Digitized by^ooQie Digitized by Google Digitized by Google Digitized by Google ACADEMIA ROMANA SCURSURI DE RECEPȚIUNE XXXIV J- BUCUREȘTI Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r I. St. Rasidescu 16, Strada Doamnei, 16 , 1910. . 27.017 Prețul 1 leu. Digitzed lyGoO Digitized by ACADEMIA ROMANA DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XXXIV. BUCUREȘTI Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r I. St. Rasidescu ia, Strada Doamnei, 16 1»ia »7.O1T Digitized by C.OOQ1C Digitized by Google I !>r. Al'iil'^TIN BGM.A Nu'iiiî l i -I At:;;u NOcmvrie 1‘W. Digitized by ) La începutul lui Ianuarie 1432, Vlad II Dracul izbuti să-și cu- prinde! scaunul domnesc, ceeace se vede din împrejurarea, că în 20 ale aceleiaș luni îl găsim în Târgoviște, de unde ca domn al Țerii- Românești și herțeg de Amnaș și Făgăraș dăruește lui Roman, ne- potul boierului Stanciu, satele Voivodeni și Săsciori-Loviște, și partea lui Baicu și a lui Vlad din satul Sâmbăta-de-sus și muntele Moșul și apa Făgărașului, și-i scutește de dijme și de orice fel de dăjdii și greutăți. ¹&⁰) El insă fu silit încă în acelaș an să fugă din Țara- Românească și să se adăpostească la Făgăraș dinaintea Turcilor, cari, precum am amintit, prădară cumplit Țara Bârsei, o parte din Săcuime și din scaunul Cohalmului ’⁸¹). El își ocupă însă curând tronul, probabil în 1433 I⁵²), deși eră rău văzut de către Turci. Aceștia intrară în vara anului 1434 în Țara-Românească. Românii se adunară, nu numai din principatul român, ci și din ducatul Făgărașului, sub steagurile voevodului lor Digitized by knOOQle 28 Vlad II Dracul, ceeace facil pe Sași și pe cornițele Săcuilor Mihail Jakch să bănuească că Românii vor intră împreună cu Turcii în Ardeal. Din cauza aceasta, numitul comite, ca să pedepsească pe Românii din Țara Făgărașului, pentrucă nu s’au adunat sub stea- gul lui, a poruncit Sașilor să-i pustieascâ, cruțând numai copiii și muierile. ¹⁵S) Bănueala Sașilor și Săcuilor a fost însă neîntemeiată, căci Vlad II Dracul n’a dat Turcilor ajutor pentru prădarea Ardealului, ci s’a retras și el -aci, pentru ca cu ajutorul Ungurilor și al lui «lanăș Viteazul» să-și revendice tronul pe la sfârșitul anului 1434 ori în 1435.,M) El însă nu se bucură multă vreme de pace, căci în 1436 Turcii năvălesc din nou în Țara-Românească, pe care o nimiciră aproape de tot cu prădăciunile lor. Vlad Dracul este silit a se retrage din nou în Ardeal, de unde cu ajutorul Ungurilor, încă în toamna ace- luiaș an, își reocupă tronul, căci în Aprilie și August 1437 îl găsim în Târgoviște *⁵⁵), și tot aci eră și în 18 Iulie 1437, când prin un hrisov a dăruit lui Tatu), lui Ursul, străbunul colonelului Baron Urs, și lui Radu Stan, fiul lui Bera și lui Godea, satul Mărgineni. ,M) In anul 1438 însuș sultanul Amurat trecii Dunărea pe la Vidin și intră în Țara-Românească. Vlad II Dracul, neprimind ajutor din Ardeal, fu silit să se împace cu Sultanul, dându-i ca ostatici pe fiii săi Mircea și Vlad, și alăturându-se și el la oastea turcească, intră cu aceasta în Ardeal, pe care nu putea acum decât să-l cruțe și nu să i apere, sau să-l ajute în apărare. ¹⁶î) Ungurii se retraseră dinaintea înfricoșatei puteri a Turcilor, iar aceștia, intrând pe la Turnul-Roșu, întâmpinară împotrivire numai la zidurile Sibiiului, în care nu putură intră, dar cuprinseră Orăștia, Mediașul, Sighișoara, o parte din Brașov și după cumplite pustiiri se întoarseră pe la Bran în Țara-Românească. I⁵⁸) Pentru această faptă Ungurii nu s’au supărat pe Vlad II Dracul, pentrucă toți pricepeau situația grea în care se aflase domnul român, care și de aci înainte trăi in cele mai bune relațiuni cu vecinii săi din Ardeal și mai ales cu loan Hunyadi, care pe la 1440 ajunse voevod al Ardealului și pe care în o scrisoare îl nu- mește «prea iubitul său frate». *⁵⁹) După înfrângerea suferită de Turci la Belgradul sârbesc în 1441, prin armele viteazului român loan Hunyadi, Sultanul Amurat tri- mise în Ardeal pe begul Mezet. Acesta în Martie 1442 birui ostile lui loan Hunyadi la Sânlimbru lângă Alba-Iulia, dar când se opri Digitized by Google 29 la Sibiiu, spre a-1 cuprinde, Hunyadi cu Vlad II Dracul, care se scoborî din munți ca dintr’o cetate puternică, îl bătură cumplit. Spre a râsbună această înfrângere, Sultanul trimise în Septemvrie 1442 pe beglerbegul Rumeliei Sehabbedin cu mare oaste. Vlad II Dracul, neputându-i sta în față, la sfatul prietinului său loan Hu- nyadi, se retrase în munți, iar Hunyadi întâmpină pe beglerbegul la poarta de fier din Țara Hațegului, îl bătu și-l sili să se retragă peste Dunăre.,G⁰) Cât de mare erâ prietinia între acești doi Ro- mâni aleși, loan Hunyadi și Vlad II Dracul, se vede din împre- jurarea, că după ce cel dintâiu a învins pe Sultanul Amurat la Niș în 3 Noemvrie 1443 și s’a încheiat pace între Turci și Unguri, între condițiile de pace a fost și aceea, ca Sultanul să sloboadă pe cei doi fii ai domnului român, Mircea și Vlad, cari erau ținuți ostatici. Pe fiul său Vlad l-a trimis apoi Vlad II Dracul în ajutorul armatei creștine în lupta dela Varna cu 4.000 călăreți. ¹⁶‘) Nu este adevărat că după catastrofa dela Varna el ar fi prins și închis pe loan Hunyadi; încă în anul următor 1445 el erâ prie- tenul creștinilor apuseni și al lui loan Hunyadi, pe care-1 ajută în expedițiimea din Muntenia și la împresurarea Turnului-Măgurele. ¹⁶²) In urma înfrângerii dela Varna (1444) și a expedițiunii din Mun- tenia (1445), Ungurii făcură pace cu Turcii. Vlad II Dracul erezii că este în interesul său și al țerii sale să se împace și el cu dușmanii creștinătății, ceeace îi aduse pierirea, căci loan Hunyadi, «fratele» și «prietinul» său, în Ianuarie 1446 porni în contra lui, îl învinse, îl prinse și-l ucise, împreună cu fiul lui mai mare, Mircea, în Târ- șor.¹⁶’) In chipul acesta tragic s’a sfârșit unul dintre cei mai aleși domni români, care a adus mari servicii creștinătății și civiliza- țiunii apusene, și astfel s’a făcut vrednic de tatăl său Mircea cel Bătrân, și cu drept cuvânt a putut scrie despre el Bonfiniu: Dra- cula, principele Țerii-Românești, bărbatul cel drept și neînfrânt, care in orice luptă a fost cel mai tare și cel mai viteaz povățuitor, pentrucă cu puține oști, dar cu atât mai mare inimă și înțelepciune, și cu prea mare virtute a ostașilor săi, peste nădejdea tuturor, fără de vreun ajutor străin, îndelung a ținut răsboiu cu Turcii, care răsboiu toți creștinii, la olaltă luați, de abiâ l-ar fi ținut. Cu răs- boiul acesta așâ de tare și-a împuținat locuitorii țerii sale, cât mai nu rămăsese cine să lucreze pământul. ¹M) Lui Vlad II Dracul i-a urmat Vladislav II sau Vladislav Dan, care a fost duce de Amnaș și Făgăraș dela 1446—1456, și este al 8-lea domn român, care a stăpânit Țara Oltului. Digitized by^ooQie 30 Vladislav II Dan, fiul lui Dan II, ori poale al lui Dan Orbul, câre însă nu a domnit¹G⁵), ajungând pe tron cai ajutorul lui loan Hu- nyadi, avu cu acesta cele mai bune raporturi timp mai îndelungat, luptând împreună cu Ungurii pentru apărarea creștinătății, și de aceea el însuș pomenește «toate slujbele ce am slujit, și tot sân- gele ce ne-am vărsat pentru sfânta coroană și pentru Țara Ungu- rească și pentru creștini. ¹ ®) El erâ de fapt domn nu numai peste Țara-Românească, ci și peste Făgăraș și Amnaș, unde stăpâniâ ne- împiedicat la anul 1452, căci în acest an, la Sfântul Gheorghe, dăru- ește boierului Stanciul Mailat din Dejani a patra parte din acest sat împreună cu munții Presaca, Izvorul și Zărna. ,⁶⁷) Dar mai târziu legăturile dintre Hunyadi și domnul român se stricară din cauze încă nedeslușite deplin. Este însă probabil, că neînțelegerea izbucni din cauză că loan Hunyadi ar li dorit să se facă stăpân și peste ducatul Făgărașului și Amnașului. El erâ pe atunci cel mai bogat om din Ungaria. In toată marginea de miazăzi a Ardealului, afară de Amnaș și Făgăraș, și în tot Banatul răsări- tean aveâ mari moșii. Ii mai lipsiau numai Făgărașul și Amnașul, pentru ca să fie domn de pământ la granițele întregei Țeri-Româ- nești. ¹⁶⁸) Voi deci să pună mâna și pe aceste frumoase ținuturi, fo- losindu-se de situațiunea sa de gubernator al Ungariei. Dar Vla- dislav II Dan se împotrivi energic, precum se vede din o scrisoare trimisă Brașovenilor, in care zice : «Și de câte ori nu m’am jurat cu părintele meu lanăș Voevodul; dar el n’a ținut seamă de asta, și slujba mea nu i-a fost dragă. Căci nu-i ajunge gubernatorul Țerii- Ungurești, ci trimite să-mi iea ocina mea adevărată și țărișoara mea Făgărașul și Amlașul, și se muncește cu rău asupra mea......... Iar domnia mea, în nevoia mea, nu voiu părăsi ce este al meu, decât odată cu capul. Să știu că pier cu rușine, dar ce voiu putea, voiu face.» ¹⁶) Nefolosind nimica protestele domnului român, acesta prinse arma spre a-și apără Făgărașul, intră in Ardeal și, după obiceiul de atunci dintre dușmani, prădă moșiile lui loan Hunyadi și arse unele sate săsești, așa încât însuș regele ungar Ladislau trebui să intervină pentru împăcarea lui loan Hunyadi cu Vladislav H Dan și pentru apărarea averilor celui dintâiu de nouă încercări de pustiire. ,TO) loan Hunyadi nu putii uită răul ce i-1 făcuse domnul român și astfel, înainte de a plecă in 1456 la Belgradul sârbesc împresurat de Turci, detronă pe Vladislav II Dan și puse în locul lui pe Vlad III Țepeș, tini al doilea al lui Vlad II Dracul. ”') Digitized by Google 31 Vlad 111 Țepeș a fost duce de Făgăraș și Amnaș dela 1456— 1462 și este al 9-lea domn care a stăpânit Țara Oltului. încrederea lui loan Hunyadi într’însul era așa de mare, încât în zilele mari ale luptelor sale cu Turcii, pentru despresurarea Bel- gradului sârbesc, numai lui Vlad III Țepeș a crezut că poate în- credința paza granițelor Ardealului ”s), ceeace Vlad n’ar fi fost în stare să facă, dacă nu ar fi fost stăpân cel puțin peste F’ăgăraș • și Amnaș. In stăpânirea acestor țărișoare fu confirmat și de regele ungar Vladislav V, precum se vede din actul dela 6 Septemvrie 1456, prin care Vlad, cu titlul de «dominus terrarum de Fogaras et Omlas», recunoaște suzeranitatea regelui ungar. ¹⁷S) Dar din Septemvrie până in Noemvrie 1456 se iviră schimbări- mari, cari avură înrâurință și asupra politicei lui Țepeș față cu Ar- dealul. După moartea lui loan Hunyadi (11 August 1456), Ulric Cilii, dușmanul de moarte al Hunyadeșlilor, ajunge căpitan general al țerii, iar fiii eroului dela Belgrad, Ladislau și Matia, încep a fi prigoniți. ”⁴) In aceste lupte de partide, Vlad Țepeș s’a lăsat a fi ispitit de partizanii lui Ulric Cilii, pe partea căruia erâ și voevo- dul Ardealului Nicolae Ujlaki, și probabil la îndemnul acestuia prădă granițele Ardealului¹⁷⁵), tocmai unde se aflau cele mai întinse do- menii ale Hunyadeștilor. In 9 Noemvrie 1456, Cilii fu ucis în ceta- tea Belgradului sârbesc de mâna Iui Ladislau Hunyadi, care ajunse prin acest omor căpitan general al țerii, și pentru ca să răsbune răul ce i-1 făcuse Vlad Țepeș, cerii învoirea regelui Vladislav V pentru de- tronare și înlocuirea lui cu pretendentul de tron Dan, fiul lui Dan II și frate al lui Vladislav II. In 17 Decemvrie 1456, căpitanul general Ladislau scrie din Kecskemet Brașovenilor, că regele a trimis pe Dan ca să scoată din scaun pe aDracula» (Vlad Țepeș), care i se arătase necredincios și-i roagă să dea mână de ajutor lui Dan în această întreprindere. ¹⁷G) Prezența lui Dan în mijlocul Brașove- nilor înfurie pe Vlad Țepeș, care și altfel erâ aplecat spre fapte sângeroase, și el așteptă acum numai prilejul ca să-și poată râs- bunâ. Prilejul sosi curând, căci Ladislau Hunyadi muri, la porunca regelui, de securea călăului în 16 Martie 1457, și prin aceasta iz- bucni răsboiul civil, care pustii cea mai mare parte a regatului. De aceste pustiiri nu scăpă nici Ardealul, unde Szilâgyi, cumnatul lui loan Hunyadi, porni o campanie aspră în potriva Sașilor, cari țineau cu Ladislau V, și chemă pe capul lor și pe Vlad Țepeș, care prădă săsimea din țara Bârsei și-și răsbună și asupra Sibie- nilor, cari ocrotiau un alt pretendent de tron, pe Vlad Călugărul, Digitized by Google 32 un fiu natural al iui Vlad II Dracul. '") Sașii se plânseră lui Szi- lâgyi, dar acesta le răspunse în Martie 1458, ținând parte lui Țe- peș, și infruntândui pentrucă au supărat pe domnul român. ¹⁷⁸) In 24 Ianuarie 1458 ajunse rege ungar Matia, liul lui loan Hu- nyadi. El, după ce îndărătnicia Sașilor fusese înfrântă prin unchiul său Szilâgyi, trebuiâ să caute împăcarea cu ei, căci îi puteau fi de mare folos. Sașii vor fi cerut de sigur capul lui Vlad Țepeș, care le făcuse atâta pagubă și supărare. Matia trimise deci pe pretenden- tul Dan, ca ajutat de «țara Ardealului, Bârsa și Săcuime» să alunge pe Vlad Țepeș din Țara-Homânească. ¹⁷⁹j Acesta, aflând de pregă- tirile ce se fac în potriva sa, «s’a dat Turcilor», pe 41 negus- tori din Brașov și din Țara Bârsei, cari petreceau în Țara-Româ- nească, îi prinse, îi despoie de mărfuri șii trase în țapă, iar pe 300 tineri ardeleni, cari petreceau prin târgurile țerii sale, ca să se pregătească pentru negustorie și să învețe românește, îi adună într’un loc și pe unii îi aruncă în foc, iar pe alții îi puse în țapă. Sașii se despăgubesc pentru aceste pierderi cu niște mărfuri lă- sate în Brașov de negustorii români, pe cari Vlad Țepeș îi che- mase acasă. Dan căpătă Țara Făgărașului și Amnașul, precum se vede din o scrisoare a sa din 2 Martie 1460, și astfel el este al 10-lea domn român, care a stăpânit scurtă vreme Țara Oltului. Incunjurat de boierii, cari erau fugari in Brașov, și ajutat de Ar- deleni, Dan trecu în Țara-Românească spre a-și ocupă scaunul. Fu însă învins, și însoțitorii săi, afară de 7 inși, fură uciși de Țepeș, care lui Dan, după ce-i făcu prohodul de viu, îi tăie capul, iar pe ceilalți morți îi trase în țapă. ¹⁸°) Apoi trecu munții și în 24 Au- gust prăda Amnașul. ¹⁸¹) După aceste isprăvi se împacă cu regele Matia, și după ce căpătă din nou Făgărașul și Amnașul, toată pu- terea, istețimea și cruzimea sa și-o întoarse asupra Turcilor, a că- ror groază a fost până la căderea sa din 1462, când Făgărașul și Amnașul fură luate definitiv din mâna domnilor români. VI. Următorii lui Vlad Țepeș nu se puteau împăca cu gândul de a nu mai aveâ în stăpânire frumoasele provincii, și de câte ori trăiau în pace cu regii Ungariei, își descoporiau dorința de a le câștigă din nou, ba chiar se intitulau câteodată duci de Amlas si Fă- găraș. Astfel le cerea d. e. la 1503 Radul IV cel Mare prin mij- locirea regelui polon. ,⁸!f) încă târziu, la 1673, Grigorie Ghica, în Digitized by Google 33 a doua domnie a Țerii-Românești, cerea dela Mihaii Apafi Țara Făgărașului, sub cuvânt că odinioară și înaintașii săi o avuseră. ’⁸³) Dar Făgărașul și Amnașul erau socotite mai prețioase pentru Ardeal, decât să se mai poată da domnilor români. Cu toate acestea mult timp a rămas obiceiul de a le dărui niște moșii în Ardeal, spre a-i ținea legați de interesele Ungariei, ori ale Princi- patului ardelenesc. Astfel într’un timp când voevozii Moldovei aveau în Ardeal Ciceul și Cetatea de Baltă, Radul cel Mare dobândi dela Vladislav II, Regele Ungariei, cetatea Stremț cu întinse moșii lângă Teiuș pe Murăș, nu departe de Alba-Iulia. ¹M) Radu dela Afumați (1521 — 1529) și Radu Paisie (1535 — 1545) au stăpânit Vințul și Vurpărul cu mai multe sate pe Murăș, din jos de Alba-Iulia.¹⁸⁵) La 1596 Mihaiu Viteazul eră proprietar al frumoasei curți din Buia (între Mediaș și Sibiiu) cu 30 de sate.,⁶⁶) După ce Făgărașul s’a luat din mâna domnilor Țerii-Românești, începe pentru el o nouă epocă, mai puțin fericită pentru locuitorii ei Români, dar tot așa de însemnată pentru Ardeal. Cu căderea lui Vlad Țepeș, Ungurii încep a face ce le place cu Țara Făgărașului. In 3 Decemvrie 1462, regele Matia dărui lui Gheorghe Biro satul Șercaia și Noul românesc ( = Ujfalu, greșit Mi- kofalu) din această țărișoară ¹⁸⁷), iar în 1464 dărui districtul Fă- gărașului, cu orașul Făgărașului și cu satele Cuciulata, Comana, Veneția de jos și de sus și Părăul, cari sate astăzi aparțin dome- niului erarial din Comana, lui loan Gereb din Ungaria și urmașilor lui, ca răsplată pentru meritele ce și le câștigase acela ca rudă a lui Matia la alegerea acestuia de rege. I⁸⁹) Sfătuindu-se apoi cu bo- ierii Țerii Ungurești, regele Matia hotărî în 1467, ca provinciile Făgăraș și Amnaș și districtul Rodnei să nu se mai dăruească nici unui particular, ci să rămână în posesiunea Coroanei, ca să le poată da domnilor Moldovei și Munteniei, ca loc de adăpost față cu Turcii, și ca mijloc de a-i putea ținea în frâu, ori de a-i folosi la cucerirea acestor teri. ¹⁹°) Dar regele nu se ținu de această hotărîre, căci în 1469 dărui Țara Făgărașului și Amnașului națiunii săsești, ceeace provocă ceartă între loan Gereb și scaunele săsești. Această ceartă nu încetă nici după 1472, când regele dărui din nou Făgărașul scaunelor săsești. ,⁹‘) Donațiunea făcută Sașilor, cu cari Românii și mai înainte trăiseră în relațiuni încordate, a stârnit în aceștia legitimă amărăciune și mâhnire, căci ei cari, veacuri dearândul, se ocârmuiau numai prin Bunea. 8 Digitized by Google 34 oameni de neamul lor, se văzură deodată supuși altui popor. Deci pe deputății Sașilor, cari se întorceau dela regele Matia cu diploma de douațiune din 1469, Românii i-au prins, le-au luat diploma și au nimicit-o.¹⁹⁸) Tot pe atunci, ca să bage fiori în noii stăpâni, Românii începură a face Sașilor nenumărate supărări și pagube în sămănături, păduri, pășuni și vite. Aceștia, nefiind în stare a se apără, cerură scutul regelui, care tot in anul 1469 aprobă un re- gulament săsesc, făcut mai ales în contra Românilor din Țara Făgă- rașului și Amnașului, pentru înfrânarea lor dela păgubirea Sașilor. Injugarea Românilor din Țara Făgărașului și Amnașului la carul intereselor săsești, și asuprirea poporului român și in alte părți se pare că a revoltat aproape întreagă Românimea din Ardeal, și aceasta începuse a atacă până și orașele. De aceea vedem că tot în 1469 regele Matia a fost silit să îngădue locuitorilor din Baia- mare să-și întărească orașul cu ziduri și turnuri, spre a-1 puteâ apără de năvălirile Românilor. ¹M) Dar nu numai îndârjirea Ro- mânilor, ci și împotrivirea familiei Gereb împiedecă pe Sași de a pune mâna pe Făgăraș, căci în 1473 fiii lui Gereb nu erau încă scoși din posesiunea Făgărașului, unde se încercau să zidească niște întărituri¹⁹⁴), de sigur spre a se apără de Românii, cari nu puteau suferi nici un străin ca stăpân peste ei. Cearta dintre Sași și familia Gereb și Români o curmă regele Matia, lipsind și pe Sași și pe Gereb de Făgăraș, pe care-1 dărui puternicului și bogatului boier Udriște din Țara-Românească, care de aci sprijiniă pe candidatii Ungurilor la tronul Mun- teniei I⁹⁵), și care astfel este al 11-lea Român, care a stăpânit Țara Oltului. Murind Udriște în 1483, Țara Făgărașului iar fu dăruită Sașilor ¹⁹⁶), cari însă o stăpâniră numai până la 1503, pe când satele mănăstirii Cârța, și domeniile Amnașului și Tălmaciului au rămas și mai departe în posesiunea lor, ca să poată scoale de pe Români ceeace trebuiau să plătească dânșii la stat. ¹⁹⁷) Nu sufere îndoeală că Românii nu au fost de loc mulțumiți cu această asuprire nouă, și că însuș regele a fost silit să le porun- cească să se supună stăpânilor celor noi, ceeace este adeverit deplin. ¹⁹S) Mai există însă o scrisoarea datată la 17 Noemvrie 1484 din Eggenburg și adresată voevodului ardelean loan Szent- gyorgyi, în care regele Matia spune că Românii s’au răsculat, și intrând în moșiile Sașilor, pusliiau, ardeau și ucideau, așâ încât regele porunci voevodului Ardealului și comite al Săcuilor să pornească cu oaste asupra răsvrătiIilor, să pedepsească cu moarte Digitized by knOOQle 35 pe răzvrătitori, și dacă nu ar putea să înăbușe răscoala, să o- moare pe toți Românii, zicând că aceștia nu sunt născuți pentru li- bertate. ¹W) Dar Matia, fie amintit aceasta spre onoarea lui ca viță de Român, nu a dat niciodată o asemenea poruncă barbară și infamă. Porunca aceasta, ca altele multe, este o făuritură a con- telui losif Kemeny, care a născocit-o înainte de 1848, ca să justi- fice tot disprețul și toată ura, cu care domnii de pământ calvini se purtau față de chestiunea liberării Românilor din iobăgie. Că avem de a face cu o născocitură răutăcioasă, se vede din împrejurarea că între anii 1479 și 1486 voevodul Transilvaniei a fost Ștefan Bâ- thory, eroul din Câmpul pânii (13 Octomvrie 1479), și nu Szentgydr- gyi, iar regele Matia în 17 Noemvrie 1484 nu erâ în Eggenburg, căci încă în 6 Decemvrie 1484, el abia ajunsese până la Korneu- burg în cucerirea cetăților. ⁱ!'w) Românii nu s’au putut însă împăca niciodată cu stăpânirea să- sească. Pentru aceea regele Vladislav II dărui Făgărașul pe la 1503 lui loan Corvinul, fiul natural al regelui Matia, și astfel acest ținut ajunse iarăș în posesiunea unui vlăstar românesc *"), care, este al 12-lea stăpân de viță românească al Terii Oltului, iar după moartea acestuia Făgărașul fu dăruit la 1505 lui loan Bornemisza, unul dintre cei mai bogați și puternici magnați ai Ungariei, care încredință cârmuirea Țerii Făgărașului pârcălabului său Paul To- mori. Acesta organiză Țara Oltului astfel, încât o făcu adeseori hotărîtoare în afacerile publice ale Ungariei. Cu boierii români își câștigă el renumele de mare general și cu ei sili el pe Sași să plătească dările restante, iar pe Săcui «darea boului» la nașterea regelui Ludovic II în 1506, când aveâ sub steagul său 500 de boieri. In anul 1514 luă parte la sugrumarea răscoalei țărănești și împreună cu loan Zâpolya, voevodul Ardealului, învinse pe Gheorghe Dozsa și oastea lui de țărani răsculați. După ce-și pierdu două mi- rese și nu putu obținea nici abația de Vrana, Toinori, scârbit de lume și de plăcerile ei, la 1520 se retrase într’o mănăstire a Fran- ciscanilor, de unde fu chemat la scaunul arhiepiscopesc de Calocea, spre a muri ca erou în catastrofa dela Mohâcs în 26 August 1526 După această nenorocire Ungaria avii doi regi, pe Ferdinand și loan Zâpolya, un Neamț și un Slovac. In luptele dintre acești regi, Țara Oltului ajunse, în stăpânirea lui Ștefan Mailat, despre care însuș contimporanul Francisc Forgâch ne spune că s’a născut din un oier din Țara Făgărașului și la curtea regelui Ludovic a fost Digitized by Google 36 magistrul bucătăriei regale, bărbat harnic și deștept. M³) Avem însă și un document, care arată limpede obârșia românească a Iui Ște- fan Mailat, și din care se vede că la 1511 boierul Mailat de Comăna, împreună cu fiii săi, cari toți poartă nume vechi românești, și anume: Comșa, loan, Negovița, Zehan (Ștefan), Dumitru și Marta, au părăsit religiunea și ritul Grecilor, ca să se poată înălță la nobilitatea un- gară. Mailat de Comăna, tatăl lui Ștefan, eră om bogat, care îm- prumută bani nobililor Petru și Grigorie de Copand, și pentru aceasta mai căpătă și a patra parte din satul Crihalma peste Olt dela Comăna. Ștefan Mailat, născut probabil în Comăna pe la 1502, purtă titlul nobilitar de Szunyogszeg (Țințari lângă Codlea), unde Mailă- teștii erau proprietari de pământ. La 1526 eră camerariu regesc și economul (dispensator) regelui Ludovic II.ⁱw) In lupta dela Mă- haciu luă parte în ceata camerierilor regești. La început eră pe partea regelui Ferdinand, care la 1527 îi dărui jumătate din ținutul Făgărașului, dându-se cealaltă jumătate lui Toma Nădasdy, în contra voii lui Nicolae Gerendi, episcopul Ardealului, care adânc mâhnit scriâ regelui: «Regret că am primit dela Maiestatea ta un lucru, din care mă scoate un om de neam ca Mailat, bucătarul de odi- nioară al lui Ludovic II.²⁰ⁱ) In 1530 Ștefan Mailat se căsători cu An- N-.'la-dy, sora lui Toma Nâdaeșului in valea Crișului, unde nu este trebuință de vad, nici de pod, ca să poți trece apele cele mici, găsim sate ca Borodu) mare și Borodul mic. 63) Hurmuzaki, Doc., I, pag. 261 și Panier, 1. c., pag. 228—230. 64) Pauler, 1. o., p. 247. 65) Hurmuzaki, Doc. I, pag. 454 și 457. Numele adevărat al voevodului român căzut In luptă este Litovoi și nu Litvan, Litean, Lytuon, Lython. Cetirea corectă a numelui Digitized by Google 52 Litovoi este a d-lui N. lorga (Sate și preoți din Ardeal, p. 161 noti 3). Pe lângă dove- zile aduse de d-1 lorga și de d-1 Onciul in Originelc Principatelor române, pag. 172—173 nota 79, mai amintim și noi una, și anume in timpul expedițiunii împăratului loan Anghel din 1190 in contra Românilor din Balcani, in oastea sevastocratorului Duca se află o călăuză bună, un Român cu numele Litovoi (Din Nichita Acom. Honiatul, traducere de Murnu, pag. 35). Că moartea voevodului Litovoi s’a întâmplat in 1279, se vede din ur- mătoarele Împrejurări. După moartea regelui ungar Ștefan al V-lea, frânele guvernării le-a luat regina Elisabeta, soția acestui rege. Ea se intitulâ «regină a Ungariei și fată a Împăratului cuman», pentrucă erâ fata unui principe dintre Cumanii așezați in Ungaria. Fiul ei Ladislau IV se sui pe tron numai in 1277 in vârstă de 15 ani (vezi despre acestea istoria citată a lui Pauler Gyula). Expedițiunea magistrului George, fiul lui Si- meon in contra lui Litovoi s’a Întâmplat după lupta dela Diimkrut (26 August 1278), In care a căzut regele boem Ottocar II și Înainte de răscoala Cumanilor din Ungaria din 1280, in care se distinse magistrul George. Deci lupta cu Litovoi a putut fi numai in 1279. 66) loan Tihomir, tatăl următorului său, Basarab, este numit in documentele ungurești Thocomer (Hurmuzaki,, Doc. I, p. 625). Numele Tocomer și Togomer se întrebuința și In cetățile Dalmației, căci in insula Veglia la 1248 găsim pe un «ludex Bora de progenie Togomerich (Jirecek, Die Romanen in den Stădten Dalmatiens, 111, p. 9, sub numele Bora). In documentele sârbești fiul lui Tihomir este arătat ca «Basaraba Ivanko», (Jirecek, Ge- schichte der Bulgaren, traducerea ungurească, pag. 272 nota 4), adică ca Basarab, fiul lui Ivanku, și prin urinare pe Tihomir l-a chemat din botez loan (N. lorga, Geschichte des rum. Volks, I, p. 144.). Că Românii i-au zis, in loc de «Tocomer», numai Tihomir, a arătat Hasdeu (Negru-Vodă, pag. CLXX—CLXXI). 67) Reimschronik, c. 728, ediția Seemiiller, pag. 1054, in Deutsche Chroniken und andere Geschichtsbiicher des Mittelalters, VI, Ia Pauler Gyula, 1. c., II, p. 479. 68) Hurmuzaki, Doc. I, p. 542. 69) Ibidem, p. 557. 70) Wertner M6r, Az elsb havasalfbldi vajdăk, in Szăzadok, 1901, p. 678, și Pesty Fri- gyes, A szorânyi bânsăg, I, pag. 258—9. 71) Prea ingenioasele explicări ale lui Hasdeu (Istoria critică, pag. 166—167), prin care aduce numele Basarab in legătură cu grecescul vasilevs, cu celticul Bas și Basan, cu persianul Pasargard și cu sanscritul bas sunt prea măestrite și prin urmare neadmisi- bile. încercarea d-lui D. Onciul, de a derivă numele Basarab dela Bessi și dela localita- tea lor principală Hessapara, mi se pare nereușită. Lucrul este cu mult mai simplu. In cetățile Dalmației numele Basilius se folosiâ in evul de mijloc in diminutivul «Bassus= Basilius. In Veglia la 1018 găsim: «Signum manus Bassi, sau pe românește «semnul mânei lui Bas» (Jirecek, Die Romanen in den Stădten Dalmatiens, II, p. 24 și 25). Pre- cum din Basiliu Românii au făcut de comun Vasile, așâ și din Bassus sau Bas au făcut Vas și de aceea in Voila Făgărașului găsim familia fruntașă Vas= Bas, ca și Voila=Boila. De altă parte Românii aveau obiceiul de a pune lângă numele de botez un alt nume, care însemnă o calitate oarecare a botezatului. De aceea dacă băiatul erâ robust, nu-i zi- ceau numai loan ori Nicolae, ci și Ursul, și de aceea întâmpinăm atâtea nume de familie Ursu sau Ursul. Obiceiul de a purtă două nume, dintre cari al doilea denotă o însușire personală, erâ și la Albanezi (Jirecek, 1. c., I, p. 42). Prin urmare partea a doua din nu- Digitized by Google 53 mele Basarab (= Bas-Arab) denotă o calitate caracteristică a lui Bas (=Basilius, Vasile). Românii și astăzi zic unui om negru, că este arap=arab și la Sârbi eră Încă obiceiul vechiu de a zice oamenilor negri arapi (Vezi Hasdeu, Istoria critică, pag. 100 și următoarele). Latinii, In loc de românescul Arab sau Arap, folosiau numele de persoană Maurus. Astfel numele personal Basarab (Bas-Arab) însemnează Vasile Arabul sau Negrul. 72) Lipsește in manuscris. 73) Ilurmuzaki, Doc., I., p. 591—2 și pag. 600—601. 74) Por Antal, Az Anjou haz kora, pag. 99 și 105 pe baza cronicelor ungurești ; Hur- muzaki, Doc., I, p. 591, 623, 625, 633, 646 și I, 2, p. 14; N. lorga, Geschichte des rum. Volks, I, p. 261. 75) Faptul că Ungurii puseră in 1335 ban In Severin pe. ungurul Szechy Denes, arată că atunci a murit Basarab, de care nemai având să se teamă, au recucerit Severinul (Wert- ner Mor, 1. c., p. 680; Hurmuzaki, Doc. 1,1, p. 634 a 1335, p. 673 a, 1342; I, 2, pag. 4—42, a. 1347-1356. 76) Cronica lui loan de Kukullft zice: Quidam princeps seu baro potentissimus Ale- xander vayvoda transalpinus, ...qui tempore... Karoli regis... a via fidelitatis divertendo re- bellaverat et per multa tempora in rebellione permanserat (Florianus, Fontes domestici, III, 138). 77) Ibidem, și Anjou Okinânytâr, V, 550, in Szăzadok, 1893, p. 98. 78) Ilurmuzaki, Doc., I, 2, p. 37. 79) Ibidem, p. 60. 80) Miklosich et Miiller, Acta Patriarchatus Constantinopolitani, I, 383, 386; Hurmu- zaki, Doc. I, 2, pag. 158. 81) Inscripțiunea de pe mormântul său, la D. Onciul, Orig. Princip, române, pag. 182 nota 89. 82) I. Mihâlyi, Diplome maramureșene, pag. 56—8. 83) Korogy Lâszl6, care se pune ca ban al Severinului in 1365 (la Pesty Frigyes, A szbrenyi bănsăg tortenete, p. 362), de fapt a fost ban al Bulgariei și al cetăților Timișoara, Jidovin, Sebeș (Caransebeș), Mehadia și Orșova, cari toate au fost luate dela Korogy Lâszlo in primăvara anului 1368 și date lui Benedict, fiul lui Heem, (Hurmuzaki, I, 2, pag. 143). Iar Szechenyi Konya, care in 1365 se punea ban al Severinului, împreună cu Korogy⁷ Lâszlo, Încă In acelaș an Încetă a mai purtă această demnitate, deoarece In 1366 11 găsim ca ban al Croației și Dalmației (Pest, 1. c.). 84) Hurmuzaki, Doc. I, 2, pag. 92—93. 85) Fehâr, Cod. dipl., IX, 3, pag. 490 ; 6, p. 134. 86) Hurmuzaki, Doc., I, 2, pag. 144, unde «dux de Fugrus» lipsește, dar de fapt nu lipsește In diploma autentică și la alți autori (Pesty, 1. c., p. 262, an. 1368). Mai pe urmă din sigiliul atârnat de această diplomă și reprodus In colecțiunea de documente publi- cate de Ziininermann-WernerMuller, se constată că textul diplomei din 20 Ianuarie 1368 are și titlul de «Dux de Fugrus» (1). Onciul, Orig. Princip, române, pag. 196-7 nota 100). 87) Jirecek, Geschichte der Bulgaren, traducerea maghiară, pag. 305—307, Digitized by Google 54 88) Hurmuzaki, I, 2, pag. 158. Din această scrisoare se vede oă Clara, văduva lui Ni- colae Alexandru aveâ două fete, una măritată după Sracimir, și alta, Anca, după regele Sârbiei. 89) loan de Kukiillb, cap. XXXIV. 90) Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 118. 91) Ibidem, pag 132—3. 92) Șincai, Cron., I, p. 528, după Engel. 93) Hurmuzaki, Doc. I, 2, pag. 198—9. Pe acest Ladislau Vladislav il numește: noster consanguineus dilectus et fidelis... noster caro et sanguis, et genitura, cari toate arată că intre domnul român și magistrul Ladislau eră o rudenie de sânge. Dacă insă Ladis- lau de Doboka a fost numai frate cu Clara, soția catolică a voevodului Nicolae Alexandru și mama mașteră a lui Vladislav I, atunci intre Vladislav I și magistrul Ladislau nu ar fi existat nici o rudenie de sânge. Deci trebue să admitem altă legătură de rudenie in- tre aceștia. Genealogia lui Ladislau de Doboka este aceasta : In veacul al 13-lea trăia contele Mikud din familia Kukenusrenolth (Kbkenyes-Renold), despre care se ziceă că este de obârșie spaniolă.. El a avut un fiu tot cu numele Mikud, care eră ban al Seve- rinului In 1276 (Hurmuzaki, Doc. I, p. 410; PaulerGy., 1. c., II, p. 218; Chronicon pictura, cap. 25. unde celiin: Kyquini quidem et Renoldi origo est de Hispania). Banul Mikud, care aveâ multe moșii tn Ardea), a lăsat după sine mai mulți fii, dintre cari unul, cu numele Nicolae, a avut trei feciori: magistrul loan, Ladislau și Nicolae, cari toți și-au luat predicatul de Dăbâca (Doboka). Magistrul loan a avut un fiu, pe magistrul Ladis- lau, ruda domnului român Vladislav I. Rudenia aceasta s'a putut face numai dacă pre- supunem că Nicolae Alexandru, tatăl lui Vladislav I, a luat in căsătorie pe Clara, o soră a magistrului loan de Doboka și mama mașteră a lui Vladislav I, și că tot atunci magistrul loan a luat in căsătorie pe o fată a lui Nicolae Alexandru, din care s’a născut magistrul Ladislau, care prin urmare erâ văr cu domnul român Vladislau I (Wertner Mor, Az elso havasalfoldi vajdâk, in Szâzadok, 1901, p. 682). 94) Hurmuzaki, I, 2, pag. 120—123 și 132. 95) Ibidem, p. 136 și 149. 96) Ibidem, pag. 139. 97) Că acest răsboiu s’a Întâmplat in toamna anului 1368 și nu in 1367, ori 1369, se vede din Împrejurarea că pe regele Ludovic, care atacă pe Vladislav I din Bulgaria, il găsim in Octoinvrie 1368 in Bulgaria, aproape de cetatea Socol, iar în 12 Noemvrie 1368 tot in Bulgaria lângă Dunăre in fața Severinului (Por și Schbnherr, Az Anjou haz es brokosei, pag. 274). Apoi Nicolae, vocvodul Ardealului, care căzu in acest răsboiu, se amintește pentru ultima dată in o diplomă din 23 Maiu 1368 (Fejer, Cod. dipl., IX, 4, 122), iar In 26 Iunie 1369 erâ voevod al Ardealului Emeric (ibidem, pag. 179). Petru, vice- voevodul Ardealului, care asemenea căzu in acest răsboiu, se amintește mai pe urmă In un act din 8 August 1368 (Zinnnermann-Werner-Muller, II, 317), iar in Septemvrie 1369 erâ vicevoevod loan (ibidem, p. 328). Alte documente mance și confuze (la Hurmu- zaki, I, 2, p. 150 și 221 n-rii 114, 115 și 170) vorbesc despre timpul când oastea ungu- rească pornită contra lui Vladislau fu disolvată in 1369. Este probabil că oastea din Bul- garia nu s'a mișcat de acolo până la așezarea lui Sracimir pe tronul din Vidin, 1369. 98) loan de Kukullb, cap. XXXVIII. Digitized by Google 55 99) Șincai, Cron., 1, p. 534, după Engel. 100) Hurmuzaki, Doc., I, 2, pag. 148—9. Din această scrisoare unii deduc, dar greșit, că in 1369 s’ar fi înființat episcopia catolică de Argeș. Vezi mai jos nota 111. 101) Ibidein, p. 159. 102) N. lorga, Geschichte des. rum. Volks., I, 274. 103) Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 207. 104) Ibidem, p. 198-9. 105) Ibidem, pag. 192, 194, 200, 206, 207, 219, 224. 106) Por es Schonherr, Az Anjou haz es orokiisei, p. 276. 107) Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 242—3. 108) Pesty Frigyes, A szorenyi bânsăg, I, p. 263. 109) Aceasta o constată d-1 Dr. Karăcsonyi Jânos, Az argyasi puspbkseg, in Kath- Szemle, 1905, fasc. VI, p. 560, pe baza următoarelor colecțiuni de documente : Zalatnegyei okleveltăr, II, 147; Feher, C. d. IX, 5, 259; Kubinyi, Hontmegyei oklevdltăr, II, 308; So- pronmegyei okleveltăr, I, p. 476. 110) Este adevărat că in un document din 1374 se zice că satul Apele Calde este in părțile transilvane (Hurmuzaki, Doc., 1, 2. p. 222-3), dar aceasta nu însemnează că Făgărașul nu ar 11 fost in posesiunea domnului român, deoarece nu numai cutare sat, oi întreagă Țara Oltului, și când eră in posesiunea faptică a domnilor români, nu se socotiâ ca fă- când parte din Muntenia, ci din părțile transilvane. Chiar faptul că Petru vinde lui La- dislau de Duboka un pământ, arată că acesta și acum eră proprietar in Țara Făgăra- șului pe baza donațiunii ce i-o făcuse vărul său Vladislav 1 in 1372. Altcum documentul amintit s’a atlat în colecțiunea lui los. Kenieny, dar nu se spune unde se allă ori- ginalul lui, ceeace ne face să ne îndoim de autenticitatea lui, cu atât mai vârtos că vânzarea o adeverește nu Capitulul din Alba-Iulia, ci conventul din Cluj. Oinlașul (Amna- șul) pe la 1383. când fu dăruit lui Goblinus (ibidem, p. 278), nu ajunsese incă in pose- siunea domnilor români, ca să poată fi părăsit de careva dintre dânșii. Aceste observa- țiuni le facem cu privire la părerile d-lui D. Onciul, exprimate in «Originele Princi- patelor române», pag. 59 și nota 107 dela pag. 206. 111) Episcopia catolică a Severinului nu s’a întemeiat la a. 1246, când Intr'un document Întâmpinăm pe «Gregorius episcopus Geurinensis» (Feher, Cod. dipl., IV, 1 , despre care insă Pesty Frigyes (A sziirânyi bânsăg, I, 332) zice că trebue cetit «Gregorius episcopus Zevriniensis», adică de Severin. Diploma pe care se reazimă Pesty este un falsificat din veacul al 14-lea, XIV și In acela un copiator din 1409 numai din greșeală a pus Severiensis In loc de Geuriensis, care Însemnează Gyor sau Jaurin (Dr. Karăcsonyi I., Az argyasi pus- piiksăg, in Kath. Szemle, 1905, fasc. VI, pag. 561, și N. lorga, Studii și documente, I, II pag. XXIV). Episcopia Severinului s’a putut Înființa la 1376 ori 1377, când Banatul Se- verinului, care dela 1365 până la 1376 fusese In posesiunea voevodului Țerii-Românești, a ajuns pe timp scurt iarăș in posesiunea regelui ungar. Mai înainte de 1376 nu se poate constata nici un episcop catolic in Țara-Românească. încă pe timpul lui Nicolae Alexandru (1335—1364) și chiar și Înainte de el, catolicii de acolo erau supuși jurisdicțiunii episcopului latin de Transilvania. Acesta de fapt și-a deprins jurisdicțiunea asupra teritoriului întreg al Țerii-Românești, precum spune insuș Vladislav I, in scrisoarea sa din 1369 Digitized by Google 56 (Hurmuzaki, D. I, 2, p. 148). Episcopul transilvan trimitea In Țara-Românească câte un episcop a) său auxiliar sau sufragan, care-1 ajută In cârmuirea diecezei transilvane. Acest raport a durat până In 1376, ori 1377, când deodată cu ocuparea Banatului Se- verinului de către regele ungar, s’a Înființat episcopia latină de Severin, al cărei prim episcop se adeverește la 1 Martie 1832, când «Gregorius episcopus Severinii, nec non par- tium Transalpinarum» spune că a sfințit un arhidiacon In Câmpulung (Hurmuzaki, I, 2, p. 276 și Dr. Karâcsonyi I., 1. o., p. 559). Acest document ne.arată că după 1377 epis- copii latini de Transilvania încetaseră a mai deprinpe jurisdicțiunea asupra catolicilor din Țara-Românească, trecând aceasta la episcopul Severinului. Dar episcopii Severinului pierdură curând dreptul de jurisdicțiune asupra Țerii-Româ- nești de peste Olt, căci fn 9 Maiu 1381 ori 1382 se Inființă pentru această țară epis⁻ copia catolică din Argeș. Cu privire la data Înființării episcopiei catolice de Argeș avem următoarele documente: Scriitorul Wladislaw Abraham, in cartea sa despre «Organizația bisericii catolice in Rusia», a publicat după o scriere anterioară a părintelui Erler (Der Liber Cancellariae apostolicae vom Jahre 1380, pag. 26 și urm.) acest document: «Dominus noster d. Ur- banus Papa VI, VII id. Maii (=9 Maiu 1380), erexit locum de Argos (= Argeș) in Wala- cliia Maiori in oivitatem et constituit ibi Ecclesiam cathedralem, cui praefecit in Episco- pum Fr. Nicolaum Antonii Ordinis Praedicatorum, et vocatur Ecclesia Argensis in pro- vincia Coloccnsi (N. lorga, in «Convorbiri Literare, No. 4. Aprilie 1904, p. 415). Aci dar ni se spune, că episcopia Argeșului s’a Înființat In 9 Maiu 1380. Un alt cercetător al arhivelor vaticane, care cunoștea și scrierea Iui Erler, ne spune că «Nicolaus Antonii Ord. Praedicatorum» a fost numit episcop de Arireș in 9 Maiu 1381 (Eubel, Hierarchia catholica medii aevi, 1898, 1, p. 105). In sfârșit un ager cercetător ma- ghiar a scos la iveală din biblioteca universității din Budapesta următoarea însemnare făcută de eruditul iezuit Ștefan Caprinay (n. 1714, m. 1786): «Argensis. In codice anti- que habebatur sibi: Urbanus VI septimo Idus Maii, pontificatus sui anno 4°, erexit locum de Argeș in civitatem in Valachia Maiori et ad instantiam Ludovici regis Hungariae constituit ibi ecclesiam cathedralem, cui praefecit episcopum fratrem Nicolaum, ordinis Praedicatorum et vocatur ecclesia Argensis in provincia Colocensi» (Dr. Karâcsonyi, 1. c., p. 559). După acest document, episcopia Argeșului s’a înființat în 9 Maiu, anul al 4-lea al pon- tificatului lui Urban VI. Acest papă s’a Încoronat insă în 18 Aprilie 1378, prin urmare anul al 4-lea al pontificatului său s'a început in 18 Aprilie 1381 și astfel episcopia Arge- șului s’a Înființat In 9 Maiu 1381. Avem deci două documente, cari consună cu privire la data înființării episcopiei Ar- geșului, și ne spun că acea dată este 9 Maiu 1381. Dar dacă episcopia aceasta s'a înființat in 9 Maiu 1381, cum s'a putut întâmplă că Grigorie, episcopul de Severin, in scrisoarea sa din 1 Martie 1382 se Intitulează episcop nu numai de Severin, ci al Țerii-Românești, a cărei capitală erâ Argeșul ? La această dificultate sau trebue să răspundem cu d-1 Dr. Karâcsonyi (I. c., pag. 569), că la Kaprinay prin copiare s'a scris greșit «pontificatus sui anno 4-to», in loc de «pon- tificatus sui anno 5-o», și astfel să admitem Înființarea episcopiei in 9 Maiu 1382, adică cu două luni după scrisoarea lui Grigorie, episcopul Severinului, din 1 Martie 1382, sau trebue să zicem că episcopia Argeșului s’a înființat in 9 Maiu 1381, dar fiindcă episcopul ei nu-și ocupase scaunul până in 1 Martie 1382, când a umblat Grigorie, episcopul Seve- rinului, pe la Câmpulung, acesta se Ingrijiâ și de catolicii Țerii-Românești, și în această calitate a pus in titlul său părțile «transalpine». Digitized by Google 57 Oricum ar fi lucrul, este constatat că după 9 Maiu 1381 ori 1382, Țara-Românească avea doi episcopi catolici, unul pentru Valahia mică (Oltenia și Severin) la Severin, și altul pentru Valahia mare la Argeș. Dar ambele episcopii au fost de scurtă durată și se poate zice că afară de cei din- tâi episcopi Grigorie la Severin și Nicolae la Argeș, toți ceilalți au fost numai după titlu episcopi de Severin și Argeș, pe când de fapt ocupau alte funcțiuni, afară de die- cezele lor. 112) Nicolai Olâhi Hungaria, la Cipariu, Arhiv, pag. 732-3. 113) Hurmuzaki, I, 2, p. 275. 114) Cei mai distinși istorici români nu sunt de o părere cu privire la anii de dom- nie ai lui Vladislav I și Radu I. D-l N. lorga (Geschichte des rum. Volks, I, pag. 273, și Istoria Ramânilor, pag. 55) crede că Vladislav a domnit până la 1382 și chiar până la 1385. D-l Onciul (Originele Principatelor române, pag. 62, și Din Istoria Româ- nilor, pag. 18) este de părere că Vladislav I a domnit numai până la 1373 ori 1374, când i-a urmat fratele său Radu, care a domnit până in 1385. Din lipsă de documente ches- tiunea aceasta este greu de rezolvat. 115) Erudite studii asupra lui a publicat Hasdeu, In Istoria critică și in Negru-Vodă, și d-l Onciul in Originele Principatelor române, cu care nu Împărtășim părerea că Radu ar fi părăsit Făgărașul și Severinul și cu atât mai puțin Amnașul, care nu fusese Încă in posesiunea domnilor români. 116) D. Sturdza, Uebersicht der Miinzen und Mcdaillen des Fiirstenlhums Romanien și in Etymologicum Magnum Romaniae, Iii, la articol, ban ; Diin. Onciul, 1. c., p. 221, și Enciclopedia Română, la cuvântul Radu. 117) Hurmuzaki, Doc., II, 2, pag. 179. 118) Fr. Forgâch, Rerum Hungaricarum Comentarii, ediț. din 1788, p. 275. 119) Laonikos Chalkondyles, ed. Bonn, p. 78. 120) Hurmuzaki, Doc., I, 584 — 5, și I, 2, p. 278. 121 i Kovâri L., Erdely bpitâszeti cmlekei, p. 56. 122) Hasdeu, Istoria critică, pag. 4 și 5 nota 20, an. 1387. Este de inseinnat că «Om- lașul>, care se amintește la Hurmuzaki, Doc. 1, 2, p. 332, num. 272, a. 1390, nu este Am- nașul de lângă Sibiiu, ci comuna Ahna-mică săsească, sau Almaschken din comitatul Târ- navei, și prin urmare din acest document nu se poate face Încheierea că Amnașul nu ar fi fost in posesiunea lui Mircea Înainte de 1390. I 123) lorga, Gischichte des. rum. Volks, I, p. 379, după Arhiva istorică, I, 2, p. 20. 124) Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 331. 125) Pesty Fr.. A Szorenyi bânsâg tortenete, I, p. 264 - 269. 126) N. lorga, Studii și Doc., III, pag. IV ; Geschichte, etc.., I, pag. 279 și Litzica, In Oma- giul lui Maiorescu, p. 54-61. 127) Postul de Ban al Severinului este de fapt neocupat dela 1393 până la 1430 (Pesty, L o., I, p. 269—276) și poate și până mai târziu. Căci deși In 1408 și 1409 se amintește ca ban Ozorai Pips (ibidem , p. 273), totuș nu se poate admite că el ar fi fost de fapt ban |n Severin, deoarece in 1408 demnitatea de ban eră vacantă (Hurmuzaki, I, 2, p. Digitized by Google 58 257 -461), iar In 1409 Ozorai Pips se amintește ca ban pe baza unui document fără dată. Deci Mircea a avut In posesiunea sa și Severinul dela 1395 până la moartea sa din 1418. 128) Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 374. 129) Vezi lorga, Geschichte des rum. Volks, I, p. 279 și urm. și D. Onciul, Din Istoria României, pag. 19—25. 130) Hurmuzaki, Doc, I, 2, p. 341-2. 131) I. Pușcariu, Fragmente, II, p. 9 și IV, pag. 43-4. 192) Ibidem, II, p. 10 și IV, p. 45-6. 133) N. Densușianu, Monumente pentru Istoria Țerii Făgărașului, p. 8. 134) lorga, Studii și Documente, III, pag. III. 135) Vezi documentele despre aceste relațiuni la I. Bogdan, Relațiiie Țerii-Românești cu Brașovul și cu Ungaria, p. 6-7. 136) Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 502. 137) Ibidem, p. 419, 508 și 511. 138) Turooz, Cr., Hung, p. IV și Șincai, Cron., I, p. 601 -5, după Engel. 139) I. Bodgan, Relațiile Țerii-Românești cu Brașovul și Ungaria, p. 15, 20, 24. 140) Șincai, Cron. I, 609; lorga, Geschichte desr. Volks, I, p. 306. 141) I. Bogdan, l.c.jlorga, Istoria poporului român, p. 81; Șincai, I. o., I, p. 611; Hur- muzaki, Doc., I, 2, pag. 540, 542, 544, 546, 547, 550. 142) I. Bogdan, 1. c., p. 25 —34. 143) Jirccek, Die Romanen in den Stădten Dalmatiens, partea II, p. 35. 144) Ibidem, III, p. 25. 145) Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 565 -6. 146) Windeck, la Șincai, Cron., I, p. 611. 147) I. Bogdan, 1. c., p. 35. 148) Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 749. 149) I. Bogdan, 1. o., pag. 35 și urm. Observăm că «Gr. Schenk» este Cincul-mare pe lărmurele drept al Oltului față in fată cu Voila olteană, iar nu Șinca. 150) Hurmuzaki, Doc., I, 2, p. 573. 151) Vezi și Eder, Observationes criticae, p. 65. 152) I. Bogdan, 1. c., p 42. 163) Hurmuzaki, Doc., 1, 2, pag. 589-90. 154) I. Bogdan, 1. c., p. 44. 155) I. Bogdan, 1. c , p. 48, și N. lorga, Studii și Doc., III, p. XV. 156) I. Pușcariu, Fragmente, II, p. 12-13, și IV, 57. 157) N. lorga, Studii și Documente, III, p. XV. Digitized by Google 59 158) Alex. LăpPdatu, Radul cel Frumos, in «Transilvania», 1902, pag. 16, și Szilăgyi, Er- dâly orszăg tortănete, I, pag. 130-131, mai ales nota. 159) I. Bogdan, 1. c., p. 53 și 56. 160) lorga, 1. c., p. XV și urm.; Fraknoi, A. Hunyadiak ăs Jagellok kora, p. 25 urm.; I. Bogdan, 1. c., p. 207. 161) Al. Lâp^datu, 1. o., p. 16 și 17, și Șincai, Cron., II, p. 8 și 9. 162) lorga, Studii și Doc., III, p. XXVI. 163) Ibidem, XXV1I-XX1X. 164) Bonlinius, Decad. 3. 1. 6. la Șincai, Cr., II, pag 9. 165) lorga, 1. c., p. XXVIII-1X. 166) I. Bogdan, 1. c , p. 60. 167) I. Pușcariu, Fragm., IV, 59. 168) Vezi Dr. A. Bunea, Ierarhia Românilor, pag. 122—124. 169) I. Bogdan, 1. c., p. 60. 170) Hurmuzaki, Doc., II, p. 70. 171) lorga, Istoria poporului român, p. 88, și Hurmuzaki, II, 2, pag. 87. 172) Hunyadiak kora, X 489, 528 la Szilăgyi, Erdâlyorszăg tfirtenete, I, p. 138. 173) D. Onciul, in Convorbiri Literare, an. 1902, pag 228. 174) Fraknoi, A Hunyadiak kora, p. 159 și urm. 175) lorga, In Convorbiri Literare, an. 1901, p. 151. 176) I. Bogdan, 1. c., p. 67. 177) lorga, in Convorbiri Literare, an. 1901, p. 151, și Szilăgyi, 1. c., p. 139. 178) Hurmuzaki, Doc., II, 2, pag. 110. 179) I. Bogdan, 1. c., p. 68. 180) I. Bogdan, 1. c„ p. 68—9; lorga, in Convorbiri Literare, an. 1901, p. 149 și urm. 181) Șincai, Cronica, II, p. 567. 182) Hurmuzaki, Doc., II, 2, p. 509. 183) Torbk-magyarkori Emlâkek, Okinânytăr, VII, p. 158. 184) Hurmuzaki, Doc., II, 1, p. 17 și II, 2, p. 572. Isthvănfî, IV, pag. 35, și Dr. A. Bu- nea. Vechile Episcopii, p. 29. 185) Hurmuzaki, Doc. II, 3, p. 408 și II, 4, p. 721. 186) Hurmuzaki, IV, 4, pag. 287, și Dr. A. Bunea, 1. c., p. 64. 187) Al. Lăpedatu, Radul cel Frumos, in «Transilvania», an. 1902, p. 20. 189) Hurmuzaki, Doc., II, 2., pag. 155, 190. 190) Ibidem, p. 179. Digitized by^ooQie 60 191) Ibidem, p. 189, 192, 201, 222. 192) Ibidem, p. 222. 193) Palmer Kăltnăn, Nagybănya ds kijrnydke, p. 33. 194) Hurrnuzaki, Doc., II, 2, p. 224. 195) I. Bogdan, 1. c., pag. 219, și Al. Lăpddatu, Vlad Călugărul, p. 18 și 47. 196) Șincai, Cron., II, p. 119. 197) Hurrnuzaki, Doc., II, 2, p. 289 și Șincai, 1. c. 198) Hurrnuzaki, Doc., H, 2, p. 511, unde se amintește această poruncă. 199) Hurrnuzaki, Doc., II, 2, p. 285. 200) Asupra acestei falsificări mi-a atras atențiunea eruditul canonic și academician maghiar Dr. Karâcsonyi Jânos. Despre modul cum falsifică Kemdny, vezi Szâzadok, a. 1893, p. 51—56. Altcum pe Bâthory ca vocvod din 1482 până la 1486 vczi-1 și la Hurmu- zaki Doc., II, 2, pag. 276 și 293. 201) Hurrnuzaki, Doc., II, 2, p. 511. 202) Fraknoi, Tomori Păi diete, in Szâzadok, 1881. 203) Fr. Eorgăch, Coinmenlaria rcrum hung. sui teinporis, libr. XII, Posonii 1788, p. 301. 204) T. Cipariu, Cuvânt la inaugurarea Asociațiunii, p. 122. 205) Szilăgyi, Erdelyorszăg tortenete, I, p. 240. 206) Teutsch, Geschichte der Sachsen, I, p. 285. 207) lorga, Studii și Documente, III, p. LI. 208) Ibidem. 209) Szilăgyi, 1. c., p. 268. 210) Ibidem, p, 270. 211) Majlăth Bdla, 1. c., p. 104-105, și N. lorga, Sate și preoți din Ardeal, pag. 144 nota 2. Observăm că Kis-Sink este un orășel pe țărmurele drept al Oltului față in față cu Voila. Românii ii zic Cincșor și nu se ținea de Țara Oltului. 212) N. Densușianu, Monumente pentru istoria Țerii Făgărașului, p. 12. 213) Tdrtdnelmi Târ, 1885, p. 526. 214) Erd. orszâggyulesi Einlekek, II, 186, 197, 312. 215) Vezi Nâdasdy Tatnăs nâdor csalădi levelezdse, kiadja a. M. T. Akaddinia, Buda- pesta 1882, și Szădeczky in Erdely Muzeum, pe anul 1892. 216) Fr. Forgâch, 1. c., p. 625. 217) Bethlen Farkas, Historia, II, 71, și 134 — 135; Budai, Polgări Lexicon, II, p. 684; Turul, 1888, p. 9, și Szădeczky, 1. c., p. 430. Digitized bykjOOQle 61 218) Erd. orszâggyiil. Eml^kek, II, 497. 219) Szâdeczky, 1. c., p 538 și urm.; Szilâgyi, I. c., p. 411 și urm. 220) Ilurmuzaki-Jorga, Doc., XII, p. 561. 221) Szâdeczky, I. c. 222) Hurmuzaki-Iorga, Doc., XII, 534. 223) Ibidem, p. 561. 224) Szâdeczky, 1. c., p. 607 și urm. 225) Szâdeczky 1. o., și KOvâri L., Erdely âpitdszeti Emlekei, p. 190 și urm. Digitized by^ooQie Digitized by Google I ACADEMIA ROMANA DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XXXV. DOUA CONCEPȚII ISTORICE 5 CUVÂNTARE ȚINUTĂ LA 17 MAIU 1911 LA INTRAREA IN ACADEMIA ROMÂNĂ DE N. IORGA CU RĂSPUNS DE A. D. XENOPOL BUCUREȘTI Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL S-r I. St. Rasidescu 16. Strada Doamnei, 16 1911. w.r>49 Prețul 1 leu. Digitized byCiOOQle Digitized by Google DOUĂ CONCEPȚII ISTORICE . Academia Română, instituție menită a îmbogăți știința neamului nostru, dar nu mai puțin a îndemnă, judecă și răsplăti silințile culturale ale tuturora, e datoare să cuprindă unul după altul pe aceia cari s’au deosebit prin râvna lor pentru ocupațiile cele mai înalte ale spiritului omenesc, și în literatură, dar mai ales în cer- cetările speciale și în cugetarea filozofică aplicată diferitelor științe. Ea rezumă astfel prin personalitatea membrilor ei starea culturală a poporului nostru în fiecare timp. Unitatea în activitatea Academiei o poate face astfel caracterul nestrămutat al scopului ei. Din ce în ce el e mai bine înțeles, și simpatia publică pentru așezământul nostru crește în aceeaș măsură cu înțelegerea rolului pe care-1 are. Va veni o vreme când desă- vârșita colegialitate între membri, frățeasca lor unire în cultivarea științei, zelul lor pentru îmmulțirea și răspândirea cunoștințelor ge- nerale, dar mai ales a cunoștințelor despre noi înșine, cari ne cu- noaștem încă așa de puțin, obiectivitatea în prețuirea tuturor ope- relor de merit, pe cari va ști singură să le găsească, fără ca autorii lor să solicite premiile ei, însușiri cari sunt cea dintâi datorie a unei societăți ca a noastră, vor asigură Academiei cea mai deplină stimă și cea mai călduroasă iubire din partea tuturor Românilor, pe cari opera ei îi va privi deopotrivă, așâ cum au fost și intențiile nobililor ei întemeietori. Dar, potrivit cu spiritul fiecării epoce, Academia va fi înrâurită, pe rând, de tendințe deosebite. Intr’un singur punct concepția despre știință nu se schimbă : ea va fi totdeauna urmărirea dezinteresată a adevărului pe căi de metodă sigură și înfățișarea în legătură sis- Digitized by^ooQie 4 tematică a rezultatelor ei. încolo, nouă curente filozofice, direcții li- terare nouă vor avea totdeauna o acțiune, mai puternică ori mai slabă, mai bună ori mai rea, asupra ei. Astfel istoria unui așezământ ca acesta e și urmărirea vicisitudinilor teoretice, filosofice ale științei la un popor. I. 1 )in ce câștigă o generație pentru știință, din ce e așa de mândră că a câștigat pentrucă a muncit așa de mult ca să ajungă acolo, se păstrează o parte. Alte studii înlătură fără milă rezultatele gre- șite și părerile false. Rămâne doar în unele cazuri forma frumoasă în care se cuprinde o iluzie dispărută a adevărului. Mângâierea o află cel întrecut astfel prin necontenita emulație a lucrătorilor știin- țifici ce se urmează, în faptul că și greșelile —dacă nu toate gre- șelile—sunt fecunde, căci prin ele s’a trecut totuș dincolo de cu- noștințele căpătate. Vine o vreme când critica se oprește, mulțumită de ceeace a putut isprăvi, și în urma ei nu rămâne ruina, ci piatră nouă tare care înlocuește pe aceea ce s’a măcinat cu vremea sau n’a fost bine aleasă dela început și nu puteâ fi lăsată la locul ei pentru a cruță pe arhitectul oricât de meritos, fiindcă soliditatea întregii clădiri ar fi fost compromisă. Stabilim fapte cari rămân, și altele din faptele stabilite de noi se înlocuesc azi sau mâne. Partea noastră în desvoltarea științei nu se poate însemnă spre laudă prin cele dintâi, nici prin cele din urmă spre defăimare. Orice spirit omenesc are lipsurile sale, și ajunge un punct de vedere nou, o informație neașteptată pentru a spulberă o întreagă interpretare și a reduce la nimic cea mai ispi- titoare ipoteză. Cel care a distrus n’are totdeauna acelaș merit ca acela care a clădit. Și în aceste lucruri timpul ne leagă în curgerea lui peste desbinările noastre trecătoare, și tot ce a făcut un rând de muncitori se răspândește asupra tuturora. Când au așezat pietrele, când le-au lucrat chiar, ei s’au judecat și întrecut între sine, dar, după ce zidul s’a desăvârșit, unde mai este amintirea acelora cari se lăudau ori se osândiau odinioară? Așa e și cu acele construcții Digitized by Google 5 științifice în cari credem că se va recunoaște totdeauna fiecare grăunte pe care l-am adus. Ceeace rămâne legat de numele scriitorului, poetului, luptătorului e însăș esența ființei sale sufletești, pe care vremurile o vor vedea așa cum el a voit, cum el a lăsat-o să apară în opera lui de artă ori în tendințele luptei pe care a purtat-o și în caracterul ei moral. Biografia lor interesează întru cât completează o fizionomie literară. Fericirea fără de moarte a acestora cuprinde însă mai puțină jertfă și abnegație, mai puține exemple pentru urmași decât modesta mulțumire a omului de știință care a lucrat în afară de el insuș, făcând numai din anumite însușiri ale spiritului sau mijloacele pentru a descoperi ceeace trebuia să se știe. Omul de știință care n’a mers și pe alte drumuri sau n’a lăsat urme în celelalte direcții ale activității sale, nu poate avea decât o biografie pentru moralist, atuncea când toată viața lui n’a fost altcevâ decât pregătire răbdătoare pentru a cunoaște și a putea ex- plică, nestinsă pasiune de a descoperi, chiar cu părăsirea tuturor plăcerilor și cu înfruntarea tuturor primejdiilor, lipsă de orice mân- drie pentru ceeace prin el a câștigat numai stăruința și metoda, doar cu adausul acelui noroc care știe totdeauna unde trebue să vie, și, în sfârșit, senină filozofie a unei bătrânețe de meditații superioare cari se hrănesc din tot materialul nou căpătat prin îndă- rătnice silințe, în care sufletul se lămurește și se înalță. Ideile unui istoric al vieții omenești, ca și ale unui istoric al vieții naturii, sunt înainte do toate interpretările sale, cari se opresc asupra unor anume fapte sau grupe de fapte, asupra unei fărâmi de viață trecută, mai restrânsă sau mai întinsă. Afară do dânsele e însă concepția lui generală care atinge chemarea științei sale, scopurile cărora trebue să le servească, căile pe cari trebue să înainteze, precum și sensul pe care-l atribue domeniului mai vast asupra căruia se îndreaptă studiile sale. Când și când răsar inteligențe aleso cari lărgesc sau schimbă chiar cu totul această concepție despre natura științei și valoarea Digitized by^ooQie 6 intrinsecă a obiectului ei. Ele dau uneori prin talentul de scriitor care e unit cu însușirile filozofice ale spiritului, opere istorice mari, în cari trecutul învie prin viziunea unui poet cu putere de a crea din rămășițele ei viața care a fost. Dar și fără acest dar sufletesc ei înseamnă, prin răscolirea ideilor, prin înnoirea ipotezelor, prin mo- dernizarea formulelor o ducere mai departe a științei și numele lor deosebește încă una din epocele în cari se împarte desvoltarea ei. Astfel, dacă azi Lamprecht n’ar fi și unul din cei mai adânci înțe- legători de suflete, din cei mai ageri descoperitori de tendințe so- ciale, din cei mai delicați meșteri de nuanțe în stil, dacă el n’ar fi scris potrivit cu nevoile intelectuale din timpul său acea mare is- torie a poporului german, el încă ar fi vrednic de cea mai deplină recunoștință pentru adâncile urme pe cari le va lăsă în metodica istorică și în ambiția cercetătorilor istorici prin îndrăzneață revoluție filozofică pe care a încercat-o, urmărind tipuri psiho-sociale neschim- bate și sigure în desvoltarea normală spre civilizație a oricării națiuni. Cei mai mulți istorici însă primesc, schimbându-le sau ba, con- cepții mai vechi, cari au intrat în domeniul public. Având sau ba cunoștința școalei căreia-i aparțin, ei o urmează în calitățile ca și în rătăcirile ei. In fiecare din aceste opere se poate găsi astfel o at- mosferă morală care interesează, și prin ea însăș și prin înrâuri- rile străine prinse și oprite în ea. II. Predecesorul mieu Gr. G. Tocilescu, de care, după statute și după îndatorirea scrisă ce mi s’a cerut, în dorința pioasă a Acade- miei de a se auzi comemorarea membrilor ei, trebue să se ocupe acest Cuvânt de intrare, a fost, prin calitățile ca și prin defectele sale, unul din cei din urmă reprezintanți la noi ai școlii romantice apusene, în acel stadiu al oi când căutâ să primească și să scoată cât mai mult la iveală noul criticism german. Școala plecase, în Franța și aiurea, în clipa aceea mare dela în- ceputul veacului al XlX-lea, când, la încercarea de strivire din par- Digitized by^ooQie 7 tea Imperiului universal, raționalist și absolut, străin do nevoile so- ciale organice, naționalitățile tresăriră de viața nouă pe care pri- gonirile o exasperară. Popoarele cari nu erau lăsate să existe în prezent după nevoile organice ale ființei lor, dovediră prin rostul lor trecut, înfățișat cu căldură, cu entuziasm, până și la cea mai strigătoare exagerare, dreptul lor la traiu și la o desvoltare proprie. Nații unitare prin sânge și nații nobile prin aptitudini moștenite,— pe acestea se simțiau datori a le dovedi istoricii. Germanul nu voiâ să știe de romanizarea provinciilor renane, de puternica massă slavă peste care s’a întins târziu de tot expansiunea francă și sa- xonă. Ii trebuiâ un singur strămoș: barbarul blond și roșcovan al lui Tacit, bucuros de petrecere, dar cinstit și sigur, desprețuitor de moarte, cavaleresc față de dușman, plin de respect față de slăbi- ciune și frumuseță. Italianul visă numai de o Romă nouă, care tre- buiâ să aibă firește soarta celei vechi, căpătând în puterea unui drept ce nu va fi întrerupt niciodată, egemonia lumii și cârma ci- vilizației contimporane. Mai târziu Francezul, prin polemica lui Fus- tei de Coulanges, erâ să caute a înlătură pe cât o cu putință ne- cinstitorul amestec ger.nan și, lăsând în umbră adevărata obârșie galică, să afirme cât mai mult valoarea etnică și morală a lumii ro* mane din veacul al IV-lea. Rusul slaviză pe Varegul întemeietor, și Bulgarul dădeâ acelaș sânge slav străbunului turanic. Și, deoarecd influența ideilor morale ale veacului al XVIII-lea, care cetiâ și căută să imite pe Plutarh, trăia încă în această vreme, valoarea unei națiuni nu căută să se afirme prin rezistența, vigoa- rea luptătoare, energia ei cuceritoare, ci prin calitatea personală a conducătorilor și oamenilor ei eminenți, prin virtuțile lor de drep- tate, evlavie, vitejie. Un șir de eroi, în mâna cărora stătea spada sigură, cumpăna nemincinoasă, crucea binecuvântărilor, aceia ajun- geau pentru a măguli și îndemnă pe cei ce luptau pentru drepturi naționale. Acești eroi trebuiau creați, scoși lămurit la iveală, puși în cea mai strălucitoare lumină, proclamați în fanfare de trâmbiță. Imagi- nația eră liberă să lucreze pentru ca icoana morală să fie întreagă Digitized by knOOQle R și frumoasă. Se smulgea izvorului tot ce putea să dea, și nicio infor- mație, cât de târzie, de nesigură, de interesată, nu se răspingeă. Frazele de panegiric ca și discursurile de retorică fabricată erau luate ca elemente autentice în fixarea marilor figuri morale, menite să rămâie ca o veșnică mândrie pentru un neam. Nicio slăbiciune nu li se îngăduia, nicio greșeală nu le puteâ fi recunoscută, nicio critică nu-i puteâ atinge. întregi și desăvârșiți trebuiau să răsară din paginile istoricului pentru învățătura și încurajarea contemporanilor. Viața culturală, umila acțiune necontenită și obscură a mulțimilor, cari nu numai că țin pe umerii lor palate și temple, cu toate po- doabele și puterile lor, dar condiționează, fără știrea artiștilor celor mai personali, și cea mai înaltă artă, erâ doar un fond vag sau un pretext de inventării ale demnităților și funcțiilor, ale veșmintelor, uneltelor și mobilelor, ale credințelor, scrierilor, operelor de artă. La ce puteau servi acele gloate fără nume și fără fapte, din cari niciunul nu călcase pragul unui Panteon ? Doar moralistul țineâ și cu acești anonimi, pe baza cine știe că- ror mărturii interesante, judecata cea de pe urmă. Erau lăudați unii pentru virtuți banale, în cuvintele goale ale unei distribuții de pre- mii, și alții înfierați cu vorbele unui procuror supt fulgerele căruia se poate ascunde absoluta indiferență pentru ce crede și face această biată omenire, a cării imoralitate îl interesează odată cu deschide- rea ședinței și pe care o uită după enunțarea sentinței. Aproape niciun simț pentru virtuțile și vițiile mari ale popoarelor, cari sunt de o parte munca și solidaritatea, înțelegerea pentru bunurile ideale și mulțumirea cu fericirea socială a familiei, a breslei, a clasei, a Statului, iar de altă parte lenea și desbinarea, materialismul hâd și urmărirea pătimașă, cu urmări antisociale, a plăcerilor fiecăruia. Cel mai strălucit reprezentant al acestor .tendințe romantice a fost Hasdeu, al cărui spirit genial se formase în lumea rusească de pe la 1830, caro reproducea în caricatură exagerările romantismului francez și german. Erâ firesc ca, potrivit cu însușirile și puterile lor, ucenicii acestui mare fermecător să-l urmeze. Digitized by^ooQie 9 Trebuia să fim Romani, numai Romani, să păstrăm legăturile noastre numai cu Apusenii, să trăim în comunitatea de spirit cu frații rămași prin locuri mai prielnice, unul lângă altul, îndemnându-se și apărându-se. Hasdeu eră slavist și predecesorul mieu fusese tri- mis pentru studii de slavistică. Cunoștințele în acest domeniu de etnografie și filologie n’aveau însă decât un rost de informație. Fără a se mai păstră vechile rătăciri ale școlii ardelene ori iluziile de purificare linguistică scumpe unui Laurian, se înlătură cu desgust orice ar fi părut că pune pe neamul nostru latin o prea pronun- țată pecete slavă; civilizația slavo-hizantină își căpătă drepturile, rassa însă trebuia să rămână neatinsă. Cât despre atotputernicul substrat daco-tracic, el dispărea cu totul subt pojghița suprafeței politice și economice romane, și, pentru a explică marea operă de romanizare a Traco-Ilirilor Pfridului și Balcanului nu interveniâ mă- car teoria lentelor infiltrații populare italice, la care va trebui să recurgem astăzi. Vederea se opriă daor la Dacia, de unde opriau emigrarea ca să nu trebuească a îngădui apoi o reimigrare din Sud, care ar fi bucurat umbra blestemată a lui Rosler și demonicul spirit al lui Hundsdorfer-Hunfalvy. Dacia romană, aceea eră începutul și temeiul. Numai în umbra castrelor romane, la ceasul durării punții lui Traian se putea alcătui dintr’un ușor amestec barbar cu colonii curat latine, venite în largă măsură din însăș Roma sfântă, nația noastră, nobilă și pură, — prin origine, nu prin lupte, suferințe și isprăvi îndeplinite! Dela Istoria critică a lui Hasdeu până la ma- nualele de școală ale predecesorului mieu e aceeaș teorie, întru toate asemenea cu aceea în care națiile nenorocite dela începutul veacului al XlX-lea își aflau mângâierea. Nația există. Ea va fi creștină, vitează, bună, dreaptă. Eroii vor călăuzi-o. Niciun păcat omenesc nu li se poate pune în seamă: ar fi oare un om mare în viața unei țeri, dacă viața lui individuală n’ar puteâ sluji de lecție pentru pruncii începători la învățătură! A vorbi de cruzimea lui Vlad Țepeș, a crede în nelegitiinitatoa nașterii lui Mihaiu Viteazul, a recunoaște crudele necesități ale si- tuației sale, a-i denegâ acea idee politică a unității naționale, pe Digitized by knOOQle 10 care Apusul eră s’o descopere după două sute de ani, — sunt crime față de neam. In schimb mai curând se va admite că am fost un popor așâ de nemernic, încât Qricine ne-a putut stăpâni și exploata, decât a recunoaște că Fanarioții, între cari mulți erau, ca Ghiculeștii, Calmășeștii, Racovițeștii, Români trăiți în Fanar, au putut fi câr- muitori cari păstrau intenții bune în împrejurări de o fatală asprime, că ei au putut aduce la noi tendințe filozofice franceze, o adminis- trație cu forme moderne și o cultură superioară a carii formă gre- cească nu reprezintă o naționalitate străină cu forme agresive. In ce privește viața culturală, ea e o ierarhie de boieri, un de- cor curios, anecdote, aprecieri satirice. Din ea nu se desfac înseși puterile cari mișcă un neam. Ea nu dă acel mare curent de uni- tate peste toate hotarele, moldovenești, muntene, ardelene, care poate fi pentru noi mândrie și îndemW. ♦ • • O anume erudiție vine tocmai din vremurile paradei de învăță- tură zadarnică a scolasticei, când discuția filozofică, predica, opera literară trebuiau să scoată cât mai puțin la iveală personalitatea scriitorului și cât mai mult cunoștințele pe cari și le câștigase, lec- turile îndelungate pe cari le făcuse. Cu vremea ea fu părăsită. Renașterea aduse iarăș la lumină operele de armonie artistică, de formă plastică desăvârșită ale antichității. Ele se imitară, dar nimă- nui nu i-ar fi trecut prin minte să înnădească bucăți răslețe scoase din acea legătură a logicei de fier sau din țesătura gingașă a sti- lului perfect pentru a se mândri cu numărul autorilor din cari și-ar fi înseilat arlechinada literară sau științifică. In veacul al XVIII-lea se publicau izvoare, aducându-se la cunoștința tuturora cronicele și documentele lăsate de evul mediu, așâ de multă vreme desprețuit din lipsă de înțelegere pentru altceva decât istoria sacră, istoria antică, istoria modernă. Dar scriitorii timpului caută mai mult forma îngrijită, care să îndemne la cetit pe oricine din societatea bună a intelectualilor timpului, sau ideia «filozofică», adecă predica morală, filantropică, liberală, revoluționară, ^decât bielșugul reproducerilor și citațiilor. Digitized by^ooQie 11 întâia jumătate a veacului trecut aduse iarăș în cinste falsa eru- diție. Știrile se îmmulțiseră; numărul lucrărilor speciale sporiâ ne- contenit. A sprijini orice afirmare, de orice ordin și de orice treaptă, prin mărturii autentice se făcea o nevoie tot mai mare. Schimbul de informație dela o literatură istorică la alta eră tot mai posibil prin cunoașterea culturală a fiecărui popor de celelalte. Astfel cărți de însemnătatea aproape epocală a lucrărilor lui Buckle despre Is- toria civilizației în Europa, ale lui Prescott despre Ferdinand și Isa- bela, despre descoperirea Americei, ale lui Motley despre răscoala Provinciilor Unite au largi bande de note și citații în josul fiecărei pagine. Moda trecu și în Răsărit, căpătând ca și moda romantică a popoarelor pure și nobile și a eroilor fără greșeli o notă de rău gust și mai pronunțat, de vitrină și mai strigătoare. Astfel în «loan- Vodă cel Cumplit» al lui Hasdeu se găsește mijlocul de a citâ pe Seneca, pe Photius, pe Shakespeare, pe mitropolitul Varlaam, tra- tatul de drept al lui Pothier și «Șoimul Carpaților» al lui Aricescu, după care vine îndată Codicele Teodosian. Emulația erâ trezită. Notele ajungeau o cerință neapărată. Ele se luau ori de unde, dar prezența lor erâ o dovadă de știință, numărul lor măsura acelei științe. Acum vreo patruzeci de ani Academia, pre- miind și publicând Dacia înainte de Romani a predecesorului mieu, nu făceâ decât să consacre o apucătură a timpului. • Critica istorică, și, ca și dânsa, orice fel de critică a existat de când cea dintâi minte omenească isteață s’a oprit asupra lucrurilor și mărturiilor despre ele, osobind, cu un singur instinct sau printr’un șir de operații logice, conștiente, adevărul de minciună, faptul sigur de podoabele înșelătoare, cunoștința directă de ipotezele și închi- puirile mai târzii. Totuș în zadar s’ar căută în trecutul istoriogra- fiei acest termin de: critică și mândria deosebită a cercetătorilor cari înțeleg a fi critici înainte do toate. Critica istorică a plecat în acelaș veac al XVIlI-lea care văzu în- vierea erudiției, din două motive: pe do o parte îndoiala filozofică Digitized by Google 12 a unui Bayle ori Voltaire, cari căutau să înlăture tot ce li se părea o momeală retorică ori 'poetică menită să ascundă vederii faptele rele, de întunecare a minții ori de robire a trupului, pe cari le-ar săvârși răutatea nestinsă a a tiranilor» si viclenia exploatatoare a «preoților». Patriarhul filozofiei satirice și sarcastice, distrugătoare a unor așezăminte pe cari nu le putea înțelege în rostul lor istoric și în conveniența lor practică, eră sigur că scrie o Istorie univer- sală critică în acel Essai sur Ies tnoeurs, care e mai puțin un în- ceput de istorie culturală decât un pamflet de propagandă. Pe de altă parte un Mabillon creâ paleografia și critica textelor pentru a răspunde nevoii de a se alege între diplomele autentice și cele fal- sificate cari circulau de o potrivă înaintea tribunalelor timpului. Critica libertății de spirit, a îndrăznelii în dubiu n’a făcut școală. Revoluția s’a desfășurat astfel, încât urmările acestor atacuri împo- triva tuturor reputațiilor și tuturor așezămintelor trecutului erau vizibile pentru oricine. Strigăte de revoltă și blesteme indignate nu se mai auziră în liniștitul laboratoriu în care se câștigă cu metode sigure, în cercetări răbdătoare, cunoștința altor timpuri. Dar critica izvoarelor rămase. Și ea se dovedi, în marginile firești co-i sunt puse și cari o despart de superioara critică psihologică, rezervată numai câtorvâ din cei pe cari subiectele istorice îi interesează, de cel mai mare folos pentru înlăturarea nesfârșitelor greșeli, prejude- căți și iluzii cari falsificau adevărul istoric. Izvoarele plăsmuite se înlăturară, cele autentice fură lămurite după cuviință și curățite de orice amestec turburător, o nouă interpretare le smulse tot ce puteau sădea. Și din nenorocire uneori și mai mult decât atâta. Critica trebue să se oprească îndată ce a găsit pământul bun pe care se poate clădi. A-1 scormoni și pe acesta, a-1 aruncă în lături, a-1 subțiă astfel, nu înseamnă a da siguranță zidirii ce se va înălță pe urmă. Și sunt mulți cari nici n’ajung să puie pietrele, așa de mult îi pasionează jucăria cu sapa în adâncimile unde o mai mare pătrundere e numai o mai mare pierdere de timp. Dar «critica istorică» ajunsese o pasiune. Ea a dus pe Hasdeu la înlocuirea unei prejudecăți printr’o iluzie, a unei tradiții printr’o Digitized by Google lâ fantazie, a unui adevăr admis printr’o viziune personală care nu se putea admite. Spirite mai puțin înzestrate decât al lui s’au simțit oprite prin mijloacele lor mai modeste de a-1 urmă pe un drum care-i ispitiâ totuș și pe dânșii. Ca predecesorul mieu, ei au păstrat din această tendință generală, — pe care și în Apus anumite școli isto- rice au exagerat-o în dauna siguranței ce se poate căpătă în studiile noastre, îndemnând astfel spiritele pătrunzătoare, cu dorință de a înnoi, spre construcții ingenioase și spre combinații zădarnice,— nu- mai formele sistematice și meticuloase ale studiilor de izvoare cu cari cineva se putea mândri, ele fiind ultima formulă a științei. III. Mi se va iertă dacă în caracterizarea acestor deprinderi, din cari unele trăesc încă, temperamentul mieu a putut amestecă vreo nu- anță de ironie pe care de sigur că n’ain voit-o și, în condițiile în cari vorbesc astăzi și față de așteptările d-voastre, nu puteam s’o doresc, încă mai puțin s’o caut. Reprezintant, și eu, al unei epoce nouă de metodă și cugetare, de construcție și de formă istorică, nu pot împărtăși firește credințe pe cari însă le înțeleg prea bine pentru a puteâ socoti că are cineva dreptul de a le condamnă. Știința, dacă e bine îndrumată, înseamnă totdeauna o înălțare a punctului de vedere, o lărgire de orizont, o lămurire a zărilor, și n’are vreun merit deo- sebit acel care vede mai departe pentrucă a venit mai târziu. Dar, iarăș, cine i-ar puteâ impune să recunoască mai rău și mai puțin decât îi îngădue momentul cultural căruia-i aparține ? Oricine critică, e dator însă a opune constatări și judecăți consta- tărilor și judecăților împotriva cărora se ridică. In cazul când el se supune unei direcții cunoscute, care a luptat și s’a afirmat luând în stăpânire întreg câmpul științei, nevoia acestor afirmări e mai slabă. Când însă discuțiile de doctrină nu există — excepție făcând pentru ingenioasele ipoteze și propuneri ale profesorului mieu d-1 A. D. Xenopol — într’o literatură științifică tânără, lipsită încă de publicul bucuros de idei, care-i poate grăbi desvoltarea, când o nouă orien- tare se întrevede numai pe încetul din opera de analiză ori de sin- Digitized by^ooQie 14 teză istorică, e de nevoie a se stabili osebiri asupra cărora apoi alții sunt chemați să judece. Ce poate știința istorică? După unii să fixeze faptele, să caute legătura lor cea inai apropiată și cea mai vizibilă. Ea se oprește aici, la pragmatism, la organizarea elementară, anorganică a rezul- tatelor cercetării critice asupra izvoarelor din cari se culeg și se aleg faptele. După alții, cari stau la celălalt capăt, ea trebue să caute — și e în stare a o face —legi generale, tipuri, adevăruri superioare asemănătoare cu acelea din alte științe. Câțiva, la mijloc, caută numai a stabili alte linii largi în mijlocul faptelor, cari rămân pentru sine, au dreptul de a rămâneâ ceeace sunt și coeace înseamnă. Din multele discuții ce s’au purtat în timpul din urmă, dar mai ales din priveliștea marilor vieți naționale în aceste vremi de biru- itoare democrație, se deosebește însă un alt caracter al istoriei. Fap- tele nu există pentru ele și nu există prin ele ; apariția lor se datorește unei acțiuni puternice continue, adânci, care se vădește prin mijlocul lor ; astfel faptele sunt doar manifestările acestor forțe mari, acestor factori hotărîtori, acestor desvoltări stăpânitoare. Iar ideile pe cari ele le pot provocă, au de sigur un foarte mare inte- res: se câștigă astfel legi morale, legi psihologice, rămânând să se vadă întru cât sunt cu putință, în diversitatea nespusă a fenomenelor sociale și cu greutatea neînvinsă a studierii lor depline și a dobândirii unor rezultate netăgăduite, și legi sociologice. Dar ceeace intere- sează în rândul întâiu pe istoric e însăș manifestarea prin fenomene organice a factorilor acelora cari pleacă din viața economică, din viața culturală, din substratul material sau din atmosfera morală a unui popor. Și aceasta nu înseamnă alta decât că izvorul lor e în însăș energia primordială ori în energia câștigată a acelui popor. Popoa- rele ca atari, creațiuni necesare, permanente și într’un sens oarecare — dată fiind înrâurirea hotărîtoare a rasselor aborigene, a celor din- tâi născuți ai solului, Iii mai mari ai pământului lor, — și eterne, acestea stau supt ochii istoricului: fiecare de sine și unul lucrând asupra celuilalt, dăruind, împrumutând,cucerind, supunându-se pe rând, într’o Digitized byL^OOQle 15 grandioasă luptă tăcută a păcii, pe care o sfarmă din când în când frământările sălbatice ale răsboaielor cari, în anume momente, nu fac decât să grăbească soluția dramei ce s’a desfășurat până atunci în adâncimile culturale ori economice ale rivalităților fatale dintre neamurile ce întrețin și înalță viața omenirii. Astfel popor are astăzi cu totul alt înțeles decât odinioară. El nu e curat, unitar, liniștit, sigur ca o stâncă de marmoră albă în care nu pot pătrunde rădăcini și de pe care nici un vânt nu poate culege praful călător spre alte locuri, ci poporul, unitate firească, are viața lui organică, asemenea cu viața individualităților ce tră- esc în lume. Ei crește prin ce câștigă din afară, se curăță, se în- noește prin ce lasă din ființa sa într’o anume vreme; el moare și învie, îmbătrânește și se face tânăr, în fiecare clipă. Dar ceeace-i hotărăște puterea și valoarea în lume e acea energie proprie, ele- mentară care determină putința lui de a asimila, de a radiâ și pro- porția în care părăsește elementele sale uzate. A urmări toate aceste prefaceri, în cari se cuprind oameni și fapte, cari servesc numai spre a înțelege mai bine în exemple ca- racteristice și a păstră o mai clară amintire prin tipuri și eveni- mente caracterizate,—aceasta e misiunea de astăzi a istoricului. Și atunci când ar vorbi de cea mai neînsemnată parte din materia sa, el va trebui să aibă starea de spirit a tiziologului, care și în cer- cetarea celui mai mărunt vas, a țesăturii celei mai banale are în mintea sa marele sistem de viață, solidar, unitar, din care aceste obiecte ale studiului său fac parte. Deosebirea între istoria politică și istoria culturală dispare astfel, când sentimentul unității subiectului și conștiința datoriei de a trată unitar lucruri cari au o singură viață organică și o singură energie generatoare, stăpânește pe istoric. Nu se vor mai înfățișă deci ca- pitolele cu urmări la tron, lupte și anecdote personale de o parte, iar de alta listele de ranguri și lămuririle de viață în care grija de lucrurile curioase, colorate stăpânește mai presus de orice. Există o singură desvoltare, și toate manifestările de viață se prind într’ Digitized by^ooQie 16 insa, apărând fiecare la locul ei, hotărît de sensul acelei mișcări, de momentul ivirii faptelor și situațiilor, și având fiecare spațiul pe care-1 cere însemnătatea reprezentativă sau însemnătatea activă a acelor fapte și situații. Astfel eroii nu se găsesc la o parte, în palate ori în temple. Și privirea nu se oprește îndelung, atentă, respectuoasă, admiratoare, asupra lor, prin cari s’ar dovedi dreptul de a trăi al unei nații, pentru ca pe urmă să cuprindă într’o răpede mișcare mulțimea care, în jurul clădirilor de marmoră de unde primește poruncile, dar unde n’are voie să pătrundă, circulă, se sfătuește, cumpără și vinde, se ceartă și se luptă. Eroii, pe cari doar istoricii vechilor concepții și metode i-au izolat de ceilalți, pentru ca pe urmă alți istorici, mai noi, să se răsbune asupra lor lăsându-i să piară în cămările lor mari și reci fără ambrosia lor zilnică, eroii se întorc înapoi in mij- locul acelora cari i-au înălțat și pe cari i-au condus, cari i-au hrănit și pe cari i-au luminat, cari au dat mai la urma lor toate elemen- tele materiale, ba mai mult, toate elementele inconștiente, subcon- știente ori mai puțin conștiente din cari în mintea lor superioară ori în supraomeneasca lor voință, s’a elaborat în chip minunat idea stră- lucitoare și voința călăuză, prin care numele lor vor trăi totdeauna, fără ca ele singure să poată însă reprezintă o epocă întreagă. Se vede atunci, nu neagra gloată a celor inulți și mici, și, iarăș, nu hlamida albă ori veșmântul de purpură, aurul, argintul, pietrele scumpe și mărgăritarele do pe trupul protagoniștilor, ci silința, mun- ca,- lupta, înaintarea, retragerea, răsărirea în lumină ori cufundarea în înlunerec a tuturora, unul condiționând pe celălalt și acesta creând condiții nouă pentru munca tuturora, absolut solidară. Istoria politică nu mai e un șir de biografii, o culegere de por- trete dinastice, de vieți alo sfinților, de biografii literare și artistice, o descriere de solemnități ori o cronică de răsboaic, un catalog cronologic, un dicționar de notorietăți, un memorial diplomatic. Și nici istoria culturală nu mai corespunde cu învechita istorie de mo- ravuri, care va trebui să dispară din studiile serioase, servind de acum înainte doar scriitorilor literari de pagine senzaționale cu sa- Digitized by^ooQie 1? voaro puțintel cam pipărata prin scandale, și ea nu va fi numai un capitol superior al filologiei în sensul mai larg, modern al cu- vântului, dând definiția exactă a lucrului după cercetarea deplină a cuvântului, pentru ca unul să treacă la dicționar și celălalt la catalog. Istoria forțelor naționale, a desvoltării și înrâuririi lor, aceea le cu- prinde de o potrivă și le unește pentru totdeauna. Și, iarăș, deosebirea de până acum între istoria universală și is- toria națională dispare, deosebire care e menită să rămână doar în osebiri pendante ori comode ale catedrelor istorice. Viața unui po- por e necontenit amestecată cu viețile celorlalte, fiind în funcțiune de dânsele și înrâurind necontenit viața acestora. Fiecare nație e o energie având izvoarele și împrejurările ei deosebite, caracterul și misiunea ei specială. Dar niciuna din aceste energii nu se poate izolâ absolut pentru studiu, și nu trebue să fie izolată pentru aceasta. Trăesc doar în acelaș aer și merg pe acelaș pământ toate aceste râuri cari-și taie fiecare cursul lui; aceeaș căldură și aceleași vân- turi și aceleași ploi hotărăsc volumul lor de ape, aceleași greutăți ale pământului au să le biruească săpând albii și îmblânzind stânca în prunduri, fărămițând-o în nisipurile cu cari se joacă. Și, curgând oricât de departe unul de altul, prin aceea că la rândul lor ele fac cerul senin și noros, ele deschid calea vânturilor, ele determină calitatea aerului, se înrâuresc astfel necontenit între sine. Istoria unui popor nu atinge astfel istoria celorlalte prin mențiuni fugare sau scurte capitole de influențe reciproce, ci se fixează și se păs- trează în mediul firesc de universalitate umană, căruia îi aparține în cea mai superioară esență. Și istoria universală la rândul ei nu va mai fi o culege re de istorii naționale grupate după motive geo- grafice ori culturale, ci urmărirea acelor legături de cultură, de idei politice, de revărsări și cuceriri pe toate terenurile, de strămutări, transformări, potențări și slăbiri, cari trebue să fio singurul ei do- meniu, și un domeniu atât do «științific», atât de «filozofic», încât nu mai lasă lângă sine loc pentru o știință ori o filozofie a istoriei, cu alți specialiști, cari nu cunosc, de cele mai multe ori, nu intimi- 3 Digitized by Google 18 tatea învățătoare a studiilor istorice, dar nici măcar gradul de sigu- ranță și de însemnătate la care au ajuns specialiștii. « ♦ Un nou și larg program de muncă, în stare a ocupă generații întregi, se deschide prin urmare și în istoria Românilor. Se va porni, nu dela Traian colonizatorul în Dacia, ci dela cele mai vechi popoare din cari venim, dela acea rassă iliro-tracică, în- tâie cultivatoare a pământului, întâie creatoare de ordine politică dela Carpați până în Arhipelag. I se va fixă însemnătatea în viața antichității, insistându-se asupra roiului ei mare de transmițătoare spre Nord, spre «barbaria» emigranților germano-slavi și turanici, a strălucitei civilizații grecești. Pământul nostru va ii întrebat în toate părțile și va vorbi învățaților noștri, iar nu specialiștilor străini ve- niți aici ca într’un colț de Anatolie ori de Mesopotamie, tainele străvechilor culturi locale. Se vor urmări aceste culturi în datinile și îndemânările practice și artistice ale poporului nostru dela țară, bun și sigur păstrător al moștenirii celor mai îndepărtați strămoși. Sute do lucrări nu vor li prea multe ca să ne lămurească asupra acestei părți esențiale din originalitatea noastră națională. Prin cercetarea răbdătoare a para- lelelor istorice de imigrare, de desnaționalizare, de strămutare cul- turală, se va urmări acel mare proces de romanizare a Iliro-Traci- lor, care s’a putut săvârși numai prin necontenitul influx în Pind și Balcani al unui prisos de poporație rurală italică,-desnaționaliză- rile fiind totdeauna rezultatul majorării prin elemente cu o viață economică asemănătoare. Se va înfățișă această nouă Românie transdanubiană, în luptă ou elenismul coastelor și cu sălbătăcia năvălitoare a stepelor. Se va scoate în lumină cum și aici un prisos de energie a silit mâna îm- păratului cuceritor fâcându-1 să iea în stăpânire pe malul stâng al Dunării, ca nouă provincie, un mai vechiu domeniu de influență civilizatoare romanică. Prin săpături făcute cu jertfele și organizația cuvenită se va da Digitized by Google ____10____ Cunoștința întreagă a trecătoarei civilizații superioare a Romei și s6 vor recunoaște urmele ei în aceeaș vieață a masselor adânci, cari până azi sunt stăpânite de ideile politice ale Imperiului etern. In conflictele pentru dominația politică unică în Răsărit dintre Bi- zanțul roman, dintre Bulgaria bizantinizată, dintre Rușii convertiți la ideia imperială și la ortodoxie, dintre Ungurii cuceriți de aceeaș ordine politică tradițională și căpătând din Orientul Constantinopolei ca și din Apusul Romei aceleași tendințe, se va găsi cadrul timpu- rilor celor mai ignorate din vieața noastră națională și se vor des- coperi ușor urmele energiei poporului nostru. In tradițiile satelor, mai ales ale celor ferite de influența adminis- trativă a Statului român ori a celorlalte State ce dețin pământ ro- mânesc, se vor găsi acele cunoștințe prealabile cari vor umplea la- cuna considerabila pe care o lasă în trecutul nostru izvoarele străine ale lumii civilizate. Se va lucră pe baza unității esențiale a desvoltării politice roma- nești la înfățișarea unor vicisitudini cari înfățișează patru veacuri din viața noastră. Un șir de biografii domnești după acelaș plan ar fi un admirabil mijloc de recunoaștere. Dar mai ales se va căută în sutele de mii de documente cari trebue centralizate în originale sau în copii, clasate și puse comod la dispoziția cercetătorilor pregătiți — cu adausul de repertorii ge- nealogice și geografice cari nu pot zăbovi prea mult — tot materialul acelei culturi proprii, în care energia și inițiativa națională a știut să contopească într’un tot armonic, potrivit cu situația și aptitudi- nile noastre, caracterele civilizației occidentale cu ale celei orientale, ai cării moștenitori legitimi și integrali am fost, păstrând în ver- siunea aceasta românească așezăminte și legi cari nu se mai pol găsi în forme anterioare după spulberarea arhivelor Bizanțului și ale 'Ta- ratelor slave. Se va căută în viața popoarelor creștine din Orient tot coeace poate servi ca să arăte cum, în chip firesc, țerile noastre au ajuns centrul silinților spre cultură ale întregii lumi creștine răsăritene. 