinește o necesară și - profundă funcție socială și etică, atunci din când în când, la ^anumite epoci, se impune problema reînoirii ei, adică trebuința Academiei a se acomodă la o nouă stare și situație națională, i Istoria tuturor Academiilor, conștiente de sensul lor supe- rior, cunoaște astfel de procese de reînoire. ᵢᵣₑ t Dovada cea mai strălucită, și care ilustrează în cel mai eloc- ^i..vent chip discuția în jurul problematicei Academiilor, ne-o oferă --suprimarea pură și simplă a lor de către Revoluția franceză, 4țji.ca fiind inutile și reprezentând simple rămășițe învechite ale instituțiilor vechiului regim, ceeace n’a împiedecat însă ca j^aceeaș revoluție, doi ani mai târziu, simțind adânc golul pro- vocat, să inaugureze cu un ceremonial și fast neobișnuit de exa- j jgerat, «Institutul Franței», ce încorporă în esență ideea Aca- ..^demiei vechi. i

^lament. unor iEste deci necesar a cunoaște trecutul multimilenar al acestor •Itare. nuri, scumpe oricărei Academii, utopice pe vremea când zarea fost concepute, devenite apoi programatice, când au în- miți ’out a fi înfăptuite. 1 veeOeparte de tumultul vieții publice, sub umbra copacilor sivea* măslini ai grădinii din vestul Atenei, care se numiă’Axa- ■aș \&Â,eia, ’AxadXifaeia dela eroul local unde-și aveă sanctuarul», u ^loriă cuvântul lui Plato, ce se plimbă acolo cu școlarii și re d *pții săi, discutând cu ei și încurajându-i în raporturi li- gistn^e filozofice. irecd s Digitized by Google IO Iată veneratul loc de naștere al Academiilor, de uni ; vine și numele. Iată prima organizare grandioasă a nar în comun, a artei și științei, a științei celei mai înalt țe - lative, ca și a științelor empirice. Prin metonimie numele de Academie a trecut mai tfc; la școala filozofică întemeiată de Plato, așă, bunăoară, a' mai târziu Tertullian numește pe adepții filozofiei platae, Academia procassima. Academia lui Plato, a fost, pentru a întrebuință lirrh său filozofic, Ideea instituțiilor libere de activitate științifia filozofică colectivă, care mai târziu, ca simple cbpii palii t slabe, s’au creiat în Atena, Alexandria, Pergamon, Ros| în veacul al XV-lea al Renașterii italiene. j Academia platonică, compusă din cortegianii savanți i I Lorenzo di Medici, ca și numeroasele societăți, ce s’au fax în timpul Renașterii în orașele italiene, n’a fost decât a goniile și imitațiile naive ale modelului platonician. ¹ Așă zisele Academii din acest timp își consacrau titluri i date: Humoristici, Fantastici, Innominati; programele lorii țineau cele mai amestecate scopuri: orare, studere, gmc| neminem laedere, non temere credere, de mundo non (acesta-i programul Academiei întronați din Siena); iarVs țianul cunoscut, Loredano, nu se sfiește a da următoarei| finiție grotescă: «Academia non ă altro, d’un unione di tuosi per ingannar il tempo (ad fallendum tempus) e pe dagare tră le virtîi la felicită», — caracterul de epigon 3 și mai limpede din faimoasele banchete Academice, în 4 fiecare «convive», reluând rolul personagiilor antice, trei să celebreze, ca și convivii lui Plato, printr’un discurs Acolo sunt primiți întâiu cu cea mai mare neîncredere, ii^ntru ca mai târziu să li se acorde cea mai generoasă ospi- litate. Căci locuitorii acestei insule minunate, «Bensalem», :ooQle 12 altele cu apă dulce și cu stânci in mijlocul lor: aici apa sec în vârtejuri repezi, dincolo se precipită în cataracte; se nan apoi mașini, care prilejesc multiplicarea și mărirea forței turilor, puțuri și fântâni artificiale pentru a imită prep tățile unor anumite ape minerale. ¹ Tot în apropierea Casei se găsesc edificii pentru repK.- cerea tunetului, a zăpezii, grindinei și chiar pentru gin narea micilor animale prin generație spontanee! In altă parte sunt instalate băi cu diferite ape mediii: camere de sănătate, asemănătoare camerelor de aspirați, azi din stațiunile termale, unde aerul, adaugă Bacon, pn&: virtuți speciale pentru lecuirea unor anumite boli. Acești niu imens de experimentare mai cuprinde grădini și livezi pe studiul diferitelor pământuri proprii diferitelor culturi. Tul ființele viețuitoare ale creațiunii sunt reunite în parcuri, ?: luri și piscini, față de care grădinile zoologice, aquariile, dinile botanice de azi nu sunt decât jucării de copii! ' In laboratorii speciale se fac disecții și vivisecții, ec<| mentându-se toate otrăvurile și remediile — domenii ale a tomiei comparate și ale fiziologiei experimentale cărora b le prezice constituirea atât de timpuriu! Dar nu s’a sfârșit cu enumerarea tuturor dependențele resurselor științifice, de care dispune uriașul Institut. Parcurgem din uimire în uimire instalații speciale pes fabricarea vinului și preparatelor medicale, bucătării pe producerea alimentelor igienice, laboratorii de himie pe produse farmaceutice, cuptoare care pot dă toate gradele căldură, cabinete pentru diverse ramuri ale fizicei și, aa este foarte important pentru timpul când Bacon trăia, li ratorii speciale de optică pentru experiența asupra lunim colorilor, de acustică pentru sunete ori de cercetarea miros și a gustului — după cum vedem adevărate laboratorii de > hologie experimentală, pe care fictivul Institut al lui Salon»! posedă în veacul al XVII-lea, și care de fapt s’au înfcț abiă după două veacuri! Mai departe întâlnim muzee și galerii, unde sunt ap tot felul de modele, mașini, diverse capodopere ale invas torilor; aici se fac, între altele, și experiențe pe careBi Digitized by t^ooQle J3 indică —cu o altă anticipație surprinzătoare —pentru imi- inEpa sborului păsărilor în aer și pentru construcțiile de vase, sj-^re merg pe apă. jjji Acesta este câmpul de activitate științifică al fericiților embri ai Institutului lui Salomon. Dar ei nu se mărginesc umai a face descoperiri noui și a le orândui metodic în ta- ifidele experiențelor vechi, ci au o sferă de acțiune mai întinsă; p,, iii au misiunea a vizită și cunoaște țările străine pentru a . ^ ,portă tot ce se face în alte părți pentru progresul științelor; ' eștia sunt, după expresia pitorească a lui Bacon, «negustorii lumină»; alții în loc să cerceteze în marea carte a lumii, £*îbuie să caute în cărțile vechi pentru a culege de acolo toate Aptele remarcabile și experiențele utile;, aceștia sunt «strân- ’ torii»; în sfârșit alții se ocupă cu culegerea experiențelor r!“,hnice și industriale. i”¹' In adunări generale fiecare raportează ce a găsit, observat T■.î descoperit, iar câteva spirite de elită își rezervă cercetarea ^ "porturilor strânse ale tuturor adevărurilor particulare pentru ' ^formulă principiile generale și a deduce toate consecințele ,:ntru îmbunătățirea condițiilor de vieață ale speciei umane. sfârșit, toate rezultatele acestor desbateri sunt publicate și ■ ^pândite în tot imperiul insulei Bensalem I ror ctf lașul i lății ? Domnilor Colegi ile, rii^Din timp în timp răsar în arena cugetării naturi profetice, datare prin puterea secretă a geniului lor întrevăd ca Posibil, u-eace pe vremea lor păreă Imposibil, și cu viziuni deslușite 1 Barată căile nimerite pentru a da Posibilului înfăptuire. ța ar? Bacon, profetul glorios al progresului științei și industriei e-:>odeme, ne dă în «Institutul lui Salomon», cu toate exage- e Jaburile și bizareriile câtorva detalii, mai mult decât «visul unui nit all vânt», pentrucă din organizarea acestui Institut se desprinde Oft area idee a pregătirii și organizării succesului științific prin atonii asociațiilor de savanți. uni > Bacon este adevăratul părinte și precursor al Academiilor joptttodeme. Asociațiile științifice de mai târziu, nu numai că ențtț* Digitized by VjOOQle 14 au fost însuflețite de spiritul baconian, dar chiar s’au i direct din frumoasa și originala sa ficțiune. Părți din romanul acestui înțelept s’au înfăptuit chix tocmai, iar romanul în întregime se realizează în fi în mijlocul și jurul nostru. 