'Trecând peste prejudecățile despre epoca fanariotă, se va afirmă astfel lot Digitized by^ooQie âo mai mult marele nostru rost de istorie universală, pe care orice jertfe nu l-au plătit prea scump. In sfârșit în zilele noastre se va scoate la iveală rolul de mij- locitori ai tendințelor culturale și politice apusene, pe care l-am avut noi, chemând astfel la libertate națională și independență, cu un ajutor statornic și dezinteresat, rând pe rând pe Greci, pe Sârbi, pe Bulgari, pe Albanezi. Și atunci misiunea noastră actuală se va desemnă mai limpede. Ea trebue să fie în legătură cu întreaga noastră moștenire și cu toate sacrificiile noastre. Avem o civilizație națională do întărit, hrănind-o cu tot ce am păstrat ca monumente, datino și amintiri și țiind-o în strânsă legătură cu orice curente de sănătoasă înnoire a culturii eu- ropene. Iar această civilizație să ajungă pentru noi, apărată de un popor care și-ar fi regăsit, în dreptatea economică și politică, o so- lidaritate primejduită, un instrument de domnie spirituală în Răsă- ritul unde suntem și trebue să se știe că suntem. Un Institut de studii pentru Europa sud-orientală aici în București, bine organizat și condus cum trebue, ar puteâ fi în ordinea științifică întâia afirmare a drepturilor noastre. Aici el are un rol mai mare și mai firesc decât institutul analog, cu tendințe politico evidente, pe care inte- ligența miniștrilor austriaci a știut să-l dea Vienei. IV. Firește că și altă formă se impune pentru cine privește astfel cer- cetările istorice. Imnurile pentru eroi, plastica înfățișare a persoanei și a isprăvilor făcute de dânșii, demna seninătatea obiectivă care s’a numit «maiestatea istoriei» trebue părăsite. Și nici tonul vulgar al redactorilor grăbiți de inventării «culturale», «sistemul» do înși- rare în chip trivial a color mai comune amănunte, prezentarea brută a «listelor de bucătărie» (Kiichenzetlel) nu se mai poato admite. E așâ do măreață, de dramatică, de impresionantă acoa măreață luptă de natura și soartea căreia ne ocupăm, încât ea no cucerește prin superiorul, prin durerosul ori triumfalul ei sens uman. Atunci stilul istoricului pornește din toată ființa lui mișcată și poate atinge în Digitized by Google 21 cetitor toate notele sufletești. E tot atâta deosebire între această formă și cea veche ca intre muzica de salon a operelor veacului al XVIII-lea, între melodia de sine stătătoare a lui Rossini și uriașele simfonii wagneriane ale artei moderne, în care se încearcă, făcând și dizarmoniei un loc, să se dea răsunetul adânc al sufletului ome- nesc întreg. * * Iată însă că și mqrala istorică se schimbă. Virtuțile publice, morâli- tățile naționale se desfac din priveliștea aceasta grandioasă a încordă- rilor prin cari un neam își cucerește, își păstrează, își mărește locul supt soare; a rivalităților, pline de dureri grozave și de mari bucurii, ce se desfășură și se vor desfășură între neamuri, cari trebue să tindă a se întrece pentru a se putea menținea și pentru a duce mai departe în menirea ei, de sigur dumnezeească, umanitatea în- săș. Nu se va mai pune ramura de palmier la mormintele celor cari în traiul lor individual s’au dovedit următori ai învățăturilor celor bune, ci se vor pregăti cununi murale pentru apărătorii de patrie și națiune, cununi triumfale pentru biruitorii de dușmani, pe câmpul de răsboiu ca și în meșteșugurile modeste, în economia răbdătoare, în vioiul schimb de bogății, în cultivarea științei, lite- raturii și artelor. De fapt cine se încunună e poporul însuș, pentru marile însușiri, pe cari nimic nu le poate înfrânge, ale hărni- ciei, disciplinei, solidarității și înțelegerii pentru acel ideal caro singur împiedecă societățile de a peri mizerabil la picioarele umede ale mesei unui banchet. In acest chip nimic nu poate formă un popor mai bine decât cunoașterea adevărată a întregului trecut o- menesc, nu în solemne figuri convenționale ori în grupări estetico cu atitudinile eroice, ci în toată mărimea și mișelia, în toată va- loarea pozitivă și în toato scăderile de slăbiciune ale lui. Traiul sutelor de generații ajunge astfel pentru cel ce se pregătește la această viață, caro nu poate fi înțeleasă și prețuită, care nu poate fi primită decât ca o luptă, și sclavul spartan care înfățișează des- gustător toate stângăciile și vițiilo, și semizeul care suie după cea mai eroică sforțare scările spre nemurirea cea adevărată. Digitized byL^OOQle 22 Odată, geograful stătea în odaie, și istoricul se feriă de pătrun- derea în alte domenii de specialitate istorică, deci cu atât mai mult de alte domenii alo științei; el priviâ cu despreț viața din jurul său ca o vulgaritate ignobilă. De mai mult timp geograful merge, și avem ca urmare altă geografie. Istoricul mărginit între anume date și anume hotare va fi totdeauna un mai slab înțelegător al esenței lucrurilor ce e menit să înfățișeze decât acela caro îndrăznește a privi în jurul său. Faptele istorico nu se reproduc niciodată în- tocmai, ci au o noutate nesfârșită. Dar și frunzele unui copac și florile unei grădini apar totdeauna altfel. Știința nu ține seamă de această divină originalitate fără sfârșit; ea n’o interesează. Pe când în studiile istorice, în cari noi vorbim despre noi, această diversi- tate e tocmai ce ne atrage și no mișcă. Dar liniile comune există, așâ de limpezi încât pot da, dacă nu legi ca în alte domenii, cel puțin termini de comparație, cari ajută nespus do mult opora do comprehensiune istorică. O năvălire se explică prin altă năvălire, o revoluție prin altă revoluție, un proces do corupție prin alt proces de corupție. Numai o largă orientare în tot câmpul vieții omenești trecute ține La îndemână exemplele lămuritoare. Dar cino le arc la îndemână, se poate apropia cu o mai mare încredere și do cele mai grele probleme, găsind aiurea, în experiența sa vari- ată, elementele mijlocii pe cari izvoarele nu le dau îndestulător sau chiar nu sunt in stare să le dea. Studii do literatură, de artă, de filozofie, do economie sunt o neapărată necesitato, toate acestea nefiind, într’un anume sens, decât elemente prealabile pentru înțelegerea istorică deplină. Pregătirea enciclopedică nu e nicăiri o mai mare nevoie decât pentru istoricul vrednic de acest nume. Cum și-ar putea ol da seamă altfel de si- tuațiile cele mai variate cari trebue pătrunse pentru a se ajunge, nu numai la o judecată, dar la acea legătură neapărată care singură poate stabili unitatea istorică? Nu e o uzurpare îndrăzneață, un cu- tezător asalt în casă străină cultivarea celorlalte domenii do știintă, ci o datorie față de sine însuș. Dar viața caro se desfășură o cel mai bun învățător pentru a se Digitized by^ooQie 23 putea desluși viața a cării desfășurare s’a isprăvit. Niciun izvor, în epocele cele mai fericite, nu va da altceva decât note caracte- ristice, însușiri osebitoare, păreri individuale despre sensul unui fenomen. A-l reconstitui e chemarea istoricului. Pentru aceasta el se poate sluji, cu precauțiunea pe care o găsește în instinctul său și pe care o întărește printr’o bună școală, în paralelele ce-i stau la îndemână. Dar unde poate găsi mai bine întregimea, viziunea întreagă a unui termin corespunzător decât în această realitate care se frământă în jurul lui, ducând cu sine fapte bune și crime, re- voluții și binefaceri pașnice, crize și soluții, triumfuri și catastrofe? Până și pentru învățământul istoric se va recunoaște cândva că nu poate li cevâ mai folositor decât a pune sufletul tânăr în măsură să primească impresia zguduitoare a faptelor înseși, de cari o fricoasă și neghioabă pedagogie îl ferește, introducând pedepse și pentru prezența la o întrunire, în care idea politică, energia politică și mo- ravurile politice apar ca niște impresionante realități. Și ce poate fi mai firesc decât ca istoricul, dator să se coboare în prezent, dar incapabil do a se pasiona de aceleași elementare patimi, excluzătoare ale rațiunii, de care se pasionează ceilalți actori ai vieții contimporane, să aducă între contimporanii săi o înțelegere mai largă, formată la lunga și vasta școală a întregii experiențe umane, un idealism mai curat, produs de vedenia sfărâmării la- mentabile a atâtor mari creațiuni cari țineau scamă numai de ele- mentele materiale de rezistență, un entuziasm mai cald pentru atin- gerea acelor superioare bunuri spre cari omenirea a țintit totdeauna și pe cari în epoce fericite le-a și atins in parte ? In literatură ol va da sfaturi împotriva modei do orice fel, împotriva dezastroasolor înrâuriri străine cari substitue unei originalități neapărate palida icoană a lucrurilor ce nu pot trăi decât pe pământul lor, împotriva spiritului do castă literară, caro, desăvârșind forma până la echi- libristică și bizarerie, ucide sufletul fără de care o literatură nu există decât pentru inițiați și diletanți. El va atrage necontenit luarea aminte asupra adevărului elementar și hotărî tor că lite- Digitized by^ooQie 24 ratura și arta, cu toată superioritatea lor, nu sunt decât manifestări ale vieții naționale, cari trebue hrănite necontenit din energia acesteia și cari trebue să se întoarcă spre dânsa pentru a crește această energie. Și nimeni nu-1 poate opri de a aminti la orice prilej că oricine înrâurește vieața — și acești aleși ai spiritului o farmecă, o vrăjesc — are în acelaș timp o sarcină morală pe care numai in- conștienții o pot uită și pe care numai făcătorii de rele caută să o calce. Făcând parte dintr’un popor, înfățișându-i viața, încălzindu-se astfel de toate silințile și credințele cheltuite în cursul epocelor, mișcat de nesfârșitele suferințe prin cari a trebuit să treacă neamul său pentru ca să ajungă până în timpul de față, având în sufletul său răsunetul tuturor triumfurilor și tuturor înfrângerilor câștigate și su- ferite în timp de secole, istoricul e un bătrân prin experiență al nației sale. Dacă nu-1 întreabă alții, el e dator să vorbească, ținând la dis- poziția contimporanilor învățături culese în vastul câmp al trecu- tului studiabil. Prin aceasta el nu iese din datoriile sale, ci le îndeplinește până la capăt. Dacă referentul asupra activității mele, vechiul meu pro- fesor d-1 A.D. Xenopol, a ținut să osebească de opera mea istorică pe caro Academia a binevoit s’o recunoască, activitatea mea în dome- niul literar și politic, asupra căreia și-a făcut rezerve, țin din parte-mi să afirm și cu acest prilej că între una și alta nu o nicio deose- bire de principiu și de tendințe, și nestrămutata mea credință este că, intr’o societate încă nefixată și căzută prea răpede din ușorul entuziasm al începuturilor în căutarea pătimașă a mulțumirilor ma- teriale ale vieții, istoricul e dator a fi un amintitor neobosit al tra- diției naționale, un mărturisitor al unității neamului peste hotare po- litice și de clase, un predicator al solidarității de rassă și un desco- peritor de ideale spre cari col dintâiu trebue să meargă dând tine- retului ce vino după noi exemplul. Digitized by knOOQle RĂSPUNSUL D-LUI A. D. XENOPOL LA DISCURSUL DE RECEPȚIUNE AL D-LUI N. IORGA. Domnilor Colegi și onorată adunare, Salut’ în d-1 Neculai lorga pe unul din cei mai de seamă repre- zentanți ai științei istorice dela noi din țară, și îl întâmpin cu atât mai mare plăcere, cu cât am avut norocul a-1 numărâ între elevii mei la Universitatea din Iași. D-sa se dăduse pe atunci studiilor cla- sice, stăpânind cu multă destoinicie limbile elenă și latină, și dacă mintea d-sale s’a întors către cercetările istorice, cred că și prele- gerile mele l-au îndrumat spre această schimbare. Dela început și în totdeauna, am ținut foarte mult la fostul meu elev, chiar și în răs- timpul când oarecari neînțelegeri se iviseră între noi, cum a dove- dit-o purtarea mea față cu d-lui; bunăoară în raportul ce l-am făcut Academiei asupra manuscrisului său Istoria literaturii române in secolul ăl XVlII-lea; căci eu pururea am pus adevărul mai presus de relațiile personale, cari sunt schimbătoare și trecătoare, pe când adevărul e veșnic. Când am întâlnit talente reale, totdeauna le-am aprețuit și împins înainte, și niciodată nu am urmat sistemul întu- necării sorilor ce răsăriau pe orizontul minții românești. Numai cugetele mici și strâmte și acele ce se se tem de a nu fi puse în umbră de luminile răsăritoarc, se silesc din răsputeri să dărâme orice mărime, să coboare orice înălțime ; nu acele puternice prin ele înseși și cari nu se tem de concurența razelor celor nouă, după cum pe tăria cerească fiecare astru lucește în sfera lui, fără a se întunecă unul pe altul. Iubite Coleg, In frumoasa d-tale cuvântare, tot atât de plină de idei pe cât și atrăgătoare prin măestria stilului, răpit de înlănțuirea gândurilor ce Digitized by^ooQie 26 se îngrămădiau tot mai dese la poarta inteligenței d-tale, te-ai cam abătut dela programul ce ți-1 puseseși și care, cum spui d-ta, îți fu- sese impus în scris do Academie, de a vorbi de predecesorul d-tale, regretatul nostru coleg Grigorio Tocilescu, răpit la o vârstă când încă puteâ produce multe roade pe ogorul istoriei pe care lucră. In ioc de o cercetare bio- și bibliografică asupra persoanei defunctului, d-ta ne-ai dat un șir de foarte interesante cugetări asupra ceeace este și ce ar trebui să fie istoria, atingând numai în treacăt, și mai mult în mod negativ, activitatea harnicului nostru răposat coleg. D-ta arăți bunăoară că Gr. Tocilescu erâ un școlar al genialului Hasdeu care reprezenta la noi școala «romantică» în istorie, dacă se poate aplică acest termin împrumutat dela literatură, și studii- lor științifice, cum cată a fi cele istorice. Caracteristica acestei școli este pe de o parte de a călca alăturea cu adevărul, de câte ori el ar veni în atingere cu iubirea de țară și de neam, și de a încărca expunerea cu o aparență do erudiție în sine falsă și netrebuincioasă. Din acest punct de vedere, d-ta arăți oarecare nedumerire față cu premiarea lucrării lui Tocilescu Dacia înainte de Romani, de către Academie. In punctul întâiu ai dreptate, căci atât magistrul Hasdeu cât și școlarul său Tocilescu puneau adeseori mai presus simlimântul pa- triotic decât adevărul —și exemple ale acestei abateri dela știință s’ar găsi numeroase în scrierile ambilor invățați. Asupra celui de al doi- lea, prea multele citații, trobuesc lămurite mai bine lucrurile. Nu e vorba că sistemul lui Hasdeu de a sprijini chiar ideile lătu- ralnice cu citații, punând una la Confucius, pentru un principiu iilozolic sugerat de o faptă și arătând opera și pagina do unde e luat — este o supraîncărcare zadarnică și pretențioasă a unei cercetări istorice, care trebue să întemeieze pe citații numai stabiliriea faptelor isto- rice. Dar este do observat că oslo o tendință firească în fiecare lucrare documentată, de a întrebuințâ pe cât se poate tot materialul adunat adeseori prin o trudnică cetire, și că mai fiecare istoric și filolog mai ales va fi îndrumat a încărca expunerea sa cu un gea- mantan de citatii, care nu mai esto ca cel do mână ușor de luat cu Digitized by^ooQie 27 sine in vagon, ci trebue dat la bagaj. Do această neîndemânare su- fere încă mult istoria, și nici d-ta, iubite coleg, nu ești cu totul scutit de ea. Dacă d-ta nu faci ca Hasdeu do a pune citații aproape la toate frazele, nici ca Tocilescu de a înțăpoiâ citațiile altora, și d-ta aduci adeseori fapte sprijinite pe citații cari nu slujesc la înainta- rea gândirii și numai cât îngroue expunerea. Defectul însă al unui scriitor sau al unui învățat, căci fiecare ca om trebue să aibă defectele lui, decurg parte din înrâurirea mediului în care mintea lui s’a desvoltat, parte când personalitatea e puternică, din însăș firea lui proprie. La Tocilescu neajunsurile notate do d-ta decurgeau mai mult din școala căreia el aparținea ; la d-ta, iubite coleg, ele provin din constituirea chiar a minții d-talc, înzestrată cu o memorie absolut extraordinară. Fiind însă că mintea are o tendință firească do a puno în valoare însușirile oi cele mai de seamă, nu este decât prea cu cale să abuzezi și d-ta adeseori do facultatea suprabogată do a reținea în minte faptele întâlnite și do a le întrebuința in număr cât mai mare, în cercetările d-tale istorice. Ceeace însă d-tale îți pare firesc și neapărat, se rezolvă adesea pentru cetitor în o oboseală a mintii. > Eu cred că istoricul ca și naturalistul trebue să facă o alegere in datele și faptele pe cari își întemeiază adevărurile; căci mai la urmă faptele prin ele înseși nu fac decât a pune o sarcină pe minte, și ele nu devin elemente folositoare cunoștinței decât intru cât sunt frământate cu idei. Bino înțeles că nici idoilo co se rapoartă la lumea reală nu capătă deplina lor valoare decât când sunt înte- meiate pe fapte. Din această legătură între idei și fapte, se vede că cercetările do orice natură cari țintesc realitatea, pentru a folosi într’adevăr omenirii, trebue să păstreze o dreaptă cumpănire între aceste două elemente ale cunoștinței. Nici ideile să nu caute a în- locui faptele; nici materialul mai greoiu al acestor din urmă să nu ajungă a întunecă sau măcar a stingheri curgerea ideilor. Dar neajunsurile chiar nu sunt numai dăunătoare, deoarece ele trebue să producă și foloase, după principiul cunoscut că din rău chiar iese adeseori binele —și aceste foloase sunt trainice și stătă- Digitized byknOOQle 28 toare, pe când rău! din firea lui chiar o trecător. Natura a purtat de grijă ca din cele două elemente morale cari-și împart stăpâ- nirea asupra omenirii, binele să plutească totdeauna și să acopere răul, îngropându-1 in uitare și paralizându-i acțiunea distrugătoare. Dacă nu ar fi așâ, vieața popoarelor nu ar puteâ merge spre ne- contenită propășire, și acea individuală ar trebui să fie strivită sub povara durerilor îngrămădite. De aceea și defectele lui Hașdeu și Tocilescu vor fi lăsate la o parte de generațiile viitoare cari vor folosi numai secerișul cel bun ce l-au adunat prin munca lor pe ogorul științei. De aceea și d-ta, d-le lorga, vei rămânea pentru vecie împlântat în cugetul poporului român, tocmai prin aplicarea memoriei d-tale fenomenale Ia desfun- darea trecutului românesc. Căci fără această însușire de mare preț, d-ta nu ai fi putut agonisi cunoștința atâtor limbi clasice și mo- derne, fără de care nu se poate pătrunde în arcanele istoriei ro- mâne care-și găsește izvoarele răspândite în toate unghiurile Eu- ropei (uneori chiar și afară de dânsa). Apoi pentru cercetă- rile arhivalice pe cari se bazează poate partea cea mai însemnată a activității d-tale, erâ de nevoie însă o memorie totdeauna gata de a-și reaminti modul de scriere al diferitelor documente din deo- sebitele limbi și epoce. Prin desfundarea atâtor comori nouă de in- formații, d-ta ai întins și ai adâncit brazdele istoriei Românilor, spre o mai spornică și mai bogată rodire. Publicațiile d-talo docu- inentalo sunt, putem să o zicem, nenumărate, și ar fi de dorit ca să întocmești bibliografia lor completă, pentru ca acei ce se înde- letnicesc cu istoria să le poată folosi pe toate. Eu chiar acum lucrez la o a doua ediție a Istoriei Românilor, pentru a o pune în curent cu descoperirile documentale făcute dela apariția ei —și cete mai multe din adaosele și completările scrierii mele le-am luat din boga- tele și mult variatele culegeri de documente ale d-tate, iubite coleg. Dar nu numai ca adunător de documente te-ai manifestat pe câmpul istoriei, ci și ca închegător de desvoltare a trecutului și pe acest tărâm ți-ai întins cercetările în toate direcțiile: politică, eco- Digitized by Google 29 nomică, culturală, literară, artistică, religioasă și militară. Ar fi aproape tot atât de greu a istovi enumărarea lucrărilor d-tale în câmpul istoriografiei propriu zise, precum o anevoie de a socoti toate publi- cațiile d-tale documentate—și pe lângă toate acestea ai mai aflat timpul de a ne da interesante descrieri de călătorii prin deosebitele țeri locuite de Români, încât te întrebi cu înminunare, cum a putut un creier să conceapă atâtea lucrări și o mână să te scrie, mai ales dacă adaogem la această activitate susținută, și acea mai mă- runtă, dar tot atât de răpitoare de timp, a ziaristicei— și doar ești încă om tânăr. Mi se pare că nu ai împlinit încă 40 de ani și, dacă nu ar fi indiscret față cu un învățat care uneori în această privire este mai susceptibil decât o fată mare, te-aș rugâ să ne spui, câte primăveri au trecut peste vieața d-tale, sau pentru a în- trebuința un limbagiu și mai feciorelnic, câte roze numără ea până acum? începusem un șir de gândiri; dar preocuparea do persoana D-tale, care alcătuește miezul răspunsului meu, m’a abătut către altul. în- cepusem să analizez raportul între bine și rău, și mai rămâne, pen- tru a istovi acest subiect, să ne întrebăm dacă atunci când vorbim de un mort trebue să-i punem în lumină răul sau binele ce l-a fă- cut. Este o zicătoare latină: de mortuis nil nisi bene, și m’am în- trebat, această frântură de gând răsărită din mintea poporului este ea o aiurare neîndreptățită sau o înțeleaptă îndrumare? Tot princi- piul pus mai sus, că răul este trecător și dispare cu fapta ce l-a produs, iar binele este trainic și rămâne pe urma faptei ca o dâră luminoasă, ne va înlesni deslegarea întrebării. Răul pe care un om l-a făcut dispare în binele total, ca râurite în sânul mării; de aceea nu trebue niciodată să aprețuim activitatea unui om dispărut și căruia critica nu-i mai poate folosi după greșelile și rătăcirile lui, ci numai după sporul ce l-a adus în comoara de bunuri omenești. Gre- șelile ce el le-a înfăptuit vor fi ocolite de urmași și ele îi vor feri de a recădeâ în ele. Rătăcirile lui îi vor împinge pe calea cea dreaptă, și astfel chiar răul și neadevărul întrupat în scriitorul dispărut vor sluji pentru îndreptarea celor ce vin după el. Rezultatele trainice Digitized by^ooQie ____M_____ ale activității lui vor rămânea însă pe vecie, redate de formele ade- vărului, binelui și ale frumosului pe cari el le-a adus la lumină. De aceea eu cred că din activitatea lui Gr. Tocilescu trebuesc însemnate câștigurile cele pozitive dobândite din ea de știința isto- riei Românilor, și nu trebue apăsat așâ de mult asupra abaterilor lui din dreapta cale a adevărului. Este netăgăduit că Tocilescu a îmbogățit cunoștințele noastre despre trecutul românesc, și dacă el a fost prea roman prin tendințele lui, prea patriot român pentru a fi istoric nepărtinitor, lotuș prin cercetările sale asupra cpocei romano a istoriei noastre a adus adevărate slujbe acestei istorii. Studiarea ma- terialului epigrafic și arheologic al ruinelor rămase dela poporul rege, a limpezit multe întrebări din depărtata vieață romană. Inscripțiile descoperite de el sunt numeroase și multe din ele de preț. Săpă- turile făcute de el în deosebitele părți ale țerii au adus la lumină lagăre și stațiuni romane necunoscute până la dânsul. El este mai cu seamă învietorul mărețului monument dela Adam-Klissi și cu toate că Tocilescu s’a folosit mult de cercetările arheologilor străini în restaurarea monumentului, contribuția lui Tocilescu însuș la re- aflarea și interpretarea acelei mari enigme a trecutului nostru nu poate fi tăgăduită. In câmpul epigraficei, defunctul nostru coleg ajun- sese un maestru recunoscut și de autoritățile străine, cum au doye- dit-o publicațiile lui germane din Epigraphische Mittheilungen, șirul de comunicări făcute la Academia inscripțiilor și a frumoaselor litere din Paris, adunate în volumul Fouilles et recherches archeologiques și mai ales cum a dovedit-o îmbogățirea prin lucrarea lui a marei publicații a Academiei berlineze Corpus inscriptionum latinarum, care Academie i-a trimis, ca semn al recunoștinței ci, prin marele învățat Mommson, o medalie de aur. Tot Tocilescu, prin numeroasele sale descoperiri cari s’au adaos către fondul cel vechiu al Muzeului de antichități din București, a îmbogățit acest muzeu de 7 ori pe cât l-a găsit, și dacă această îm- bogățire nu a fost așâ de scoasă în iveală, aceasta provine din lipsa do local, toate comorile adunate de Tocilescu fiind trântite clae peste grămadă în antrcturile 1 diversității sau aruncate afară în gră- Digitized by^ooQie 31 dina acestei clădiri. Dar chiar în câmpul istoriei propriu zise, a peri- oadei românești a istoriei noastre, descoperirile do inscripții și de documente ale lui Tocilescu nu sunt de lăsat la o parte, și cât s’a ocupat el do aceste comori, se poate vedea din reînnoitele lui în- cercări do a scoate Revista pentru Istorie, Arheologie și Filologie, cari necontenit erau paralizate do lipsa de interes a publicului nostru. Regretatul nostru coleg avea însă și mari merite literare. Scria și vorbiâ în totdeauna în o limbă înflorită și neaoșă românească. S’ar mai puteâ spune multe despre regretatul nostru coleg; dar nu este aceasta însărcinarea mea care am de pus în lumină, nu meritele unui mort, ci acele al unui om viu și plin de vieață, care să dea Dumnezeu să închidă el ochii colegilor săi mai bătrâni și să îmbogățească încă mult timp știința românească cu roadele spornicei lui activități. Trebuia însă să ies puțin din subiectul meu, deoarece d-ta, d-le lorga, nu ai vrut să intri destul în al d-tale; căci eu aș socoti de cel mai mare păcat ce Academia l-ar putea luă pe conștiința ei, acela de a nu pune pe mormântul membrilor ei pecetea in- telectuală. După îndeplinirea acestei datorii slinte către colegul dispărut, să mă întorc iarăși la d-ta. Pe lângă activitatea d-tale internă și în limba românească, d-ta ai mai desfășurat una foarte roditoare în limbi străine, menită a duce departe peste hotare bunul renume al științei istoriei române. Este de luat aminte că noi Românii cari ne-am supt cultura din ugerele Apusului civilizat și cari și astăzi recurgem mereu la el pentru a o întări, crește și lărgi, suntem ținuți să măsurăm civilizația noastră cu măsura celei apusene. Numai atunci când plăsmuirile noastre pe toate tărâmurile sunt recunoscute ca valoroase de către străi- nătate, numai atunci putem să ne mândrim că am produs ceva de seamă. La noi meritul sau demeritul este atribuit mai mult după întipăriri subiective, decât după adevărata aprețuire a operei pro- duse, și dacă unele rari măriri au fost consfințite de țară, această consfințire nu are autoritatea impunătoare ce ne vine de peste ho- tare. De aceea este firesc lucru, pentru o minte puternică și bine Digitized by^ooQie 32 Organizată, să caute întărirea reputației ei în țerile civilizate. Malți din acei ce nu pot ajunge ca străinătatea să le recunoască meritul, deși revoltați în lăuntrul lor pentru această a lor inferioritate și cu toate că afară își dau aparențele cele mai nepăsătoare și fac pe grozavul, totuș în fundul conștiinței lor sunt nevoiți să recunoască înălțarea celor precetluiți cu meritul din partea țerilor străine. De aceea și d-ta care ai putut să o faci, prea bine ai urmat când ai căutat să contribui la cultura universală prin lucrări plecate din sânul poporului român, căci prin asemenea lucrări te-ai înălțat nu nu- mai pe d-ta, ci ți-ai înălțat și țara și neamul, arătând că și în rân- durile lui apar din când în când exemplare omenești cari înseamnă cu o dungă, chiar în marea civilizație a Apusului, calea pe unde au trecut. D-ta ai început de timpuriu această activitate în afară de hota- rele țerii. Mai întâiu teza d-tale de doctorat dela Lipsea este asupra lui Thontas III marquis de Saluces, 1893, urmat după 3 ani de un studiu mai întins publicat în Paris asupra iui Philippe de Me- ztires ou la croisade au XlV-me sticle, 1896. In afară de aceste lucrări făcute încă pe băncile universităților, ți-ai început activitatea documentară și arhivalică prin trei însemnate volume de documente privitor la istoria Apusului, întitulat Notes et Extraits pour servir ăl’Histoire des Croisades, 1897—Paris. In 1905 ai publicat în marea culegere germană Geschichte der europăischen Staaten, pusă sub conducerea lui IIeeren,Uckert, GiesebrechtșiLamprecht, o istorie a Ro- mânilor, Geschichte des rumaenischen Volkes, în două volumuri, iar acum chiar lucrezi la o operă mai însemnată încă pentru istoria uni- versală, o istorie a Turcilor, Geschichte des osmanischen Reiches, caro apare în culegerea lui Ilecren și Uckert. După Cantemir, Ilammer și Zinkeisen, d-ta ești al patrulea istoric european de valoare al aces- tui neam, a cărui însemnătate istorică, deși nu măsurată după con- tribuția culturală, nu încetează însă de a fi din cele mai mari — și nu puțină cinste se revarsă asupra poporului român, ca d-ta să fii al doilea istoric al imperiului otoman, care te înalțidin sânul lui, și că d-tale să-ți fi încredințat istoricii străini redactarea acestei mari în- Digitized by Google 33 trupări a trecutului. Și nu trebue să te amărăști când vezi indife- rența cu care compatrioții noștri privesc această mare lucrare a d-tale, pentru care câtă osteneală, cât sbucium, cât cutremur sufle- tesc trebue spre a o aduce la îndeplinire, așâ ca să corespundă la așteptările puse de străinătatea învățată, numai acei cari au avut curajul de a apăreâ în arena științei mondiale pot s’o aprețuească. Trebue să o mărturisim cu durere, în țara noastră, meritele sunt un prilej mai mult de invidie din partea celor ce nu le au, decât de înnălțare pentru acei ce le posed. Dar dacă recompensa nu-ți vine dela acei ce pot și nu vreau să te înțeleagă, cel puțin te poți mângâiâ cu vaza și respectul de care te bucuri înaintea masselor cari, deși nu pot aprețui în toată cunoștința meritul oamenilor lor de seamă, totuș au din instinct o sănătoasă intuiție a valorii lor, pe care se înalță adevărata lor mărime, consfințită prin consensus omnium al poporu- lui și al omenirii întregi. De aceea eu totdeauna regretam căd-ta nu făceai parte din Academia Română, cum regret că nu fac parte din ea alți oamenii de valoare în deosebitele ramuri ale activității intelectuale și mai ales pe tărâmul literar, și mi-am dat toate silințele pentru a te luâ în sânul nostru. Că a fost un timp în care d-ta, sub imboldul focului prea aprins al tinereței, ai aruncat și în contra Academiei câtevâ săgeți, acest păcat trebue uitat, tot după principiul că răul este trecător, iar binele ră- mâne. In adevăr cine-și mai amintește astăzi de cele ce d-ta scriai prin 1895, pe când spornica d-tale activitate academică este docu- mentată prin numeroasele d-tale comunicări, toate pline de miez și cari îmbogățesc Analele ei. Și această activitate a d-tale nu va puteâ decât să sporească, când vei contribui cu vastele d-tale cu- noștințe, cu talentul d-tale, cu puterea d-tale de muncă la îmbo- gățirea tezaurului de adevăr, de bine și de frumos pe care cel mai înalt așezământ al României este însărcinat a-1 adună în sânul ei. Să fii bine venit între noi, d-le Neculai lorga! Digitized by Google Digitized by Google ACADEMIA ROMANA DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XXXVI. DESPRE NUMISMATICA ROMANA DISCURS ROSTIT LA 25 MAIU (7 IUNIE) 1911 DE MIHAIL C. SUTZU CD RĂSPUNS DE DIMITRIE A. STURDZA BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Comp., C. SFETEA și LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 19H. Pretai 50 bani. Digitized by^ooQie Digitized by Google ACADEMIA ROMÂNĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XXXVI. DESPRE NUMISMATICA ROMANĂ DISCURS ROSTIT LA 25 MAIU (7 IUNIE) 19x1 DE MIHAIL C. SUTZU cu RĂSPUNS DE DIMITRIE A. STURDZA BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Comp., C. SFETEA și LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 1911. Digitized by^ooQie Digitized by Google Domnilor Colegi, Mai Înainte de a vă desvoltâ o teză de arheologie, care constitue partea principală a discursului meu, mă voiu conformă cu plăcere pioasei tradițiuni a Academiei noastre și vă voiu vorbi despre vieața și activitatea regretatului nostru coleg Simion Florea Marian. El erâ pe cerul nostru o stea mică, dar sclipitoare și apunerea acestei stele ne-a întunecat orizontul. Născut în satul Ilicești din Bucovina în 1847, din părinți munci- tori de pământ, Simion FI. Marian a început studiile în școala să- tească și apoi s’a mutat în Ardeal, unde își isprăvi clasele gimna- ziale în Năsăud și în Beiuș. Reîntors în Bucovina a urmat cursurile Facultății de teologie dela Cernăuți și s’a hirotonisit preot în anul 1876. Cariera preo- țească a lui Marian începe în satele Poiana și Voloca, apoi continuă în orașul Șiret, de unde el a mers la Suceava și s’a stabilit acolo în mod statornic, ridicându-se treptat până la demnitatea de proto- presviter. Tot deodată el a fost numit profesor de religiune la gimnaziul superior ortodox-oriental din Suceava. Căsătorit în 1875 cu fiica unui preot, Simion FI. Marian a trăit în Suceava în mijlocul familiei o vieață modestă, dar liniștită și fe- ricită, îndeplinindu-și cu exactitate datoriile de proet și de profesor și întrebuințând excluziv tot timpul disponibil pentru munca inte- lectuală. El a adunat .cu stăruință un bogat material folclorist și a dat la lumină numeroase publicațiuni. Academia noastră s’a interesat de timpuriu de activitatea literară a lui Simion Marian și în 1881 l-a admis în sânul ei. Digitized by knOOQle 4 In discursul lui de recepțiune, despre Cromatica poporului ro- mân, el formulează in termini nemeriți părerile sale despre intro- ducerea de cuvinte nouă în limba noastră. «0 națiune care dorește să aibă o limbă bogată și omogenă va trebui mai înainte de toate să adune și să scoată la lumină În- treaga sa literatură populară..........și numai după ce va fi în- credințată că cuvintele ce-i sunt de neapărată lipsă nu se află de fel în sânul poporului, să le împrumute dela alte națiuni.» Astfel grăește Simion FI. Marian și cuvintele sale ar putea fi în- scrise ca deviză în fruntea Dicționarului nostru academic. Operele cele mai de seamă ale lui Marian sunt posterioare intrării sale în Academie. El a publicat treptat: în 1884 Ornitologia poporului român, cu care a câștigat premiul Năsturel; în 1885 a tipărit Câtevă inscrip- țiuni și documente din Bucovina; în 1887 Biserica din Părhăuți; în 1890 Nunta la Români; în 1892 Immormântarea la Români și apoi Nașterea la Români; în 1893 Vrăji, Farmece și Desfa- ceri; dela 1898— 1901 Sărbătorile la Români; în 1901 Portretul lui Miron Costin; în 1903 Insectele și în 1904 Legendele Maicei Domnului. El a încetat din vieață în 1907. Limba lui Simion FI. Marian este simplă, limpede, curat româ- nească și foarte potrivită materiei cu care se ocupă. Textele populare sunt reproduse cu fidilitate, cu explicațiunile și observațiunile strict necesare și fără lungi disertațiuni dogmatice. Lucrarea folcloristă a lui Marian este omogenă, conștiințioasă și întinsă; ea de sigur va dăinui. Dar operele lui Marian, pe lângă meritele lor speciale, au pentru noi Românii un interes mai general și mai ridicat, care la rândul său se aseamănă mult cu felul de interes ce prezentă așezământul nostru academic. Fiecare dintre noi, membri ai acestei Academii, avem un mic merit individual prin scrierile noastre, fie ele literare, fie istorice sau de științe, dar întregul Academiei are o importanță care întrece Digitized by Google 5 cu mult suma valorilor individuale ale membrilor săi și aceasta prin faptul că membrii ei se recrutează din toate regiunile locuite de Români. Academia noastră oglindește astfel activitatea și unitatea cultu- rală a neamului întreg. întocmai la fel se prezentă opera lui Marian; fiecare legendă, credință sau poveste adunată de el are un mic interes individual, dar strângerea la un Ioc a legendelor, credințelor și poveștilor culese din toate ținuturile locuite de Români pune îndată în evidență comu- nitatea de vederi, de cugetări și de moravuri a tuturor Românilor și conslitue o puternică dovadă de unitatea etnică a neamului. De aceea sunt convins că cununa care o depunem astăzi pe mormântul lui Simion Florea Marian este o cunună de laur și foile ei vor rămâneâ verzi în decursul zilelor, cât timp va ținea neamul românesc. Domnilor Colegi, Timpul de care dispun nu-mi permite să vă fac, fie măcar in rezumat, o expunere generală asupra numismaticei antice; mă voiu mărgini să vă vorbesc numai despre monetele romane dela originea lor până la finele cârmuirii împăraților din familia Antonină. M’am ocupat cu predilecțiune de aceste monete și consider studiul lor ca cel mai important din toată numismatica antică, nu numai din punctul de vedere roman, ci și pentru stabilirea principiilor generale, cari cârmuesc toate monetăriile din vechime. Monetele grecești sunt adesea mai frumoase decât cele romane; unele constituesc adevărate capodopere artistice, și multe persoane, fermecate de perfecțiunea lor, le adună cu preferință. Dar frumu- sețea constitue mai totdeauna singura lor superioritate. In genere monetele romane prezentă un interes mai mare. Fi- gurile dinastilor greci apar târziu și nu sunt comune pe monetele grecești, pe când monetele romane ne-au păstrat portretele șirului întreg de împărați romani, câteva împărălese și câțiva prinți. Fără Digitized by^ooQie 6 ajutorul monetelor romane, multe statue și busluri antice ar fi rămas anonime. Amintirile istorice pe monetele romane sunt do o importantă mare și cred de ajuns să vă aduc aminte de aluziunile relative la răsboiul dacic de pe monetele lui Traian, ca să vă dați bine seamă de inte- resul lor istoric. Nu mai puțin importante pentru studiul arhitecturii antice sunt reprezentațiunile monumentale de pe monetele romane : temple, ba- silice, arcuri și coloane triumfale, etc. N’am cunoaște astăzi forma podului lui Traian de peste Dunăre, dacă n’ar figură pe monetele marelui împărat. Figurile divine, atât de numeroase, atât de variate, cari apar pe reversul monetelor romane, constituesc un izvor bogat de informa- țiuni pentru studiul religiunilor din trecut. Multe alte ramuri ale arheologiei generale sunt tributare nu- mismaticei romane, dar cele mai de căpetenie sunt economia poli- tică și cea financiară a popoarelor antice. Avem într’adevăr mijloace ca să putem reconstitui sistemele mo- netare romane cu ajutorul textelor, mărcilor monetare și al pondu- rilor relative ale diverselor monete romane de bronz, de argint și de aur. Această reconstituire, odată săvârșită, servește deopotrivă a ne da seama de modul de privire grecesc în materie monetară și de modul de privire roman, fiindcă mai totdeauna Romanii au copiat sau cel puțin s’au inspirat dela un model grecesc. Exemplul cel mai important de această similitudine de vederi mo- netare între Romani și Greci este cel privitor la moneta convențio- nală. Oricine va studiâ cu o atențiune suficientă monetele romane, se va convinge fără dificultate că Romanii nu s’au servit niciodată de alte monete de bronz decât de monete reale, adică valorând exact pondul lor metalic de bronz. Studiul ulterior al monetelor grecești, mai cu seamă în Egipt, ne permite atunci prin analogie să constatăm că toate bronzurile ptolemaice au acelaș caracter de realitate ca cele romane. Popoarele antice nu s’au servit niciodată de monete convenționale, nu le cunoșteau măcar, ele sunt o invențiune modernă. Digitized by Google 7 Săpăturile făcute în Italia scot adesea la iveală bucăți de bronz fără formă, cari au servit de monetă primitivă locuitorilor din Italia centrală și Romanilor. Ele se întrebuințau cu cântarul. La Roma unitatea transacțiunilor erâ firește libra romană ponderală de bronz, care este bine cunoscută și cântărește 327 gr. Transacțiunile mărunte se făceau cu uncia, -^-a parte din libră, 27.25 gr., și cu scrupulul, -^-a parte din uncie, de 1,13 gr. Obiceiul de a întrebuința bronzul cântărit drept monetă nu este spe- cial al Romanilor; el pare a fi fost obștesc în antichitate. Acest obiceiu s’a constatat cu siguranță în vechiul Egipt, în Asia la Asiro-Chal- deeni, la Greci, în Creta și aiurea. Convingerea mea personală este că bronzul a fost chiar primul metal monetar al omenirii. Descoperirea bronzului constitue un fapt însemnat în istoria civiliza- țiunii. Acest metal serviâ pe atunci de o potrivă la facerea armelor celor mai bune, vaselor și uneltelor celor mai rezistente, podoabelor celor mai frumoase. Detentorul unei bucăți de bronz putea deci cu înlesnire căpătă în schimbul ei tot ce-i trebuia, ca hrană, îmbră- căminte, lucru. Și astfel această bucată de bronz deveni de fapt materia primă a tuturor schimburilor, echivalentul într’un cuvânt al monetei la moderni. Până în a doua jumătate din veacul IV (a. Chr.), Romanii s’au mărginit la uzul bronzului brut cântărit, aes rude. Când ei au început să fabrice monete propriu zise, prima lor monetă a fost o libră de cântar de bronz topit și turnat într’o formă sau tipar. Această monetă, denumită aes grave libral, cântăriâ firește o libră de 327 gr., fiindcă ea nu putea fi alta decât urmarea unității prece- dente, adică libra de cântar. Texte pozitive confirmă acest fapt neîndoios. Aes erat libra pondus, grăește Varro. Intr’adevăr așii romani din epoca librală sunt în general mai ușori decât pondul lor normal, puțini dintr'înșii se apropie de această normală. Diferințele lor ponderale sunt de altă parte foarte mari; unii cântăresc 10 uncii, alții 8, alții 6 sau patru și chiar mai puțin. Digitized by knOOQle Singura explicațiune a acestui fapt extraordinar sunt deprinderile abuzive ale tezaurului roman, care în momentele de strâmtorare financiară scotea monete cu lipsă la greutate și beneficia de dife- rință. Aceste diferințe nu se pot atribui de fel unor reducțiuni le- gale ale monetei, fiindcă știm din texte precise, că Romanii au tre- cut fără transițiune dela asul libral legal la asul legal de două uncii. Fig. 1. — As libral. Scăderea progresivă a pondului așilor din epoca librală este deci rezultatul unui simplu abuz și-l putem privi ca un fel de îndru- mare de fapt spre reducțiunea legală a unității monetare. Pe la începutul primului răsboiu punic, cheltuelile militare au în- trecut puterile tezaurului roman și prin lege pondul asului monetar s’a fixat la două uncii (54,50). Amănuntele operațiunii și caracterul ei ne sunt bine cunoscute din texte; această reducere constitue un curat faliment al tezaurului, care a plătit atunci cu ași ușori datorii contractate în ași grei. Pliniu ne spune lămurit că Statul roman a realizat atunci un câștig de 83^%. Celebrul istoric Mommsen, care nu erâ nici negustor, nici economist, nu se împăca cu idea că Romanii au putut vreodată să dea faliment; credea — se vede — că falimentul este o operațiune facultativă, pe când toată lumea știe că fie stat, Digitized by^ooQie 9' fie negustor, nimenea nu se poate sustrage dela necesitatea d'e a depune bilanțul, când cassele de bani sunt goale și obligațiunile de plată neînlăturabile. Este evident, spre exemplu, că în urma înfrângerilor suferite dela Hannibal, Roma, amenințată de African, față de armatele sale nimicite și de un tezaur sleit, nu poale fi învinuită de necinste, când în 217 (a. Ch.) a redus a doua oară și pe jumătate asul ei monetar, care din sextantar a ajuns atunci uncial (27,25 gr.); In fine în anul 89 (a. Chr.), pe la sfârșitul răsboiului cu Soții, Roma, care se luptă cu Italia întreagă răsculată și urmă afară un răsboiu costisitor cu Mitridate, s’a văzut încă odată strâmtorată, și prin le- gea Papiria a decretat asul semiuncial, adică de 13,62, care repre- zenta iarăș un faliment de 50%. Astfel unitatea monetară romană de bronz, care la origine erâ de o libră întreagă, 327 gr., ajunge la fi- nele Republicei să nu mai cântărească decât o jumătate de uncie, 13,62, pond de 24 de ori mai ușor decât greutatea primitivă. Nu există nici o deosebire între aceste trei reduceri; ele con- stituesc de sigur trei falimente, toate asemănătoare prin efectele lor cu conversiunile de rentă cu dobânzi scăzute, impuse creditorilor lor adesea de statele moderne cu finanțe sdruncinate. Când au întrebuințat pentru prima oară aceste "expediente, Ro- manii n’au inventat ceva nou; ei au copiat pe Greci, fiindcă Aris- toteles ne descrie operațiuni identice, practicate de tiranii Sicilieni- în vremuri de nevoie. Ca să vă pot expune mai pe scurt istoria monetelor romane de bronz din epoca republicană, am lăsat la o parte monetele de argint. Să venim și la ele. In epoca librală, Romanii, deși nu băteau la Roma monete de argint,. prețuiau foarte mult calitățile acestui metal, și bogăția, crescând în Capitală, determină operațiuni comerciale din ce în ce mai nu- merose asupra argintului. Aceste transacțiuni se făceau cu balanța,, și unitatea lor de socoteală erâ scrupulul ponderal de argint. Digitized by knOOQle 10 Acest obiceiu al Romanilor de a ținea socotelile lor în scrupuli ponderali de argint lămurește bine punctul de plecare al uzului ses- terțiilor în timpurile posterioare. Tot în epoca librală, generalii romani, cari se răsboiau în Campania, în regiuni deprinse cu uzul argintului, au început de timpuriu să bată și ei monete de argint cu legendele ROMANO, adică al Ro- manilor, sau ROMA. Aceste monete de argint poartă numele cam impropriu de romano-campane; ele sunt curat monete militare romane. Mai târziu chiar în Capitală, la Roma, s’au bătut monete de argint cam de felul aceasta; ele au ca tip o Victorie, și de aceea sunt cunoscute sub numele de victoriați. Prima monetă de argint curat romană emisă la Roma a fost denarul, care cântăriâ 4 scrupuli (4,54 gr.) și a apărut deodată cu asul sextantar. Acest denar valoră zece ași de 2 uncii, adică 546 grame de bronz. El poartă marca X. Fig. 2. —Denar de argint de 10 ași. In anul 217, când Romanii au redus asul la o uncie, au schimbat de odată pondul denarului și valoarea lui în ași. Acest denar nou cân- tărește a 7-a parte din uncie, 3,89, și valoră 16 ași unciali (436 gr. de bronz), de aceea poartă adesea marca de valoare XVI sau X. Fig. 3. —Denar de argint de 16 ași. Pondul denarului nu s’a modificat din contră, când legea Papiria a redus asul la o jumătate de uncie, în loc de o uncie; și fiindcă acest as redus a conservat atunci toată valoarea lui reală și chiar calitatea lui de etalon monetar de bronz, denarul contemporan Digitized by^ooQie 11 nu mai putea valoră evident 16 ași, ci un număr mult mai mare. Am dovedit că acest număr a fost de 40 ași. Fig. 4. —Denar de argint republican de 40 ași. luliu Cesar, când a schimbat regimul politic roman, n’a modificat nici fondul, nici caracterul relativ al monetelor de bronz și de argint din timpul republicei; cu toate acestea inovațiunile lui au fost În- semnate. Dintâiu, prin un sentiment de deferință către Senat, a rezervat Înaltei adunări privilegiul să emită numai ea monetele metalului etalon, monetele de bronz, primul metal monetar al Republicei. De aceea monetele de bronz romane poartă de atunci literele S. C., cari dovedesc că au fost emise în virtutea unei Senatus Consult Cesar a păstrat pentru dânsul monetăria de aur și de argint și a emis aceste monete in calitatea lui de general. Nu se cunosc monete de aur bătute In Capitală anterior lui Cesar; piesele de aur mai vechi par a fi toate monete militare, bătute afară din Roma. încă de timpuriu Romanii conservau în tezaurul lor militar can- tități însemnate de aur dobândite în urma răsboaielor victorioase ale Republicei. In comerț aurul se cumpără și se vindea cu balanța. Piesa de aur a lui Cesar se numiâ aureus. Pondul ei, după ară- tarea lui Pliniu, erâ a 40-a parte din libră, 8,16, și această monetă valoră 25 de deriari de argint sau 100 de sesterții. Libra de aur la acea epocă valoră deci tocmai una mie denari de argint. l’ig. 5. —Aureus al lui luliu Cesar. Digitized by Google 12 Toate arătările- lui Pliniu despre monetele de bronz imperiale pri- vesc excluziv monetăria primilor împărați și nici de cum pe cele poste- rioare reformei monetare a lui Neron. Oricine se poate convinge ușor de acest adevăr; n’are decât să observe că numai așii primilor împărați sunt de metal roșu, adică conform arătărilor lui Pliniu, pe când așii marcați ai lui Neron, cu caracter neîndoios, sunt toți de metal galben și nepotriviți cu descrierea autorului. Studiul celorlalte monete Ne- roniane de bronz confirmă pe depHn> această părere. Plihiu mai; menționează între monetele de bronz ale primilor împă- rați sesterțiuls adică piesa de doi ași și jumătate și dupondiul, dublu as; ambii se făceau de metal galben. Aparițiunea sesterțiului de bronz în monetăria urbană constitue un fapt important. Mai dinainte felul acesta de monetă nu apare decât afară din Capitală între piesele militare. Cele emise de Marcu Antoniu sunt marcate cu semnul de valoare a sesterțiului HS (2¹/, ași) și mai> poartă o marcă de valoare greacă A, arătând că reprezentă patru unități grecești. Eig. 6.— Sesterții! de bronz marcat al lui Marcu Antoniu. Nu-mi rămâne a vă vorbi decât de sistemul monetar al lui Neron, care a durat până la sfârșitul perioadei de care ne ocupăm. Un concurs de împrejurări favorabile ne permite să reconstituim complet sistemul monetar Neronian cu toate amănuntele lui. Pondul denarului de argint al lui Neron este bine cunoscut prin nu- meroase texte; el eră de 3 scrupuli (3,40 gr.). Pondul piesei de aur Neroniane, după, arătările lui Pliniu, eră a 45-a parte din libră, adică/7,26 gr. Pondul asului de bronz al lui Neron se poate determină deadreptul Digitized by Google 18 prin cântărirea monetelor de 'bronz marcate ale acestui împărat: așii marcați I, dupondii marcați II. Rezultă din cântăririle-mele directe sau făcute pentru mine în Paris, Viena și Berlin, că pondul normal al asului Neronian este de 9 scrupuli -(10,20 gr.). Fig. 7.—Aa marcat al lui Neron de metal galben. Un text prețios, tratatul de calcul al lui VoIusiusMaecianus, ne-a con- servat numele și valorile relative ale diverselor monete de argint și de bronz ale sistemului Neronian. Denarul de argint valoră 40 libele, adică 40 ași monetari. Sesterțiul de argint valoră 10 libele sau 10 ași. Acest denar de argint se mai împărțiă în douăsprezece monete de bronz, numite uncii (bronzurile Neroniane de modul mare); sau în 48 monete de bronz, denumite sicilicus. Unciile, adică bronzurile Neroniane de mare modul, cântăresc 30 scrupuli sau 34 gr., sicilicus 7l/ₛ scrupuli sau 8,52 gr. Romanii erau de mdlt deprinși cu aceste din urmă monete de bronz, fiindcă cea mai grea dintr'însele, adică uncia, aveă o greutate nor- mală exact egală cu bronzurile de mare modiil ale primilor Cesari (Sesterțiile din epoca anterioară și sicilicus), după cum am arătat mai sus, la punctul de vedere ponderal, se identifică ou unitatea greacă a pieselor de bronz marcate ale lui Marcu Antoniu. Fig. 8.—Dupondiu marcat al lui Neron. (Exemplarul figurat clnt&rațte to gr. JO). Colecția M. Sutxu). Digitized by Google 14 Piesa de aur a lui Neron valora, ca precedenta, 25 denari sau 100 sesterții de argint. Fig. 9.—Uncie de bronz a lui Neron. (Exemplarul figurat cAntlrețte SO gr. 90). Colecția M. Sutiu. Denarul de argint asemenea valoră ca precedentul patruzeci ași. In aparență deci sistemul monetar Neronian pare a nu diferi mult de cel precedent. Un studiu mai amănunțit al chestiunii modifică cu totul această primă impresiune. Aflăm dintâiu din texte, că denarul roman în sistemul Neronian a devenit o drahmă, adică o unitate de argint greacă, ocupând în sistem, sub numirea de drahmă atică, un loc similar cu rolul drahmei Ateniene în vechiul sistem atic. Cu alte cuvinte denarul de argint al lui Neron apare pentru prima oară ca unitate de argint a sistemului, dovadă că reforma a introdus atunci la Roma eta- lonul monetar de argint. Metrologii, cari au organizat acest sistem, au urmărit foarte în- vederat un scop important. Ei s’au silit să întrupeze în dispoziția lui principalele monete grecești și mai cu seamă monetele din sis- temul monetar al lui Alexandru. Studiat din acest punct de vedere, sistemul Neronian prezentă un interes de primul ordin pentru numismatica generală a provinciilor romane. Pondul piesei de aur a lui Neron este remarcabil. Această piesă cântărește exact un decabol atic, 7,26 gr.; consecința este că fiecare obol de aur atic valoră zece sesterții, și din acest fapt izvoresc Digitized by Google 15 multe alte relațiuni importante. Prima este că statorul de #aur ma- cedonean (de 12 oboli de aur grecești) valoră 30 denari romani sau 120 sesterții. A doua consecință este de un interes egal. Se știe că obolul de aur grec reprezenta atunci ca valoare două drahme atice de argint, pe când am stabilit mai sus că valoarea lui ro- mană erâ de zece sesterții; deci drahma ateniană se înfățișă ca o piesă de cinci sesterții. In fine sicilicus Neronian are un pond exact egal cu chalcus ma- cedonean, 8,52 g. Drahma neoatică a lui Neron aveâ și ea un caracter atic intere- sant, fiindcă se subîmpărțiă în 48 de monete divizionare de bronz (48 sicilici), întocmai ca drahma ateniană în 48 chalci atenieni. Sici- licus reprezentâ astfel de sigur în sistemul Neronian un chalcus neoatic al drahmei lui neoatice de argint. Din expunerea de mai sus rezultă că principiile generale ale numismaticei romane, pe cari le-am statornicit treptat în decurs de douăzeci de ani în publicațiunile noastre, se confirmă în totdeauna cu toate consecințele lor în evoluțiunea monetelor romane dela început și până la finele perioadei de care ne-am ocupat. Ele ne dau seamă de toate împrejurările și ne-au permis a rezolvă fără ipoteze toate problemele pe cari le-am întâmpinat. Putem deci să considerăm aceste principii ca definitive, și este foarte probabil că ele cârmuesc asemenea toată numismatica ro- mană din timpurile următoare. Un studiu comparativ între decadența asului de bronz republican și scăderea denarului de argint imperial ne va permite să lămurim mai pe larg această importantă chestiune. . In timpul Republice! etalonul monetar erâ bronzul și unitatea monetară o piesă de bronz, asul, și de aceea toate scăderile de va- loare ale monetelor republicane, fie de fapt, fie de drept, privesc excluziv asul, adică unitatea de bronz. In timpurile imperiului, după reforma lui Neron, argintul devine me- talul etalon al Romanilor, denarul (drahma) de argint devine unita- Digitized by Google 46 tea lor monetară, și imediat începe decadența denarului, la Început numai de fapt, .mai târziu de drept sau legală. . Decadența de .fapt a asului consistă într’o scădere progresivă a pondului asului libral, oare reduce valoarea lui pe jumătate și pe sfert. Decadența de fapt a denarului se produce prin alterațiunea me- talului. Denarul republican și denarul primilor Cesari erau de argint curat și s’au păstrat astfel .pe tot timpul întrebuințării etalonului de bronz. După reforma lui Neron calitatea metalului scade, denarul lui Traian conține aliaj, sub Marcu Aureliu proporțiunea de metal prost crește și sub Septimiu Sever materia, care servește la fabrica- rea denarilor, devine un billon, care nu conține nici 50% argint. Cu toate acestea, denarii lui Septimiu Sever erau legalmente con- siderați ca egali cu denarii lui Neron și aveau aceeaș putere libe- ratorie pentru plata datoriilor: situațiune analogă a așilor dela finele perioadei librale, cari legalmente, deși foarte slabi, erau egali cu așii librarii grei dela origine. Scăderile de valoare legale ale unităților de bronz republicane sunt bine cunoscute din texte; ele sunt în totdeauna rezultatul unui faliment de stat. Scăderea asului a fost treptată. Din libral asul a devenit sextantar, apoi uncial, în fine semi- ■uncial. Epocele falimentelor acestora coincid cu epocele critice ale istoriei republicei romane. Istoria decadenței legale a denarului roman rămâne de făcut, tră- surile ei generale apar însă de acum. Se știe că denarul lui luliu Cesar valoră a 1000-a parte din libra de aur și edictul lui Deocle- țian ne arată că denarul contemporan al acestui împărat valoră a 50.000-ia parte din libra de aur. Un denar al lui Cesar valoră 50 de- •nari de ai lui Dioclețian! Această, enormă scădere de valoare a denarului — unitatea mone- tară de argint imperială — nu s’a produs de sigur de odată. Denarul a trecut negreșit prin valori intermediare, întocmai ca unitatea de -bronz republicană, asul, care din libral n’a devenit semiunciăl de Digitized by knOOQle 17 odată, ci a trecut prin valorile intermediare de două uncii și de 0 uncie. Am văzut că reducțiunile republicane ale unității de bronz sunt contemporane cu situațiunile grele ale Republicei și ne putem da bine seama prin singura înfățișare a monetelor, că decadența denarului imperial devine completă tocmai la epoca decadenței po- litice a imperiului, în timpul invaziunilor barbare și al dezordinelor interioare. Concluziunea care se impune este că scăderile treptate ale uni- tății de argint imperiale ne reprezentă, întocmai ca reducțiunile asului republican, adevărate falimente de stat, efectuate într’un mod similar prin simpla scădere legală a valorii unității monetare. Reducțiu- nea pe această cale a unității de argint imperiale a fost în câtva mai pronunțată decât aceea a unității de bronz republicane, fiindcă denarul lui Deoclețian nu mai valoră decât 2% din denarul lui luliu Cesar, pe când asul dela finele Republicei reprezenta încă drept va-, loare peste 4% din asul libral primitiv. Terminând, d-l M. Sutzu dărueșle Academiei Române colecțiunea d-sale de monete ale orașelor Pontice din Dobrogea, care cuprinde vreo mie de bucăți deosebite. Digitized by^ooQie Digitized by Google RĂSPUNSUL DLUI D. A. STURDZA LA DISCURSUL DE RECEPȚ1UNE AL D^i M. SUTZU Onorați Colegi, D-l Mihail C. Sutzu a făcut, conform regulei stabilite de Aca- demie, expunerea lucrărilor răposatului nostru coleg, a Părintelui Simeon Florea Marian, a căruia activitate, dela intrarea sa în- Academie în 1881 și până la încetarea sa din vieață în 1907, cu- prinde un scurt timp de muncă; dar munca lui a fost cu atât mai harnică, neîntreruptă, conștiincioasă, încât ea poate sta ca un exemplu vrednic de urmat pentru fiecare membru al Academiei. Ne unim dar cu frumoasele și inimoasele cuvinte, cu cari colegul nostru încheie elogiul predecesorului său, —că Academia depune astăzi pe mormântul lui Simeon Florea Marian o cunună de laur, ale căreia foi vor rămânea verzi în decursul zilelor, cât timp va ținea neamul românesc. înainte de a păși mai departe Intru a expune activitatea d-lui Mi- hail C. Șutau ca numismat, cred de datoria mea a aminti, în șe- dința solemnă de astăzi, memoria unui bărbat, care până în adânci bătrânețe a păstrat o vie și neclintită iubire pentru orice progres al poporului român. Generalul Nicolae Mavros a fost un adânc cunoscător și un mare admirator al literaturii antice. El a adunat cu timpul o colecțiune însemnată de monumente epigrafice și sculp- turale și de monete. Intr’un moment de entuziasm, el a dăruit, încă în vieață fiind, întreaga sa colecțiune Statului român, devenind astfel fundatorul Muzeului Național din București. Digitized by knOOQle 20 Colecțiunea de monete grecești și romane a Generalului Mavros a stat mulți ani păstrată, într’o mare ladă de fier, sub custodia co- legului nostru, până in anul trecut, când prin stăruințele sale ea a fost încredințată Academiei noastre ; hotărîndu-se colegul nostru a dărui Academiei una din cele mai bogate colecțiuni de monete autonome și romane ale orașelor Pontice, care cuprinde peste una mie bucăți. * Cercetările numismatice ale d-lui Mihal C. Sutzu sunt cu mult anterioare întâielor sale publicațiuni, cari au început în 1883 și au urmat fără întrerupere până în 1911. In timp de 28 ani, cercul cercetărilor sale s’a întins în Asia Mică și Grecia, Italia antică, cu- prinzând Republica și Imperiul Roman, Macedonia, Egiptul și Chaldea. Textele vechilor scriitori greci și romani, cari au tractat des- pre monetele lumii antice, au fost studiate de colegul nostru cu mare osârdie. Astfel d-sa a izbutit să intre în amănuntele așezămintelor monetare antice și să le cerceteze rostul lor în diferitele faze prin cari au trecut. Cu cât înaintâ în cercetările sale, cu atât mai mult ieșiâ la iveală, că aceste corespundeau cu realitatea, și deslegau totodată multe chestiuni economice și financiare, rămase întunecate până acum. Rezemându-se pe înșiși scriitorii greci și romani, d-sa a răspândit astfel o vie lumină asupra sistemelor monetare ale lumii antice și a legăturii acestor sisteme între dânsele. In general, d-sa a apărat o teză nouă în numismatică, arătând că există o diferință esențială între monetele efective, cari valorează greutatea metalului lor, și monetele convenționale, a căror va- loare n’are absolut nici o relație cu greutatea lor metalică, fiindcă ele nu sunt decât jetoane fără valoare intrinseca. De aci a despărțit istoria manetară în trei epoce. Prima epocă este caracterizată, în timp de mai mulți secoli, prin întrebuințarea metalului cântărit în bucăți. A doua epocă începe din momentul în care bucățile de metal capătă un semn al puterii publice, care garantează calitatea și greutatea metalului, scutind astfel de obligațiunea de a cântări mereu. Digitized by Google 21 Aceste două epoce ale monetelor efective au durat până când s’au in- trodus, în timpurile foarte probabil moderne, manetele convenționale de cari ne servim astăzi. * In primele sale publicațiuni numismatice: Systemes monetaires primitifs de l’Asie mineure et de la Grdce și Etalons ponderaux primitifs et Lingots monetaires, d-1 Mihail C. Sutzu a stabilit cu siguranță adevărata metodă de cercetare a metrologiei pozitive, în- temeiată numai pe raporturi de ordine matematică, care exclude din știință toate speculațiunile teoretice, bazate numai pe asemă- nări aproximative. In prima parte a scrierii: Introduction ă l’âtude des monnaies de l’Italie antique, colegul nostru a lămurit bine natura îndoioasă a monetelor de bronz grele dip centrul Italiei, cari nu se pot pune decât cu foarte mare anevoință în legătură cu unitățile pon- derale italice determinate. Acest studiu a permis încă d-lui Mihail C. Sutzu într’o publica- țiune posterioară fLes lourdes monnaies de bronze de l'Italie Cen- trale et la numismatique romaine), să dovedească lipsa de te- melie a sistemelor propuse de d-I Haeberlein pentru a explică aceste monete. Partea a doua a scrierii: Introduction ă Vetude des monnaies de l’Italie antique, conține o expunere completă a monetelor ro- mane dela originea lor și până la finele Republicei, arătând punctul de plecare ponderal al acestor monete, stabilind caracterul tot- deauna real al pieselor de bronz romane și probând apoi că tex- tele antice, cari erau în genere considerate ca greșite, constituesc din contra explicațiunea sănătoasă și temeinică a sistemelor mone- tare ale Republicei Romane. Astfel colegul nostru a pus în completă evidență caracterul re- ducțiunilor unităților monetare romane, cari au fost de sigur ade- vărate falimente de stat. Studiul publicat sub titlu de: Ehide sur Ies monnaies impe- riales romains este cel mai important din scrierile colegului Digitized by^ooQie 22 nostru, fiindcă explică limpede toate organizațiunile monetare ale Imperiului Roman, până la introducerea sistemului monetar al lui Caracalla. Un singur punct rămăsese îndoios pentru colegul nostru în monetăria împăratului Nero și anume natura monotelor de bronz de mare modul ale acestui împărat: dar problema a fost rezolvată tot de d-sa prin observațiunile făcute in chiar discursul său de re- cepțiune asupra Așilor marcați ai lui Nero. In adevăr a constatat, că Așii marcați ai împăratului Nero sunt totdeauna de metal galben; și fiindcă Pliniu Senior ne descrie un sistem monetar care cuprinde un jls de cupru roș, nu încape îndoeală că textul lui nu se poate aplică sistemului monetar Neronian, ci numai sistemului monetar al primilor Cesari, cari ne înfățișează monete de cupru roș, recu- noscute de mult ca Ași ai primilor împărați. Astfel când Pliniu vor- bește de Sesterții, el ne pomenește excluziv bronzurile de modul mare ale primilor Cesari. Bronzurile de modul mare ale lui Nero sunt deci Uncii, iar nu Sesterții. In scrierea sa: Examen critique dune nouvelle theorie de la monnaie romaine, colegul nostru a răspuns unei publicațiuni a d-lui Pick, confirmând explicațiunea textului din Volusius Maecianus. Spre o mai completă demonstrațiune, d-sa a revenit în altă scriere, L’As et la Libella de Volusius Maecianus, asupra textului acestui scriitor, arătând cu prisosință că singura interpretațiune posibilă și metodică este aceea a d-sale. Modul de explicare a mărcilor monetare de pe monetele de bronz marcate ale lui Marc Antoniu, expus în studiul monetelor imperiale rom’ane, a fost întărit și desvoltat în scrierea: Les monnaies de bronze des Prefets de la Flotte de Marc Antoine avec marques de valeur, în care colegul nostru a probat, că pondul efectiv al acestor monete de bronz se potrivește cu caracterul lor teoretic. In fine, în critica recentă făcută de d-1 Mihail C. Sutzu unei cărți despre moneta romană a învățatului D. Willers — Les recher- ches recentes sur la Monnaie romaine: Pline, Mommsen et Mr. Willers — , a confirmat din nou toate rezultatele sale anterioare, Digitized by Google 23 demonstrând totodată, că erudițiunea și ingeniozitatea, calități cari nu lipsesc d-lui Willers, nu sunt deajuns pentru a înțelege și a restabili sistemele monetare romane, și că este absolut necesar stu- diul prealabil amănunțit asupra originilor ponderale ale monetelor antice în genere și a caracterului lor efectiv neîndoios. Scrierea d-lui Mihail C. Sutzu — Nouvelles recherches sur Ies origines et Ies rapports de quelques poids antiques — a stabilit cu siguranță înțelesul textelor autorilor vechi privitoare la unitățile ponderale greco-asiatice, cari până atunci au fost greșit interpretate, și a fixat cu preciziune valoarea ponderală a diferite unități de cântar greco-asiatice. Acest rezultat are o importanță însemnată pentru studiul greutăților și monetelor antice. Studiile colegului nostru asupra monetelor Ptolemaice — Essai de restitution des systemes monetaires macedoniens des Rois Philippe et Alexandre et du systeme monetaire egyptien de Pto- lemee Soter — Nouvelles recherches sur le systvme monetaire de Ptolemee Soter — și — Essai de classification des monnaies de bronze emises en Egypte par Ies trois premiers Lagides —, au fixat caracterul efectiv al tuturor monetelor de bronz grecești și expun în mod lămurit organizarea sistemului monetar al lui Pto- lomeu Soter. Lucrarea d-lui Mihail C. Sutzu, prezentată în 1900 Congresului internațional de Numismatică din Paris — Poids et monnaies de Tomis —, are pentru noi un interes special și conține o explica- țiune ingenioasă a mărcilor de valoare, cari figurează pe monetele de bronz din Moesia. Cu prilejul studiilor sale asupra greutăților asiro-chaldeene în scrierea — Les origines Assyro-chaldeenes des poids Rotnains — colegul nostru a izbutit să pună in evidență legăturile primitive cari există între unitățile ponderale chaldeene și pondurile romane și grecești, prin constatarea identității matematice între micul pond roman numit «grăunte» și «grăuntele» asiro-chaldean, care este a 60-a parte din inica mină ponderală. Această constatare are o Digitized by^ooQie 24 importanță deosebită nu numai pentru Numismatică și Metrologie, dar și pentru Arheologia generală. Toate rezultatele, obținute de colegul nostru prin studiile sale, nu au fost în întregimea lor recunoscute ca definitive; dar erudiți eminenți din străinătate le admit, și faptul că i s’a încredințat mă- gulitoarea misiune de a studia și publica bogatul tezaur de Mo- numente Ponderale antice dela Susa, descoperite de d-1 de Morgan, dovedește încrederea ce au avut în colegul nostru învățații cari au direcțiunea acestor săpături, făcute pentru guvernul Republicei fran- ceze. D-sa a îndeplinit cu conștiință misiunea onorătoare ce i s’a dat, prin publicațiunea care poartă titlul — Etude des Monuments Ponderaux de Suse în Memoires publies sous la direction du Delegue general M. I. de Morgan, par le Ministere de VInstruction publique et des Beaux Arts. Tome XII, Recherches archeologiques, Quatrteme Serie. Academia Română salută intrarea d-lui Mihail C. Sutzu ca Membru activ al ei cu o deosebită bucurie. Suntem siguri că colegul nostru va continuă cercetările sale, contribuind și din partea Regatului României la deslegarea multora din celelalte chestiuni numismatice, metrologice și arheologice, cari până acum nu sunt încă pe deplin elucidate de știință. Digitized by^ooQie Șirul publicațiilor Domnului Mihail C. Sutzu după datele lor: 1. Systeines monetaires primitifs de l’Asie inineure et de la Grece. Bu- curești 1883. [In „Revista pentru Istorie, Arheologie ți Filologie*J. 2. Etalons Ponderaux Primitifs et Lingots Monetaires. București 1884. [In „Revista pentru Istorie, Arheologie iți Filologie*]. 3. Introduction a l’Etude des monnaies de l'Italie Antique. (Dedicat Alteței Sale Regale Principelui de Napoli, acum Maiestatea Sa Regele Italiei). 1*” Pârtie, Paris 1887. 2d“ Pârtie, Macon 1889. 4. Essai de restitution des systemes monetaires macedoniens des Rois Philippe et Alexandre et du systeme monetaire 6gyptien de Ptolemee Soter. București 1893. [In „Revista pentru Istorie, Arheologie ți Filologie*]. 5. Nouvelles recherches sur Ies origines et Ies rapports de quelques poids antiques. Paris 1895. [In „Revue numismatique franțaise*]. 6. fttude sur Ies monnaies Imp6riales romaines. Paris 1899. [In „Revue numismatique franțaise*]. 7. Poids et Monnaies de Tomis. Paris 1900. [In „Mtmoires du Congres internațional de Numismatique de Paris*]. 8. Examen critique d’une nouvelle th6orie de la inonnaie romaine. Bru- xelles 1901. [In „Revue belge de Numismatique*]. 9. Nouvelles recherches sur le systeme mon6taire de Ptol6mee Soter. Paris 1904. [In „Revue Numismatique franțaise*.] 10. Les monnaies de bronze des Prefets de la Flotte de Marc Antoine avec marques de valeur. Paris 1906. [In „Revue Numismatique franțaise*]. 11. Les lourdes monnaies de bronze de l’Italie Centrale et la Numisma- tique romaine. Paris 1907. [In „Revue Numismatique franqaise“]. 12. Essai de classifisation des monnaies de bronze 6inisses en Egypte par lestrois premiere Lagides. Paris 1909. [In „Revue Numismatique franțaise*/. Digitized by^ooQie 26 13. Les originea assyro-chald66nnes des Poids Romains. Communication faite au Congres International d’Arch6ologie du Caire, Section VI Numis- matique. Bucarest 1909. [In „Revista de Istorie, Arheologie și Filologie*}. 14. Les rocherches r6centes sur Ia monnaie romaine: Pline, Mommsen et Al. Willers. Paris 1910. [In „Revue Numismatique franțaise* J. 15. L’As et la Libella de Volusius Maecianus. Bruxelles 1910. [In „Revue helge de Numismatique*}. 16. fitude des Monuments Ponderaux de Suse. Paris. Leroux. 1911. [In „Memoires publies par le Ministere de VInstruction Publique et des Beaux Arts de la Republique fran^aise, sous la direction de 1. de Morgan. Torne XII. Recherches Arch^ologiques). Digitized by Google ACADEMIA ROMÂNĂ ' DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XXXVII. ISTORICUL LUPTEI PENTRU DREPT IN ȚINUTUL CÂMPULUNGULUI MOLDOVENESC DISCURS ROSTIT LA 21 MAIU (3 IUNIE) 1911 DE T. V. STEFANELLI cu RĂSPUNS DE D. ONCIUL BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Comp., C. SEETEA și LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 1911. 29.681. Prețul 1 leu. Digitized by CnOOQie Digitized by Google ACADEMIA ROMÂNĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XXXVII. ISTORICUL LUPTEI PENTRU DREPT IN ȚINUTUL CÂMPULUNGULUI MOLDOVENESC DISCURS ROSTIT LA 21 MAIU (3 IUNIE) 1911 DE T. V. STEFANELLI cu RĂSPUNS DE D. ONCIUL BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Comp., C. SPETEA și LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 1911. Digitized byCnOOQie Digitized by Google Domnule Președinte, Domnilor Colegi, Este o deosebită onoare a fi primit între membrii celei mai înalte instituții culturalo românești, care revarsă razele sale binefăcătoare în toate părțile locuite de Români și formează astfel cea mai fru- moasă și temeinică legătură sufletească între toți fiii neamului nostru. Mai cu seamă noi Românii de peste hotare privim cu deosebită încredere și cu sfioasă venerațiune la maturul corp ce compune Academia română și suntem fericiți când rezultatele vastei și stră- lucitei activități a acestui înalt corp ajung și la cunoștința noastră. Noi cei depărtați de acest centru al culturii românești primim tot ce emană dela Academie, cu convingerea adânc înrădăcinată în inimile noastre că: Roma locuia est. Este deci lucru firesc cât de adânc mulțumitor vă sunt pentru deosebita bunăvoință ce ați avut-o primindu-mă în mijlocul D-voastre, bunăvoință pe care cu atât mai mult știu să o prețuesc, fiindcă îndelungată mea carieră de judecător, supusă unei organizații stricte, cu tradiții centenare biurocratice, căreia trebuiau supuse toate pu- terile fizice și spirituale, numai puțin mi-a îngăduit ca în puținele ore libere să mă ocup și cu scrieri. Pătruns însă de conștiința înaltei datorii ce mi se impune prin chemarea mea în sânul acestui ilustru corp, îmi voiu da toată silința, ca în mărginile modestelor mele puteri să contribuesc și eu cu tot devotamentul la mult apreciatele D-voastre lucrări. Și acum dați-mi voie să reîmprospătez în memoria D-voastre a- mintirea înaintașului meu, a mult regretatului Dr. Augustin Bunea, pe care nu am avut fericirea să-l vedem în mijlocul nostru, nici Digitized by Google 4 plăcerea să-l ascultăm și să ne încălzim do vederile sale largi și de expunerile sale senine, împreunate cu căldura ce izvoreșle din o inimă nobilă și plină de dragoste pentru neamul său. El a trecut la cele vecinice, fără să-i ti fost dat a se ivi în mijlocul nostru și fără să-și ridice glasul în acest templu, menit să lucreze pe căi pacinice pentru propășirea culturală a neamului, pe caro canonicul Bunea l-a iubit atât de mult. El s’a săvârșit în cea mai puternică vârstă ce îndreptățiâ la spe- ranța că puterile sale trupești și sufletești, încă lung timp, vor des- voltă o activitate rodnică pe câmpul istoriei neamului său. Născut în 4 August 1857 în satul Vad in Transilvania, a urmat liceul în Brașov și Blaj, iar la anul 1877 fu trimis la Roma, unde în institutul I )o propaganda fide a studiat filozofia și teologia. In 4 Decemvrie 1881 a fost sfințit preot în Roma, iar la 1882 a fost promovat doctor in teologie, și întorcându-se la Blaj, fu aplicat în cancelaria metropolitană. La anul 1884 fu numit asesor consisto- rial. Dela anul 1886 până la 1888 a fost profesor de teologia dog- matică la institutul teologic din Blaj, ocupând în acelaș timp po- stul de defensor la tribunalele matrimoniale și locul de membru în comisiunea pentru revizuirea cărților bisericești. Dela Septemvrie 1888 înainte a fost secretar metropolitan. La anul 1891 fu numit protopop onorar, iar la anul 1892 camerier intim al Papei. Dela 1893 a fost membru ordinar in comitetul pentru administrarea fon- dului grănițeresc. Pentru meritele sale pe câmpul literaturii istorice, Academia îl alese la 24 Martie 1901 membru corespondent în secția istorică, iar în ședința din 28 Maiu 1909 membru activ în această secție. Cei ce l-au cunoscut de aproape pe canonicul Bunea îl descriu ca muncitor neobosit. Oficiile sale bisericești ii consumau cea mai inare parte a timpului, dar el se simțiâ chemat și îndatorat a lucră pentru neamul său pe toate terenurile activității publice, și astfel îl vedeai ici ocupat cu afacerile domeniilor, mărind veniturile lor menite pentru susținerea școalelor, dincolo lucrând în comitetele so- cietăților politice și culturale, și iarăș în alte părți participând la Digitized by Google 5 adunări, luminând, sfătuind și înbărbătând pe frații săi. Sunt în toate părțile locuite de Români indivizi și corporațiuni a căror activitate lâncezește cu timpul. In astfel de cazuri, canonicul Bu- nea, prin părțile sale, erâ acela care prin cuvinte energice și prin inițiativă potrivită treziâ la nouă vieață spiritele adormite. Timpul ce după toate aceste ocupațiuni ii mai rămânea liber, îl întrebu- ința pentru studii și pentru scrieri istorice. Scrierile principale ce a publicat defunctul și cari au atras aten- țiunea noastră asupra sa sunt: 1. Arhiepiscopul și Mitropolitul loan Vancea, 1890. 2. Chestiuni de dreptul și istoria bisericii române unite, 1893. 3. Epicopul loan Inocențiu Klein, 1900. 4. Statistica Românilor din Transilvania la anul 1750. Sibiu 1901. 5. Episcopii Petru Paul Aron și Dionisie Novacovici sau Istoria Românilor transilvăneni dela 1751 —1764. Blaj 1902. 6. Vechile Episcopii românești ale Vadului, Gioagiului, Silvașului și Bălgradului. Blaj 1902. 7. Autonomia bisericii românești unite, 1903. 8. Zece discursuri funebre. Blaj 1903. 9. Ierarhia Românilor din Ardeal și Ungaria. Blaj 1904. 10. In amintirea lui T. Cipariu. Blaj 1905. 11. Mitropolitul Sava Brancovici, 1906. A mai colaborat la ziarele Unirea, Tribuna, Gazeta Transilvaniei, Eoaia bisericească și la Enciclopedia română a d-lui Dr. Diaconovici, iar onoratul nostru coleg d-1 Dr. Istrati, in ședința Academiei din 20 Noemvrie 1909, a comunicai că după regretatul defunct au mai rămas manuscriptele câtorva lucrări istorice, unele foarte înaintate, între cari un tratat de istoria Românilor în întreaga ei desvoltare, întocmit pentru cultura istorică a publicului românesc do pdsle tot locul. Scrierea sa postumă este : Stăpânii țerii Oltului, Discurs de recepțiune, pregătit pentru intrarea sa solemnă in Academia Română. Precum vedem, multele și grelele ocupațiuni ale canonicului Bunea nu l-au împiedicat a desvoltâ o activitate întinsă pe câmpul literaturii istorice românești, și anume pe un teren puțin călcat, dar de mare Digitized by knOOQle G interes pentru Românii ce urmăresc cu zel și atențiune desvoltarea bisericii române dincolo de Carpați și progresele poporului pe te- renul politic și național. Canonicul Bunea stăpâniâ cu deosebită abilitate materia ce o desvoltâ apoi cu adâncă înțelegere într’un stil propriu lui, dar lim- pede, logic și convingător, și luminile ce le revarsă scrierile sale documentate, vor rămânea izvoare prețioase pentru nouă lucrări în această direcție. Studiile sale despre Episcopul loan Inocențiu Klein și despre Epis- copul Petru Paul Avon și Dionisie Novacovici, întemeiate pe un bogat număr de documente și pe cercetări scrupuloase, desfășură înaintea ochilor noștrii grelele lupte și suferințe ce le-au îndurat Ro- mânii de dincolo ca să-și poată câștigă neatârnarea bisericească și să se poată desvoltâ liber pe terenul culturii naționale. Aceste lucrări sunt pagine scrise cu atâta temeinicie și adese cu atâta amărăciune sufletească, încât simțim înși-ne durerile și sbuciumările neamului despre care scrie. In aceste pagine a pus Bunea toată agerimea min- ții sale, toată iubirea sa de neam, toată căldura marelui său suflet. Studiul despre Episcopul loan Inocențiu Klein a fost in anul 1901 foarte mult apreciat de Secțiunea istorică a Academiei noastre și a fost propus pentru premiul Eliade Rădulescu de 5.000 lei. In lucrările sale Chestiuni de dreptul și istoria bisericii unite și Autonomia bisericii românești-unite, defunctul ne-a dat studii amă- nunțite despre dreptul canonic și despre istoria bisericească. Valoarea acestor lucrări este cu atâta mai mare, fiindcă în literatura noastră ecleziastică lipsa astor fel de scrieri erudite eră adânc simțită. In scrierile 'Vechile Episcopii românești și Ierarhia Românilor, concluziile autorului privitoare la vechimea Mitropoliei ardelene nu vor li admise fără rezervă de istoricii noștri, dar modul cum sunt alcătuite aceste studii varsă o lumină vie asupra spiritului critic al defunctului și bogăția izvoarelor publicate vor servi cu înbel- sugare specialiștilor pentru studii nouă în această materie. Canonicul Bunea a fost și unul din cei mai eminenți oratori ai fraților noștri de peste Carpați. Aceasta se constată atât din dis- Digitized by^ooQie 7 cursurile funebre publicate, cât și din mărturisirile pline de admi- rațiune ale acelor ce l-au auzit vorbind. Nu am avut fericirea nici să-l cunosc in persoană nici să-l aud vorbind, dar cei ce au avut această norocire zic că : la groapa marilor decedați ai neamului nostru dela Gheorghe Bariț până la Aurel Murășan, cuvântul lui a trezit fiori în ascultători, avân- lându-se în înalte zări de poezie. Cu prilejul adunărilor culturale sau politice, glasul lui s’a auzit totdeauna și a atins apogeul la adunarea fondului de teatru în Alba-Iulia. Atunci a fost clipa când a atins culmea cea mai înaltă a oratoriei și a inspirației (1). Cea mai frumoasă calitate a canonicului Bunea a fost însă ne- mărginita sa iubire de neam și focul patriotic ce îl stăpâniâ în toate acțiunile sale. Tot așâ de intransigent precum eră el ca Român, a rămas și în vederile sale dogmatice-religioase, dar aceasta nu a împiedicat pe Români, fără deosebire de confesiune, a-i recu- noaște toate calitățile sale superioare și a-i aduce omagii de mul- țumită și recunoștință. După moartea sa un cunoscut al său îl caracterizează astfel: savant în înțelesul strict al cuvântului, el știa să sintetizeze cu- noștințele câștigate cu multă trudă în nopți de veghere și de studii. Hrisoavele prăfuite se orânduiau sub privirea fascinătoare a ochiului ager, alcătuind un sistem. Și din colbul uitatelor arhive răsăriau într’o apoteoză de lumină figuri glorioase ale trecutului de umi- lință ... chemate la vieață sub pulberea de vrajă a minții sale scru- tătoare. Vedeam, în defilarea lor de o tragică maiestate, trecutul întunecat, și scoteam învățăminte pentru viitor (2). Dar moartea lui Bunea a curmat toate speranțele noastre, și neamul românesc sufere o pierdere căreia Academia i-a dat o du- reroasă expresie în ședința din 18 Noemvrie 1909. Fie ca activitatea sa să aibă mulți urmași spre folosul neamului românesc și spre înflorirea culturii naționale! (1) Al. Ciura In Luceafărul din 16 Decemvrie 1909. (2) AL Ciura in Luceafărul din 16 Decemvrie 1909. Digitized by^ooQie s Domnilor colegi, Vă rog acum să aveți indulgența de a ascultă subiectul ce mi-am propus să tratez înaintea D-voastre, adecă: Istoricul luptei pentru drept in ținutul Câmpulungului moldovenesc. I. Dacă mi-am propus să vorbesc despre acest vechiu ținut, îndem- nat am fost spre aceasta atât de dragostea ce o port pentru locui- torii din acea parte a munților românești, unde atâta timp am pe- trecut ca judecător, cât și din cauză că ținutul Câmpulungului moldovenesc nu numai în vechime a avut o deosebită însemnătate, dar și în ziua de azi el este fala Românilor din Bucovina, zidul de care s’au sfărâmat multe porniri dușmănoase îndreptate în con- tra neamului românesc de acolo, și un district în care toate mișcă- rile naționale prind cea mai temeinică rădăcină și află cei mai ze- loși și vrednici apărători. Născuți și crescuți în cele mai frumoaso părți ale munților Car- pați, și apărați de codri seculari, ei și-au trăit vieața lor proprie, departe de văhnășagurile fraților lor dela șes, o vieață ce au tre- buit să și-o croească ei după împrejurările în cari trăiau în aceste părți muntoase, unde erau reduși numai la puterile lor proprii pentru a-și agonisi cele de trebuință vieții și a-și apără vetrele lor strămoșești. Acest fel de traiu a oțetit puterile acestui frumos și inimos soiu de oameni și le-a păstrat sentimentul do libertate și neatârnare, sădit de secoli în inimile lor. Până în ziua de astăzi acești urmași ai luptătorilor dinaintea descălecării, sătenii timpurilor legendare și eroice (1) se deosebesc de locuitorii dela șes atât prin obiceiurile lor, cât și prin modul cum se prezentă. Modești cu «domnii», dar fără cel mai mic semn de slugărnicie, deșlepți în judecată fără a aveâ pretenția de a o impune, mlădioși în mișcări, cu fruntea ridicată, gravi la vorbă și (1) N. lorga, Documentele familiei Callimachi, I, pag. XV. Digitized by Google 9 la sfat, lor le-a rămas înrădăcinată demnitatea personală câștigată in decursul atâtor secoli, trăiți în neatârnare în mijlocul unei naturi mărețe și în freamătul codrului, părtaș și el ca și dânșii de zile bune și de restriște. Noi, zice Câinpulungeanul când vorbește de persoana sa, și acest plural majestatic a rămas și până în zilele noastre. Descălecarea Moldovei nu a putut înrâuri mult asupra felului lor de traiu și de organizație, cu toate că această descălecare și-a luat începutul chiar pe acele locuri frumoase dela obârșia apei Moldova, cari erau locuite do dânșii. Ei au fost cei dintâi cari au venit în atingere cu descălecătorii. Istoricii noștri sunt de acord că descălecătorii, venind din Mara- mureș, nu au dat numai de locuri pustii și nelocuite, ci au aflat o poporațiune originară pe care și-au supus-o, dar cu toate acestea unele regiuni, tari prin natura lor, păstrară față cu descălecătorii oarecare neatârnare. Și una din aceste regiuni a fost Câmpulungul Moldovei, adecă Câmpulungul de azi din Bucovina (1). Locuitorii așe- zați pe aceste locuri, precum și cei din Vrancea și Tigheci, sunt lăsați să se ocârmuească pe sine, numindu-și ei judecătorii lor, și plătind domnului numai un tribut anual (2). Ca să putem judecă cu cunoștință de cauză îndreptățirea luptei Cârnpulungenilor pentru dreptul de proprietate asupra locurilor și munților unde erau așezați, lupte ce încep abia după anexarea Bu- covinei de către Austria, este de lipsă să cunoaștem înainte de toate drepturile și privilegiile ce le aveau Câmpulungenii înainte de venirea lor la Austria, adecă pe timpul când acest ținut făcea parte integrantă din Principatul Moldovei. In această privință este de mare însemnătate ceeace zice Prin- cipele Dimitrie Cantemir despre locuitorii acestui ținut. El no spune că ținutul Câmpulungului cuprinde vreo 15 sate cu legile și ju- decătorii lor. Locuitorii deși nu sunt nobili, totuș nu sunt supuși nici unui boier și conslituesc un fel de republică între sine. Câte odată le trimite Domnul doi vornici și ei ii primesc de bună voie, (1) Xenopol, Igt. Rom. II, pag. (54, 133. (2) Xenopol, ibid. și Ditnitrie Cantemir in Descriptio Moldaviae, Cap. XVI. Digitized by Google 10 dar dacă îi supără, ei îi alungă, crezându-se tari între zidurile ce- tății ce le este dată dela natură. Ocupațiunea lor intre acești munți este păstoritul oilor. Plătesc Domnului un tribut anual, dar nu cât voește Domnul, ci cât s au legat ei de mai înainte către Domn, și acestă legătură lasă a se întări de câte ori se pune Domn nou. Dacă ar voi Domnul să le ceară mai mult și să le impună sarcini nouă, atuncea nu stau mult de vorbă cu Domnul, ci denegând tot tributul, se retrag în părțile cele mai neaccesibile ale munților (1). Dimitrie Cantemir a scris acestea pe la anul 1716 (2) și docu- mente, atât anterioare acestei scrieri cât și posterioare ei, întăresc cu totul cele spuse de Cantemir. Se află adică în posesiunea mea mai multe sute de documente, toate inedite, pe cari le-am consul- tat spre acest scop, și am aflat că nu fără cunoștință de cauză a scris Cantemir cele ce s’au spus mai sus despre Câmpulung și lo- cuitorii săi. Nu intră însă în marginile acestei lucrări a da cuprin- sul acestor documente. Aceasta voiu face-o cu altă ocazie, când voiu da publicității aceste interesante documente, ce răspândesc atâta lumină asupra vieții Câmpulungenilor, asupra formelor de judecată și asupra altor împrejurări cari constituesc izvoare prețioase pentru judecarea exactă a acestui ținut. Aici voiu aminti numai ceeace va fi de nevoie pentru a lumină pe deplin subiectul ce tratez, și spre acest scop vom stabili înainte de toate ce teritoriu cuprindea ținu- tul Câmpulungului in vechime, și care teritoriu cuprinde el astăzi. Dimitrie Cantemir ne spune, precum am văzut, că Câmpulungul ciîprindeâ în sine vreo 15 sate. El nu numește aceste sate, dar din documente posterioare lui Cantemir ușor putem stabili cel puțin acele sate ale acestui ținut, cari după anexarea Bucovinei căzură sub stăpânirea Austriei. La anul 1783, opt ani după anexare, Câmpu- lungenii, chemati înaintea unei comisii imperiale și întrebați ce te- ritoriu cuprinde ținutul Câmpulungului, răspund (3) că acest ținut (1) Dimitrie Cantemir, Descripția Moldaviae, Cap. XVI. (2) v. Prefața de A. Papiu Ilarianu la traducerea acestei cărți, publicată de Academia Română. (3) Arhiva tribunalului Cernăuți. Landtafel. Protocolul din 1!) Iulie 1783. Digitized by Google 11 cuprinde târgul Câmpulung și satele Sadova, Pojorita, Fundul- Moldovei, Porșescul cu câteva case împrăștiate, Ciocănești pe Bis- trița, ValearPutnei, Dorna până la pârâul Chilia, apoi Candreni, Șareni și lacobeni, aceste trei din urmă sub numele Dorna. Dacă ne ținem deci de afirmațiunea Câmpulungenilor, că adecă Candrenii, Șarenii și lacobenii formau împreună cu Dorna un unic sat, atuncea din vechiul ținut al Câmpulungului am avea în Bucovina 7 sate și târgul Câmpulung, adecă opt localități, iar dacă vom privi Candrenii, Șarenii și lacobenii ca sate deosebite, precum foarte probabil a făcut-o și Cantemir, atuncea am avea în Bucovina 11 sate cari formau vechiul ținut al Câmpulungului. Rămășița până la 15 sate, menționate de Cantemir, a rămas la vechea lor matcă, la Moldova. Aceasta se vede și dintr’o jeluire a Câmpulungenilor din anul 1793 îndreptată către guvernul țerii, în care se zice (1): ași lăzuind codrul verde cu multă sudoare și muncă, scoțând rădăcinile copacilor verzi, am lărgit ioc încet încet, de s’au făcut satele Câmpulung, Dorna, Fundul- Moldovei, și mai pe urmă Pojorita și Sadova cum și alte sate în par- tea Moldovei, care acum peste cordonul (2) împărătesc au căzut.n Teritoriul vechiu al Câmpulungului se mărginiâ cu Ardealul și Maramureșul ca și în ziua de astăzi. Locuitorii erau deci chiar prin natura locului siliți a-și păzi și a-și străjui hotarele lor și prin urmare și ale Moldovei în contra năvălirilor din Ardeal și din Maramureș. De aceea Câmpulungenii sunt considerați de către Domnii Moldovei ca păzitori ai hotarelor țerii, ca strajă a țerii (3), și din cauza aceasta sunt înzestrați cu privilegii și scutiți de multe dări. Că erau Câmpulungenii pe vremuri o strajă a țerii, ne o întă- rește și faptul că există și azi doi munți și anume Muncelul Străjiiși (1) Arhiva Administrației districtului Câmpulung. Actele administrației militare, Con- volutul III. Jaloba lui Simion Păpușă, Simion Șandru și loniță Crăciuncscu. (2) Tot hotarul Bucovinei spre Moldova eră păzit de militari, cari erau adăpostiți In așa numite cerdacuri de lemn. Atât urinele drumului pe munte, pe care patrulau mili- tarii, cât și ale cerdacurilor se află și astăzi. Această pază militară pe hotar se numiâ cordon. Peste cordon Însemnă pentru Moldoveni teritoriul Bucovinei, iar pentru Buco- vineni țara Moldovei. (3) Vezi hrisoavele lui Grigorie loan Callimachi din 26 Iunie 1767 și din 5 Decemvrie 1767, mai in urmă. Digitized by^ooQie 12 Piatra Străjii, cari intr’o depărtare de 5 kilometri de orașul Câm- pulung formează un minunat și firesc defileu în contra unei invaziuni ce s’ar îndreptă pe drumul dela Ardeal sau Maramureș spre ora- șul Câmpulung. Tradiția, și astăzi vie, ne spune că pe vârful munți- lor Muncelul Străjii și Piatra Străjii veghiau străjile Câmpulungenilor. Trebue să mai notăm aici, că de câte ori în cărțile și hrisoavele domnești, precum și in alte documente, anterioare anexării Buco- vinei, este vorba de Câmpulungeni sau de locuitorii din Câmpulung in ținutul Sucevei, nu sunt a se înțelege numai locuitorii târgului Câmpulung, ci toți locuitorii teritoriului din satele numite mai sus, dar târgul Câmpulung erâ căpetenia celorlalte sate. Aici în Vatra Câmpulungului erâ scaunul vornicilor trimiși de Vodă și centrul de judecată și de administrare pentru întreg ținutul, și așa a și rămas mult timp după anexarea Bucovinei (1). Vrednic de atențiunea noastră este și faptul că Câmpulungul la anul 1740 aveâ un sigiliu propriu cu inscripția în litere cirilice: acaslai pecete Câmpulungului săs criad. let. 3G/H0: ciut. a. (7249 Sept. 1.). Iată o copie a acestui sigiliu (2): Sigiliul Câmpulungului dela anul 1740. După anexare acest întreg teritoriu erâ cunoscut sub numele Ocolul Câmpulungului moldovenesc, și sub această numire au purtat (1) .Jeluirea amintită in nota 9, a lui Simion Păpușă poartă data: Câmpulungul mol- dovenesc 1793, Iulie 11, și are ca potscript însemnarea : Și noi cu toate satele Câmpu- lungului adeverim și pentru credință s’au pus și pccetia vetrii Câmpulungului ce se numește târg, și noi suntem sub ascultarea lor. (2) Originalul sigiliului este de alamă și incă foarte bine conservat. Sigiliul acesta a fost Întrebuințat până la anexarea Bucovinei. După anexare fiecare comună a fost ținută să-și facă sigiliu deosebit, și orașul Câmpulung arc de atuncea alt sigiliu care ca marcă inchipuește pe un Român răzemat de o secure. Digitized by LnOOQle 13 Câmpultingenii lupta cdnlra Domeniului Statului (Staatsherrschaft, Cameralherrschafl), in limba poporului Cămară. Astăzi ocolul Câmpulungului moldovenesc este numai o noțiune istorică spre a indică vechiul teritoriu, căci acuma toate comunele de pe acest teritoriu sunt independente una de alta și fiecare are organizația sa proprie și autonomă cu primari și consilii comunale. Comunele ce ocupă astăzi vechiul teritoriu al Câmpulungului moldovenesc sunt Breaza (1) Câmpulung (2) Cârlibaba (3) Ciocă- nești (4) Borna Căndreni (5) Fundul Moldovei (6) lacobeni (7) Po- iana-Stampei (8) Pojorita (ty Sadova (10) Valea-Putnei (11) Vatra- Dornei (12) și colonia Luisenthal (13). Acum că cunoaștem vechiul teritoriu al Câmpulungului moldove- nesc, vom cercetă ce proprietăți, drepturi și privilegii aveau Cânipu- lungenii pe acele vremuri când ținutul lor făcea încă parte din Principatul Moldovei. Din cele spuse do Diinitrie Cantemir am puteâ ușor conchide că Câmpulungenii erau deplini stăpâni pe munții și locurile unde erau (1) Cu cătunele: Benea, Cucoșul, Dealul-Glodului, Făgețelul, Măgura, Ploșnița, Porce- scul, Răchitișul, Runcul. Breaza este o slobozie fondată la anul 1816. (2) Cu cătunele: Cucoșul, Izvorul-alb, Corlățenii, Părăul-Lelei, Părăul-Morii, Sub-Mun- ccle, Valea-seac'ă, Valea caselor, Sihla, Vicovanul. (3) Cu cătunele: Fluturica, Iedul, Măgura, Tatarca, Prislopul, Țapul. (4) Cu cătunele : Botușel, Breaza, Suhardul. (5) Cu cătunele: Căndrenii, La-Izvor, La-Piatră, Piluganii-Prălenilor, Poiana-Negrei, Smiai. (6) Cu cătunele: Arsoneasa, Botășul, Colacul, Tatarca, Valea-Stânei. (7) Cu cătunele: Ciotina, Hașul, Eundoaia, Puciosu), Văcăria, Tolovanu). (8) Cu cătunele: Gura-Coșnei, La-Runc, Muncel, Pilugani, Prăleni, Romanești, Tă- tarul. Te.șna. (9) Cu cătunele : Fundul-Pojorltei, Fundul-Putnci, Hărnea, Izvorul-Giumalăului, Pă- răul-Cailor, Peciștea, Podireiul, Runcul, Valea-Pojorîtei. (10) Cu cătunele: Fața-Runcului, Eundul-Sadovci, Uâga, Ilârnea, LatișClii, Măguricea, Muncelul, Părăul-Mazcrei, Părăul-Morii. (11) Cu cătuna: Mestecănișul. (12) Cu cătunele: Argeslru, Dorna pe Giuinalău, Buliceni, Călinești, Chilia, Gheorghi- țeni. Rusca, Gura-Ngrci, Hașul, Moroșeni, Popeni, Roșu, fșarul-Dornei, (Șareni). (13) Colonia aceasta este locuită de bâieși nemți aduși din Comitatul Țips, Ungaria, și este fondată la anul 1808. Coloniști nemți locuese și pe teritoriul satelor Pojorita, laco- beni și Cârlibaba și au fost odinioară lucrători la băile de (ier, aramă și argint ale lui Manz von Mariensee, cari existau In lacobeni, Cârlibaba, Pojorita și Fundul-Moldovei. Digitized by Google 14 așezați, dar concluziunea aceasta, Întemeiată numai pe cele spuse de Cantemir, nu ar mulțămi pe un scrutător scrupulos, și de aceea trebue să recurgem și la alte documente particulare și publice cari au de obiect referințele Câmpulungenilor până la anul 1775 — data anexăriii —și din cari putem câștigă date sigure privitoare la obiec- tul ce tratăm. Atât documentele cunoscute până acuma din deosebite publica- țiuni, cât și documentele încă nepublicate ce se află în posesiunea mea și cari încep cu anul 1611, dovedesc fără nici o îndoeală că, sub Domnii Moldovei, Câmpulungenii, pe lângă că se ocupau cu creșterea vitelor, se considerau pe sine ca proprietari ai munților și locurilor pe unde erau așezați. Ei vindeau, cumpărau, dăruiau și schimbau munți și alte locuri, sau le lăsau prin adiate (1) urma- șilor lor. Astfel de documente se linesc cu clauza: să le fie dreaptă ocină și moșie lor și fiilor lor și nepoților și strănepoților lor în veci de veci de nimene smintiți nice asupriți. In unele docu- mente se află expresia: și i-am făcut moșia pietoare adecă pe vecie, ceeace pentru o parte contractantă însemnă vecinică înstrăi- nare, iar pentru cealaltă parte vecinică proprietate a moșiei. Mai este o împrejurare care trebue să ne atragă atențiunea noastră și anume chestia lăzuirii (2) și însușirea locului lăzuit de către acela care a muncit. Din documentele ce posed se poate vedea că cine prefăcea pădurea în fânaț sau în loc de păscătoare, de- veniâ proprietarul locului curățit. Așâ prin un document din anul 1657 (3) un lonașcu cu soția sa Marica vinde moșia sa lui Mihăilă Dodul, loc de fânaț și cu runcuri de păscut ce iaste făcut de noi cu mânile noastre din pădure întreagă ca să-i fie de acum alui Mihăilă dreaptă ocină și moșie in veci. In acelaș fel glă- suesc și multe alte documente particulare ale Câmpulungenilor. Trebue deci să conchidem următoarele: |1) Testamente. (2) A lăzui înseninează in limba muntenilor a tăia pădurea, a curăț! locul de copaci și a-1 preface din loc păduratic in fănaț, păscătoare sau in altă calitate de loc. (3) Document inedit din oolecțiunea mea, scris la anul 1657 Noemvrie 17. Digitized by^ooQie 15 Locuitorii din acest ținut în totalitatea lor se țineau de proprie- tari ai tuturor munților și pădurilor din întregul lor ținut, dar cu- prinderea munților și pădurilor fiind foarte întinsă și populațiunea mică, nu fiecare munte și pădure își aveâ stăpânul sau proprieta- rul său particular, însă fiecare locuitor în parte avea dreptul să-și însușească prin un act pozitiv de posesiune muntele și pădurea ce-i trebuia. Un astfel de act eră și lăsuirea, prin care locul lă- zuit trecea din proprietatea totalității locuitorilor în cea particulară a lăzuitorului. Să vedem acuma cum se purtau Domnii Moldovei cu Câmpu- lungenii și ce drepturi le recunoscură și le hărăziră ei acestor lo- cuitori. Cărți sau hrisoave domnești ce ar fi existat înainte de D. Can- temir și cari ar fi avut de obiect drepturile Câmpulungenilor, nu sunt cunoscute, dar cărți și hrisoave domnești posterioare lui Can- temir s’au păstrat mai multe la locuitorii din Câmpulung, și anume : Două dela Grigorie Alexandu Ghica V.V. din 18 August 1747 și din 16 Ianuarie 1766, și Cinci dela Grigorie loan Callimachi V.V. și anume: din 29 Iunie 1761; 4 Iunie 1763; 25 Iunie 1767; 26 Iunie 1767 și din 5 De- cemvrie 1767. Toate aceste cărți domnești afară de cea dela 29 Iunie 1761 a lui Grigorie loan Callimachi, au de obiect drepturile și privilegiile Câmpulungenilor și scutirile cu cari i-au miluit acești Domni. Ve- nind Bucovina la Austria, Câmpulungenii au prezentat aceste do- cumente autorităților austriecești și au solicitat recunoașterea acestor drepturi și privilegii. Documentele au fost traduse de către autorități în limba ger- mană și anexate la acte. In această limbă se păstrează ele și astăzi în arhiva tribunalului din Cernăuți (1), iar hrisovul lui Gri- gorie loan Callimachi din 5 Decemvrie 1767 îl posed eu însumi în copie românească, autentificată după original. (1) In secțiunea: Landtafel. Digitized by knOOQle 16 Vom vedea acuma ce cuprins au aceste hrisoave și cărți dom- nești și ne vom ocupă înainte de toate cu hrisovul lui Grigorie loan (Callimachi) V.V. din 29 Iunie 1761 (1), pentrucă din el vedem că un Domn al Moldovei dăruește unei persoane particulare moșii de pe teritoriul Câmpulungului. Grigorie loan V.V. face adecă danie Măriei Jitniceroaei opt munți «ce se află in partea Câmpulungu- lui moldovenesc», anume munții Cocoșul, Găina, Valea Porșes- cui, Pietrișul, Mestecănișul, moșia Botășul din Fundul-Mol do vei, Muncelul Slrăjii (2) și muntele Fața Câmpulungului. Domnul zice în acest hrisov că acești munți sunt moșii domnești și îi dă- ruește Măriei Jitniceroaei pentrucă aceasta se află în stare rea. Această Mărie este mătușa donatorului, adecă sora tatălui său loan Teodor V.V., care a fost întâiu măritată după loniță Ursuleț, iar apoi după Marele Jilnicer Gheorghe Cananău (3). Ori de au fost acești munți proprietate particulară a donatoru- lui, sau moșii domnești în sensul de avere a țerii, nu se poate stabili. D-1 A. D. Xenopol este de părerea că acești munți erau posesiuni private ale Domnului (4), iar D-1 N. lorga zice că Gri- gorie loan V.V. își luă asupra acestor munți drepturi ca asupra unui pământ domnesc (5). Maria Jitniceroaea și fiiul său Șerban Cana- nău schimbă munții cu moșii mănăstirești, iar muntele Fața Câm- pulungului erâ încă în anul 1785 proprietate a Măriei Cananău (6), în urmă însă este ocupat de domeniul Statului austriac, și astăzi, în urma învoielii din anul 1865, făcută între acest domeniu și Câm- pulungeni, este proprietatea orașului Câmpulung (7). (1) Ibid., pag. 1723; vezi și A. D. Xenopol, Istoria și Genealogia cărei Callimachi, pag. 243. (2) VVickenhauser 11 traduce fals Muntsc.helu aus insr nu oferă nici o garanție pentru o judecată ne- părtinitoare, deoarece locuitorii pretind ca și din mijlocul lor să funcționeze un membru în comisiune, și pe lângă aceasta fac ast- Digitized by Google 39 fel de aluziuni privitoare la cei doi consilieri dela Tribunalul din Cernăuți, ce ar aveâ să completeze comisiunea de arbitri, că, deși numele lor nu este numit, totuș ușor se poate conchide, cari ar trebui să fie acești doi consilieri, dar în împrejurările prezente, dela acești doi consilieri nu se poate așteptă o hotărîre justă (1); d) pentrucă și din cauze politice nu este convenabil a resolvâ aceste afaceri altfel, decât pe calea prescrisă de legile existente, deoarece, în caz dacă Câmpulungenii ar câștigă prin tribunalul de arbitri oareșcari drepturi, s’ar simți induplicați și ceilalți supuși din Bucovina a cere o egală procedură de arbitri, și atuncea gu- vernul ar fi în cea mai mare încurcătură; e) deosebit de aceste motive, nu este convenabil a admite cererea Câmpuiungenilor și din cauză că fondul cameral a dat în arendă băilor de fier ale lui Manz von Mariensee, din lacobeni, un teritoriu de 9.000 de jugăre pe tot timpul cât vor există aceste băi, și s’a obligat pe lângă aceasta a-i mai da până la anul 1888 anual câte 24.000 de stânjeni de lemne din diferite păduri. Dacă s’ar întâmplă deci ca tribunalul de arbitri să adjudece locuitorilor aceste locuri și păduri, atuncea fondul cameral, adecă Statul, ar trebui să plă- tească băilor lui Manz despăgubiri cari ușor s’ar urcă la milioane. Raportul se sfârșește cu propunerea ca să se respingă cererea Câmpuiungenilor privitoare la instituirea unui tribunal de arbitri, iar ce se atinge de pretențiunea prin care ei revindică ca proprie- tate a lor totalitatea locurilor stăpânite de Cămară și exercitarea drepturilor dominicale, — să li se lase în voia lor a-$i căută aceste drepturi pe calea judecății. Dar ce privește pretențiunea unor anumiți locuitori sau co- mune privitoare la locuri anumite ce se atlă în stăpânirea Cămării, precum și pretențiunile revindicatorii ale Cămării, ce se referă la anumite locuri stăpânite de comunele sau locuitorii ținutului Câmpu- lung, nu ar fi. just ca aceste revindicațiuni să fie rezolvate pe calea judecății, pentrucă procesele sunt pendente de mulți ani și (1) Pe timpul raportului erau la tribunalul din Cernăuți doi consilieri cari cunoșteau limba românească, adecă Leon Isăcescu și. L Rakwicz. Digitized by Google 40 ar fi putut fi de mult timp terminate. De aceea se face în acest raport propunerea ca aceste procese să fie supuse comisiunii pen- tru regularea servituților (1), iar această comisiune, cercetând și hotărînd asupra servitutilor și asupra echivalentului pentru răs- cumpărarea lor, să cerceteze totodată și certele pendente ale Câmpu- lungenilor și ale Cămării și să hotărască și asupra lor. Vederi liberale, zice mai departe raportul, și o atitudine împă- ciuitoare din partea reprezentantului Cămării, ușor ar putea duce la o învoeală reciprocă, pentrucă față de o proprietate mun- toasă atât de mare, Cămara nu ar fi păgubașă dacă ar trece locui- torilor câteva sute, ba chiar câtevâ mii de jugăre de loc. Ce fel de propunere a făcut ministerul asupra acestui raport împăratului, nu am putut află, însă la 9 Octomvrie 1862 sosește rezoluțiunea împărătească prin care se refuză instituirea tribunalului de arbitri solicitat de Câmpulungeni, dar se ordonă ministerului să institue o comisiune mixtă pentru cercetarea certelor speciale ale celor ce au procese pendente, și ale comunelor din ținut și să îndrumeze de urgență pașii necesari pentru a împăca pe locuitori. In urma acestei rezoluțiuni, ministerul dispune prin ordinul din 23 Octomvrie 1863 No. 20.122 (2) ca certele sus numite intre locuitorii ținutului Câmpulung și intre Cămară să fie cercetate de o comisiune mixtă, compusă: a) din reprezentanții locuitorilor și comunelor din ocolul Câm- pulungului; b) din trimișii ministeriului anume pentru scopul de a mijloci o învoeală (Ministerialvergleichscommission); c) din reprezentanții Cămării; dj din reprezentanții comisiunii pentru regularea servituților. Această comisiune mixtă să aibă de scop a cercetă cumulativ toate certele pendente pentru locuri și totodată și chestia servituților și a cercă, pe cât o posibil, ca să se învoească părțile litigante (1). (1) Instituită prin legea din 5 Iulie 1853. No. 130 din foaia legilor imperiale. Ea avea numele: (jritndlasteiiablosmi'is- aw/ Keț/u'irunjxlfiiidfscoinmissiun. (2) Arh. Adm. distr Câmp. Conv. V. (1) Ministerul zice: zur thunlichsten vergleichsweisen Beilegung der îâtreitsachen. Digitized by Google 41 Precum vedem, chestia privitoare la totalitatea locurilor ocupate de Cămară, pe cari le pretindeau locuitorii, precum și cea la drep- turile dominicale (vânatul, propinația, etc.), eră cu totul eliminată din aceste cercetări (1), dar Câmpulungenii îngroziți și sărăciți de luptele îndelungate și având în vedere că și pădurile cu munții și locurile ce se aflau în liniștita lor stăpânire, nu fac obiectul acestor cercetări, ci sunt tacito modo recunoscute ca proprietate nelitigioasă a lor; considerând mai departe ca procesele pendente pentru anu- mite locuri ușor vor puteâ fi rezolvate în favoarea lor; mai având apoi în vedere că acuma se regulează, se răscumpără și se des- păgubesc drepturile de servitute exercitate de dânșii in toate păr- țile pe munți și în păduri (2) și că pentru răscumpărarea acestor drepturi se dau îndreptățiților ca echivalent munți și păduri, au chibzuit că nu este recomandabil a se mai opune intențiunii mini- sterului. Pe lângă aceasta comisia, așa cum trebuiâ să fie ea com- pusă, le insuflă încredere, deoarece această comisie, ca nici într’un alt loc din țară, erâ și controlată de trimișii ministerului—favoare acordată în urma rezoluțiunii imperiale. Ei se învoiră deci cu această procedură, convinși liind că în sfârșit, după atâția amar de ani vor ajunge la un rezultat favorabil. Toate comunele din ținutul Câmpulungului îl împuterniciră pe Eudoxiu Hurmuzachi să le re- reprezente înaintea comisiei, și împreună cu alți reprezentanți aleși de comune și de locuitori, să intervină la cercetarea și rezolvarea certelor. Lucrările acestei comisiuni începură în anul 1864 și anume în fiecare comună deosebit, și toate certele se sfârșiră cu învoeli încheiate între comunele și locuitorii ținutului Câmpulung de o parte și între fondul cameral (în unele părți și fondul bisericesc) de altă parte. Aceste lucrări și cercetări la fața locului au fost (1) Câmpulungenii după aceasta nu au mai urmat cu procesele privitoare la totali- tatea locurilor ocupate de Cămară, iară lâuatul, pescuitul și criișinfiritul s au regulat in toată țara prin legi speciale. (2) Astfel de drepturi de servitute erau: dreptul de pășunat, de luat lemne pentru foc și clădiri, dreptul de a folosi drumuri, plaiuri și izvoare și de a adapă vitele ori unde, dreptul de a adăposti vitele in păduri spre a le feri de muscă și de grindină, ș. m. d. Digitized by^ooQie 42____ însă foarte anevoioase și au dăinuit mai mulți ani. întâia învoeală s’a încheiat cu comuna urbană Câmpulung la 2 Septemvrie 1865, apoi au urmat învoelile cu Vatra-Dornei la anul 1866, cu Ciocă- nești și Valea-Putnei Ia anul 1867, cu Poiana-Stampâi, Dorna-Can- dreni, Cârlibaba, Pojorîta, Sadova și Fundul-Moldovei la anul 1869 și în fine cu lacobeni la anul 1871. Aceste comune —fără Fundul Moldovei —pe lângă munții, pădu- rile și locurile ce se aflau in liniștita lor stăpânire și cari fură recunoscute ca deplină proprietate a lor, mai căpătară prin învo- ielile numite 43.492 de jugăre și 113 stânjeni pătrați de munți, păduri și alte locuri (1), iar locuitorii comunei Fundul-Moldovei, cari din vechime au știut să-și apere mai bine vechile lor pro- prietăți ce se întind pe valea apei Moldova, unde descălecătorii au călcat întăiaș dală pe pământul Moldovei, acești locuitori au rămas cu întregile lor proprietăți in întinderea de aproape 40.000 de ju- găre, iar comuna Fundul-Moldovei a rămas proprietară cu 1.010 jugăre (2). Astfel se sfârșiră toate certele locuitorilor din ținutul Câmpu- lungului cu Cămara. Dacă considerăm că aceste certe au început pe la anul 1782 și s’au sfârșit cu ultima învoeală la anul 1871, vedem că locuitorii acestui ținut au purtat cu deosebită tenacitate, în decurs de 89 de ani, lupta pentru dreptul lor și pentru apă- rarea moșiei strămoșești, luptă neegală, în caro ei adesea pierdu- seră toată nădejdea și energia. Dar în curând le reveniâ vechea lor bărbăție, și iarăș se intețiă lupta și se purtâ din nou, cu o voință de fier și hrănită de dragostea pentru vatra strămoșească a acestor viguroși munteni. (I) Au căpătat: Câmpulungul 7149 j. 12151 st.; Poiana-Stampei cu Pilugani 4217 j 13119 st.; Dorna-Candreni 9149 j. 1498 st.; Vatra-Dornei cu Dorna pe Giumalău 6435 j. 1457 st.; lacobeni 2000 j. Ciocănești 3087 j. 506 st.: Cârlibaba 2711 j. 1324 st.; Valea- Putnci 528 j. 1302 st; Pojorita 4098 j. 998 st.; Sadova 4111 j . 1508 st. Un hectar are 1,738 jugăre. (2) Cătnara după aceste invoeli a vândut, cu contractul din 29 April 1871, toată pro- prietatea sa din ținutul Câmpulungului împreună cu o moșie Zucica — Fondului biseri- cesc din Bucovina cu prețul de 1.450.000 de florini. Digitized by knOOQle ANEXA A. Cu mila lui D-zeu Noi Grigori loan Kaletnah V. V. Domnul țării Moldovii: Facem știre cu acest Hrisov al Domniei mele, pentru Câmpulungenii dela Câmpulung ot Sodâva, carii aflăndusă la ace parte de loc ca o strajă țârii, și ne putând a aveâ cu îndestulare cele de trebuință hrănii lor, au avut hrisoave dela toți luminății Domni, atât de orânduiala birului lor,’ cât și de altele ce sănt pentru trebuința chiverniseli lor: Deci și Domnia me, ase- mene mam milostivit, și printra cest Hrisov a Domniei mele hotarăm întăiu pentru orânduiala birului lor, peste anu întră cesta chip după cum mai gios să arată; adecă: vor da opt cferturi pe an, câte 920 lei noi la ifertu, care¹ vor umbla pe opt luni, și pe o lună vor da un Sfert pentru poclonul bai- ramului la vreme sa. Și la vreme mucareriului vor da doaă cferturi pentru mucareri care vor umbla într'o lună, cum și la vreme agiutorinții vor da patru Sferturi caro vor umbla pe doaă luni. Iară pentru morile și crășmile ce să vor scrie la vreme agiutorinții și a mucareriului, vor plăti precum să- vor socoti de slujbași, cum și preoții și țăganii ce să vor afla în Câmpu- lungu iar asemene să să scrie și vor plăti după cum să vahotără dela vis- terie și aceasta ya fi dare atot birului lor întron an. Iară mai mult peste suma arătată întru nimică nu vor ti supărați. Dar pentru goștina după mila • ce am făcut Domnia me cu toată țara de sau lăsat pe zece banî noi de o oae, asemene să urmeze și pentru oile lor, și vor plăti pe toate oile ce vor ave câte zăce bani noi de oae; osăbit pentru pricinele munților ce ave în toată vreme câmpulungenii cu stăpânii munților și la Domnia sa Grigori Alexandru Ghica Voevod cu hotărâre Divanului sau pus la rănduială în ce chip să să urmeze după cum să arată prin Hrisovul Domniei Sale: Adecă toți munții mănăstirești sau.boerești să aibă lăcuitorii cei ce lăcuesc acolo aș vâra și aș pășuna vitele în munți cum și iarba ce va fi de fănaț iar ei să o cosască însă cu tocinală și cu voe stăpânilor moșiei după cum sa vor pute așăza, iar de streini afară de lăcuitorii ce sănt acolo în munți, nimene sa nu fie volnic a întră măcar de ar vre să adaogă oare căt de mult la prețu sau de ar vra să să întovărășască măcar cu stăpânii moșii sau cu vre unii din lăcuitori de acolo din munți nici cu un chip nici cu un felu să nu fie volnici a intra cu bucatele lor sau a ocoli fără numai lăcuitorii de acolo din . munți să fie volnici a întră la muriți după tocmala ce vor face cu stăpânii ' moșiei. Iar pentru poene cu fanață ce vor fi de trebuința mănăstirii sau pen- Digitized by^ooQie 44 tiu pășunatul vitelor mănăstirii să aibă voe mănăstirea aș opri, iar pe cine să va afla că cu numele mănăstirii poprește iarbă de cosit sau munți de pășunat și pe urmă va baga pe alți negustori sau pe alți lăcuitori de pre afară care nu lăcuesc acolo în munți, unul ca acela să-și piardă venitul a toată moșie. Pentru vânatul peștelui și pentru alte gujulii să fie neopriți lăcuitorii și cu dejmă să nu să supere, de vreme că vânatul nu iaste stătători la un loc ce astăzi iaste pe o moșie și mâne pe alta: deosebit că și boerii care au moșie la munte și la câmpu nu supără cu dejmă pe acei ce prind gujulii pe moșiele Dumilor sale : drept aceea și despre egumeni asemene să să ur- meze și să nu se supere cu dejma, fără numai păscăritul peștelui apa dela mănăstire în sus giumătate de ceas ; și apa dela mănăstire în gios iar giu- mătate de ceas, să nu umble lăcuitorii păscărind ce să fie pentru triaba pă- rinților: Osăbit au mai jeluit Domniei mele cei ce să află cu lăcuința pe moșii mănăstirești i boerești cum că stăpânii moșielor pără acum îi jăcue pentru ale locului fiește care după cum pute cu podvozi, cu jderi și cu multe alte ca de aceste: Deci Domnia me vrând ca săi scoatem și dintra cești supărări peste dreptate ce trăgea, iată hotărâm pentra cestu Hrisov a Domniei mele, liește care om gospodari să deie peste anu stăpânu- lui moșiei un leu și dejma din cele ce va ave de a zece după obi- ceiu afară de grădinele cu legumi, iar mai mult întru nemica să nu în- drăzniască cineva ai supără. Cum și pentru opt munți ce sânt Danie de preînălțatul părintele Domniei mele loan Voevod D-sale jignițeroai Maria asemene să se urmeze ca și pentru munții mănăstirești. Așijdere aratănd cărți și dela alți luminați Domni cum și dela Domnia me din ceialată Dom- nie pe alor vechiu, liam întărit și cu hrisovul acesta pentru cele ce au iai de vânzare și duc de vând pre la târguri, sucmane, cergi, brâe, catrință, brânză, lână să nu do martosipie nici părcălăbie, iar pentru vitele lor ce vor vinde la târguri sau ori unde să scutiască mortosăpie pe giumătate: adecă numai parte lor iar pe giumătate să deie cumpărătorul ; iar căt pentru vamă fiind un lucru de opștie nu vor fi scutiți nici ei ce să plătiască pe obiceiul țării: Deosăbit am făcut Domnia me milă și pentru folărit pe drepte stânele lor și a preoților să nu deie nici un ban folărit, și pentru oile ce le scot în țară iarna la ernatic pentru pășunat pe unde vor trece și vor umblă dela sfeti Dimitrie și păr la sfeti Ghiorghie ferind fănățâle și ne fâcănd nici o stricăciune celor cu moșie să fie volnici a umbla ori pe acui moșie ori boe- riască ori mănăstiriască ori răzășască sau ori acui neopriți și nesupărați cu vre o dajde. Iar pentru dărmatul caprelor pe acui moșie ar vra să le așeze Ia ernatic, pentru pădure să să tocmască cu stăpânii moșiei și după toc- mală ce vor face să fie volnici a dărina în pădure. Așijdere și pentru vinul ceș aducu de gios dela Odobești pe drept vin ce vor ave ei cu părcălăbie Digitized by knOOQle 45 Sau cu ortul starostelui să nu să, supere cum și pentru vornecul lor pe vinul ce vor aduce în Câmpulung iarăși nici o supărare să naibă nici să le ia nemic, și pentru pricini ce vor ave printre dânșii nime dentralți Ispravnici să nu să amestece fără numai vornecul lor săi giudece și să le caute pri- cinele și trebile ce vor ave, iar când vor ave pricină cu vre un om de a țănutului, la ce țănut să va întâmpla va căuta Ispravnicul acelui țănut pri- cina și va giudeca după dreptate. Pentru oamenii domnești ce ar merge în Câmpulung cu vre o poroncă ori pentru rămășiță de banii visteriei sau pentru vre o pricină de giudecată, ciubotele lor să aibă acest nartu ce sa arăta, copii de casă și armășei mai mult decăt cinci lei și giumătate noi să nu ia ciubotele și aprodu trii lei patruzăci de bani și măcar de sar si ispiti ei să ceiă mai multu decăt sau arătat nici decum să nu deie. Pentru patru preoți și patru diaconi ce sănt în Câmpulung și doi preoți ce sănt în Dorna și un preot dela biserica ce sau făcut mai pre urmă în Pojorăta și un preot în Bistriță, de dajde Domniască, de poclonul vlădicesc și de banii școalei să nu fie supărați. Cum și cinci țârcovnici ce sânt la cinci bi- serici în Câmpulung să nu fie supărați, și pentru desetina de stupi și de mascuri să plătiască 'și ei ca și alți preuți de pre la alte biserici păr la triizăci stupi de zăce bucate un leu vechiu. Drept aceia dar mila ce sau arătat asupra lor și sau întărit cu Domnescul nostru Hrisov va fi bine păzită și ne strămutată și poftim Domnia me și pe alți lumninați Domni carii din Pronia lui Dumnezeu vor fi rânduiți în urma noastră cu Domnia aceștii țări să nu strice aceasta milă ce am făcut Domnia me cu Câmpulungenii ce mai vârtos să întăriască pentru bună staria și întemeiarea și pentru alor vecinică pomenire, Velet 2767. Dek. 5. Grigori loan Kalimah V. V. Cumcă acest suret carte adevărat a Hrisovului său se cunoaște și se întărește prin K. K. giudecătorie la Suceava 15 Iunie 1784. ©Kihler in. p. Căpitan și auditor. Mit deni Original gleich Sapusta p. m. Digitized by^ooQie 46 ; : ANEXA B. / '■ ' . Nr. 1499. . ' ‘ Călrâ grămada ol Câmpulung moldovenesc. . Fiindcă jalobile grămăzi ce sau dat la anu 1792 și 793 asupra D. ferval- ter Șaiblain ot tain atât la acest K. K. craizcoinisariat căt și la cinss. K. K. craizamt trebue di iznoavă să să cerceteze, și să să săvărșască fiindcă cer- cetările a răpăusatului 1). craizcomisar Duzilovici tocma după cum să cu¹ vine nu sau făcut, nice nu sau împlinitu și pentru aceasta pricină pănă iicmu nesăvărsită au rămas, drept aceasta să poroncești grămazi cu toată tărie ca spre cercetare acestor jolobe să aliagă 10 oameni care sănt cu rănduială bună și știuț de oameni fără de pricină și făcăndui întocma vechili înpre- imă cu vornicii și un giurat pe Sămbătă viitoare la 9 a luni Săpt. după căi. nou negreșit la acest K. K. Craizcomisariat să să trimată și ei cu mărfuri dovezi ce vor fi având de trebuință spre dovada jalobilor grămăzi la nu- mita zi fără smintială să să afle aice cum și merinde pe 2—3 saii"4 săpt. să aducă cu dănși încoace, fiindcă nu putem ști cătă vreme să va măna cil comisie aceasta’ și de să va pute săvârși în trii sau 4 săptămâni. ' ' , Suceava la 1. Săpt. 797. Cal. N. , . ; ' . Sabo. ■; ‘ • vechil cralicomls. Digitized by^ooQie RĂSPUNSUL D-lui D. ONCIUL LA ■ > . DISCURSUL DE RECEPȚIE AL D Lc" T. V. STEFANELLI Domnilor Colegi, , însărcinarea de a răspunde colegului nostru a cărui recepțiune solemnă se face astăzi îmi este îndoit de prețioasă. Ea mă ono- rează, dându-mi cuvântul pentru a salută de bunăvenire, în numele Academiei Române, pe distinsul scriitor și cel mai de frunte ma- gistrat dintre Românii din Bucovina, țara mea părintească; ea mă bucură, dându-mi prilejul de a aduce, în acest loc, prinosul cuvenit unui vechiu și scump prieten, căruia din tinerețe îi datoresc multe îndemnuri frumoase și cu care mă leagă scumpe amintiri. Iubite amic și confrate, Neuitate mi-au rămas acele timpuri când tu ca student nou În- scris la Universitatea din Viena, eu ca elev la gimnaziul din Cer- năuți, locuind împreună în casa unchiului meu Călinescu și iubitului nostru învățător, sunt acum aproape 40 de ani, ne-am apropiat unul de altul, și când apoi, tu ca tânăr magistrat, eu ca student uni- versitar, am legat prietenia ce de atunci ne unește. îmi reamintesc cu recunoștință, cum eu ca școlar luam pildă dela tine, văzându-te cum, avid de cultură, devorai cărțile ce împrumutai din biblioteca «Societății pentru cultura și literatura română», din «Biblioteca Țerii» de atunci, cum și din biblioteci particulare, intre cari mai ales cea a neuitatului Eudoxie Hurmuzaki, biblioteci din cari îți adunai cu- noștințele despre literatura și istoria națională și-ți cultivai gustul Digitized by^ooQie 48 literar. îmi reamintesc cu drag, cum tu, reîntors în țară după ter- minarea studiilor universitare, ai luat conducerea studenților români dela nou înființata Universitate din Cernăuți, ai organizat vieața lor studențească în sens național și ai întemeiat pentru ei Societatea «Arboroasa», botezată de tine cu acest nume romanizat al Buco- vinei, dându-i deviza: «Uniți să fim în cugete, uniți în Dumnezeu». Atunci ai scris și înălțătorul imn al «Arboroasei», pus în muzică de regretatul Ciprian Porumbescu, imn cântat cu însuflețire de ge- nerațiunile de studenți români cari dela 1875 încoace s’au perindat la Universitatea de acolo. Iată frumoasele strofe în car: ai pus cu- getarea ta înaltă și simțirea ta românească: «In țara mândra fagilor, «In vechiul ei pământ, «Ce are’n sine oasele «Lui Ștefan, Domnul sfânt, «Un falnic glas ne sgudue «Dm somnul nostru greu : «Uniți să fiți în cugete, «Uniți în Dumnezeu •» ««Uniți» răsună codrii vechi, «Și munți, și câinpi, și văi; ««Uniți» repetă maica ’ncet «La copilașii săi: «Și Prutul vechiu, el spumegă «In sfânt limbagiul său: «Uniți să iiți în cugete, «Uniți în Dumnezeu ’» «In Putna, vechea martoră «De glorii din străbuni, «Tresar și temeliile, «Ea face azi minuni; «Căci Ștefan strigă din mormânt «La ’ntreg poporul său : «Lucrați uniți în cugete, । «Uniți în Dumnezeu !■» Digitized by Google 49 «Cu toții deci să ne unim, «Căci timpul este greu, «Pe Arboroasa s’o scutim «De dușmani și de rău; «Pe flamura-i să fălfăe «Deviza’n capul său : «Uniți să fim în cugete, «Uniți în Dumnezeu !» «Iar tu, o Geniu falnice, «înalte Creator, «Să oțelești puterile, «Să dai la lucru spor; «Romana viță falnică «Fie’n pământul său, «Și noi uniți în cugete, «Uniți în Dumnezeu !» Așa însuflețiai și îmbărbătai tu pe t'nerii studenți români, Intre cari mă număram și eu; așa ți ai cucerit inimile lor și m’ai făcut să-ți închin inima și stima mea pentru totdeauna. In adevăr, timpul erâ greu, cum ne ziceai în imnul tău. înfiin- țarea Universității la Cernănți, cu prilejul aniversării de 100 de ani dela anexarea Bucovinei, a fost primită cu neîncredere de către societatea românească : ea vedea în aceasta o tendință antinațională, căci nu se ținuse seama de dorințele ei, exprimate în parlamentul austriac prin deputatul Gheorghe Hurmuzaki, care cerea ca la noua Universitate să se facă unele cursuri și în românește. In loc de a se satisface această legitimă dorință, s’a impus limba germană chiar și la Facultatea de teologie ortodoxă, formată din fostul Institut teologic, la care limba de predare fusese până atunci cea românească. Jurnalele din România liberă criticau aspru măsura guvernului austriac, prezentând înființarea Universității germane ca protivnică intereselor naționale, și dezaprobau serbarea jubilară pentru ane- xarea Bucovinei, organizată odată cu inaugurarea Universității. In acelaș timp aparii, în «Convorbiri Literare» și în mai multe jur- nale, poezia Răpirea Bucovinei, scrisă pentru acea ocazie de bardul Digitized by Google 50 neamului, Vasile Alecsandri, sub pseudonimul Ștefan Moina. El zicea fraților de peste Moina: «Tu, scumpă Bucovină, odraslă românească, «Tu, cuibul vitejiei, tu, fală strămoșească, «Răspunde’n fața lumii cu-a ta desprețuire «Acelor ce aclamă a ta nenorocire». In așa împrejurări, marea parte a societății românești din Bu- covina, cu nobilimea în frunte, se abținu dela serbare. Lipsa ei erâ socotită ca o manifestare antiaustriacă. Cei cari erau amenințați să sufere mai mult pe urma acestora, erau studenții români âela noua Universitate. Văzuți cu ochi răi de celelalte naționalități și bănuiți de «iredentism», ei erau ame- nințați sau de prigonire sau de demoralizare națională. Atunci tu ai luat conducerea lor, i-ai organizat și le-ai dat Societatea «Arbo- roasa», drept focar național, drept școală de naționalism. Și ca să-i ferești de greșeli, luai parte la toate ședințele lor, călăuzindu-i cu sfatul tău și îndrumându-i cu cuvântul tău. Situația delicată în care te aflai ca tânăr magistrat nu te-a oprit să-ți faci această datorie de Român. Insă după abia doi ani de existență, „Arboroasa" fu desființată, iar Comitetul ei, acuzat de înaltă trădare, fu aruncat în închisoare, „înalta trădare" erâ o telegramă trimisă la Iași, cu prilejul ridi- cării monumentului lui Grigore Ghica, Domnul Moldovei pe timpul deslipirii Bucovinei, contra căreia protestase, Domn ucis de Turci în 1777. Prin acea telegramă, Societatea studenților români luâ parte la comemorarea centenară a morții ultimului Domn român al ținutului de peste Moina. Dați în judecată, membrii Comitetului au fost achitați de jurați; însă Societatea a rămas disolvată. Cu inima îndurerată, tu vedeai cum îți sfâșiau copilul. Dar ți-a rămas mângâierea să vezi mai târziu roadele seminței ce ai aruncat: căci tradițiunile „Arboroatfei" și spiritul ce ai insuflat prin ea s'au perpetuat până astăzi în So- cietatea „Junimea", înființată în locul ei, în care s’a format cea mai bună parte din generația nouă a clasei culte românești din Buco- vina și care spre recunoștință te-a proclamat membru onorar al său. Digitized by Google 51 Scumpe Coleg, Am stăruit la aceste începuturi ale activității tale pe câmpul culturii naționale, pentrucă ele caracterizează direcția în care in- fluența ta precumpenitoare se va manifestă și mai pe urmă, cu pri- vire la cultura neamului românesc din Bucovina. Tot atunci ai început și activitatea ta literară, în urma căreia ai fost chemat în acest loc de onoare. După primele încercări literare ce ai făcut încă pe băncile școalei, din cari o nuvelă tradusă și un articol de folklor (Drăgaica și Papdluga) ai publicat în „Foaia Societății pentru cultura și literatura română" din Cernăuți (1868 și 1869), iar cântecele ce ca student ai compus pentru întrunirile studenților români din Viena în Societatea „România Jună" înve- selesc încă astăzi petrecerile tinerilor, — după aceste prime încer- cări juvenile, ai debutat în literatură cu Pădurea Bucovinei, poezie tradusă din germană, în „Convorbiri Literare" VI (1873), și cu două nuvele publicate în Calendarul „Societății pentru cultura și literatura română" din Cernăuți (1874 și 1875), colaborând la redactarea părții lui literare. Genul literar în care te-ai manifestat mai întâiu a ră- mas și mai pe urmă câmpul tău de predilecție. In istoriografie ai debutat cu Câteva date statistice și istorice din Bucovina, publi- cate în Calendarul citat (1876) și în „Convorbiri Literare" (1881). Dar ocupațiunile ce funcțiunea ta de judecător Ie reclamă nu-ți lăsau răgaz pentru a da toată măsura talentului tău literar. Cum însuți zici în cuvântarea ta de astăzi, «cariera de judecător, supusă unei organizații stricte, cu tradiții centenare biurocratice, căreia trebuiau supuse toate puterile fizice și spirituale», ți-a îngăduit prea puține ore libere pentru literatură. Afară de aceasta, ai fost scos în curând din mediul intelectual al capitalei, fiind trimis în anul 1876 la judecătoria din Câmpulung, unde ai rămas până la i882. Cei șase ani cât ai stat acolo ți-au dat însă prilejul să cunoști mai de aproape pe voinicii munteni din vechiul ocol al Câmpu- lungului moldovenesc, să te ocupi de vieața lor națională, socială și Digitized by Google 52 economică și să studiezi trecutul lor. Interesanta expunere istorică cu care ne-ai întreținut astăzi este rodul studiilor începute atunci. Fiind însărcinat a face cadastrul pentru ocolul Câmpulungului, ai cercetat tot ținutul în lung și’n lat; ai cercat fiecare casă și fiecare bucată de loc spre a așeza și îndreptă hotarele, adeseori noptând pe vârfurile munților și în stânile ciobanilor; ai stat de vorbă cu fiecare proprietar de pământ spre a-i căuta dreptul de proprietate și a-i auzi păsurile. îndrăgit de munteanul român, pe care astfel — în firea, în limba și’n obiceiurile lui — ai învățat a-l cunoaște și a-l iubi, tu i-ai fost cel mai bun prieten și sfătuitor, cel mai apropiat conducător. Cercetând documentele de proprietate ale moșnenilor Câmpulungeni, ai adunat un material prețios pentru istoria acestui ținut românesc, din care mai pe urmă ai publicat cevâ, iar cea mai mare parte încă inedită așteaptă să îmbogățească istoriografia noastră. Pe lângă lucrările tale judecătorești cari îți absorbiau activitatea, ai mai găsit timp pentru a te ocupă și de vieața națională și socială a Românilor din ținut și a cultivă predilecțiunile tale literare. In dorința de a da îndemnul la o vieață socială mai aleasă și mai românească a clasei culte, ai organizat în Câmpulung un teatru de diletanți, pentru care ai tradus sau localizat câtevâ piese, unele publicate în revista «Aurora Română» (1881—1882) din Cernăuți și în «Gazeta Bucovinei» (1891), altele rămase inedite. In acelaș timp ai publicat, în «Convorbiri Literare» (1876—1882) și în «Au- rora Română» (1882), mai multe poezii, parte originale, parte traduse, în care gen, din fatalitate, ocupațiunile tale ulterioare nu ți-au mai îngăduit să-ți îndeletnicești muza. Astfel ai întrebuințat cei șase ani din Câmpulung, pe cari ne- greșit îi numeri între cei mai frumoși ai vieții tale. Și când ai plecat de acolo, chemat la tribunalul din Suceava, toată societatea româ- nească din ținut, preoți, învățători, funcționari, orășeni, țerani, toți cu inimile înduioșate, simțind cât de mult le vei lipsi, îți dedeau ca tovarășe de călătorie dragostea și recunoștința lor. In cei șase ani următori ce ai stat în Suceava (1882—1888), ai Digitized by Google 53 desvoltat o activitate din cele mai însemnate pentru cultura nea- mului românesc din Bucovina. Cu un an mai înainte, se introdusese la gimnaziul de acolo mult așteptatele clase paralele românești, pentru cari partidul național a făcut îndelungate stăruințe pe lângă guvernul austriac până a le obține. A. le asigură bunul lor mers, erâ nu numai o datorie, dar și o chestiune de demnitate națională. Atunci, tu ai venit tocmai la timp pentru ca să pui în serviciul cauzei mintea și inima ta. Cea dintâi grije a ta, îndată ce te-ai stabilit la Suceava, a fost înființarea unei asociațiuni, cu scopul de a veni în ajutorul elevilor români, mai întâiu al celor dela gimnaziul de acolo, spre a da spor claselor românești, apoi și al celor dela alte școale din țară, asociațiune care să-și aibă organizația centrală în Suceava, cu ra- mificațiuni în toată țara, după modelul societății aDeutscher Schul- verein». Pentru realizarea acestei idei ai găsit sprijinul pre- țios al regretatului profesor Stefureac, cum și al altor oameni de bine din oraș și din ținut; dar ai întâmpinat obstacole la autori- tatea administrativă, pe care numai după multe stăruințe și ener- gice demersuri le-ai putut înlătură. Astfel, până într’un an dela ve- nirea ta la Suceava, ai înființat Societatea «Școala Română», în fruntea căreia ai pus pe vrednicul mare-proprietar, cavalerul Gheor- ghe Popovici dela Stroești, ca președinte, tu însuți având conduce- rea ei ca întâiul vicepreședinte cât timp ai stat acolo. Marile servicii ce această Societate, cu filialele sale, a adus de atunci și aduce până astăzi culturii românești din Bucovina sunt frumoasa răsplată a faptei tale patriotice. Fie ca ea să aducă și toate roadele ce tu i-ai ursit la leagăn. Pe lângă ajutorarea materială a elevilor lipsiți de mijloace prin «Școala Română», ai avut în vedere ca această Societate să gri- jeasca și de hrana sufletească a tinerimii. In acest scop, ai luat inițiativa ca ea să publice «Biblioteca de petrecere și învățătură pentru tineretul român», pentru a cărei primă broșură, apărută în 1886, ai prelucrat povestirea Loango a lui Franz Hoffmann. După aceasta n’au mai apărut —constat cu părere de rău—decât trei Digitized by^ooQie 54 broșuri, publicațiunea oprindu-se aci. Pe de o parte lipsa de mij- loace suficiente, ca și de scrieri potrivite, pe de altă parte nevoia de a tipări în editura Societății mai ales cărți didactice* au zădăr- nicit frumoasa și folositoarea întreprindere. Activitatea ce ai desfășurat in Suceava pentru cultura națională s’a făcut remarcabilă și din alt punct de vedere. Tot prin acțiunea ta covârșitoare s’a întemeiat acolo «Revista Politică», care a înce- put să apară în 1886. După apunerea primului jurnal bucovinean: «Bucovina, gazetă românească pentru politică, religie și literatură», a fraților Hurmu- zaki, din anii 1848—1850, Românii bucovineni au fost lipsiți mult timp de un asemenea organ politic, până când «Revista Politică» dela Suceava a venit să umple golul. Precum la întemeierea ei, așâ și la conducerea ei în anul intâiu, cât ai mai stat acolo, tu ai avut partea cea mai însemnată. Prin ea au răsunat acele cuvinte pa- triotice, înțelepte și energice, cari au chemat pe frați la o mani- festare politică mai vie, cuvinte ce purtau pecetea cugetării și sim- țirii tale alese sau a înrâuririi tale precumpenitoare. In ea ai publicat în anii 1886 — 1887, pe lângă traduceri din scrierile Reginei poete Carmen Sylva, și câtevâ schițe literare mult gustate, în genul celor publicate până atunci, cum și mai pe urmă, în «Convorbiri Literare» (1882—1892), cari se distingeau prin limba lor curată și frumoasă, prin cuprinsul și forma lor atrăgătoare, ca și prin umorul lor sănătos. Scumpe Coleg, Din această activitate literară și politică, care a lăsat brazde rodnice in ogorul culturii românești din Bucovina, tu ai fost scos în anul 1888, primind însărcinarea să organizezi nou înființata ju- decătorie de ocol la Seletin, în ținutul Huțauilor din munții rusești ai Bucovinei. Din fericire, șederea ta în acest mediu străin de neamul tău, cu un traiu izolat și în afară de contact cu lumea simpatiilor și năzuințelor tale, a fost numai de scurtă durată. In Digitized by Google 55 anul următor ai trecut la dragul tău Câmpulung, ca șef al judecă- toriei de acolo până la 1903. Cei 14 ani din această a doua perioadă câmpulungeană a ta, ocupând aproape a treia parte din cariera ta de magistrat, i-ai utilizat gu spor atât în folosul poporului încredințat conducerii tale, cât și pentru studiile tale istorice asupra acestui vechiu ținut ro- mânesc. Drept recunoștință pentru serviciile ce i-ai adus și atunci și mai înainte, orașul Câmpulung te-a proclamat cetățean de onoare al său, iar ținutul te-a ales în 1892, în grea luptă electorală con- tra ingerințelor administrației, deputat al său în dieta Bucovinei. Erai primul Român care, după moartea lui Eudoxie Hurmuzaki, veneratul reprezentant și apărător al Câmpulungenilor, ai izbutit să iei acest mandat, de mulți ani deținut de un străin, care ca șef ad- ministrativ al ținutului îl ocupase și a cărui candidatură erâ sus- ținută în contra ta cu toate mijloacele puterii administrative. Ca deputat, ai stăruit mai ales pentru sporirea școalelor rurale în ți- nutul tău, ca și pentru Înființarea școalei românești pentru indus- tria lemnului la Câmpulung. Luptele politice, pe lângă îndatoririle serviciului, nu te-au reținut să dai luare aminte și studiilor ce urmăriai. In anii 1896 și 1897 ai publicat, în «Arhiva» dela Iași, studii și documente istorice, în urma cărora ai fost ales în 1898 membru corespondent al acestei Academii. Ele sunt: 1) Originea lui loan Teodor Calimah (Cal- mășul); 2) Un document privitor la originea Câmpulungeană a lui Teodor Calmășul; 3) O carte veche despre Alexandru Ma- chedon, Constantin cel Mare si Grigori Potemkin. Prin publica- țiunile privitoare la familia Calimah,. care a dat Moldovei patru domni în epoca Fanarioților, ai stabilit originea ei românească, cu numele original Calmăș, grecizat pe urmă. Ca membru corespon- dent, ai dat la lumină, în «Analele Academiei Române» (1901), Ori- ginea Câmpulungeană a lui Gavriil Mitropolitul Kievului, stu- (diu întemeiat pe documente câmpulungene. Alte lucrări istorice și amintiri ai publicat în revista «Junimea Literară» (1904—1909) din Digitized by boccie 56 Cernăuți: 1) Amintiri despre Eminescu, cu care te-a legat in tine- rețe o strânsă prietenie, ca școlari Ia gimnaziul din Cernăuți și ca studenți la Universitatea din Viena ; 2) Piatra lui Flam din Câm- pulung și 3) 0 carte de judecată din anul 1729 din Câmpulung (contribuiri la dreptul privat român); 4) Movila lui Hurmuzaki de pe Rarâu (schiță istorică); 5) Amintire despre Axente Severu. Cariera de judecător, cu obligațiunile ei absorbitoare, nu ți-a în- găduit a consacră literaturii și istoriei munca și aplecarea ta în măsură mai mare. Dar ceea cu ce ai contribuit la înaintarea cul- turii românești in Bucovina, la îmbogățirea literaturii naționale și a cunoștințelor istorice despre acea parte ruptă din trupul vechei Moldove, mormânt al eroilor ei și «fală strămoșească», cum o nu- mește poetul-rege al românimii, are un preț cu atât mai mare cu cât mai grele au fost împrejurările în cari ai lucrat. La 1903 fiind numit consilier la Curtea de Apel din Lemberg, ai fost nevoit să te desparți și de țara ta, și de neamul tău, și chiar de familia ta, pe care ai lăsat-o acasă pentru creșterea na- țională a copiilor tăi, și cu inimă nu mai puțin grea ai fost nevoit să te desparți și de studiile tale dragi, pentru cari datorințele ser- viciului nu-ți mai lăsau timp liber. înaintat apoi (1909/10) consilier la înalta Curte de Justiție și Casație din Viena, cel mai înalt loc la care a ajuns un fiu al Bucovinei în cariera de magistrat, ai pre- ferat să treci, acum aproape un an, la pensie, spre a reluă firul activității tale în serviciul culturii naționale. Ales atunci vicepreședinte al «Societății pentru cultura și lite- ratura română» din Cernăuți, ai intrat din nou în făgașul tras odi- nioară de tine, ca să desăvârșești ce ai început. Ales membru activ al Academiei Române, i-ai adus, prin cuvântarea ta de intrare, ro- dul prețios al cercetărilor tale istorice; iar prin colaborarea ta, îi aduci sprijinul tău inimos pentru problemele sale. Iți urăm încă mulți ani de activitate roditoare. Digitized by Google 57 Scumpe amic și confrate, Ziseși în cuvântarea ta: «Noi cei depărtați de acest centru al culturii românești primim tot ce emană dela Academie, cu convin- gerea adânc înrădăcinată în inimile noastre că: Roma locuta est». Fii așadar purtătorul cuvântului ei la frații de peste Moina, ca al căror vrednic reprezentant ai intrat în Academia Română. Bine ai venit. Digitized by^ooQie Digitized by Google ------ ■ ■ — ACADEMIA ROMÂNĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XXXVIII. CERCETĂRILE HIDR0BI0L0G1CE IN ROMÂNIA ȘI IMPORTANȚA LOR ȘTIINȚIFICĂ ȘI ECONOMICĂ DISCURS ROSTIT LA 25 MAIU (7 IUNIE) 1912 IN ȘEDINȚA SOLEMNĂ SUB PREȘEDINTA M. S. REGELUI DE GR. ANTIPA CU RĂSPUNS DE L. MRAZEC BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Comp., C. SFETEA și LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 1912. 3».