40 de ani după moartea lui Bacon, în 1662, s’a creat cietatea Regală din Londra» (Royal Society), cea mai Academie de Științe, care, mai mult ca orice altă Aca dela întemeierea ei s’a inspirat din marile vederi expri de Bacon, așă că istoriograful primilor ani ai acestei societăți, Sprat, a putut zice că cea mai bună din toate fețele istorice ar fi o operă de Bacon. Dar mai mult încă, unul din cei mai iluștri prezidez «Societății Regale», Humphry Davy, în anul 1820, a î și chiar a cerut guvernului, fără succes, extinderea autori influenței și domeniului de cercetare ale societății, după și modelul colegiului sfânt al lui Salomon! Mai fericit decât Davy, contele de Marsigli a zidit și ganizat vestitul institut din Bologna (în 1712), întocmai pilda dată de așezământul din fictiva insulă Bensalem. Cetind introducerea la prima serie de memorii ale tului din Bologna, unde se povestește în amănunte i fundației sale, unde sunt enumerate diversele sale atribui bogății, unde sunt descrise numeroasele părți ale local, îți face impresia că cetești «Noua Atlantida»; numai de astădată nu este vorba de un roman, ci de o realitate., «visul unui savant» înfăptuit. Ca și Dante, care solicită lui Virgil să-l întovărășeasd maestru și conducător, tot astfel societățile savante p cu pietate pe Bacon ca Dux et Auctor. Roadele adânci ale proiectului lui Bacon le găsim în planurile de mai târziu, în primul rând însă în acelea ce preocupat pe Leibniz o vieață întreagă. Dacă Bacon este promotorul asociațiilor științifice din I civilizată, Leibniz a fost mai norocos, căci el este fun și inițiatorul celor mai multe dintre ele. Ca și Bacon, Leibniz este pătruns de credința în greșul științelor, de necesitatea experiențelor, de utili Digitized by Google i5 Practică a rezultatelor științifice și de avantajul asociației ivanților. au ir Academia de științe din timpul lui Ludovic al XlV-lea se ^-mpă, accentuează Leibniz, prea mult cu «curiosa», iar so- etatea regală a lui Carol l-iu al Angliei dă prea mare însem- ifc State «bagatelelor». ; Centrul preocupărilor adevărate ale unei Academii trebuie creți fie însă «utilia», Leibniz înțelegând prin «utilia» tot ce in- c 'resează un popor într’un moment dat, ca sănătate publică, jLjmerț, industrie, școală, învățământ moral și chiar «de a ri-gheă asupra apei și focului, prin descoperirea mijloacelor î combatere și prevenire ale cauzelor incendiului și inun- dației»— după cum nu uită Leibniz acaracteriză o atribuție ;ₐi v Academiei în proiectul său pentru întemeierea Academiei Dresda. Dar, continuă Leibniz, ca și Bacon, Academia nu poate i inge scopul ei, dacă nu are la dispoziție un aparat înzestrat .^,1 tot ce e necesar pentru organizarea descoperirilor științi- -ce și a invențiilor tehnice. Aceasta este teatrul «tehnicei și naturii». In descripția și definiția pe care Leibniz o dă «tea- ᵣ «ului» său, într’o scrisoare adresată lui Petru-cel-Mare, avem npresia că suntem conduși în dependențele Institutului lui / alomon, căci întâlnim și aici aceleași parcuri, grădini bota- nice și zoologice, peșteri, observatorii, laboratorii, magazine . "’e experiențe, ș. a. m. d. Meritul nepieritor al lui Leibniz e că el a fost cel mai activ ilustru propagandist pentru întemeieri de Academii; cu au- . >ritatea unui nume celebru în Europa, cu toate resursele unei I .iplomații dintre cele mai îndemânatice, el nu obosește a in- ! “':rveni prin memorii ori personal pe lângă regi, prinți și mai larii zilei de pretutindeni în favoarea Academiilor; deaceea ■' a și fost supranumit «le flatteur des princes», și într’adevăr ind pe rând îl vedem în preajma Regelui Prusiei, a Impă- .itului Germaniei, a marelui duce de Hanovra, a Electorului axoniei, a lui Petru-cel-Mare al Rusiei, a Prințului Eugen c‘. Austriei ori a Regelui Angliei. Contactul pe care Leibniz . căută cu aceste cercuri nu eră lipsit de ambiție personală, ieace însă îl îndemnă să întrețină aceste legături eră, după Digitized by LaOOQle i6 propria-i expresie, ob pias causas, adică pentru cauza sfii a perfecționării științelor și a fondării marilor Academii Stăruințele continue, încordate, ale lui Leibniz au foști coronate de succes: în 1700 el a putut fundă Academiai Berlin (sub numele de «Societas Scientiarum» — după modă parisian și londonez: exemplo regiarum Londinensis et b risensis), unde fii numit președinte pe vieață; câțiva ani dș moartea sa s’au înființat academiile din Petersburg, Vie și Dresda, pentru care Leibniz pregătise terenul încă de ci eră în vieață. Mai târziu, după modelul Academiei din Beri s’au creat Academiile din Miinchen, Gottingen, Tunai ■Stockholm. Domnilor Colegi, Marile Academii au isvorît din imperioase necesități a turale și științifice. Bacon și Leibniz n’au făcut decât si dea o expresie strălucită, să le formuleze și sintetizeze. Atmosfera eră pregătită de o nouă formă a vieții, ce-și ce în mod tumultos dreptul ei de manifestare. Asistăm la prăbușirea sistemului de vieață medievală. O privire nouă a lumii răsare din aceste ruini. In locul cerului misterios apare realitatea înobilată. Nas este descoperită, făcută accesibilă înțelegerii tuturor și cu templată ca o operă de artă unitară. Omul are acum o misiune sfântă, precisă pe pământ,» de a-și face datoria și a lucră pentru folosul obștesc; di nevoie de o bună conștiință pentru a-și asigură aprobareai decătorului suprem invizibil. Cu renașterea și reforma se pregătește terenul pentru® săvârșită emancipare a intelectului de tirania unei științe ș latane ori sarbede și de încătușarea lui într’o construcție» tificială a tabloului lumii pe tradiții religioase și no® logice. Galilei, Kepler, Descartes, Newton,—iată adevărate * gislatori ai universului! Natura, mută până atunci, începe, e forțată a vorbi. S mai sunt secrete, intelectul nu mai e neputincios, pante Digitized by ViOOQle i pas: devine un instrument activ pentru a străbate, răscoli și rarfeiici mecanica cerului. ui Lat Se desvoltă conștiința mândră, întreprinzătoare, îndrăsneață tei învingătoare, că omul este stăpân pe destinele sale și dom- ruro-ior al naturii. ! ^Entuziasmul epocei imprimă vieții sociale și spirituale un •j -racter unic de sărbătoare. ;ₙ p;Matematica devine evanghelia timpului; matematicienii sunt ₜₑᵣEpmodă, ei sunt comparați cu poeții și oratorii; femeile nobile ji au altă ambiție decât a se înconjură de ei, ca odinioară cântăreți. Fizica matematică este chintesența științei. In această fericită epocă de credință vibrantă în puterea agică a științei s’au întemeiat Academiile, ca reacțiuni vi- roase contra învățământului scolastic din Universități. Căci Universitățile, pe acea vreme, nu erau decât instituții dresură și fabricante de compendii, în care se propagă ^'stul de arguții obscure și de dispute sterile prin reproducerea u ^artă a științelor aristotelice banalizate. a In fața universităților tari în privilegiile lor s’a văzut nevoită a' Egalitatea, ca prin puternica ei tutelă să ia sub protecție re. stituțiile de liberă și productivă cercetare științifică pentru : creă o contramișcare împotriva spiritului leneș și negativ e ‘ ltivat de universități. ’J^Așă apar, ca concesii făcute timpului, Collăge de France ¹¹ veacul al XVI-lea și marile Academii. Cu timpul însă universitățile au evoluat. Ele au devenit Fr-țe vii de cercetare metodică pentru înaintarea cunoștin- 'or, ca și pentru îmbunătățirea stărilor materiale și morale vieții popoarelor, prin activitatea lor variată și concentrată numeroasele lor institute. T' ln acest fel universitățile mai bine înzestrate, au devenit ¹ ioasele rivale și concurente ale Academiilor. o Atunci, dacă cele două principii, care au prezidat la orga- ^area Academiilor modeme: principiul câmpurilor de ex- riență pentru producerea descoperirilor și acel al consecinței ti -¹ practice pentru societate, au fost îmbrățișate de Univer- iți, se naște întrebarea: devenit-au oare Academiile insti- iti 'itectul spiritului. ntreprinderile colective academice (ediții de texte, dicționare, pora ale inscripțiilor, repertorii zoologice și botanice, colecții Digitized by k^ooQLe de documente, tezaure ale limbilor clasice — pentru a r câteva numai) iau însă uneori proporții atât de uriașei asociația forțelor naționale nu ajunge și e nevoie de o cei trare a tuturor energiilor de care dispune într’un momer întreaga lume a științei. De aci a isvorît ideea «Academiei Internaționale». De. acest nou tip de Academie eră ușor și firesc să se h tu iască, dacă luăm seama că Academiile de pretutinde fost întemeiate după acelaș model, în acelaș spirit, pc acelaș scop și că ele au întreținut și întrețin cele mai întii strânse relații colegiale și amicale, prin schimb de nas. și dări de seamă, prin numiri de asociați și coresponc In consiliul internațional al Științei îi este dat vex al XX-lea să salute înfiriparea a încă uneia din «utopiile» al XVIII-Iea, când tânărul Leibniz, la 21 de ani, cu o pr profetică ce îmbrățișă secole, a preconizat «Academia Uf sală», menită a cuprinde într’un singur mănunchiu înri