«54- Prețul 1 leu. Dicjitized by Cjobgle Digitized by ACADEMIA ROMANA DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XXXVIII. CERCETĂRILE HIDROBIOLOGICE IN ROMÂNIA ȘI IMPORTANTĂ LOR ȘTIINȚIFICĂ ȘI ECONOMICĂ DISCURS ROSTIT LA 25 MAIU (7 IUNIE) 1912 IN ȘEDINȚA SOLEMNĂ SUB PREȘEDINTA M. S. REGELUI DE GR. ANTIPA cu RĂSPUNS DE L. MRAZEC BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Comp., C. SFETEA și LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 1912. Digitized by Google Digitized by Google Sire, Alteță Regală, Domnilor Colegi, Infățișindu-mă azi pentru a fi primit în mod solemn în Academia Română, simt înainte de toate nevoia de a vă exprima și cu această ocazie profunda mea recunoștință pentru marea onoare ce mi-ați făcut alegându-mă ca membru al celui mai înalt așezământ de cultură românească, dându-mi astfel putința să lucrez cu modestele mele puteri alături cu D-voastre la ridicarea neamului nostru prin cultivarea adevărului, binelui și frumosului. Sarcina ce mi-ați dat este însă cu atât mai grea, cu cât locul ce mi l-ați încredințat a fost ilustrat un timp îndelungat de o per- soană eminentă, a cărui activitate a lăsat urme adânci în numeroa- sele direcțiuni în cari a lucrat. In adevăr, Petre Aurelian a fost om de știință, economist, agri- cultor practic, organizator, om do școală, popularizator și om poli- tic și pretutindeni urmele sale luminoase se văd. Nu voiu încercă să fac o nouă biografîie a acestui ilustru bărbat, căci foștii săi elevi, colegii și prietenii săi, au făcut dejâ aceasta cu mult mai multă competență decât aș putea eu să o fac. Pentru mine, Petre Aurelian este omul do știință pozitivă, bota- nist și agronom care a pus cunoștințele sale științifice în serviciul desvoltării economice a țerii și a adus astfel cele mai mari servicii. In acest scop el a organizat Școala centrală de agricultură și silvi- cultură, unde ca director și profesor timp de peste 30 ani a produs o serie de elevi, cu cari apoi ca director în Minister a organizat Secția agriculturii, punând astfel bazele organizării agriculturii na- ționale. Digitized by^ooQie 4 Ca om de știință el a scos timp de 10 ani, împreună cu mult regretatul nostru coleg Grigorie Ștofănescu, «Revista Științifică» pen- tru a populariza știința în țară; ca învățat economist a scos revista sa «Economia Națională» spre a populariza principiile economice la noi și a discuta toate chestiunile ce se prezentau, iar ca om de stat a lucrat și stăruit pentru aplicarea măsurilor necesare desvoltării noastre economice, între cari și îndrumarea unei politice comer- ciale care să proteagă producția națională. Astfel procedând sistematic în toate direcțiile și adaptându-și cu- noștințele sale nevoilor timpului, a putut ajunge la acele rezultate pe cari le-a dat activitatea sa. Firește, marea experiență dobândită a făcut în urmă ca acest băr- bat să ocupe și în politică locuri tot mai înalte și să pună la dis- poziția țerii bogatele sale cunoștințe, înrâurind astfel și asupra des- voltării altor ramuri decât cele dela cari pornise la început. De sigur pe urmele unui astfel de fruntaș locul, chiar dacă se ocupă, rămâne în mare parte gol și nu pot aveâ altă dorință decât ca măcar în unele direcțiuni să fiu în stare a urmă exemplul său. Urmând tradițiunii acestui ilustru predecesor, voiu căutâ dar și eu a trată astăzi în linii generale un subiect științific, care poate aveâ aplicațiuni practice însemnate, anume despre cercetările hidrobio- logice în România și importanța lor științifică și economică. Digitized byv^ooQie Sire, Alteță Regală, Domnilor Colegi, Dacă privim în linii mari direcțiunile în cari s’au desvoltat cer- cetările biologice, vedem că mai întâiu toate s’au îndreptat spre stu- dierea formelor existente, căutându-se a se cunoaște și descrie cât mai multe specii de animale și vegetale. Cu cât numărul spe- ciilor a devenit mai mare, cu atât s’a simțit mai mult și nevoia unei sistematizări a acestor cunoștințe, a clasificării materialului adunat. Această clasificare, la început artificială, s’a transformat în urma cercetărilor lui Larnark și Darwin într’o clasificație naturală, având de bază, nu ca până atunci asemănările și diferințele întâmplătoare din- tre specii, ci legăturile lor reale de înrudire, stabilite prin compa- rația formei tuturor organelor și țesăturilor cari compun corpul lor. Astfel studiile acestea filogenetice pentru stabilirea unui arbore genealogic al regnului animal și vegetal au luat dela Darwin încoace o desvoltare enormă, covârșind cu totul preocupările zoologilor și botanicilor. Aceste cercetări morfologice au avut însă marele inconvenient că studiindu-se în mod unilateral numai formele animalelor și ale or- ganelor lor s’a neglijat aproape cu totul studiul vieții lor și al funcțiunii acelor organe. In tot acest timp de unilateralitate morfologică, cercetările fizio- logice s’au restrâns numai la studiul fiziologiei umane, pe care ne- cesitățile medicinei o cereau, iar animalele inferioare erau cu totul neglijate, așa că aici despre multe organe nu cunoaștem încă nici azi cu preciziune ce funcțiune au. Abiâ in anii din urmă aceste Digitized by knOOQle 6 studii au fost reluate din nou și crearea noului Institut de Fizio- logie comparată la Stațiunea zoologică din Napoli este dovada cea mai bună că cercetările au început acum a se îndrumă cu energie și în această direcție. Și mai neglijate încă au fost în acest interval studiile și observa- țiunile asupra vieții organismelor adică ale biologiei lor. Modul cum trăesc și se îmmulțesc ele, cum se hrănesc, cum se apără con- tra dușmanilor, raporturile dintre ele și natura înconjurătoare, etc., toate aceste chestiuni atât de importante, prin studiul cărora tocmai Darwin a ajuns să pună bazele filogeniei moderne, pentru cerce- tătorii filogenetici de până acum nu mai aveau nici o importanță, căci animalul pentru ei începeâ a aveâ un interes științific numai după ce eră conservat în alcool și tăiat cu microtomul. Această îndrumare unilaterală a cercetărilor zoologice, numai în- spre studiul formelor și neglijarea completă a studiului vieții și func- țiunii, a avut însă efecte rele chiar și asupra rezultatelor cercetă- rilor filogenetice. Nimic nu ne poate dovedi mai bine aceasta de- cât propriile cuvinte ale unuia din cei mai mari filogeniști actuali, Arnold Lang. Iată cum se exprimă el în frumosul său studiu «Des- pre influența vieții sedentare asupra animalelor» (pag. 100): «Interesul pentru cercetările strict morfologice a nimicit în ul- timele decenii aproape cu lotul interesul pentru cercetările bio- logice și fiziologice. Acest interes nu-1 găsim nici măcar în cele mai valoroase monografii, cari se ocupă foarte amănunțit de grupe cu totul mici de animale. Cum și unde trăesc aceste animale? ce și cât mănâncă? cari sunt dușmanii lor? cum respiră? etc., despre toate acestea nu găsim aproape nicăeri date precise, și căpătăm impresia că mulți dintre cercetători s’au temut ca nu cumvâ tra- tând despre asemenea chestiuni să atragă asupra lor învinuirea că cercetările lor nu ar fi destul de științifice. Și aceasta într’o epocă tocmai când splendidele cercetări biologice ale unui Darwin puteau să ofere un exemplu atât do strălucit». Astfel stând lucrurile, în tot acest interval de unilateralitate cer- cetările biologice —ca și cele liziologicc —s’au restrâns numai asupra Digitized by^ooQie 7 unor specii al căror studiu prezentă mai mult un interes practic imediat, ca de ex. asupra speciilor de animale vătămătoare sau fo- lositoare omului. In ultimii ani însă și aici a venit reacțiunea și astăzi în toate țe- rile vedem un mare număr de naturaliști publicând lucrări foarte importante asupra biologiei animalelor și plantelor; vedem apărând reviste speciale și creându-se stațiuni biologice, ba chiar se fac ex- pedițiuni mari—ca de ex. expedițiunea Planctonului—pentru studiul special al chestiunilor biologice. * * * Dar cercetările biologice moderne nu se mai mulțumesc azi a studiâ, oricât de amănunțit ar fi, numai felul de vieață al fiecărei specii de organisme în parte, ci ele trebue să meargă acum mai departe: Felul de vieață al organismelor se poate schimbă și el adeseaori după mediul în care trăesc acele organisme, adică după condițiunile naturale de existență pe cari acel mediu le prezentă acestor organisme. Biologia modernă dar trebue înainte de toate să studieze dife- ritele medii cu toate însușirile lor și condițiunile generale de existență ce le oferă ele organismelor. Diferitele medii prezintă pentru vieața organismelor tot felul de pericole precum și o serie de avantaje. Organismele ce trăesc în acele medii au trebuit dar să-și adapteze corpul lor astfel ca să se poată apără contra acestor pericole și să poată profită de acele avantaje. Grație acestei calități mari, de a se puteâ adaptă, vieața, care în esență este una și aceeaș, a putut să pună stăpânire pe toată su- prafața pământului, dela pol la ecuator și din fundul cel mai adânc al oceanelor până în vârfurile cele mai înalte ale munților. Biologia modernă dar trebue să cerceteze raporturile dintre mediu și organism și să se ocupe mai cu seamă cu studiul tuturor fenomenelor de adaptațiune a organismelor. Un anumit mediu impune însă la diferitele organisme cari trăesc în el, o serie anumită de condițiuni de existență identice, la cari Digitized by^ooQie 8 toate acele organisme trebue să fie adaptate pentru a putea trăi la un loc; toate aceste organisme formează deci între dânsele o co- munitate de vieață cu caractere definite. Intre organismele cari compun o asemenea comunitate de vieață, adică o biocenoză, se stabilesc însă anume raporturi, atârnând unele de altele prin felul lor de traiu, și fiecare specie are rolul ei; rezultă așâ dar că aici specia sau individul nu mai sunt o unitate izolată, ci devin o parte a unui întreg și că deci ele formează o ființă superioară, o nouă unitate biologică. Astfel o pădure, un banc de corali, un lac, etc., prezentând orga- nismelor ce trăesc în ele condițiuni de existență mai mult sau mai puțin uniforme, formează o unitate biologică superioară și organis- mele cari o compun servind unele de hrană altora, putem vorbi de circuitul materiei în acea pădure, lac, etc., și de rolul pe care fiecare specie de animale și plante îl are în economia generală, adică în vieața acestui organism superior. Biologia modernă dar trebue să studieze cu deamănuntul nu numai raporturile dintre mediu și organisme, ci și ra}>orturile în cari trăesc aceste organisme între ele, asociațiunile și comunitățile de vieață ce le formează ele între dânsele și raporturile dintre aceste biocenoze considerate ca unități biologice și mediu. Vieața în diferitele regiuni putem s’o considerăm ca o rezultantă a luptei dintre cerințele de vieață ale organismelor ce trăesc în ele și între posibilitățile de vieață ce le oferă acele regiuni. Astfel fiind, în regiunile cari prezentă aceleași condițiuni naturale, adică aceleași posibilități de vieață, putem să ne așteptăm să găsim trăind acelaș fel de organisme, legate între ele prin numeroase relațiuni și adaptate în acelaș mod acestui anume fel de vieață. De aici decurge dar, că și invers, după speciile ce le găsim într’o re- giune, putem să tragem concluziuni asupra condițiunilor naturale ale acelei regiuni și după cum în Geologie, după fosilele caracte- ristice putem recunoaște cu ce formațiuni avem a face, tot astfel și aici după speciile caracteristice ce le găsim putem conchide asupra condițiunilor fizice sau originii unei regiuni. Digitized by^ooQie 9 Pentru a caracteriza mai bine această strânsă legătură dintre o comunitate de organisme, cari viețuesc la un loc în acelaș mediu și totalitatea condițiunilor naturale cari compun acest mediu, s’a adoptat și în Biologie noțiunea geologică de facies. Biologia modernă trebue dar să se mai ocupe și cu studiul dife- ritelor faciesuri biologice, adică să st udieze și totalitatea condiți- unilor fizice și biologice cari caracterizează diferitele regiuni. Din toate acestea se vede dar că biologia modernă trebue să-și întindă cu mult obiectul cercetărilor ei; obiectul ei astăzi nu mai poate fi numai studiul obiceiurilor animalelor și plantelor, ci vieața in toată întregimea ei și condițiunile in cari s’a desfășurat ea pe toată suprafața globului. De sigur că cu mult cea mai interesantă parte a Biologiei este Hidrobiologia, atât fiindcă apele adăpostesc un număr incomparabil mai mare de organisme, cât și fiindcă problemele ce le întâlnim aci sunt cu mult mai mărețe și mai variate, începând chiar cu problema originii vieții pe pământ și desfășurarea ei treptată până a ajuns la vieața aeriană. Astfel dar studiul vieții acuatice din toate aceste puncte de vedere prezentă cel mai mare interes științific și ne poate pune în stare a lucră la rezolvirea celor mai înalte chestiuni cari au preocupat în totdeauna mintea omului. Dar în afară de aceste scopuri pur științifice, studiul vieții or- ganismelor acuatice, în legătură cu mediul în care trăesc ele, ne mai interesează foarte de aproape și din punctul de vedere economic, căci apele cari acoperă aproape ³/< din suprafața totală a globului, produc omului unul din cele mai principale alimente și multe alte producte dela abundența cărora depinde bogăția și fericirea, ba chiar existența multor popoare. Studiul vieții acuatice dar, din toate aceste puncte de vedere științifice și practice, constitue obiectul cercetărilor hidrdbiologice moderne și scopul conferinței de față este de a arătă: starea, im- portanța și îndrumarea acestei chestiuni în România. Digitized byVjOOQIC CERCETĂRILE HIDROBIOLOGICE IN ROMĂNIA După aceste considerațiuni generale, să căutăm acum să vedem cum ni se prezentă chestiunea cercetărilor hidrobiologice în Ro- mânia, să vedem ce probleme avem aici de studiat, ce însemnătate au ele și la ce rezultate științifice și practice putem să ajungem în urma acestor studii. Nu e în intențiunea mea de a aduce aci rezultatele pozitive ale cercetărilor mele proprii asupra unei sau altei chestiuni hidrobio- logice speciale pe care am studiat-o în apele noaste. Scopul acestei lucrări este mai mult de a privi chestiunea hidrobiologică în toată întregimea ei și a înlesni rezolvirea vastelor probleme relative la țara noasră prin munca combinată a unei serii de cercetători, indi- cându-le problemele ce trebuesc studiate și organizând munca în vederea acestui scop. In cele ce urmează mă voiu sili dar: 1. De a face o scurtă expunere a condițiunilor generale de traiu și modul cum s’a desfășurat vieața în apele noastre ; 2. De a preciza problemele principale științifice și practice pe cari avem a le rezolvi în raport cu condițiunile naturale speciale ale țerii, și 3. De a alcătui un program de lucrări pe baza căruia să se por- nească în mod sistematic cercetările pentru rezolvirea problemei odată formulate și precizate. Lucrarea de față este dar mai mult programatică și ținta ei con- cordă cu țelurile superioare urmărite de această înaltă instituțiune, care în toate ramurile de activitate intelectuală trebue să stimu- leze la lucru, să dea directive și să organizeze munca. • * ♦ Digitized by Google 11 România fiind una din țerilc colo mai bogate în ape din Europa (6.14% piatră și mult mai solide spre a putea apără mai bine larvele din ele de puterea curentului. De asemenea și temperatura joasă și constantă din pârău a avut o influență însemnată asupra organismelor ce trăesc în el. Astfel aici ne mai fiind o mare diferință de temperatură între iarnă și vară, și influența anotimpurilor asupra animalelor dispare. Multe specii cari în alte ape în timpul iernii cad în stare de hiberna- țiune, aici continuă în tot cursul anului să trăească la fel. Tot astfel și desvoltarea larvelor nu mai este legată de anotimpuri și de aceea în aceeaș epocă întâlnim la un loc animale adulte, ouă, larve și diferite alte stadii ale aceleiaș specii. Singura diferință între iarnă și vară este că vara cantitatea de hrană e mult mai mare în pârău din cauza insectelor cari cad din afară în apă. Sărăcia de hrană în pârae a influențat și ea asupra animalelor din ele. In general cele mai multe specii — din cauza frigului care face ca nutrițiunea și desvoltarea lor să fie mai lentă — mănâncă foarte puțin în comparație cu rudele lor din apele mai liniștite; apoi ele sunt adaptate a suportă foamea timp foarte îndelungat.. Stein- mann a cultivat larve de o Trichopteră, Apatania, pe cari le-a lăsat 4 luni fără hrană și s’au desvoltat bine. Planariile au suportat lipsa de hrană un timp încă cu mult mai îndelungat, iar Gammarus pulex, care în apele stătătoare este atât de mâncăcios, aici suportă foamea foarte mult timp. După cum se vede dar din aceste câteva exemple, mediul acesta a influențat foarte mult asupra vieții animalelor cari trăesc în el și le-a făcut să se adapteze unor condițiuni cu totul grele. b) Cascadele. — Aceste condițiuni de existență sunt încă și mai exagerate pe porțiunile unde apa cade vertical în formă de cascadă. Aici nu mai găsim decât câteva specii de Mușchi și Alge cari cresc pe piatră direct sub cascade și foarte puține animale agățate de ele prin aparate speciale de retențiune. c) Basinele cu apă liniștită. — Cu mult mai ușoare însă sunt condițiunile de vieață în acele porțiuni ale pârăului unde apa for- mează basine cu apă mai liniștită, ca în acele iazuri mici amintite, Digitized by^ooQie 17 in locurile de sjb cascade, în cuvetele umplute cu apă de pe stânci și pe pietrele scobite; aici vieața este cu mult mai bogată atât ca individe, cât și ca specii. Multe animale cari nu pot suportă bine un timp mai îndelungat curentul puternic din pârău, ca de ex. Hirudineele, diferite larve de Chironomus, Limnaea, câteva specii din Hydracarinele mai gingașe și altele, se găsesc în totdeauna numai în aceste porțiuni cu apă liniștită. Aici vin insectele de-și depun ouăle, aici stau peștii ca Păstrăvul, Zglăvoacea și Boișteanul, fiindcă găsesc o hrană mai bogată. Aici însă vin și păsările acuatice cari aduc pe picioarele lor germenii multor specii din alte ape și astfel pe calea aceasta a migrațiunilor pasive s’a făcut și se face încă popularea pâraelor cu diferite specii din apele mai liniștite. Din aceste specii importate, unele cari au o putere de adaptațiune mai mare rămân apoi și continuă a se îmmulți aci — adaptându-se tot mai mult acestui mediu, — iar altele, cum sunt câteva Ostracode, Cladocere, etc., cari nu sunt destul de rezistente, dispar în lupta pentru existență, dacă încearcă a se întinde mai departe în pârău. d) Mușchiul de pe marginea pârăului. 0 biocenoză interesantă, pe care Steinmann a studiat-o mai de aproape, este asociația de animale cari populează acele liveai de mușchi de pe marginea pârăului, din care o parte stă în permanență sub apă, iar alta rămâne afară și e mănținută umedă numai prin împroșcăturile apei sau creșterile dese ale nivelului. Aici el a găsit o serie de animale din cari multe nu pot trăi în albia■ pârăului, ca de ex. «diferite larve de Diptere, Nematode, Oligochete, Rotatorii, Gastrotriche, câțivâ Infuaorii și Flagelați, Turbelarii (rabdocoeli) și Tardigrade; afară de acestea un mare număr de specii semiacuatice de Acarieni, Collembole și Coleoptere». El crede că aceasta este una din porțile de intrare a speciilor cosmopolite la vieața torenticolă. Iată cum se exprimă el: „Es scheint also in diesen Moosrasen ei ne Einnanderung in den Bach vor sich zu gehen, indem einaelne Mitglieder der Antipa, Discurs. 8 Digitized by Google 18 Moosfauna sich an dos Leben in submersen Moos anjxissen und so torrenticol werden“. Din parte-mi, fâră a contestă importanța totală a faunei acestor complexe de mușchi pentru popularea pâraelor cu animale cosmo- polite, cred că în această privință au o mai mare importanță acele mici basene cu apă stătătoare de cari am vorbit mai sus. In fine în pâraele din alte țeri, (Elveția Germania) s’au găsit o serie de forme speciale cari nu pot proveni din adaptarea anima- lelor cosmopolite la aceste condiții de vieață, dar cari se găsesc în apele provenite din ghețari; pe acestea Zschokke le numește re- Ude glaciale rămase în urma retragerii ghețarilor. Nu știu dacă asemenea forme se găsesc și la noi, este însă de sigur de cea mai mare importanță a se face cercetări speciale în această direcțiune, deoarece ele pot să ne ducă la concluziuni de o importanță chiar cu mult mai mare. e) Băltoacele provenite din inundațiile pârăului. Intru cât pri- vește acele mici băltoace cari câteodată se formează în zona inun- dabilă a pârăului, fauna lor este de aceeaș natură ca a tuturor apelor stătătoare, numai că numărul speciilor este mai mic; aici în- tâlnim mai multe specii de crustacei, iar dintre pești găsim adesea- ori: Linul, Caracuda, Căra (Cobitis taenia), mai rar Știucă și chiar Cobitis fosilis, care caracterizează în deajuns natura acestei faune și condițiunile biologice ale acestor ape. Faptul că aceste bălți, deși se alimentează cu apă din pârău și deși sunt situate la aceeaș altitudine și în condițiuni climaterice egale cu pârâul, au totuș condițiuni biologice fundamental diferite, ne arată încă odată mai lămurit că felul de vieață special din torente nu e cauzat nici de altitudine, nici de condițiunile generale clima- terice, ci numai de curentul puternic și de temperatura joasă, aproape constantă, a apei. * * • Din toate acestea s’a putut vedea dar că condițiunile biologice în. adevăr nu sunt uniforme pe tot cursul pârăului și că el poate fi împărțit în diferite regiuni biologice cu condițiuni de existență di- Digitized by Google 19 ferite, in cari trăesc și asociațiuni de organisme diferite. Stăpânii întregului pârău însă, din cauză că ei singuri sunt înotători voinici, sunt peștii și toată hrana aflată acolo, în ultima instanță le revine lor. Speciile principale de pești ce trăesc aci și cari în acelaș timp caracterizează și regiunile biologice ale pârăului, sunt următoa- rele: 1) Regiunea cea mai înaltă (regiunea Păstrăvului) cu spe- ciile: Păstrăvul (Truta far io), Zglăvoacea (Cottus gobw și Cottus poecilopus) și Boișteanul (Phoxânus laevis)-, 2) In partea mai de jos a pârăului vine regiunea Lipanului cu speciile caracteristice Li- panul (Thymalus verilifer) și Grindelul (Cobitis barbatula); 3) Mai jos încă dăm de regiunea Lostriței și apoi a Mrenei (Bar- bus fluviatilis și Barbus Petenyi); cu prezența acestor două specii din urmă însă știm că a încetat cu totul caracterul faunei de pârău și a început fauna caracteristică râurilor noastre de munte. * • * * Din cele arătate până acum s’a putut face o idee de modul cum se prezentă vieața în pâraele noastre de munte, de condițiunile na- turale de existență și de modul cum s’au adaptat aceste organisme la cerințele atât de grele ale mediului natural. Tot odată însă s’a mai putut vedea și ce mulțime de probleme interesante relative la biologia pâraelor noastre ni se impun și modul cum ar trebui să procedăm pentru a le studia. Iată cari sunt după părerea mea direcțiile in cari ar trebui stu- diile noastre științifice să se întindă: 1) studiul complet al faunei și florei diferitelor pârâe din țară, 2) compararea formelor găsite cu formele înrudite din apele mai liniștite, 3) studiul biologiei fie- cărei specii constatate aici și raportarea ei la mediul natural, 4) stu- diul modului cum s’a adaptat fiecare specie la cerințele mediului natural, 5) studiul originii faunei pâraelor noastre, 6) studiul for- melor relicte și influența faunei glaciale asupra faunei actuale a pâ- raelor noastre. Dar nu numai din punctul de vedere științific, ci și din cel prac- tic ne poate fi de cel mai mare folos studiul sistematic al biolo- Digitized by Google 20 giei pâraelor noastre, căci numai pe această bază vom fi în stare a luă măsurile necesare pentru amenajarea și repopularea lor, în- lesnind reproducția peștilor și îmbunătățind condițiunile lor de Ifrană. B. Biologia râurilor. După ce am schițat cum se prezentă vieața într’un pârău de munte și am văzut cele mai extraordinare fenomene de adapțiune la un mediu cu totul particular, să vedem acum cum se prezentă vieața în celelalte ape curgătoare. Cu cât ne scoborîm pe pârău la vale, cu cât deci curentul apei devine mai încet, cu atâta vedem formele torenticole dispărând și înlocuindu-se cu forme comune, cari nu mai prezentă nici o specia- lizare sau adaptare deosebită în această direcție. Pe când însă în torenți predominau larvele de insecte, în râuri cu cât nu scoborim mai în jos cu atâta vedem că fauna crustacee- lor începe a deveni mai abundentă. Apa fiind mai liniștită, pe de o parte se poate desvoltâ o vegetație lângă maluri, care face ca și fauna litorald să se desvolte mai mult, pe de altă parte anima- lele putând înotă libere fără pericol, încep a se ivi și formele pe- lagice formând cu încetul un Potamo-plancton. Astfel fiind, în acea- stă regiune încep a predomină acuma și peștii Ciprinoizi cari se hrănesc mai cu seamă cu crustacei. Mai întâiu începe a predomină Mreana și apoi Cleanul (Squalius cephalus), cari sunt caracteri- stici pentru toată regiunea râurilor noastre până la Dunăre. Cu cât ne scoborîm pe râuri în jos, cu atâta și sonele lor de inundațiune devin mai mari, cu atâta vedem că se formează în ele bălți în cari vieața iea o intensitate mai mare. Aceste bălți sunt locurile do reproducție a peștilor din râu și locurile unde se desvoltâ in apă liniștită Planctonul care prin gârlele de comunica- ție se scurge în râu și influențează condițiunile biologice de acolo; astfel dar aceste bălți, după cum vom vedeă mai de aproape la Du- năre, sunt adevăratele focare pentru întreținerea unei vieți bogate și în râuri. Digitized by Google 21 In general dar, cum am făcut pentru torenți, noi putem împărți și râurile în diferite regiuni biologice, condiționate în prima linie de diferințele de pantă și deci do viteză a apoi. Luând ca specii caracteristice pentru fiecare din aceste regiuni biologice speciile de pești cari trăesc în ele, putem deosebi în lungul unui râu înce- pând dela munte următoarele regiuni: 1. Regiunea Lostriței; 2. Re- giunea Cleanului; 3. Regiunea Mrenei; 4. Regiunea Crapului; și 5. Regiunea Abraniidelor; aceste 2 din urmă formează transi- țiunea spro apele cu totul stătătoare. In fiecare din aceste regiuni însă condițiunile generale do vieață sunt altele și deci și aspectul general faunistic și floristic este altul. C. Biologia Dunărei și bălților ei. Să trecem acum mai departe și să vedem cum se prezentă vieața in Dunăre cu bălțile și lunca ei, adică în toată albia ei majoră; să vedem ce cerințe pune aici mediul la vieață, ce pericole și ce fo- loase prezentă el pentru existența organismelor ce trăesc aici și cum au știut ele a se adaptâ la aceste cerințe ale mediului. Nu voiu da pentru aceasta decât o schiță foarte scurtă, deoarece această chestiune am tratat-o pe larg într’o conferință pe care am ținut-o la Congresul internațional de Zoologie din Graz în 1910. Voiu pune aci în evidență numai punctele principale. Pe când la pârae noi am văzut că pericolul cel mai mare pentru existența organismelor ce trăesc acolo și în contra căruia au tre- buit să se apere, este puterea cea mare a curentului, la Dunăre acest pericol dispare: pe o distanță de 931 klm. dela Severin la Sulina avem o pantă abiâ de 34 m. și apa curge cu o iuțeală nu- mai de 0.31 m. pe secundă la apele mici și de cel mult 2 m. la apele cele mai mari. De asemenea în locul regimului torențial, care pune în fiecare moment în pericol vieața organismelor din el, aici la Dunăre orga- nismele au un mediu mult mai uniform, cu apă multă și constantă și deci și toate aceste pericole dispar. Pe când însă apa pârăului Digitized by knOOQle 22 este limpede ca cristalul, apa Dunărei vine încărcată cu cantități mari de aluviuni pe cari le duce în suspensiune ajungând până la 1 kgr. 225 gr. pe metrul cub de apă; în aceasta desigur rezidă un mare pericol pentru organismele ce trăesc în ea. Tot astfel debitul Dunărei este supus la creșteri mari periodice, așâ că dela 2.000 m. c. pe secundă el se poate urcă în creșterile de primăvară la 35.000 m. c., ridicând proporțional și nivelul ape- lor, care ajunge la Severin până la o înălțime de 8,5 metri și la Galați până la 6,5 m. deasupra etiajului. Această urcare a nivelu- lui provoacă revărsarea apelor fluviului peste maluri, cari duc cu ele și organismele ce le au în suspensiune și umplu toată zona sa de inundație — albia sa majoră — pe care o acoperă mai multe luni pe an. La retragerea apelor aceste organisme rămân parte prin băl- țile mari ^permanente ale regiunii inundabile, iar parte pe câmpii și în jepcile cu apă puțină, cari seacă în timpul verii sau cari în- gheață iarna până în fund. Astfel dar organismele acuatice aduse de fluviu pe aceste întinse regiuni sunt expuse a muri fie prin se- carea mediului respirator, fie prin uscarea corpului lor și a lichi- delor din ele, fie prin îngheț, etc. In sfârșit pe când în pârae am văzut o mare lipsă de vegetațiune și de hrană, caro a făcut ca animalele de acolo să se adapteze până și la acest curios mod de vieață de a suportă foamea luni în- tregi, în Dunăre și lunca ei avem din contră o bogată vegetațiune și o extraordinar de abundentă vieață organică, care constitue un mare izvor de hrană pentru toate animalele ce trăesc acolo. Bogăția însă de animale în aceste ape deschide și o luptă mare de existență în- tre ele; mai mult încă, chiar organismele de uscat din toată această regiune își agonisesc hrana lor tot în Dunăre și bălțile ei. Astfel dar concurența pentru vieață și lupta dintre specii este aici foarte mare, ceeace face ca fiecare specie să aibă dușmanii ei cari caută să o distrugă și astfel avem o nouă și foarte grea serie de peri- cole la cari sunt expuse organismele ce trăesc în acest mediu. Nu pot aici intră în descrierea detaliată a tuturor fenomenelor de adapțiune atât de interesante, deși modul cum aproape fiecare Digitized by Google 23 specie a știut să rezolve problema conservării sale, înarmându-se cu mijloace și organe de apărare, este de cel mai mare interes ști- ințific. O parte din observațiunile ce le-am făcut în această privință le-am publicat în lucrarea sus citată și rămâne încă ca cercetările ulteri- oare ale naturaliștilor să le îmmulțească și să le completeze treptat, aici fiind unul din cele mai frumoase câmpuri de cercetări științifice. In linii generale voiu spune totuș că bălțile Dunărei, cari de altfel reprezenta supapele de siguranță ale fluviului contra inunda- țiilor și supraînălțării nivelului său, din punctul de vedere biologic ele sunt pe de o parte refugiul multor specii de animale din fluviu în timpul când apa e prea încărcată cu potmol, iar pe de alta ele sunt locurile de reproducere a celor mai multe animale și în spe- cial a majorității peștilor din fluviu. Bălțile cu terenurile inundate din jurul lor, având o apă limpede decantată, un fund puțin adânc, cu multă vegetațiune atât de stuf pe marginile lor, cât și de plante submerse sau cu foi plutitoare, având suprafețe întinse de apă liberă pe cari soarele le poate încălzi ușor, ș. a. m. d., ele prezentă în adevăr condițiunile cele mai ideale atât pentru desvoltarea ouălor cât și pentru creșterea larvelor și puilor. Pe de altă parte însă aceste bălți având ca fund un pământ foarte bogat în substanțe nutritive, microflora și fauna lor este extraor- dinar de bogată, așa că peștii găsesc aci cele mai minunate condi- țiuni nu numai pentru a se reproduce, ci și pentru a se hrăni și crește. Așâ dar adevăratele locuri cărora li se datorește producția cea mare de pește din Dunăre sunt bălțile; căci peștele aci se naște, se hrănește și crește, iar Dunărea este numai un rezervor unde se întorc ei când încetează de a se mai hrăni pentru a iernă în apă adâncă și a se feri astfel de pericolele înghețului din baltă. ♦ ♦ * Dar nu numai bălțile mari permanente ale Dunărei, ci și terenul inundabil, în timpul cât e acoperit cu apă, are o foarte bogată mi- crofaună și floră care tot odată constitue și hrana cea mai bună a Digitized by Google 24 peștilor și contribuește deci astfel și el intr’o măsură foarte mare la sporirea producțiunii peștelui din Dunăre. In sus citata mea lucrare despre biologia Deltei, precum și intr’o conferință ținută în anul trecut la Congresul internațional de pes- cării din Roma, am arătat cercetările ce le-am făcut în această pri- vință și cum am găsit că aceste terenuri sunt infiltrate cu germenii unei bogate faune și flore de apă dulce, cari trăesc în stare latentă în ele până ce vine o inundație care face posibilă desvoltarea lor dând naștere la o vieață acuatică foarte abundentă. Tot în aceste terenuri mai trăesc încă în stare latentă și rizomele sau semințele dela diferite plante de uscat, cari de îndată ce apa se retrage încep a vegetâ, formând cele mai bogate pășuni ce le avem în țară. Astfel dar, aici avem pe acelaș teren față în față, două lumi cu interese opuse una alteia, cari așteaptă fiecare să-i vie condițiunile favorabile spre a se desvoltâ și a ocupă terenul în dauna celeilalte, până îi vor veni și ei condițiunile favorabile să-l recâștige iarăș. Dar nu numai terenul inundabil propriu zis, ci chiar bălțile mari pot secă în timpul verii și toate organismele din ele rămân ex- puse la toate pericolele, de a fi distruse prin neputința de a res- piră, prin uscarea corpului lor, prin îngheț iarna ș. a. m. d. Cu toate acestea, îndată ce vine apa, vedem reînviind în ele o bogată faună și floră acuatică, căci mai toate aceste organisme au găsit mij- loace de a se apără în contra secetei, uscăciunii, înghețului, etc. Cele mai multe din ele ca d. ex. Daphniele, Hydra și altele fac «ouă de iarnă» sau «ouă rezistente» fecundate gata, cari sunt aco- perite cu niște învelișuri speciale foarte tari, așa că pot suportă uscăciunea și frigul cel mai mare, fără a suferi întru nimic. Altele fac un fel de sămânță, ca de ex. geniulele dela Spongii, statoblastele dela Bryozoari; altele secretează repede o cistă rezis- tentă cu care-și învelesc corpul lor îndată ce simt că e pericol de secarea apei, cum d. ex. Acroperiis, Cydops și alte Copepode și probabil mai tcate Crustaceele, Rotatoriile, etc.; ele rămân apoi Digitized by Google 25 in stare latentă timp chiar do mai mulți ani, până le vin oondițiu- nile favorabile. Modul cum diferitele specii de organisme trec în aceste stări la- tente de rezistență, nu este încă cunoscut decât pentru puține specii; de sigur însă că acesta este în regiunile asemănătoare cu valea Dunărei, un fenomen cu mult mai general decât se crede. In expe- riențele ce le-am făcut luând diferite probe de pământ uscat din terenul inundabil al Dunărei, care stătuse mai mulți ani neinundat și punându-1 în apă la lumină și căldură, după ce mai stătuse o iarnă întreagă afară expus la o temperatură joasă până la — 21°, am putut constată că sunt încă foarte multe specii cari trăesc in astfel de stadii de rezistență și hibernațiune spre a se apără contra secetei, etc. Astfel am văzut reînviind din acele probe de pământ încă o mul- țime de specii de crustacei, între cari și foarte multe Ostrocode, mai multe specii de Hydracarine, Planorbis și altele despre cari în literatură nu am găsit nici o indicațiune. Dar nu numai microfauna s’a adaptat la acest mod de vieață, apă- rându-se in contra pericolelor de uscăciune, secetă, căldură, îngheț, etc., introducând în ciclul vieții lor diferite stări de latentism, încistări și alte diferite stadii de rezistență. Chiar și animalele mari mai superioare au găsit mijlocul de a rezistă in acest mod la secetă. In lucrarea mea sus citată am arătat cum caracuda și țiparul (Cdbitis fosilis) se retrag în nomol când începe apa a secă și adese- ori în jepci cu totul uscate, peste fundul cărora se poate umblă cu carul, săpând, găsim la o adâncime de vreo 30 cm. în nomolul umed, țipari sau caracude vii. Aceștia se mulțumesc cu puțina umezeală ce mai rămâne și reducându-și activitatea vitală la mini- ’mum, pot rezistă în această stare până la o nouă inundație. Dar importanța păturii de nomol de pe fundul jepcilor este cu mult mai mare și mai generală decât se pare, pentru salvarea de secetă a multor altor specii. Astfel în toamna trecută pe la finea lui Noemvrie, după ce am avut o secetă îndelungată, am studiat jepcile dela Zagna din regiunea Brăilei, cari se uscaseră cu totul Digitized by^ooQie 26 de aproape două luni, iar fundul lor erâ atât de vârtos încât am mers cu carul peste el. Săpând la vreo 30 cm. adâncime am găsit în pătura de nomol umed următoarele animale vii: o foarte mare cantitate de țipari, foarte multe Paludina, Planorbls și Anodonta, iar Limnaea în mari cantități se târâ — ducând cu totul vieață de animal do uscat— pe deasupra noinolului uscat; apoi un puiu de lin, foarte multe Hi- rudo tnedicinalis și un cocon cu 12 pui vii dela această specie, multe exemplare de Glossosiphonia complanata, Herpobdela (Nep- helis) octoculata, apoi diferite larve de insecte, dar mai cu seamă cantități enorme de larve roșii de Chironwnus. La adâncimi de 50 cm. am găsit mai multe specii de Lumbri- tizi și foarte inulți Limnodrilus. In altă jeapcă în apropiere, se- cată de mai puțin timp, am găsit în nomolul ud și Gasterosteus platygaster și un puiu de Triton. Despre țipari se știe și mai mult, că în aceste regiuni chiar dacă iarna îngheață nomolul în care s’au conservat și apoi se desgheață iarăș cu încetul, ei continuă a trăi. Toate acestea cred că sunt exemple suficiente ca să ne arate cât de bine au știut animalele de aici a se adapta condițiunilor speciale de vieață ale acestui mediu. Urmărirea mai deaproape a felului de traiu al fiecărei specii și mijloacele lor de apărare în contra perico- lelor mediului sunt de sigur cât se poate de interesante subiecte de studii, pentru cei ce vor a se ocupâ de chestiunile relative la bio- logia acestor regiuni. * * • Dar biologia Dunărei cu bălțile ei nu este interesantă numai din punctul de vedere al fenomenelor de adaptațiune. In adevăr Du-' narea împreună cu bălțile ei și cu întreaga ei zonă inundabilă constitue un tot organic, căci fluviul influențează neîncetat în mod preponderent vieața din bălți și bălțile vieața din fluviu. Fauna bălți- lor fără de fluviu ar luâ cu totul alt aspect — ea s’ar transformă cu siguranță într’o faună de eleșteu închis sau de mlaștină—iar fauna Digitized by Google 27 fluviului s’ar schimbă de asemenea și ea dacă n’ar mai dispune de acele excelente locuri de reproducție și de hrană pentru pești, de refu- giile contra pericolelor apei încărcate cu aluviuni și de acele enorme cantități de Plankton și deci de hrană pe cari i le aduc în continuu bălțile prin gârlele lor. Separându-se fluviul de zona sa inundabilă și mai cu seamă de bălțile sale permanente, atât de o parte cât și de cealaltă puterea de producție în materie organică—deci și pro- ducția pescăriei din ele — ar scădeâ în mod cu totul considerabil. Dar cu toată această legătură atât de intimă între fluviul și băl- țile sale, o baltă are in acelaș timp și ființa ei proprie; ea con- stitue o unitate biologică care are vieața ei proprie și rapor- turile ei cu natura înconjurătoare. O asemenea unitate merită dar a fi studiată și ca atare; și de aceea o serie de monografii asupra bălților principale ale Dunărei, atât din punctul de ve- dere fizic cât și biologic, cari să ne dea o descriere amănunțită a condițiunilor naturale fizice, o descriere a faunei, florei și tuturor raporturilor biologice dintre organismele ce trăesc aici, punând în evidență economia vitală a întregei bălți, adică circulațiunea com- pletă a materiei în această apă, ș. a. ni. d., asemenea studii de sigur că ar aduce mari servicii atât științei pure cât și aplicațiilor ei. In cele ce urmează dau dar un program de lucrări, in care sunt formulate problemele principale și care cred că poate să servească de bază cercetărilor ce s’ar face pentru studierea sistematică a băl- ților noastre și facerea acestor monografii. Astfel considerată însă, o baltă ca o unitate de sine, deci în afară de raporturile ei cu fluviul, ea are și din punctul de vedere bio- logic mai mult aspectul unei ape stătătoare, fauna și flora ei fiind in multe privințe identică cu aceea a unui lac. Astfel fiind, programul pe care-1 dau aci pentru studiarea monografică a unei bălți se poate adapta cu oarecari modificări pentru a servi și pentru stu- dierea unui lac sau eleșteu. Modificările vor fi mai cu seamă pri- vitoare la partea relativă la condițiunile fizice. Alcătuirea unei serii de monogafii asupra lacurilor și eleștee- lor din țară ar li deasemenea o lucrare foarte utilă, atât din punc- Digitized by^ooQie 28 tul do vedere științific cât și mai cu seamă din punctul de ve- dere practic, căci acestea ocupă suprafețe foarte întinse și pe baza unor astfel de studii ele pot fi puse mai bine în valoare mărindu- li-se producția. Pe de altă parte pentru naturaliștii noștri cari trăesc în provincie departe de centrele universitare, de laboratorii și bi- blioteci, ele le deschid un frumos și comod câmp de activitate știin- țifică putând face monografia eleșteelor mai apropiate de reședința lor. Iată dar acest program pentru studiul bălților Dunărei, care poate ușor fi modificat și adaptat spre a servi totodată și pentru studiul celorlalte ape stătătoare din țară: 1. Felul bălții, forma și suprafața ei. Este o baltă simplă alimentată di- rect din fluviu printre gârlă? sau este un complex de bălți alimentate toate printr’o singură gârlă mare principală care stă în legătură cu ele prin mici gârle secundare? Are și jepci împrejur? Ce gârle de alimentaro și ce gârle de scurgere are ? Care este forma și suprafața bălții la apele înalte, medii și joase? Care este adâncimea ei la apele normale? harta batimetrică. 2. Poziția geografică a bălții. Altitudinea deasupra nivelului mării, situația între munți, dealuri sau șes; temperatura localității, înălțimea fundului bălții deasupra etiajului fluviului sau râului din care se alimentează. 3. Poziția geologică. Formațiunea geologică din care face parte fundul și malurile sale și a gârlelor de alimentare sau ale altor gârle cari conduc aici apa. Apele freatice. 4. Alimentarea bălților cu apă. Profilele transversale și longitudinale ale gârlelor de alimentare și de scurgere; debitul lor, înălțimea pragurilor dela gurile lor atât dinspre baltă cât și dinspre fluviu. înălțimea malurilor; dela ce cotă începe alimentarea bălții prin gârle și dela ce cotă peste maluri? Nivelul maxim, minim și mijlociu al apei în timpul creșterilor principale. 5. Apa: a) Originea apei, apă de fluviu sau râu sau din amândouă; este și apă de izvoare? apă de infiltrație; debitul și evaporația anuală. b) Constituția fizică a apei. Temperatura în diferite anotimpuri, la diferite adâncimi; gazele în disoluție; bogată sau săracă în oxigen; aluviunile și ma- teriile în suspensiune și variația lor anuală. c) Constituția chimică a apei. 6. Fundul bălții. a) Natura fizică a solului care formează fundul și malurile, însemnarea pe harta batimetrică a diferitelor feluri de funduri, nisipos, mâlos, clisos, sapropelic, etc. Digitized by Google 29 b) Constituția chimică. c) Natura și cantitatea aluviunilor aduse atât prin ploi de pe terenurile învecinate cât și prin gârlele de alimentare. d) Creșterile bancului dela gura gârlelor de alimentare prin aluviunile aduse de ele, mersul procesului de potmolire a bălții. e) Natura malurilor și înălțimea lor. 7. Vegetația. a) Stufăria de pe marginea și din coada bălții și înaintarea ei în interior; cartografierea ei pe harta batimetrică. Deosebirea massivelor compacte de stularia mică și rară. Deosebirea stufăriei propriu zise (Phragmitetum) de regiunile de păpuriș, rogozuri, etc. Eventuale coșcove sau insule pluti- toare, plaur. b) Determinarea speciilor de plante oari compun stufâria și asociațiunile ce le formează ele, notarea lor pe hartă. Determinarea specială a asociațiunilor de plante ce compun regiunea mlă- știnoasă din coada bălții (pe malul și pe bancul dela intrarea gârlei de alimentare). c) Rolul acestei vegetațiuni asupra procesului de potmolire a bălții; stu- dierea regiunilor de Popândaci (Carex stricta). d) Asociațiunile de plante cu foi plutitoare. (Nymphaea, Nuphar, Trapa natans, Hydrocharis, Ranunculus aquatilis, Stratiotes aloides, etc.). Determi- narea speciilor ce le compun și însemnarea pe hartă a locurilor ocupate de ele. Adâncimea apei unde cresc ele. e) Asociațiunile de plante submerse. (Myriophilhim, Ceratophyllum, Utri- cularia, etc.). f) Asociațiunile de Potaniogeton, etc. g) Asociațiunile de Alge filamentoase (Bulbochaete, etc. cu alte Alge din grupele Oscilării, Conferve, Spirogyre, etc.). h) Plantele de pe terenul inundabil în timpul cât e uscat. Modul cum se comportă diferitele plante de uscat în timpul inundației și cum se comportă plantele de apă în timpul când terenul e uscat. 9. Influențele din afară. a) Direcția vânturilor predominante și intensitatea lor. b) Căldura și lumina soarelui, umbra, etc. c) Terenurile învecinate; dacă sunt livezi, ogoare sau păduri și dacă au vreo influență asupra vieții din baltă sau asupra potmolirii ei, sau dacă sunt japșe, mlaștine ori teren inundabil. Arborii de pe margine, șosele, lo- cuințe sau așezări omenești, fabrici, etc., în apropiere precum și scursorile ce vin dela toate aceste în apa lacului. d) Fauna respiratoare de aer adăpostită în stufâria bălții, pe insulele plu- Digitized by Google 30 titoare, plaur, etc. Cu ce se hrănește fiecare specie și puii lor, cât stau aici, ce migrațiuni fac și orice fel de alte influențe asupra vieții din lac sau eleșteu. e) Fauna terenurilor, pădurilor etc. înconjurătoare în raporturile ei cu vieața din baltă. f) Insectele ce sboară deasupra bălții, (determinarea lor fiind cele mai de multe ori necesară pentru determinarea larvelor ce le pescuim din lac). 9. Fauna ș» Flora. A. Fauna litorală. a) Cercetarea miscroscopică sau cu lupa a diferitelor mici organisme cari se mișcă sub apă la mal până la limita bătăii valurilor; examinarea pietrelor, bucăților de crengi, scândurilor și parilor la diferite constnicțiuni, etc., ce se găsesc în această regiune. Aici se vor găsi exemplare prezentând fenomene interesante de adapțiune la vieața amlibică. b) Observarea atentă mai întâiu inacroscopică a stufului cu rădăcinile sale și tuturor plantelor acuatice cari compun stufâria de pe marginile și din coada bălții. Cercetarea chiar în interiorul tulpinelor lor unde se găsesc animale interesante ca de ex. larvele de Donacia cari trăesc în interiorul trestiei sub apă, însă respiră oxigenul ce-l produce stuful, etc. Pe partea din apă a tulpinelor și rădăcinelor acestor plante se va găsi partea cea mai bo- gată a faunei acestor ape : spongii, briozoari, larve de insecte, crustacei rotiferi, infuzori, viermi, etc. c) Cercetarea cu deamănuntul a foilor de plante cari plutesc la suprafața apei ca: Nymphaea, Nuphar, Trapa, etc. și anume examinarea mai întâiu a feței de deasupra unde se găsesc diferite animale aeriane cari au raporturi cu fauna acuatică și apoi a părții de desubt unde se găsește o mare bogă- ție de animale : melci, hirudieni, larve de insecte, briozoari, etc. b) Obserearea cu deamănuntul a foilor de plante submerse, atât de Bră- dișuri cât și de Potamogeton și pescuirea apoi și cu rețeaua de Plancton deasupra grupelor de aceste plante. e) Fauna locurilor nisipoase, locurilor mâloase, sub malurile abrupte, la malurile cu stuf, în păpuriș și țipirig, în rogoz, la gura gârlei unde e un oarecare curent, în rădăcinile de salcie, pe parii gardurilor, pe pietrele dela baza gardurilor, etc. B. Fauna fundului bălții. a) Animalele cari trăesc pe fundul lacului (pescuire cu o rețeă care se târîe pe fund). b) Animalele ce trăesc în mâlul de pe fundul lacului (pescuire cu draga). c) Fauna acuatică aflată în stare latentă în terenul inundabil. Desvoltarea în aquarii a diferitelor probe de pământ din acest teren, a rădăcinilor și mustețelor de salcie uscate, a plantelor acuatice rămase pe uscat, etc. Digitized by Google 31 Toate aceste pescuiri trebuesc repetate mereu în tot cursul anului, în toate anotimpurile și materialul studiat mai întâiu macroscopic sau cu lupa, iar apoi cu microscopul. De asemenea bucăți de plante, probe din mâlul de pe fund, etc. trebuesc puse în aquarii pentru a se desvoltâ toată fauna de pe ele și a o examinâ apoi treptat. C. Planctonul. a) Studierea mai întâiu a tuturor speciilor și varietăților ce compun planc- tonul (analiza calitativă a planctonului), treptat cu apariția și dispariția aces- tor specii în diferite anotimpuri, biologia și des voi tarea lor. b) Studierea mișcărilor periodice verticale ale planctonului în raport cu mediul natural și în special cu lumina și temperatura apei. c) Analiza cantitativă a planctonului în diferitele anotimpuri (cantitatea de plancton la metru cub de apă, sau pe metru pătrat de suprafață). D. Fauna gârlelor de alimentare și de scurgere a bălților: la mijloc în curent, la mal și sub rădăcinile sălciilor. E. Fauna Dunărei sau râului din care se alimentează balta și rapor- turile dintre ea și fauna bălții. F. Determinarea diferitelor plante cari compun macro- și microflora băl- ții, biologia lor și rolul ce-1 ocupă fiecare în economia gene rală a acestei ape. G. Determinarea tuturor speciilor de pește ce trăesc în aceste bălți, stu- dierea obiceiurilor lor. Determinarea prin analiza conținutului stomacului lor a organismelor ce le servesc ca hrană și în ce proporții în diferitele anotimpuri, și la diferitele vârste. 10. Raporturile dintre faună, floră și mediu. Biologia generală a lacu- lui sau eleșleului, circulațiunea generală a materiei în el. Delta Dunărei. r Cu aceasta cred că ani caracterizat—pe cât se putea în acest scurt timp — condițiunile biologice ale Dunărei cu bălțile ei și zona ei inundabilă. Aceasta însă nu se aplică decât în parte la Deltă, căci aci condițiunile naturale diferă atât din cauza adâncimii băl- ților ei sub nivelul Mării Negre, cât și din cauza formațiunii de plaur care acoperă cea mai marc parte din suprafața acestor imense bălți. Plaurul împiedică încălzirea deopotrivă a acestor bălți, împie- dică adeseori oxigenarea suficientă a apei, și de aceea modifică și Digitized by Google 32 COndițiunile biologice generale ale acestor ape. Plaurul pe de altă parte este refugiul contra pericolelor de inundație al unei întregi faune — între care și mamifere mari ca Mistrețul — și astfel s’a format o faună specială a plaurului cu caracterele ei mai mult sau mai puțin definite. Plaurul fn fine cu toate insulele sale pluti- toare ne pune sub ochi un exemplu viu de modul cum vegetațiunea poate schimbă fața unei regiuni întinse și contribui la formarea de straturi nouă. Studierea amănunțită a vieții de sub plaur, a modului cum ani- malele se desvoltă în acea apă rece și mocirloasă, în întuneric, constitue un nou și interesant capitol din problema fenomenelor de adapțiune la medii cu condițiuni extreme de vieață. E. Lagunele. La Sud de gurile Dunărei se află seria de lagune cu o suprafață de 80.000 hectare numită lacul Raselm și Sinoe Liman. Razelmul are o apă salmastră (sălcie) de aprox. 0.5% salinitate, Sinoiul are aproape salinitatea Mării Negre. Razelmul primind prin Dunăvăț și diferite gârle apa dulce din Dunăre, adăpostește în el mai mult o faună de apă dulce, totuș este interesant că aici s’au adaptat o mulțime de forme curat maritime, dintre cari unele apoi au trecut înainte și în alte bălți cu apă cu totul dulce. Nu mai vorbesc des- pre Dreissenia polimorpha,— despre care se știe chiar data când a trecut pe această cale din Marea Neagră în toate apele dulci ale Europei, — sau de Lithoglyphus și Membranipora Lacroixi, cari trăesc acum în Delta Dunărei și de Monodacna și Adacna, cari trăesc în Razelm și alte bălți. Sunt însă și o altă serie de specii din toate clasele cari în acest basen se deprind cu încetul la apa dulce. Astfel este Cainbula (Pleuronectes flessus), Balanus, Gasterosteus aculleatus, mai multe specii de Gobius, Syngnathus, Siphonos- toma și altele. Dintre acestea unele s’au urcat până la Crapinasi Brateș, ca de ex. Syngnathus, Siphonostoma și Gobius Kessleri; Gobius lacteus Digitized by Google 33 a mers până sus în Prut, Gobius Trautweteri chiar până în bălțile dela Potel. Pleuronedes și Gasterosteus însă, au rămas tot nu- mai în Razelm și e curios că tocmai aceste specii în alte fluvii trăesc și în apă dulce. Astfel dar vedem că aici avem sub ochii noștri modul cum spe- ciile marine se adaptează la apa dulce și putem găsi de sigur exem- ple și analogii strălucite cari să ne servească pentru, studierea mult discutatei chestiuni a originii faunei apelor dulci. Mai puțin important din acest punct de vedere este lacul Sinoe, care are o faună aproape curat marină și este unul din cele mai principale locuri de reproducție a Mugilidelor (Chefali) de pe toate coastele Mării Negre. Aici salinitatea este aceeaș ca și în mare, însă porțiuni din el izolate, ca de ex. Lacul Tusla, are o apă cu mult mai concentrată decât cea din mare; aici încep formațiuni de nomol ca cel dela Tekirghiol și din limanurile dela Odessa, cari au o faună cu totul specială, caracterizată mai cu seamă prin Ar- temia salina. F. Marea Neagră. Ar rămânea să mai spun câteva cuvinte și despre condițiunile biologice în porțiunea din Marea Neagră care udă coastele noastre. De sigur că nu într’un discurs de recepțiune poate să fie tratată cum merită o astfel de chestiune dificilă, aș dori aci numai să pomenesc că condițiunile biologice în partea N.-W. a Mării Negre diferă de cele din restul acestei mări. Condițiunile de traiu sunt aci influențate: 1) de cantitatea mare de apă dulce și de aluviuni aduse de Dunăre, 2) de curentul costal N. S. care duce aceste aluviuni înspre Sud pe o întinsă parte din coasta noastră, 3) de mica adâncime a mării pe această parte până la distanțe mari dela coastă, 4) de formele me- diterane cari intră prin Bosfor și se urcă spre coasta noastră. De aceea sunt multe forme cari se găsesc în totdeauna la coa- stele noastre și cari nu au fost constatate în Rusia sau viceversa: astfel Ciupea Sulinae și Alosa Nordmani pe cari le-am descris Antipa, Discurs. ⁸ Digitized by Google 34 din apele noastre ale Mării Negre, nu merg la coastele Rusiei, iar specii ca Percarina Demidofii și Acerina rossica cari se găsesc la gurile Nistrului lipsesc la noi; Thynus, Xiphias glaudius, Sur- dina, Anguilla, Mugii capito etc., cari intră prin Bosfor și vin la noi, nu se găsesc la Odessa sau Crimea. In general, cred că prin Bosfor intră multe specii de animale —și în special de pești —în Marea Neagră, însă acestea fiind deprinse cu un grad de salinitate mai ridicat (3.8°/o) se țin în Marea Neagră la o adâncime mai mare, unde și salinitatea e ceva mai mare, pe când la suprafață ea e numai de 1.7°/o—1.83%. Kle pot să se țină mai la adânc în partea vestică (la vreo 60 m.), căci aci din cauza lipsei adâncimilor mai mari, apa nu este infectată cu Hg S, pe când în mijlocul mării și în partea ei N — O. hidrogenul sulfurai influențează chiar și asupra păturilor mai ridicate de apă. De altfel și apa salmastră din fața gurilor Dunărei ne poate servi ca un laborator pentru studiarea adaptării speciilor marine la apele dulci și trecerea lor într’însele. Astfel fiind, este necesar a se face cercetări speciale sistematice asupra acestei porțiuni a Mării Negre, cari să aibă următoarele scopuri: 1. Cunoașterea condițiunilor fizice ale părții NW a Mării Negre. a) Salinitatea și variațiile ei față cu adâncimile atât în cursul anotimpurilor, cât și în timpul diferitelor vânturi. Influența apei dulci din Dunăre asupra salinității și raza ei de influență. b) Temperatura la diferite adâncimi și variația ei în diferite epoce. c) Curenții (curentul superficial NS, curentul profund din Bos- for, etc.). d) Gaze in disoluție și apariția hidrogenului sulfurat. e) Adâncimile și configurația fundului. ' f) Natura fundului. g) Forma malului. 2. Fauna și flora acestei porțiuni a Mării Negre și- distribuția ei. Diferitele faciesuri și biocenoze. Zona litorală, zona abisală și planctonul. Formele locale și formele migratoare. Epoca când apare și dispare fiecare formă migratoare în această parte a mării. Digitized by Google . 35 3. Deosebirea faunei și florei din această parte a Mării Negre de o parte de fauna și flora părții ostice influențată prin pre- zența Hₜ S în adâncime și de alia de fauna sudică, influențată prin intrarea apei sărate mediteraneene prin Bosfor. 4. Raporturile dintre faună și floră și mediul natural. Modul special de adaptare a organismelor la condițiile speciale ale me- diului natural. Adaptarea formelor mediteraneene intrate prin Bos- for la apa îndulcită din aceste regiuni și la apa salmastră din fața gurilor Dunării. 5. Asemănările și diferințele dintre fauna Mării Negre și fauna Mediteranei (de ex. formele diferite de Gobius, Clupeidele, etc.) și asemănările cu fauna Mărilor Caspică, Nordică, etc,, (de ex. Clu- peidele, Acipenserii, etc.). Concluziile biogeografice și geologice ce se pot trage din aceste fapte. 6. Studiul special al Planctonului și raporturile lui cu condițiu- nile fizice (salinitate, temperatură, apă dulce, curenți, etc.). Migra- țiunile animalelor și în special migrațiunile peștilor și raporturile dintre acestea și variația planctonului precum și raporturile dintre variațiile planctonului și variațiile condițiunilor fizice ale mării. Digitized by knOOQle Sire, Alteță Regală, Domnilor Colegi, Cu aceasta cred că am terminat expunerea ce voiam să v’o fac asupra condițiunilor generale de existență și modul cum s’a desfă- șurat vieața în toate categoriile noastre de apă. Firește că într’un timp atât de scurt — cu riscul chiar de a fi judecat de banal sau superficial — aceasta nu putea fi decât o schițare în linii cu totul generale, alegând numai ce e mai caracteristic și lăsând orice de- talii la o parte. Prin programele de cercetări ce le-am dat pentru fiecare cate- gorie de ape în parte, am căutat să indic și să formulez proble- mele principale asupra cărora trebue să se întindă mai cu seamă cercetările noastre, pentru ca ori și ce lucrare cât de mică asupra unei chestiuni de detaliu să facă parte dintr’un întreg și să con- tribue astfel la rezolvirea problemei generale pe care ne-o punem. Cred că pentru facerea tuturor studiilor pe cari le-am indicat în acele programe va trebui un timp îndelungat și munca multor generațiuni de cercetători. Totuș lucrând asupra acestor chestiuni relative la hidrobiologia noastră, vom contribui totodată și la re- zolvirea unei întregi serii de probleme generale cari preocupă lu- mea mare științifică, legându-ne astfel prin cercetările noastre de mișcarea mare științifică din lume. Astfel studiind fauna apelor noastre, pe lângă că punem o bază tuturor cercetărilor biologice ulterioare și punem o nouă piatră la cunoașterea țerii noastre, dar în acelaș timp adunăm un bogat ma- terial asupra distribuției geografice a acelor forme și deci dăm o contribuțiune prețioasă pentru studiile de biogeografie generală. Digitized by^ooQie 37 Studiind biologia diferitelor specii cari trăesc în apele noastre și ciclul complet al desvoltării lor, punem în evidență o întreagă serie de fenomene de adaptați une la diferite medii cu totul speciale, cari fenomene în mare parte pot constitui fapte și constatări cu totul nouă pentru știință. Studiind fenomenele de adaptare a formelor curat marine la apa salmastră dela gurile Dunărei și dela Razelm și apoi la apa dulce, putem aduce cea mai prețioasă contribuție la rezolvirea importantei probleme, care tocmai preocupă mult lumea științifică, a originii faunelor de apă dulce; și e știut că tocmai partea Nord-Vestică a Mării Negre cu lagunele dela gurile Dunărei și Golful do Bengal sunt locurile cele mai prielnice din lume unde se poate studia această chestiune. Studiind în delta Dunărei formațiunile de Plaur, Carex, Stratio- tes, etc., și influența în general a hidrofitelor asupra transfor- mării bălților în mlaștine și a mlaștinelor în luncă ; studiind for- mațiunile de sapropel pe fundul și la marginea bălților; studiind importanța organismelor din Plancton pentru depozitele de pe fundul lacurilor și în special pentru formarea depozitelor grase din cari, după cum s’a susținut, s’ar fi format petrolul și a. m. d.; prin toate aceste studii speciale putem aduce de sigur cele mai prețioase con- tribuțiuni la cunoașterea influenței hidroorganismelor asupra mo- dificării scoarței pământului. Și așa mai departe studiile noastre speciale hidrobiologice vor fi de natură a ne pune în contact cu chestiunile cele mai mari știin- țifice, punându-ne în stare a contribui și noi la rezolvirea lor. • Dar nu numai pentru știința pură, ci și pentru economia noastră na- țională aceste cercetări vor fi de cea mai mare importanță, căci ele vor pune o bază științifică desvoltării unei ramure principale de producție a țerii, pescăria și piscicultura, și ne vom lumină asu- pra modului cum va trebui să rezolvim mai bine importanta che- Digitized by Google 38 stiune a rectificării râurilor noastre și punerii în valoare a zonelor lor inundabile. Noi am arătat la început că țara noastră are o suprafață foarte mare de ape naturale, iar prin aceste studii noi vom fi în stare a face ca aceste însemnate suprafețe de ape să devine din ce în ce mai productive, sporind astfel tot mai mult producția noastră națională și punând tot mai mult în valoare solul nostru. Dar nu numai aceste ape naturale vor trebui să formeze obiectul cercetărilor noastre. Este știut că țara noastră, care are un pământ de o fertilitate extraordinară, are încă nevoie de cantități mari de apă pentru ca agricultura prin irigații să fie pusă la adăpost de ca- priciile ploii și a secetei. Această mare cantitate de apă de care avem nevoie nu o vom putea dobândi, cel puțin în mare parte, decât pe de o parte reținând prin toate mijloacele naturale pe cari ni le dă știința (împăduriri, gazonări, etc.) cantitățile mari de ape meteorice, de aproape un metru înălțime pe an, ce cad în munții noștri și nelăsându-le să se scurgă atât de repede spre mare, inundând și devastând câmpiile noastre fără să le fertilizeze. Pe de altă parte însă va trebui ca încetul cu încetul să immagazinăm tot mai mult aceste cantități de apă în văile munților noștri, făcând mai întâiu cât mai multe eleștee pe cursul pâraelor și apoi făcând baraje mari sistematice cu rezervorii de ape pe cari să le putem întrebuințâ în urmă în timpul secetelor. Toate aceste lucrări costisitoare insă, dela cari va depinde în mare parte viitorul nostru economic, pentru ca să se poată face va trebui ca ele să renteze cel puțin în parte și prin producția lor proprie, care nu poate fi alta decât piscicultura. 0 nouă serie de probleme dar ni se deschid și un nou câmp de activitate. In fine Marea deschide fiecărui popor drumul cel mare pentru a face comerț și a se îmbogăți. Stăpânirea pe mare însă nu se poate pune decât având o populație deprinsă cu greutățile ei, și aceasta nu se poate formă decât creându-se o clasă capabilă do pescari. Studiind bine fauna Mării Negre, migrațiunilo peștilor din ea, Digitized by LjOOQle 39 locurile unde merg ei în bancuri mari, unde hibernează, la ce adân- cimi trăesc, etc., deci unde, când și cum se pot prinde mai cu ușurință în cantități mai mari, vom puteâ și noi să ne creem acea popula- țiune de pescari care să se folosească de aceste bogății, să aducă economiei noastre naționale profite însemnate și să fie totodată pri- mul pas pentru desvol tarea unei marine prin care să putem să ne afirmăm și noi dreptul nostru la mare și să profităm cum trebue de situațiunea noastră la coastele ei. Astfel deci tot prin știință vom face primul pas pentru a pune stăpânire de fapt pe marea ce ne aparține și a ne deschide și noi calea largă a lumii, după cum de mult ne-a indicat-o prevăzătorul nostru Suveran când a pronunțat cuvintele: Viitorul este pe mare. Sire, Alteța Regală, Domnilor Colegi, Alegând ca subiect al discursului meu de intrare în mijlocul D-voastre o chestiune științifică cu aplicațiuni practice atât de largi, am crezut să aduc prin aceasta și un omagiu acelui ilustru bărbat pe care am avut marea onoare să-l înlocuesc în această înaltă institu- țiune și care a consacrat o vieață întreagă spre a pune o bază științei aplicate la chestiunile economice la noi. Am voit însă totodată să afirm dela început și direcția ce cred că trebue să o dau lucrărilor mele și în viitor, convins fiind că orice cercetare științifică își mărește importanța ei când e pusă în ser- viciul patriei, tinzând a-i aduce foloase atât culturale cât și econo- mice și sociale. Digitized by^ooQie CUPRINSUL Pag. Cuvânt despre Petre Aurelian ...................................................... 3 Obiectul hidrobiologiei modeme...................................................... 5 Cercetările Hidrobiologice in România . ■.......................................... 10 Condițiunile fizice ale apelor din România......................................... 11 Biologia torenților..............................................• •.............. 12 Biologia râurilor............................................•.............• . . 20 Biologia Dunărei și bălților ei..................................................... 21 Dunărea........................................................................ » Balta........................................................................ 23 Terenul inundabil.............................................................. » Bălțile mari permanente........................•............................. 24 Nămolul de pe fundul bălților................................................. 25 Program pentru studierea monografiei bălților................................. 28 Biologia Deltei Dunărei............................................................. 31 Biologia Lagunelor.................................................................. 32 Marea Neagră........................................................................ 33 Program pentru studiul biologiei Mării Negre.................................. 34 Importanța științifică a cercetărilor hidrobiologice in România..................... 36 Importanța economică a cercetărilor hidrobiologie în România........................ 37 Ultim cuvânt........................................................................ 39 Digitized by^ooQie RĂSPUNSUL D-lui L. MRAZEC LA DISCURSUL DE RECEPȚ1UNE AL D-lui GR. ANTIPA. Sire, .Alteță Regală, Onorați Colegi, Academia Română mi-a făcut cinstea să mă însărcineze cu răs- punsul la cuvântarea de primire a colegului nostru Dr. Antipa. Pentru această onoare pe care o prețuesc cu atâta mai mult cu cât, cu această ocaziune, mi s’a dat prilejul să exprim omagiile mele unuia din aleșii oameni de știință ai țerii, închin Academiei întreaga mea recunoștință. Colegul a cărui intrare o sărbătorim astăzi a fost chemat să ocupe scaunul regretatului Petre Aurelian, om de știință și economist care în timp de 38 ani a aparținut Academiei. Aurelian, spirit practic, și-a valorificat cunoștințele sale mai ales în domeniul agriculturii și al învățământului agricol, ocupându-se astfel cu probleme, cari și astăzi prezintă cea mai mare însemnătate pentru desvoltarea eco- nomică a țerii. Scumpe amice, In cuvântarea ta de primire ne-ai înfățișat în câtevâ trăsături cu- prinzătoare o vedere generală asupra vieții apelor din România. Cu picătura de apă căzută pe coamele Carpaților te-am urmărit din căldările stâncoase ale munților până la nisipurile bătrânului Pont. Ne-ai arătat în drumul acesta vieața din pârae și torenți ale căror Digitized by^ooQie 42 ape limpezi sărind din piatră în piatră se sfarmă de stânci încu- nunându-le cu spumă albă și văpăi de curcubeu. Am scoborît cu tine pe coaste repezi printre codrii de brazi până la râul tânăr ale cărui meandre șerpuesc printre maluri nisipoase dealungul holdelor aurii ale câmpului, spre Dunărea noastră. Pe apele galbene fertilizante ale celui mai mândru din fluviile Europei, ne-ai purtat pe liniștita lui cale de argint, printre luncile lui verzi și printre pădurile sale cenușii de sălcii, în cari sclipesc ochiurile strălucitoare ale bălților, până în Delta tăcuta, unde de- grevat de povara malului care și-a depus belșugul pe baltă își îndreaptă ușurat massa puternică a apelor sale prin brațe și privale, printre zidurile de stuf ale cărui coame se îndoaie în valuri sub aripa vântului, spre marea albastră. Cu mână de maestru, ai ridicat din loc în loc vălul sub care se ascund pentru laic pulsațiunile misterioase ale vieții apelor. In baltă și în Deltă ne-ai desvăluit splendoarea vieții lor în toată exuberanța ei virginală. In aceste regiuni devenite clasice prin cercetările tale, ne-ai arătat mijloacele de cari se servește natura pentru selecționarea și măn- ținerea speciilor, adaptarea și transformarea lor pentru a persistă în lupta dintre apă și uscat, ne-ai sintetizat rezultatele îndelunga- telor tale cercetări pentru stabilirea legilor științifice și economice cari stăpânesc vieața și cari vor îndrumă bogăția noastră națională în creșterea ei; ne-ai arătat suma problemelor strâns legate ce natura prezintă cercetătorului și ne-ai desfășurat un vast program de muncă pe terenul științific, economic și social. Cuvântarea ta este un rezumat al rezultatelor unei munci neo- bosite de 18 ani, închinată științei și prosperității patriei; numai cine cunoaște firul și rostul vieții tale științifice poate să înțeleagă de câtă putere de voință și de câtă abnegațiune ai dat dovadă în urmărirea acestui ideal. Studiile tale superioare le-ai făcut în Jena, oraș universitar ideal, unde o universitate mică cuprinde între zidurile sale catedra de zoologie cea mai celebră din lume, ocupată pe acel timp de ma- Digitized by Google 43 rele maestru Haekel, al cărui discipol și asistent ai avut fericirea de a fi. După ce, ți-ai terminat studiile, ai lucrat în laboratoarele maritime dela Helgoland în marea Nordului, la Villefranche pe coastele Mării Ligurice, în cel dela Bergen din fjordurile Norvegiei și în Institutul Internațional de Zoologie dela Napoli, înființat de regretatul zoolog Dohrn. Ai avut astfel ocaziunea să vii în contact cu distinși oameni de știință, cunoscători adânci ai problemelor vieții marine, ai avut oca- ziunea să cunoști toate formele vieții din mările cari scaldă coas- tele Europei și mai ales ai avut prilejul să faci studii ichtiologice în mările acestea, pe ale căror coaste sunt pescării din cele mai însemnate și trăesc oameni cari de generații n’au cunoscut altă meserie decât acea de pescari. După primele tale lucrări asupra Lucernariidelor expedițiunii la Spitzbergen și Țara Franz losef, asupra Meduselor aduse de Haekel din India și asupra unei forme importante de Stauromedusă desco- perită de tine în golful de Napoli, urmă studiul glandei Thymus la pești. înapoiat în patrie ai fost însărcinat cu studiul pescăriilor din re- giunea Dunărei. Pentru a îmbrățișa bine chestiunea aceasta așâ de importantă, erâ absolut necesar să se cunoască nectonul apelor noastre și să se stabilească biologia peștilor din ele. Programul acestor lucrări l-ai desfășurat într’un memoriu mic, apărut în 1895, la care în cursul anilor n’a fost nimic de schimbat in liniile sale generale și care a putut fi înfăptuit aproape punct cu punct. Din acest punct de vedere sunt fiindamentale pentru biologia apelor: monografia asupra Clupeidelor Mării Negre, apărută in Analele Academiei din Viena, studiul asupra Sturionidelor și Fauna Ichtio- logică a României, operă premiată de Academia Română. Competința ta dovedită pe tărâmul biologiei apelor a făcut pe Congresul internațional de Pescării din Viena să te însărcineze cu Digitized by^ooQie 44 referarea chestiunii migrațiunii Sturionidelor, cel din Roma cu ches- tiunea așa de însemnată a raportului între pescării și rectificarea cursului râurilor, iar comitetul celui de al V-lea Congres internațional de Zoologie din Graz te-a invitat ca în ședința sa de deschidere să ții o conferință despre biologia Deltei Dunărei și a regiunii de inun- dație a acestui fluviu. Adâncirea problemelor biologice din Balta și Delta Dunărei te-au condus la studiul geofizic al acestor regiuni și ție-ți datorim prima clasificație științifică a formelor de teren și definirea lor, precum și explicarea formării și funcționării lor. Recunoașterea justă a înlănțuirii cauzale dintre variațiunile li- mitei între apă și uscat și bogăția vieții acuatice, te-a condus la stabilirea și la lărgirea unor legi naturale, dintre cari vocsc să scot în evidență numai: Legătura care există între suprafața apei revărsate și abun- dența vieții, căci massa viețuitoarelor este în raport direct cu în- tinderea luciului apei revărsate, în care se găsesc condițiunile op- time de reproducțiune; apoi legea vieții latente, a reviviscenței, ale cărei probleme atrăgătoare au inspirat deja multora lucrări intere- sante, dar care —dacă nu mă înșel —până la tine n’a fost încă nici- odată arătată în desfășurarea ei largă în regimul unui fluviu com- plex cum este Dunărea. Intr’adcvăr puține pagine din istoria creațiunii naturale exercită asupra noastră farmecul pe care-l au problemele acestea ale vieții latente, ale vieții care doarme, ai cărei germeni rezistă săptămâni, luni sau chiar ani, până ce bagheta magică a naturii îi chiamă la funcțiune prin schimbarea mediului și prin energia solară. Toate aceste stări de echilibru biologic create prin înțelepciunea naturii se bazează pe lupta între apă și uscat, prin care s’au produs se- lecțiuni de rezistență și de adaptațiune din cele mai interesante in regnul animal și vegetal. Ele se găsesc magistral expuse în paginele lucrării tale sintetice «Despre Regiunile inundabile ale Dunării» și în conferința ta ținută la Congresul zoologic internațional dela Graz, și rămân fundamentale Digitized by Google 45 și clasice pentru morfologia Dunărei de jos și pentru biologia apelor mari. Cum biologia și problemele ei au ieșit înainte de toate din nevoile și experiența vieții de toate zilele, este firesc ca concluziile acestei științe să convergă spre un rezultat final practic. Prin studiile tale ai atras atențiunea asupra drumului indicat de natura însăș în rezolvarea problemelor practice, cum de pildă asupra echilibrului care trebue stabilit în exploatația pescăriilor în general, între capacitatea naturală de producțiune a apelor și folosul maxim ce se poate trage din ele. Aci erâ de altfel locul ca să-ți valorezi concepțiunile tale eco- nomice. Sprijinit pe cunoștința profundă a legilor biologice și a echilibrelor create de natură, ai dat țerii două legi economice de mare însem- nătate: Legea pescăriilor și Legea pentru ameliorarea terenurilor inundabile ale Dunărei. Că principiile tale în organizarea pescăriilor, bazate numai pe considerațiuni curat științifice, au fost juste și din punct de vedere economic, reiese nu numai din producțiunea crescândă a peștelui, ci și din faptul că ele au fost primite ca bază pentru încheierea convențiunilor economice cu statele învecinate. Unele din aceste state le-au introdus și în legislațiunea lor internă. Nu mai puțin rodnică este activitatea ta pe tărâmul cultural. Muzeul de Istoria Naturală din București a devenit prin neobo- situl tău interes, prin întinsele tale relațiuni și prin concepțiunea justă pe care ți-ai făcut-o despre scopul lui, unul din cele mai bune din genul acesta. Căci ai înțeles din vreme rolul educativ pe care trebue să-l aibă singura noastră instituțiune de acest fel. Partea pur sistematică a colecțiunilor e pusă din ce în ce mai mult pe planul al doilea pentru a pune în relief partea biologică, a cărei valoare educativă este cu mult mai mare. Vizitatorul este captivat dela început de exemplarele splendide cari îi vădesc frumusețile și măreția naturii, iar eșantioanele pa- Digitized by^ooQie 46 leontologice înțelept intercalate îi arată că vieața evoluează, că to- tul devine mai perfect. Cea mai puternică impresiune o exercită însă grupurile de ani- male. Elementele faunistice sunt grupate biologic în cadrul geogra- fic al mediului lor și de câte ori ți-a fost cu putință, motivele ți le-ai ales din țară. Dacă valoarea colecțiunilor și modul lor de expunere sunt de mare folos pentru cei ce s’au închinat studiului științelor naturale, pentru educațiunea masselor poporului aceasta devine însă nemăsu- rată. Nu există formă mai frumoasă și mai bună de învățământ pentru a lărgi cunoștințele și a innobilâ sufleftil poporului decât a-1 pune prin modul acesta în atingere cu natura. Iubite Coleg, Cunoștințele tale științifice adânci, agerul tău spirit de observa- țiune și metoda rațională în cercetare se reflectă în toate lucrările tale. Dar ceeace le caracterizează mai mult este înălțimea ta de ve- deri și larga ta concepțiune în îmbrățișarea problemelor, al căror mod de rezolvare a avut resunet departe peste hotarele țerii. Tu poți să privești cu liniște și mândrie trecutul tău, atât pe tărâmul științific, economic cât și cultural, căci de o potrivă pe toate aceste ramuri de activitate ai lucrat cu aceeaș râvnă și cu acelaș folos pentru știință și pentru patrie. Academia Română, acest stâlp puternic al culturii românești îți deschide, scumpe coleg, larg porțile sale, primindu-te cu bucurie, atât pentru munca depusă de tine în trecut cât și cu convingerea adâncă că prin cunoștințele tale știința românească va căpătă un puternic, activ și luminat sprijin în lupta ce o duce pentru propă- șirea neamului și îmbogățirea țerii. Fii bine venit! Digitized by^ooQie ACADEMIA ROMANA DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XXXIX DESPRE ISTORIA ARMATEI ROMÂNE DISCURS ROSTIT LA 29 MAIU (11 IUNIE) 1912 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ SUB PKEȘEDINȚA M. S. REGELUI DE General GR. CRAINICIANU CU RĂSPUNS de ST. C. HEPITES BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Comp., C. SPETEA și LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 1912. 