lume științifică a tuturor continentelor. Inițiativa «Academiei Internaționale» a venit din țara : glorifică a fi dat pe Bacon, din partea lui Royal Society, în n Un vast plan de activitate internațională s’a alcătuit: : proiectat și în parte pus în lucru: un Institut pentru su creerului, asociații internaționale pentru studii geodesia: mologice, astronomice, meteorologice și vulcanologice, adunat materiale pentru o mare enciclopedie a Islamului preparat o nouă ediție a operelor lui Leibniz, un cataif temațional al operelor științifice ș. a. m. d. Cel puțin tot atât de important ca aceste lucrări pit- și în parte executate, mi se pare, dacă nu de o însemni și mai mare, din punctul de vedere al psihologiei viit:i politici internaționale, faptul colaborării însăș a savanților ti civilizate. Academia internațională, arena comună $1 care se va: schimbul reciproc de metode naționale de lucru, unde națiune aduce pecetea geniului său propriu și unde cele' alese spirite și cele mai inteligente capete ale diferitelor țiuni se întâlnesc la o muncă cordială în cele mai înalte, menii ale activității spirituale, un astfel de sinod științific f' Digitized by v.ooQle 2X >uie, mai efectiv și mai durabil decât congresele pacifice conferințele diplomatice, la crearea acelei atmosfere nece- i pentru a face ca «Societatea Națiunilor», această speranță Jmanității, să devină un fapt viu din ceeace este azi, un iderat codificat. Armonia sforțărilor oamenilor de știință de pretutindeni -fi o temeinică chezășie pentru pregătirea armoniei po- relor. L participă efectiv la lucrările Academiei internaționale este i o înaltă cinste și datorie din partea oricărei Academii tonale. Mai ales că, după normele adoptate, această cola- are oferă neprețuitul avantaj de a permite tuturor Acade- lor să concure la o acțiune comună, care va fi binefăcătoare puternică, fără ca prin aceasta să atingă ori să știrbească a independență, pe care, cu atâta dreptate, fiecare Academie j geloasă a o păstră. Jăci, Domnilor Colegi, Academia internațională nu înseamnă tdemie cosmopolită. Istoria Academiilor cunoaște și acest Este faimoasa Academie berlineză din timpul lui Fri- ic cel Mare, când regele, el însuș, după propria-i expresie fidele Acad^micien» și cel mai activ dintre ei, a impus idemiei sale limba franceză în discuții, publicații, ca și în latura ei (Academie des Sciences et des Belles-Lettres), hemat cu multă insistență pe Maupertuis, celebrul membru Academiei de Științe din Paris și i-a oferit preșidenția Aca- niei cu puteri dictatoriale, pentru ca după moartea acestuia, de ani să încredințeze conducerea Academiei lui d’Alem- t, «sublime Anaxagora», și apoi lui Condorcet (și care pentru asta nici măcar nu au fost nevoiți să-și părăsească reședința din Paris!). STu poate să nu smulgă admirația posterității acest fapt rar analele istoriei spiritului, ca după succesele militare ale Frideric împotriva Francezilor, învingătorul militar să ape- e cu insinuare la învinsul, rămas totuș superior spiritual, itru ca prin sfatul și colaborarea lui să dea strălucire și ață celei mai înalte instituții științifice a țării I iste cel mai impresionant omagiu, pe care-1 cunoaște istoria iversală, adus formidabilei și irezistibilei forțe a spiritului, Digitized by LnOOQle 23 singura capabilă a consacră o victorie ori a transform? vingător în învins. Ca titlu de curiozitate mai adăugăm că Academia k deric numără numai 5 germani, iar restul francezi, ete italieni, hughenoți și pe prima femeie academiciană,? părăteasa Caterina a Rusiei — Likurg și Solon Laolahi o numiă Frideric. Academia cosmopolită a rămas fără imitație; ea a & odată cu personalitatea genială a lui Frideric. Dacă hi: dernia cosmopolită are un scurt și neînsemnat trecut, Aca internaționale, ca o instituție necesară de muncă reali de fațadă pompoasă, îi aparține un viitor plin de pas? bogate. Iată, Domnilor Colegi, două concepții ce stau față n Concepția Academiei vechi, ce a culminat în tipul Arai cosmopolite, și care nu vede în Academie decât recoc și consacrarea definitivă a meritului literar și științific;: țiunile Academiei se reduc în acest caz, la două: a fon înalt tribunal, care are a proclamă din înălțimile unden cu o autoritate totdeauna respectată, judecăți suverane sfârșit a fi reprezentată la diferitele ocazii de comen cu toată pompa unei elocvențe solemne. Academia nouă, Academia nâlitans, își propune alte se Fără a contestă că Academia, chiar limitată la rolul 1 mai sus, va exercită o influență binefăcătoare asupn literare și științifice, fără a desconsideră însemnătatea s loarea, dacă vreți pedagogică, a savantului, ca atare, - prin, simpla-i existență, plină de jertfe desinteresate > chinate cu devotament creației, are mai mult ascendent toate comisiile științifice la un loc, pilda lor fiind e morală, — fără a tăgădui deci, că Academia ca tot, 01 din personalități, chiar dacă nu iese din ea însăș, vai totdeauna, concepția Academiei noui crede totuș că se demnitatea științei vor crește și mai mult, dacă Acadea ieși din ea însăș pentru o acțiune comună națională, și c ' găsește apoi încununarea într’o operă colectivă mondis' făptuită în tipul superior al Academiei internaționale ₍ Academia contimporană are acum a decide, care din j Digitized by t^ooQle 23 . . ^lă roluri convine mai bine progresului ți creației științifice, )neoni j ₛtațic ₐj Academiei vechi» mai mult pasiv, ca corp, con- , iplativ și de paradă» ori acela dinamic al Academiei noui, o™ .^.v și creator. ¹ ^^ₒₙₛtjțᵤțjₐ și eventuala reformă a unei Academii va atârnă neif ^alegerea ce o va face între aceste două concepții. urgșito ' Jri imi& Domnilor Colegi, Orice Constituție a unei Academii prevede o formă organi- însemiu:s₅ₐᵣₑ ₑₓțₑᵣₙă ₐ activității ei în ședințe pe secții și ședințe ari dt D-hare. viitor Academia este un tot divers, ceeace se oglindește în dife- țiarea dintre secții, ea este în aeelaș timp un tot armonic, :epțiitenace se resfrânge în Plenum. Iminatocnele Academii au cunoscut numai activitatea secțiilor, ademies¹ a fost Academia lui Leibniz, altele numai activitatea Ple- literar ș țui, așă a fost aceeaș Academie sub conducerea lui Mau- caz.lafetuis. in irilwTîeața sănătoasă a unei Academii se manifestă într’o justă , judedt^porționalitate dintre activitatea secțiilor și aceea a plenului, le ocazii stenul este necesar, ca organ de unificare a instituției; căci mne. nai el dă acea unitate, fără de care Academia propriu zis , își propti!încetă să existe, ca atare, și s’ar dizolvă în seeții izolate, r limită» filiație interioară, fără legături și scopuri comune. netotf Academia trebuie să fie un tot unitar și nu o sumă de ele- deri rostite difuze. antului, de altă parte, secțiile nu trebuie să sufere de tirania ertfe deltei unități. Căci ele trebuie să aibă o vieață a lor proprie, laimult^d a întreprinde lucrări speciale după planuri și metode pilda Ir cercetare proprii. cademia a-Jnifiearea secțiilor în Academia va trebui să fie de na- din ea federativă, adică să le păstreze o autonomie cât mai largă, crede tot^re dintre ele având sfera ei specială de acțiune, conver- mult, dad^ însă toate lucrările către opera comună a totului. miri n?