32.206 Prețul 1 leu. ACADEMIA ROMÂNĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XXXIX DESPRE ISTORIA ARMATEI ROMÂNE DISCURS ROSTIT LA 39 MAIU (n IUNIE) 1912 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNA SUB PREȘEDINȚA M. S. REGELUI DE General GR. CRAINICIANU cu RĂSPUNS DE ST. C. HEPITES BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Comp., C. SFETEA și LIBRĂRIA NAȚIONALĂ 1912. Digitized by LnOOQle Digitized by Google Sire, Alteță Regală, Onorați Colegi, In ziua când am pășit pragul Academiei, am zis: «Ați binevoit a mă alege membru activ al Academiei Române. Onoarea pentru mine este nemărginită și vă mulțumesc din inimă, asigurându-vă de recunoștința mea. «Dar socotesc că nu atât meritele mele v’au îndemnat la aceasta, cât patriotismul care vă încălzește, cât marea stimă și iubire ce aveți pentru Armata română. Acest motiv prețuește pentru mine mai mult decât meritele mele, căci îmi dovedește că toți recunosc și datoresc Armatei gloria Națiunii și independența Patriei». Și terminam astfel: «Lumina este vieața și vieața este lumina. In lumină dar omul și societatea găsesc rostul vieții lor. «Lumina este știința, fie ea literară, fie istorică, fie științifică. Aceste trei raze de lumină sunt reprezintate în Academie prin cele trei Secțiuni ale sale. «Dacă literatura și istoria sunt hrana sufletului; dacă ele ne oțe- tesc inima și ne susțin în durerile vieții; dacă ele ne ridică mintea și moralul și ne dau răbdarea acestei lumi; dacă într’un cuvânt literatura și istoria ne întrețin vieața morală, — la rândul lor, științele ne îmbunătățesc în special vieața materială. «Așâ dar, acest templu de lumină cu cele trei Secțiuni ale sale reprezintă întreaga vieață morală și materială a Românului și a Na- țiunii române. «Cu smerenie și cu frică am pătruns în el, promițând că voiu munci, spre a mă face demn de strălucirea lui». Digitized by knOOQle 4 Am avut onoarea a ocupă în Academie scaunul vacant al profe- sorului doctor Dimitrie Grecescu, botanist. Acest învățat s’a născut în anul 1841, în orașul Cerneți din Me- hedinți, și a murit în anul 1910, în București. Un monument de granit negru, în cimitirul Șerban-Vodă, arată locul undo el se re- pauzează pentru eternitate. Doctorul Grecescu și-a luat licența în medicină la Școala națio- nală de medicină și farmacie din București, iar diploma de doctor la Facultatea de medicină din Paris. A devenit în urmă profesor la Școala națională de medicină, profesor și director la școala și grădina botanică; în fine profesor la Facultatea de medicină, când aceasta a înlocuit definitiv Școala națională de medicină și farmacie. Ca absolvent al acestei prime școale de medicină în țară, care avea și o organizație militară, sub conducerea doctorului General Davila, doctorul Grecescu a fost și medic militar. El a servit în armată dela gradul de sublocotenent până la cel de maior, când s’a retras prin demisiune. înaintașul meu și-a făcut prima învățătură acum 60 de ani, la aceeaș școală din Cerneți, la care a învățat și părintele meu acum 90 de ani. Deosebit de această coincidență, faptul că doctorul Grecescu a fost și militar, face o fericită legătură între sufletul lui și acela al urmașului său la Academie. Dacă terenul de activitate al urmașului, în manifestațiunile con- crete ale gândirii, va fi deosebit de acela al înaintașului, totuș . doctorul Grecescu se va bucură în locașul eternității, ori de câte ori voiu vorbi despre armată, tot așâ precum se bucură el și în vieață, căci în armată, ca și mine, el și-a petrecut anii de entuziasm și de ideal. Dar o legătură sufletească și mai strânsă se află între doctorul militar Grecescu și urmașul său militar. Este legătura onoarei celei mai mari, a onoarei supreme ce poate avea un om pe lume; este onoarea de a ne fi găsit amândoi pe pământul plin de sânge al Bulgariei, pentru Independența României. Digitized by^ooQie 5 In adevăr, doctorul Grecescu a luat parte activă în răsboiul nos- tru de independență din 1877—78, fiind ajutorul apropiat al doc- torului General Davila. Serviciile aduse de dânsul armatei și țerii, pe câmpul durerilor fizice, devotamentul patriotic și luminat al medicului învățat îi fură recunoscute prin decorațiuni și medalii de răsboiu. In fine, o altă legătură există între doctorul Grecescu și urmașul său. Specialitatea proprie a doctorului Grecescu a fost Botanica. Natural, el și-a cules vasta sa învățătură în această știință mai întâiu din studiile sale profunde în țară și în străinătate, în in- stituțiunile speciale și bibliotecile europene ; apoi din bogata sa biblio- tecă ilustrată prin monumentala carte a lui Rechenbach, care numai ea singură costă peste 4.000 lei (cost prea mare pentru un om sărac ca el). Am găsit această particularitate într’o caldă și sentimentală notă biografică, publicată în Analele Academiei de d-1 Em. C. Teodorescu, membru corespondent al Academiei. Dar învățătura cea mai mare, doctorul Grecescu și-a cules-o pe teren, pe câmpiile și munții României. Tot așâ s’a întâmplat și cu urmașul său, profesor și el în învă- țământul militar, — ca să umble, însoțit de o comisiune de ofițeri, pe munții și văile Carpaților, făcând pentru prima oară, după în- ceputul căpitanului Filip, geografie militară pe teren, pentru apă- rarea țerii în caz de răsboiu. Dela această dată (1888—1890), s’a pus baza studiului geografiei militare în armata noastră, în frunte cu unul din ofițerii acelei comisiuni, astăzi general lanescu. Așâ dar, doctorul Grecescu culegea plante, flori și floricele pe munți și pe câmpii, pentru întocmirea marilor sale opere de știință națională, iar urmașul său, pe acelaș teren, alegeâ puncte, pozi- țiuni și defileuri pentru apărarea țerii. Iacă atâtea legături între doctorul Grecescu și urmașul său, le- gături cari mă mișcă și mă fac să admir figura lui. Doctorul Grecescu a scris peste 20 de lucrări de cea mai mare valoare în știința Botanicei. «Dar cea mai frumoasă a lui lucrare— zice d-1 Em. C. Teodorescu — este Cospectul florei României, Digitized by^ooQie G apărută în 1898 și completată mai târziu cu un nou volum ca Supliment la conspectul florei României. Această lucrare de mare valoare științifică, în care se găsesc enumerate peste trei mii de specii și varietăți, este până acum opera cea mai completă privitoare la plantele ce împodobesc solul României; ea este con- sultată de către toți botaniștii dela noi și din străinătate, unde doctorul Grecescu este foarte cunoscut și este apreciat ca cel mai de frunte botanist român». Această operă a fost premiată de Academia Română cu premiul Adainachi, și în urmă ea a determinat intrarea doctorului Grecescu în Academie. Știința și activitatea doctorului Grecescu, cari au trecut și peste fruntariile țerii, sunt dovedite prin distincțiunile ce i s’au conferit in străinătate. Astfel el a fost membru a! societății botanice din Franța, membru al societății imperiale de naturaliști din Moscova, membru al Academiei internaționale de Botanică geografică din Franța, membru al societății de științe matematice și naturale din Cherburg (1). Doctorul Grecescu s’a deosebit încă prin talentul de a scrie și a desenă, începând chiar cariera sa, după învățătura primară, cu zugrăvirea de firme și icoane în Turnul-Severin. La intrarea în Aca- demie, d-nul doctor Istrati i-a zis că «dacă nu făceâ botanică, de sigur că țara noastă aveâ un pictor de seamă mai mult». De asemenea doctorul Grecescu a fost un deosebit cunoscător al muzicei și al limbii românești, adevărat românești, din Cerneții de acum 60 de ani, fiind inimicul neîmpăcat al slavismelor, pe cari unii din scriitorii noștri s’au încercat și se încearcă încă să le des- groape din întunericul uitării, precum prea bine se exprimă cole- gul nostru d-1 Hepites în Analele Academiei. Ca om doctorul Grecescu eră plin de caracter și aveâ un su- flet nobil. Proba cea mai vie o avem în frumosul volum ce el a publicat asupra vieții și activității doctorului General Davila, cu ocaziunra dcsvolirii monumentului acestuia în 12 Octomvric 1903. (I) Kcvisla Eranciei, No. 1, 1903. Digitized by^ooQie 7 Doctorul Davila a fost dela început protectorul doctorului Gre- cescu, dar în urmă, fără să vrea poate, el aduse proteguitului său o mare jignire■, care îi provocă poate chiar di misia din ser- viciul militar. Cu toate acestea, doctorul Grecescu, neținând seama decât de frumosul său sentiment de recunoștință, descrie pe Davila în modul cel mai lăudabil. «Davila — zice el — fu o figură nobilă, de distincție, atrăgătoare și plină de deșteptăciune; de o inteligență vie și larg în vederile sale; spirit fertil în concepții, adesea repezi și geniale, uneori cutezătoare; de un caracter ferm în hotăriri și dis- pus să pună în lucrare fără întârziere proiectele sale, căci dânsul n’aveâ niciodată timp de pierdut; erâ de o activitate neîntrecută, de o voință puternică, neobosit și fără preget, dar și de o per- serverență și tact calculate, ce știa să le întrebuințeze la loc și la timp; meșter în invenții și în organizare, iubitor de ordine și dis- ciplina la care ținea cu deosebire; avea darul cuvântului . . . ., dar mai presus de toate, Davila erâ înzestrat cu un nobil și mare suflet........» Așa vorbiă doctorul Grecescu de acel dela care primise și binele și răul, cu aceeaș inimă de om ales și superior. Iacă, în rezumat, marea valoarea științifică și morală a înain- tașului meu doctor Dimitrie Grecescu, fost membru al Academiei Române. Mi-am îndeplinit întâia datorie. Trec acum la a doua: începutul activității mele ca membru al Academiei Române. Digitized by^ooQie DESPRE ISTORIA ARMATEI ROMÂNE. Eternitatea răsbolnlnl. Orice ar zice filozofii pacifiști, un fapt este cert: răsboiul s'a petrecut pe pământ dela creațiune până acum. Trecutul este adesea o probă a vijtorului; deci răsboiul ar fi cât va fi pământul. A doua probă: vieața omului este posesiunea bunurilor pămân- tești. Voința fără margine sau dorința tuturor de a le apucă și posedă naște învederat lupta sau răsboiul-, deci răsboiul va fi cât va fi dorința în om, adică etern. «Pământul — zice un învățat — este un întins câmp de bătaie, pe care plantele și viețuitoarele se luptă pentru a trăi». Dar răsboiul este și trebuincios în omenire; dacă n’ar există deja, el ar trebui inventat. In adevăr, omul care petrece prea mult, moare; poporul care se desfată prea mult, moare și el. Așa a murit vechiul popor grec, când a uitat legile lui Solon și Licurg; așa a murit poporul ro- man, când el și armata lui au înlocuit virtuțile cetățenești și mili- tare prin degradările luxului și corupțiunii. Așă eră să piară, în se- colul trecut, și poporul francez, care petreceă și se credea singur pe pământ. Răsboiul este dar trebuincios pentru a împiedică stricăciunea po- poarelor și moartea lor. După cum câmpul se cosește, spre a se stinge burienele; după cum pădurea se curățește, spre a crește mai frumos, — tot așă poporul se răsboiește, spre a se regenerâ. Eu urez răsboiu poporului și armatei române din 30 în 30 de ani, începând cât de curând. Digitized by Google 9 Istoria răsboiului este istoria organizării armatelor și a bătăliilor lor. Epocele ls- Ca și istoria generală a popoarelor, istoria răsboiului se studiază tor,el> în cele trei mari epoce ale desvoltării omenirii: eoni antic, evul mediu și evul modern. Dar faptele istoriei răsboiului se mai gru- pează, cu privire la armele de luptă, în două mari epoce: epoca armelor albe, care cuprinde evul antic și evul mediu, și epoca ar- melor de foc, caro corespunde evului modern. Să rezumăm din istoria răsboiului în aceste epoce numai orga- nizarea luptătorilor sau a oștilor din țerile noastre. Dacia în epoca armelor albe.— Evul antic. Fiecare epocă cuprinde mai multe i)erioade, cari pot diferi dela Perioadele un popor la altul, sau cari nu corespund. La noi, nici epocele mari «P°®el»r' ale istoriei naționale nu corespund cu epocele istoriei militare, adică cu epoca armelor albe și epoca armelor do foc. Tot astfel, perioadele istoriei naționale nu corespund cu perioadele istoriei militare, ceeace, pentru scrierea Istoriei armatei române, esto o mare piedică, lipsindu-i urzeala. Este sigur că perioadele istoriei politice alo unui popor sunt în strânsă legătură cu acelea alo istoriei lui militare; sunt chiar o urmare a perioadelor militare, căci socotesc că marile sguduiri po- litice sau sociale, cari determină perioadele istoriei naționale, au fost in totdeauna rezultatul sguduirilor militare sau al răsboaielor. In general, istoricii descriu tot trecutul cu toate alcătuirile unei pe- rioade, în cele mai mici amănunte, dar lasă adesea la o parte al- cătuirile militare. Eu nu sunt istoric, dar cred că aceasta este cauza necorespunderii perioadelor politice cu cele militare. Am încercat aci să lo croesc și să le pun de acord, în interesul scrierii Istoriei noastre militare. In perioada primitivă, aceea a triburilor barbare primitive, nu Perioadapri- se poate învederat găsi nici o urmă do organizare a luptătorilor; mltlTa- fiecare individ sau trib atacă sau so apără cu arme și întăriri mai mult naturale. Abia la primele popoare cunoscute, ca Medii, Asi- Digitized by^ooQie 10 rienii și Egiptenii, armele și întăririle încep a se făuri, a se crea de artă, a deveni artificiale. Acelaș lucru a fost de sigur și în Dacia la primele triburi sau popoare cari au locuit aci. Dela acestea sau chiar dela Daci nc-au rămas acele linii de movile conice ce se văd în țară, mai ales în lungul cursurilor de apă, și cari serviau de despărțire între triburi; sau acele grupe de movile sau movile mari ridicate pe locurile de tăbăruire ale triburilor, spre a se descoperi inimicul din depărtare. Astfel este movila Gorganul, pe care se află azi biserica Sft. Ilie din București, și care își trage numele dela Kurganele ce există încă în părțile Marii de Azov. Perioada In perioada greacă, răsboiul începe a deveni o artă. Eschil, greaca. Herodot, Tucidid# și Xenofon ne dau cunoștințe asupra instituțiu- nilor militare la Greci, cari încep cu răsboiul Tebei și al Troici. In general, toți cetățenii erau soldați prin sorț și prin alegere. Ei formau trei feluri de pedestri, numiți: opliți, peltaști și psiliți, și două feluri de călăreți, numiți: catrafacți și călăreți ușori. Armata lui Alexandru se compunea respectiv din 16.000, 8.000 și 4.000 de pedestri cu 4.000 de călăreți, sau în total 32.000. Or- dinea de bătaie a acestei armate se numiă falanga, în care cei 16.000 opliți ocupau un front de 1.000 de oameni și o adâncime de 16 rânduri. Principalele răsboaie întreprinse de Greci sunt: răsboaiele medice, răsboiul Pelopo nes ului, răsboiul Siciliei, Retragerea celor 10.000 și Expedițiunea lui Alexandru. In Dacia, în această perioadă, este neîndoios că, în afară de unele arme și datine proprii, Dacii au împrumutat dela Grecii din apropiere, atât arme, cât și datine ostășești, pe cari istoria caută să le precizeze. Dovada faptului stă în diferitele lor incursiuni și, în urmă, în neasemănata lor bravură și dibăcie în răsboiul de cu- cerire al Romanilor. Perioada ro- In perioada romană apuseană, anume sub Republică, toți cetă- maiiA. țonii erau obligați la serviciul militar dela 17 la 46 de ani. Ridi- Digitized by Google ¹¹ carea sau recrutarea (dilectusj se bază pe cens și pe ales, lizic și moral. Proletarii nu erau admiși în serviciul militar. Recrutarea se operă în fiecare an, dar chemarea se făcea când erâ trebuință. Atunci se constituia legiunea, care erâ unitatea principală de or- ganizare a armatelor romane. Legiunea cuprindea 4.200 de pedites, cari, —după avere, etate și locul ce ocupau în legiune, — se deosebiau în: 1.200 prindpes 1.200 hastati 600 triarii 1.200 velites. Principes și hastati erau împărțiți în 10 manipuli de câte 120 de oameni, iar triarii în 10 manipuli de câte 60 oameni. Velites erau împărțiți la fiecare manipulus. Un manipulus se împărțiâ în două centuriae de câte 60 oameni. La origine, centuria eră de 100 oameni și fiecare centuria se împărțiâ în 10 decuriae. O legiune mai aveâ 300 de equites, împărțiți în 10 turrnae, având fiecare turma câte 30 de equites. In armata lui Romulus, călăreții se numiau celeres. Legiunile erau comandate de câte un legatus, praefectus sau dux, iar subîmpărțirile de câte un tribunus, centuria și decurio. Armura completă (penoplia, grec.) se compunea în epoca lui Polib din: O cască de aramă cu fulg de pene înalte, O lorica de piele sau metal, O păreche de ocreae (pulpare sau gambare), Un gladius, scurt și cu 2 tăișuri, Un scutum de fier sau de aramă, Un pilum de lemn și fier. Legionarii romani n’au întrebuințat nici arcul cu săgețile, nici funda (praștia). Sagittarii și Funditores erau mercenari. Sub Marius, legiunea fu ridicată la 6.000 oameni și împărțită in 10 cohortei de câte 600 oameni fiecare, Recrutarea încetează de Digitized by^ooQie 12 a se face după cens, așâ că spre finele Republicei, legiunile sunt com- puse din clasele sărace și din mercenari, ceeace și aduse căderea ei. La căderea Republicei și fundarea Imperiului, legiunile devin permanente, soldatii fiind ținuți sub arme și în timp de pace. Deosebit de legiuni, se creează cohortes pretorianae și cohorte» urbanae. Legiunile se trimet și se așează în diferitele provincii ale impe- riului, spre a le mănțineâ și romaniza. Pe lângă legiuni, se creează trupe denumite auxilia, cari se che- mau numai la caz de trebuință. Ele erau de trei categorii: 1. veri li a legionum sau vesilla veteranorum sau simplu Vexil- larii ori Veterani (bătrânii); 2. cohortes civium Romanorum sau voluntariorum; 3. cohortes auriliariae. Soldații din primele două categorii erau Romani; ei căpătau pă- mânturi și formau colonii romane. Cei din categoria a treia erau recrutați chiar din provinciile ocupate și formau pe lângă legiuni: sagittarii, sculați, canturi i, catafracii și funditoresțl). In Dacia, după cucerirea romană, în secolul I, datinele militare sunt cele de mai sus, statornicite în perioada romană apuseană, sub imperiu, și întrebuințate în provinciile cucerite și ocupate de legiuni. In secolul II, încă de sub Hadrian, barbarii încep a invada Dacia romană. Legiunile romane împreună cu aurilia daco-romane rezistă pe rând contra Sarmaților, Roxolanilor, Goților și Hunilor, până sub împăratul Aurelian, când legiunile romane părăsesc Dacia, în secolul III. Perioada re- La plecarea legiunilor romane din Dacia, au rămas pe loc, fiind tragerii legale de pământurile lor, trupele de aurilia ale legiunilor, adică: niior în veralla legionum sau veteranorum; munți. 2. cohortes civium Romanorum sau voluntariorum; 3. cohortes auciliariae, cari erau pământene și romanizate. (1) Manuel den Antiiputes romaines, de Mominsen, și Marquardt, De l'Orja nisa t ion mililairo ches les Romains, tradus din germana de Brissaud. Digitized by Google 13 Cu alte cuvinte, au rămas pe loc veteranii, apoi voluntarii sau colonii romani și in fine auxiliarii sau Dacii romanizați. Ce fac aceste trei categorii de militari sub conducătorii lor ? Aceștia continuă a luptă singuri contra barbarilor, până când sunt nevoiți a se retrage, împreună cu populațiunile, la munți, în tot circuitul cetățuii Carpaților transilvani, precum și pe glacisul lor, în Maramureș și Banat. Așâ dar, din veteranii romani, colonii romani și auxiliarii ro- manizați s’a născut poporul român, precum din legati, praefecti, duces și tribuni militamau ieșit căpeteniile și mai târziu voevozii și domnii poporului român. Astfel, Traian a plantat glorios acuilele romane în Dacia și a sădit aci poporul român, precum marii duci și voevozi l-au ocrotit de pieire în timp de 19 secoli, iar Regele Carol I a întemeiat Statul român independent. Vijeliile barbare dărâmă și pustiesc totul în calea lor ; orașele, satele și toate așezămintele romane dispar. Românii din munți uită toată cultura romană, dar păstrează limba și cel puțin amintirea unor datine civile și militare dela Romani. Nu pot admite că ei au uitat absolut totul, deși din tehnologia militară romană,— din care într’adins am citat mai sus câțiva termeni în latinește, — nouă nu ne-au mai rămas decât foarte puține cuvinte. Eu cred că pierderea tehnologiei militare romane nu însemnează că Românii au încetat de a se luptă, ci numai că ei au pierdut unele datine și au schimbat cuvintele sub influența limbilor străine. Dacia în Evul Mediu. După invadarea barbarilor în apusul Europei și căderea imperiului Perioada roman, în secolul V, toată arta răsboiului, întemeiată în perioada « i. .... . , , Slavilor. romana, dispare, mai ales in prima perioada barbară. Aproape nu mai există în Europa, în această epocă, nici armate permanente, nici armate organizate regulat. Cu toate acestea, trebue notat că dacă datinele romane nu se mai aplică, ele insă nu se uită cu totul, căci unele reîncep chiar să Digitized by Google u_ reînvieze în Apus în unele perioade ale evului mediu, ca în perioada feudală și cca comunală. Tot așâ se întâmplă și în Dacia, unde invaziunile barbare continuă după secolul V, și Daco-Romanii se apără sau atacă, ieșind din cuiburile munților. Așâ, după primele invaziuni barbare ivite în Dacia romană, în evul antic, vin acum pe rând Gepizii, Slavii și Bulgarii, cu cari Daco- Romanii se luptă sau se împacă și locuesc câtva timp împreună. In această perioadă, se pare că se termină transformarea popu- lațiunilor daco-romane în poporul român. Perioada ])jₙ vârfurile munților, când populațiunile se îmmulțcsc și împre- Romanilor jur^r^e ³uⁿ^ ma* favorabile, diferitele grupări ale Românilor, sub din munți conducătorii lor, încep să descindă definitiv pe coastele munților, ^1 internele- „ₚ plaiuri și pe văi. Aceste grupări, fie curat românești, fie amestecate rea roevoda- . - ’ . . , , , , . teior ro- cu Slavi, formează cunoscutele ducate, bamite, voevodate sau cnezate mâne. românești, așezate pe ambele părți ale Carpaților, atât la Nord și la Apus, adică în Transilvania, Maramureș, Crișana, Timișana și Banat, cât și la Sud și la Răsărit, adică spre Oltenia, Muntenia și Moldova. Aceste ducate sau voevodate să luptă necontenit contra barbarilor aflați dejâ în țară, sau contra celor cari continuă a veni, ca Ungurii, Pecenegii, Cumanii și Tătarii. Mulți duci și voevozi români se ilustrează cu oștile lor în nume- roase răsboaie și bătălii. De acolo rezultă neîndoios, că ducatele și voevodatele române posedau oști și o organizațiune militară solidă. Nu avem însă destule cunoștințe asupra acestei organizări. Ceeace știm, este că ducatele și voevodatele erau împărțite în ținuturi numite cnezate conduse de cneji. Acești cneji chemau la trebuință pe locuitorii de frunte din sate, cari — ca și la Romanii — aveau pământuri sau moșii și erau deci bogați. Am văzut că asemeni chemări în perioada romană formau, pe lângă legiunile din provinciile ocupate, trupele de au.rilia legionum, compuse din veteranii, colonii și pământenii romanizați. La Români, aceștia deveniră moșnenii și răzeșii, cari formau Digitized by^ooQie 15 luptătorii sau boierii ducilor și voevozilor români. Ei merg la răsboiu și lupta pentru moșiile și pământurile lor. Adunarea lor constitue hostia sau oastea (dela hostie, inimic) care la Romani se numiâ exercitus. Tot așâ cuvântul auxilia este înlocuit la Români cu cuvîntul miliție, dela latinescul miliția (dela miles, militar), care la Romani însemnă arta răsboiului sau milităria în general, iar nu auxilia, nici exercitus sau armata. Astfel în sens propriu, miliția la noi corespunde cu auxilia la Romani, iar în sens general înseamnă și oastea sau armata. Tot astfel Vexilla legionum devin cetele sau steagurile oastei. In cea mai mare parte, milițiile voevozilor erau compuse din săgetători (sagittari) pe jos și călări, deosebit de oameni armați cu spatha și lancea, arme întrebuințate mai cu seamă în armatele im- periului roman de răsărit și de acolo în armatele româno-bulgare din dreapta Dunărei. Românii au preferit și au păstrat dela Romani arcul, sulița și măciuca. Se știe că la trecerea barbarilor Slavi peste Dunăre și întinderea lor și în Moesia, colonii romani dm această provincie se retraseră în munții Balcani și Pind, — precum colonii din Dacia se retraseră în Carpați,—iar o parte din colonii din Moesia ajunse până în Istria. Din munții Balcani, colonii romani descind în Macedonia și dau naștere poporului român macedonean. Desvoltarea militară a acestui popor urmează aceeaș cale ca și cel din Dacia, însă el ajunge prin ostile și răsboaiele lui să întemeieze chiar un imperiu româno-bulgar. Legendarii voevozi Basarabi și Bogdani descălecară unii în Mun- Perioada tenia, în secolul XIII, și alții în Moldova, în secolul XIV. Ei supu- ^lor¹^ seră pe ceilalți voevozi, duci sau bani, ce se aflau în aceste țeri, mâne dela și întemeiară țerile române, Muntenia și Moldova. descălecare , pânâ in Organizarea oștilor la descălecare este în general aceeaș ca și secoini xvi, în perioada precedentă a voevodatelor și ducatelor, adică auxilia sau milițiile, formate din boierii moșneni și răzeși, proprietari deMₗᵣcₑₐ Vₒdă moșii. In massa acestora sta puterea oștilor de atunci mai mult de-și ștefan cel cât în numărul lor. Mare. Digitized by Google 16 Urmașii voevozilor descălicători, până la secolul XVI, cu deo- sebire Mircea Vodă în Muntenia (secolul XIV la XV) și Ștefan cel Mare în Moldova (secolul XV) ridică oști mai numeroase, se răs- boesc cu toate popoarele vecine, câștigă victorii strălucite și păs- trează fruntariile țerilor lor. Organizarea oștilor române dela descălecare, până în secolul XVI se poate rezumă sub numele acestor doi Domni. Las la o parte a- cele mici deosebiri ce ar fi între oștile muntene și cele moldovene, deoarece eu formulez aci numai organizați unea militară în ca- racterul ei general. De asemenea evit într’adins, pe cât se poate, a cită și perpetuă fără nici un folos acele nimicuri slavonești, bulgărești, ungurești și altele, cari mai mult întunecă decât lumi- nează fondul faptelor istorice. Eu nu înțeleg prin istorie o înșirare cronologică, — ca să nu zic pomelnic — de ceauși, de vătafi, de bulucbași, de șătrari, și... chiar de Domni cari n’au făcut nimic pentru Patrie. Istoria trebue să fie, cred, eminent utilitară și a- trăgătoare. Cu timpul moșnenii și răzeșii cei mai bogați se despart do ceilalți și păstrează aproape numai ei singuri numirea de boieri. La ridicarea milițiilor, acești boieri formau oastea cea mică, iar răzeșii și moșnenii formau oastea cea mare. (1). Boierii mari și mici datoresc Domnilor ajutorul militar. La orice chemare, ei vin cu calul, dulama și armele lor, și fac răsboiul cu propriile lor mijloace (2). Deosebit de aceasta, Domnii și chiar boierii cei mari posedau unele trupe personale și permanente numite curteni, (cohortele pre- toriane la Romani), ceeace a făcut să se creadă un moment, că noi am avut oști permanente înaintea Apusului. Milițienii comunelor urbane (cohortele urbane la Romani), cari intrau în oastea cea mare și cea mică, formau cete sau steaguri sau străji conduse de pârcălabi. Teritoriul se împărți în județe, (1) După un hrisov din 1415 publicat de d-1 I. Bogdan. (2) Istoria armatei românești dc N. lorga. Digitized by Google 17 conduse de cneji sau judeci sau căpitani de județe. Pedestrașii oastei se chemau dorobanți (dărăbani In Moldova, sau «voinici») și formau diferite cete cu diferite numiri. Călărimea sau călărașii («viteji» în Moldova) formau partea cea mai mare a oastei, constituind mai multe corpuri cu diferite nu- miri, precum roșiori, vânători, etc. In fine, pușcașii sau tunarii de azi pentru serviciul puștilor sau bombardelor cari aruncau ghiulele. Odată cu sporirea oștilor, pe când, de altă parte, numărul boie- rilor moșneni și răzeși se micșoră prin asuprirea boierilor mari, se simți nevoia de a se ridică la răsboiu și o parte din țăranii satelor. • Cu modul acesta, un nou element, gloatele, sau oastea in do- bândă intră acum în organizarea oștilor, deosebit de acela al mi- lițiilor. El corespunde la Romani cu cohortes auxiliariae, cari nu se pot confundă cu proletarii și străinii, ce erau excluși din servi- ciul militar. Aci se termină epoca armelor albe, cu datinele militare române în evul antic și mediu. Ceeace este trist pentru arta militară la Români, este că sub înrâurirea adâncă a Slavilor, ei au adoptat în limba lor o sumă de cuvinte slave, fără chiar a împrumută înseși acele datine militare dela Slavi. Cu alte cuvinte, Românii au botezat cu cuvinte slave propriile lor datine militare. Acest fapt se repetă și în epoca mo- dernă, când, împrumutându-se, cu rost și fără rost, termeni mili- tari străini, s’a împestrițat tehnologia noastră militară cu un noian de străinisme, cari nu intră de fel în geniul limbii române. Așă, chiar astăzi, în loc de Capul armatei, cum stă scris chiar în Con- stituțiunea țerii, se zice Șeful armatei! Dar această rătăcire nu însemnează că noi am împrumutat dela Francezi datina militară de a aveâ un Cap al armatei. Tot așă, dacă Românii în evul me- diu n’au mai zis vexille sau cohorte sau lighioane, ci cette de voinici — cuvinte slavonești, — aceasta nu însemnează că Românii au învățat Cminicianu, Discurs. 2 Digitized by Google ia____ și au împrumutat dela Slavi datina militară de a se formă în cete sau steaguri spre a merge la răsboiu! Este neîndoios că parte din datinele militare la Români în evul mediu au fost împrumutate dela popoarele din Apus (nu numai dela Slavi, Unguri și Poloni), dar pe unele ei le-au păstrat sau le-au reînviat chiar dela strămoșii lor Romani. Această afirmațiune a mea găsește un sprijin în colegul nostru d-1 Xenopol, care în Istoria Românilor zice: «nici o îndoeală că așezămintele militare, ale căror urme le întâlnim până târziu în țerile române, datează din vremuri foarte vechi, avându-și rădăcina chiar în epoca anterioară descă- lecării, întru cât vieața poporului român, fiind fără încetare o vieața de luptă, organizarea militară cată să fi precedat la el pe toate celelalte». Aceasta este cu atât mai adevărat, cu cât, din cele ce am arătat mai sus, se vede că, pe când în Apus domnește întunericul pe- rioadei barbare sau decăderea armatelor chiar în perioada feu- dală, în acel timp la noi strălucesc perioada întemeierii voevoda- telor și perioada întemeierii țevilor române, în cari oștile ducilor și voevozilor, sau ale Bogdanilor, BasarabHor, Mirciior și Ște- fanilor sunt superioare oștilor feudale, fie ele chiar poloneze sau ungurești. Pe când la noi oștile se compun din boieri moșneni și răaeși liberi și din boieri mari, cari toți se luptă cu pieptul descoperit și în câmp deschis, cetele feudale se compun din supușii senio- rilor, cari se luptă,-—și se luptă foarte greu,—îmbrăcați cu fier, de sus și până jos, ei și caii lor,— ori se luptă numai în locuri întă- rite, închiși în castelele din vârful stâncilor. Este învederat că această tactică eră inferioară tacticei oștilor române. Este curios a constata că apogeul oștilor româno se găsește în evul mediu,— atunci când în Apus armatele se sting,— căci, după cum vom vedeâ în evul modern, chiar de sub Mihaiu Viteazul, oș- tile române încep a decădeâ, spre a nu se mai ridică decât la mij- locul secolului XIX. Astfel in evid mediu și începutul evidui modern este epoca eroică Digitized by knOOQle 19 a Românilor în luptele cu Slavii, l 'ngurii, Turcii, Polonii și Tătarii. Acestei epoce și acestor lupte datorim noi mântuirea neamului și nepieirea țerilor noastre, atât în însăș acea epocă, cât și în urmă, în cursul veacurilor, prin influența vazei lăsate în Europa, până sub Regele Carol I, când pe câmpiile Bulgariei Acesta reînviază epoca eroică și sigilează cu sânge de oștean întemeierea Statului român. Se poate conchide dar, că dacă Românii n’au avut oști perma- nente înaintea Apusului — cum s’a zis,— au avut insă înaintea Apu- sului oști regulate și de câmp, ușoare și mobile, cari sunt singu- rele proprii pentru răsboiu. Epoca armelor de foc. — Evul modem. Armele de foc apar în răsboaie în Apus pe la jumătatea seco- Perioada de lului XIV. Ele încep cu tunurile grele de asediu sau bombardele, traⁿ«H,cd®,a cari nu influențează asupra răsboiului de câmp. Abiâ pe la jumă-uceledefoc, tatea secolului XVI apar pe câmpurile de bătaie tunurile și puș- saⁿ tile portative, dar ele raman amestecate cu armele albe pana la MihaiuVitea- începutul secolului XVII, când armele de foc înlocuesc definitiv ar- znl șl ion mele albe. Vodă cel Cumplit până la Fanarloți Snb Mihaiu Viteazul și urmașii săi, atât în Muntenia cât și în Mol- (Sec* XVI ,a dova, se mănține în fond organizațiunea oastei de miliții și gloate, XVI¹¹^ compuse din pedestrime, călărim?. și pușcași (tunari). Tot așâ pe- destrimea și călărimea sunt formate din mai multe corpuri purtând diferite numiri. Dar, ca trupe permanente, deosebit de curtenii călări, se creează, din nenorocire, în ambele Principate, diferite corpuri de străini ca: Seimenii, asemănători cu lanicerii turcești, — apoi Delii, Beșlii și Vestii. De asemenea în formarea gloatelor intră străini, ca Unguri, Albanezi, Bulgari, Tătari și alții, cari adesea nu se puteau măn- țineâ decât printr’o disciplină de fier. Introducerea străinilor în oaste Digitized by knOOQle 20 se datorește faptului, că boierii devin din ce în ce mai puternici și rebeli și nu mai vin toți la răsboiu, nici nu mai aduc Domnilor pu- ternice cete de luptători. Alt fapt și mai grav este sărăcirea și șerbirea din ce în ce mai mult a moșnenilor, răzeșilor și a țăranilor de către boieri, și de acolo micșorarea numărului și valorii acelora ce se luptau pentru moșiile lor și deci pentru moșia cea mare, Țara. In aceste tim- puri de cuceriri, luptătorii vedeau mai ușor ca astăzi, că în caz de înfrângere, inamicul răpiâ atât țara cât și direct pământurile lor. De aceea, țăranii supuși sau șerbiți și fără pământuri nu mai erau «soriși» (recrutați) pentru oaste, precum erau cei liberi și proprie- tari de pământuri. Apoi, boierii nici nu mai lăsau pe țăranii supuși să meargă la răsboiu, pentru ca să nu rămână moșiile lor fără brațe robite la muncă. In apăsarea locuitorilor de către boieri, Mihaiu Viteazul se dete, de nevoie, de partea acestora și îngreună atât soarta țăranilor cât și pe a lui însuș. Astfel, milițiile naționale, în această perioadă, încep a decădeâ din ce în ce și oștile se reduc mai mult la gloate neregulate. Cu toate acestea, grație bravurii neîntrecute, a energiei neînfrâ- nate și a talentului său militar, Mihaiu Viteazul se bate cu toți vrăjmașii țerii și câștigă cele mai mari victorii. Pentru o clipă, el reușește a întruni Muntenia, Moldova și Ardealul sub o singură domnie. Ce ar fi făcut un Mihaiu Viteazul, dacă ar fi avut oști mai numeroase, compuse din țărani liberi, mândri și bogați? Sărăcirea țăranilor, moșnenilor și răzeșilor de către boieri se continuă până în ultimii timpi; de aceea oștile noastre se sting mereu. Principele Al. Ghika, Domnul Moldovei, în spovedania sa, comuni- cată Academiei de către venerabilul ei secretar d-l D. Sturdza, zice: «o altă rudă a mea răpiâ moșiile a mii de răzeși, pe cari îi lasă în cea mai mare ticăloșie». «După Mihaiu Viteazul, o altă stea militară la Români, descoperită Digitized by knOOQle 21 mai ales de învățatul Hasdeu, a fost loan Vodă cei Cumplit, Domnul Moldovei. «Isbânzile lui strălucite,—zice d-1 A. Xenopol, — cari pă- reau să readucă timpurile lui Ștefan cel Mare, au fost curmate prin trădarea boierilor și pierderea bătăliei dela Cahul. «Oștile lui loan Vodă se compuneau mai mult din țărani, pe cari ii proteguiă mult, decât din boieri, cu cari erâ aspru. El se bazâ mai mult pe iubirea țăranilor decât pe patriotismul boierilor. In bătălia dela Cahul, țăranii îl apără vitejește, dar boierii îl trădează, căci chiar dela începutul luptei, cavaleria boierească trece la dușmani». Perioada desființării oaste! dela Fanarioți pânt la Unirea Prin- cipatelor (Secolul XVIII la XIX). Sub urgia Domnilor Fanarioți, miliția pământeană în Princi- pate este desființată cu totul. Afară de corpul de panduri, organizați de Grigorie Ghica în 1822 și cari se luptară în Oltenia în răsboiul din 1828—1829 (1), încolo nu se mai vede nimic. Domnitorii au numai o gardă de lefegii străini și câtevâ cete administrative în serviciul ispravnicilor din județe și orașe. Snb ocupaținnea rusească (1828—1834) și prin Regulamentul Orga- nic, sub pretinsa restabilire a vechilor datine militare românești, se creează Miliția sau Streaja pământeană, compusă din 3 regimente mixte (a câte 2 batalioane pedestrime și 2 călărime) în Muntenia și 1 regiment mixt în Moldova. Acestea erau trupe permanente și deci nu puteau fi miliții cari, după cum se știe, sunt chemări re- gulate la caz de răsboiu. Dar ele nu erau nici trupe de răsboiu, căci serviciul lor erâ administrativ. De aceea, în curând se înființează în ambele țeri o Miliție ad- ministrativă formată din dorobanți în Muntenia și slujitori în Moldova. Ceeace are bun Regulamentul Organic, este că, fără să vrea, pune bazele trupelor permanente ale viitoarei armate de răsboiu, iar de altă parte, desființează pe străini și pe proletari din orice serviciu (!) Istoria militară a Țerilor Homăiis, de Maior M. Niculcscu. Digitized by Google 22 militar al țerii; aro însă răul că impune serviciul militar numai po- porului și scutește pe boieri, funcționari și intelectuali(1). După ocnpaținnea rusească (1834—1859), Românii se grăbesc a mai înființa câteva trupe permanente, iar în 1850 reorganizează miliția administrativă astfel: In Muntenia: 1) Dorobanții, (călări și pedeștri) in cete pe județe și orașe, angajați pe termen limitat; 2) Grănicerii, în companii pe fruntarii; In Moldova: 1) Jandarmii (călări și pedeștri) pe companii și excadroane în unele județe și orașe; 2) Plăieșii (sau grănicerii) pe fruntarii. Sub Cuza Vodă. Perioada de Dela 1859 —1866, se statornicește definitiv la Români principiul ⁱⁿte“ț'₁e" ₙ“ armatei permanente. Ea se compune din regimente de infanterie timporane, de linie, batalioane de vânători, regimente de cavalerie și de ar- deia Unirea tnₑᵣjₑ ■ apoi trupe de geniu, școli militare și servicii speciale. lor'pân^azi, l>e lângă armata permanentă, se păstrează miliția administra- (Secoioixixf/că, din perioada precedentă, dar fiindcă armata permanentă eră la xx). pᵣₑₐ mică și mijloacele țevii nu permiteau a o spori, se năs- coci idea de a dezvoltă și reorganiza miliția administrativă, așă ca să poată fi întrebuințată și la răsboiu. Astfel, dorobanții și grănicerii (jandarmii și plăieșii în Moldova) se'echipară și se desvoltară, formând escadroane și batalioane pe județe și pe fruntarii. Ei servesc pe termen limitat, dar fac servi- ciul pe rând sau cu schimbul, și sunt chemați de mai multe ori pe an pentru instrucțiunea militară. Cu modul acesta, miliția formează un fel de trupe semi-perina- nente și constituo un al doilea element organic al puterii armate, (1) Organizarea armatei române, de Maior I. l’opuvici. Digitized by^ooQie 23 precum la Romani trupele de auxilia sau vexilla le.gionum și cohortes civium Romanorum formau al doilea element pe lângă legiunile permanente. Efectivul lor de pace după bugetul din 1866 se ridică la 20.000 oameni permanență sau legionarii la Romani și 23.000 milițieni sau auxiliarii la Romani. Sub Domnul și Regele Carol I. Dela 1866 până la 1891, Domnul și Regele Carol frământă și per- fecționează— pot afirmă — sistemul original al trupelor cu schimbul. Cu acest sistem El își făurește gloria de a reuși, ca cu o mică armată per- manentă, din lipsă de mijloace, să creeze totuș o armată relativ mare în România și să se îndrepteze spre făptuirea națiunii armate. «Cel mai bun și mai sănătos regulator al prăpășirii sale, ar- mata l-a găsit în capul ei suprem, care totdeauna a crezut că armata nu poate merge înainte, decât urmând drumul firesc al desvoltării sale, fără a se abate pe calea imitațiunilor străine și nechibzuite» (1). Dovada afirmațiunii mele este, că numai grație sistemului origi- nal, armata română putu în 1877 să pretindă cooperarea și alianța cu armata rusă, — în loc de supunere, — și apoi să intre în răs- boiu și să câștige acele nepieritoare victorii, cari ne-au dat In- dependența țerii. Nu admit explicarea că norocul sistemului a fost numai cele câteva luni de instrucție, pe malul Dunărei, cari au precedat intrarea în foc; nu, norocul a fost perfecționarea adusă sistemului, și anume organizarea și instruirea trupelor cu schim- bul, deosebit de cele permanente. Sistemul de organizare este statornicit prin legea de organizare a puterii armate din 1872, care perfecționează legile din 1864 și 1868. (1) Pregătirea armatei pentru răsboiu, (ie Generalul C. N. Ilârjeu. Digitized by^ooQie 24 Prin această lege, miliția iea numele de armata teritorială și se compune din: 1. Regimente de infanterie pe județe, sub numele de doro- banți (din batalioanele de dorobanți pedestri). 2. Regimente de cavalerie (din escadroanele de dorobanți călări) sub numele de călărași. Se desființează grănicerii. Denumirea de miliție se păstrează și se aplică la alte unități cari s’ar chemă la caz de răsboiu. Dorobanții și călărașii îndeplinesc serviciul militar și admini- strativ cu schimbul. Toate corpurile sunt grupate în 4 divizii teritoriale cuprinzând: 8 regimente de linie și 4 batalioane de vânători, 16 regimente de dorobanți, 2 regimente de roșiori, 8 regimente de călărași, 3 regimente de artilerie, 1 batalion de geniu, 1 corp de flotilă. Diferite alte corpuri de trupă și servicii speciale. Pentru răsboiu, efectivele unităților se completează din rezerva armatei. Aceasta este armata care la 1877 intră în răsboiu. Regimentele teritoriale, vexilla legionum, sau dorobanții și călărașii, pe cari am avut fericirea să-i văd luptând, au intrat în foc și s’au bătut cu aceeaș dibăcie, bravură și patriotism ca și re- gimentele permanente. După răsboiu se creează alte corpuri permanente, iar armata te- ritorială se ridică la 33 regimente de dorobanți și 12 de călărași. Armata se grupează în 4 corpuri de armată cu 8 divizii de infan- terie și 1 divizie activă în Dobrogea. In curând însă, începe ponegrirea sistemului teritorial. Adevărul eră că numărul regimentelor se sporise deodată peste puterile Digitized by Google 25 cadrelor și peste mijloacele țerii, iar aplicarea sistemului eră defectoasă. De aceea, in anul 1891, dorobanții primesc o lovitură de moarte printr’un nou plan de organizare întocmit de statmajor. Regimentele de dorobanți se contopesc cu cele permanente .și formează regi- mente mixte de dorobanți, compuse din batalioane permanente și batalioane teritoriale. Acest plan de organizare erâ o adunare a două lucruri diferite, a două corpuri cu programe de instrucțiune deosebite în timp și spațiu: unul permanent în locale acoperite, iar altul temporal și in vânt; aceleași cadre trebuiau să instruească când pe unul când pe celalalt. Vina deci nu eră a sărmanilor dorobanți, atât de frumos cântați de duiosul Alexandri, dar ei trebuiau să moară ca vinovați. In adevăr prin legea din 1908, modificată în parte de însumi în 1910, legendarii dorobanți sunt acum executați definitiv și desființați : toate regimentele sunt transformate complet in regimente per- manente, fără ca cadrele ofițerești și inferioare să poată fi spo- rite și fără ca trupele permanente să aibă cazarme și câmpuri de tragere la țintă. La această execuțiune, am luat și eu parte, ca fiind cap de stat- major general în 1908, dar m’am sprijinit pe alte motive decât pe vinovăția sistemului teritorial. Mai întâiu, nu se mai puteau despărți regimentele teritoriale la o parte de regimentele permanente, cum erau înainte de 1891 ; apoi este învederat că trupele permanente trebuesc să fie mai bune de- cât cele teritoriale. Este sigur că toți conducătorii noștri dela 1859 până acum au cunoscut și ei acest simplu adevăr, dar, de o parte, efectivul permanent în timp de pace este în raport cu efectivul de mobilizare, pentru răsboaiele probabile ale țerii, iar de altă parte, efectivul permanent necesită sacrificii foarte mari, pe cari țara tre- bue să le facă cu ori ce preț și în măsură extremă a puterilor sale. Digitized by^ooQie 26 Nu pot spune nimic negreșit în privința efectivului de mobili- zare al armatei noastre, dar pentru efectivul cunoscut din buget al celor 10 divizii ce avem astăzi, dacă am socoti 15—20 milioane de fiecare divizie, după exemplul altor armate, ar urmă ca bu- getul nostru militar să fie de 150—200 milioane. Regatul Bavariei, care are 3 corpuri de armată, cheltueștb pe un an 120 milioane, adică 40 milioane pentru fiecare corp de armată. De acolo rezultă, că legea de organizare din 1908—910 a per- manentizat deodată prea multe regimente pentru cadrele și cazar- mele în ființă și pentru bugetul nostru. A sări deodată dela 33 regimente de dorobanți, cari costă foarte puțin, la 33 regimente permanente, cari costă foarte mult și cer cadre, cazarme și câm- puri de tragere, a fost, cred, o săritură în abis. Eră poate mai prudent, ca permanentizarea să se facă treptat, sau să se compună diviziile numai din 3 regimente, în loc de 4, for- mând o singură brigadă de infanterie sub un singur general, și astfel să se permanentizeze 27 regimente pentru cele 9 divizii de atunci, în loc de 40 regimente pentru cele 10 divizii de astăzi. Iată cauza pentru care astăzi in fiecare an bugetul nostru militar crește necontenit, și totuș avem lipse și nevoi, și vom aveâ mereu până când bugetul va ajunge la suma trebuincioasă pentru cele 5 corpuri de armată în fiiință. Desvoltarea bruscă, după proiecte teo- retice, și sporirea nesocotită a efectivului de pace și a numărului unităților permanente, sau, într’un cuvânt, întinderea peste puteri aduce fatal și hotărît ruperea echilibrului și căderea. Astăzi în 1912 unitățile permanente principale alo armatei noastre sunt: 40 regimente de infanterie, cu o lipsă de 8 batalioane, 10 regimente de roșiori și 1 de escortă regală, 10 regimente de călărași, 20 regimente de artilerie de câmp, 2 regimente de artilerie de cetate, 9 batalioane de vânători, Digitized by^ooQie 27 7 batalioane de trupe speciale, etc. Pentru serviciile administrative, s’au reînființai jandarmii și gră- nicerii permanență. Precum se vede, călărașii teritoriali au scăpat de moarte, n’au fost desființați de autorii legii do organizare din 1908—1910, astăzi in vigoare. Din contră, eu i-am sporit la 10 regimente, câte unul de fiecare divizie, adică mai mult decât se cere pentru o divizie; aceasta în considerațiunea că, deși călărașii nu mai fac serviciul administrativ, totuș nu sunt permanenți și nu sunt chemați la instrucție decât periodic. In răsboiu, călărașii au adus servicii mari, scutind în acelaș timp cavaleria permanentă de serviciile auxiliare ale armatei și lăsând-o prin urmare întreagă pentru operațiuni. Călărașii formează un element admirabil pentru ridicarea rassei cailor în țară. Părinții țăranilor au început a crește ei înșiși cai pentru fiii lor, viitori călărași. Astăzi la țară, călărașii fac mândria satelor. Corpurile de trupă de mai sus ale armatei noastre sunt grupate în 5 corpuri de armată cu 10 divizii permanente, adică câte două de fiecare corp de armată. Atât economic cât și militar, ar fi fost preferabil ca gruparea să rămână numai pe divizii, ca și în alte armate mai mici, ca în Japonia, Turcia, Bulgaria, etc., sau cel puțin numărul corpurilor de armată, odată admise, să fie astăzi numai de 3 în loc de 5, compunându-se fiecare din 3 și 4 divizii, în loc de 2. După legea din 1908—1910, elementele armatei sunt: I. Armata activă, II. Rezerva armatei active (1), III. Miliția (2). Serviciul militar este de: 7 ani în activitate (din cari 2, 3 sub arme și restul în completare), 10 ani in rezervă și 4 în miliții, total 21 ani do serviciu sau 21 contingente. (1) Landwer !n țerile germane, Honvid in Ungaria. • (2) Landsturm. Digitized by^ooQie 28 Armata activă se compune din corpurile de trupă arătate mai sus. Rezerva se formează în regimente, brigade sau divizii, organizate la mobilizare sau chiar din timp de pace. Miliția se formează pe batalioane sau pe regimente de infanterie, simple sau combinate cu celelalte arme. Până astăzi, nici rezerva nici miliția nu sunt organizate la noi, sau sunt prea puțin. Rezerva și miliția armatei noastre au fost prevăzute și în legile de organizare anterioare, așa că meritul simplicității și valorii legii din 1908—1910 revine bătrânilor militari, cari au întocmit acele legi. Dar acum se pune o chestiune importantă. Dacă prin legea din 1908—1910 s’a desființat armata teritorială, și toată infanteria a devenit permanentă; dacă, de altă parte, efec- tivul permanent are o margine peste care am trecut poate,— atunci ce facem azi și în viitor cu serviciul obligator pentru toți Românii, și cum realizăm națiunea armată și spiritul militar al popo- rului, la cari se puteâ ajunge cu sistemul armatei teritoriale, deo- sebite de cea permanentă? Dacă legea din 1908 —1910 este bine și complet aplicată, ea răspunde la întrebare prin prevederea elementului rezervei în or- ganizarea armatei. In adevăr, rezerva organizată este în stare a ușura greutatea armatei permanente, a mărgini sporirea ei peste măsură, a asigură efectivele ei în timpul răsboiului și, în fine, a realiză națiunea ar- mată și a întreținea spiritul militar la sate, ca și armata teritorială. Dacă este așa, pentru ce atunci Regele Carol, înainte de 1877, n’a organizat rezerva prevăzută încă de atunci și a preferit des- voltarea armatei teritoriale, a dorobanților și călărașilor? Răspunsul este foarte simplu: pentrucă rezerva armatei necesită o serie de ani până să se producă și să iea ființă deplină, iar Regele Carol a prevăzut dinainte răsboiul din 1877, în care a voit să intre pregătit și cu forțe numeroase. Iată gloria Regelui Carol și rostul armatei teritoriale. El a înțeles datinele țerii și a procedat Digitized by Google 29 în acelaș mod ca și Voevozii din perioada voevodatelor, ca și Ștefan cel Mare și Mihaiu Viteazul, după întemeierea țerilor. El a reînviat Vexilla Legionum Romanorum, sau Steagurile oștilor române. Astăzi armata de rezervă trebue să înlocuească armata terito- rială, putând fi și mai solidă, deoarece ea trece și se instruește mai întâiu în armata permanentă și apoi poate continuă a se instrui prin chemări periodice, ca armata teritorială dinainte. Situațiunea geografică și politică a țerii noastre ne reclamă, ne impune o armată mare, mult mai mare decât ar putea fi armata permanentă, din cauza micimii mijloacelor noastre actuale în raport cu măreția tendințelor și aspirațiunilor naționale. Tocmai din cauza acestei situațiuni excepționale se impune în armata noastră organizarea și desvoltarea, pe scara cea mai întinsă, a rezervelor și milițiilor, ca singura soluțiune a problemei, ca sin- gurul mijloc de a pune armata la înălțimea idealului țerii. In statele mari și bogate, culte și populate, cari pot întreținea efective permanente în raport cu tendințele lor, rezervele pot să existe sub altă formă decât la noi. Astfel, în asemeni armate uni- tățile de rezervă, mai ales cele mari, sunt în general formate în momentul mobilizării. La noi, organizarea rezervelor trebue să fie în raport cu importanța intereselor noastre; trebue să fie consti- tuite în regimente, brigade și divizii încă din timp de pace și să fie concentrate în fiecare an pentru instrucție și manevre. Cu alte cuvinte, unitățile de rezervă româno trebuesc să fie semi-active sau semi-permanente, întocmai precum erau trupele teritoriale cu toate urmările folositoare ale acestora. In Germania, unitățile de rezervă (create chiar din timp de pace) sunt judecate astfel: «ca o stare de transiție în desvoltarea evo- lutivă de organizare a unei armate. Această stare apare mai ales în armatele acelor state ale căror mijloace financiare nu Ie permit să dea cadrului armatei active din timp de pace desvoltarea nece- sară în raport cu cerințele unor eventuale răsboaie și în raport cu scopurile urmărite pentru atingerea idealurilor lor naționale». — Digitized by knOOQle 30 Precum vedem, este tocmai cazul țerii noastre, este tocmai ceeace susținem noi. In această ordine de idei statinajorul nostru general în 1910 a organizat Divizia X-a de rezervă, formată din unele unități și ser- vicii permanente și din 4 regimente de infanterie de rezervă. Ca valoare militară a diviziilor de rezervă, ziarul politic Con- servatorul a constatat că: «începutul a fost făcut în Dobrogea unde au manevrat, pentru întâia oară, trupele din rezervă cari au primit o nouă organizare. Judecata generală, a celor cari au a- sistat la aceste manevre, e că trupele din rezervă au dat rezul- tate neașteptate, atât de bine a fost ținuta lor și atât de exem- plară a fost ordinea și disciplina. «Chiar ochii cei mai bine deprinși cu subtilitățile militare cu greu puteau deosebi trupele de rezervă de contingentele active. Acest rezultat, pentru România, mai ales pe lângă că nu e o surprin- dere, dar este și de un ma’re folos. «Nu este surprindere fiindcă, încă dela răsboiul Independenței, am putut constată câtă valoare are trupa de rezervă. Cel puțin infanteria, rcprezintată la 1877 prin numeroasele trupe de doro- banți, a luptat la fel cu cele mai bune trupe de linie și pentru a- ceasta au fost de ajuns cele câteva săptămâni de tabără, cari au precedat campania activă. «Acest exemplu istoric cât și rezultatele minunate ale manevre- lor dobrogene dovedesc cum că virtuțile militare ale poporului român n’au pierit. Cu o inteligentă instrucție, cu un priceput co- mandament, România va fi totdeauna sigură de forțele ei de apărare. «Pentru a puteâ aveâ o armată activă după cerințele Statului Major, anume spre a puteâ, în caz de răsboiu, să dispunem de un număr suficient de oameni bine armați, cu cari să putem a- părâ țara și face față angajamentelor noastre internaționale, ar trebui să avem un buget militar cu mult sporit. Dar mijloacele Digitized by Google 31 noastre nu ne iartă să jertfim pentru oștire atât cât jertfesc Ger- mania, Franța, Austro-Ungaria și celelalte mari națiuni militare; noi trebue să ne mulțumim cu mult mai puțin. «Este cunoscut, de pildă, că Franța cheltuește pentru un corp de armată aproape 50 milioane pe an, ceeace pentru cele 5 cor- puri ale noastre ar reveni la 250 milioane, adică ar întrece ve- niturile reale ale țerii. Apoi este Germania, care datorește ex- cepționala calitate a oștirii sale numărului mare de reangajați cari constituesc cadrele, osătura atât de solidă a oștirii. Cum însă Sta- tul român nu poate cheltui 50 milioane pe an pentru un corp de armată și nici pe jumătate, trebue să ne mulțumim cu ce avem și să fim foarte bucuroși văzând buna calitate a trupelor noastre de rezervă». Cu toate acestea, în anul următor, Divizia X-a de rezervă a fost desființată și transformată în permanență. Aceasta se putea face fără inconvenient, dacă efectivul permanent al armatei nu eră deja ajuns sau chiar trecut peste cifra stabilită și dacă perma- nentizarea nu s’a făcut in paguba îmbunătățirilor, a întreținerii trupelor, a materialului și a efectivelor celorlalte unități. Dar hrana soldatului nu s’a sporit, deși el e mai rău nutrit decât al- tul, iar efectivul companiilor și bateriilor s’a micșorat, deși, la ne- voie, o unitate se poate suprimă, dar efectivul companiei, escadro- nului și bateriei nu se poate micșoră sub prevederile regulamen- telor tactice. In Germania, efectivul armatei active este ajuns la cel trebuin- cios pentru răsboiu. Deosebit, acolo se posedă un personal de cadre și material enorm, pentru ca la mobilizare să se creeze divizii de rezervă de toate armele. In fiecare an, se prevăd sume considera- bile pentru chemarea și instrucțiunea rezerviștilor. In această stare, nu se simte mare nevoie de divizii de rezervă semi-active, organizate din timp de pace. Cu toate acestea, ziarul Berliner Tagblatt din acest an publică, sub semnătura colonelului Gaedke, un articol asupra situațiunii militare în Germania, în care se de- clară partizan al diviziilor de rezervă (din timp de pace), în cari Digitized by^ooQie 32 toate armele să fie reprezintate. Aceasta este — zice colonelul — o măsură de prima utilitate, care nu se poate încuraja îndestul («Le Temps»). In fine, chiar în momentul de față se votează în Germania o nouă lege militară, pe care Generalul francez de Lacroix exami- nând-o, deduce: că ea lasă să se întrevadă desvoltarea trupelor de a doua linie, adică rezerva; că sporirea cadrelor complimentare ac- tive va permite Întărirea încadrării acestui element, dându-i o mai mare valoare ofensivă; că acest element va crea o nouă armată, ca corolar al creațiunii unei inspecțiuni de armată (1). In Franța, de asemenea, se observă că deși efectivele armatei permanente sunt în bună situațiune, totuș, chiar în anul acesta, s’a prevăzut prin buget crearea de regimente de rezervă, cari se pot grupă în brigade și în divizii. In Austro-Ungaria, Landwehrul unguresc (Honved) va fi reor- ganizat, creându-se încă din timp de pace 8 comandamente de divizii de infanterie (a 2 brigade de câte 2 regimente). Prin aceasta numărul actual al regimentelor de Honvezi se va ridică la 32. Fie- care regiment se va compune din 3 batalioane și un grup de mi- traliere. «Se vor formă încă: 2 comandamente de divizii de cava- lerie și, în fine, în vara anului 1912 urmează să se mai creeze și artilerie pentru Honvezi (2). In Turcia, armata de rezervă, numită și armata teritorială sau Redifii, posedă o completă organizare din timp de pace pe divizii și pe inspectorate de redifi,. La răsboiu, diviziile de Redifi intră în compunerea corpurilor de armată active (Nizamii), sau formează chiar corpuri de armată de rezervă, ori divizii de rezervă indepen- dente. Rcdifii sunt excelenți soldați și aduc mari servicii imperiului otoman. In anii din urmă, ei s’au bătut în Albania contra răscu- laților. In Bulgaria, armata de rezervă o formată din 9 brigade de in- ii) Ziarul «Le Temps». (2) «buletinul Armatei .și Marinei». Digitized by Google . 33____ fanterie (a 18 regimente cu 72 batalioane) și 9 divizioane de ar- tilerie (cu 27 baterii). In răsboiul din extremul Orient, Japonezii au avut divizii de rezervă, cari au cooperat alăturea cu diviziile active și s’au bătut cu aceeaș capacitate de răsboiu. In fine, oricum și oricând ar fi organizate diviziile de rezervă, fie la mobilizare, fie din timp de pace, ca semi-active, un fapt este sigur, acela că mai în toate armatele la manevrele anuale figu- rează și manevrează divizii de rezervă. Aceasta probează că, în- tr’un mod sau altul, ele au tot ce le trebue, adică: cadre și coman- damente active, material și trupe de rezervă de toate armele. In armata noastră avem azi 40 batalioane de rezervă, însă ele nu au încă cadrele permanente necesare. De asemenea ele nu pot fi grupate în regimente sau brigade de infanterie, nici în brigade mixte, nici in divizii, căci le lipsesc cadrele respective, precum și cavaleria și artileria de rezervă. Astfel noi nu avem nici divizii de rezervă semi-active, cum au atâtea feri, nici divizii de rezervă de mobilizare complete, cum au celelalte armate. Tot așâ stăm și cu al treilea element al armatei, miliția, care este prevăzută în lege, dar nu este organizată. Atunci, armata teritorială, care s’a desființat, nu s’a mai înlocuit aproape cu nimic, nu s’a mai reprodus în rezerva și miliția armatei. Atunci, oricât am mări elementul permanent al armatei, el nu va puteâ niciodată să ne dea efectivele de răsboiu, mai cu seamă că dela început jumătate din acestea vor fi topite în apărarea ce- tăților, comunicațiunilor, etapelor, convoiurilor și altor operațiuni, în cari de regulă se întrebuințează trupe de rezervă, iar nu per- manente. Atunci, nu mai putem nici realiză națiunea armată, nici între- ținea spiritul militar în popor, ceeace nu se poate dobândi numai cu cei doi ani de serviciu sub arme. Se impune dar, drept o datorie de siguranță națională, ca să facem toate sacrificiile spre a crea de urgență divizii de rezervă, Crainiciena, Discurs. 3 Digitized by^ooQie 34 fără a mai spori cu nici o unitate, cu nici un om armata activă; din contra, la nevoie, a micșoră numărul unităților, precum și unele comandamente și servicii, cari au sporit prea mult gradele supe- rioare și au micșorat pe cele inferioare, în paguba instrucțiunii armatei. «Să se stabilească în principiu — zice generalul Hârjeu,—membru corespondent al Academiei Române, că nici o unitate nouă să nu se mai poată crea, până când cele în ființă nu vor fi complet con- stituite pentru a ajunge să avem o armată bună și înzestrată cu tot ce-i trebue (1)». Acelaș principiu am susținut și eu în Camera Doputaților în 1910. Viitorul, armatei noastre stă acum în armata de rezervă și de miliții. Noi nu putem face răsboiul numai cu 10 divizii per- manente, ci cu 15 și 20 divizii, din cari cele din urmă de rezervă. Și oameni instruiți pentru aceste divizii avem în deajuns. In adevăr, 10 clase sau 10 contingente de rezervă, socotite a 40 mii de oameni, ne dau un efectiv de 400 mii do rezerviști de infanterie, deosebit de 280 mii activi de infanterie. l)acă nu organizăm serios și pe deplin rezervele, ne putem atunci întrebă: Pentru ce cheltuim și instruiin atâtea sute de mii de oameni? Pentru ce am prevăzut în lege rezervele și milițiile? Pentru ce am redus serviciul activ la 2 ani? Am credință, că Statmajorul general al Armatei și Ministerul de Răsboiu vor pune toată voința și stăruința, spre a aplică legea și a desăvârși unealta și opera apărării noastre naționale. O altă problemă grea a desăvârșirii armatei noastre este aceea a puterii morale a însuș sistemului nostru actual de organizare. Am văzut că la Romani recrutarea se făcea pe cens și pe ales, fizic și moral. (1) Preytitirea armatei pentru răsboiu. Digitized by Google 35 La Români, pe timpul voevodatalor și al primelor domnii, miliția română se recrută de asemenea din posesorii de pământ sau boierii răzeși și moșneni ai țerii. Intr’aceasta sta puterea morală a oștilor Voivozilor și Domnilor Mircea Vodă și Ștefan cel Mare. Când numărul răzeșilor și moșnenilor se micșorează prin sărăcie și când chiar țăranii pierd pământurile lor și ajung șerbi, atunci miliția nu se mai alege și oștile decad, începând chiar din pe- rioada lui Mihaiu Viteazul. Astăzi cu serviciul obligator, în toate statele avem națiunea armată: tot poporul este chemat la arme. In majoritatea țerilor Europei, acest sistem n’are păcat, căci este rezultatul firesc al cul- turii înaintate a poporulni. Armatele germană, franceză, austriacă, italiană, etc., sunt la înălțimea alegerii. Neștiutorii de carto s’au redus aproape de tot. Alăturând acest fapt la starea materială a populațiunilor din asemeni țeri, eu aș preferi miliția helvețiană la o armată permanentă, care n’ar fi decât o copie a sistemului națiunii armate, adică care n’ar avea decât numărul, iar calitatea nu. Soluținnea problemei este dar lămurită. Suntem datori să imaginăm toate mijloacele și să facem toate sa- crificiile, sjmea îmbunătăți soarea materială și morală a țăranului. Trebue să reducem cheltuelile legiunilor noastre de funcționari și de diplomați; trebue să desființăm luxul și risipa de peste tot; trebue să contribuim cu toții din al nostru și să îndreptăm toate econo- miile spre așezămintele de ridicare și de îmbogățire a țăranului. Țăranul român fiind agricultor, lipsa lui cât mai scurtă dela cămin este un mare ajutor; din această privire, reducerea termenului de serviciu la 2 ani este foarte bună, iar trupa teritorială erâ și mai bună. Când vom organiză rezervele cu artilerie și cavalerie de rezervă, atunci s’ar puteâ reduce serviciul la 2 ani atât la cavaleria cât și la artileria activă, cum s’a redus la infanterie. In prima linie, vin școala și sănătatea țăranului. Numărul neștiutorilor de carte și al slăbănogilor la recrutare este foarte mare. Starea este îngrijitoare pentru sistemul nostru de or- ganizare. Digitized by^ooQie 36 In țerile unde s’a redus termenul de serviciu la 2 ani, s’a con- siderat că școala și sănătatea, unite cu deprinderile locuitorilor la gimnastică, exerciții militare și tragere la țintă, înainte de a intră în armată, prețuesc ca și un serviciu militar. Prin urmare, sistemul de organizare al armatei noastre, după legea din 1908—1910, este foarte bun în teorie, este identic cu acela al populațiunilor bogate, culte și sănătoase, dar în practică el nu este în acord cu starea populațiunii noastre. Ne trebuesc dar ș coaie și iar scoale pentru țărani, higiena, exerciții și trageri în țintă la sate și comune. Fără ridicarea materială și morală a țăranului, nu putem aveâ armată modernă. Legea de organizare și bugetul ne pot da efective permanente mari, sau numărul, dar nu ne pot da calitatea. Ne trebue dar învățători, medici și militari la sate. învățătorii și institutorii sunt primele cadre ale armatei și ei pregătesc victoriile la răsboiu. „învățătorul german a învins la Sedan“. Școala și armata au întemeiat imperiul german în Europa și au ilustrat im- periul japonez în Răsăritul soarelui. Aci — cetiam undeva — că până și copiii mici și fetele învață, pe miniaturi de nave, noțiunea răs- boiului naval ! învățătorii trebuesc îmmulțiți și ridicați la rangul ofițerilor. Să dea țara armatei 20—30 milioane de fiecare corp de armată; noi luăm sar- cina de a clădi școalc, a formâ ofițeri-învățători la sate și a învăță pe țărani carte și ceeace însemnează Regele și Patria! De altă parte, legea de recrutare va reduce puțin, spre încurajare, serviciul militar pentru țăranii cari au trecut învățătura primară și pregătirile militare la sate, ceeace eu prevăzusem în proiectul de lege al recrutării, pe care i-am prezintat Corpurilor Legiuitoare în 1910. Dar până la ridicarea stării țăranului nostru, ce este de făcut pentru a asigură armatei puterea morală, pe care, precum vedem, legea de organizare, în practică, nu i-o poate da ? Nu e nimic de făcut decât: ase spori bugetul europenește,—a Digitized by Google 37 nu se mai îmmulți unitățile permanente, — a se micșoră cadrele ofi- țerești superioare, sporind foarte mult pe cele inferioare și rean- gajați-a se reorganiza rezervele, creându-se regimente, și divizii de rezervă semi-active, cu tot materialul lor, cari să se concentreze și să se instruească mai mult timp în fiecare an. Situația etnografică a României este cunoscută și recunoscută ca foarte grea: o insulă înconjurată de toate părțile de popoare de rasse străine, cari ne pot fi amice, dar și inimice. Cu toate suntem în bune raporturi, dar în trecut Nordul ne-a sângerat, iar Apusul, nu de mult, ne-a amenințat. Situațiunea geografică militară este și mai grea. Mai întâiu, ne aflăm paradoxal între lumina Apusului și umbra Răsăritului ; apoi suntem cuprinși între două țeri cari se privesc peste noi. De obiceiu, viscolul bate în țara noastră despre Nord-Est, încotro nu suntem acoperiți nici de munți, nici de alt obstacol. La Sud și Est ne aflăm expuși pe giacisul munților Carpați, în loc să fim asigurați In însăș cetatea lor. La picioarele glacisului de Sud, se află o Dunăre, drum fără pulbere, care în vechime a adus dela Mare și Răsărit toate hordele barbare până în centrul Europei. Este drept că spre Sud el formează un obstacol strategic, pe care acum plutesc monitoarele și vedetele Regatului român, dar, din nenorocire, Marea Neagră este lipsită de apărare. Astfel la gurile Dunărei a fost poarta Europei și noi sentinela ei. De altă parte, Dobrogea este excentrică și fără fruntarie despre Bulgaria. Drumuri și poduri de legătură cu Dobrogea ne lipsesc, și nu suntem legați cu acest pământ românesc decât printr’un singur fir de păr. In general, configurația țerii noastre face o figură fără centru, sau care nu corespunde centrului politic, iar centrul de greutate al niassei este spre periferie. In fine, dacă cursurile de apă în general fac front inimicului, ca și Dunărea la Sud, nu tot astfel se întâmplă cu apele din Moldova, Digitized by Google 38 înapoia cărora, dacă am face front, am putea îi întorși sau îngră- mădiți la Carpați, din cauza strâmtei și lungii fâșii a Moldovei. Aveau dreptate voevozii Moldovei, ca să se bată ca leii spre Nistru și Marea Neagră, dela Hotin la Cetatea Albă, cetăți moldovenești. De aceea pierderea Basarabiei dela 1812 — acum 100 de ani,— cum și aceea dela 1878 au fost cea mai mare pierdere pentru apă- rarea României. Apărarea țerii nu este un ideal, ci o trebuință de vieață. Când însă situațiunea etnogralică și cea geografică a țerii, cari fac situa- țiunea ei politică, sunt atât de grele, atunci apărarea ei se ridică la ideal. De aceea, primai ideal al Românilor și al armatei române este apărarea țerii. Este dar documentată, reală și adevărată, iar nu o simplă alir- mațiune, declarațiunea noastră constantă, că România nu a avut și nu are tendințe de cuceriri, ci numai de apărare. Aceasta nu însemnează că rolul României ar fi neutru și defensiv, și că prin urmare ar puteâ să aibă o armată mică. Nu, cu totul din contra, căci după arta răsboiului, armata română va luă ofensiva și va trece peste fruntarii, atunci când va trebui să-și apere țara. Dar deosebit de idealul apărării țerii, Românii mai au și un alt ideal, aceia al națiunii române întregite. Atât Europa cât și ve- cinii noștri înșiși ni-1 atribuesc, ceeace e o dovadă de civilizațiunea la caro au ajuns popoarele vecine nouă în secolul XX. Este și o recunoaștere, că ceeace e în puterea naturii nu se poate învinge, că apele pământului nu se pot întoarce și curge către izvoarele lor. Ar fi neserios a se deduce de aci, că Românii ar porni cu ar- mele asupra țerilor mari vecine, spre realizarea idealului lor. Idealul este tot ideal, dar acel ce n’are un ideal nu merită să trăcască, căci chiar dacă nu s’ar atinge idealul, totuș el este sin- gurul care ațâță, aprinde și întreține focul virtuților cetățenești ale națiunii. De altfel, cine poate pătrunde viitorul? Câte schimbări poate Digitized by^ooQie 39 aduce viitorul în harta Europei și a lumii ? Cel mai mic popor, care are un ideal, trebue să fie totdeauna gata și bine pregătit. Așă dar idealul apărării țerii și al aspirați anilor noastre na- ționale ne impun a avea o armată cât mai mare și mai pu- temică. Astăzi avem -10 divizii permanente sau active ; mâine trebue să avem încă 5 și 10 de rezervă, create chiar în timp de pace sau semi-active, în total 15 la 20 divizii. Până atunci, nici o nouă creațiune permanentă, ci numai: îmbu-’ nătățirea și completarea definitivă a diviziilor,—ridicarea stării țăranului,—pregătirea lui militară înainte de a veni sub dra- pel, cum bine este prevăzut în legea de organizare. Soldatul nostru este excelent, dar, sub drapel, el trebue să fie mai bine îmbrăcat, mai bine nutrit, mai bine întreținut și mai bine tratat. Suboficerii trebuesc să fie toți reangajați și ridicați cât mai mult. Oficerii inferiori trebuesc sporiți, bine îngrijiți și bine conduși. Toate gradele trebuesc întărite în disciplină, seriozitate, cum- pătare, meditațiune, moralitate și patriotism, prin o educațiune severă și o aplicare dreaptă a unei legi de recompense, simplă și naturală. Oamenii aleși, ca și generațiunile mari, vin la rând, la timpul lor, iar nu se creează când voim și în mod artificial. Iacă calea armatei noastre, odată cu programul ce am urzit pentru scrierea istoriei militare la Români. încă o sforțare ca aceea dela 1866 până azi. încă un răsboiu glorios ca acela al Regelui Carol I, la 1877. încă un mare general, precum vedem deja in iubitul nostru Principe moștenitor. Atunci opera măreață a Regelui celui Mare va fi desăvârșită, iar idealul țerii va fi atins. Digitized by^ooQie 40 CIT AȚIUNI „A X-a divizie de rezervâ“. «Dela răsboiul din 1870, răsboaiele au devenit naționale și este o mare tendință în toate părțile spre a instrui, în vederea răsboiului, toată massa validă a locuitorilor țerii. «Aceasta tendință a fost bine definită de Von de Goltz sub numele de Națiunea armată. • «Pentru a rezolvi în mod economic această nouă trebuință militară, na- țiunile au fost nevoite a reduce termenul de serviciu activ, așă că ser- viciul sub arme nu mai este decât o școală calculată just la timpul necesar pentru a da tinerilor recruți educațiunea și instrucțiunea militară trebuin- cioase pentru transformarea lor în buni soldați. «In aceste condițiuni, efectivele de răsboiu nu cuprind decât o mică parte de oameni făcând parte din armata activă și tot restul este format de massa așâ numită rezerve, cari nu sunt altcevâ decât oamenii cari au trecut 2 ani sub arme pentru a învăță meseria militară. «Proporțiunea între contingentul activ și acel al rezervei este de 1/10, astfel că se poate afirmă că pentru toate țerile răsboiul se va face cu re- zervele. «Spre a fixă mai bine ideile, în ceeace privește pe România, este bine a se ști că din 600 mii oameni instruiți, cari formează efectivul nostru de răsboiu, numai 80 mii formează contingentul activ sub arme. «Din această massă de oameni instruiți, cele 5 corpuri de armată ale noastre nu vor absorbi decât 150 mii oameni, lăsând o rezervă enormă de 450 mii, a căror întrebuințare la răsboiu a preocupat pe toți capii noștri superiori, fără a găsi până acum o soluțiune fericită. «Cu toate opiniunile pesimiste manifestate la noi și în străinătate din punctul de vedere al calităților militare ale vechilor rezerviști, actualul Ministru de răsboiu, Generalul Crainicianu, n’a încetat un moment de a-și mărturisi încrederea personală ce aveâ în acești rezerviști, cu condițiunea ca pasta să fie susținută după o metodă specială. «In loc de a aruncă această grămadă de rezerviști în unitățile noastre zise active, fără nici o pregătire, provocând astfel o amestecătură mai mult de slăbire pentru aceste unități, el s’a gândit, cu drept cuvânt, că este mai bine a constitui cu aceste rezerve niște unități speciale bine încadrate. «Această dispozițiune prezintă încă un mare avantaj. Formațiunile active Digitized by Google 41 din timpul de pace, spre a fi aduse la efectivul de răsboiu, n'ar absorbi decât o parte relativ foarte mică din aceste rezerve, astfel că în momentele unui răsboiu n’am puteă trage nici un profit din rezerve, cari n’ar mai puteă fi întrebuințate în formațiunile active, neavând loc, și nici a fi întrebuințate altfel din cauza lipsei unei organizațiuni prevăzute din timp de pace. «Toți oamenii de meserie știu asemenea că mijloacele noastre economice nu ne permit de a armă și organiză în vederea răsboiuhii cei 600 sau 700 mii de oameni instruiți de cari dispunem. «Generalul Crainicianu s’a întrebat ce ar fi inai bine pentru țara noastră: a mări efectivele și unitățile în timp de pace, ori a da organizare specială rezervelor noastre ? Alegerea unui sistem sau altul nu este numai o chestiune de principiu sau de gust personal; soluțiunea este strâns legată de chestiunea economică. Astfel pentru 1 om în plus în armata activă, se pot instrui, incadră și a aveă gată de răsboiu 10 rezerviști. «In Parlament, acum în urmă, câtevă spirite superficiale și pasionate au imputat ca crimă Generalului Crainiceanu de a fi redus cu 800 oameni con- tingentul anual. Ei nu știau de sigur că cu cheltuelile economisite dela acești 800 oameni din activitate s’au acoperit larg cheltuelile de organizare ale di- viziei a X-a de rezervă, fără a compromite de loc contingentele anuale in- struite cari formează izvorul efectivelor noastre de răsboiu. «Ne remâneă a vedeă ceeace prețuiau rezerviștii diviziei a X-a în timpul instrucției lor în Dobrogea. «Toți aceia cari i-au văzut vorbesc cu entuziasm de elanul oamenilor, de soliditatea lor și de ușurința cu care ei sau făcut buni soldați, ca acum 7—8 ani. «Material cu închegare înceată: așâ erau calificați în scrierile militare. Prin experiența din Dobrogea, am avut proba că nu numai închegarea este re- pede, dar că ea este în acelaș timp foarte solidă, așă că națiunea se poate bizui cu încredere pe acest bloc de granit». (L’Independance Roumaine, No. 10.486 din 9/22 Iunie 1910). „O chestiune de organizare militară". «In orice armată, chestiunea organizării ei este totdeauna cea mai impor- tantă și, trebue să o spunem, cea mai grea de rezolvat. «Organizarea prevede efectivul forțelor și mijloacele pregătirii lor de răs- boiu și este în legătură cu politica, starea economică, etnografică și cu as- pirațiunile naționale ale fiecărei țeri. «Aceste multiple cauze influențează într’atât organizarea militară, încât explică deosebirile ce constatăm între diferitele armate din Europa. Digitized by Google 42 «Germania și Franța, țeri bogate și împinse în relațiunile lor politice la un răsboiu ofensiv fără margini, au adoptat un sistem în care elementul activ, adică sub arme, formează baza armatei lor de operațiuni de prima linie. «Rusia și Austro-Ungaria, fiind prin situațiunea lor economică, etnogra- fică și politică, împinse către un răsboiu mai puțin impulsiv, au adoptat o organizare mixtă, în care alături de elementul activ se găsesc multe forma- țiuni de a doua linie, numite Honvâd și Landivehr în Austria și având diferite numiri în armata rusă. «România ocupă o situațiune specială în concertul popoarelor Europei, de unde nevoia pentru dânsa de a aveâ o organizare proprie, care -să cores- pundă cu situațiunea ei politică, economică și cu valoarea numerică a po- pulațiunii sale. «Prin aspirațiunile sale naționale, România nu este împinsă la răsboaie de cucerire. Dar găsindu-se în mijlocul unor vecini mai mult sau mai puțin agitați, ea trebue să fie gata să apere la nevoie interesele sale cu armele în mâini. «In aceste condițiuni, inspirațiunea organizării noastre militare trebue căutată nu în pornirile mai mult sau mai puțin răsboinice ale poporului român, dar în acelea ale vecinilor săi. «De toate părțile, România este înconjurată de armate permanente nume- roase și puternic încadrate, de unde nevoia pentru ea de a aveâ o armată permanentă destul de puternică, după mijloacele ei. «Din punct de vedere economic, țara noastră nedispunând decât de un buget restrâns pentru armată, a trebuit să se caute combinațiuni, cari să ne permită să avem o armată puternică și numeroasă, cu cea mai mică chel- tueală posibilă. «Din punctul de vedere al numărului, actualul Ministru de Răsboiu a găsit o soluțiune în nouă formațiuni de rezervă, cari ne vor permite a aveâ, la un moment dat, sub arme toată populațiunea validă și instruită militărește din țară». (L'Independance Roumanie, 20/23 Iunie 1910). Digitized by Google RĂSPUNSUL D-LU1 ST. C. HEPITES LA DISCURSUL DE RECEPȚIUNE AL D Lu‘ GENERAL GR. CRA1NIC1ANU. Sire, Alteță Ilegală, Domnilor Colegi, In cuvântarea (1) ce, ca reprezentant al Academiei Române, am ținut, în Octomvrie 1910, la inaugurarea Școalei Vasile Adamachi de fericită memorie, pe caro a clă. mulți având loc de cinste în areopagul cercetătorilor din apus. Vălul care îmbrobode adeseori privirea fiecăruia, când e vorba de judecarea de sine, a căzut ca prin farmec ; adevărul mi-a apă- rut și nu mă sfiesc a-1 recunoaște ori a-l spune. Nu voiu luâ cinstea covârșitoare ce mi-ați făcut-o, chemându-mă printre Domniile Voastre, numai ca o răsplată a prea modestelor mele semne de activitate. Trebue să recunosc că, în bună parte, o datoresc și unor împrejurări priincioase mie. Una din ele e că fac parte din Universitatea ieșeană. Venise rândul instituției din Iași — mai veche — să aibă un reprezentant în secția științifică, unde nu se găsiâ decât un singur membru, a cărui autoritate, e dreptul, e îndeajunsă pentru ca să reprezente întreaga mișcare științifică din capitala Moldovei. Tn al doilea rând sunt convins de conlucrarea unui alt factor, care chiar de nu ar fi fost precumpănitor, plin de recunoștință însă, eu nu pot să-l trec cu vederea, deoarece prin el mi-a fost dat să urc treapta pe care azi mă aflu, numai lui îi datoresc ca dragostei de știință, căpătată dela profesorii Universității ieșene, să-i pot consacră acum toată vlaga. Digitized by^ooQie 4 De aceea cu pioasă înclinare, în momentul acesta de mare mulțumire sufletească pentru mine, trebue să pomenesc de ieșeanul Adamachi; el a fost singurul din România liberă, care s’a gândit să hărăzească rodul ostenelelor unei întregi vieți, închinată muncii, pentru des- voltarea și propășirea științei în țara sa, într’o vreme când știința e la temelia progresului oricărui popor. Vasile Adamachi a dat prilej astfel Academiei Române, să-și lărgească mai mult câmpul de acti- vitate în direcția investigațiunilor științifice, creând o armată mereu crescândă de cercetători, plini de dorul de a munci, prin muncă putând ei arătă recunoștință și Academiei Române cât și binefăcă- torului moldovean. Chemarea mea în mijlocul D-v. o iau deci mai mult ca un semn de condescendență față de instituția ieșeană și ca un prinos de pioasă venerațiune către cel dintâiu sprijinitor al studiilor științifice la noi; tocmai prin aceasta însă cinstea ce mi-ați făcut îmi apare și mai împovorătoare, impunându-mi închinarea întregei mele puteri de muncă, mărețului scop pe care-1 urmăriți. • * Și acum, Domnilor Membri, vă voiu cere îngăduința D-v. și asupra celor ce voiu vorbi. încep cu o paranteză. Statutele Academiei glăsuesc în privința în- grădirii discursurilor de recepție în chipul următor : tRecepțiunea solemnă a membrilor Academiei se face prin lectura in public din partea noului ales, a unui operat original relativ la o ra- mură oarecare a desvoltării naționale, tratând in acelaș timp și despre vieața și activitatea membrului răposat în locul căruia a fost ales*. E o îmbinare de cerințe, cari nu pot fi de oricine satisfăcute. Ori- ginalitate de fond, în care să se oglindească și nevoile țerii, înves- mântat în o formă de sărbătoare, la care trebue adăugată și come- morarea membrului dispărut, sunt condițiuni greu de țesut împreună. Greutatea se resimte mai ales de cei cu o activitate științifică (după cum de altfel, într’o ocazie identică celei de azi, a observat și d-1 Dr. C. I. Islrati) ; câmpul lor de lucru devine din ce în ce mai Digitized by Google 5 restrâns, specializările se fărâmițază pe zi ce merge, iar rezultatele dobândite de unul dintre ei numai rar de tot pot fi de un așa in- teres genera), încât fără oboseală și cu folos să poată țintui aten- țiunea D-v., chiar în timpul scurt de un ceas. Evocarea vremurilor trecute, care pune ușor în vibrare coardele sufletești, fiind vorba de neamul greu încercat, poate aveâ drept rezultat ca înșirarea și cetirea unor documente, în sine puțin în- semnate, să ne stăpânească; chiar filologul are putința să vrâstoze expunerea derivării cuvintelor, cu citate de poezii ori cugetări repro- duse în apărarea tezei sale; cuvântarea sa devine astfel asemenea unei preumblări pe Bistrița mândră, prin trecerea din vâltoarea nah- lapilor în liniștea genunelor netede. Un Osivald, Huxley ori Pastewr poate să însuflețească mai ales prin resfrângerea seninătății la care s’a înălțat ; poate fascină prin convingerea preceptelor evangheliei științifice la care a conlucrat; e greu însă a ajunge Ia acelaș rezultat numai prin activitatea re- strânsă la un complex de fapte, chiar de ar fi îndeajuns de însem- nate pentru înaintarea științei în sine și chiar dacă ar purtă pecetea originalității, deși de multe ori aceasta e ca și haina în jocurile serpentine: e aceeaș, dar prin mișcările celui ce o poartă, prin reflexul luminii, pare mereu alta, mereu primenită. Iată motivele — de sigur în bună parte personale -- cari m’au făcut să ies din îngrădirea statutelor — de altfel dâra e făcută de câțivâ stimați predecesori, — căutând totuș să satisfac o parte din cerințele lor. Voiu schiță vieața mult regretatului meu înaintaș, cu- prinzând-© însă în cadrul mișcării generale științifice, multă puțină cât s’a manifestat la noi, încercând astfel să arunc o privire în- dărăt asupra caracteristicei acestei mișcări, asupra intensității ei ca și a treptei evolutive la care a ajuns.(1) La un popas dintr’un drum lung, pe cărarea ce duce spre înăl- țimea muntelui, pui mâna pod și te uiți îndărăt la calea săvârșită. il) Veii și Dr. An. FStn, Despre încercările făcute pentru desvoltarea științelor natu- rale in România. Discurs de recepțiune la Academia Română, No. 4, 1871. Digitized by Google 6 E o clipă de mulțumire văzând greutățile înlăturate, dar și o clipă de îmbărbătare spre nouă osteneli, căci tabloul văzut te farmecă, ademenind să-l schimbi, să-l vezi mai larg, mai întreg. Fiecare ramură ele activitate omenească își are urcușul ei. Scara nu e limitată; trepte nouă se adaugă celor urcate, vârfuri nouă de munți răsar de după plaiul celuia pe care-1 socotiai mai înalt. Așa e în spațiul fără margini, ca și în cel restrâns al unei țeri mici, pe care însă cu cât o privești mâi de aproape și mai intens, cu atât ți se pare — trebue să ți se pară — mai mare, tot mai mare, până ce umple orizontul lumii întregi. Popasurile și adunarea la un loc a tot ce s’a făcut în urmă au dat întotdauna avânt spre nouă cercetări, au ținut legat inelul de ieri cu cel de mâne. Buffon a încheiat veacul al 18-lea cu o astfel de ochire îndărăt asupra Șt. Naturale. Lucrarea sa Histoire naturelle e o concen- trare a tot ce se știa, a tot ce s’a muncit mai ales în cele trei veacuri dinaintea marelui naturalist. Genialul său spirit de discernare a înlăturat ce i se păru prea copilăresc, s’a agățat de ce i se păreâ că posedă o valoare speculativă, iar din pietrele năruite ale vechilor clădiri, a pus temelia unui măreț templu, la care și azi se mai lucrează. •Tot un popas și o concentrare a celor știute au deschis porțile hrubei în care clocotiâ vântul libertății și al conștiinței de valoarea puterii individuale. Enciclopedia mare a lui Diderot, d’Alembert și ceilalți a fost imboldul către regenerarea socială cu care s’a început veacul al 19-lea. Strângându-se scânteile reslețe, micșorate de păreau licurici în depărtarea vremii ori a locului, ei au creat făclii cari au luminat omenirea; arătându-se omului moleșit de încătușarea de veacuri, ce au putut produce semenii săi în momente de liber- tate, i au dat tăria să rupă lanțurile, iar prin conducători destoinici au îndreptat energia latentă spre crearea stării de azi. Dacă la noi nu s’a ajuns încă pe acele înălțimi amețitoare ca în apus, nu e mai puțin adevărat că ceeace se vede în urma noastră e cam tot atât de variat ca și de pe o mare înălțime. Digitized by Google 7 Țara noastră Îmi permite o comparație. La răsărit de Măcin, se înalță culmi pe cari nu le poți luă drept munți, pentrucă nu sunt mai înalte decât dealurile din cadrul, fermecător al lașului; nu le poți da insă nici numele de dealuri, pentrucă au mai toate însu- șirile munților. Spre a le urcă, plămânul repede se ostenește; nu e mersul agale pe coasta domoală a unui deal, ci e suișul plin de greutăți al pripoarelor bolovănoase. Urcând stâncile roșietice dela Nicolițel, uiți că te afli la 200 m. înălțime, deasupra Dunărei bătrâne ce pare o salbă de argint asvârlită pe șesul întins; garo- fițele roșcate se ițesc, de după vreun colț de stâncă, ca și pe Ceahlău. E dreptul că mirosului pătrunzător al rășinii îi ține loc mireasma plăcută a florilor de teiu, iar murmurul părăoașului sglobiu nu se aude; în schimb nu rareori vulturul cu capul pleș se rotește în cercuri strânse ca și în regiunile muntoase. De sigur nu sunt înăl- țimile trufașe ale Negoiului sau Grințieșul-Broștenilor, peste care e asvârlit covorul pajiștilor împestrițate, dar de pe vârful Consu- lului ori a Țuțuiatului, tăiați în porfir verde ori în granit roșcat, privirea alunecă peste aceleași valuri împietrite, cărora însă un mai lung șir de vifore le-a rotunzit vârfurile; văile nu sunt adânci, umbroase, dar ele formează acelaș labirint de scobituri, in care iarăș vremea îndelungată a făcut să amuțească vârtejul apelor domolite. Așa e și cu noi. Suntem mulți, dar puterea celor tari ne-a îm- bucătățit. Suntem tineri, ca vieață liberă, dar bătrâni ca vieață de popor. Istoricul cuprinde sub privirea sa acelaș întins ocean, peste care furtunile s’au ținut lanț, ca și istoricul oricărui alt popor. * * * In evoluția culturală a omenirii, știința se arată în ultimul rând. Dintre cele nouă muze ale Grecilor, nici una nu e patroana științei, căci Urania e mai mult închipuită pentru contemplarea cerului plin de taine decât pentru cunoașterea locurilor apropiate omului. In peșterile dela Allamira ca și în cele dela Font-de-Gaume, s’au găsit frescuri polihrome, cari arată începutul artei înainte ca Digitized by^ooQie 8 omul să fi trecut de faza armelor de piatră. Venus de Milo își găsește oglindirea în Venus de Willendorf ori Brassempouy, cioplite de mâini aproape de orangutan. Arta e cea dintâi manifestare a omului abia desprins de ramura celorlalte animale. Din frunza de fag, Românul trage doina, cântecul suferințelor sale, înaintea ori- cărui alt semn de cultură. Mai târziu, când conștiința de neam răsare, pe lângă brațul vânjos care-1 apără, pe lângă Voevodul fără odihnă, se nasc acei mânu- itori ai penei de gâscă, cari simt nevoia să însemne faptele eroice ale capului încoronat ca și ale plăiașului umil, cari țin să vegheze la înțelinirea limbii strămoșești, ca și pământul mereu atacată, mereu in primejdie să fie ciuntită. Astfel se înfiripează alt stadiu din preocupările superioare ale omului, legate de țară, neam și limbă. Când liniștea poate dăinui mai îndelung, când buciumul nu răsună aproape zilnic, când o stabilitate relativă a lucrurilor se întinde, atunci abia, răsleți, timizi, ca dibuind prin întuneric, apar trâmbițoșii unei mai desăvârșite desvoltări a omenirii, care dă omului în mână și alte arme decât iataganul și lancea, pentru ca să se apere pe el, pentru ca să apere și să aducă propășirea țerii sale. Așâ a fost pretutindeni, nu putea să fie altfel Ia noi. Desfășurarea activității științifice cere condițiuni externe altele decât literatura ori istoria, iar condițiunile externe atârnă mult de starea politică, la rândul ei în strânsă legătură cu situația geografică a unei țeri. Izolat de lumea apuseană, întins, cea mai mare parte, pe dealuri și șesuri în legătură neîntreruptă cu acele din Asia, lăsat în ze- liștea puhoaielor omenești cari se revărsau în valuri strânse, cres- cânde, mereu crescânde, până ce se loviau de pieptul stâncos al Carpaților, unde se îngrămădiâ toată furia revărsării, oricare ar fi fost destoinicia poporului românesc, ei nu puteâ ușor să se des- meticească. Și pe când în apusul Europei, lumina trainică a vechilor Greci, după un lung popas în Italia, făcea ocolul Mediteranei, stră- bătând împreună cu creștinismul până în fundul văilor alpine, la Digitized by Google 9 noi cerul niciodată nu erâ curat; sulurile prafului de stepă mereu se înălțau în urma ropotelor de cai, aproape sălbateci, ori norii de fum ieșiți din arderea satelor înștiințau pe cei mai depărtați să fugă în adăpostul văilor apărate din Carpați. Când în evul mediu răsar în apus luceferi ca Thomas de Aquino (1225—1274) ori Roger Bacon, acel „Doctor mirabilis**, (1214—1294), la noi, în Muntenia, abia se pomenesc cei dintâi domnitori, iar de Moldova, ca întemeiere politică, nici nu se aude încă. Pe când vântul înviorător al Renașterii împrăștie in Occident ceața ce învăluiâ gân- direa omenească, la poalele Carpaților bătrânul Mircea stă de strajă și încearcă să oprească în loc puhoiul turcesc, iar mai târziu aproape contimporanul epocei lui Leonardo da Vinci (1452—1519), Marele Ștefan, abiâ are momente de răgaz ca să resufle mai îndelung, îm- prejurările ca și împrejurimile geografice silindu-1 să stea mereu de veghe, gata în orice moment să respingă atacurile numeroșilor săi dușmani. * Și astfel dincolo de Carpați, către apusul avantajat, se clădește o lume nouă; cerul nu e privit numai spre rugă, ci e cercetat cu te- lescoapele de curând inventate ; oceanele sunt drumuri de circulațiune a noroadelor îmbogățite în cunoștințe; omul începe să devie stăpân pe sine. La noi, abiâ încep să-și facă loc vlăstarele fragede ale cronicarilor; întreaga manifestare culturală se restrânge la vrâstarea rugilor către Domnul cel de sus cu înscrierea faptelor viteze ale Domnilor celor de jos ; iar în chiliile mănăstirilor nu e liniște pentru gândiri adânci; din ele nu ies opere ca «De civitate Dei», ci pră- pădul furtunilor din afară face ca ele să servească abiâ drept ateliere unde se făuresc cele dintâi semne scrise ale limbii vor- bite, pentru a o păstră viitorului. Așă se scurg, în sânge și foc, în neliniște și chin, veacuri peste veacuri, cea mai bună pildă ce se poate aduce de influența pozi- țiunii geografice asupra desvoltării culturale a unui popor. Cultura e însă ca și vântul; ea se răspândește departe de cen- trul unde a luat naștere. Stelele pe cer nu apar toate deodată; rând pe rând se aprind până ce dau podoaba nopții senine. Abiâ Digitized by^ooQie 10 cu începutul veacului al 18 lea, pe orizontul culturii științifice ro- mânești, apar două slabe raze, venite de departe, dar cari In în- tunerecul vremii par două faruri de cari e legată speranța noastră. Relațiunile din ce în ce mai dese ale Principatelor românești cu străinătatea cultă nu puteau rămânea fără efect și în direcția știin- țifică. Cei mai norocoși, acei cari au trăit mai îndelung în contact cu ea, dacă nu au putut încă crea un curent în țara lor, au arătat totuș că și Românii ar fi fost în stare să contribue la răspândirea luminii, în acele vremuri, dacă situația lor geografică le-ar fi dat răgaz. Stolnicul C. Cantacuzhw și Dimitrie Cantenur sunt două nume cari deschid la noi drumul cercetărilor științifice. Cel dintâiu e făuritorul primei hărți geografice a unei părți din România, săvâr- șită de un Român; cel de al doilea, înzestrat cu o cultură întinsă, cu un spirit critic neobișnuit pe ac^le vremuri, e ticluitorul celei dintâi geografii românești. Mersul evoluțiunii e cel schițat la început. După primele încer- cări istorice, urmează începutul științei aplicată la pământul iubit al țerii. Harta Munteniei, făcută de Stolnicul Cantacuzino în 1694, a fost tipărită la Padova, în 1700, sub îndemnul probabil a lui Mtiqi Gaston Darboux, Eloges academiques et Discours, p. 450. Digitized by Google 38 frumusețe și care asigură celor cari trăesc în relațiuni intime cu dănsele bucurii incomparabile». Academia Română, In numele căreia am cinstea de a vorbi, urează prin glasul meu, noului ei ales, ca aceste «bucurii incom parabile» să le aibă cât mai des, pentru ca, prin nouăle sale cerce- tări și descoperiri, știința ce cultivă să se Îmbogățească cât mai mult. Digitized by Google ^ACAMMIA ROMÂNĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE * XLIII IN MEMORIAM CONSTANTINI ERBICEANU DISCURS ROSTIT LA 28 MAIU (10 IUNIE) 1914 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ DE VASILE PÂRVAN cu RĂSPUNS de N. IORGA BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Comp, și C. SFETEA 19¹4- 37 245 Prețul 1 len. Digitized byCnOOQie Digitized by ACADEMIA ROMÂNĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XLIII IN MEMORIĂM CONSTANTINI ERBICEANU DISCURS ROSTIT LA 28 MAIU (10 IUNIE) 1914 IN ȘEDINȚA SOLEMN/X DE VASILE PÂRVAN CU RĂSPUNS DE N. IORGA BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Comp, și C. SFETEA 1914. Digitized by^ooQie Digitized by Google Domnilor Colegi, In țara unde chiparoșii stau de pază la capetele celor întru ve- cinică pace adormiți, unde măslinii cu frunzele lor argintii îmbracă munții ce se oglindesc în marea nemărginită, unde bolta cerului se înalță până în infinit, iar lumina soarelui pătrunde toate, dân- du-le lumină din lumină,— acolo omul are sufletul mai simplu și mai clar, seninul cerului și al mării îl înseninează și pe el și gân- dul iubitor de lumină se avântă în visare spre înălțimile albastre cu Platon, ori pe mările de smarald și safir cu Homer. Acolo vieața omului se desfășoară în mijlocul firii însăș. Nu patru pereți ai unei case dau adăpost omului și mărginire gândului, ci pământul însuș culcă la sânul său pe cel obosit și cerul îl acopere cu mantia lui de stele,—iar ca pământul și cerul și marea, așâ sunt și visurile lui de liniștite ori furtunoase. Și în mijlocul firii mărețe omul ca- pătă adevărata lui măsură: plăpând ca o floare pe care o rupe vijelia, el trebue să se plece cu supunere în fața puterilor ne- mărginite și neîndurate cari îl păsuesc în mijlocul lor, dar limpede ca lumina soarelui el singur poate să oglindească în fețele nenu- mărate ale sufletului său tot ce e frumos în .lumea noastră dintre țărână și astre. Și cel ce l-a creat pe om i-a lăsat să știe și să se bucure de acest dar al lui de a vedea frumosul și l-a lăsat să creadă că sufletul lui e vecinie, — întocmai ca cerul și marea și pământul cu cari se simte așâ de tare legat prin iubire. In fața tainei nepătrunse a trecerii lui din această lume, gândul i se oprește înspăimântat: va fi mai rău ori mai bine dincolo ; va fi și acolo soare, ori va fi întunerec ? Digitized by^ooQie 4 Ori cum ar fi, el nu poate însă muri decât cu trupul. Iar din- colo, unde sunt numai suflete, nu mai poate fi moarte. Tot ce a fost în noi mărginire piere; rămâne în vieața de dincolo numai ne- mărginirea gândului nostru, care chiar aici în vieață se ridică adesea uriaș până la stele căutând o lege și o formă și întrebând de în- ceputul lucrurilor fără margini și fără început. Prin moarte tot ce a fost trecător pământesc se șterge. Ce) tre- cut dincolo devine un geniu bun, un heros ; prin moarte se răs- cumpără toate greșelile din vieața de aici. Altfel, ce maiestate ar mai avea sufletul, dacă ar trebui dincolo să ispășească fără sfârșit slăbiciunile unui trup de o clipă? Trecerea din această vieață, chiar a celor mai buni dintre noi e o întâmplare cu totul obicinuită și neînsemnată în mijlocul lumii nemărginite. Noi nu ne dăm bine seama de acest lucru, decât atunci când firea însăș ne dă vreun simbol al acestei nimicnicii: departe, în noapte, un vaet; tot mai slab; o ființă omenească, bună sau rea, de jos ori de sus, singură, fără apărare, s’a stins: cum piere o biată pasere mică în infinitul cerului, răpită de un vultur; neclintită a rămas maiestatea nopții; departe, în mare, pe o corabie călătoare, un cântec solemn, ru- găciuni, fum de tămâie; un muritor și-a împlinit solia pe pământ, cere odihnă; în locul mormântului de pământ, necunoscutul are nesfârșitul mării; undele albastre se deschid și cuprind in adân- curile lor trupul obosit; neclintită a rămas maiestatea mării. Și totuș ceva din noi nu dispare, nu poate muri; nimicnicia o- menească e fără îndoeală legea supremă a vieții noastre singura- tice, dar în vieața neamului omenesc întreg sunt și lucruri nemu- ritoare. Ce sunt ele și- cum sunt de pot avea atâta putere și măreție? Căci știm bine că tot ce e numai de folos în cercul a doi trei, în- tr’o societate, în mijlocul unui popor, într’un timp, trece. Pentru ce s’au bucurat și au suferit, pentru ce au luptat și s’au sbuciumat nenumărate suflete, adesea nu mai pot înțelege cele ce le urmează. Tot ce-i legat de intenții pur omenești dispare. Dar gândurile o- mului, cari cu simplicitate copilărească, fără mândrie și fără vani- Digitized by Google 5 tate sunt consacrate de el zeilor, adevărului, frumosului, tot ce e dar închinat de el eternității, vedern că rămâne: pentru toate locu- rile și timpurile. Și gândurile acestea trăesc de sine, fără legătură cu cel ce le-a creat; adesea nici nu se mai știe cum l-a chemat pe părintele lor. Geniului omenesc în întregimea lui ne plecăm re- cunoscători pentru minunile de adevăr și frumuseță lăsate nouă de miile de ani din urmă. Iar necunoscutilor binefăcători ai sufletelor noastre le dăm cea mai neprețuită din toate înfățișările sufletului nostru: pietatea. Pace vecinică celui ce a coborît din cer și a- ceastă rază de lumină, dăruindu-ne-o pentru totdeauna. De ar trăi l-am iubi: ne-am uită cu ochi mari la el și ne-am bucură de ființa lui ca de cer și de mare. Sunt totuș puțini cei către cari se înalță sufletul nostru ca spre niște mântuitori. Pentru necunoscuții cei mulți cari au trecut dincolo, nu avem decât răceală de suflet ca față de milioanele de indife- renți încă în vieață. Pentru aceia dintre cei adormiți, cari în vieață au făcut pe alții să sufere, gândul nostru cel bun ne cere iertare. Pentru cei ce au suferit ei înșiși mult — și așâ e toată infinita mul- țime a muritorilor—inima noastră se umple de o compătimire me- lancolică. Iar pentru cei ce au făcut bine în vieața lor simțim ca un avânt spre închinare. Judecată severă nu ne e îngăduit să facem. Căci noi inșine vom fi judecați de alții—slabi și neiertători—după noi: la dreptul, care ar și mai fi frumuseță sufletului nostru, dacă am cere pedeapsă pentru fiecare greșeală? Dela fiecare din noi nici nu rămân fapte. Acelea trec. Ci rămâne un răsunet, un ecou de armonie în alte suflete; și acelea, dacă imnul ce l-am cântat noi in vieață a fost frumos și puternic, îl trec și altor suflete în alte ge- nerații,—altfel, se topește curând după noi și ecoul cântecului nostru. Renunțare la glorie și mărire, resignare deplină întru măsura puterilor noastre adevărate, mângâiere cu visul supraomenesc al e- ternității, dar nu pentru a ne crede pe noi ca oameni eterni, ci numai pentru a ne îndreptă mereu gândurile noastre și a ne ho- tărî faptele noastre după gândul veciniciei: iată taina vieții senine. Digitized by^ooQie 6 Firea ne dă ca ajutor spre potolirea sufletului prea agitat de măririle omenești comparația între nimicnicia noastră și maiestatea ei eternă. Dimpotrivă însă pentru vieața de muncă și datorie trebue tot din lumea noastră omenească să ne luăm avântul. In fața firii ne sim- țim ca niște copii sfioși și nu mai îndrăznim să creem noi nimic: prea ne sdrobește comparația. Dar alăturea de lumea creată de Dumnezeu e cea creată de om. Și în această lume putem îndrăzni și noi să urmărim vecinicia prin creațiile geniului nostru. Totuș cele mai puternice avânturi ale noastre nu dau nimic statornic dacă însuș sufletul nostru nu e deslipit de cele pământești, nu e acor- dat In tonul eternității. Căci faptele concrete dimprejurul nostru nu au în ele însele nici o însemnătate: ele au numai pe aceea pe care le-o dăm noi. Iar valoarea acordată de noi fiecărui lucru atârnă de concepția noastră generală despre lume și vieață. Cu această con- cepție noi luminăm și cele dimprejurul nostru și propria noastră inspira- ție, propriul nostru avânt. Ceeace va li rodul geniului nostru va li mai mult o manifestare a gândului nostru despre lume decât un rezultat obiectiv al puterii noastre de a crea. Creațiile geniului omenesc există, tocmai, ca niște manifestări concrete, individuale, ale unor suflete bine definite, atât în caracterul lor primordial cât și în influ- ențele externe exercitate asupra lor. Prin afinitate electivă simțim că dacă am fi avut de creat noi acel lucru, l-am fi creat întocmai ca autorul lui drept. Fără afinitate electivă opera concretă a unei minți de mult trecute e pentru noi un simplu element indiferent din cele ce alcătuesc lumea creată de om. Putința de a trăi noi înșine în sufletul altuia e singura adevărată valorare omenească. Fără îndoeală însă, un om într’o operă a sa se dă numai în parte: și e mai ușor și mai des cazul să se potrivească părți din sufletele omenești decât sufletele întregi. De fapt între oameni legea existenței sociale nu e afinitatea electivă, ci contrastul, antinomia dintre suflete. Chiar la cele mai de aproape înrudite încă poți descoperi părți deose- bite, poți aveâ surprinderi, poți relevă contraste și suferi de opunere. Din aceste contraste și conflicte iese apoi însuș ritmul vieții. Fără ele Digitized by Google 7 omul ar fi predispus la vegetare. Prin ele e silit să lupte. Și nu odată dintr’o astfel de luptă a ieșit gândul nou al creației. De sigur însă, cea mai puternică antinomie e între sufletele discrete și delicate și cele provocatoare și violente. In bine ca și în rău cele două feluri de suflete tind să-și accentueze cât mai mult caracte- rul lor specific respingând din instinct apropierea de cele opuse lor. In acest sens astfel de suflete sunt cele mai înclinate spre con- flicte și deci spre gând intens. Marea mulțime a sufletelor ome- nești e însă treptat-treptat potolită. Având și ele la început oare- care originalitate, lupta vieții le tocește și le iea caracterul spe- cific, făcând din ele elemente foarte cumpănite și prevăzătoare, su- puse și lipsite de inițiativă. Oameni simpli și oameni geniali, suflete josnice și suflete cerești, tot ce alcătuește infinita varietate a lumii noastre pământești, tră- ește și reacționează după două mari complexe de relații: cu lumea din afară și cu propriul suflet. Din punctul de vedere al poziției omului față de lume și—prin aceasta — din cel al vieții omenești creatoare, sufletele se împart în trei categorii mari: suflete cari ieau în ele lumea fără a aveâ nimic de spus dela ele asupra ei: e marea massă a mulțimilor pasive ; apoi, suflete cari ar aveâ cevâ de spus, nu pot, și-și caută pe altele mai fericite ca ele, cari să le exprime gândurile: sunt cei mulți, cari trăesc prin sufletul altora, mai mult ori mai puțin intens, după cât pot primi in ei din bogăția altor suflete; în sfârșit sunt cei ce au cevâ de spus și pot spune: în forme de artă, de știință ori de filozofie și religie. Aceste suflete de al treilea fel sunt la rândul lor de două ca- tegorii: suflete perfect transparente, cari lasă să treacă prin ele lumea așâ cum e: sunt erudiții în știință, tehnicianii în artă, filozofii practici și moraliștii în gândirea abstractă și în religie. Acest fel de suflete dau omenirii educația întru adevărul naturii și sunt poate cele mai recunoscător iubite de mulțimile cari au nevoie de lumina su- fletului omenesc lămuritor al lumii. Sunt în sfârșit alte suflete cari văd clar lumea, dar nu sunt mulțămite cu redarea realităților, ci caută Digitized by^ooQie 8 explicări de cauze și efecte ale fenomenelor, crescând prin prisma sufletului lor toate obiectele ce le vin tn apropiere și cercetându-Ie mai adânc în toate legăturile lor. Aceste suflete își fac o lume aparte, de idei pure, crescând prin spirit larg și bogat tot ce e altfel numai obiect concret, inert și indiferent, dând deci lumii alt suflet decât cel ce-l are obicinuit, propriul lor suflet. înseși aceste suflete la rândul lor au tonalități diferite : în major și minor, și ritmuri deosebite: încet-reflexiv, vioiu-senin, ori furtunos-jubilând. Au profunzimi obiective de o maiestate divină ca a lui Michel- angelo, sau subiective de o pătrundere demonică ce ne înspăimântă ca sufletul lui Lionardo. Față de propriul suflet — „cunoaște-te pe tine însu-ți“ al lui Socrates — prea puțini oameni au adevărata măsură a puterilor lor. Imensa mulțime — oameni simpli ca și cei geniali — oscilează între conștiința de sine exagerată până la egolatrie și scepticismul de sine dus până la totala negare a propriei personalități. In cele mai multe cazuri — la mulțimea pasivă — avem un scepticism moderat de încrederea în propria experiență, — în altele, mai puține, avem conștiința vie despre propria valoare, moderată de teama de opinia publică și de respectul pentru autoritățile morale oficial constituite; în sfârșit printre cei ce creează cu sufletul lor, fie chiar lucruri destul de modeste, întimpinăm o anume valorare foarte bine- voitoare a propriului eu, care duce la încântarea de sine. In com- parația cu aproapele adesea chiar sufletele mai alese ca gând ab- stract și vedere pătrunzătoare a lumii au slăbiciunea de a se găsi continuu bune și nobile pe ele însele și mai puțin bune și nobile pe cele dimprejurul lor. Ele sunt înclinate sau să ignoreze lipsurile lor, sau să justifice prin explicări propriile greșeli. Nu există nimic mai bun împotriva acestei supraprețuiri de sine decât scepticismul. Auto- critica pe care ne-o oferă morala stoică, în cea mai pură formă a ei — cea primitiv socratică — e totuș, din pricina însemnătății cu totul precumpănitoare pe care o dă rațiunii noastre, primejdioasă, și anume chiar pentru aceia cari fac jertfe și prin aceasta ispășesc propriile rătăciri și se purifică. In această privință cea mai prețioasă Digitized by Google 9 parte din filozofia lui Marcu Aureiiu e cea de scepticism în privința valorărilor și judecărilor propriului său eu. Continua comparație a soa’rtei omenești cu nesfârșitul Kosmosului e cel mai bun ajutor împotriva prea marei bucurii ori prea marei întristări de lucrurile pământești. Din această poziție specială a sufletului nostru față de el însuș, decurg pentru vieața creatoare diferite caracteristice pregnante cari colorează în chip cu totul individual diferitele opere ale geniului omenesc. In special tonul sublim decurge din deplina uitare de sine și totala afundare în gândul obiectiv, pe când tonul meschin decurge tocmai din accentuarea voită a notelor pe cari un crea- tor și le crede caracteristice personalității sale. Aproape întreaga artă modernă sufere de această supraprețuire de sine și de exa- gerarea intenționată a notei individuale, pe când arta veche ca și cea a renașterii e individualistă numai în măsura notelor instinc- tiv relevate de creator în opera sa. Creatori mândri și creatori modești, suflete mulțămite de sine și suflete ce se îndoesc de propriile puteri: toți muritorii cari se su- pun nevoii imperative puse în ei de a crea și astfel încearcă să dea vieață nouă pentru alții, cari trăesc tocmai din vieața mai pu- ternică a gândului lor, toți suferă în concepție și întruchipare, toți deopotrivă au ei înșiși nevoie de alinare si mântuire și și-o caută în alții. Toți sunt ca Amfortas care dă altora mântuire prin Graal, dar însuș are nevoie să fie mântuit de Parsifal. Și față de toți lu- mea cea multă e neîndurată. Ea cere creatorului — cum cer cava- lerii Graalului lui Amfortas— să sufere mereu, să sufere cumplit, numai să dea mereu mântuire sufletului lor slab. Și în această pătimire singuratecă a creatorului, unde doară mila sufletelor simple sau iubirea divinatoare a sufletelor înrudite cu el, de-1 pot ajunge și mângâia, toate scăderile lui omenești se șterg ca asprimile munților în albastrul depărtării și el ne apare curat și frumos, pierdut în visurile lui ca un copil cu ochii mari privind în nemărginire. In gând senin, cu caritate și blândeță, cumpănind binele și răul Digitized by knOOQle 10 celor de veci adormiți cu spirit de înțelegere larg iertătoare și cu pietate adânc recunoscătoare fală de toate cele omenești, căpătăm noi înșine o liniște și ecvanimitate care pare a plecă din însăș li- niștea pământului, seninul cerului și potolirea mării, așâ de mult ne apropiem de ritmul firii: larg, maieslos, înălțat peste agitațiile și patimile omenești,—și așâ de adânc ne unim cu natura etern liniștită și etern luminoasă. * * * Cu astfel de sentimente despre rostul nostru în mijlocul lumii să ne îndreptăm acum gândul către unul din cei aleși de soartă pentru a crește cu sufletul lor sufletele celor mulți și cari aici, subt acest acoperemânt, s’au socotit pe ei mai liniștiți și înălțați fală cu ei înșiși și față cu vâltoarea lumii din care erau chemați aici de 1‘laton și discipolii săi. Un fiu de preot de sat, Constantin Erbiceanu a crescut, s’a de- prins a înțelege lumea, s’a bucurat de ea, a rătăcit în mijlocul ei, apoi s’a regăsit pe sine și a luptat formându-și definitiv sufletul pentru o vieață întreagă, ca foarte mulți alții de seama lui —copii de preoți, dascăli și țărani—în Moldova prin anii 1845—'1865. Gândurile resemnate cu cari hrănește biserica creștină sufletele credincioșilor ei în vieața de aici și mai ales idea de răsplată în vieața viitoare pentru faptele bune din această lume, i-au alcătuit, în mediul bisericesc în care a trăit de când a deschis ochii,- în 1838, și până la sfârșitul călătoriei sale pe pământ, neîntrerupt, tonul fundamental al retlexiunilor sale de caracter pur idealist, religios-filozofic. Totuș sufletul său nu erâ înclinat spre contemplarea mistică a lumii, ca opera armonioasă și minunată a Celui Atotputernic, gân- durile sale creștine nu se uniau în vreun avânt de renunțare la cele lumești și de devotare ascetică spre frumuseța transcendentală a lumii eterne; el aveâ un suflet realist, care se sirnțiâ destul de în largul lui in lumea noastră pământească. Nu deveni deci monah, deși erâ îndemnat cu stăruință la acest pas de supremul ierarh al Digitized by^ooQie 11 Moldovei in acol timp. El nu deveni nici preot, ci împrejurările vieții — din fericire prielnice înclinărilor sale — îl făcură să ajungă profesor și scriitor în cea mai roditoare dintre ramurile literaturii noastre bisericești contemporane, cea istorică. Sârguința lui Erbiceanu în facultatea teologică din Iași fu recunos- cută și răsplătită cu trimeterea lui la Atena spre a-și desăvârși stu- diile. Acest fapt hotărî de tot viitorul lui. învățând limba greacă veche și nouă, el fu printre cei din vremea lui aproape singurul în măsură să prețuească documentele și manuscriptele de acest fel, ascunse prin arhivele bisericești din Iași și cari cuprindeau lămu- riri de preț pentru istoria școalei și bisericii românești. Publicân- du-le el își făcu drumul în vieață cu totul altfel ca dacă ar fi rămas la studiile proprii teologice, pentru cari se pregătise atâta timp. Ca toate domeniile de activitate spirituală, și disciplina în care Erbiceanu aveâ a lucră o vieață, cuprinde două părți, adesea cu totul deosebite: constatări de fapte și emiteri de idei nouă. El se opri la cele dintâi, singurele cari constituiau și încă constitue un material de studii mai rodnic pentru cercetătorul din Răsărit. El deveni un erudit și anume—precum fusese pregătit de copil—un erudit ortodox. Făcând apoi parte prin vieața sa din insuș organismul bisericesc, având prietenii și dușmănii mari chiar în Merul superior, el fu prins în vâltoarea gândurilor și temerilor confesionale și în aceea a con- flictelor personale bisericești, devenind chiar în știință un adversar hotărît al catolicismului, iar în lăuntrul bisericii naționale un repre- zentant energic și talentat al unor curente anumite contra altora. Fără îndoeală azi creștinismul trece și în Apus printr’o grea criză. In lăuntrul bisericii catolice curentul modernist își face cale din ce în ce mai largă, iar de altă parte toate sufletele mai deli- cate cari au în ele puternic sentimentul religios dar nu se pot cu nici un chip deprinde cu forma primitivă și naivă a concepției despre lume—în mare parte—strâmt semite, pe care o găsesc în creștinismul oficial, caută o altă împăcare a sufletului, fie într’un neo-creștinism cu o teologie și cosmologie indogermanică-panteistă Digitized by^ooQie 12 și cu o etica direct inspirată de învățătura blândă, adânc omenească a Noului Testament,—fie intr’un misticism vag sentimental, inspirat de metafizica lui Platon, — fie în alte chipuri mai puțin caracteris- tice și precise, influențate de budism ori de alte sisteme religios- filozofice. In special gândul cel mai greu și mai chinuitor al omenirii, ne- murirea sufletului și vieața viitoare — așâ cum e înțeleasă de crești- nismul oficial — nu mai poate da mângâiere și siguranță în vieața de aici minților luminate, decât în cazurile cu totul rare, când o edu- cație sistematică, bisericesc-creștină, încă din copilărie, a găsit și avântul mistic trebuitor — statornic și puternic pentru o vieață în- treagă—astfel ca între aceste minți și vizionarii evului mediu să nu mai poată fi decât deosebirea de timp iar nu de gând. Din potrivă, chiar în sânul bisericii oficiale, răsăritene și apusene, sunt astăzi sceptici, panteiști ori platonizanta. Adevărata religiozi- tate creștină e cu totul excepțională. Ea e înlocuită fie de o melan- colie resemnată în ignoramus ignorabintus, fie de un romantism neo-creștin eclectic, care e mai mult negură poetică decât convin- gere religios-filozofică. Poate niciodată ca azi, când lupta pentru vieață e așâ de grea și crudă, dumnezeeasca învățătură creștină a compătimirii și cari- tății n’a fost mai mult primejduită de gândul brutal egoist al milei disprețuitoare ori silnice, care ajută, fie pentru a vedeâ pe cel nenorocit lingușind, fie pentru a avea pur și simplu o liniște cât mai confortabilă de perfect epicureism, neturburată de plângerea celui nenorocit. De altă parte poate iarăș niciodată mai mult ca astăzi gândul despre dreptul omului la plăcere n’.a fost mai puternic și mai provocător, mai puțin înfrânat de vreun ideal purificator. Credința oficială creș- tină este nevoită azi prin biserică să facă tot felul de concesii, absolut contrarii spiritului adevărat creștin, pentru a nu-și pierde credincioșii, cari cu toată dreptatea, deși cu intenții adesea josnice, protestează împotriva învățăturii că toate plăcerile și toate frumu- sețile vieții omenești sunt numai o ispită a diavolului, spre a ne Digitized by^ooQie 13 pierde sufletele. Biserica—legată de propriile ei dogme și canoane, imutabile—e azi în imposibilitate de a da o normă senin pămân- tească și în aceeaș vreme curat creștină și sfântă, după care cre- dinciosul să-și poată îndreptă pașii lui adesea rătăcitori între plă- cerea și frumusețea omenească curată și înălțătoare și plăcerea, fără frumusețe, urît-epicureică. Singura cale pe care a găsit-o până acum biserica e o cale de adevărată slăbire a sufletelor prin iertarea periodică a păcatelor, cu ajutorul confesiunii și împărtășaniei sacre. E o iertare generală, asigurată dinainte, lipsită de orice sancțiune adânc morală și ajutând fără deosebire și pe cel ce a greșit din întâmplare și pe cel ce greșește sistematic, asigurându-se Ia fie- care nou păcat—asupra căruia conștiința sa cumva l-ar face atent într’o scurtă luptă înainte de săvârșirea lui—că totuș va fi iertat, dacă se va mărturisi și dacă va face bisericii o închinare materială. Această concepție simplistă despre datoriile etice ale omului și despre legăturile lui cu puterea divină e firește generală în istoria mentalității religioase creștine a masselor populare: tot evul mediu, toată arta pornită din inițiativă laică, cu temă însă sfântă, creștină, în Apus ca și în Răsărit, în toate timpurile, chiar nouă de tot, toată istoria noastră națională, ne arată în mii și mii de fețe aceeaș con- cepție patriarhală despre un părinte al lumii noastre continuu jignit și continuu iertător, cu fii cari mereu greșind sunt mereu uilători de propriile păcate. Nu e de fel o minune, că întocmai ca Domnii și Regii de pe vremuri, Episcopii și Mitropoliții își făceau cu conștiință ușoară vieața mai plăcută, împlinind formele, dar uitând mereu spiritul adânc al credinței creștine Intru care se mărlurisiau. Cu această înțelegere larg iertătoare a celor omenești, întru această atmosferă tradițională a bisericii creștine a trăit și Erbiceanu vieața lui de om și de creștin. Având pentru conducerea corectă și pru- dentă in vieață ajutorul caracterului său cinstit, răzămându-se pentru nevoia mai adâncă de credință și gândire religioasă în chip neșovăitor pe dogma ortodoxă, Erbiceanu n’a cunoscut chinul conștiințelor neo-creștine, reformiste, n’a încercat vreo luptă pur teoretică împo- triva spiritului contemporan al bisericii in mijlocul căreia a trăit, Digitized by knOOQle 14 ci întreaga sa energie a fost îndreptată în direcția reformei mora- vurilor prea jignitor laxe și a procedeurilor prea evident lumești, pe cari el le constată la unii dintre reprezentanții contemporani ai bisericii naționale. In contrast cu prelații pe cari nu-i găsiă destul de idealiști, ca reprezentanți ai culturii și credinței, Erbiceanu putu prețul cu căldură și recunoștință. pe alți fruntași ai bisericii patriei, cari trăiseră o vieață mai in armonie cu înalta misiune ce le fusese în- credințată. Astfel el descrise vieața și activitatea mitropolitului Ve- niamin Costachi, a episcopului Neofit Scriban și a episcopului Fi- lare! Scriban și făcu lauda funebră cu prilejul trecerii lor la cele eterne atât lui Filaret Scriban cât și învățatului episcop Melchi- sedec. Prin biografii Erbiceanu își găsiă, indirect, un chip de expri- mare a propriilor gânduri asupra lumii și oamenilor. Sufletul său nu eră însă dintre cele cu rezonanță lungă și amplă, în cari fie- care idee și sentiment al altui suflet deșteaptă o întreagă mulțime de gânduri și sentimente proprii, atât de amănunte cât mai ales generale, — ci el făcea parte dintre sufletele cari răsună scurt și precis ca ecoul clar, redând cele primite din alt suflet în chip cre- dincios și însoțindu-le de sincerul sentiment de simpatie, deplin în- țelegătoare. Fără îndoeală însă biografia ocupă in istorie un loc cu totul aparte, care o face capabilă de tratare în ambele direcții mai înainte pomenite. Felul de-al doilea, precis și obiectiv, în cea mai desăvârșită formă a lui, cea psicologică, răspunde poate mai bine scopului biografiei. Totuș întrucât biografia e numai un aspect al istoriei generale, ea rămâne neroditoare, dacă nu pregătește și pe creatorul ei și pe cei ce se împărtășesc din ea, la gânduri general omenești asupra lumii și vieții, gânduri cari singure ne dau putința de a înțelege evoluția și rostul omenirii pe pământ. Și în această privință istoria generală, cu aspectele ei sufletești așâ de multiple, cu legăturile ei de evenimente așâ de complicate, nici nu poate fi tratată fără o multilateralitate do spirit aș zice proteică, fără rezonanța profundă și prelungă, care Digitized by Google 15 dă fiecărui fragment de gând și fiecărei bănueli de sentiment cu greutate întrezărite în așă zisul document istoric, amplitudinea de vibrații necesară pentru ca să treacă dela starea latentă a vieții anorganice la cea intensă a vieții omenești active. Istoria generală nu poate există fără această operă reconstructivă, clădită fără îndoeală și pe o erudiție deplină, prima condiție ca recons- trucția istorică să nu fie numai o fantazie psicologic-artistică, dar mai ales clădită pe bogăția de posibilități sufletești a istoricului, care să fie deopotrivă în stare a prinde și valoră cu sufletul său și sufletul lui Ivan cel Groaznic și sufletul lui San Francesco d’Assisi, și brutalitățile politice și subtilitățile artistice. Și un moment nu trebue să se creadă că această caracterizare a isto- ricului pune condiții irealizabile adevăratei istorii universale. Căci sunt mulți oameni fără nici un talent special de a crea, cari au această lărgime de suflet de a puteâ înțelege și valoră deplin creațiile altora. Istoricul poate înțelege desăvârșit și vieața politică — fără a fi cu necesitate el însuș un bun om politic, — tot așă cum o poate înțelege pe cea artistică — fără a fi însuș artist — și pe cea religioasă — fără a fi însuș preot sau chiar simplu credincios al unei religii anumite. Istoricul are numai nevoia de a fi un suflet clar și vibrant, accesibil și celor mai elementare manifestări ale instinctelor oarbe și celor mai delicate gânduri și sentimente nobil omenești. Darul de a crea istorie generală e principiar con- diționat de această claritate și multilateralitate de suflet. Cine nu are acest suflet, zadarnic încearcă opere istorice de caracter general. Căci dacă prin afinitate electivă putem înțelege pe câțiva oameni aleși, a căror vieață o descriem apoi — în chip adesea desăvârșit — ca într’un fel de autobiografie, — pentru redarea vieții masselor omenești și a nenumăratelor și așă de diferitelor suflete conducătoare — în vieața de stat și în gândirea creatoare — nu mai e firește de nici un ajutor simplul instinct de afinitate electivă. In adevăr, ca o piatră de încercare a istoricului în ce privește gândirea lui clară și pătrunzătoare, sunt mai ales două lucruri cari cer în creația istorică un dar de abstracție cel puțin tot așă Digitized by^ooQie 16 de ascuțit ca al filozofului. Zic «cel puțin», pentrucă filozoful — întocmai ca matematicul — lucrează într’un domeniu mai restrâns de fenomene și idei decât istoricul. Și anume, pentru a întrebuința doi termeni bine cunoscuți din filozofie, cărora însă în cele ce ur- mează le dau numai un rol simbolic, căci vor aveâ alt conținut, avem un proces de analiză și unul de sinteză, a fenomenelor și ideilor istorice, procese cari trebue să preceadă orice concluzie de istorie universală. Fiecare fenomen istoric are două părți : un aspect formal, clar, cu legături evidente cu alte aspecte formale ale altor fenomene, iar de altă parte un conținut spiritual ascuns și adesea înăbușit de veșmântul lui concret, având legături — mai mult ori mai puțin accesibile pătrunderii noastre — cu conținutul spiritual al altor fenomene, adesea ca aspect formal evident eterogene lui. In adevăr în vieața sufletească a omului înrâurirea reciprocă dintre formă și conținut e așâ de variată și complicată, încât multe gânduri înalte și roditoare au la origine, nu alte gânduri, ci simple forme ale unor gânduri deosebite ca esență activă. Expli- carea istorică a evoluției fenomenelor pleacă de obiceiu dela alte fenomene cari apar înrudite. Trebue însă pentru a nu greși în concluzii o analiză prealabilă foarte atentă și subtilă a conținutului spiritual al diferitelor fenomene cari apar după aspect înrudite, putând fi totuș în fond deosebite. De altă parte nu toate evoluțiile istorice sunt ca râurile ce se pot urmări, fie și cu greutate, dela izvor până la confluență. Sunt în istorie fenomene pentru cari nu găsim decât la o anume dis- tanță o legătură. Această legătură îndepărtată — adesea ușor recunoscută — trebue însă urmărită. Și aici e greutatea. Căci sunt și râuri subterane ale evoluției istorice. Aici însă numai cu sinteza reconstructivă ne putem ajuta. Din fragmente aproape informe de gânduri și aspecte formale, din adâncimile divinatoare ale propriului suflet, trebue să refacem ideal cursul râului ascuns, să aruncăm pod peste prăpastia între două proeminențe bine definite. * # # Digitized by Google 17 O curiozitate nobilă de om cult și harnic, alăturea cu predilecțiile lui de elenist și om de școală, l-au făcut pe Erbiceanu să cerceteze arhivele și bibliotecile Mitropoliei, Universității și Seminariului Veniamin din Iași, precum și biblioteca Seminariului Central din București. Ceeace putu el găsi și descifra prin manuscriptele și documentele grecești ale acestor colecțiuni fu pentru toată lumea un izvor de cunoștințe nouă asupra trecutului nostru școlar-bise- ricesc și anume mai ales asupra școalelor grecești din țerile noastre și asupra începuturilor învățământului la Români. Erbiceanu publică o mare parte din primele lui cercetări în «Revista Teologică» înte- meiată de el la Iași și pe care o conduse până la plecarea lui la București în 1887. In monografii independente el trată istoria Se- minariului Veniamin, Școala greacă și română subt Vasile Lupul și Mateiu Basarab, Istoricul învățământului la Români (Serbarea școlară dela Iași) (1) și Istoria Mitropoliei Moldovei și Sucevei, cu un mare număr de documente inedite. Aceste studii ale sale făcură lumea oficială atentă asupra eru- ditului ieșean și el fu chemat la București, unde pe de o parte ca pro- fesor la Facultatea teologică, iar pe de alta ca redactor la revista oficială «Biserica Ortodoxă» și ca director al tipografiei Sf. Sinod, el putu împlini tot ce gândurile sale de teolog, istoric, profesor și reprezentant al administrației bisericești îi cereau ca mai bun și frumos. In aceste situații favorabile activității sale el publică încă însemnate documente și cercetări istorico-bisericești și teologice fie în «Biserica Ortodoxă», fie deosebit. Astfel: Cronicarii greci ce au scris despre Români în epoca fanariotă, Diferite știri contemporane asupra eteriei dela 1821, Didahiile lui Antim Ivireanul și Sfaturile creștine politice ale aceluiaș către Domnul Ștefan Cantacuzino, Diferite Documente din epoca lui Brâncoveanu și traduceri din gre- cește ale unor lucrări scrise de Români în vremea mai veche sau de Greci in timpurile noastre și având cuprins bisericesc și teologic, două Bibliografii greco-roinâne, o serie de Documente privitoare la (1) In colaborare cu colegul nostru d-l A. D. Xenopol. Pârvan, Discuri. S Digitized by Google 18 istoria bisericei române, în «Biserica Ortodoxă», în sfârșit o cercetare propriu zisă de istoria bisericii române, pornită în opoziție cu pă- rerile emise asupra aceleiaș teme.de învățații catolici dela noi: Ulfila, vieața și doctrina lui, sau starea creștinismului în Dacia traiană și aureliană. Discursul său de intrare în Academia Română avii ca temă personalitatea lui Naum Râmniceanu, ale cărui poezii asupra eteriei dela 1821 Erbiceanu le publicase cu alt prilej zece ani înainte. Considerând cuprinsul tuturor acestor scrieri ale lui Erbiceanu, primul gând care ni se impune, e acela despre unitatea și stator- nicia preocupărilor sale științifice. Deși în epoca de maturitate a vieții fu profesor de teologie dogmatică și apoi de drept canonic, el rămase ca învățat în acelaș cerc de idei în care se fixase ca tânăr la întoarcerea dela Atena. Documentele și manuscriptele gre- cești cari-i dăduseră—cum singur spune—ca niște prieteni devotați tot ce putuse el nădăjdui mai strălucit în vieață pentru cariera sa științifică, rămaseră până la sfârșitul activității sale —care precedă cu aproape zece ani sfârșitul vieții sale — obiectul său predilect de studii. Această notă a sufletului lui Erbiceanu e caracteristică pentru temperamentul său de erudit: în știința de fapte orice amănunt e interesant și aceeaș temă poate dă prilej de studii o vieață întreagă; din potrivă pentru învățatul cu temperament de gânditor punctul principal de vedere al tuturor preocupărilor e cel al importanței ideale a obiectului și cel al varietății cercetărilor de erudiție. Pentru erudit cercetarea în sine e scopul vieții: spre a află adevărul, fie chiar într’o chestiune de însemnătate cu totul redusă, eruditul e gata să jertfească toată energia sa; căutarea adevărului absolut e scopul aspru și nobil până la jertfă al tuturor ostenelilor sale. Cugetătorul are dim- potrivă alto ținte în cercetările ce întreprinde : adevărul absolut îl interesează mai puțin, adesea nici nu crede în el, pe când aflarea unei relații de cauzalitate între fenomenele aparent disparate, cari ne încunjură ca niște enigme din toate părțile, i se pare vrednică de cea mai deplină închinare a tuturor gândurilor sale. A ilumina Digitized by Google 19 cu puterea propriului geniu măcar o parte, cât de mică, din obscura poveste a devenirii sufletului omenesc, spre a putea cel puțin bănui care va fi capătul suferințelor și rătăcirilor noastre, e o năzuință, care ori de câte ori până acum ar fi isprăvit în întristare și des- nădejde, e totuș prea asemănătoare cu sborul măreț al vulturului, ca să n’o încerce mereu omenirea, fie și numai spre a muri frumos. Istoria generală al cărei scop e tocmai cercetarea luptelor omului pentru bine, adevăr, frumos și fericire, explicarea înfrângerilor și su- ferințelor, povestirea biruințelor și jertfelor rodnice, are poate mai mult ca oricare altă disciplină a se sprijini absolut deopotrivă pe erudiți ca și pe cugetători. Sufletele acestea idealiste, așâ de deose- bite între ele prin constituirea lor intimă, își sunt unele altora, cu sau fără voia lor, completarea neapărată. Erudiții dau punctul sigur de avântare cugetătorilor, iar aceștia dau erudiților orizontul. Pe toți împreună îi unește aceeaș primejdie și aceeaș suferință: rela- tivitatea tuturor concluziilor lor. In infinitul de posibilități sufle- tești, cu cari are a lucră istoricul, e atâta varietate de sentimente, atâta subtilitate de gânduri, atâtea întrebări la cari numai cei de mii de ani plecați la odihnă ar mai putea răspunde cu oarecare siguranță, încât adesea și eruditul și cugetătorul istoric pleacă obo- siți fruntea recunoscându-se învinși. Și totuș, de n’ar rămânea în istorie decât însăș opera frântă a puternicilor biruiți, încă și aceasta ar fi o cucerire a gândului, un fragment de lumină furată din cer; căci nu e suflet care încercând deplin și adânc sincer a trăi cel puțin în un al doilea, să nu devină el însuș mai puternic și mai frumos, operă nouă a puterii omenești de jertfă, ființă nouă în lumea noastră veche, creată deopotrivă și de Părintele ceresc ca și do noi. * * • Erbiceanu publicând documente și monografii de istorie biseri- cească, a avut un moment gândul să scrie și o istorie generală a bisericii patriei. Socotind însă insuficient materialul cunoscut până la dânsul, el renunță fără greutate la acest gând. Evident pentru Erbiceanu ca erudit, materialul erâ cu totul fragmentar. Diferitele z O Digitized by^ooQie 20 amănunte de fapte din istoria bisericii noastre erau cu neputință de clarificat; multe sunt încă și astăzi, deși s au făcut din vremea când aveâ el gândurile de cari vorbim, așâ de multe descoperiri și cercetări eminente, încât astăzi un alt erudit ar putea să îndrăz- nească opera neîncepută de Erbiceanu. Totuș și azi trebue tot curajul unui reconstructor istoric, pentru a face toate operele de genera- lizare asupra trecutului nostru. Conștiința vie ce o avem cu toții despre imensitatea materialului încă necunoscut față de cel cunoscut, împiedecă și azi pe eruditul aspru cu conștiința sa să încerce alt gen istoric decât cel monografic. Cât privește însă mai de aproape istoria bisericească, ea e cu atât mai grea de făcut, cu cât—în mare parte—nu e atât o istorie a bisericii, cât o istorie a mănăstirilor și a administrației biseri- cești, în forma cea mai complicată posibilă, aceea de istorie a per- soanelor, iar nu a instituțiilor. Apoi, ea e strâns legată cu istoria politică și economică a țerilor românești, iar în special dincolo de Munți, cu istoria Reformei și cere și pătrunderea tuturor proble- melor conexe de acest fel. In sfârșit mai toată cultura noastră veche, literatura, știința și arta, e o formă de vieață a bisericii noastre: a scrie istoria bisericii înseamnă, în bună parte, a scrie istoria culturii noastre. De altă parte prin legăturile ei cu diferite patriarhii străine și mai ales prin închinarea atâtor mănăstiri din țară direct bisericilor din Răsăritul ortodox, istoria bisericii noastre e până în amănuntele ei dependentă de istoria generală a bisericii răsăritene. In aceste condiții o istorie a bisericii românești pornită în spirit larg, cu luarea în considerare a tuturor fenomenelor de vieață creștin-ortodoxă din părțile noastre, cere nu numai o cultură bo- gată de erudit multilateral, dar și un anume dar do divinație și reconstrucție fără de care unele fapte și evoluții ca, de pildă, în- temeierea și desvoltarea episcopiilor vechi românești, rămân cu totul nelămurite. # ♦ ♦ Digitized by Google 21 Erbiceanu s’a putut bucură de un îndelung și senin amurg al vieții. El a avut prilejul să se uite înapoi asupra ostenelilor sale ca asupra unui lucru încheiat in toate ale lui: activitate, intenții, speranțe. Așteptându-și an de an în liniște trecerea din această vieață agitată în cea etern liniștită, el crezu trebuitor, față de multele lupte pe cari le avuse cu atâția neprieteni, să-și lămurească sin- gur vieața sa, explicând-o, justilicând-o și valorând-o. Un școlar credincios al lui, căruia el ii încredințase manuscriptul, i-o publică îndată după adormire. Această ultimă scriere a lui Erbiceanu e un document prețios pentru cunoașterea mai de aproape a sufletului său. O sinceritate rustică și patriarhală dă fără întrerupere coloare personală între- gei expuneri. Nu se vede în această confessio in articulo morțiș nici o silință de a fi mai sărbătoresc decât a fost în vieața sa obi- cinuită. Bucuria pe care a avut-o pentru izbânzile din vieață, ca și mâhnirea și revolta pentru necazurile ce i-au făcut alții, sunt tot așâ de vii ca și cum el ar fi încă activ în luptă și nu s’ar află în apropierea chiar a drumului spre cele eterne. Alăturea de aceste sentimente, sgomot de luptă, resemnare greu stăpânită de suflet aprig, mulțămire de calea făcută de patrie spre mai multă dreptate și lumină ca în vremea copilăriei lui, — iată ce revine mereu în mărturisirea publică a lui Erbiceanu. Iubirea sa de neam și de di- nastie e senină și plină de bucurie pentru trecut, având pentru zilele de azi doar numai dorința pentru moravuri mai austere. Gândul că și astăzi încă se face sistematic educația unei clase spre a stăpâni și a împila, pentru a aveâ cât mai multă bucurie in vieață și educația altei clase spre a fi supusă, umi- lită, răbdătoare și harnică, pentru a da cât mai mult material brut de plăcere și desfătare stăpânilor, — jalnica fărâmare a sufle- telor de copii din popor în gândul de a fi vecinie servi, urîta slăbire a sufletelor de copii din clasa de sus în gândul de a fi vecinie stăpâni, lipsa de oameni liberi, conștienți de egalitatea de- plină între ei, cu suflet întreg, senin, drept, frumos,—această mare durere a neamului nostru nu i-a fost un chin celui plecat dintre noi. Digitized byVnOOQie 22 Creștin bun în cele ale bisericii, Erbiceanu s’a silit să ierte pe cei ce i-au greșit și o spune in confesiunea sa, a crezut în mân- gâierea vieții eterne întru faptele bune, și cu ea a închis ochii. Totuș creștinismul bisericii și al școalei care ne învață că Dum- nezeu ține seama și de cele mai neînsemnate gânduri ale noastre și dacă sunt rele le pedepsește, nu poate da mângâiere și sufletelor mai puțin deprinse cu felul strict bisericesc do a înțelege lumea. E mare pu- terea Celui Atotputernic și toate le poate. Cu toate acestea ce mică ar fi maiestatea Lui, dacă toate greșelile noastre de copii neștiutori ar fi ținute în seamă cu scumpătate și pedepsite întru eternitate. Pentru gințile neastâmpărate și nerăbdătoare, cu instincte primitive, poate că va fi fiind o binefacere învățătura despre un Dumnezeu aspru și mereu înclinat spre pedeapsă. Dar pentru popoare mai nobile, nu. Gândul de frică, de spaimă, față de puterea divină creează firi de servi, nu de oameni liberi. Adevărul trebue să fie celălalt: suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea lui, sun- tem copiii lui, cari greșim pentrucă haina pământească a sufletului nostru etern e prea greoaie și nevrednică de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos și adevăr suntem lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Pe toți el ne-a creat cu dra- goste deopotrivă și noi suntem întru toate egali înaintea lui. Da- rurile pe cari ni le-a dat sunt opera și frumuseța lui, nu a noastră; n’avem nici un merit pentrucă suntem cu suflet frumos și nu se cade să fim mândri că putem vedea mai adânc și mai departe decât alți semeni ai noștri. Căci și puterile noastre, ale celor mai buni dintre cei buni, încă tot mărginite sunt față de imensitatea lumii ce ne încunjoară. Iar dacă unii dintre noi văd mai puțin și mai slab, nu avem dreptul de a-i privi ca pe niște ființe mai pre jos ca noi. Și ei, in felul lor, au o bucurie adâncă de ce e Jrumos in sufletul lor. Natură, creație omenească de artă, bucurie de vieață, nimic nu rămâne fără ecou nici chiar în sufletul cel mai slab dintre cele slabe. Atât că la unii se face în suflet lumină multă ca în soare, de multul frumos din lume, la alții lumină mai putină. Firește dreptul de a vedea și a ști acest lucru îl avem, Digitized by knOOQle 23 precum îl avem pe acela de a ne simți departe de cei ce nu sunt ca noi, dar acest imbold spre respingerea altor suflete nu a fost pus în noi pentru a-1 folosi în chip urît, ci pentru a ne da cât mai multă conștiință de neatârnare ; în neatârnare, în libertate deplină, ne simțim cei mai puternici și mai frumoși ; în neatârnare suntem noi înșine, deosebiți de alții, floare nouă printre multele flori neasemănătoare între ele și care de care mai frumoase și mai deosebite în această lume. Și trebue să ne fie clar acest lucru, că nici cele mai modeste suflete nu trăesc zadarnic în lumea aceasta. Alături cu fiecare dintre noi crește încă de când suntem în leagăn datoria vieții noastre. Ferice de cel ce și-o cunoaște întreagă și o împlinește cu toată puterea sufletului său. Aceia dintre noi, pe cari îi cuprindem în marele număr ai celor mijlocii, au față de eterna lumină a frumosului datoria pe care și-a luat-o Marta față de Isus; cei puțini, aleșii, au datoria Măriei. Cine ar îndrăzni să spună că Marta nu a iubit pe Isus ? Dar încă în fața durerii, cât de sus sunt și cei pe cari de obiceiu îi vedem jos. Cât de sublimă le poate fi suferința și jertfa. Cu ce simplicitate pot renunță ei la orice bucurie. Durerea e focul purificator prin care orice suflet e îndreptat dela pământ spre cer. Respectul față de durere ne înalță spre cer și pe cei ce nu suferim însăș durerea aproapelui. Respectul durerii ne face buni, ne face blânzi, ne face duioși. ne dă tărie intru cele adânc și vecinie omenești, ne face știutori de propria noastră ființă, ne mân- tue de grijile mărunte, ne dă putere, ne dă libertate. Libertatea căpă- tată prin înțelegere și iubire, libertatea conștiinței împăcate. Căci e și o altfel de libertate. Ca și tăria, libertatea poate fi tot una cu simplitatea de suflet venind din necunoașterea lumii, a primejdiilor, relelor și necazurilor ei. E și aceasta o libertate, dar la fel cu a ființelor fără judecată omenească, crescute în codri și locuri neumblate. E o libertate fără înălțare, fără liniște, fără maiestate. E apoi liber- tatea demonică la care se ajunge prin răceală, neiubire sau ură: a putea pătrunde toate, a cunoaște toate, a cercetă numai pentru a ști, a respinge tot ce e credință ori speranță, a nu iubi nimic, — Digitized by^ooQie 24 e iarăș tot a fi liber, dar a fi liber neuman: căci fără bunătate și iubire, fără încredere și fără visuri nu e vieață omenească, ci e un chin zadarnic ca al geniilor căzute din paradis în infern. Numai dând din sufletul nostru trăim deplin, și cu cât dăm mai mult, trăim mai deplin. Conștiința liniștită a aducerii unei jertfe sufletului altuia dă o siguranță incomparabilă propriului suflet : un fel de încredere neclintită în tăria sufletului tău și o liniște de- plină în ce privește schimbările de orice fel din prejurul tău. E cevâ în felul datoriei împlinite, care-ți dă seninătate de conștiință, dar încă mai puternic și mai clar. Prin jertfa de sine sufletul nostru se îmmulțește și crește până la puterea măreață pe care i-o atribuim divinității. Din această conștiință împăcată prin jertfa adusă aproapelui ră- sare libertatea noastră adevărat omenească. Libertatea care e tărie și nu se teme de nimic, nu are a da nimănui răspuns pentru gân- durile sale și faptele sale, nu are a se plecâ în fața nici unui suflet cu sentiment de umilință, nu are a se simți slăbită pentru nimic și față de nimeni în lumea asta. Și această libertate e în ea însăș și frumuseță. Sufletul nostru strălucește ca o lumină de stea: prin propria lui lumină. Și chipul nostru nu e brăzdat de cute și ochii noștri sunt clari și pătrun- zători și boiul nostru e armonios. Ca un copac milenar e de dreaptă și statornică ființa noastră în fața primejdiei și cerul senin și marea liniștită nu sunt mai mărețe în potolirea lor ca omul deplin liber prin dreptate, iubire și jertfă. Iar prin această libertate suntem noi înșine, împlinim adică prima și cea mai însemnată condiție a existenței noastre pe pământ, vrednice de lumea neasemănat de felurită, în care am fost lăsați să trăim. Și fiind tari și frumoși și noi înșine avem un sentiment de in- comparabilă seninătate, de bucurie reținută, dar gata să jubileze în imn nebun la fiecare nouă oglindire a frumusețe! eterne a firii in frumuseță noastră trecătoare, ne simțim cu aripi, am vrea să ne avântăm spre tăriile albastre și tot ce în noi e viu ca dor de Digitized by Google 25 creare ne sgudue adânc și ca Prometheus ne simțim puternici chiar în fața puterii eterne, gata să creem noi o altă lume și să suferim pentru ea o vecinicie, neînspăimântați, neînfrânți de nimic, lumi- noși ca zeii prin geniul nostru și tari ca ei prin libertatea noastră. Să muncim în libertate, să creem în libertate, e să cântăm vieții cel mai frumos imn, pe care l-ar putea sufletul nostru cuprinde in adâncurile lui. Munca e ritmul vieții. Ea dă ca și libertatea tărie și frumusețe și caracter propriu ființei noastre. Ea aprinde în noi lumina aceea cerească de care se luminează toți cei mai slabi în jurul nostru și cari recunoscători încunjură cu iubirea lor lumina mai puternică a sufletului nostru. Iar de multa muncă a milioa- nelor de lucrători harnici, luminează omenirea ca soarele în amează. Și ritmului etern în care se poartă lumile infinite în Kosmos îi stă, în mărginirea lui, cu vrednicie alăturea, ritmul vecinie în care uma- nitatea își trece sârguința ei luminoasă dela veac la veac și dela mileniu la mileniu. Și în acorduri pline, profunde, în mișcare solemnă, maiestoasă, trec valurile imnului vieții, imnului muncii, in pulberea de aur cu care fiece răsărit de soare chiamă la lucru și fiece apus de soare trimete la odihnă mulțimea sămănătorilor de roade, sămănătorilor de gânduri. Iar când o clipă muncitorul se oprește din lucru și își ridică ochii spre zările depărtate, unde cerul se împreună cu pământul și marea, sufletul său liniștit și senin vibrând de ritmul etern al muncii, se simte una cu firea care vibrează în acelaș ritm etern în fiecare rază de soare și val de apă și frunză de copac, și i se pare că e una cu toate, că de mii de ani el e acolo împreună cu ele, în aceeaș tovărășie senină și măreață, în acelaș gând de eternă pace. II vezi pe muncitor sprijinindu-și mâna ușor, cu iubire, pe unealta de muncă, stând drept, neclintit, privind departe ; ochii lui sunt senini ca cerul: el e maiestatea. De umărul lui se reazămă blând o femeie ; trupul ei se mlădie ca o iederă lângă trupul voinic și drept al bărbatului : ea e iubirea. Digitized by^ooQie 26 La picioarele lor se joacă neștiutori copilașii ; femeia îi păzește duios cu privirile-i înlăcrămate: ei sunt speranța. In înălțimi se rotește măreț un vultur, la orizont marea lucește ca aurul, presărată de corăbii ușoare ca niște paseri albe, l’e ogoare scântee pluguri, săpi și coase purtate de mâni voinice in mișcări armonios ritmate ca valurile mării. E pretutindeni pace, seninătate, lumină. In cer ca și pe pământ. Și din milioane de suflete pornește acelaș avânt de recunoștință către Cel Atotputernic, Părintele tuturor celor de pe pământ : gloria in excelsis Deo. Digitized by^ooQie RĂSPUNSUL D Lul N. IORGA LA DISCURSUL DE RECEPȚ1UNE AL DLU¹ VASILE PÂRVAN. Rostul Academiilor e ca, in cultivarea științei, să apropie necontenit pe bătrâni de tineri. Neapărat să strângă împreună, peste amintirile luptelor ce au purtat, a controverselor ce au resolvit, a amără- ciunilor ce au rezultat din aceasta, chiar a dușmăniilor, așâ de omenești, ce se mai păstrează un timp, pe membrii uncia și aceleiaș generații cari, cu toată neînțelegerea lor personalii și trecătoare, nu numai că au îndeplinit aceeaș muncă, dar au și fost însuflețiți, cu sau fără știința lor, de acelaș spirit. Templa serena, în care patimile se pierd, trebue să se piardă, se cuvine să fie Acade- miile, și ajung să fie, căci între străjerii credincioși ai aceleiaș neprețuite comori nu se mai pot schimbă vorbe neprietenești. Dar în acelaș timp—și aceasta are o și mai mare însemnătate—Aca- demiile pun alături, fără un sentiment de scădere din partea celor mai bătrâni și un sentiment de camaraderie trufașă din partea celor mai tineri, oameni din generații deosebite, fiecare luându-și locul la lucru îndată ce-1 designează noloritatea produsă de lucrările sale. Continuitatea se păstrează astfel, nu numai în ce privește lista membrilor și registrele de prezență. Ci bătrâneța se face mai puțin timidă și tinereța mai puțin năvălitoare în acest contact do fiecare clipă, din care bătrânii își adaug puțină tinereță, iar tinerii destulă bătrâneța pentru ca să poată fi, nu numai colegi de formă, dar colaboratori în acelaș spirit, a cărui transformare se face astfel pe Digitized by knOOQle 28 încetul fără a umili pe cei mai vechi și fără a face prea siguri de sine pe cei mai noi. Așa fiind, ce pornire poate fi mai firească decât a tinerilor de a părea mai bătrâni—vrednici prin urmare de a întră in ranguri,—vorbind, ca d-ta, d-le Pârvan, în discursul de intrare, grav, solemn, filozofic, critic, puțin cam trist in teoriile d-tale severe despre religia care se duce și despre umilința ocupațiilor mărunte cu erudiția pe care o cultivăm, iar pentru oamenii de vârsta mea, cari în prezența fo- știlor lor elevi pe aceste jețuri văd parecă întorcându-se coi două- zeci de ani ai lor, pornirea do a dovedi că, după atâtea experiențe cu vieața și cu oamenii, după atâtea vicisitudini în urmărirea ade- vărului științific — amănunte rectificate, teorii sacrificate și ce alte ne mai rezervă cariera, — am rămas totuș destul de noi în cuget, de călduroși în simțire, de perfectibili în cunoștințe și mai ales de încrezători în toate sforțările oneste — cu toată credința noastră în necesitatea tradițiilor, — încât d-ta sau altul să nu puteți zice, uitându-vă la șirul oamenilor cari merg spre 50 do ani ori i-au întrecut: ce moșnegi uricioși! Despre tinereța d-tale harnică, petrecută subt ochii noștri—ar fi de rău gust să amintesc părticica ce am putut-o avea in călăuzirea talentului d-talo așa do activ și așa de legitim ambițios, — despre tânăra știință pe care o reprezinți, despre veșnica tinereță, voioasă, plină de prietenie, de naivitate, aș zice, pe care o presupune orice silință către adevăr, orice jertfă de vieață pentru dânsa, dă-mi voie să vorbesc, d-le membru al Academici Române, rugându-te numai ca filozofia d-tale să nu zâmbească la auzul unor lucruri pe cari d-ta le cunoști subt o față nouă, mai puțin banală decât a noastră. îmi aduc aminte totdeauna cu plăcere de cei dintâi tineri cari, într’un moment de netăgăduită prefacere, do criză a vieții publice, de înnoire a atmosferei culturale și morale, au învățat pe băncile Universității din București, nu numai a cultivă știința, pentru fru- museța, nobleță și folosul ei, dar și a fi oameni—înțeleg: oameni după suflet, capabili de vederea și urmărirea, cu orice preț, a unor ținte ideale, prin cari singure vieața capătă valoarea ei. Tinerii Digitized by knOOQle 29 aceia ocupă astăzi locuri în știință, ei sunt, în parte, colegii noștri și ai d-tale, chemați în curând a sta împreună cu noi și ca membri activi ai acestei Academii: pe lângă regretatul Ștefan Orășeanu, mare și fină inteligență, un Nicolae Dobrescu, ale cărui studii de istorie bisericească și al căruia fecund învățământ la Facultatea de Teologie au atras de mult atenția publică, un Constantin Giu- rescu, minte ascuțită în străbaterea problemelor de istorie și mai ales de critică a izvoarelor, un Alexandru Lăpedatu, spirit ponderat și armonios, urmaș vrednic al scrisului părintelui său, un Cons- tantin Moisil, ale cărui studii de numismatică antică și medievală trebue privite cu prieteneasca luare aminte a oricărui tovarăș de specialitate, un loan Ursu, care a ajuns să ocupe, după silințe vred- nice de laudă în domeniul istoriei Românilor mai ales, catedra de istorie universală dela Iași. Ei aduceau cu dânșii o pregătire ca a vechilor noastre licee, pe care îngrămădirea și varietatea materiilor înainte de trifurcare nu le împiedecau de a da absolvenți cu serioase cunoștințe, permițând profesorului universitar abordarea oricăror probleme de specialitate, ei aduceau spiritul mai idealist al unei vremi care erâ mai puțin stăpânită decât aceasta de trivialitatea poftelor de traiu bun și parvenire ușoară, ei aduceau nobila ambi- ție de a se distinge prin punerea în valoare a talentului lor întreg, crescut printr’o lăudabilă hotărîre de muncă. Și ei găsiau în socie- tatea de atunci acel frumos curent de renovație, de purificare, de nobil entuziasm pentru cele bune și înalte, de adevărată iubire pentru neam și țară, în legătură cu care se priviă și adevărul și frumosul, care—pretind istoricii literari după ce acțiunea intrigilor a încetat față de idei, dacă nu încă și față de persoane,— înseamnă un capitol de realitate binefăcătoare în istoria culturii noastre. E epoca «Sămănătorului». Păstrez încă fotografia veche în care lângă blânda figură de visător a lui losif, lângă ascuțitele linii de critică ale lui Chendi—ca să începem cu cei ce nu mai sunt—, lângă liniștea sigură de sine a lui Sadoveanu se vede chipul d-tale tânăr, d-le Pârvan, care uitai că ești încă numai un student pentru ca, în odăița profesorului d-tale, să te apropii de aceia cari prin operele cele mai bune ale vieții lor—cele mai personale, fiindcă erau cele Digitized by^ooQie 30 mai puțin voite—își înscriau numele între scriitorii de frunte ai națiunii lor. Nobilă ambiție aceia de a voi să iii cât mai aproape de oamenii la nivelul cărora ești sigur să ajungi prin încordarea voinței tale întregi! Ne e permis a crede că metodele noastre n’au fost așă de rele, de vreme ce ele nu te au împiedecat de a-ți luă locul în prea puțină vreme între cei mai bine pregătiți ascultători ai Universităților ger- mane. Doar am fost și noi pe acolo, și, dacă noi ne aducem aminte, putem spune cu mândrie că nici ei nu ne-au uitat cu totul. Ne-a părut bine că, prin altă cale decât a scrisorilor d-tale, am aflat că nu ți s’a întâmplat ce ni s a întâmplat, poate, nouă, să fii silit a-ți reve- dea cunoștințele, ci că prin ele dela început te-ai impus ca ebenburtig. Aici la noi, te ocupaseși, în setea de lucru și cunoștințe care e însăș firea d-tale, de un așă de util neastâmpăr, de un avânt așa de neobosit, mai de toate. In «Sămănălorul» însuș, în «Neamul Românesc'», în care ai văzut un timp continuarea revistei care con- tribuise la formarea spiritului d-tale, ai vorbit de subiectele cele mai felurite, în acelaș timp când strângeai date pentru lucrarea d-tale despre Papiu Ilarian, din care ai publicat fragmente în ^Lu- ceafărul», când gătiai do tipar excelenta-ți teză despre Bogdan Vodă tatăl lui Ștefan cel Mare și nenorocitul Alexandrei, când re- vedea! studiul plin de discernământ istoric despre legăturile Prin- cipatelor cu Ungurii. Dar, acum, nevoile Universității îți mărgeniseră activitatea pe un teren mai ales, fără ca pentru aceasta temperamentul d-tale vioiu să fie împiedecat de a luâ parte la discuția tuturor chestiunilor, până la cele mai grele probleme de politică actuală. După Gr. To- cilescu noi aveam nevoie de un arheolog care să adauge la entu- ziasmul lui de descoperitor și alle calități: cunoștința largă a în- tregului său domeniu, originalitatea absolută a concepției și a for- mei, înțelegerea acelor legături între toate ramurile vieții unui po- por care face din orice cercetare do amănunte o fereastă, mare ori mică, deschisă asupra întregii lărgimi a câmpului din față. Căci Digitized by Google 31 să-mi dai voie să opun teoriei d-tale, dureroasă pentru multe am- biții mai modeste, a gradării dintre erudiție și istorie—și atunci, de rușine să nu fie erudiți, toți s’ar face istorici! — o alta, de o mai veche experiență măcar și de o nepărtinitoare analiză a pro- priilor lucrări: aceea că activitatea cuiva pe terenul istoriei nu se mărginește ca valoare și sens de obiectul însuș sau de scopul cu care e studiat, ci de chiar proporțiile personalității ce se apropie de o problemă istorică și că, deci,—Mommsen e un exemplu, acel Mommsen pe care orice cercetător al antichității își poate permite să-l aibă de model—, alături de erudiți pe terenul istoriei, sunt a- tâția istorici pe terenul erudiției. Te-ai întors plin de daruri de pe acele țărmuri pe cari ai re- prezentat cu onoare avântul inteligenței noastre tinere. Am cetit toate lucrările d-tale, și am avut plăcerea de a iscăli și eu rapor- tul care te-a chemat ca profesor în Universitatea pe care de așâ de puțină vreme o părăsiseși. După ce în «Salsovia» și în cutare analiză critică a lucrării unui diletant dobrogean arătaseși ce vieață se poate introduce în studiul, sec numai pentru mințile sărace, în cercetarea locurilor unde pe pământul nostru s’a desvoltat o parte din mândra cultură clasică, ai tratat, cu o extraordinară bogăție de informație și în larg spirit istoric, problema «naționalității ne- gustorilor în Imperiul roman». Iar, ca să ne arăți că porți tot atâta interes părții celeilalte, de cugetare, de concepții morale a vieții romane, ai înfățișat, într’o cărticică românească în care se pot re- levă pagini de o valoare literară reală, gândul curat, mândra înăl- țare de suflet a împăratului care a fost imperial în concepția da- toriei sale față de oameni și vieață, Marc Aureliu. Poate dela el ai învățat religia morală personală, al cărei a- dept te declari și în discursul acesta de intrare. Ea înnobilează printr’o continuă observare de sine, printr’o îndreptare nemiloasă a propriilor rătăciri, prin rigiditatea normelor ideale de conduită, lartă-ne însă că vom rămâneâ și după propaganda d-tale, care va fi tot mai mult întărită și de exemplul unei vieți frumoase, că rămânem, ca răposatul nostru prieten, bunul și blândul O. Erbiceanu, Digitized by knOOQle 32 un credincios fără discuție, un ortodox fără îndoeală, un creștin fără crize, aderenții devotați ai religiei tradiționale. Vedem într’însacea mai veche tradiție neîntreruptă de ideal uman, cea mai venerabilă tradiție națională, cea mai largă formă de conviețuire sufletească între ai noștri. Prin ea suntem contemporanii martirilor, prin ea vorbim cu stră- moșii români în graiul lor, prin ea suntem frați în soluția plină de speranță a celor mai grozave probleme, frații celui mai de sus ca și ai celor mai umili, ferindu-ne astfel de sumeția ca și de umilința gândului. Și nimeni nu se atinge de colțul de suflet al rugăciunii, în care putem vorbi deadreptul și drept voinței prin care sunt toate cele ce ne încunjură și, în ele, noi! Creștinismul în Dacia te-a interesat subt un îndoit raport: subt acela al biografului lui Marc Aurelian, ca și subt acela al Românului procupat de originile vieții noastre naționale. Ai făcut, cel dintâiu, să se vadă rostul misionarilor în răspândirea nouăi credințe despre Dumnezeul cel bun. E un nou element de înțelegere care va rămânea. Pentru aceasta d-ta, epigrafist experimentat, ai întrebuințat, dân- du-le valoarea hotărîtoare—cu neapărata rezervă că atâtea lucruri se scriu cari n’au fost și atâtea au fost cari nu se scriu — măr- turiile epigrafice. Epigrafia și arheologia sunt bazele învățămân- tului d-tale la Universitate despre cei vechi, unde seminariul d-tale e o instituție bine organizată, precum Muzeul, unde ai ajuns direc- tor la vrâsta cea mai bună pentru neiertătoarea jertfă de sine, e una din cele mai îngrijite instituții ale țerii și va fi și mai mult când își va aveâ lăcașul larg ce i se pregătește. Ca arheolog, ai întreprins o vastă anchetă subterană menită a însuti cunoștințele noastre despre epoca romană, a da în cerceta- rea provinciilor Imperiului un loc de frunte Daciei, păstrătoare și a vechii culturi tracice și originală printr’însa. La Ulmetum și aiu- rea, în proporțiile modeste ale castelului-cetate d-ta ai găsit ele- mente de explicație nouă pentru atâtea mari întrebări de tehnică militară, de cultură generală, de influență a rasselor, de constituție romană, de artă. Cu cel mai mare interes am urmărit acele Digitized by^ooQie ____33____ comunicații de aici în cari se vădește cât de mult trebue să fii erudit pentru a fi cât de puțin, uneori, și istoric. îmi pare rău că detestabile considerații personale, adause pe lângă indiferența ce încunjoară la noi marile opere de cultură, te-a împie- decat, întru câtva, de a continuă. Au fost oameni cărora li s’a părut că se poate face acest lucru de alții decât d-ta, și mai ales fără d-ta. Te vor răsbunâ, ca membru exclus câtvâ timp din Comisiu- nea Monumentelor Istorice, căreia i s’a încredințat sarcina de a te înlocui printr’o colaborare de bunăvoințe care nu echivalează mai niciodată cu o individualitate, rezultatele ce se vor obțineâ pe aceastălaltă cale. Și atunci directorul Muzeului va fi restabilit, prin- tr’o lege însuflețită numai de interesul public, în drepturile de cari a știut să uzeze într’un chip așâ de folositor. Vei stabili astfel și mai deplin legătura intre așezămintele de Stat ce reprezinți și instituția culturală în care vei veni să comunici rezul- tatele științifice căpătate. Lucru de mare folos fără îndoeală, la care s’au gândit de sigur aceia cari ți-au dat o dispensă de vrâstă cu care — trebue s’o mărturisesc — eu, care am făcut o anticameră vreo 20 de ani ca membru corespondent, nu m’am putut învoi dela început. Am ținut să spun tot binele pe care-1 meriți, încredințat fiind că, oricât de nobil ar fi să se laude un om numai în clipa când pă- răsește pe iubiții săi colegi, morții n’au simț nici pentru discursurile funebre, și chiar o laudă așâ de frumoasă ca a d-tale pentru C. Erbiceanu îi iasă nepăsători, și nu din antipatie față de o filozofie pe care regretatul nostru coleg n’ar ii fost dispus să o admită și chiar să o înțeleagă. Cred că nu e mijloc mai bun de a im- pune obligații unui om decât recunoașterea, și poți zice că subt toate formele ea te-a găsit la vrâsta când alții își leagă încă rănile pe câmpul de luptă. Poate că am fost și noi printre aceia, și sun- tem bucuroși că prin aceasta am putut contribui la legitima d-tale mulțămire de azi. Digitized by^ooQie Digitized by Google Prețul 1 leu. > Digitzed by Oi OO^ IC Digitized by Googl ACADEMIA ROMÂNĂ DISCURSURI DE RECEPȚ1UNE XLIV UN CAPITOL DIN iiieiji ciumii i mu ou mim 1774-1857. DISCURS ROSTIT LA ai MAIU (3 IUNIE) 1916 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ DE I. NISTOR CD RĂSPUNS DE N. IORGA BUCUREȘTI LIBRĂRIILE SOCEC & Co.» C. SFETEA, PAVEL SURU 1916. 