^uma* In acest fel enciclopedia moartă și universalismul colectivi jensiv, concentrate în Academie, vor deveni de fapt o en- iei iotero^opedie vie și un universalism intensiv prin contribuția ac- deddt,^ Digitized by v.ooQle 24 ti vă și creatoare a fiecărei secții la însuflețirea și va primenire a laturii Universalului, ce o reprezintă. Centrul de gravitate a muncii academice trebuie dedf în activitatea secțiilor, ca o consecință fatală și neta diviziunii muncii științifice, atât de variată și infinit! Aș vrea să cunosc acel spirit, care ar visă azi la constat unei enciclopedii în felul celor înjghebate în veacul al XVIIk Față de extensiunea indefinită și gigantică a fiecărei și: desigur că și un d’Alembert, un Diderot ar dă înapoi, t istoria atât de preferată și iubită în veacul al XVIII-lea, a adevăratul savant eră savantul universal, nu poate fi azi i preocuparea spiritelor stăpânite de o puternică doză de o tantism superficial și prezumțios. Poliistoria productivă, acel perpetuum mobile al ștă adică descoperirile ei, sunt depuse în secțiile Acadet care în deobște, în totalitatea lor și în linii generale, re zintă clasificarea științelor timpului. Memorabila reformă a Academiei întocmită de conw națională, care odată cu reînoirea societății franceze a oi Institutul Franței, a introdus pentru întâia oară o inovate organizarea secțiilor academice, punând alături de știis tradiționale: matematice, fizice și naturale, științele fîlozci și sociale, numite morale și politice. Desemnându-le o secție specială, guvernul revoluția numai că a creat o instituție, care nu există nicăieri până a® dar a consacrat în acelaș timp seria întreagă a științelor ciale. Ceeace este vrednic de reținut. Pentru întâia oară și țele sociale iau loc în mod oficial alături de științele mate tice, fizice și naturale, recunoscute în toate timpurile ca a și singurele cărora li se decernă titlul de științe, fără cos tație, în consensul unanim. Inovația secției de științe morale și politice, pregătiti ■ altfel de proiectele unui Mirabeau, Talleyrand și Condoti ¹ a trăit numai 8 ani; printr’o decizie consulară din 3 plinii ’ an X (23 Ianuarie 1803) ea este suprimată. Măsura napoleoniană n’a întâmpinat nicio opoziție; si’ ? uităm că trăim într’o epocă când numai două nume r curajul unei opinii libere: M-me de Sta€l și Châteaubrira Digitized by k^ooQle 25 cărui cuvinte înflăcărate din discursul său de recepție, uă n’au putut fi ținute în ședința publică a Institutului, - fost cetite de Europa întreagă. A trebuit să curgă 29 de ani până ce din inițiativa mim- ului, și în acelaș timp gânditorului de seamă, Guizot, în 30, secția de științe morale și politice să fie restabilită, ;. numele și drepturile ei firești. pestinul zbuciumat al acestor înființări, desființări și re- iințări are o mare valoare simptomatică și este plină de p mai sugestive învățăminte. *rimul consul Napoleon Bonaparte, care dealtfel eră mândru ;face parte din secția mecanică a Institutului și nu uită să uge la titlurile sale, în manifestele, concepute de el cu atâta os pe câmpurile de bătae, pe acela de «Membre de l’In- ut», a suprimat fără expunere de motive, în modul cel 'i comod și simplu, secția științelor morale și politice. Totuș, se știe că acest decret de moarte academică reveniă fapt «ideologilor», căci e cunoscută aversiunea pe care Na- son o purtă împotriva acestora, prea independenți în ju- cată și, mai ales, în chestiunile religioase. Religia, stăruiă jrul concordatului, trebuiă să-și recapete influența ei bine- toare asupra stării morale a poporului. 'n definitiv, gânditorii sociali, pe cari Napoleon ii numiă lerâdere «ideologi», au fost pururea considerați ca primej- ți, pentru că, firește, ei au contribuit totdeauna la făurirea ui spirit public critic, care într’un moment dat puteă de- 1 o tendență irezistibilă de reformă a bazei societății și a &icipiilor ei de guvernare, deci o concurentă temută și ne- tă puterii publice a timpului. ’otdeauna ignoranța a fost un instrument sigur de guver- căci la adăpostul ei se asigură monopolul domniei prin ități și înșelătorii, prin teamă, încredere oarbă, prin exal- ta veleităților mistice și a tuturor superstițiilor și vanită- undamentul teoretic al științelor, ce consideră omul în nsuș ori trăind în societate, a fost posibil să se producă ia! odată cu organizarea nouă, democratică a societății și 'tatului. Digitized by ^ocwlc ^6 Deaceea si nu fim surprinși că științele sociale au iți și avut recunoaștere atât de târziu în câmpul cugetă». Aceasta a fost posibil numai dupăee s’au proclamata principii nepieritoare de Înălțare morală a omului și ana găsit formula concentrată in drepturile personalității ți iai veranitatea națională. Noui baze sociale și politice provoacă un nou sents: de vieață și deci un imbold nou pentru constituirea una^ științe. In acest cadru au apărut cu multă întârziere în imt amfiteatru al vicisitudinilor acțiunii acele științe, care ialed omului și societății a-și formă conștiința menirii lor isttn a se găsi pe ei înșiși și a stabili în ordinea socială și puț Adevărul. | Când rolul oficial al Academiilor în Stat fu recuaal pe lângă Academiile de Științe ce au fost consultate i f verne asupra chestiunilor de interes social, cum ar fi don? transformării sociale a lumii materiale (ca vaccină, magod animal, cadastru, măsurarea meridianului, telegraf, rt^ monetară), a fost chemată să-și spună cuvântul asupn', cu țiilor privitoare la transformarea lumii sociale și mont Academia de științe sociale, cum s’a întâmplat în 1848,: Cavaignac, șefol puterii executive de atunci în Franța,: licitat Academia de Științe morale și politice a pune £ socială în serviciul societății și al civilizației prin răspic de cunoștințe menite a pacifică spiritele, himinându-h Aceasta dovedește că Academiile, instituții represeu ale Credinței în Știință, au devenit adevărate forțe soda: opinie, pentrucă știința încetase de mult a fi un orns spiritual de lux ori o fantezie intelectuală de amator, deva deținătoarea destinelor sociale și naționale, formând - fondul realității necesare vieții. Și atunci, dacă epocei de pură barbarie empirică, capric, și pasionată, i se opune reforma societății prin știință, ș Academia reprezintă, în mod concret, organizarea știință Națiunii și Societății, desigur că organizarea unei k& contimporane nu poate fi concepută fără extinderea nc£ de știință asupra întregului domeniu al științelor, care * , prindă deci și științele sociale. j Digitized by ^ooqIc 27 >tiințdtv in ciirpci Domnilor Colegi, dce sui Știința analizează Lumea ca pe o mașină; ea cercetează în amsEjrte elementele totului: figurile spațiale, mișcările stelelor, ile prizele solare, manifestările materiei, istoria pământului, for- ele plantelor și ale animalelor, economia, arta, religia, dreptul. voad ib» Suma științifică a acestor elemente dă naștere universalis- m cocului. Universalismul nu înseamnă însă unitate. Pentru aceasta ultâ istiiriințele au nevoie de un stil armonios, care din haosul imen- ?eleșW]lor cunoștințe să facă un perfect cosmos al spiritului. linte m© Funcțiunea indestructibilă a spiritului uman cere imperios ardina^ impetuos stabilirea unui raport între experiența vieții și ta- oul lumii în care se mișcă. în Sat i Spiritul trăește în conștiința, că fragmentele pe care oamenii i fost știință le țin în mâna lor, aparțin unui plan unitar și total jciaJ^s Realității. , Silabisirea Realității prin Știință ne conduce în acel Templu ₙᵤ[ᵤ; ₜₑ^șnic deschis, cu perspectivele Infinitului și ale Eternului, ni cu^ care se oficiază cultul misterelor și se meditează cu sme- ^j^nie și nobilă îndrăsneală asupra locului ce-1 ocupă omul în inthph’me’ asuPra lumⁱⁱ a luⁱ însuȘ- ₐțᵤₙcj ^Vorbele pe care eleva lui Leibniz, regina Sofia Charlotte, r/ j^a spus pe patul de moarte, poarță pecetea unei confesiuni r tid ce *a ProP⁰¹^ simbolice: «Nu plângeți, ziceă ea, căci le vo’u sat*s^ace curiozitatea asupra principiilor lu- ^rilor pe care Leibniz n’a putut să mi le explice vreodată, ^^ipra spațiului, asupra infinitului, asupra ființei și asupra n. ^antului și, adaugă ea cu o tăioasă persiflare a celor pămân- । . ^ti, prepar regelui, soțului meu, spectacolul înmormântării ¹ . ^le, când va aveâ o nouă ocazie să desfășoare magnificiența sa». ⁱoⁿ e’ Aceste reflecții inerente asupra lui «le pourquoi du pour- -joi» conduc la o concepție științifică globală, la o conștientă ^T^nonie a lumii și a vieții, care, în esență, este ideea meta- ^^Caracterul acestei trebuințe metafizice profund umane își ⁿⁱzarea.je drum chiar la fruntașii reprezentativi ai științelor riguros ^^perimentale; el ia însă o îmbrăcăminte spirituală dintre cele ii bizare în anumite momente, când știința pierde forța sa Digitized by Google 28 I inventivă, când sistemele de gândire filozofică false conqJ mit pe cele adevărate, când știința și filozofia sunt căr. în disgrația timpului, atunci vieața spirituală cade în atod și-și alege surogate din cele mai îndepărtate epoci și rase.' Așă se explică, bunăoară, invazia asiatică de azi, al d*! marș triumfal se constată pretutindeni, și care poartă mai diferite nume: cabalistică, gnostică, magie, spiritism,^ zofie, antropozofie, neobudaism, neoparsism. Aceste manifestări, ce trec drept «cuceriri» spirituale iț timpului,sunt desigur semnele unui provizorat intelectual,^ duse de suflete obosite, ce cad în inacțiune și de o umanit enervată, ce aspiră a se repauză și bucură. Noroc însă că dacă melancolia fără consolare a atitui: sceptice și agnostice și fantazia pur obiectivă a științei get ratoare nu ne pot satisface trebuința metafizică, spiritul: dezarmează și nici nu se descurajează, ci