8.2Î2 Digitized by Google Digitized by Domnilor Colegi, înainte de a intră în materia discursului meu de azi, am de în- deplinit o îndoită datorie, una față de Domniile Voastre, mulță- mindu-vă pentru încrederea cu care ați binevoit a mă chemă la acest loc de cinste și de muncă științifică, iar alta față de memoria regretatului meu antecesor Atanasie M. Marienescu, care a ocupat acest scaun timp de 34 de ani. Regretatul nostru coleg Atanasie M. Marienescu eră originar din Banat, își făcuse studiile juridice la Pesta și Viena și îmbrățișase apoi cariera de magistrat, în care a înaintat până la rangul de consilier pe lângă Curtea de Apel. După o muncă conștiincioasă de aproape o jumătate de veac, ieși la pensie, în 1900, se stabili la Sibiiu și trăi acolo în liniștea cercetărilor sale până-1 surprinse moartea la 7 Ianuarie 1915, în vârstă de 84 de ani. încă din tinerețe Marienescu începu să desvolte o vie activitate literară, firește întru cât ii permiteau diversele sale ocupații și da- torii de magistrat. La 1858 apăru prima sa broșură: învățătorul și poporul. După 10 ani publică o nouă broșură: Datorințele noastre, adică ale intelectualilor față de popor. La 1861 aparii Istoria română națională care a servit, multă vreme, și ca o carte di- dactică, până ce fu scoasă din școlile românești la ordinul autori- tăților maghiare. In vremea aceea Marienescu a scris și o nuvelă isto- rică: Petru Rareș (1862).Pe lângă acestea el se îndeletniciă și cu cule- gerea poeziilor populare, pe cari le publică mai întâiu în foile ro- mânești din Ardeal, precum erau: Foaia pentru minte, inimă și li- teratură, Gazeta Transilvaniei, Concordia, Albina, Transilvania, Fa- milia și altele, și apoi și în broșuri separate sub diverse titluri ca: Balade (1859), Colinde (1859), Balade istorice și mitologice (1868), Steaua Magilor (1875), Cultul păgân și creștin (1884) și No- văceștii (1886). Prin râvna sa de harnic culegător de legende populare, Marie- nescu atrase foarte curând atențiunea Academiei Române asupra sa, care, apreciind meritele sale de folklorist, îl alese la 1877 Digitized by knOOQle 4 Membru Corespondent și la 1881 Membru activ. Cu ocazia recep- țiunii sale în sânul Academiei, el rosti un bine documentat discurs despre Vieața și operele lui Petru Maior. După trecerea sa la pensie, Marienescu găsi timpul necesar pentru a se ocupă și mai intensiv de diferite probleme din domeniul istoriei și literaturii române, pentru care avea o deosebită dragoste și un mare interes. Din îndeletnicirile acestea au luat naștere o serie în- treagă de disertații istorice și filologice, precum urmează în serie cronologică: Studiul despre Celți și numele de localități (1895), Luteranismul și Calvinismul și introducerea limbii române in biserica din Ardeal (1902), Dialectul bănățean (1903), Despre ar- ticol și dedinație (1903), llirii, Macedo-Românii și Albanezii (1904), Negru Vodă și epoca sa (1909), Țara Severinului sau Oltenia (1910), Dinastia lui Radu Negru Vodă și Domnia Ba- sarabilor (1911) și în sfârșit Titlul ducilor de Făgăraș și Amlaș, rămas în manuscript. Dacă rezultatele acestor numeroase cercetări sunt în unele privințe discutabile, disertațiile rămân totuș contribu- țiuni prețioase la literatura noastră istorică și linguistică. Și apoi nu tiebue să pierdem din vedere nici condițiunile neprielnice, sub cari acest harnic și însuflețit cercetător de peste munți și-a îndeplinit misiunea sa științifică și culturală, fără îndestulătoare mijloace de cercetare și aproape izolat de contactul roditor cu lumea științifică din Regat. Apoi în Ardeal cercetările privitoare la limba și istoria română nici nu găsesc sprijinul celor ce ar putea să-l dea, fiindcă acolo se încurajează numai o singură cultură, care nu este a noastră. Așâ fiind, socot că contribuțiile regretatului Atanasie M. Marie- nescu, oricari ar fi ele, merită toată atențiunea noastră, pentrucă ele ne dau cea mai bună dovadă că, în ciuda împrejurărilor ne- prielnice, în Ardeal încă nu s’a stins dragostea și interesul pentru trecutul neamului nostru. De aceea cu atâta mai vârtos trebue să ne închinăm înaintea memoriei lui Atanasie M. Marienescu, care, fără nici o nădejde de recunoștință din partea superiorilor săi, a jertfit o vieață de om pentru cultura iimbii și a istoriei ro- mâne, pentru educațiunea morală și națională a confraților săi și pen- tru ridicarea neprețuitei comori de gândire și simțire, pe care frații noștri din Ardeal o acumulaseră în neîntrecutele lor poezii și ba- lade populare. Fie-i memoria binecuvântată! ♦ ♦ * Digitized by knOOQle 5 După acest modest prinos de venerațiune, adus memoriei prede- cesorului meu în acest scaun, trec la obiectul discursului ineu de recepțiune, In care voiu încerca să desfășor un capitol din vu ața culturală a Românilor din Bucovina în primele decenii- dela des- părțirea lor de Moldova. Să-mi fie îngăduit acest gest de patrio- tism local, fiindcă el își găsește explicația sa în împrejurările ex- trem de critice prin cari trece azi Bucovina. Urgia răsboiului mondial nu s’a descărcat asupra nici unui colț de pământ româ- nesc cu atâta groază și neîndurare, ca asupra Bucovinei, care, aproape de doi ani de zile, este teatrul celor mai crâncene lupte. In astfel de vremuri orice semn de atențiune poate strecură mân- gâiere în sufletele greu încercate ale Bucovinenilor. Așâ fiind, îmi împlinesc o datorie față de compatrioții mei, desfășurând înaintea fraților lor mai mari un capitol din vieața lor culturală, care până acuma n’a fost pus încă în lumina cuvenită. Asupra vieții culturale din Bucovina dela 1848 încoace, avem o serie de scrieri românești, cari ne deslușesc destul de bine asupra stărilor politice, culturale și economice ale Românilor de acolo, începutul îl făcu la 1863 Alexandru Pelimon în scrierea sa Mol- dova și Bucovina, căruia îi urmară P. S. Aurelian în scrierea sa Bucovina apărută la 1876, G. Sion într’o broșură cu acelaș titlu apărută la 1882, d-l G. Bogdan-Duică cu broșura sa Bucovina dela 1895 și d-l N. lorga în cartea sa Neamid Românesc din Bucovina apărută la 1905 și în diversele sale articole și scrieri de îndrumare culturală. Pe lângă aceste scrieri de încurajare pentru noi și de informație pentru frații noștri din România și Transilvania, noi mai avem mângâierea că cele mai luminoase inteligențe ale Românilor s’au in- teresat totdeauna de soarta noastră. Alecsandri, Eminescu, Hasdeu, Kogălniceanu ș. a. găsiră totdeauna cuvinte de dragoste și încu- rajare pentru noi. La opera acestor mari cugetători se asociară și fruntașii scenei românești, cari dela 1864 încoace, își luară oste- neala de a trece în Bucovina spre a contribui și ei din prisosul artei și însuflețirii lor la educația sufletească a fraților lor de peste Moina. Și de aceea mă folosesc de această ocazie bine venită, pentru a tălmăci sentimentele de recunoștință ale Românilor din Bucovina față de amintirea acestor mari cugetători și îndrumători, culturali, cari, prin vorba și scrisul lor, au contribuit la deșteptarea noastră culturală, la întărirea conștiinței noastre de neam și la cimentarea legăturilor noastre cu frații de acelaș sânge și de aceleași năzuințe Digitized by knOOQle 6 cu noi. Nume ca Alecsandri, Eminescu, Hasdeu, Sion, lorga ș. a. se vor rosti pururea in Bucovina cu adâncă evlavie și sinceră recu- noștință. Mai puțin informați suntem asupra stării culturii românești din Bucovina în epoca care premerge anului 1848. De aceea voiu in- sistă mai mult asupra acestei epoce, îmbrăcând, firește, expunerea mea în forma unei cercetări istorice obiective, precum cere de alt- mintrelea și respectul cuvenit față de acest înalt așezământ cul- tural, care este Academia. ♦ * * Până la anexare, Românii din Bucovina aveau partea lor la vieața politică și intelectuală a fraților lor din Moldova, cu cari se sim- țiau una, atât cu privire la comunitatea originii, limbii și credinței lor, cât și prin amintirile unei comune vieți de stat de peste 500 de ani. Și eră pecetluită această solidaritate prin șiroaiele de sânge vărsate împreună pentru apărarea pământului stămoșesc. De piep- turile Bucovinenilor, acestor ageri și răsboinici paznici de hotar, s’au frânt, veacuri dearândul, asalturile dușmanilor din apus și miază- noapte. Viteji în răsboiu și harnici în timp de pace, Bucovinenii se bucurară lungă vreme de cea mai gingașă solicitudine a Dom- nilor Moldovei. Ținuturile lor erau unele dintre cele mai bine cul- tivate din țara întreaga; sate și orașe înfloritoare răsăriau ca prin farmec dealungul apelor curgătoare și la umbra codrilor frunzoși. Biserici și mănăstiri, înzestrate cu moșii întinse și odoare scumpe și înfrumusețate cu tot ce închipuirea omenească puteâ prinde în colori și plăzmui sub daltă, împodobiau acest încântător colț de țară, pe care însăș natura îl hărăzi cu cele mai alese daruri ale sale. In întreg cuprinsul pământului locuit de Români, observă d-1 N. lorga, nu se găsește alt ținut relativ mic ca acesta, care să cuprindă atâta frumuseță și atâta bogăție în amintiri din trecut așâ de îmbelșugate, de îndepărtate și de sfinte. Bucovina e pare că întreagă un sobor de mănăstiri, ce se grămădesc una lângă alta, venind fiecare din câte o domnie glorioasă sau cucernică, cântând la fiecare slujbă, la fiecare sărbătoare din clopote turnate cu vea- curi în urmă, ca o pomenire pentru străbunii ce au înălțat zidu- rile, pentru părinții, rudele și tovarășii de arme și de județ, pentru neamul, marele neam nenorocit, întru mărirea căruia a scân- Digitized by I. Grămadă, Din Bucovina de altădată. București 1911, p. 12 urm. Kittor, Discurs. S Digitized by Google 18 ajută foarte mult la Îndeplinirea conștiincioasă a nouăi sale che- mări. După 1842 Suhopan demisionă din demnitatea sa de director al Seminarului din Iași, părăsi capitala Moldovei și se retrase ca egumen la Doljești, unde pare să fi rămas pănă la 1851, când primi însărcinarea de a organiză și conduce Seminarul clerical de pe lângă episcopia de Huși (1). Pe lângă Vartolomeiu Măzăreanul, Ghe- rasim Bucovineanul și Meletie Brandaburul, iată și un mănuchiu de clerici, originari din aceeaș provincie anexată, cari prin munca și osteneala lor contribuiră la ridicarea nivelului cultural al clerului din Moldova. * * * O altă măsură a nouăi stăpâniri priviâ administrația averilor mănăstirești. Domnii și boierii moldoveni înzestraseră ctitoriile lor din Bucovina cu moșii foarte numeroase și întinse, din venitul că- rora se întrețineau mănăstirile și duhovnicii lor. Asemenea se găsiâ și episcopia de Rădăuți in proprietatea bogatelor domenii dela Ră- dăuți și Coțmani. Moșiile mănăstirești și episcopești cuprindeau mai bine de jumătate din întreaga suprafață a Bucovinei. Stăpânirea aus- triacă seculariză toate moșiile acestea și le aduse sub administrația statului ca fond religionar gr eco-oriental, hotărînd ca din veni- turile acestui fond să se întrețină biserica și școala din Bucovina. Dar cum administrația acestui fond bisericesc se găsiă din capul locului în mâni străine, mijloacele fondului fură întrebuințate în măsură foarte largă și pentru scopuri cu totul străine de menirea lui. Apoi fondul acesta, curat românesc, fu privit ca font} confe- sional și în consecință fură admiși și Rutenii, pribegiți în Buco- vina și trecuți numai de curând la legea ortodoxă, să beneficieze de veniturile lui, la cari n’aveau nici un drept. Fondul a rămas până azi în administrația statului și se întrebuințează pentru sco- purile confesiunii ortodoxe din Bucovina, fără nici o deosebire de naționalitatea adepților acestei confesiuni, pe când Românii sunt nevoiți să-și întrețină societățile și internatele lor naționale din sărăcia lor prin colecte și subscripții publice. Deodată cu secularizarea moșiilor s’a redus și numărul mănăsti- rilor din Bucovina. Din 9 mănăstiri și 11 schituri câte erau, s’au păstrat numai 3 și anume: Putna, Suceavița și Dragomirna. Măsura aceasta (1) C. Erbiceanu, Istoria Seminarului Veniamin, p. 60 urm. și 176; Adamescu, Semi- narul Veniamin, p. 73; Urechiă, Istoria Ocoalelor, II, p.58și 107; cfr. Candela, I, p. 188. Digitized by Google i 19 trezi o opoziție înverșunată din partea egumenilor și călugărilor bucovineni. Rezistența lor rămase însă zădarnică, ceeace hotărî pe mulți din ei să încarce în grabă odoarele mănăstirești și să fugă peste cordon în Moldova. Așâ fugiră în Moldova egumenul Maca- rie dela Voroneț, Meletie dela Solea și Teofilact dela Horecea cu toate odoarele mănăstirești ca odăjdii, cărți, hrisoave, etc. (1). Exodul egumenilor și al călugărilor n’a lăsat mari regrete în urma lor, fiindcă cei mai mulți dintre ei erau străini de neamul nostru și oameni ignoranți și vicioși, precum ni-i descrie Hacquet, care avu- sese prilej să-i cunoască la Putna și Suceavița (2). Erau însă între ei și oameni cu cunoștințe vaste ca învățatul Paisie dela Dragomirna care trecu la Mănăstirea Neamțului, de unde își luă obârșia noul curent cultural bisericesc din Moldova, cunoscut sub numele de Paisienism (3). Un bun cunoscător de carte latinească erâ starețul Antioh Dragomirescu dela Suceavița. Astfel pierdu Bu- covina în urma nouălor reforme bisericești pe cei mai de seamă cărturari bisericești, precum erau Vartolomeiu Măzăreanul și Paisie dela Dragomirna. După îndepărtarea elementelor celor mai conștiente din cler și după moartea vrednicului episcop Dosofteiu Herăscu, iosefenismul se instalase de-a binelea în biserica din Bucovina, care ajunse astfel în cea mai strictă dependență față de stat. Hirotonia candidaților de preoție, așezarea lor în parohii, până și publicarea epistolelor pas- torale nu se puteâ face fără învoirea guvernului. Sistemul acesta a rămăs în vigoare până astăzi, fiindcă toate stăruințele Bucovi- nenilor de a dobândi autonomia bisericii lor străbune au rămas za- darnice. • * * Mai rămâne să vedem ce înrâurință a avut asupra Românilor Bucovineni noua reformă școlară, pe care o introduse guvernul austriac îndată după ocupare. La stăruințele lui Grigore Vodă Ghica și ale lui Teodor Vodă Calimach se înființaseră și în ținuturile bucovinene mai multe școli primare, așâ bunăoară la Ră- dăuți, la Putna, la Suceava, la Cernăuți și la ambele Câmpulun- guri. Pentru întreținerea școlilor acestora se crease încă pe vre- ți) Hacquet, o. c., p. 97 și 107. (2) Zieglauer, Geschichtlich» Bilder aus der Bukowina, III, p. 150. (3) N. lorga, Istoria Bisericii Române, II, p. 180 urm. Digitized by^ooQie 20 tnea Moldovei un fond școlar deosebit, care erâ alimentat prin contribuțiile anuale ale preoților și diaconilor. Administrarea acestui fond erâ Încredințată episcopului Dosofteiu, care în cursul răsbo- iului ruso-turc, când școlile acestea rămăseseră închise, chiver- nisise chiar câteva mii de galbeni, din cari, după încheiarea păcii, s’ar fi putut redeschide vechile școli moldovenești și înființâ și altele nouă în satele și târgurile cele mai populate. Cum însă noua stăpânire, în temeiul rezoluțiunii împărătesei Maria Theresia din 2 Octomvrie 1770, priviâ școala de instituție politică (1), ea nu îngădui episcopului să redeschidă vechile școli moldovenești, necum să înființeze altele nouă, ci ea confiscă fondul școlar al Românilor și deschise pe cheltueala lui 2 școli normale nemțești, una la Cernăuți și alta la Suceava, admițând numai ca vechile școli moldovenești din aceste orașe să funcționeze în vechea lor alcătuire ca cursuri de pregătire pe lângă nou înființatele școli germane. Pentru conducerea nouălor școli germane se importaseră dascăli sași din Ardeal, pentru cuvântul că aceștia ar fi știind și românește. De fapt însă dascălii sași sosiți la Cernăuți și Su- ceava, Anton de Marki și Franz loseph Thallinger, nu cunoșteau limba noastră și o deprinseră numai mai târziu dela elevii lor români. Episcopul Dosofteiu cerii ca pentru școlile nou create să se cheme dascăli ortodocși din Moldova, fiindcă așâ cereâ și no- rodul (2). Dar protestul episcopului rămase fără efect și așâ se deschiseră în Bucovina în loc de școli românești, școli nemțești. Pe lângă acestea se înființară și mai multe școli triviale germano- române prin târguri și prin sate. Cum nouăle școli erau întocmite după nevoile culturale ale colo- niștilor germani din Bucovina, populația indigenă începu să le o- colească. La 1808 se înființase la Cernăuți și un liceu german, care a funcționat 40 de ani, fără ca limba română să fi fost admisă ca obiect de instrucție cel puțin pentru frecventanții români ai acestui institut. La acest liceu erâ să fie chemat, pe la 1816, Gheorghe Lazăr ca profesor de religiune, fiindcă-i mergeâ vestea unui bărbat erudit și distins «prin sârguință, zel și moralitate» (3). Guvernul luă măsuri pentru a constrânge pe Români la frec- (1) «Die Schule ist und bleibt ein Politicuin». (2> Zieglauer, Gesch. Bihler, V, p. 97. (3i 1. Lupaș, Episcopul Vasile Mor/a și Gheorjhe LazAr, in Anal. Acad Bom. Ist. voi. XXXVII, p. 882. Digitized by knOOQle 21 ventarea școlilor acestora și introduse spre acest scop chiar și obligativitatea învățământului primar. Dară măsurile acestea de constrângere sporiră numai neîncrederea indigeniilor, cari preferiră să emigreze In Moldova decât să-și trimită copii la școala străină (1). Rezistența aceasta făcu pe guvern să se convingă despre ineficaci- tatea măsurilor luate. El revocă decretul pentru obligativitatea învăță- mântului primar și desființa peste 30 de școli rămase fără elevi (1793). întâmplările acestea dădură prilej la aprecieri foarte puțin măguli- toare la adresa Românilor, sălbatici și refractari față de cultură și progres. Dar cât de neîntemeiate erau deprecierile acestea, reiese clar din faptul că vechile școli moldovenești dela Suceava și Cernăuți gemeau de tineri setoși de carte. In jurul dascălilor Leonte și Constantin dela aceste școli se adunară, cu mare «evlavie la învă- țătură», copii de mazili, răzeși, slujbași, preoți, târgoveți și țărani deopotrivă, pentru a deprinde din gura lor «cunoașterea buchilor și a sloveni». Din izvoadele ce ni s’au păstrat aflăm la 1785 intre frecventații școlii moldovenești din Cernăuți chiar și o fetiță dor- nică de învățătură (2). Școlile acestea nici nu mai puteau cuprinde pe toți câți dorian să învețe carte. Din pricina aceasta unii treceau peste cordon în Moldova pentru a frecventă școala dascălului Bai- reț din Herța (3). Emigranții români din Ardeal își aduseseră dascăli de acolo, cari continuară activitatea lor culturală și în Bucovina, ca bunăoară la Balaceana unde dascăliâ Grigore Crețul din Ilva Mare și la Botoșana, unde erau chiar doi dascăli și anume: lacov Stârciu din Maier și Mateiu Pop din Ilva Mare (4). Dar continuarea vechilor tradiții moldovenești în școală nu erâ după placul și intențiunile nouăi stăpâniri. De aceea păstrătorii acestor tradiții fură curând înlăturați dela posturile lor și înlocuiți cu dascăli noi, ieșiți din școlile germane. Alții nici nu mai așteptau această umilire, ci trecură de cu vreme în Moldova, unde desvoltară o activitate din cele mai roditoare. Cel mai celebru dintre acești emigranți din Bucovina fusese însuș nepotul episcopului Dosofteiu, paharnicul loan Alboteanul, care ajunse profesor la Socola din Iași, unde dăscăli apoi timp de 40 de ani. El a tradus în românește gramatica dascălului său Anton de Marki dela Cernăuți precum (1) Schlbtzer, Briefwechseil, VIII, Heft XLV. (2) I. Nistor, Zur Geschichte des Schulwesens in der Bukowina, p. 30 urm. (3) A. H. Dubău, Vechea școală din Herța, în Solia din Dorohoiu, I, no. 2. (4) Consignația emigranților transilvăneni in Bucovina la 1778, Mss, in Arhivele da R&sboiu din Viena, Sign. 1779 — 14 — ăl. Digitized by^ooQie 22 și alte scrieri didactice. Alboteanul se angajase Într’o polemică cu Constantin Negruzzi, fiindcă acesta îl atinsese în povestirea sa: «Cum am învățat românește» (1). La 1815 școalele primare din Bucovina fură sustrase de sub îngrijirea Consistorului ortodox din Bucovina și puse sub suprave- gherea Consistorului romano-catolic din Lemberg. Prin măsura aceasta s’au jignit adânc nu numai drepturile ierarhice ale episco- pului bucovinean, ci s’a aplicat și o lovitură letală învățământului primar din Bucovina, întrun cât acesta priviâ populația românească indigenă. Căci prin actul acesta toate școlile din Bucovina fură declarate de institute catolice, la cari nu se puteau aplică decât dascăli de legea catolică. Din pricina aceasta dascălii români, cari funcționaseră până atunci la aceste școli, fură puși înaintea alter- nativei de a îmbrățișa credința catolică, sau de a părăsi școala. Și cum majoritatea covârșitoare a dascălilor români nu înțelegea să-și schimbe legea strămoșească după dorința noilor diregători ai șco- lilor bucovinene, ei părăsiră școlile la cari dăscăliseră până atunci, pentru a face loc învățătorilor catolici importați anume din Gali- ția pentru școlile din Bucovina. Astfel s’a distrus și ultimul așe- zământ românesc, în care se mai cultivă măcar în parte limba noastră. într’un raport contemporan se constată că, în urma actului dela 1815, «nici un naționalist nu se primiâ de învățător, dacă nu jură mai înainte că se leapădă de credința părintească; că posturile de învățător se încredințau străinilor, cari nu cunoșteau limba națio- nală de fel; că limba moldovenească se învăță foarte puțin, iar limba polonă se punea ca limba principală alături de cea germană și se învăță cu atâta zel, ca și cum Bucovina ar fi fost o țară leșească. Cu o conducere așă de antinațională se prea înțelege că instrucțiunea populară nu puteă să progreseze. Poporul nu-și trimiteă copiii la școală, pentrucă prinsese ură contra măsurilor, cari li batjocuriau religia moștenită și îi jigniau adânc simțul națio- nal. Iar urmarea acestor triste stări de lucruri a fost, că poporul azi nu știe nici scrie nici ceti» (2). Copiilor români, câți mai frec- ventau aceste școli străine, le erâ strict interzis a vorbi între (1) Albina Românească, 1844, No. 94 și 95, p. 385 și 389; G. Bogdan-Duieă, Două capi-, tole dintr’o biografie a lui Constantin Negrueei, in Convorbiri Literare, XXXV, p. 865 urm. și 872 urm.; 0. Erbiceanu, o. o., p. 79 și 131; S. Adamescu, o. c., p. 62 și 134 (2) «Revista politică> din Suceava, V, No. 8. Digitized by Google 23 ei românește, iar cei ce desconsiderau acest ordin se pedepsiau foarte aspru și trebuiau să poarte la gât chipul unui măgar, ca semn vizibil al nesupunerii și neascultării lor. învățătorii eliminați din slujbele lor trecură in Moldova, unde își continuară misiunea lor luminătoare. Izvodul școlilor din Mol- dova dela 1839 arată o serie întreagă de dascăli cu nume slavi- zate în -viei și -ski, cari par să fi fost cu toții refugiați din Bu- covina. Originea lor bucovineană se confirmă și prin faptul, că mulți dintre ei sunt arătați ca dascăli de românește și nemțește. Așa găsim bunăoară la Botoșani pe loan Seretinovici și pe lor- dache și Enache Popovici; pe Ilie Misicovici la Ștefănești; pe N. Dașchevici și Ion Simionovici în județul Suceava; pe Toma Popovici la Neamț; pe Emilian Scarlețchi la Bacău; pe Nicolae și Toma Popovici la Tecuciu; pe Gheorghe Popovici la Tuto va; pe Alexandru și Ștefan Popovici la Iași; pe Constantin Bucovi- neanul la Fălciu ș. a. (1). Iată deci, alături de păharnicul Alboteanu dela Socola, un mă- nunchiu frumos de dascăli sătești din Bucovina, cari avură partea lor la răspândirea cunoștinței de carte în Moldova. O altă serie de dascăli demisionați, poate mai bătrâni și mai strâns legați de pământul Bucovinei, nu-și părăsiră patria, ci rămaseră acolo pentru a-și continuă misiunea lor. ca dascăli ambulanți, pribegind din sat în sat și adunând în jurul lor copiii preoților și ai sătenilor mai cu dare de mână spre a le tâlcui rostul slovelor și a-i învăță să cetească în cărțile bisericești. Din gura unui astfel de dascăl ambulant deprinse dl. I. G. Sbiera îm- preună cu fratele său arta cetii ului, precum ne-o mărturisește el însuș în una din scrierile sale (2). Alt vrednic reprezentant al cărtu- rărimii bucovinene, răposatul Iraclie Porumbescu, ne comunică în amintirile sale cum a deprins el slova românească, zicând: aMă dăduse tatăl meu la mănăstire ca să învăț carte; erâ la 1829 când nu se pomeniâ de școli moldovenești pe la sate; cel ce doriâ să- și învețe copilul a ceti măcar în Ciaslov și în Psaltire, și-i da la un neam de al său la mânăslire ori slugușoară la un călugăr, care, printre utrene și liturghie și câte odată și după aceea, bucherâ cu bietul băiat până ce-1 scoteâ din greu. Carte pe atunci se învăță numai (1) Catalogul Școahlor din Moldova din 20 Decembre 1839, ed. I. V. Ureohiă In Isto- ria Școalolor, II, p. 122 urm. (2) Familia Sbitra, p. 91. Digitized by^ooQie 24 prin mănăstiri și din această carte n’ajungeau bărbați prea învățați, dară cărturari sătești și dascăli bisericești tot ajungeau»(1). Intre intelectualii bucovineni, refugiați în Moldova, se afla și Sa- muil Botezat, probabil fiul dascălului loniță Botezat din Suceava, care fusese profesor la școala normală din Cernăuți. Trecând în Moldova, Botezat ajunsese mai întâiu profesor de nemțește la Gim- naziul Vasilian din Iași «pentru tinerii doritori să învețe această limbă». La 1832 Botezat fu numit profesor pentru «pregătirea can- didaților la profesoratul școalelor începătoare de pe ținuturi, fiind- că îndeplinise și în Bucovina aceeaș sarcină». In orele sale libere, Samuil Botezat se îndeletniciâ cu traduceri din nemțește. El a cu- noscut pe Asachi și se pare că dela acesta a primit imboldul spre această îndeletnicire. Botezat a tradus «Uniforma Mareșalului Wel- lington» și «Nenorocita pățenie a Boureanului», ambele după Kotze- bue. Activitatea sa didactică găsi aprecierea cuvenită prin faptul că i se acordă rangul de Sardar. El trecea de pedagog cu multă expe- riență și de aceea i se încredință organizarea primei școli de fete din Iași, pe care o conduse apoi ca director timp de 10 ani de zile. La bătrânețe, Botezat primi, drept recompensă pentru mănoasa sa activitate pe terenul culturii românești, rangul de Căminar (1). înstrăinarea școlilor, sârbizarea și clericarizarea bisericii și exo- durile cărturarilor avură drept urmare o completă stagnare în desvoltarea noastră culturală. Astfel cunoștința de carte, rămâind în sama puținilor dascăli ambu- lanți și a călugărilor de prin mănăstiri, nu putea, firește, să găsească mare răspândire în păturile largi ale populației. Izgonită din șco- lile publice, ea deveni din ce în ce tot inai rară și nivoul cultural tot mai scăzut. Sub astfel de împrejurări nu trebue să ne prindă mirarea, dacă nici chiar candidații de preoție nu știau bine ceti și scrie românește, când intrau în Școala clericală din Cernăuți. Scă- derea aceasta nu turbură însă de loc liniștea episcopului Daniil Vlaho- vici, care, ca Sârb ce eră, n’aveă nici o tragere de inimă pentru limba noastră. Și apoi și în Școala clericală, creată de dânsul, dom- niau stări de lucruri îngrozitoare. Profesorii sârbi, cari erau aplicați la ea, n’arătau nici dragoste nici pricepere pentru chemarea lor. I. Budai- Deleanu povestește că cursul la școala aceasta dură trei ani și că (1) Scrierile lui Iraclie I'orunibescu, I, editate de L. Bodnărescu, Cernăuți 1898, p. 84. (1) N. lorga, Istoria Literaturii Române, III, p. 172; Urechii, Istoria Școalelor, 1. p. 121, 200 și 268; 11, p. 320; Albina Românească, din 4 Septemvrie 1830, no. 68, p. 294. Digitized by^ooQie 25 la primirea candidaților nu se considerau cunoștințele și destoinicia aspiranților, ci în prima linie darurile pe cari aceștia le aveau la Îndemână pentru superiorii lor. Cine erâ în stare să jertfească un cal bun sau 20 de galbeni, putea contă cu siguranță că va fi primit în Școala clericală dela Cernăuți. «Preparanzii» dela această școală erau totodată și «camerieri fără plată» ai episcopului. Cursurile se făceau foarte neregulat și numai atunci când alumnii nu erau ocupați cu «curățirea vaselor de vin» și alte servicii domestice la curtea episcopală. In cursul celor 3 ani nu se învăță alta decât catechis- mul pe de rost și nimic din ceeace ar fi putut contribui la deș- teptarea spiritului, la nobilitarea inimii și ce ar fi putut da un im- bold la trezirea simțului de datorie și al dragostii de muncă. Ci din contra, alumnii In cursul celor trei ani de școală uitau de-a binelea mai tot ce mai știau la început și se dedeau, sub ochii superiorilor lor, beției și altor patimi, de cari nu se puteau desbărâ nici când ajungeau păstori sufletești (1). Cu preoți ieșiți din școala aceasta nu se putea procopsi mult neamul nostru din Bucovina. Convingerea aceasta pare să fi ajuns generală, căci la 1818 Școala clericală dela Cernăuți fu desființată. Observasem la început că arhieria lui Daniil Vlahovici n’a adus binecuvântare asupra diecezei bucovinene. Desființarea școlilor pri- mare, izgonirea dascălilor români dela ele, aversiunea indigenilor față de aceste institute de propagandă catolică și în sfârșit sistarea cursurilor la Școala clericală din Cernăuți vin să confirme pe deplin afirmațiunea de mai sus și să împrăștie orice urmă de îndoeală asupra veracității ei. La 1822, muri Daniil Vlahovici, făcând loc pe scanul episcopal unui arhiereu român din Bucovina, lui Isaia Baloșescu. Acesta erâ un absolvent al celebrei Academii teologice dela Putna, con- dusă de eruditul Vartolomeiu Măzăreanul. Ca Român bun și cu tragere de inimă pentru eparhia sa, noul episcop stărui din răsputeri pe lângă guvdrn, ca supravegherea școlilor primare să fie din nou încredințată Consistorul din Cernăuți și ca ele să-și recapete vechiul lor caracter ortodox în folosul populației ortodoxe a Bu- covinei. Isaia repețiâ an de an cererile, acestea, dar glasul său resună în pustiu, fiindcă guvernul, sfătuit de iezuiți, nici nu voia să audă de cererile schismaților din Bucovina. Așâ trecură mai multe decenii, fără ca Românii Bucovineni să se poată bucură de bine- (1) I. Budai-Deleanu, 1. c., p. l'J8 urm. Digitized by^ooQie 26 facerile instrucțiunii publice. Pe seama lor rămaseră numai două școli, una eră vechea fundație a lui Grigore Vodă Ghica din 1766 dela Cernăuți, care se mănțineă ca școală moldovenească și după decretul din 1815, fiindcă ea continuă să rămână sub oblăduirea Consistorului din Cernăuți. Dar și aceasta nu păstră lungă vreme caracterul său curat național, de vreme ce, în 1821, se introduse și la acest institut pe lângă limba română și cea nemțească ca limbă de instrucție, cu un cuvânt ea fu utracviaată. A doua școală mol- dovenească, rămasă sub îngrijirea Consistorului din Cernăuți, erâ cea dela Suceava, la care dăscălise după Constantin un oarecare Vasile Creangă și apoi loniță Botezat, care o conduse până la 1846, când o comisie oficială veni la fața locului și constată că «școala aceasta erâ foarte sărăcăcioasă și adăpostită în una din chiliile mănăstirești și că dascălul erâ plătit lunar de părinții elevilor săi». Comisia mai avu prilej să constate că instrucția consistă «în slove- nire și apoi în cetirea vechilor cărți cirilice. Pe lângă aceasta se mai învață nițel a scrie și a socoti; datoria principală a dascălului erâ însă de a introduce pe elevi în cântarea bisericească și de a-i deprinde să cânte ei singuri în biserică» (1). Acestea erau singurele școli la cari erau avizați Românii din Buco- vina prin mai multe decenii, până ce urmașul lui Isaia, episcopul Eugenie Hacman, reuși, la 1844, să exopereze o rezoluție imperială, prin care un număr anumit de școli primare din Bucovina fură scoase de sub ocrotirea Consistorului din Lemberg și supuse Consistorului din Cernăuți. In temeiul acestei prea înalte rezoluțiuni redobândiră ca- racterul lor ortodox numai acele școli, cari se găsiau in sate, unde nu erau nici parohi nici capelani catolici. Dar și cu restricțiunea aceasta, Românii Bucovineni recuceriră măcar o parte din școlile lor naționale, ceeace constituiâ fără îndoeală un succes pe terenul școlar. Izbânda aceasta ar fi fost și mai apreciabilă, dacă Românii n'ar fi fost ținuți să împărțească școlile lor cu Rutenii, a căror limbă, prin ordonanța episcopului Eugenie Hacman din 4 Maiu 1838, fusese recunoscută de limbă oficială a diecezei, deopotrivă cu cea română. Numărul acestor pribegi galițieni sporiâ mereu în Bucovina și gu- vernul nu lăsă să treacă nici o ocazie binevenită pentru a-i favo- rizâ și sprijini pe socoteala Românilor băștinași. Astfel a început a se manifestă rivalitatea, mai întâiu culturală iar apoi și politică (1) I. A. Ilelfert, Die Griinrlunff der oesterreichischen Volksschule durch Maria nsia, Prag 1860, p. 488 urm. Digitized by knOOQle 27 intre Români și Ruteni și guvernul își stabili un principiu politic,.' de a nu face Românilor nici o concesiune, fie de natură culturală, fie politică, fără ca să nu facă aceeaș concesiune și Rutenilor, chiar în cazul când ei nici nu o cereau și nici nu aveau nevoie de ea. Sub pretextul așa numitei «dreptăți nivelătoare» urmă ca popu- lația indigenă a Bucovinei să fie stânjenită in năzuințele ei naționale și in străduința ei spre lumină și cultură. Dar dacă episcopul Isaia n’a reușit să recucerească școala pri- mară din mânile Iezuiților din Lemberg, apoi el își puteâ mângâia bătrânețele sale respectabile prin o altă izbândă culturală, care ar fi putut aduce mult bine diecezanilor săi, dacă s’ar fi ținut mai mult seama de nevoile lor naționale. El reuși, la 1824, să înființeze în locul Școlii clericale, care fusese desființată la 1818, un nou Ins- titut teologic la Cernăuți, după modelul vechii Academii teologice dela Putna. Pe lângă acest Institut se deschise și un Seminar clerical pentru 25 de alumui, cari primiau acolo întreaga întreținere pe cheltueala fondului bisericesc. Dar din întocmirea planului de ins- trucție pentru acest Institut se poate vedea clar, de câtă considerație se bucură limba noastră româneasca în dieceza bucovineană. Planul de organizație al noului Institut teolog din Cernăuți prevede ca limbi de instrucție limba latină, elină și germană. Limba română, ca limbă oficială a diecezei și ca limbă maternă a populației indigene din Bucovina, fusese eliminată cu desăvârșire dela Institutul teo- logic din Cernăuți. Din pricina aceasta candidații de preoție pără- siau Institutul cu mari pretenții teologice, dar cu totul lipsiți de cele mai elementare cunoștințe de limba, istoria și literatura neamului lor. Despre acestea nu se pomeniă de loc nici la liceul german din Cernăuți și nici la Institutul teologic din acelaș oraș. Și dacă ne cugetăm că, în lipsa învățătorilor izgoniți dela școlile sătești, clericii aceștia rămăseseră singurii îndrumători culturali și naționali ai poporului analfabet, ne putem face o închipuire despre adevărata stare de lucruri din Bucovina în prima jumătate a vea- cului al 19-lea. Unde mai înainte se mai găsiau în Bucovina oa- meni cu frumoase cunoștințe de carte românească, de pe la 1820 încoace, scriitorii actelor de judecată nu mai cunoșteau limba ro- mână cum se cade, ci o aduceau pe nemțește și rutenește. Se ob- servă deci, precum constată d-l lorga, o lentă infiltrație, o înnecare a elementului aborigen, numeros, curat și mândru, în potopul ga- Digitized by knOOQle 28 lițian (1). De altmintrelea starea aceasta dureros dO tristă se vede și dintr’un raport oficial, dela 1848, al Consistorului din Cernăuți, unde găsim următoarele constatări: «Trebue să mărturisim cu părere de rău că în Bucovina, într’o provincie românească după origine, cu toate că cea mai mare parte a națiunii se compune din Moldoveni sau Români și că aceasta vorbește un graiu propriu moldovenesc sau român, s’a purtat până azi foarte puțin de grijă pentru învă- țătura și cultivarea acestui graiu, așâ că azi limba germană nu servește numai de limbă oficială, ci ea servește și ca limbă de conversație pentru toți intelectualii, pe când graiul moldovenesc sau românesc se vorbește numai de adevărata populație a Buco- vinei, care sunt Moldovenii sau Românii, și se păstrează numai prin moștenire dela tată la fiu în starea sa primitivă și pe o treaptă joasă» (2). Atmosfera aceasta străină deveni cu vremea insuportabilă pentru aceia dintre cărturarii români, în sufletele cărora nu se înădușise încă simțul de demnitate și solidaritate națională. Dar aceștia erau priviți cu dispreț și neîncredere de către stăpânire și de către co- naționalii lor înstrăinați. Sătui de atâta jignire și umilire, unii din ei părăsiră Bucovina și trecură în Moldova, unde dragostea de neam și de limba strămoșească n’ajunsese obiect de ocară și descalificare. Vedem așâ dară, că nici reformele ce s’au introdus pe terenul școlar n’au fost priincioase pentru desvoltarea culturală a Românilor băștinași. Tineretul ocoliâ școala nemțească și catolică pentrucă o considera ca pierzătoare de suflet, iar dascălii români părăsiră Bucovina, pentru a continuă opera lor culturală în Moldova. Prin reformele, pe cari noua stăpânire le-a introdus în Bucovina îndată după anexare, s’au înăsprit condițiunile de desvoltare cultu- rală a Românilor. Ruperea nemijlocită cu tradițiile moldovenești, desconsiderarea statului quo, eliminarea boierilor dela cârma țerii, introducerea nouălor norme de guvernământ, precum și înlocuirea limbii române prin cea germană în administrație, în școală și in vieața publică, pricinuiră exodul boierilor spre marea pagubă politică și economică a Românilor. Reformele bisericești înlesniră sârbizarea și rutenizarea eparhiei bucovinene. Reformele școlare au prici- nuit germanizarea institutelor de creștere și aversiunea Românilor față de ele. Bărbații noștri cei mai învățați și mai de samă pă- li) Analele Academiei Române, Mem. S. Ist. XXXV, p 141. (2) I. G. Sbiera, Aron Pumnul, p. 107. Digitized by Google 29 răsiră Bucovina și trecură în Moldova, unde deveniră Îndrumători de curente nouă și apostoli însuflețiți ai culturii românești, ca eru- ditul Paisie, ca păharnicul Alboteanul, unde ilustrară scaunele epis- copale dela Huși și Roman, ca Gherasim Bucovineanul, ba chiar și scaunul mitropoliei Moldovei și Sucevei; ca Meletie Brandaburul. Părăsit de mințile sale cele mai luminate, de energiile sale cele mai exprimate și de mădularii săi cei mai influenți în rostu- rile țerii, neamul românesc din Bucovina rămase la discreția cârmuitorilor săi străini, cari îl desbrăcară de drepturile sale is- torice, puseră stăpânire pe toate izvoarele de câștig și îmbogă- țire și cari tindeau să adoarmă în el conștiința de demnitate na- țională și de drept istoric. încetul cu încetul el începu a se simți străin in țara sa și pe pământul strămoșilor săi. De aci înainte acești străini, împreună cu cei ce sosiră necontenit după dânșii, începură să privească Bucovina ca patria lor și nu îngă- duiau sub nici un cuvânt ca vreun Român să cuteze să afirme că această țară este patria Moldovenilor și numai a lor (1). Domnul Duiliu Zamfirescu a prins situația aceasta deplorabilă în versuri duioase, când invoacă ajutorul marelui Ștefan contra «duiumului de noroade» cari rod bietului pământean și «inima din piept»: CA Jidanii și Rutenii Pripășiți pe aici Zic că’s dânșii pământenii Iar că noi și Moldovenii Suntem venetici (2). Și că noua situație erâ dezastroasă pentru desvoltarea politică, culturală și economică a Românilor Bucovineni, aceasta ne-o confirmă pe deplin Budai-Deleanu, care in descrierea sa amănunțită a stărilor din Bucovina de pe la anul 1800, ajunge la următoarea încheiere: «In de comun se poate zice, cu conștiința împăcată, că cele mai bune șj mai blânde legi ale guvernului austriac nu servesc în noua pro- vincie pentru promovarea 'binelui, ci ele contribuesc la obșteasca prăpădenie și apăsare a locuitorilor indigeni». Pentru acest cuvânt el exclama cu durere: «O tu nenorocită Bucovină!» (3). • * ♦ (1) P. 8. Aurelian, Bucovina, București 1876, p. XIII urm. <2i Duiliu Zamfirescu. Poezii nouă. București 1899, p. 7 și 8. (3) Ion Budai-Deleanu, 1. c., p. 200. Digitized by Google 30 Desconsiderarea indigenilor în administrația țerii, în școală și în biserică și nu mai puțin și eliminarea lor dela sfatul ce se ținu la Viena in vederea reformelor ce trebuiau introduse în noua provincie, jigni adânc pe fruntașii Românilor, câți mai rămăseseră în Bucovina. Mintea lor sănătoasă nu -putea concepe idea că asupra soartei pa- triei lor s’ar putea luâ hotărîri valide fără ca mai întâia glasul lor să fi fost ascultat. Pentru aceea ei, eliminați dela deliberările consi- liului de reformă din Viena, se adunară la Cernăuți sub prezidenția episcopului Dosofteiu, pentru a discută asupra situației. Hotărlrile ce se luară fură redactate în forma unui memoriu și Vasile Balș primi mandatul de a le prezentă consiliului aulic de răsboiu din Viena, ca mandatar sau «delegat al Bucovinei». In vremea aceea se făuriau diverse planuri cu privire la viitoarea organizație politică a Buco- vinei; pentru aceea Balș cerii, în numele conaționalilor săi, ca patria să nu fie încorporată nici Galiției, nici ținutului grăniceresc dela Nă- săud, ci administrată ca provincie autonomă, respectându-i-se trecutul istoric și integritatea teritorială. Memoriul mai cuprindeâ și dorințele Românilor privitoare la organizarea bisericii și a așezămintelor cul- turale, la gospodăria și administrația fondului bisericesc și la îm- bunătățirea stării materiale a populației rurale, prin învioșarea co- merțului și cultivarea mai intensivă a pământului, de vreme ce împăratul losif II destinase Bucovina pentru prăsila vitelor și în prima linie pentru întreținerea stabilimentelor de cai de remontă ce se înființase de curând în noua provincie. Memoriul acesta cu- prinde, în conturi generale, programul politic al Românilor din Bu- covina dela anexare până în timpul de față. Judecând după cele cuprinse în acest memoriu, ne putem convinge că pretențiile Românilor erau foarte modeste și în deplină concordanță cu interesele politice ale statului austriac. Dar cu toate acestea nici una din cererile indigenilor nu fu rezolvită în sensul dorințelor exprimate. După desființarea administrației militare, Bucovina fu încorporată Galiției ca al 19-lea cerc administrativ al acestei pro- vincii polono-rutene, cu care Bucovinenii n’aveau nici un punct de atingere, nici cu privire la limbă, nici la credință. Prin unirea a- ceasta s’au introdus în Bucovina normele administrative galițiene, s’au înăsprit relațiile între proprietari și țărani și s’a desfundat puhoiul ru- tean care începu să se reverse asupra satelor românești din Bucovina. Și dacă în urma exodului boierilor și a intelectualilor, clerici și mireni, ne-am mai putut mănțineâ în situația noastră și feri sufletul de completa înstrăinare, apoi această fericită întâmplare se datorește Digitized by knOOQle 31 numai unor evenimente cari sfărâmară pe neașteptate bariera poli- tică ce ne despărțiă de frații noștri din Moldova și ne puse din nou în contact sufletesc cu ei. In privința aceasta se poate observă în desvoltarea Românilor din Bucovina un fenomen foarte interesant. In momentele cele mai critice, când forța noastră de rezistență eră aproape de istovire, când încrederea în puterile și drepturile noastre începeâ să slăbească, când însâș existența noastră ca neam eră serios amenințată, atunci se produceau, ca prin minune, anumite evenimente politice, cari prin forța lucrurilor dărâmau zăgazurile de izolare și ne puneau în legătură cu frații noștri mai numeroși din Moldova, făcând ca aceeaș simțire și aceeaș vieață să pulseze liber și fără pie- decă dincoace și dincolo de Moina. Prin- contactul acesta vremel- nic, Românii Bucovineni își împrospătau vechile legături sufletești cu frații lor din Moldova, dobândiau puteri nouă pentru lupta ce le steteâ înainte, se întăriau în credința drepturilor lor și găsiau cu- vinte de încurajare și mângâiere pentru durerile și suferințele lor. In timpul când Românii Bucovineni, în urma unirii țerii lor cu Galiția, se găsiau în cea mai tristă și disolată stare politică, cul- turală și economică, și când sufletele mai slabe începură a se clătină în credința lor, izbucni, la 1788, răsboiul austro-ruso-turc, în cursul căruia Austriacii cuceriră raiaua Hotinului, înaintară până la Iași, ocupară 5 ținuturi din Moldova, limitrofe cu Bucovina, și le ținură aproape 3 ani de zile sub administrația lor (1). In timpul acesta Bucovinenii primiră un mare sprijin moral dela frații lor din Moldova. Astfel primeniți sufletește și întăriți în credința drepturilor lor națio- nale, ei luară față de Viena o atitudine mai energică și mai hotă- rîtă, reclamând cu mai multă stăruință respectarea drepturilor lor politice, naționale și culturale. Ei reușiră a-și impune punctul lor de vedere, și a stoarce împăratului Leopold II restabilirea auto- nomiei țerii lor, dat fiind că «deosebirea de limbă, de datini și de obiceiuri» care există între Galiția și Bucovina, ar zădărnici con- topirea administrativă a acestor provincii așâ de deosebite una de alta. Succesul acesta arată cât de mult câștigaseră Bucovinenii pe urma reîmprospătării legăturilor lor cu frații din Moldova. E adevărat că rezoluția imperială privitoare la autonomia țerii lor, obți- nută de fruntașii bucovineni la 1790, urmă să fie pusă în aplicare numai după un răstimp de 60 de ani. Dar pentru ei erâ, orișicum, o mare (1) Cfr. Rapoartele Agenției Austriace din acest timp, cari vor apărea In colecția Hurmuzachi, voi. XIX. Digitized by^ooQie 32 izbândă, când însuș împăratul, prin rezol uțiunea sa recunoscu că există o deosebire intre limba, datinile și obiceiurile Româ- nilor din Bucovina și cele ale Rutenilor din Galiția, fiindcă prin constatarea aceasta se recunoștea in mod oficial caracterul româ- nesc al Bucovinei, ceeace s’a contestat mai apoi de politicianii și istoricii străini. Prin tractatul de pace ce s’a încheiat la Șiștov în August 1791, Austria se obliga să evacueze cele 5 județe ocupate din Moldova. Legăturile dintre Bucovineni și frații lor din Moldova se întrerupseră din nou, cordonul bucovinean fu din nou restabilit între frații de acelaș sânge. Dar cu toate acestea împreuna vie- țuirea de câțiva ani ajunse ca Bucovinenii să soarbă cu nesaț din amintirile trecutului și să se întărească sufletește pentru lupta ce-i așteptă în viitor. Și apoi curajul de luptă și conștiința de unitate națională rămaseră și după restaurarea cordonului bucovinean pu- rurea vie, dat fiind că această conștiință se alimentă din acelaș izvor de lumină și inspirație ca și la frații rămași în Moldova. In vremea aceea cultura străină, evreo-germană, nu se infiltrase încă cu atâta pu- tere în sufletele Românilor din Bucovina, rămând ca aceștea să-și primească hrana necesară din productele spiritului românesc, cari modeste cum erau, erau totuș ale noastre și exprimate în limba noastră. Despre hrana aceasta sufletească a Bucovinenilor ne des- fășură Budai-Deleanu următoarea icoană, pe cât de instructivă, pe atât de interesantă, zicând: «Limba lor este vechea limbă romană populară, amestecată cu felurite cuvinte slavone, grecești și alba- neze, dar cuvintele luate din alte limbi abiâ fac o treime. Limba moldovenească și in genere română îndeplinește toate calitățile pentru a deveni cu timpul o limbă culturală, egală cu cea italiană, dacă se vor găsi oameni iscusiți cari să se ocupe de ea. Până acuma ea este însă săracă, rustică și necultivată. Românul scrie în felul cum pronunță, fără regule și alegere. In limba aceasta nu există însă un dicționar, nici o gramatică temeinică și nici o ortografie stabilită. Literatura ei cuprinde numai două edițiuni ale Sfintei Scrip- turi, o pravilă sau colecție de legi bisericești, care se mărginește la cele dintâi șapte sinoade și la celelalte cărți bisericești, cari sunt foarte numeroase; apoi câtevâ cronici sau istorii naționale ro- mâne, cari pot fi privite drept producte originale românești. Celelalte cărți și manuscripte sunt numai traduceri din felurite limbi. Numărul lor este foarte mare, dar ele se găsesc numai la particulari, fiindcă la Moldoveni nu se tipăresc încă cărțile de ințeres general, ci ei Digitized by Google 33 și le copiază unul dela altul; dar cum ^opiarea aceasta este foarte costisitoare, numai cei avuți și le pot procura. După cunoștințele mele, manuscriptele lor, afară de sus pomenitele cronici, sunt ur- mătoarele: «Iliada și Odiseea lui Homer, traduse liber; vieața lui Alexandru cel Mare, amestecată cu multe adausuri fantastice; fa- bulele lui Isop, așâ numita Isopia; istoria etiopică a lui Iliodor, un roman din grecește; Telemah din franțuzește; vieața lui Petru cel Mare de Voltaire(l); cunoscuta carte Ceasornicul domnilor, din lati- nește; o traducere după o logică, retorică și etică, care a apărut și în tipar, apoi multe alte scrieri mai puțin însemnate, traduse din diferite limbi, între cari și o istorie universală! (2). Acestea erau, după mărturia contemporană a lui Budai-Deleanu, cărțile din cari înaintașii noștri din Bucovina de pe la 1800 își luminau mintea și-și cultivau sufletul. Erau vechile producțiuni lite- rare încă de pe vremea Moldovei, căci în anii dintâi ai stăpâ- nirii austriace Bucovinenii, pierzând talentele lor cele mai de samă prin emigrare în Moldova, nu produseră nimic de samă pe terenul literar. Așâ de mare erâ seceta literară în Bucovina în aceeaș vreme, încât Bucovinenii nu-și putură întocmi nici măcar un simplu calendar pentru nevoile cultului bisericesc. Și mai trist erâ însă faptul, că ei nici nu-și puteau procură cărți românești de peste cordon din Moldova. La 1784 apăru, ce-i drept, la Viena un calen- dar «făcut pentru întrebuințarea norodului slaveno-sârbesc și ro- mânesc, cațe se află în ținuturile chesario-crăiești a legii Răsări- tului», dar calendarul acesta nu erâ după placul cărturarilor români din Bucovina, crescuți în tradițiile moldovenești. Pentru aceea ei căutau să-și procure calendare dela Iași. Dar cum lucrul acesta nu erâ așâ de ușor de îndeplenit, bieții cărtu- rari bucovineni erau nevoiți să-și procure copii scrise cu mâna după singurul exemplar care străbăteâ prin vreo întâmplare fericită în Bucovina. Așâ se osteni «cel mai mic între dascăli», smeritul Mateiu Marcovici din Mihalcea de lângă Cernăuți, să «prescrie» pentru lordachi Tabora «din cuvânt în cuvânt calendarul pe 112 ani scos din multe feluri de cărți și tipărit la Iași în anul 1775 de proto- popul Mihaiu Strelbicki». Cu acest prilej copistul a adaos dela sine câteva note cronologice ca cele «de când sau dat Nemților Buco- (1) O copie la Mănăstirea Putna. 12) I. Budai-Deleanu, 1. c., p. 174. Niitor, Discurs. Digitized by^ooQie 34 vina» și altele privitoare la familiile boierești din aceasta țară (1). La 1811 apăru, în sfârșit, și in Bucovina primul calendar româ- nesc. Până atunci publicațiile românești din Bucovina se măr- giniau Ia o serie de cărți liturgice ca Octoihul Mare și Mic, traduse în limba țerii prin purtarea de grijă a lui Ștefan Atana- sovici «întâiul slovenesc și moldovenesc cancelist al consistorului chesaro-craieștii Bucovine» (Cernăuți 1804); afară de acestea mai apăru o serie de cărți didactice pentru școlile triviale din Bucovina, traduse din nemțește de Ion Budai-Deleanu, care este astfel primul autor de cărți didactice în Bucovina. La 1807 apăru ediția românea- scă a codului penal austriac sub titlul: «Cartea de pravilă ce cuprinde legele asupra faptelor răle și călcătoare de poliție și asupra grelelor călcări a politiceștilor orândueli de poliție». După 5 ani apăru la Cernăuți și codul civil sub titlul: «Cartea legilor și pravilelor de obște pârgărești, pentru toate țările moștenitoare nemțești ale Monarhiei austriaceșli» în 3 volume (2). Traducătorul acestor coduri a fost fără îndoeală I. Budai-Deleanu, fiindcă lucrarea aceasta cădeă în competența sa de translator român pe lângă guberniul provincial din Lemberg. Ca lucrare originală românească apăru la 1811 calendarul das- călului Vasile Țântilă din Tereblecea. Acesta erâ un absolvent al Școlii clericale din Cernăuți, care, neprimind hirotonia, se făcu dascăl în satul său natal. El are meritul de a fi editat primul calendar românesc în Bu- covina. In anul dintâiu calendarul lui Țintilă aduce numai partea calendaristică. In anii următor el, ca «iubitor de științele matema- tice» ce erâ, mai adăugă la ea și felurite povețe și învățături pentru popor. La 1814 dascălul Țântilă mai publică pe o coală mare și groasă și un «Calendar în care să se afle toate sărbătorile cele mari ale bisericii răsăritului, alcătuit cu ajutorul lui Dumnezeu după mâna lui Damaschin de un iubitor de această știință, nu pe un an, pe o sută sau o mie de ani, ci dela început și până la sfârșitul lumei, numai iubitul cetitor să știe ce slovă a Păscăliei slujește pe anul acela ce vra să caute». Mai la urmă s’au dat și paștile catolice pe 80 de ani înainte. (3) Calendarul lui Țântilă (1) Gh. Teodorescu-Kirileanu, Un vechiu calendar manuscript 1785—1798, tn Șeză- toarea. X, p. 33 urm. (2) I. G. Sbiera, Mișcări literare tn Bucovina. Oradea-Mare 1890, p. 20. (3) Bianu-Hodoș, Bibliografia Românească Veche, II, p. 219 urm. Digitized by^ooQie 35 apăru numai până la 1820, când își încetă apariția, fără ca să cu- noaștem cauzele cari o determinară. D-1 T. V. Stefanelli a ridicat acestui harnic cărturar bucovinean un trainic monument literar (1). Dela dispariția acestui calendar se strecurară 20 de ani împliniți, fără ca Bucovinenii să fi avut calendarul lor românesc. Calendarul lui Țântilă fusese de bun augur pentru înfiriparea unei mișcări literare în Bucovina, căci numai scurtă vreme după apariția lui se hotărî un alt cărturar bucovinean, Teodor Racoce din Carapciu, urmașul lui Budai-Deleanu în postul de translator pe lângă guberniul din Lemberg, să publice chiar o revistă perio- dică. Spre acest scop el se adresă la 1816 guberniului cu cererea de a i se îngădui să publice o revistă românească sub titlul de Nuvele sau Gazete românești. Prin decretul din 25 Fevruarie 1817, Racoce obținu «pozvolenia gubernialnică» și în posesia ei, el lansă, la 8 Martie 1817, o «înștiințare» către «toți cei înalți și preasfintiți Ar- hierei și de înalt neam Arhonde, veli Boeri, precum preacinstite, cinstite și de bun neam bisericești și mirenicești Persoane», învi- tându-le ca ele «după vredniciile lor să binevoească a pune îm- preună știință spre împlenirea acestui dimpreună folositor scop». Apelul acesta nu eră adresat numai Bucovinenilor, ci și Românilor din Ardeal, din «Țara Moldovei» și din «Țara Muntenească», fiindcă după socotința autorului, «neamul românesc, deși împărțit întru mai multe țări, trăind sub osebite stăpâniri, totuș O limbă are, aceeaș lege și tot aceleași obiceiuri, precum și aceleași cărți și aceeaș scrisoare. Deci Românii, socotiți împreună, fac o nație de mai multe milioane și cari de mult acum simțesc bunătățile poli- ticirii și doresc a fi părtași culturii celorlalte neamuri din Europa. Dară până acum li-a lipsit acest organ, prin care să poată primi toate acele procopsiri de care au avut parte alte noroade». «Nuvelele sau Gazetele românești» ale «gubernialnicului tălmaciu» Teodor Ra- coce aveau să apară săptămânal în câte 2-3 coaie, cuprinzând vești, învățături și știință, toate acestea «tălmăcite pe românește, începând dela gramatică până la teologie». Racoce mai promitea și o foiță inti- tulată: «Dascălul românesc». El consideră «Gazetele» de «istorie vie- țuitoare împreună cu noi» și în consecință el contă la sprijinul «tutu- ror oamenilor învățați și iubitori de neam». Și pe acesta Racoce pare să-l fi primit, întrucât el reuși a-și pune în aplicare planul său literar. La 1820 apărură de fapt la Cernăuți «Nuvelele sau Gazetele» lui Racoce sub titlul de: «Chrestomaticul Românesc sau adunare (1) Convorbiri Literare, XV, p. 270 urm. Digitized by^ooQie 36 a tot felul de istorii și de alte faptorii, scoase din autori di pi osebite limbi pe anul 1820». Un exemplar din această rară publi- cație se păstrează în biblioteca «Societății pentru cultura și litera- tura română» din Cernăuți, cuprinzând diferite povestiri după au- tori vechi și noi. Din nefericire Racoce se îmbolnăvi și muri cu- rând după apariția primului număr din «Chrestomatioul» său, astfel că această frumoasă și lăudabilă încercare literară se mărgini la primul său succes, negăsindu-se în Bucovina , nimeni care să o fi continuat cu aceeaș dragoste și pricepere ca inițiatorul ei. Apelul literar, adresat consistorului din Sibiiu, fu descoperit mai deunăzi de d-1 I. Lupaș împreună cu rezoluțiunea guberniului transilvă- nean, care opri răspândirea apelului cu,.motivarea că «din consi- derațiuni politice n’ar fi consult ca Românii' să cetească gazete, fiindcă ei le-ar putea înțelege și interpretă în mod greșit» (1). Tot în timpul acesta s’a ridicat din rândurile Românilor Buco- vineni și un scriitor apreciabil, care insă din penorocire se stinse în floarea vieții, înainte ca incontestabilul său talent să se fi putut afirmă în deplina sa vigoare. E vorba de Daniil Scavinschi, ori- ginar din părțile Cozminului, de unde un omonim de al său, Ștefan Scavinschi, trimitea pe la 1870 «Albinei» dțn Pesta corespondențe despre «desnaționalizarea» patriei sale (2). Daniil Scavinschi: a de- prins rostul buchilor la vechea școală moldovenească din Cernăpți și se pare că a și urmat câțiva ani și liceul german din acest oraș. Dela Cernăuți trecii la Lemberg, unde intră ca practicant in farmacia unei rude de ale sale. Acolo făcu cunoștința Marelui Agă Sandu Sturdza Miclăușanul care, la 1823, îl luă cu sine la Iași. In capitala Moldovei Scavinschi veni în atingere cu cei mai de seamă scriitori moldoveni din acele vremuri și se învrednici de prietenia lui Constantin Negruzzi, care a scris și o duioasă biografie a prie- tenului său (3). Stările din Bucovina treziră multă amărăciune și desgust în sufletul gingaș de poet al lui Scavinschi. Pentru aceea el nu iubiâ pe Nemți și nici literatura lor, cu toate că o cunoșteă mai bine decât pe cea franceză, din care făcuse mai multe traduceri. Codrul Cozminului, In preajma căruia Scavinschi se născuse și co- pilărise, trezi în sufletul său duioase amintiri din trecut. Acestea determinară nota patriotică și națională a scrisului său, Pe urmă (1) li om Anul din Arad, V, 1915, no. 283, 25 Decemvrie (7 Ianuarie 191Șj; A. Pumnul, Lepturariu, IV, 1, p. 101 urm. (21 Albina, V, no 91 și 108. (3) Constantin Negruzzi, Un poet necunoscut, in Scrieri, I, p. 205 urm. Digitized by Google 37 sa ne-au rămas drama Democrit, ode pentru deșteptarea Româ- nilor, sonete pentru fericirea Moldovei și panegirice la adresa boie- rilor găzduitori (1). După 1820 Bucovinenii multă vreme nu dădură nici un semn de vieață literară. In lista abonaților la Gazeta Transilvaniei și la Foaia pentru minte, inimă și literatură a lui G. Bariț dela 1838, nu se găsește nici un singur cărturar din Bucovina (2). Numai la 1837 se hotărî catechetul dela vechea școală moldovenească din Cernăuți, Porfirie Dimitrovici, a reluă seria calendarelor româ- nești, care fusese întreruptă la 1820. Cu binecuvântarea consisto- rului episcopeso, Porfirie Dimitrovici alcătui un calendar românesc pe anul 1837 și înaintă manuscriptul guvernului spre censurare. Dar în timpul absolutismului censura nu erâ numai din cale afară de strictă și bănuitoare, ea eră și extraordinar de temeinică, de vreme ce ea avii nevoie de un răstimp de 4 ani de zile pentru ca să-l revadă și să pună sub el obișnuitul: nihil obstat. Din pricina aceasta calendarul românesc apăru numai pe 1841, cu care an se reluă seria calendarelor bucovinene pentru a fi continuată până în timpul de față fără întrerupere. Pe lângă partea calendaristică, calendarul pe 1841 mai aduce și «Alegate de petrecere» între cari găsim 2 acrostihuri semnate de autorul calendarului și tot de el pare să fi fost adunate și publicate și «Regulile vremii pentru țărani», rânduite după cele 12 luni ale anului. In anul următor partea li- terară ni se înfățișează în condițiuni și mai bune, Dimitrovici pu- blică un articol de cuprins religios-moral, urmează apoi descrierea bisericilor Sf. Isac din Petrograd și Sf. Sofia din Constantinopol. Teodor Șoimul, mitropolitul Teoctist Blajevici de mai târziu, publică un poem In versuri întitulat: Iordania, adică ceremonia sfințirii apei la Fântâna Turcească din Cernăuți. Cu «recepte pentru eco- nomia casnică», cu «fabule, paramii și ziceri învățătoare și folosi- toare» se încheie «alegatele» pe 1842. In anul următor întâlnim între colaboratorii calendarului pe clericul Samuil Andrievici, mi- tropolitul Silvestru de mai apoi, care iscălește încercări omeletice și versuri destul de îndemânatice. In «Limba noastră către noi» se îndeamnă poporul a-și păstră limba mai presus de toate, o dovadă că procesul rutenizării începuse de mult. Calendarul pe (1) Convorbiri Literare, IV, p. 44.; A. Pumnul, Lepturariu, III, p. 397 urm. (2) I. Bianu, Abonamentele la foile Ini Bariț la 1838, !n Convorbiri Literare, XXXVIII, p. 1120 urm. Digitized by^ooQie 38 1844 aduce ode, fabule, anecdote și câteva traduceri reușite. In calendarul pe 1846 găsim o descriere a Bucovinei, făcută de Samuil Andrievici. Cu anul acesta se epuizase însă întregul capital literar al cărturărimii bucovinene, dat fiind că calendarele pe anii următori până la 1848 apărură fără «alegate literare» sau repro- duceau simplu «alegatele» de mai înainte. Se vede că izvorul de inspirație secase de odată în urma cumplitei secete culturale, care domnia în Bucovina până la 1848 (1). Vedem așa dară că în ciuda împrejurărilor extrem de nefavo- rabile, Românii Bucovineni au desvoltat o activitate literară relativ destul de bogată. Ei tălmăciră pe limba lor mai multe cărți litur- gice, alcătuiră mai multe manuale didactice, editară un calendar românesc, încercară să publice chiar o revistă care să se adreseze cărturarilor români de pretutindeni și în sfârșit produseră chiar și un scriitor de seamă, care ar fi însemnat poate mai mult în lite- ratura română, dacă moartea crudă nu i-ar fi curmat firul vieții chiar în toiul celei mai rodnice activități. Activitatea aceasta lite- rară constitue cea mai eclatantă dovadă, că Bucovinenii, și după izolarea lor de trunchiul Moldovei și chiar după ce pierduseră pe mulți dintre cărturarii lor cei mai de seamă, continuară să rămână mădulare vii și active ale neamului românesc și să contribue și ei la îmbogățirea literaturii și culturii românești. * ♦ ♦ Din constatările precedente s’a putut convinge ori și cine că con- dițiunile de desvoltare a Românilor din Bucovina deveniau pe zi ce merge tot mai grele și mai anevoioase. Limba românească, singura limbă a țerii, fu izgonită din oficii, din școală și din vieața publică. Urmărită și desprețuită de străini, ba și de mulți Români înstrăinați, ea își găsi singurul adăpost în casa țăranului, acestui mucenic al muncii fără sărbătoare, și la curtea puținilor boieri cari mai rămăseseră în Bucovina. Acolo se mai păstră încă vie și conști- ința națională care începeâ a se stinge în sufletele generațiilor cres- cute la școlile catolice și la liceul german din Cernăuți. înădușită cu desăvârșire, eră această conștiință și în sufletele multor clerici ab- solvenți ai institutului teologic cu trei limbi de predare, dintre cari cea românească lipsiâ. Pe când deci nona stăpânire își dedea toată silința (1) I. Nistor, Din istoria calendarului nostru, in «Calendarul Societății pentru cultura și literatura română in Bucovina» pe 1914. Digitized by^ooQie 39 pentru ca noua generație să fie formată sufletește după scopurile și interesele ei, singură pătura boierească se arătă încă refractară față de aceste năzuințe. Această nobilă rezistență eră alimentată din izvorul încă viu al amintirilor trecute și din bogatele tradițiuni mol- dovenești. Apoi și legăturile de înrudire și de interese dintre fami- liile boierești de dincoace și de dincolo de cordon erau încă prea puternice, pentru ca ele să fi putut fi întrerupte de odată. In fruntea boierimii bucovinene se găsiă pe atunci și rămase încă multă vreme familia Hurmuzachi, care poate fi privită aproape ca singura putere motorică a întregii mișcări naționale și culturale în Bucovina anilor 1848—1870. «Numele acestei familii— observă d-1 D. A. Sturdza —este nedeslipit de ursita Bucovinei. Această fa- milie a fost în capul culturii Bucovinei; acolo ea a luptat în zile bune ca și în zile rele cu stăruință și devotament, cu iubire pentru păstrarea naționalității române și desvoltarea individuală a acestei țerișoare» (1). Mădularele acestei familii aveau legături vechi cu judelele buco- vinene ale Moldovei. Marele Păharnic Mateiu Hurmuzachi îndepli- niâ funcția de Pârcălab de Cernăuți. In stăpânirea sa se găsiau pe vremea ocupării moșiile Cernauca, Vaslăuți și Vasilău, situate toate trei în ținutul Cernăuților. După moartea lui Mateiu, moșiile acestea trecură prin moștenire în posesia lui Constantin Hurmuzachi, frate cu răposatul. Acest Constantin optase la 1781 pentru cetățenia aus- triacă, iar la 1787 i se recunoscu titlul de cavaler de Hurmuzachi. La 1796 Constantin Hurmuzachi apare în tabula din Cernăuți ca proprietar al satului Cernauca. După moartea lui Constantin drep- tul de proprietate asupra acestui sat trecu asupra fiului său Doxache, care, la 1804, se și stabili la Cernauca. Doxache erâ căsătorit cu Elena Murguleț, originară și ea din părțile bucovinene. Căsătoria aceasta fu binecuvântată cu 7 copii și anume: Constantin, Eudoxiu, George, Alexandru, Nicolae, Eufrosina și Eliza, cari cu toții avură partea lor ja renașterea națională și culturală a conaționalilor lor buco- vineni. Educația pe care aceștia o primiră în casa părintească e caracterizată destul de nimerit prin cuvintele devenite celebre ale maicii lor: «Să grijim, iubite soțule, cu tot adinsul ca în amestecă- tura aceasta de limbi, copiii noștri să rămână ceeace suntem noi, adică Români, și să-și păstreze cu sfințenie sentimentele lor națio- nale în tot cursul vieții lor». Din cuvintele acestea putem deduce (1) E. Hurmuzachi, Fragmente din Istoria Românilor, I, p. VI. Digitized by^ooQie 40 că pe vremea aceea în Bucovina doar că în casa părintească se mai puteâ primi o educație românească. Institutele publice propoveduiau cunoștințe într’o limbă străină și cu tendințe dușmănoase nouă. Cât privește casa Hurmuzăcheștilor dela Cernauca, apoi cu drept cu- vânt putem zice că acolo trăiâ încă vechea Moldovă. De aceea nu este numai o simplă întâmplare că această casă a fost pe vremuri o gazdă pentru toți pribegii politici nu numai; din Moldova dar și din Ardeal și Țara-Românească. Aceștia des- călicau la Cernauca ca la dânșii acasă, fiind încredințați că acolo băteâ inima românim» întregi. Aceasta se știa în Moldova foarte bine și pentru aceea rangul de Camenar,- care la 1819 fu conferit lui Doxachi Hurmuzachi de către Domnul Moldovei, fusese pentru el o distincție bine meritată. > • ' • Curând după aceasta casa Hurmuzăcheștilor dela Cernauca erâ să ajungă loc de întâlnire pentru fruntașii boierimii moldovene. La 1821 s’a produs răscoala grecească a Eteriștilor. Cum însă mișcarea aceasta nu cadră de loc cu sentimentele și aspirațiunile boierilor moldoveni, aceștia se refugiară în Bucovina. La Cernauca, la Cernăuți; la Suceava și în multe alte localități din Bucovina, unde se găsiau curți boierești, se adăpostiră sute de refugiați politici din Moldova. La începutul lui Octomvrie 1821, refugiați! aceștia ținură la Cernăuți un mare sfat politic, la care luară parte Dumitrachi și Sandu Sturdza, Alecu Balș, Dumitrachi Ghica, Petrachi Roset, Constantin Cantacu- zino și mulți alții. La ordinea zilei erâ atitudinea pe care boierii trebuiau să o iea față de noua situație din Moldova. Unii dintre boieri erau dispuși a recunoaște pe caimacamul Ștefan Vogoride de Domn în schimbul unor concesiuni de natură politică. Majori- tatea boierilor erâ însă de altă părere, pe care reuși ■ a o impune minorității. In urma lungilor discuții ce au urmat, boierii căzură de acord să redacteze un memoriu către Poartă, în care să se arate că Grecii sunt aceia cari s’au răsvrătit împotriva împărăției; că ei exploatează și storc țara, că ei au redus Moldova ia jumătate din cuprinsul ei și că prin urmare domnia fanariotă trebue să iea un grabnic sfârșit. In locul Domnului fanariot țara ar fi bine să fie guvernată de mădularele divanului sub supravegherea unui dignitar trimis de înalta Poartă. O' deputăție aleasă din sânul pribegilor fu însărcinată să prezente Porții dorințele boierilor ex- primate în Memoriu. Cererile boierilor nu fură însă luate imediat în samă și de aceea ei fură forțați să petreacă timp mai înde- lungat în Bucovina. Unii din ei se simțiau foarte bine în Buco- Digitized by^ooQie 41' vina ca bună oară Dimitrie Chica care cerea indigenatul austriac cu recunoașterea titlului de conte; alții Insă îndurară mizerii din partea conaționalilor lor din Bucovina, cari li supărau cu procese de proprietate de tot felul (1). Unul din acești pribegi, Gheorghe Can- tacuzino, muri în pribegie și fu îmmormântat în apropiere de Suceava, unde mormântul său se vede și astăzi (2).'In timpul acestei pribe- giri văzură lumină zilei pe plaiurile Bucovinei Constantin Miclescu, mitropolitul Calinic de mai târziu al Moldovei și apoi al Ungro- Vlahiei. Tot în Bucovina se născii atuncia și scriitorul Gheorghe Sion,. care a păstrat totdeauna multă dragoste șl interes pentru țara noastră (3). In Octomvrie 1823 se întâlniră la Cernăuți împărații Alexandru l ai Rusiei și Francisc I al Austriei, spre salutarea că- rora Domnul Moldovei trimise o deputăție de boieri (4). Petrecerea pribegilor moldoveni în Bucovina contribui foarte mult, ca și evenimentele dela 1788, la' reluarea și Împrospătarea vechilor legături intre Românii de dincoace și de dincolo de Moina și la încheierea de legături nouă. Bucovinenii primiră un nou imbold și o prețioasă încurajare în lupta lor națională. Luând contact cu frații din Mol- dova, ei redobândiră încredere în puterile lor și se primeniră su- fletește. Drept recunoștință pentru găzduirea numeroșilor pribegi, Domnul Moldovei ridică pe Doxache Hurmuzachi la rangul de Mare Agă (1827), iar la 1856 el fu distins prin titlul de Mare Vornic. împrospătarea legăturilor dintre Bucovineni și Moldoveni fusese de mare importanță pentru întărirea conștiinței naționale în Bu- covina. Doxache Hurmuzachi înțelesese mai bine ca oricare altul însemnătatea acestor legături și pentru aceea el își dădu cea mai mare silință ca să le cultive cu sfințenie și să le lărgească și peste hotarele Moldovei, astfel ca ele să cuprindă și Ardealul și Țara- Românească, cu un cuvânt românimea întreagă. - Nobilele năzuințe ale lui Doxache Hurmuzachi fură apreciate și îmbrățișate cu toată căldura și de către fiii săi, pe cari-i trimise să-și continue studiile la Viena și în alte centre culturale din Apus. Acolo tinorii studenți aveau prilej să facă cunoștință cu conaționalii din celelalte țeri locuite de Români, să intre în legături de prietenie ou (1) Despre petrecerea boierilor moldoveni in Bucovina ia 1821 și in anii următori cu- prind rapoartele' Agenției austriaco din lași mărturii foarte bogate. Copiile se găsesc in Bibi. Acad. Rom.; ele vor apăreâ in colecția Hurmuzachi, voi. XIX. (2) N. lorga, Inscripții din bisericile din România, II, p. 11. 