încearcă să pătrur: în cunoașterea intimă a lumii și a faptelor spirituale prin contemplare profundă sintetică, prin acel «transcendentala de lună» (transcendal moonshine), de care vorbește Carip. și care este privilejul Intuiției și Inspirației artistice. Noroc că lumea nu este numai un cosmos grandios, o: o sublimă poemă. Forța creatoare a inspirației artistice: vălue realul cu un suflu zefiric ideal și provoacă sentimer sublim al Ethosului și Pathosului vieții totale. Aripele lui Plato transportă spiritul departe, departe de n ționamentele severe ale lui Aristoteles și fac să pătrunde adânc în opera divină. Academia perfectă, ca sanctuar al spiritului uman, ofe într’un tip individual tabloul prescurtat al umanității complet Umanitatea culturală este deodată savantă și artistică; tos fețele și elementele ei trebuiesc deci undeva reunite înn superioară armonie și puternică unitate. Academia trebuie să devină adăpostul atât al lui râ raisonnante», al Rațiunii științifice și filozofice, ca și al b spirației artistice. Știința, Filozofia și Arta nu desemnează obiecte diverse,; formează un mare și acelaș cămin cultural, unde un sistai de gândire valorează cât un poem ori o simfonie, o simft® Digitized byCiOOQle 29 tatei un poem valorează cât o descoperire științifică, o vieață de i de știință nu este un rol și o ambiție, ci o vieață de vir- ituâsiute,—unde știința, filozofia și arta sunt identice, — unde a tae «ti, a cugetă și a admiră, sunt acelaș lucru, —unde cad toate iatid Opozițiile,—unde natura omenească și-a regăsit în identi- i, ș i'ate obiectul înaltei armonii a tuturor facultăților și aspira- rașâilor sale. rsism. Această apologie a Științei, Filozofiei și Artei, care formează uceriri» apoteoza Creației, este actul de pietate pe care Academia per- are a-1 înfăptui. Academia este Centrala optimistă a pro- Lrₑ j j uctivității spirituale fericite și a Idealismului biruitor. cura. Domnilor Colegi, C0!Kx!‘ erate.? Tabloul schițat până acum al unei Academii perfecte pune ți adevărată lumină ființa și menirea Academiei Române. ir spira® * ⁿⁿ regulamentul, sancționat de Locotenența Domnească în 1 «Societatea Academică Română» fu consfințită legal, ca ..^prezentantă oficială anticipată a unirii de azi și ca depozitara a nestinsului dor secular de Unire a tuturor Româ- _,ilor; prin art. 2 al acestui Regulament profetic se arată cu . fespusă hotărîre, că pentru «Societatea Academică Română» h ₑₓiₛtâ hotare nedrepte politice și geografice, căci el pre- P, edeăca membri ai Societății: 3 Români de peste Milcov, 4 de totae Jncoace de Milcov, 3 din Transilvania, 2 din Banat, 2 din P²^' '‘laramureș, 2 din Bucovina, 3 din Basarabia și 2 din Macedonia. ' ³ Academia Română a fost însă nu numai fidelă misiunii .. naționale, un forum patriotic, care prin membrii din toate ⁱⁿtl® punctele locuite de Români avea plasate pretutindeni sen- um^nele neadormite pentru a veghiă la întreținerea și exaltarea ? icului sacru național, ea a avut în acelaș timp o neîndeajuns ndeva^ prețuită activitate, care păzind proporțiile cuvenite pentru națiune tânără în plin avânt de renaștere culturală, poate atât îl valiză și fi comparată —îndrăznim a afirmă, fără teamă de )zofo ⁵țagerare—cu activitatea celor mai de seamă Academii ale unii. ă obie®* Pentru a nu vorbi de ședințe solemne, concursuri și premii, ral, uni e comunicări, memorii și publicații, Academiei Române îi simte! Digitized by ^ooQle 3© ! i revine onoarea a fi dat Țării prima bibliotecă publică or peană, unice colecții de manuscrise, de documente, de hr geografice, stampe și portrete și o minunat de bogată colei numismatică. Prima grijă a Academiei, dela întemeierea ei până ar fost și va fi și în viitor cercetarea și desvoltarea Limbii r stre, care, după geograful Hoffmann, citat de primul pic dinte de onoare al Academiei, Regele Carol I, in cuvâor de deschidere a ședinței solemne ținută cu prilejul jubilt.. de 25 de ani ai Academiei (1 Aprilie 1891): «Limba romi, ziceă Hoffman, este atât de bogată, încât, dacă s’ar cult. ar merită să fie limba a tot genului uman». ! Potrivit acestui prim program Academia a întocmit, d/ cum se știe, lucrări întinse privitoare la limbă, ortografie, g matică, folklor, texte și bibliografii vechi, care și-au găsit; coronare* în «Etymologicum magnum Romamae», azi, Dic narai Limbei, în curs de apariție, și care, când va fi tema va merită să fie închinat aceluia care l-a patronat, RegtJ Carol I: in memoriam et honorem regem. j După Limbă, cum eră și firesc, Academia a consacrat tivitatea ei — de care poate fi mândră — Istoriei Națiort organizând studii, publicații și monumentala colecționare, documente privitoare la Istoria Românilor. Mai târziu, în mod sporadic, Academia, absorbită cu crările sale asupra Limbii și Istoriei, a întreprins și cerat științifice proprii, cum au fost bunăoară, observații meteo: logice, cumpărarea de instrumente și instalare de diferitei servatorii în țară, cum este, de dată mai recentă, explonr arheologică a Dobrogei cu Histria și cetățile Ulmetum,: acum de curând, prin intervenția ei energică a salvat obsr vatorul de astronomie, de renume european, dela Nistru, c Basarabia. Insfârșit, prin crearea școlilor din Paris și Roma, ce sec toresc exclusiv inițiativei Academiei, s’a extins sfera ei den fluență departe, în străinătatea clasică. Este bine a reîmprospătă amintirii noastre aceste cât? date, cunoscute dealtfel, și care din lipsă de timp suntc parte a fi complete, azi, când avem norocul a trăi o nouă ep^ Digitized by L^ooQle 3¹ ’MvMîji vieața neamului și când toate forțele trebuiesc încordate ie ic'^ntru a da fericitei soluționări politice a existenței noastre unat agonale strălucirea unei noui renașteri spirituale. Inlănțuind prezentul ilustrului trecut, noui obligații se impun. Tce-ătcademia Română trebuie să se înarmeze pentru o acțiune eswte mai concentrată, și mai avântată, și mai puternică decât a citat cast până acum. Cad Li Căci ea trebuie, in sfera ei de acțiune, să consolideze și să i cu prbnsacre succesul politic al zilei printr’o înălțare și prosperi- $gi):cte a culturii naționale sub specie aeternitatis. cât, te Vieața unei națiuni este împodobită cu frumusețea unui im», iânc sens etic; națiune înseamnă un ideal cultural de realizat; iriaati este deci un principiu de comunitate a muncii culturale. Cu cât cultura națională este mai desvoltată și mai origi- o^ală, cu atât mai adevărat și profund este sentimentul co- otra» mnității muncii culturale, deci chitul de cimentare a unității Raționale. 1-a Dacă este așa, atunci Academia Română este părtașă la în- ₑₙL riparea și crearea Națiunii, reprezentând în acelaș timp o ^petiție în ordine culturală a Națiunii, pentru totdeauna una indivizibilă, și veșnic frământată de nostalgia realizării maxi- nta^fe a d îⁿsă?- ₒᵣ Aceasta fiind menirea Academiei, ca Institut Național, ea trebui să aducă unele revizuiri organizației sale interne și, cadrul actualei Constituții, să facă unele retușări de Statut ^^entru a se apropii și mai mult de «Academia perfectă». i. Potrivit principiului Academiei active și militante, ar fi de . orit ca în viitor să se dea o mai mare însemnătate secții- >r în vieața generală a Academiei noastre; munca intensivă ^L'.in sânul secțiilor să se desfășoare în ședințe săptămânale ’rin participarea regulată și obligatorie a membrilor lor pentru " " amunicarea unor rezultate personale, noui, pentru punerea i punct în mod critic a celor mai noui cercetări din alte părți ■' ^ri pentru organizarea lucrărilor colective de specialitate (cum ^r f* decât aplicarea spiritului în care au fost concepute. ᵢᵣulfofj«5» Este de reținut numai necesitatea unei noui re- ^jjipări, repartizări și clasificări de secții, ori de noui sub- stiintc:sfî“ *ⁿ cadrul actualelor secții care să facă posibile lucră- hticc, Ier. iOₘj ^Principiul de constituire a secțiilor ori a subsecțiilor nu ite fi altul decât acel de omogenitate a specialității mem- ^^jlor ce le compun, pentru ca prin coeziunea acelorași in- ^.^e și preocupări științifice și artistice lucrările Academiei un maximum de rod. , . . . , n tot cazul este de dorit — aceasta reese ca o recapitulare ■ ,>ască a expunem noastre de până acum — ca viitoarea re- CT^nizare a Academiei s^cuprindă trei mari secții: I, sec- științelor matematice, a științelor fizico-himice și a știin- biologice (naturale și medicale); II, secția științelor is- ^Vce, a științelor filologice, a științelor sociale și a științelor .Trofice și însfârșit, III, secția Literaturii și a Artei (mu- sculptură, pictură, arhitectură). delimitarea dintre secții nu va fi rigidă; oricând, după . .^i, ele putând colaboră împreună, când lucrările între- ^^ se vor impune aceasta. Firește că noua reorganizare va ’^Age după sine și o mărire corespunzătoare a numărului ''^rilor Academiei. Academia fiind o instituție culturală reprezentativ na- ^®^-ilă, ar fi de dorit ca ea să aibă un contact mai intim cu ⁿⁱ-^^ja publică prin comunicări regulate publice, la ore când ^^.iciil poate veni, asupra ultimului stadiu ori a celor mai ii Digitized by LnOOQle 34 noui mari descoperiri ale gândirii și progresului științific, a frământă și dau signatura epocei în care trăim. ' De sigur, nu poate intră în sarcina Academiei, ca ea si i treprindă opera atât de utilă a popularizării științelor p poate fi de demnitatea ei ca să fie turburată de ambiții polarității. ; Academia servește Adevărul și Frumosul cu exclusivi; oricărei alte tendințe și ea nu urmărește decât un respeci o considerație bazatii pe încredere în menirea ei. I Totuș, dacă știința are secretele ei, ea nu este un sj pentru nimeni. Știința este a Națiunii, care trebuie să fkj treținută și luminată în mod regulat asupra marilor probi^ ale timpului. | 7. Insfârșit, Academia Română va trebui să participe eia la lucrările Academiei Internaționale, cu care să răn&i cea mai strânsă colaborare, căci națiunea română, prin^ demia ei, are datoria să vorbească și dreptul să fie ascJ pretutindeni, unde sunt în joc prerogativele conștiință d țifice universale. । Trebuie să se înțeleagă mai mult decât până acum, â țiunea trimițând la adunările internaționale pe ambasa^ ei științifici, săvârșește un act elementar de manifestr onoarei naționale. Domnilor Colegi, Aceste noui necesități, noui organizații, noui întreprind < noui manifestări, implică noui obligații, firește, în primul M spirituale, însă și materiale. I Pentru a răspunde splendidei sale chemări, ca instituții prezentati vă a Națiunii, înăuntru și în afară, Academia Rodh are nevoie de noui resurse. 1 Căci astăzi — este un secret public — ea are veniturile zute și mijloace insuficiente pentru a face față îndatorp ei vechi, necum celor noui. h Lipsă de local pentru numeroasele și prețioasele ei co^ — unice în țară —, lipsă de fonduri pentru cercetări'); întinse, resurse cu totul neîndestulătoare pentru lucrări^ Digitized by ^ooQle 35 p-p-..irs, cum este opera de căpetenie a Academiei, Dicționarul ^imbii; iată jena in care se află Academia, cu toate că ea po- , ^j^dă și administrează domenii și donații provenite din nume- uhnjrjase legate. Acestea au însă inconvenientul că sunt afectate -:ⁿtru întrebuințări speciale și pe deasupra sunt și de- eciate. „„.„i.Atunci, ce-i de făcut? Iată o întrebare într’adevăr «acade- k^că» ,căci și-au pus-o, și o pun mcă astăzi, regulat toate Aca- miile, preocupate veșnic a-și asigură un buget convenabil j ^corespunzător multiplelor lor necesități. •’ ^Autorul teoriei monadelor, Leibniz, pentru a înjghebă Aca- ’ ^niei sale venituri și bunuri specific academice, adică in- ISU^ sendente de capriciile oficialității și de vicisitudinile finan- , ., ^r Statului, a desfășurat, în uimitoarea manifestare fecundă e pi ritului său universal, și o bogată activitate fiscală. ⁰¹ ^*Tu este proiect de taxe și impozite pe care geniul, nu numai "a " Tculativ, ci și fiscal al lui Leibniz nu l-a imaginat pentru TȚ^lvă bugetul Academiei berlineze,—dela monopolul ca- itiw Erelor, sute de ani singurul izvor financiar al Academiei, . . ₍₍ă la propuneri de impozite pe hârtie și cărticele, de mono- ecatpi' Jᵣ| ₐjₑ 3p?’ ;i o a»’ itub^ uce Digitized by v^ooQle i I I ) 1 -trtr* Digitized by Google ĂSPUNSUL D-LUI VASILE PÂRVAN L A DISCURSUL D-LUI DIMITRIE GUȘTI Scumpe coleg. Deprins de pe când erați încă foarte tânăr a căută compa- iv și experimental în orice înfățișare trecătoare a vieții so- e sensul ei adânc și trainic, general-omenesc, deopotrivă ibil în cele mai primitive ca și în cele mai rafinate alcă- ri ale societăților, veți fi reflectat de sigur cu oarecare me- ^olie la asemănarea profundă pe care solemnitatea unei re- ții dintr’o academie modernă o poate aveă cu solemnitatea nirii într’o castă, ori consacrării într’o situație simbolică, cutare trib primitiv ori preistoric. ufletul copilăresc al umanității a inventat masca, podoaba lucitoare, costumul variat, teatrul și travestirea de toate rile, pentru a-și satisface continua dorință violentă, de uci- î a vieții comune și desprețuite, spre a înviă într’o viață ă și superioară. piritul vostru e astăzi adânc turburat de atingerea cu miste- morții și al învierii. eremonia în care sunteți astăzi deopotrivă oficiant și vic- i, e menită a consacră trecerea voastră dintr’o viață în- ta. Devenind unul din cei treizeci și șase, D-voastră ați tit ca jertfă toată viața voastră trecută, spre a fi primit iața care începe acum, ăltfel. Digitized by L^OOQle ₄o Pentru ritul inițiator de astăzi, D-voastră v’ați pregăti: delung: vi se păreă mereu că nu sunteți încă îndestul dea peste D-voastră înșivă, spre a fi stropit cu apa lustralăi vierii întru nemurire. Zeii fie lăudați, scumpe coleg, că viața noastră este p de nimicuri. Căci dacă dorința noastră de ce este trai: și frumos, de ce este sublim și desăvârșit, ar fi lăsati s să se desfășure, ea ne-ar ucide. Niciodată marea fam marea iubire, marea seninătate a sufletului creator nu '■ încăpută de becisnica noastră ființă. Dacă noi intmî câte-o clipă aceste realități ale celeilalte lumi, și sufletri stru se dorește spre ele ca setea spre izvor, Zeii sunt e1 de buni, pentru a ne întoarce dela aceste gânduri mort de a ne pune iară la munca cea zilnică, de biete anint povară. Iar după starea de spirit pe care noi singuri: alegem —adică, de a fi mulțumiți de pacea pe care nw ruește întru oboseală și somn învârtirea pietrei de moi fiecărei zile, ori dimpotrivă de a rămâne mereu triști 4 împlinirea sublimului vis suprauman al desăvârșirii —noi;¹ sufletul gol, ori dimpotrivă plin: gol ori plin, de ideal, 4 musețe, de iubire pentru cele perpetue. In rugăciunea pe care ați îndreptat-o azi către Nar- ați întârziat întâiu multă vreme între zidurile înalte ș' apărate ale învățăturii omenești, sigure de sine, pentrudș cuminte numai ceeace a fost înainte de noi. îndelunga va îndeletnicire cu știința despre societatea oamenilor vă r lângă ei și nu vă dă drumul spre misterul așă de ten. singurătății. Căci apropierea primejdiei strânge pe oama. diferent de capetele ce poartă pe umeri. Genialul și inoc e la fel în nevoia de a se sprijini pe aproapele, de a-lc de a se amestecă în ființa unică și informă a massei: e ” îngropare în pământul părinte, înainte de îngroparea ca fi ni ti vă, a trupului obosit, în care coardele sufletului s’au' Dar în urmă rugăciunea voastră s’a purificat: și, dup plinirea simbolului morții prin rătăcirea între faptele mii < și indiferente ale oamenilor, ea s’a armonizat întru împbșl simbolului învierii prin unificarea cu gândul veșnic. H Și D-voastră ați zis: c Digitized by Google 4i «Spiritul trăește în conștiința, că fragmentele pe care oamenii de știință , țin în mâna lor, aparțin unui plan unitar și total al Realității. «Silabisirea realității prin Știință ne conduce în acel templu veșnic deschis, perspectivele Infinitului și ale Eternului, în care se oficiază cultul mi- diilor și se meditează cu smerenie și nobilă îndrăzneală asupra locului >1 ocupă omul în lume, asupra lumii și a lui însuș». Și tot mai îndrăzneț, D-voastră ați completat ritul mistic : învierii voastre zicând: , «Noroc că lumea nu este numai un cosmos grandios, ci și o sublimă poemă, terea creatoare a inspirației artistice învălue realul cu un suflu zefiric ideal □rovoacă sentimentul sublim al Ethosului și Pathosului vieții totale. «Aripele lui Plato transportă spiritul departe, departe de raționamentele ere ale lui Aristoteles și fac să pătrundem adânc în opera divină». Scumpe coleg. Venirea D-voastră între noi e legată de una din cele mai reroase pierderi pe cari le-a îndurat Academia. Cineva care, ite chiar azi, de pe locul D-voastră, fiind din aceeaș ge- ație cu D-voastră și cu mine, ar fi spus aici gândurile lui credință în frumusețea științei istorice, e astăzi înlocuit D-voastră și pomenit de noi amândoi. 'mprejurul scaunului D-voastră se poartă, ca un stol de eri ai amintirii, speranțele vechi și speranțele nouă: sunt erii triști cari plâng pe Constantin Giurescu, sunt îngerii mângâiere cari vin cu coroana de dafin a tinerei voastre rii. .. 2?ăci moartea noastră a celor tineri e mai greu de îndurat a celor bătrâni: locul nostru nu se poate niciodată împlini pace; toată taina viitoarei noastre înfloriri, viitoarelor noa- roade, de cari omenirea a fost furată, rămâne în urma stră și-și cere răzbunare împotriva Destinului orb. răzusem în D-voastră, filosoful formelor sociale ale vieții mi ești, un urmaș potrivit pe scaunul academic al filoso- fi formelor istorice, ale aceleiaș vieți, Alexandru Xenopol. ’• soarta a voit altfel. Și D-voastră ați devenit nîi urmașul, ‘olegul lui Xenopol. Ne-a părăsit și Xenopol și un jurist i-a Digitized by^OOQlC I 42 ocupat scaunul, legând de Xenopol juristul firul de gt pe care D-voastră l-ați fi legat de Xenopol filosoful is Dar între predecesorul D-voastră, Constantin Giuresc D-voastră e numai aparent o discontinuitate, real însă, - Giurescu ar fi aparținut altei generații decât a noastri ca să ne putem împăcă în vreun chip cu plecarea lui c noi — ceeace cât vom trăi nu vom putea-o face — el ei avut de sigur un mai potrivit urmaș și comemorator c D-voastră. Dați-mi voie să dovedesc aceasta întârziind câteva. asupra scumpului prieten dispărut, spre a încercă să-i r țișez adevăratul chip al ființei sale — rămas necunoscut apr tuturor — pentrucă el trăiă numai între gândurile salet arătă lumii — cum nu arată Luna, Pământului — decât c gură față, și încă și aceea mai mult o mască de circumsr Iar lumea nil se osteniă a-1 cunoaște. Căci fiecare om e o prăpastie în care se poate cădei când trecem pe lângă aproapele, cu atât ne ferim mai - eu cât ne pare mai adânc. Și Giurescu eră adânc. Părând mândru, el eră întru a de-o modestie cu totul sfioasă; părând numai erudit, și: unul pedant de precis, el totuș eră adesea deadreptul ror- ' în avântul gândurilor și ipotezelor sale; părând rece e totuș sensitiv ca un poet. Dar fiind perfect onest în rec < șterea neputinței noastre în fața atâtor mari întrebări ale H și științei, el ură, cu toată adâncimea sufletului său pas < ură tăcut, pentrucă prin delicateța sa eră incapabil presie violentă, dar ură, farsa savantă, stupiditatea prete* drapată în erudiție, aproximația grăbită și sigură de sine? tudinile solemne ale diletanților tari în genealogii. ■ Și eră și el urât cu violență de ceilalți. ■ Temperament aristocratic, el nu se plecă înaintea nid ■ măriri: antipatic tuturora pentru marea sa independenti I fost ignorat ori tăinuit de publicistica, presa, știința oficială. Nefiind primejdios, iscusiții cățărători ai vieții r, -® publice nu se temeau de el; nefiind folositor pentru sfl rile lor meschine, ei nu-1 tămâiau; nefiind lingușitor, ■ ocroteau și nu-i trâmbițau meritele. II Digitized by V.OOQ1C E 43 El a fost înainte de toate un mare cercetător al adevărului, dânsul nu-1 interesă descrierea faptelor cunoscute, ci lupta kc controversele grele ale Istoriei. El nu eră nici un didimeic tunător de documente, nici un poligraf ambițios, nici un j-,gălitor analist anecdotic. -Fixarea unui text autentic, restabilirea unui nume de autor, •ă.:râmarea unei erezii istorice, corectarea unei date cronolo- y^e, dar mai presus de toate, problemele complicate de re- nstruire a vieții social-economice a trecutului românesc, din ^-lalgamul de știri contradictorii, de documente neprecise, de „ ₐ ejudecăți teoretice contemporane, îl preocupau atât de adânc, . ,.kât el puteă uită cu totul viața gălăgioasă, trivială și îmbui- ^tă a contemporanilor săi, pentru a suportă cu resemnare ;.uația grea materială și cea aproape intolerabilă, morală, pe ^re Destinul lui nedrept i-o creiase. ^‘In adevăr, împrejurul lui urcau repede treptele diferitelor .iriri nenumărați foști camarazi, submediocri, dar voluntari * s .lipsiți de scrupule: în știință, ca și în politică, ei ridicau îm- uⁿⁱ ejurul lor un mare vârtej de agitație, îmbulzindu-se spre :urile dintâi deși nici cunoștințele, nici inteligența crea- u,c '.ire, nici caracterul lor nu-i îndreptățeau la această ajungere. bunul nostru prieten vedeă crescând împrejurul lui mul- !®'nea acestor oameni, siguri de ei înșiși, deveniți măreți, miș- î ^ndu-se solemn și privind cu binevoitoare milă asupra în- ■: '!gului Univers; dar în loc de a face ca ei, el se închideă sine, încă mai singuratic și mai disprețuitor. : '- D-voastră, scumpe coleg, care știți că, în generalitatea ca- ri rilor oferite de viața socială, aceea ce se numește «omul de 4"^tnță»,are nervi, dar nu are sentiment, are rețete practice, dar i si’- are invenție, are spirit de observație, dar nu are sinteză,— torizi el lucrează de obiceiu cu memoria, pe care o are foarte pu- ți. nică, pentrucă și memoria este un act de voință, iar nu cu - iskiiția și perspicacitatea, însușirile caracteristice ale talentelor i.> geniilor,— veți fi de acord cu mine că Giurescu nu eră >. voluntar, ci un contemplativ. iviri Dar în lumea noastră de simpatii ușoare și superficiale, .- ’urescu nu eră nici măcar simpatic. In două feluri te poți iₙd £e plăcut oamenilor: unul e, de a comite naivități și greșeli: Digitized by L^ooQle 44 astfel dai aproapelui ocazia de a ți se simți superior ș e în el încolțește mărinimia protectoare față de puținitaci dar Giurescu eră foarte inteligent și fin, iar de altă parte hi rezervat; al doilea fel de a te face simpatic, e de a fi cucrț de a încântă prin talentele tale sociale; dar marii ch&d sunt niște mari egoiști, cari prin puterea acaparatoarei^ lității lor, domină tot mediul ce-i înconjură: e puri f. ciune să ai vreo cruțare față de aproapele, dacă vrei s r. lucești ..; nu poți fi deasupra celuilalt, decât dacă îl oi: picioare; o altă superioritate nu există decât în singuri; dar Giurescu eră prea delicat și impresionabil pentru a ș i fi suficient de egoist, adică suficient de îndrăsneț, impertinent și cuceritor. Scumpe coleg, Din înălțimea plină de praf, a cerului de pânză și frfe al circului, maimuțele privesc cu un dispreț vertical 1»' ritorii cari le suportă cu răbdare cojile de nuci și alte p* > tile ale criticei lor nervoase ori speriate. Și mulți din ri de jos se uită cu admirație și gelozie la mlădioasele besc care, atârnate de coadă, prin elegante balansări și dibace: turi, își schimbă mereu: punctul de vedere, orizontul și cialitatea... D-voastră, scumpe coleg, care tocmai ave preocupare capitală studiul bâlciului vanităților, numit cu meni academici «viața socială», veți recunoaște că elegar acrobații ale maimuțelor din circurile marelui bâlciu suc bună parte, singurul simbol în care putem cuprinde activii publică a contemporanilor noștri. Constantin Giurescu eră prea grav și necăjit ca si p> râde disprețuitor de animalele cățărătoare ale epocei noaq De altă parte el eră prea părăsit și expus loviturilor, ca să luă o ofensivă energică împotriva lor, ori împotriva nori raților admiratori ai lor, din turma necuvântătoare a op: publice. Plin de patima sa de a deslegă enigmele istoriei nos? el se refugiă între cărțile și schedele sale. Și acolo, buK blândă, Istoria îi redă seninătatea. Atingându-se mereu Digitized by Google 45 iȘ irurile cari au făcut viața trecutului, el se deprindeă din iar i; în ce mai bine a trăi dincolo de timp și de spațiu, în ne- Xiirirea umanității ca tot. : cz-Căci, în fața nenorocirilor și morților acumulate, Istoria con- a K?'lează cu povestirile sale și face trăsătura de unire între moarte viață. Prin istorie omul nu desperează de el însuș și nu sinucide ca neam omenesc. Istoria trecutului îi dă consolarea va trăi, prin istorie, și viitorul. Istoria e bunul samaritean ^re leagă rănile umanității sângerânde în sufletul ei întreg, văd încă pe prietenul dispărut, puternic, chipeș, drept, ."4 fruntea înaltă ca un turn de cetate, cu ochii voalați de o •ntinuă suferință interioară, cu vorba puțină și cumpănită, 1 părerile totdeauna nouă și subtile, cu tenacitatea și răb- irea potolită a omului sigur de dreptatea sa, cu distincția, monia, calmul și discreția, câteodată puțin obosite, niciodată . ^să absente, niciodată biruite de bietul animal hărțuit,—care ‘ânge și cere îndurare în fiecare din noi, de marea durere ) i-o face continuu spiritul ținându-1 în încordată vibrare. Și înaintea chipului rechemat al lui Constantin Giurescu, vin în gând vorbele unui mare poet italian de astăzi: «nu ; iu de ce simt, că el eră făcut, ca să rămână merău apăsat ‘^^ e nevoia de a se întrece pe sine însuș». ere," rare X • , • • tăm.' W- Scumpe coleg, o asemenea nevoie vă chinuește și pe D-voa- irelui^ră, și deaceea sunteți mâi ales vrednic de a urmă lui Con- icup^antin Giurescu. Căci dintre cele două ținte pe cari și le pun oamenii: de a nedî itrece pe alții, ori de a se întrece pe ei înșiși, singura binecu- : ale cântată cu rodire deplină e cea din urmă. A întrece pe alții, ivitu^u e, de multe ori, decât a se pierde cu totul pe sine însuș, rXcordându-se cu toată viața aceluia, pe care îl iei drept model, vând^e când dimpotrivă, a te întrece pe tine însuți, înseamnă a-ți ărgi sufletul până la Aceea, ce nici nu se începe, nici nu se va leîeisfârși cu tine. V’ați pus în anii tinereții, ca bază foarte serioasă a teoriei .-^cunoștinței despre lume, cercetarea etnopsihologică a sode- Digitized by k^ooQle 46 i tăților omenești. Legătura dintre individ și societate v’i ap- atunci condiționată, fie în societățile primitive, fie încet intate, de un schimb foarte bogat și multilateral de t ale celor trei mari sentimente omenești: iubirea de sine, s patia (de toate formele) și venerația (de toate formele):; diul D-voastră despre Egoism ți Altruism, apărut la Iz exact acum douăzeci de ani, aveâ ca scop motivarea soc gică a voinței practice: analiza psihologică făcută atunc D-voastră voinței practice, alăturea de analiza etică fL voinței morale și de analiza teoretic-economică făcută rt.. economice, — au rămas până azi un model al genuh lucrarea D-voastră este azi citată de toți învățații celor -J domenii de preocupări. Predilecția D-voastră pentru științele sociale v’a fior ; dați încă din prima tinerețe o atenție deosebită studiilor; drept. încă din 1904 D-voastră publicați la Berlin în«Prf sische Jahrbiicher», sub forma modestă a unei recenzii, as- Culegerii de documente cu privire la chestiunea Dunării., cătuite de neuitatul nostru secretar perpetuu Dimitrie Stur.. un adevărat studiu sistematic de drept internațional, Ck . Dunării, citat azi de toți autorii, cari se ocupă de acest sub La câțiva ani după aceasta apăreau repede unul după a? la Berlin ori la Lipsea, studiile D-voastră despre Gabriel Te- strălucitul și așă de originalul sociolog francez, despre 7 dințele sociologice ale Eticei modeme (o excelentă expunere - tică asupra ostenelilor ce și le dau toți învățații științelor ciale contemporane de a-și sistematiză gândirea lor cu vire la problema etică în viața socială), despre Concrț fundamentale ale dreptului de presă, însfârșit acele importr- Prolegomena pentru un sistem al D-voastră, cu privire la țele sociale, Sociologia, Politica ți Etica în înlănțuirea lor c tară, exemplificate practic prin contribuția D-voastră la r dagogica universitară, Un seminar de sociologie, politică a c la Universitatea din lăți, publicat deasemenea la Lipsea. ¹ Colaborator la cele mai însemnate reviste de științe sco- și filosofic științifică din Germania, răsboiul cel mare văs-j prinde în plină activitate la acele publicații și vă silește a aceste legături. Digitized by c>ooQle 47 cșsie aici înainte lucrările D-voastră vor fi toate numai pe ro- nxmește. Seria de răsboaie europene începută în 1912 vă in- iL-jmnă a dă o lucrare critică de caracter sistematic-infor- Sociologia Războiului, iar odată cu sfârșitul răsboiului ie titru, prin trădarea rusească, D-voastră puneți la Iași bazele ant :dațiunii pentru studiul și reforma socială cu frumoasa pu- -cpxație trimestrială Arhiva, ajunsă acum la al V-lea an și cu- r^izând studii, anchete, idei, propuneri legislative, etc., asupra ₑ ᵣ iror domeniilor vieții sociale românești, alcătuite de mem- acelei Asociațiuni, care apoi, odată cu trecerea D-voastră Universitatea din Iași la cea din București, e transformată în q . ^itutul Social Român. Președinte dela început al acestei mari ‘ 1 panii de specialiști în științele sociale, D-voastră sunteți cel ₐ activ dintre colaboratorii la scopul comun: cercetarea „ ităților sociale ale vieții poporului nostru și căutarea mijloa- ₐ^/pr celor mai potrivite și repezi pentru reforma acestei vieți ■ ^oate domeniile ei insuficient ori rău organizate. Scumpe colegi ⁱⁿtC,^Lți grupat împrejurul D-voastră în I. S. R. atâtea perso- “^'tăți deosebite, pe cât de distinse, pe atât de diverse în W'cepțiile lor despre lume și viață și- le-ați organizat spre S ds^'^acelaș scop. Alăturea de lucrările obișnuite ale Institutului, inaugurat acele serii excepționale de disertații ținute în ul- xcek^î ani asupra Constituției și asupra Partidelor Politice, dând îW-itru întâia dată la noi în țară un adevărat sistem de cer- g^lri politic-sociale, cu ajutorul binevoitor al fruntașilor tu- li)- dfor claselor, organizațiilor, concepțiilor, ori partidelor, so- fâișit^e sau politice. Ați rezistat cu statornicie oricărei ispite de ri.cii^tiliză practic și egoist autoritatea ce v’o câștigaseți și ați in if^unțat Ia gloria carierei și succeselor politice, cu toate in- uția D^ențele ce s’au pus, spre a vă smulge din obiectivul echi- al cercetării științifice desinteresate. nenea-^ți luptat cu toate susceptibilitățile, bănuelile, nerăbdările iste Hor temperamente deosebite, reușind a vă strecură nein- ₒjᵤ| cel-îcat de otrava îndoelii în reușita misiunii voastre. Ați per- ițjj și literat în a aplană contrastele de opiniuni, antipatiile de ca- Digitized by k^ooQle I l 48 racter, rivalitățile de ambițiuni între numeroșii D-voasti laboratori. Cu o răbdare admirabilă ați suportat ciocniri., ților adverse —așezându-vă între ele și astfel împiedeci’.! de a-și face rău reciproc. I într’o societate încă foarte amorfă, cum e a noastră,:.' de un spirit critic al opiniei publice nu se poate vorbi - valorile social-individuale bine fixate încă nu există, ș | presa e total acaparată de mentalitatea politică, ați rc- fi activ în chipul cel mai folositor, fără ca persoana D r- să fi fost prea mult expusă bruscelor schimbări de ter: tură ale simpatiilor fruntașilor noștri politici ori cultura Fiind un realist-critic, D-voastră considerați filosofu: disciplină științifică în cel mai complet înțeles al cuvâr experimental și comparativ. Cu o înclinare înăscută spre diul realităților sociale, D-voastră luați lumea așă cum; nil cum ar trebui să fie. Posibilitatea a doua, v*ar părea: dacă nu v’am înțeles rău, un pur dilettantism estetico-' fizic, de o nuanță nu numai romantică, dar chiar an: țifică. Neîntrerupt conștient de adevărul că omul e prin exct lipsit de originalitate, și că toate pretențiile lui de a £ de a iubi, de a luptă, în chip absolut nou față de seme din prezent și trecut, sunt un naiv egocentrism, D< cereți oricărui cercetător, înainte de toate cunoașterea: vârșită a literaturii chestiunii: aveți această pietate i: față de ostenelele predecesorilor, nu din ironie pentru temporani, ci din prețuire pentru strămoși. In adevăr, cunoștințele omenești despre lume și viață au fost caș în penibilă descoperire, fragment de fragment, defieor getător și de fiecare generație, numai în chip unitate nesistematizat. Totalul și organicul este adăugat de ce torul istoric-critic al întregei evoluții. Prin acest fel de țelege știința, D-voastră vă apropiați foarte mult de con istorică a marilor evoluții ondulatorii ale civilizațiilor omi Totuși, nu vă identificați cu această concepție, deoarece ci cercetărilor voastre este perpetuu contemporanul, deq istoricul. Valorile voastre sunt valori practice, iar nui teoretice. Perspectiva voastră este etică, iar nu metafi Digitized by V.00Q Le I 49 Scumpe coleg. Nu știu dacă în sistemul vostru de a gândi asupra lumii vieții, strict obiectiv, strict științific-istoric, strict-critic, mai mâne loc și pentru alte preocupări decât acelea ce tind la sarea de organisme sociale și individuale (națiune, stat, in- - vid) producătoare și consumatoare de cultură. Știu însă, că ■ți fi de acord cu mine, în a recunoaște că știința și cunoștința •' sine nu sunt creatoare de fericire, adică de aequammitas, de iraxia, singura însușire care în adevăr ar puteă înnobilă : corturile dintre oameni și neamuri. Dimpotrivă, se pare că una itre urmările imediate ale științifismului a fost reacțiunea stică, fie religioasă, fie filosofică, a ultimilor ani. In locul >nștientului a fost întronat subconștientul,—în locul rațiunei, i-Aiiția,—în locul voinței, inspirația capricios entusiastă. -Retrăim vremurile elenismului alexandrin? Intrăm într’o