13) Re aista Romană, 11, p. 197. (4) I. Grămadă, Din Bucovina de altădată, p. 95. Digitized by Google 42 ei, cari durară și după terminarea studiilor, spre folosul marei cauze naționale (1). In sufletele acestor tineri entuziaști s’a zămislit idea unității politice și culturale în toată splendoarea măreției ei și vom vedea mai jos că ei, la 1848, încercară cu tot dinadinsul a o pune în aplicare. Dintre fiii lui Doxache cel mai mare Constantin se stabili în Moldova și ajunse acolo unul dintre capii luptelor întreprinse pentru susținerea drepturilor politice ale Românilor, pentru realizarea unirii Principatelor, pentru înființarea guvernului reprezentativ-constitu- țional și pentru răspândirea învățământului și a culturii, cum ni-1 caracterizează așâ de bine și de concis D. A. Sturdza (2). Constantin Hurmuzachi a fost cel mai mare talent politic, pe care Bucovina l-a dat Moldovei. Pe lângă numeroșii arhierei și dascăli de toate categoriile, pe cari Românii bucovineni ii dădură fraților lor de peste Moina, vine și persoana lui Constantin Hurmuzachi ca să în- cununeze prinosul nostru de energii și talente. Al doilea fiu al lui Doxachi erâ Eudoxiu, o fire serioasă și a- plicată spre cercetări istorice, care prin tactul său fin și atitudinea sa rezervată reuși să câștige încrederea deplină a cercurilor oficiale dela Viena și să-și asigure intrarea în arhivele vieneze, unde des- coperi un material istoric foarte bogat privitor la istoria Bucovinei și a Românilor în genere. Materialul acesta a format baza impozantei colecțiuni de documente privitoare la istoria Românilor, care s’a numit colecția Hurmuzachi în cinstea și amintirea acestui harnic culegător bucovinean. Pe urma lui ne-au rămas interesantele Fragmente la Istoria Românilor și mai multe alte studii și articole de îndrumare politică în legătură cu luptele naționale ale Românilor din Bucovina. Al treilea fiu al lui Doxache erâ Gheorghe care, în entuziasmul său, doriâ să aibă brațe pentru a cuprinde un milion de Români deodată. El a fost unul dintre cei mai de seamă jurisconsulți bucovineni, care, ajutorat de un rar ta- lent organizatoric, a contribuit mult la dobândirea și organizarea autonomiei provinciale a Bucovinei. Al patrulea fiu Alecu erâ o fire gingașă de poet, o inimă simțitoare și altruistă. El a fost pe vremea sa factorul cel mai însemnat în mișcarea culturală și lite- rară din Bucovina. Al cincilea Nicolae a dus o vieață mai re- trasă și s’a ținut mai la o parte de vieața politică și culturală a cona- ționalilor săi din Bucovina. Dintre cele două fice ale lui Doxache, (1) Cfr. T. V. Stefanelli, Eudxiu Hurmuzachi, Cernăuți 1913, p. 7 urm. (2i E. Hurmuzachi, Fragmente la Istoria BomAnilor, I, p. VI. Digitized by Google 43 Eufrosina s’a măritat după boierul băsărăbean Petru Petrino, devinind astfel mama poetului Dimitrie Petrino, iar Eliza luă In căsătorie pe Marele Logofăt Gheorghe Sturdza din Moldova. Gheorghe Bariț, care a petrecut ca refugiat mai multă vreme la Cernauca, ne spune că «su- biectele de predilecție ale doamnelor Eufrosina P. Petrino și Eliza G. Sturdza erau: educațiunea, literatura, muzica, la care se adaugă grija cea mai mare de a îmbogăți colecțiunile cântecelor naționale din toate țerile locuite de Români, a le clasifică și a le pune pe note cu cheltueli considerabile» (1). Și de fapt apărură la 1848 sub îngrijirea lui Carol Mikulli: „48 Aires nationaux roumaines“ în 4 fascicole, in cari găsim doine, hore, balade și cântece ciobănești, armonizate după melodiile auzite dela muzicanți și ciobani (2). însuș Vasile Alecsandri publică o dare de seamă asupra acestei prețioase ediții de arii românești (3). înconjurat de o familie așâ de numeroasă și distinsă, cu conexiuni familiare în Moldova și Basarabia, înzestrat cu o cultură temeinică și însuflețit de cea mai fierbinte dragoste de neam și țară, Doxache Hurmuzachi ajunse un factor hotărîtor în mișcarea națională dela 1848. însemnătatea istorică a acestei familii de «Români in- spirați», cum îi caracterizase Principele Carol la 1866, când avii prilej să-i cunoască la Dulcești (4), iese cu atât mai bine la iveală, dacă ne cugetăm că intr’o vreme, când conștiința națională se în- tunecase aproape pretutindeni în Bucovina, ea se păstră încă vie în familia Hurmuzăcheștilor, pentru a se răspândi apoi de acolo asupra țerii întregi. Iar pentru a vedeâ și mai clar contrastul dintre întune- ricul care domnia în țara întreagă și lumina ce se răspândiâ cu razele ei binefăcătoare din casa acestei vrednice familii boierești, ajunge să ne amintim tabloul pe care ni-1 desfășoră G. Sion asupra stărilor din Bucovina înainte de 1848, în ale sale «Amintiri con- temporane». «In această provincie — observă Sion — orașele au degenerat cu totul, comerțul e cuprins cu totul de străini: Nemți, Poloni și Evrei. Românii sunt înfundați pe la moșii și dedați mai mult cu agricultura, căci cariera funcțiunilor publice nu e deschisă decât Nemților și celor ce se devotează culturii politice austriace. Ceeace ne-a șur- ii) E. Hurmuzachi, Fragmente la Istoria Românilor, I, p. XVII. (2) A. Mikulioz, Die Musik in der Bukowina von 1775—1862, Cernăuți 1904, p. 17 urm. (3) România Literară, 1885, p. 110. (4) An» dem Leben KOnig Carol» von Rnmânien, I, pag. 107. Digitized by^ooQie 44 prins și ne-a întristat mai mult în această țară, pe care părinții mei au apucat-o încă nedeslipită de tulpina sa, eră corupția înfricoșată ce domniă In ea. Desnaționalizarea făcea progresele cele mai mari In favoarea sistertiei austriâce. Educațiunea publică prin școli reu- șise de a strivi elementul român. Numai poporul de jos, muncitorii de câmp, țăranii, și-au păstrat intacte limba și datinele străbune. Proprietarii, oameni culți, vechile familii moldovenești, erau In genere desnaționalizați; limba română bătrânii abia o mai vorbiau, iar ti- nerii nu știau decât nemțește, rusește și leșește. Când întrebă cineva pe acești oameni ce sunt, ei spuneau că sunt boieri și aceasta o do- vediau prin aceea că aveau dreptul de a pune înaintea numelui lor un «von», așâ «von» Grigorcea, «von» Tabora, «von» Vasilco; când îi mai întrebai de ce nație sunt, abia înțelegeau asemenea vorbă' și In fine răspundeau că sunt bucovineni. Cea mai mică idee des- pre istoria, limba sau literatura română nu aveau. Spiritele cu totul materializate nu puteau concepe cea mai elementară idee de patrio- tism sau naționalitate. «Numai în trei patru familii se conservase ca într’un tabernacol tradițiile, datinele, limba și simțemintele naționale. Una dintre acestea erâ familia Hurmuzachi, capul acestei familiei anume Eudoxie, un bătrân respectabil, plin cu virtuți antice, soția sa venerabilă ca și el, prezentă în adevăr tipul patriarhilor bibliei. Casa acestora eră casa lui Avraam, totdeauna deschisă și gata a îmbrățișâ pe orice trecător¹ ² sau emigrant, care ar fi purtat numele de Român. Cinci frați, fii ai acestora, toți tineri, cu instrucțiune solidă, cu inimi generoase, erau adevărații emuli ai părinților lor sub toate privi-, rile. In această familie mai cu seamă, toți emigranții găsiră ospi- talitate, îmbrățișare, ajutoare și mângăiere la durerile și lacrimile exilului» (1). Intre aceștia se găsiâ la 1848 și Sion. Aceasta erâ familia Hurmuzachi, «Grachii României» cum îi nu- mește Andreiu Murășanu (2), căreia destinul îl reservase un loc de frunte în istoria renașterii neamului românesc din Bucovina. * ♦ ♦ Idea națională, lansată și susținută de literații și cugetătorii cei mai de frunte ai veacului trecut, se răspândiă pe zi ce merge în cercuri tot mai largi și cuceriâ tot mai multe din cele mai alese (1) G. Sion, Amintiri contemporane, p. 346 urm. (2) Albina, V), No. 34. Digitized by^ooQie 45 suflete. De farmecul ei. irezistibil fură cuprinși । și tinerfi intelec- tuali români, cari își făceau studiile pe la vechile centre culturale din Apus. Acolo generoșii fii de boieri munteni, moldoveni și buco- vineni desvoltau o aprigă propagandă pentru înfăptuirea unității politice a tuturor Românilor. Și in Transilvania idea aceasta găsi harnici propoveduitori în rândurile cărturărimii naționale de acolo. Mai contribuiră la răspândirea și popularizarea acestei idei și pu- blicațiile periodice românești dinMoldova, Țara-Românească și Transil- vania, prin cari se exprima in mod clar și convingător unitatea de limbă și de origine a Românilor de pretutindeni. Idea solidarității naționale transpiră și din apelul Bucovineanului Teodor țlacoce, care erâ adresat românimii întregi spre ad solicită sprijinul pen- tru «Nuvelele sau Gazetele» sale. Ip toiul aprigilor agitațiuni pentru această mare și mântuitoare idee s’a produs la Paris a treia mare revoluție, ale cărei sguduiri s’au resimțit imediat și la Viena. Undele nouăi mișcări revoluționare parcurseră în grabă întreaga Monarhie Austriacă, iar efectul lor se resimți la Cernăuți, la Blaj, la București și la Iași deopotrivă, Spontaneitatea cu care aceste sguduiri s’au produs aproape în acelaș timp și cu acelaș scop, în toate centrele politice și culturale româ- nești, dovedește că toți Românii erau însuflețiți de aceleași idei și năzuiau spre acelaș ideal. Dar pe când manifestațiunile revoluționare dela Iași și dela Islaz fură lesne înnăbușite și inițiatorii lor siliți a-și părăsi țara, fqgind în Austria sau peste Dunăre în Turcia, mișcarea revoluțio- nară din Austria sili pe deținătorii puterii absolutistice la conce- siuni însemnate pe sama cetățenilor. Astfel împăratul Ferdinand I se văzu nevoit a recunoaște dreptul popoarelor sale la o vieață liberă națională și a convocă o Constituantă pentru votarea nouăi constituții a Imperiului (25 Aprilie 1848). In temeiul acestor con- cesiuni politice, popoarele din Austria ținură adunări naționale pentru a-și formulă dorințele și postulatele lor. Exemplul acesta îl urmară ȘÎ Românii din Austria. Cei din Transilvania și Ungaria se adu- nară la 3 Maiu 1848 pe Câmpul Libertății dela Blaj pentru a-și afirmă drepturile istorice și a formulă dezideratele lor politice și naționale. Dar nici Românii din Bucovina nu rămaseră mai pre jos. La 20 Maiu 1848 ei ținură adunarea lor la Cernăuți sub pre- zidenția lui Doxache Hurmuzachi spre a formulă cunoscuta Pe- Digitized by^ooQie 46 tițiune a țerii (1) în care erau cuprinse cele 12 postulate ale Românilor Bucovineni în ceeace priviâ întreaga lor vieață politică, națională, culturală și economică. Ei cereau separarea Bucovinei și Galiției și restabilirea autonomiei țerii lor, conservarea carac- terului ei istoric prin crearea de școli naționale de toate gradele și introducerea limbii române în administrație și în vieața publică, regularea chestiunilor bisericești în conformitate cu spiritul timpului, alegerea episcopului de către un congres bisericesc compus din clerici și mireni, controlul asupra fondului bisericesc și administra- rea lui de către un comitet de confesionali și alte deziderate de ordin economic și administrativ. Motivarea istorică a acestor postu- late eră îngrijită de Eudoxiu Hurmuzachi, care cu cunoscuta sa competență în materie de istorie insistase cu o extraordinară pre- ciziune și forță de convingere asupra inalienabilelor noastre drep- turi de singurul popor băștinaș al Bucovinei în clasica «Argumen- tare la Petițiunea țerii» din 1848 (2). Adunarea națională dela Cernăuți luă o atitudine hotărltă și față de apucăturile despotice ale episcopului Eugenie Hacman, care se văzu silit și a capitulă înaintea «Comitetului duhovnicesc», ales de adunare, și a aderă Ia programa națională a Românilor (3). Adunarea alese o delegație din sânul său care să prezente împă- ratului «dorințele» Bucovinei, a unei provincii «care, deși mică, eră reprezentanta unei națiuni, a națiunii române» (4). întorsătura aceasta neașteptată a lucrurilor prin recunoașterea drepturilor naționale ale diferitelor popoare din Austria, trezi la Românii Bucovineni un entuziasm indescriptibil. Gheorghe Hurmu- zachi rămase încântat de «triumful noului și fericitorului principiu de stat», căci «Bucovina, și ea nu mai puțin decât celelalte ale sale provincii-surori, a simțit apăsarea de fier a căzutului despotism, și ea a sângerat prin mii de răni, și ea a avut un trecut întunecos și fără mângâiere din nici o parte. Din pricina depărtării sale dela cen- trul puterii de stat, necunoscută sau puțin' cunoscută, uitată, pără- sită, în tot felul tratată cu o mână de mastihă, ani îndelungați în căluși ținută de o birocrație obraznică și incapabilă, Bucovina a băut un pahar al durerilor mult mai amar decât celelalte provincii 11) Zur Begriuiduuy der Bukowiner Landespetition. Viena 1848. 12) Promemoria zur Bukoniner Lendespetition vom Jahre 1848, iReichstagsaahl 183). (3) «Bucovina", I, No. 12, p. 81; Springer, Protokolle des Verfnssungs-Ausschusses des Oesterreichischen-Reichstages. p. 348. (4; I. Nistor, Istoria bisericii din Bucovina, p. 67 și urm. Digitized by Google 47 austriace. Cu atâta mai adânc simțiam ocara noastră, cu cât sufe- rințele noastre erau mai mari, cu atâta mai sinceră și mai vie este bucuria noastră, pentru sborul ce s’a făcut In instituțiile noastre politice, sbor a cărui importanță este universală. Cu atâta mai mari, In sfârșit, sunt așteptările și speranțele noastre, pe cari noi le întemeiem pe acestea, pentru desvoltarea intereselor noastre». El și conaționalii săi bucovineni erau peste măsură de mândri de a aparținea «unei monarhii democratice, unei Austrii libere, puter- nice și falnice», care respectă «deplina Indrituire a tuturor n&țio- nalităților». Ei priviau Bucovina «de sentinela sistemului de state din centrul Europei cea mai înaintată spre răsărit», care «prin situația sa geografică și prin naționalitatea sa românească» erâ chemată a «mijloci cunoștința ambelor sale surori, Moldova și Valahia, Austriei și Germaniei, cari au de apărat In aceste pro- vincii interese de o extraordinară importanță». «Aflându-ne la mar- ginea Moldovei — zice Gheorghe Hurmuzache mai departe — din care Bucovina până la 1775 a făcut parte întregitoare și cu care aceasta din urmă este unită prin fireștile legături ale aceleiaș națio- nalități, ale aceleiaș istorii, ale aceleiaș religii, ale moravurilor și ale multor altora realități de trebi și de familii, noi nu putem tă- gădui interesul și încercările lor de a-și îmbunătăți starea și de a călca pe calea libertății și a fericirii, cale care prin marile întâm- plări dela Martie s’au câștigat mai norocitei Bucovine; noi nu ne putem opri de a trage în sfera cercetărilor noastre călcatele lor drituri și de a face să răsune glasul nefastului adevăr, pe care un terorism fără pildă se pare într’aceste asuprite țeri a-1 osândi la o vecinică tăcere» (1). Cuvintele aceastea ilustrează foarte bine starea de spirit care domnia în Bucovina la 1848. In entuziasmul lor, Bucovinenii so- cotiau că cătușele robiei s’au sfărâmat pentru totdeauna și că o eră nouă de libertate și de progres a început pentry neamul și țara lor. Ba mai mult chiar, ei, în dragostea lor pentru frații de peste Moina, căutau toate mijloacele pentru a ie veni și lor în ajutor la sdrobirea despotismului. Năzuința aceasta iese și mai clar la iveală din scrisoarea pe care Românii Bucovineni o adresară, în Maiu 1848, mitropolitului Meletie Brandaburul, Bucovinean și el de origine, la Iași, în care îi comunicară că «trei milioane de Români de sub coroana Austriei au intrat în rândul popoarelor celor mai tl) Bucovina, 1, 1848, No. 1. Digitized by^ooQie 48 slobode din Europa» și că Bucovinenii, cari «gustă țoată fericirea și toate rodurile binecuvântate ale unei cârmuiri umane» nu , pot privi cu nepăsare la iubiții lor frați dip Moldova, cari, departe de a fi părtași de scumpele lor drituri, suspină sub jugul celui mai ,crud despotism, ce se numește ocârmuire națională. Cumplitele ne- legiuiri ce au urmat din partea acestei ocârmuiri împotriva acelor nobili patrioți, cari simțind trista și rușinătoarea stare a Moldovei, jierură în drumul legal îmbunătățirea și;—au deșteptat în Buco- vina, precum în toată Austria și în toată Europa, cea mai mare durere și cea mai unanimă urgie împotriva înfăptuitorilor lor». Bucovinenii slăviră pe compatriotul lor de pe scaunul mitropolitan dela Iași pentrucă și-a ridicat «puternicul glas arhiepiscopesc împo- triva unei tiranii fără pildă în Europa, că a descoperit abuzuri de cari se rușinează și se înfiorează toț omul de cuget, că a protestat împotriva crudelor prigoniri ale patrioților și a cerut să se introducă frica lui Dumnezeu, cinstea, dreptatea, legalitatea și umanitatea în ocârmuirea nenorocitei noastre sori Moldova, ale cărei lacrimi, ale cărei răni sângerânde contrastează atât de puternic cu bucuria și fericirea» Românilor din Bucovina (1). Dar dragostea și interesul Bucovinenilor nu se mărginiâ numai la Moldova. Ei. declarară solemn prin rostul lui Gheorgbe Hurmu- zachi că nu vor «lipsi de a se ocupă și de soarța fraților lor ro- mâni— în număr de mai bine de 3 milioane — din Ungaria și Țransilvania», interesându-se de «lucrările lor ca prin aceasta să le dovedească toată frățeasca împărtășire la care prin aceeaș na- ționalitate se simțiau îndatorați» (2). Din declarațiunile acestea se vede entuziasmul Bucovinenilor pentru noua stare de lucruri din ;țara lor. Ei uitară pentru o clipă to>ate necazurile din trecut, gustară cu nesaț din roadele, incd necoapte, ale noului sistem de cârmuire, legând de el cele mai exagerate speranțe și așteptări. In urma unui fericit concurs de fapte și îm- prejurări, ei ajunseră, cel puțin pentru o clipă, la o însemnătate po- litică excepțională, de care căutau să se folosească cât se poate mai bine. In urma așezării geografice a țerii lor, se părea, pentru un moment, că soarta le-a fost rezervat rolul istoric de mijlocitori între puterile centrale și Principatele Române, cari, desgustate de tirania turcească și rusească, ambele deopotrivă de asupritoare, se (1) I. Nistor, Istoria bisericii din Bucovina, București 1916, Anexă, no. IV, p. 222 urm. (2) «Bucovina», I, no. 1. Digitized by Google 49 simțiau atrase spre Austria, care, sub presiunea revoluției, se decla- rase gata de a respectă «deplina îndrituire a tuturor naționalităților, autonomia provincială precum și Întregul și nemărginitul progres In toate ramurile activității omenești». Libertatea de acțiune ce se îngădui cu atâta dărnicie Românilor din Ardeal și din Bucovina, aveâ de scop să trezească simpatiile Românilor din Principate pentru Austria și să-i determine Ia o nouă orientare politică a țerilor lor. Pentru acelaș motiv refugiații politici din Principate găsiră cea mai largă ospitalitate în țerile austriace, cu preferință în Bucovina. In special Bucovină găzdui, la 1848, aproape tot ce Moldova aveâ atunci mai distins ca sentiment, talent și dragoste de neam. Atunci Bucovinenii avură cinstea de a găzdui la ei acasă aproape pe toți fruntașii Moldovei din acea vreme precum eră: Mihail Ko- gălniceanu, Vasile Alecsandri, Alexandru Cuza, Costache Negri, A. Russo, Anastasie Panu, Petru Casimir, G. Sion ș. a. La Cernăuți redactă Mihail Kogălniceanu «Dorințele partidei naționale din Mol- dova». Dar pentru ca întâlnirea dela Cernăuți să primească înfă- țișarea unui adevărat congres al intelectualilor români de pre- tutindeni, erâ nevoie ca să asiste și reprezentanții Ardealului. Curând sosiră și aceștia. «Deplina îndrituire a tuturor naționalităților» din Ungaria, pro- clamată la Viena, nu erâ după placul Maghiarilor, cari se consi- derau de singura naționalitate politică în țerile coroanei Sfântului $tefan. Pentru a-și putea aduce la îndeplinire planurile lor poli- tice, Maghiarii se răsvrătiră contra casei domnitoare și începură un răsboiu de exterminare contra Românilor, credincioși împăratului, și contra realizării postulatelor lor politice, votate în adunarea de pe Câmpul Libertății. Teroarea cea mai strașnică domnia în Tran- silvania, ceeace sili pe capii mișcării naționale de acolo a se re- fugia în Bucovina. Așâ sosiră la Cernăuți Gheorghe Bariț, Timoteiu Cipariu, Aron Pumnul, Grigore Mihali și alți fruntași ai mișcării naționale din Ardeal (1), spre a asistă la «împărtășirea spiri- tuală între tinerii tuturor provinciilor». Prin sosirea reprezen- tanților ardeleni, adunarea dela Cernăuți primi caracterul unui con- gres național în toată forma, în care «pulsa o vieață comună na- țională și frățească, literară și artistică a scriitorilor români din toate părțile». Sufletește Bucovina erâ din nou alipită la Moldova, la întreaga românime (2). (1) O. Sion, Amintiri contemporane, p. 369 urm. (2) N. lorga, Istoria Literaturii Române, III, p. 53 urm. Niitor, Discurs. 4 Digitized by^ooQie 50 Intelectualii români, adunați la Cernăuți, erau preocupați de soarta viitoarea țerilorlor. Planul unității politice a tuturor Românilor erâ o- biectul de predilecție al discuțiilor lor. Acesta trebuia să devină o reali- tate prin unirea Moldovei și a Țerii-Românești într’un stat național, în- tregit prin alipirea Bucovinei și Transilvaniei. La 31 Iulie 1848 raportă Nesselrode guvernului său, că refugiații moldoveni și munteni din Bucovina năzuiau să se emancipeze de sub influența Turciei și a Rusiei spre a formă un stat independent român, alcătuit din unirea Mol- dovei, Bucovinei, Transilvaniei și Basarabiei (1). Din izvoare aus- triaco aflăm că In August 1848, o deputăție de Români plecă la Viena, spre a se prezentă lui Metternich și a cere ajutorul Austriei în vederea emancipării de sub suzeranitatea turcească și a unirii Principatelor cu Bucovina și Transilvania într’un stat național unitar sub domnia unui arhiduce din Casa de Habsburg. Planul acesta găsi aprobarea Nemților și Polonilor, pe când Cehii se exprimară contra lui (2). Dar înainte ca guvernul austriac să fi fost luat oarecare atitudine față de cererile Românilor, s’a produs răscoala din Ungaria, ceeace sili pe Austriaci a recurge la ajutorul Ru- siei pentru suprimarea ei. De odată cu acest pas a căzut și proiectul înfăptuirii României Mari sub auspiciile Casei de Habsburg, plan care preocupase în vremea aceea spiritele Românilor de pretutindeni. Prin căderea planului acestuia s’a produs o ruptură în solidari- tatea aspirațiunilor politice ale Românilor. Principatele rămaseră mai departe sub suzeranitatea turcească, tinzând deocamdată la unirea lor politică și administrativă, ceeace s’a și îndeplinit cu 20 de ani mai târziu, pe când Românii din Bucovina și din Transilvania ră- maseră din nou avizați numai la propriile lor puteri, căutând să-și creeze condițiuni de desvoltare favorabile în cadrele statului austriac, pe care socotiau că le vor puteă dobândi mai lesne prin unirea Bu- covinei cu Transilvania într’o provincie națională autonomă. In sensul acesta se alcătui chiar și un memoriu și o delegație de oameni de în- credere din Bucovina și Transilvania il prezentă împăratului la înce- (1) D. A. Sturdza, Acte și Documente privitoare la Renașterea României, II, p. 6. (2) Hans Kudlich, Riickblicke und Erinnerungen, Lcipzig 1873, II. p. 90; Anton Sprin- ger, Protokolle des Verfassungs-Ausschusses des Oesterreichischen Reichstages 1848 —1849, Leipzig 1885, p. 12—13; Bemerkungen uber die russische Note vom 19/31. Iuti 1848 in Betreff der Intervention »n den rumânischen Donaufilrstenthilmern, von einem Mol- dauer, Wien 1848; Cfr. I. G. Sbiera, O pagină din istoria Bucovinei, p. 20 urm. și Bu- covina, II, no. 11, p 61 urm. Digitized by Google 51 putui anului 1849 (1). Dar și acest proiect rămase numai pe hârtie» fiindcă guvernul austriac, din considerație față de Ruși cari prin consulii lor exercitau o influență politică covîrșitoare asupra Prin- cipatelor, nu mai puteâ stărui în planul său de a atrage pe Românii din Principate pe partea sa, și de aceea interesul său pentru Ro- mânii din Bucovina și Transilvania scăzu deodată, dat fiind că în noua constelație politică aceștia nu mai puteau continua în rolul lor de mijlocitori de până atunci. Din motivele acestea succesele politice ale Românilor bucovineni nu steteau în nici o proporție cu așteptările lor. Planul creării unei Românii Mari precum și cel al unirii cu Transilvania într’o pro- vincie cu autonomie națională căzură cu desăvârșire. Conducătorii Bucovinenilor se văzură nevoiți a renunță la visurile lor politice și a se îngriji de nevoile lor locale. Și aceasta cu atâta mai mult, cu cât ei, din însuflețirea fără margini, care-i cuprinse la proclamarea deplinei îndrituiri a tuturor popoarelor din Austria, se treziră curând în fața celei mai crude realități. Proclamația egalei îndreptățiri se făcuse numai în teorie. Pentru a o pune In practică, se cerea încă multă muncă și străduință. Dar și în cazul acesta succesul zîmbiâ în prima linie numai națiunilor celor mai numeroase din Austria, cum erau Nemții, Ungurii, Cehii și Polonii. Pentru Românii din Bucovina, izolați complet de frații lor de peste munți, principiul egalei îndreptățiri proclamat la 1848 și co- dificat în legea fundamentală dela 1867, a rămas până în ziua de azi o dorință nerealizată. Câtă vreme guvernul vienez socotiâ că se va puteâ folosi de Românii din Austria pentru a atrage și pe cei din Prin- cipate în cercul intereselor sale politice, el le îngădui toată liber- tatea de manifestație politică și urmăriâ cu oarecare bunăvoință năzuințele lor naționale. Dar îndată ce se văzu nevoit a re- nunță la acest plan din considerație față de Ruși, de care aveâ nevoie la suprimarea revoluției din Ungaria, el își schimbă de odată și atitudinea sa față de mișcarea românească. Unde mai înainte gu- vernul sprijiniâ această mișcare, acum el încercă să o suprime sau cel puțin să o împiedece cu toate mijloacele ce-i steteu la îndemână. In celebra «Petițiune a țerii», fruntașii români din Bucovina ce- reau, precum am văzut mai sus, despărțirea țerii lor de Galiția și întocmirea ei ca provincie autonomă românească. Delegația care pre- zentase împăratului această «Petițiune» erâ compusă, afară de un (1) Bucovina, II, p. 106, 10'J—110. Digitized by^ooQie 52 singur străin, numai de Români; făceau parte din această delegație episcopul Eugenie Hacman, profesorii de teologie Constantin Popovici, Nicolae Hacman și loan Calenciuc, boierii Doxache Hurmuzachi, Mihail Zotta, Gheorghe Vasilco, Alexandru Goian, Cristea Petrovici și lacob Miculi și țăranul Mihaiu Bodnărescu. Delegații prezentară memoriul în numele unei țeri «care, deși mică, eră totuș reprezentanta unei națiuni, a națiunii române». Cererea Bucovinenilor erâ deci clară și precisă, ei cereau recunoașterea și respectarea caracterului româ- nesc al țerii lor. Cu toate vicisidudinile vremilor, Românii se măn- țineau încă în Bucovina ca singura națiune politică, cu drepturi istorice bine întemeiate. Aceasta se confirmă de altmintrelea și prin faptul că afară de Români, la 1848, nu-și formulaseră pretențiunile lor politice nici coloniștii germani, nici pribegii ruteni din Bucovina. Aceștia nu ezitau a recunoaște că Bucovina- erâ o țară româ- nească și că singuri băștinașii români erau în drept să-și afirme drepturile lor istorice asupra ei și să se exprime asupra organi- zației ei viitoare. Insuș reprezentantul Cernăuților în Constituanta dela Viena, Neamțul Karl Kral, se atașase delegațiunii române, aprobând și sprijinind cererile întemeiate ale poporului băștinaș. Dar cu toate acestea, cererile formulate în «Petițiune», întâmpinară la tot pasul rezistența guvernului local din Cernăuți și a celui central dela Viena. Dușmănia aceasta fățișă s’a putut observă mai întâiu cu ocazia alegerilor pentru Constituantă. Bucovina aveâ să aleagă 8 deputați, cari aveau să reprezente interesele politice, culturale și economice ale acestei țeri. Cei mai chemați pentru îndeplinirea acestei misiuni grele și pline de răspundere ar fi fost, fără îndoeală, fruntașii intelectualității române din Bucovina și in deosebi familia Hur- muzachi. Dar în loc ca aceștia să fi fost aleși, au reușit 7 ță- rani și un singur intelectual străin, directorul liceului german din Cernăuți, Karl Kral. Intre țăranii aleși se găsiau răsvrătitorul hu- țănesc Lucian Cobelița din Putila și Ivan Dolenciuc din Hatna, cari se girau ca reprezentanți ai Rutenilor din Bucovina — prima ma- nifestație a lor de acest fel — înaintând memorii contra despărțirii Bucovinei de Galiția și agitând contra boierilor și preoților români, cari ar dori despărțirea Bucovinei de Galiția numai spre a o încor- pora din nou Moldovei, pentru ca pe calea aceasta să poată robi și mai cumplit pe țărani. In contra agitațiilor și insinuațiunilor acestora se ridicară de- putății români, lansând un protest care le face toată cinstea. Protestul Digitized by Google 53 acesta poartă iscălitura deputatului Rădăuților Mihaiu Bodnărescu și e îndreptat, în numele colegilor săi Miron Ciupercovici, Gheorghe Timiș, Ilie Niculiță și Vasile Știrbul, către alegătorii țărani. Bodnărescu mai aduse la cunoștința alegătorilor săi și «punctele petiției» pe care o înaintase, împreună cu colegii săi români, «Adunării obștești din Viena», care se întemeia pe cunoscuta «Petițiune a țerii». Cere- rile acestor simpli țărani iubitori de neam și țară sunt prea inte- resante, ca să le trecem sub tăcere. Ei cereau «păstrarea naționa- lității, adică: a legii, limbii și a obiceiurilor noastre, pe cari noi din moși strămoși le avem și anume prin întemeiarea de școli naționale în toate satele, la care școli limba maicei să se învețe; prin introdu- cerea limbii țerii la toate diregătoriile și prin așezarea în slujbe diregătorești mai ales pe pământenii noștri». Ei mai cereau «ca să fie Bucovina o țară pentru sine stătătoare și osăbită de Galiția, pentrucă noi Bucovinenii de altă limbă, de alte obiceiuri și cu alte trebuințe suntem decum sunt Galițienii, pentru aceea deosebiți de Galiția să fim, însă tot sub împăratul nostru al Austriei». Pe terenul bisericesc ei cereau «ca fondosul legii noastre să se administreze de bărbați aleși de legea noastră» și «să se ridice taxele preoțești și să se oprească «amăgirea dela legea noastră la Uniați, care atâta amărîre în biserica noastră și atâtea supărări și dușmănii în popor pricinuesc și nația noastră înjosesc». Pe terenul școlar se cere «ca școala latinească din Cernăuți să se ridice în școală înaltă, ca să putem și noi țăranii pe copiii noștri la învățături mari a-i da și aceea aici la noi dar nu tocmai pe la Liov și Viena». Se mai cereâ «ca să nu ni se mai trimită de acum colonii, cari pe imașurile și locurile noastre se așează, de vreme ce noi singuri în toată Bucovina peste 10.000 de halupari avem, cari încă n’au loc și năcăjesc. (Erau fu- garii ruteni din Galiția). Pe terenul economic se cereâ «să se ridice pentru totdeauna robota, dijma și toate beilicurile, fie ele sub orice nume» și «să fie oprit sătenilor noștri de a vinde locuri ia străini» (1). Protestul acesta ne arată că în ceeace privește dorințele și năzuin- țele noastre naționale o solidaritate deplină domniâ în toate pătu- rile sociale românești. Un singur gând stăpâniâ în toate păturile sociale românești în privința viitoarei organizații a Bucovinei. Dar chiar solidaritatea aceasta fâceâ pe deținătorii puterii de până atunci să-și teamă situația și să lupte cu toate mijloacele contra năzuințelor românești. Nemții și clerul polon aveau cel mai (1) Revista Politică din Suceava, III, no. 10, p. 8-9. Digitized by^ooQie 54 viu interes la mănținerea vechilor stări de lucruri. Limba germană eră singură stăpânitoare în administrație și în vieața publică, iar școlile erau la dispoziția Consistorului catolic din Lemberg. Reali- zarea năzuințelor românești ar fi însemnat înlocuirea limbii germane prin cea română și în consecință și a slujbașilor străini prin func- ționari pământeni. Aceasta ar fi însemnat pierderea unei pozițiunî câștigate și lung stăpânite și de aceea, pentru a o împiedecă, trebuiau combătute aspirațiile îndreptățite ale Românilor. De aceea guvernul zădărnici alegerea intelectualilor români pentru Constituantă, sperând că pe deputății țărani îi va putea mai lesne aservi intereselor sale. Dar în privința aceasta el se înșelă în calculele sale, căci țăranii români aderau la postulatele formulate în «Petițiunea țerii». Atunci guvernul încercă să mobilizeze pe Ruteni contra aspirațiu- nilor românești, ridicându-i din situația lor de pribegi nenorociți pe arena politică și îndemnându-i să ceară mănținerea uniunii po- litice cu Galiția. Chestiunea aceasta ajunse și Înaintea Constituantei, unde fu discu- tată în ședința din 28 Fevruarie 1849. In jurul chestiunii acesteia se iscase o discuție foarte animată între susținătorii și contrarii separării. Ca aprigi apărători ai măn- ținerii uniunii cu Galiția se remarcară reprezentații Cehilor, sus- ținând că separațiunea nu ar fi cerută de țărani, ci numai de boieri, de preoți și de funcționarii publici cu scopul de a stoarce pe țărani; la aceste considerațiuni de ordin intern ei mai adăugară ca Buco- vina, deslipită de Galiția, s’ar putea ușor uni cu Moldova și Țara- Românească, ca apoi împreună să ajungă o secundogenitură rusească. Vedem așâ dară că Cehii susțineau atunci punctul de vedere al pribegilor ruteni din Bucovina. Apărătorii separării se recrutau din rândurile deputaților germani și poloni. Aceștia susțineau cu multă dreptate că autonomia ce s’a conces altor provincii, nu poate fi contestată Bucovinei, care are un trecut istoric deosebit. Și aceasta cu atâta mai vârtos, cu cât această țară românească n’are nici o legătură organică cu Galiția, căreia-i fusese simplu încorporată lal786. Cât despre teama unora că, separată de Galiția, Bucovina ar putea tinde la unire cu Mol- dova, ei observară foarte nimerit că chiar prin recunoașterea auto- nomiei, prin îmbunătățirea soartei Românilor din Bucovina și prin promovarea culturii lor naționale s’ar puteâ îndrumă o propagandă pașnică spre Răsărit și s’ar puteâ câștigă simpatiile Românilor din Principate pentru Austria. Apoi prin separarea Bucovinei de Digitized by^ooQie 55 Galiția ar mai slăbi puterea Rutenilor cari simpatizează cu Rusia și tind la unire politică cu această țară (1). Considerațiunile acestea erau așâ de juste și convingătoare, încât moțiunea deputatului Franz Smolka, care conchidea la despărțirea Bucovinei de Galiția, fu votată in unanimitatea. Constituția austriacă, promulgată la 4 Martie 1849, prevedea separarea Bucovinei de Galiția și organizația ei ca provincie autonomă cu titlul de ducat. Ca nouă provincie de coroană, Bucovina primi un guvern propriu, separat de guberniul din Lemberg. Dar în fruntea nouăi administrații nu ajunsese un Român, cum s ar ti căzut, ci baronul Eduard Bach din Viena. Noul guvernator al Bucovinei autonome constitui un comitet de bărbați de Încredere pentru elaborarea unui proiect de constituție provincială și a unui regulament de alegere pentru dieta Bucovinei care aveâ să se constituească. Comitetul acesta, al cărui suflet erâ Eudoxiu Hurmuzachi, formulă și toate «trebuințele relative la reor- ganizarea administrativă a Bucovinei, care prevedea o curte de apel, 2 tribunale, 16 preturi, un institut de credit și o facultate de drept românească pentru pregătirea slujbașilor trebuincioși In ser- viciul țerii» (2). Românii trăiau în nădejdea că autonomia pro- vincială, pe care o dobândiseră, eră totodată o autonomie națională pe seama populației indigene românești din Bucovina. Dar cât de mare le fu decepția când se convinseră că, după intențiunile guvernului, noua autonomie nu erâ decât o autonomie provincială, care țineâ seamă de aspirațiunile politice ale Rutenilor și apucăturile de egemonie ale Nemților. Noua constituție priviâ pe Români numai ca o frântură din populația Bucovinei pe lângă Nemți și Ruteni, iar nu ca singura națiune politică cu vechi tradițiuni istorice. Prin dobândirea unui guvern propriu, Românii nu profitară aproape nimic în privința națională. Acestaerâ compus din funcționari străini nemți .și poloni cari se folosiau de limba germană ca și mai înainte. Acelaș lucru se putea observă și în școală, unde stăpâniă și mai departe limba germană și spiritul iezuitic. In biserică guvernul îm- preună cu episcopul Eugenie Hacman favorizau pe întrecute pe Ruteni. Cum la 1838 episcopul recunoscu limba ruteană ca a doua limbă oficială a diecezei sale, cu 10 ani în urmă guvernul decretă limba ruteană ca a treia limbă a țerii pe lângă cea română a (1) Springer, 1. c., p. 347—360; I. G. Sbiera, O pagină din istoria Bucovinei, p. 24, urm.; G. Bogdan-Duică, Bucovina, p. 175 urm. ₍2) Bucovina, II, p. 49-57; 95-98; 127, 147-149; 159-1C2 și 169. Digitized by^ooQie 56 indigenilor și cea germană a stăpânirii, dispunând ca toate ordo" nanțele, cari până atunci apăreau numai românește și nemțește, de acum înainte să apară și rutenește. Ba mai mult chiar, guvernul provocă autoritățile comunale din Bucovina să aboneze pe socoteala lor o gazetă ruteană pentru popor, care apăreâ la Lemberg (1). Menajarea Rutenilor puse pe gânduri pe Români. Alecu Hur- muzachi constată cu adâncă amărăciune «că ochiul ministrului străbate, după toate semnele, numai prin mediul rutean în Buco- vina» și că Românii «văd cu dureroasă tânguire că principiul egalității tuturor naționalităților» în noua provincie de coroană «se explică și se pune în lucrare numai în folosul minorității rutene» (2). Ei cereau «consilierilor coroanei» ca postulatele «naționale și religionare» ale Românilor «să se ducă întru îndeplinire în toate ramurile administrației și așâ cuvântul împăratului, dat la 4 Martie 1849, să devină adevăr și pentru sermana Bucovină». Românii se plângeau că «li s’a luat dreptul de a formâ un senat școlastic, de a aveâ numai diregători naționali și de a aveâ limba națională Introdusă peste tot în școală și în judecătorii» (3). In neliniștea și nesiguranța lor, Românii protestară contra inge- renței galițiene asupra învățământului și cerură sancționarea consti- tuției provinciale și regulamentul pentru dietă (4). Dar stăruințele acestea rămaseră zadarnice, fiindcă la 31 Decemvrie 1851 consti- tuția austriacă fu abrogată, făcând din nou loc regimului absolut, care însă aveâ tendința de a introduce succesive reforme moderate, dictate de spiritul timpului și în conformitate cu vederile nobilimii feudale și ale înaltului cler catolic. Prin abrogarea constituției s’au sistat și lucrările comisiunii de reformă dela Cernăuți, iar elaboratele ajunseră la dosar. Așâ s’au încheiat frământările politice dela 1848 ără nici un folos real pentru Români și cauza lor națională. De asemenea rămaseră nerezolvate și cererile Românilor pe terenul bisericesc. Bucovinenii cereau desfacerea de mitropolia de Carlovăț, crearea unei mitropolii naționale pe seama tuturor Ro- mânilor din Austria și înfăptuirea autonomiei bisericii din Buco- vina prin convocarea unui congres bisericesc cu dreptul de a alege pe episcop și de a administra fondul religionar. Din postulatele (1) Bucovina, II. p. 133 (2) Bucovina, II, No. 35, p. 201. (3) Bucovina, II, No. 39, p. 242. (4) Bucovina, II, p. 9; III, 13 și 27; cfr. Sbiera, Q pagini din istoria Bucovinei, p. 25 urm. Digitized by^ooQie 57 acestea, ajunse la cunoștința Constituantei, a guvernului vienez și a curții prin «Petițiunea țerii», prin memoriul deputaților țărani și prin rostul diverselor deputațiuni ale fruntașilor bucovineni și transilvăneni, nici una nu s’a împlinit. Atitudinea hotărîtă a diecezanilor români față de apucăturile despotice ale episcopului Eugenie Hacman avii drept urmare con- cediarea secretarului episcopal, care eră un Rutean; ea înduplecă pe episcop să iea unele măsuri favorabile bunului mers al diecezei. Ame- nințat cu destituirea din scaunul episcopal, Hacman se văzu nevoit să adereze la cererile naționale ale Românilor. Dar îndată ce s’a reintrodus sistemul absolut în stat, el uită de toate promisiunile sale și aruncă masca națională, pe care și-o afișase pentru a se putea mănțineâ ca episcop, revenind la apucăturile sale de mai înainte. Reacționarii cei mai recalcitranți ieșiră unul după altul din întunecimea netrebniciei lor pentru a se grupâ în jurul epis- copului triumfător și a se bucură de grația sa. Astfel s’au ter- minat frământările anului 1848 fără nici o izbândă mai însemnată pe tărâmul bisericesc. Toate reintrară din nou în matca lor obișnuită, ca și cum adierea purificatoare a curentului dela 1848 n’ar fi atins de fel stările triste din eparhia bucovineană. Dar dacă luptele anului 1848 n’au adus schimbări favorabile în administrația țerii și a bisericii, ele produseră fără îndoeală o adevărată regenerare în vieața noastră culturală. Contactul Buco- vinenilor cu pribegii politici din Moldova și Transilvania fusese deo- potrivă de folositor ca și cel dela 1788 și 1821. Ei se treziră din letargia lor de mai înainte și începură o nouă vieață mai demnă și mai conștientă. «Intr’un consiliu de familie al Hurmuzacheștilor — zice Bariț, — se decise înființarea unui ziar într’o țărișoară, unde până atunci se cetiâ în cercuri prea restrânse numai unele ziare gefmane și ici colea și franceze. In ce limbă să se publice acest ziar? Nu cumva în limba maternă pentru acele generații de oameni, cari în cei 71 de ani (1777—1848) sau uitaseră limba română, sau că o vorbiau numai cu clasa țăranilor țărănește, sau pentru acel cler, din care o parte considerabilă adoptase limba germană ca limbă de conversație zilnică, imitând curtea episcopească, la care se vorbiâ mai mult nemțește și rutenește și cu atâta mai puțin românește? Se învoiră deci ca ziarul «Bucovina» să iasă în am- bele limbi română și germană, în text paralel, odată pe săptămână, dar în format mare» (1). Așa apăru, la 4 Octomvrie 1848, acea- (1) E- Hurmuzachi, Fragmente, I, p. XVII. Digitized by^ooQie 58 stă «gazetă românească pentru politică, religie și literatură» sub Îngrijirea fraților Gheorghe și Alecu Hurmuzachi. După «Chresto- maticul Românesc» al lui Teodor Racoce, gazeta Hurmuzăcheștilor ni se înfățișează ca o nouă manifestație publicistică bucovineană, firește că în condițiuni mai bune și într’o formă mai solidă și mai originală. Noul organ de publicitate bucovinean promitea în nu- mărul prim a fi «defensorul intereselor naționale, intelectuale și materiale ale Bucovinei, reprezentantul dorințelor și nevoilor ei, expresia bucuriilor și suferințelor ei». Și de fapt, organul acesta a apărat, cu dragoste și însuflețire, năzuințele politice și naționale ale populațiunii indigene și drepturile ei istorice asupra acestei pro- vincii românești. Dar organul acesta pe lângă rostul său politic, a mai avut și o deosebită însemnătate pentru mișcarea literară din Bucovina. Și 'aceasta din cauză că întemeietorii lui reușiră a-și asigură colaborarea scriitorilor celor mai de seamă din toate părțile locuite de Români, pentru a puteâ «împărtăși cetitorilor, pe lângă deosebite articole de interes comun, și nouăle producții ale literaturii românești». In felul acesta credeau ei să facă din re- vista lor «o oglindă a activității intelectuale a Românilor». Și de fapt, găsim între colaboratorii gazetei din Cernăuți pe reprezen- tanții scrisului românesc de pretutindeni. Ceeace nu s’a putut rea- liză în domeniul politic, s’a manifestat în domeniul cultural, adică unitatea de gândire și simțire a întregii cărturărimi românești. In coloanele «Bucovinei» întâlnim pe lângă scriitorii bucovi- neni: Eudoxiu, Gheorghe și Alecu Hurmuzachi, Iraclie Porumbescu ș. a. pe Moldovenii: Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Cos- tache Negri, Vasile Pogor; pe Muntenii: Dimitrie Bolintineanu și Vasile Cârloavă și pe Transilvănenii: Andreiu Șaguna, Gheorghe Ba- riț și Aron Pumnul. Iată deci una din cele mai vechi și mai fru- moase expresii a unității culturale a tuturor Românilor! Conform talentului și îndeletnicirilor diferiților colaboratori erau diferite și productele spiritului lor. Poeziile originale, baladele și legendele populare și povestirile de tot felul variază în mod ar- monic cu articole de interes politic, cultural și național și cu în- cercări și contribuții istorice și filologice. In condițiunile acestea excelente a apărut «Bucovina» aproape 2 ani de zile, până la 1850, când reintroducerea absolutismului făcu să amuțească din nou orice manifestație națională. Așâ suferi și mișcarea literară din Bucovina o întrerupere bruscă ca și năzuințele pe terenul politic și bisericesc. Digitized by knOOQle 59 Ceeace a rămas însă pe urma frământărilor anului 1848, ce s’a des- voltat și a adus roade în Bucovina, au fost izbânzile Românilor pe terenul cultural. Postulatele Românilor pe terenul școlar erau foarte mari. Ei pretindeau o universitate românească la Cernăuți sau cel puțin o facultate de drept, apoi 2 licee românești și școli profe- sionale de tot felul. Dar deși pretențiile acestea erau întemeiate, ele, în urma situației politice de atunci, n’aveau șanse de a fi sa- tisfăcute. Cu toate stăruințele lor, Românii nu primiră nici univer- sitate, nici facultate de drept și nici licee naționale, dar în schimb li s’a conces înființarea unei catedre pentru limba și literatura ro- mână Ia liceul nemțesc din Cernăuți. Patruzeci de ani împliniți existase acest liceu în capitala Bucovinei, fără ca limba româna să fi fost măcar obiect de studiu pentru numeroșii elevi români cari frecventau acest liceu. In sfârșit se exoperă, în Fevruarie 1849, o rezoluție imperială prin care se înființă această catedră, a cărei lipsă se simțiâ foarte de mult. La stăruințele Hurmuzăcheștilor, noua ca- tedră fu conferită Iui Aron Pumnul, bărbat erudit și cu mare tragere de inimă pentru neamul său. înființarea catedrei și ocu- parea ei cu o persoană distinsă fusese una din cele mai mari iz- bânzi culturale ale Românilor bucovineni, fiindcă astfel s’a dat ti- neretului român dela liceul german din Cernăuți posibilitatea de a-și cultivă limba națională și toate sentimentele pe cari ea le tre- zește în sufletele neprihănite. Pe calea aceasta s’a trezit conștiința națională la cărturărimea din Bucovina și s’a pregătit mișcarea li- terară dela 1860. Al doilea succes pe terenul școlar, deopotrivă de important, a fost introducerea limbii române la Institutul teologic din Cernăuți în locul celei germane, latine și eline de până atunci. însemnătatea introducerii limbii naționale la singurul institut de educație a cle- rului bucovinean pentru desvoltarea națională a candidaților' de preoție, este evidentă și de aceea nu e nevoie să mai insistăm asupra ei. Al treilea mare câștig cultural a fost înființarea unei școli nor- male românești cu menirea de a pregăti dascăli destoinici pentru școlile primare românești. Până atunci învățătorii pentru puținele școli primare, cari numai la 1844 fuseseră readuse sub suprave- gherea Consistorului din Cernăuți, se făceâ la școala normală nem- țească. La insistența Românilor se îngădui înființarea unui curs de pregătire sau preparandii românești, care mai târziu fu transfor- mată într’o școală normală românească. Digitized by^ooQie 60 Crearea preparandiei române, înființarea unei catedre de limba română pe lângă liceul german din Cernăuți și introducerea limbii române la Institutul teologic sunt singurele succese trainice ale frământărilor dela 1848. Numai grație acestor așezăminte s’a putut cultivă limba românească în Bucovina, s’a păstrat pururea vie dra- gostea de neam și lege și s’a pregătit o n«uă generație de intelec- tuali, mai erudeți și mai destoinici, pentru a duce cu succes mai departe lupta contra cotropirii noastre naționale. * * * Pentru a fi compleți este de lipsă să ne întreținem nițel și asupra nouălor condițiuni economice ce rezultară din frământările anului 1848. Pe lângă laturea sa națională și politică, revoluția austriacă dela 1848 a avut și una socială. Prin desființarea iobăgiei, întâmplată în Austria la 1781 și în Ungaria la 1785, nu s’a îmbunătățit esențial soarta țărănimii. Prin patentele acestea țăranii își redobândiră dreptul de liberă migra- țiune, ei puteau părăsi moșia unui proprietar pentru a-și căută con- dițiuni de vieață mai prielnice pe alta, dar prin pribegirea sa de pe o moșie pe alta el nu-și îmbunătățiâ soarta ca și bolnavul din Dante, care pentru a-și alină durerile insuportabile, fugiă dintr’un pat în altul.Sarcinile urbariale erau pretutindeni aceleași. Ori pe care moșie s’ar fi sălășluit, el erâ ținut să dea dijmă și să muncească până la 150 de zile pe an în socoteala stăpânului de pământ. Am amintit mai sus că special în Bucovina, unde erau în vigoare obiceiurile moldovene, îndatoririle țăranului față de proprietar se înărginiau la 6 până la 12 zile de clacă pe an. Obiceiul acesta nu s’a res- pectat însă lungă vreme. Arendașii și proprietarii străini introduseră și in această provincie normele urbariale din Galiția și astfel țăranii bucovineni gemeau de o potrivă cu concetățenii lor austriaci sub insuportabilele sarcini urbariale. De aceea deputății țărani din Bu- covina manifestară un vădit interes pentru chestiunea împroprie- tăririi, care se aduse în discuția Constituantei dela Viena chiar imediat după constituirea ei. Deputății bucovineni erau de acord cu colegii lor țărani din celelalte provincii ca «robota, dijma și toate beilicurile» să fie desființate fără desdaunarea proprietarilor pentru piederea drep- turilor lor urbariale. Ei declarară prin rostul lui Mihaiu Bodnărescu că au vajnic cuvânt de a pretinde lucrul acesta, fiindcă proprietarii din Bucovina s’ar Digitized by Google 61 fi desdaunat și așă de ajuns prin plusul de prestațiuni, la care țăranii bucovineni fuseseră ținuți dela ocupare încoace contra obiceiului pământului, făcând 150 de zile de clacă pe an, In loc de 12, la cari erau obligați prin vechile așezăminte urbariale. Dar cu tot temeiul acestei cuminte argumentații, în ședința Con- stituantei dela 31 August 1848 s’a votat împământenirea țăranilor cu desdaunarea marilor proprietari pentru pierderea drepturilor lor urbariale asupra pământului cedat supușilor lor acuma liberi. Țăranului i se recunoscu dreptul de proprietate asupra pământului cultivat de dânsul în schimbul sumei de desdaunare pentru pro- prietar, urmând ca aceasta să fie trecută ca ipotecă asupra loturilor țărănești și amortizată prin adausuri anuale la leul birului. Astfel s’a făcut împroprietărirea țăranilor din Bucovina cu des- daunarea proprietarilor pentru pierderile lor urbariale. Dar im- punerea acestei desdacunări n’ar fi fost poate așâ de împovo- rătoare, dacă, deodată cu impunarea ei, sar fi luat și anumite măsuri pentru asigurarea prosperității economice a țărăinimii devenite libere. Mult mai păgubitoarea pentru desvoltarea viitoare a țăranilor bucovineni a fost desconsiderarea cererii lor, de a se fixă prin lege inalienabtilitatea proprietății țărănești. Dar cererea aceasta nu s’a luat în considerare și nici nu s’a asigurat țăranului un mini- mum de existență, astfel că, în caz de lichidare, el să nu ajungă pe drumuri, ci să i rămână cel puțin casa și câteva prăjini de pământ. Asemenea nu s’a grijit din capul locului pentru crearea unor institute de credit, la cari țăranul în caz de nevoie să-și fi putut procura bani iefteni și fără primejdia de a fi exploatat de cămătari. In privințele acestea nu s’au luat măsuri de cu vreme și astfel țăranul bucovinean, curând după împroprietărire, fu silit de împrejurări să schimbe vechea sa atârnare față de proprietarul moșiei cu alta, mult mai grea și mai apăsătoare, față de crâșmarul satului, caro erâ totodată și cămătar. Prin veșnicile părcelări, pă- mânturile se îngustau, iar veniturile scădeau mereu, pe când cerințele speriau din zi în zi tot mai mult. Lipsiă să mai intervină un an rău, un proces, o boală, un caz de moarte, etc., pentru ca țăranul să nu mai poată acoperi cheltuelile sale din gospoderia-i dărăpănată. Mânat de nevoi, el se împrumuta la Evreu, întârzia sorocul și astfel avutul său ajungeâ la mezat (1). (1) Cfr. Vasile Marcu, Foloasele tovărășiilor sătești pentru țăranul nostru, tn «Calen- darul Societății pentru cultura și literatura română in Bucovina» pe 1914, p. 145 urm. Digitized by knOOQle 62 Pe calea aceasta proletarizarea țărănimii progresă mereu, fiindcă ea în comerț și industrie nu puteâ face nici o ispravă din cauza con- curenței evreești și a lipsei de capital. Țăranii nu erau admiși nici la stabilimentele industriale din țară, fiindcă pentru acestea se aduceau lucrători străini din toate colțurile Austriei. Ca singurul mijloc de existență nu-i rămânea deci decât să se năimească ca muncitor agricol în Moldova. Dar și în privința aceasta el erâ exploatat în mod infam de numeroasele birouri de plasare, cari li avansau simbria încă de cu toamnă. Când veniâ primăvara, el trebuia să-și lase femeia și copiii acasă in cea mai neagră mizerie și să se ducă «la Moldova» spre a se întoarce toamna târziu bolnav, demoralizat sufletește și fără nici un ban în pungă. Iată în ce stare ajunsese țărănimea bucovineană în urma improprietăririi dela 1848, care s’a făcut fără măsurile necesare de prevedere! Dinghiarele boie- rescului ei ajunse în altele și mai nemiloase, ale beției și cămătăritului. Uzura Evreilor din Bucovina luase proporții așâ de mari, încât se îngroziră și străini și aceștia se simțiră îndemnați a le denunță guvernului și întregii lumi civilizate (1). Procentele ce se luau pentru banii împrumutați ajungeau 50 ba chiar 120 la sută! Numai la 1877 se stabili dobânda maximală de 12 la sută. Pământurile țărănești treceau rând pe rând în mâinile străinilor ca Nemți, Evrei, Poloni, etc.; pe calea aceasta a ajuns o bună parte din moșia noastră strămoșească din Bucovina în mâini străine, dat fiind că în Buco- vina nu s’a respectat inalienabilitatea proprietății rurale. Constatarea aceasta tristă se referă și la marea proprietate română care nu s’a putut mănțineâ în vechea sa situație din motive so- cial-economice asupra cărora nu mai insistăm (2). Din tabloul desfășurat aci vedem că condițiile de desvoltare ale Românilor Bucovineni nu s’au îmbunătățit mult pe urma frământărilor naționale și economice din 1848. Atâta doară că prin contactul intelec- tual cu Românii din celelalte țeri și prin izbânzile raportate pe terenul școlar a sporit forța lor de rezistență națională. Deși fără mari succese naționale, ei au ieșit din frământările acelea înălțați sufle- tește și oțeliți pentru nouă lupte naționale, pe cari le și reluară îndată ce la 1860 sistemul absolitist se prăbușise din nou. (1) I. Platter, Der Wucher in der Bukonina, Jenm 1878; Mărie Mischler, Soriale und nirtschaftliche Skizzen ans der Bukowina, Viena 1893. (2) Cfr. î'ber den Ursprung und die Ennickiung des Untertanverhâltnisses in der Bukowina. Eine Denkscrift, Cernăuți 1848. Digitized by Google 63 Din constatările de mai sus ne-am putut convinge că Românii din Bucovina, chiar în epoca cea mai neprielnică a desvoltării lor, au avut partea lor la cultura românească. Ei au dat fraților lor din Moldova un număr considerabil de intelectuali, ca pe Meletie Branda- burul, Gherasim Bucovineanul, pe eruditul Vartolomeiu Măză- reanul și Paisie dela Dragormirna, pe Ion Alboteanul și Samuil Bo- tezate, pe arhimandritul Suhopan și alți nenumărați dascăli destoinici și în sfârșit pe Constantin Hurmuzachi, cari toți la rândul lor au contribuit la propășirea culturală a Moldovei. Ardealul a dat căr- turari Țerii-Românești, Bucovina a îndeplinit aproape aceeaș datorie față de Moldova. Al doilea adevăr care se desprinde din cercetările de mai sus consistă în faptul, că Bucovinenii, în ciuda condițiilor de desvoltare neprielnice și cu toate că pierdură pe mulți dintre intelectualii lor mai de seamă, au dus cu bărbăție lupta pentru păstrarea limbii și naționalități lor, găsind răgaz de a contribui la lărgirea cunoștin- țelor noastre istorice și la îmbogățirea literaturii românești. Cărți didactice, traduceri și încercări literare apărute în Calendarul Buco- vinei și în revistele lor «Chrestomaticul românesc» și «Bucovina» ,ne dau cea mai elocventă dovadă despre aceasta. Trebue să constatăm însă că aceste manifestațiuni s’au putut produce grație contactului cu Ro- mânii din Moldova, care a avut loc la 1788, 1821 și 1848. Cât de strânse erau pe vremuri aceste legături se vede din faptul că la înființarea bibliotecii provinciale din Cernăuți, azi Biblioteca Universității, au contribuit cu mijloace considerabile și Românii din Moldova. Intre ctitorii și adăugătorii acestei biblioteci găsim între mulți alții pe însuș Domnul Moldovei Mihaiu Sturdza, care a con- tribuit 2000 de galbeni pentru acest măreț scop cultural. Exemplul Domnului găsi imitatori în rândurile boierilor. Marele Vornic Alexandru Sturdza Bârlădeanul dărui 1000 de galbeni, iar frații Scarlat și Constantin Vârnav dăruiră casa lor din Cernăuți pentru adăpos- tirea nouăi biblioteci (1). Din constatările acestea se vede clar că Bucovinenii, chiar și în epoca cea mai tristă din trecutul lor, au fost și au rămas mă- dulare vii ale neamului românesc, și că istoria lor dela anexare încoace n’a fost decât o neîntreruptă serie de suferințe, lupte și frământări ale unui neam necăjit pentru a se puteâ susțineâ în ca- racterul său propriu național. (1) K. Reifenkugei, Die Bukoviner Lanilesbibliothek und âie k. k. Univergităts-Bib- liothtk in Czernowite, Cernăuți 1885, p. 9. Digitized by knOOQle 64 Ajungând la sfârșitul acestui capitol din vieața culturală a Ro- mânilor din Bucovina, socot că nu-1 pot încheiă mai nimerit, decât reproducând testamentul politic al bătrânului Doxache Hurmu- zachi, care la 1857, simțind că i se apropie moartea, chemă la Cernăuca în jurul patului său pe fruntașii Românilor Bucovineni pentru a le da, cu limbă de moarte, următoarea povățuire înăl- țătoare : «Prieteni și scumpi compatrioți, vă mulțămesc de cercetare. Eu poate nu voiu mai trăi mult, Domniile Voastre însă veți trăi și trebue să trăiți, dară să nu uitați că aveți de îndeplinit trei datorii mari și sfinte, pentru cari aveți a răspunde înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor și a urmașilor voștri. Aceste trei datorii sunt: patria, limba și biserica. Românească este țara aceasta, în care trăim, câștigată și păstrată cu sângele străbunilor noștri și înzes- trată cu drepturi românești, cari n’au putut să apună, pentrucă sunt o proprietate nepieritoare a ei. Limba română, sufletul națio- nalității noastre, pe care ne-au păstrat-o străbunii noștri în timpii bar- bariei chiar cu răpunerea vieții, a fost totdeauna și este adevărata limbă a acestei țeri; nici un drept nu s’a aflat în putere ca s’o desființeze. „Biserica țerii noastre este biserica ortodoxă, odorul cel mai scump al sufletelor noastre, care cu totul că are drepturile cele mai fru- moase, se află totuș în împrejurările de față amenințată de niște jurstări nefavoritoare și cere ajutorul fiilor săi ca să o apere. Deci vă jur pe Dumnezeu, pe fericirea voastră și pe tot ce aveți mai prețios și mai sfânt, ca să fiți urmași demni de străbunii și părinții voștri, ca să vă nevoiți cu toată virtutea nu numai să apărați drepturile, religiunea și limba patriei voastre, ci să le lăsați ur- mașilor voștri într’o stare mai înfloritoare decât le-ați primit. «Iar pentru binele și fericirea națiunii române să depărteze Dum- nezeu din mijlocul Românilor sămânța intrigei și a Invidiei, spiri- tul de partid, egoismul și pofta de a domni cu stricăciunea binelui public și să le insufle spiritul armoniei, al frăției și al bunei în- țelegeri între sine spre înființarea mărețului scop ce le stă înainte» (1). (1) «Telegraful Roman», V, 1857, no. 32, p. 126. Digitized by knOOQle RĂSPUNSUL D-lui n. IORGA LA DISCURSUL DE RECEPȚIUNE AL D lui V. NISTOR Scumpe Coleg, Am auzit In cuvintele d-tale, pline de o reținută durere și de o firească revoltă Împotriva vitregiei împrejurărilor, ecoul unei lungi și nemeritate suferințe care a apăsat asupra unei părți, puțin nu- măroasă, e drept, dar vrednică de interes din atâtea puncte de vedere, a neamului nostru. Ni s’au înfățișat elementele de veche cqltură tradițională, absolut românească, fără nici o împestrițare ruteană, pe cari le-a găsit noul regim austriac în 1774 și acea organizație patriarhală, foarte potrivită cu nevoile țerii și iubită pentru amintirile cuprinse în ea, pe care se răzimâ această cultură. Am simțit în inimile noastre mișcările de indignare și împotrivire cari au pornit dela acele câtevâ zeci de mii de oameni fără alt ajutor pe lume decât vrednicia lor simplă și misteriosul îndemn ce vine dela înaintași pentru apărarea moștenirii lor — bieți țărani și meșteri «moldoveni», cari nu suferiau ca din rămășițele prădate ale bisericilor românești să se înalțe adăposturi pentru coloniștii atrași din toată lumea. Speranțele trecățoare dela 1848 au făcut să treacă și asupra sufletelor noastre o rază ultimă din strălucirea lor apusă. Dela ceeace ne-ați spus să trecem acuma la d-voastră, prin în- duioșatul graiu al căruia ni s’au amintit toate aceste emoționante lucruri. Acum câțiva ani, nu mulți, cum s’ar crede după lucrările în cari ți-ai închis, putem zice, acel lucru neprețuit care e tinerețea, Nittor, Discurs. & Digitized by knOOQle 6G pe băncile Universității din București, așâ de puțin frecventate de căutătorii brevetați ai adevărului științific, s’a așezat un ascultător tăcut și atent, care nu erâ un tânăr de vrâsta celorlalți. Profesor în Bucovina, unul din cei mai buni, distins cercetător de mulți ani al istoriei Românilor, redactor al unei foi literare și științifice, care erâ acolo nu numai îndeplinirea unei datorii, dar și un act de curaj, d-ta aveai atâta încredere în învățământul românesc, siste- matic discreditat în locurile de unde veniai, pentru a crede ceeace la noi aici cred așâ de puțini — și cei mai simpli dintre începători,— că ai cevâ de învățat dela experiența noastră în această știință a istoriei, care e pe trei sferturi, nu cunoștințe de dicționar,—de en- ciclopedie, de manual sau de bibliografie specială,—nu metodă,— fiecare putând aveâ și procedările potrivite spiritului său, — ci ex- perință, largă, dureroasă și fecundă experiență de probleme, dar înainte de toate de oameni, cei vechi fiind văzuți, cum au fost, după ce știm cum sunt cei de astăzi. Ne-ai ascultat totdeauna cu acel delicat sentiment de reverență față de Înaintași pe care-1 au numai aceia cari înțeleg că unele greșeli sunt de fapt glorioase răni de cari nu se rușinează acela care le poartă, uneori și cu o iubire a cărei manifestare bărbă- tească, absolut dezinteresată, nu mi-a lipsit niciodată. Ai înțeles că fiecare poate da cevâ bun, deși toată bunăvoința nu se găsește la nimeni, și cel care o caută întreagă cu mustrări e un pretențios de sigur, dar și un prost. Ți-ai dat sama că, oricât lucru bun ai luâ dela fiecare, tot îi mai rămâne și lui cevâ, așâ încât niciodată elevul nu reprezentă, oricâtă inteligență ar aduce și oricâtă silință ar cheltui, suma calităților învățătorului său. Dar ai simțit că el nu este o individualitate decât atunci când adauge cevâ care nu se găsește la nici unul dintre aceia pe cari i-a ascultat, ceeace e, nu un merit, ci o datorie. Căci ceeace place mai mult la d-ta e frumoasa modestie care te împodobește. Când un cercetător își definește cu o aspră stric- teță câmpul de cercetare, când își izolează subiectul său, nu numai pentru a-1 studiâ cu atenție, dar și crezând că astfel îl înțelege mai bine sau chiar pe deplin, când își interzice orizontul și face abstracție de mediu, el poate cădeâ lesne în acea trufie care, și când metoda e mai bună, încă falsifică rezultatele. El crede că a putut atinge adevărul absolut și indiscutabil. Nu numai că tot ce este împrejur îi pare fără însemnătate, biete ocupații de diletant, dar el privește cu o comiserație adâncă orice altă ipoteză, orice Digitized by^ooQie 67 ipoteză, căci el se crede însuș dincolo de domeniul ipotezei, intr’o siguranță unică și eternă. Oricine lărgește însă cercul său de ve- dere nu va putea face această greșeală. Orice fapt istoric se explică nu numai prin ce pare că l-a produs, ci prin factorii permanenți, cari lucrează totdeauna, și prin factorii depărtați, a căror influență răsbate mai departe decum se crede. Cei dintâi trebue înțeleși filozofic, ceilalți urmăriți cu adevărat istoric. Se ajunge astfel, dân- du-și samă fiecare că adevărul său e in cazul cel mai bun numai o lăture de adevăr, la acea încântătoare sfieală, la acea frățească iubire față de orice cercetare vecină, la acea omenească înțelegere a ceeace-i lipsește oricui, începând dela sine însuș. Din școala noastră firea d-tale blândă a luat această învățătură. Ce ți-am putut da mai bun? Dacă ar fi luat-o mai mulți 1 Profesorii d-tale ți-au urmărit o carieră, care erâ o bucurie ne- contenită pentru dânșii, fără ca vreodată să fi resimțit ca o durere și jignire pentru ei orice pas îl făceai mai departe, în succesiunea fatală a izbânzilor omenești pe acest câmp al științei, care ne cere pe toți și nu ne înlătură pe nime, dacă nu pentru prea mare ti- nereță, pentru maturitate încă mai puțin. Ai ascultat la Viena și alți profesori. Ii cunoaștem, și ne cunosc și ei. Nu erâ o înaintare a d-tale, ci o schimbare de mediu. Ea îți oferiâ un avantagiu: să vezi cum problemele de istorie românească, în care punem noi de aici atâta iubire pentru această țară și acest neam, se pot înfățișă acelora cari nu pornesc dela aceste sentimente. Vei fi putut con- stată că noua școală istorică nu face dintr’o căldură firească pentru ce e pământul și sângele nostru un motiv de zădarnică denaturare a unui adevăr, pe care sunt totdeauna alții, cari, și prin avântul urii, să-l restabilească. Vei fi constatat încă un lucru: că nici un subiect nu-și desvăluește tainele fără acel sentiment pe care îl aveam în inimile noastre când metoda sigură lucră la desco- perirea adevărului singur, că orice aplicație fără tragere de inimă pentru tot ce cuprinde subiectul duce numai la fixarea unor puncte exterioare, deci indiferente, fără putința acelei sinteze care dă vieață in mișcările adânci și mari ale sufletului. Ai profesat la Viena, înaintea Românilor ca și înaintea străinilor, dând probă că pentru a recunoaște valoarea d-tale nu e de nevoie parțialitate națională. Ai spus curagios lucruri drepte despre Ro- mâni în acea limbă germană, în care adeseori s’a îmbrăcat opera de denigrare a noastră. Gândul d-tale col mai drag erâ însă acela de a te întoarce acasă Digitized by^ooQie 68 intre a-i d-tale, la poporul din mijlocul căruia, din stratele lui adânci, curate și bune, te-ai ridicat prin muncă și avânt. Și alții se Întorc astfel acasă, pentrucă e mai bine acolo, pentrucă găzduirea bună a străinului ține samă și de terminul scurt al petrecerii cuivâ in casa lui. Și alții vin iarăș de unde au plecat, dar zilnic asistăm la desfrâul, neoprit de critica bunului simț, al unor pretențioși, cari cred că o mai recentă inițiare in știința Apusului creează in chip fi- resc oameni superiori eo ipso acelora cari la învățătura lor de tinereță au adus și experiența rodnică a unei vieți și se grăbesc a se intitula inșii «singurii specialiști» in ramuri unde au fost până ieri numai simpli ucenici, cari mai au atâtea de învățat și mai ales de adaptat totul. In Bucovina, unde ai fost numit profesor la o Universitate ale căreia scopuri nu atingeau decât materialitatea vieții celui mai vechiu popor de acolo și a singurului autohton, d-ta n'ai înțeles, ca atâția alții —, să faci o carieră socială, care, în acest cerc mai îngust, este mai ușoară decât aiurea. Ai fost unul dintre rarii cărturari români cari au scos din stu- diile lor altceva decât arme pentru a înlătură pe alții și a se im- pune ei singuri. Nu te-ai lăsat terorizat de nimeni, și nici n’ai vrut să terorizezi pe cinevâ. Aveai atâtea de găsit, atâtea de spus, atâtea de afirmat în folosul științei și, spre binele poporului nostru ! Ai intrat în odaia d-tale de lucru, și peste atâtea greutăți ale vremilor liniștite și atâtea supărări ale vremilor grozave, te găsești încă In seninul și sacrul ei cuprins. Nu doar că ai fi Înțeles — cum se face adesea — că între d-ta, cel învățat, și ceilalți e o prăpastie, pe care s’o adâncească zilnic mândria d-tale. Dumnezeu știe cât de puțin înseamnă și cea mai mare învățătură față de ceeace sufletul omenesc vrea și trebue să afle! Specialitatea nu e un drept de izolare desprețuitoare, ci numai o îndatorire de a folosi tuturora din laturea In care te-ai specializat. Multora le-ai fi plăcut dacă ai fi studiat subiecte străine fără apli- care imediată la nevoile țerii d-tale și părții din neamul românesc care trăește acolo. Cărțile sunt în măruntele lor pagini modeste mari puteri ale lumii, pe cari nu le știi niciodată unde pot să ajungă. Profesor de istoria Românilor, da, — însă în acest domeniu chiar sunt atâtea terenuri de inofensivă obiectivitate teoretică, din care nimic nu răsbate în frământările mari ale vieții, care strigi imperios după ajutor. Și cu soluții nouă în aceste terenuri îți poți asigură o reputație științifică— ba încă și cevâ mai mult. Digitized by^ooQie 69 Dar d-ta ai rămas Bucovineanul. Te-ai coborît la realitățile mo- deste ale micii d-tale patrii, in care se cuprinde ce a fost mai mare In vechea Moldovă. Scoseseși In limba germană, pe lângă studii complete despre comerțul moldovenesc în cele dintâi veacuri și o lucrare despre Pocuția lui Ștefan cel Mare și a lui Petre Rareș, care se ocupă de granița firească la Nord a principatului întemeiat de Bogdan. In nenumărate studii, cari au atins toate domeniile vieții Românilor de acolo, ai lămurit atâtea puncte confuze încă și ai adaos o informație cu totul nouă și de cel mai mare folos, dând astfel bazelor istoriei Bucovinei românești o lărgime necunoscută până atunci. Emigrații de Ardeleni, întemeieri de școli, relații culturale și so- ciale, totul te-a interesat, fiindcă toate-ți erau dragi, și fiindcă știai și aceea că nici un lucru nu se explică decât prin atâta ce se gă- sește afară de dânsul. Atacând acuma în urmă chestia venirii Ru- tenilor In Bucovina, intruși aroganți, cari mai vor, pe lângă avan- tagiile unei statistice măsluite, recunoașterea unui drept istoric, pu- nând pecetea de falsifîcație a lăcomiei pe mormintele eroilor noștri, ori chestia desvoltării spre înstrăinare a tradiționalei Biserici românești de acolo, ai sporit, ca bun fiu al neamului, armele cu cari el se luptă pentru dreptul său. Ai restabilit prin asemenea cercetări continue și onoarea Româ- nilor bucovineni în domeniile studiilor despre moșioara lor. Eră o rușine pentru noi că a trebuit un diletant german, Wickenhauser, pentru a se strânge întâiu vechile noastre hrisoave și a se înseilâ istoria lăcașurilor străbune, și alta, mai nouă, că s’a cerut un filo- log rutean, Kosak, preocupat de interese naționale dușmane nouă, pentru a se avea în formă modernă înseși memorabilele însemnări de pe piatra subt care odihnesc Voevozii și sfetnicii lor. Din Bu- covina a plecat spiritul de răbdătoare analiză sigură al prietenului D. Onciul pentru a încercă soluția marei enigme a vremurilor când asupra noastră izvoarele tac, tot de acolo ne-a venit ascuțita pă- trundere a lui George Popovici, sprijinit de cunoștințe de drept istoric fără păreche, pentru a ne lămuri de unde vin așezămintele Moldovei, comune celor de acolo și nouă. Dar d-ta oprindu-te la în- trebările în legătură cu pământul ce te-a născut, ai arătat străinilor că și acolo a venit vremea să luăm pentru noi tot ce e al nostru. Să petreci mulți ani între noi, și, fiindcă și unii dintre cei mai tineri suntem totuș cevâ mai bătrâni decât d-ta, și după noi! Fiecare zi din vieața unui om harnic e un spor pentru vitalitatea poporului său. Și conștiința ce ai adus-o cu ce ți-a dat natura, de sigur pentru Digitized by^ooQie 70 aceasta, și nu pentru altceva, constitue acea mângâiere care ne dă tuturora puteri la cari nu ne puteam așteptă și cari cresc din fiecare osteneală fericită prin isprăvile ei. Să ajungi tânăr la bătrânețe, aducându-ți aminte și spunând și altora, cu câtă bucurie te-am pri- mit noi astăzi: pentru d-ta însuți, pentru izbânda noastră întrupată în valoarea d-tale, pentru locul de unde vii, pentru durerile lui de astăzi și speranțele lui de mâne. Digitized by^ooQie ^ACADEMIA ROMÂNA DISCURSURI DE RECEPȚIUNE BARBU DELAVRANCEA DISCURS ROSTIT LA 31 MA1U 1919 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ DE OVID DENSUSIANU CU RĂSPUNS DE IOAN BIANU BUCUREȘTI INSTITUT DE ARTE GRAFICE „URBANA* STB. SE. DUMITRU, 2 1919 Prețul 4 lei. Digitized by^ooQie 1 < t Digitized by LnOOQle ACADEMIA ROMANĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE BARBU DELAVRANCEA DISCURS ROSTIT LA 31 MAIU 1919 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ DB OV1D DENSUSIANU cu RĂSPUNS db IOAN BÎANU BUCUREȘTI INSTITUT DE ARTE GRAFICE „URBANA* STR. SF. DUMITRU, t 1910 Digitized by Google Digitized by Domnilor Colegi, • Printr’o tradiție care, în împrejurările de cultură dela noi, nu trece mai depajte de cincizeci de ani, Secțiunea literară a Academiei cuprinde și fi- lologia. E o tradiție care are temeiuri să fie păstrată, pentrucă oricât de deoseb te s’ar pireăaceste doul ramuri de activitate intelectuală — e mai mult o prejudecată si fie înfățișate astfel -- ele au toluș multe puncte de contact. Ch:ar atunci când f lologia eră Ia începuturile ei și. se mărginii la preocupațiuni gramaticale, ea nu eră despărțită de literatură. Ași a fost în antichitatea clasică, așâ în timpul Renașterii, și ca o dovadă se poate aminti că însăș critica literară, care pare azi că nu are nim:c de a face cu filologia, a fost altădată dependentă de aceasta, confundată chiar cu ■ea—să ne gândim la opera unui Scaliger care, pe lângă erudife, filologie, cuprinde și o parte ce o îndreptățește să fie amintită, când se urmărește desvoltarea criticii moderne. Dacă studiile de limbă erau ’ socotite mai înainte că au legături cu literatura, pentru ce astăzi le-am privi altfel, mai ales când ele au ajuns să fie înțelese într’un spirit larg și călăuzite de o interpretare a faptelor care deschide perspective necunoscute altădată? Filologia nouă nu se oprește numai la «minuzie di parole», cum o definiă .cineva acum vreo trei sute de ani, ci pornind dela studiul limbii—peritru- că acesta este în primul rând domeniul ei—caută să stabilească adevăruri în legătură cu evoluția sufletească, cu întreaga cultură a unui popor ori grup de popoare. Formele lingvistice nu mai sunt studiate după considerațiuni în- vechite de gramatică și în mod abstract, numai în ele înseși, ci ca expresiune a sufletului, ca valori ce vin să ne reveleze vieața din trecut ori de azi în multiplele ei manifestări. Când astfel sunt privite azi cercetările filologice, nu se poate spune că ele stau departe de literatură, care e și ea expresiune a unor anumite stări sufletești, icoană a desvoltării culturale a unui popor. Dar e ceva mai mult ce apropie — sau aș puteâ zice: ar,trebui să apropie — filologia de literatură. Adevărurile științifice cer și ele să fie prezentate într’o formă care să le facă mai ușor înțelese, să mărească darul lor co- municativ. Prea de multe ori s’a crezut și se mai crede că știința se poate dispensă de ajutorul literaturii, vreau să zic de ce dă înfățișare literară exprimării gândurilor. A te preocupă, ca savant, numai de expunerea Digitized by Google . • ■ _4 ideilor, fără să aduci in redarea lor clar.tate, stilizare îngrijită, e o dovadă de cultură unilaterală — și tot ce este unilateral nu poate da mulțumiri intelectuale depline. Dacă știința, prin înălțările spre cari ne duce penfru înțelegerea atâtor neîntelesuri de ieri, are poezia ei, de ce am refuză să-i mai adaog.’m putină poezie, si o apropiem de literatură, care ne inițiază în tainele artei scrisului ? In cultura latină știința a fost, de altmintrelea, totdeauna privită astfel, și de aici vine superioritatea ei. Când spiritul latin adevărat s’a îndrumat fie spre filologie, fie spre alte cercetări științifice, pe lângă adevăruri a știut’ să ne facă să înțelegem mai bine și poezia adevărului, nu numai prin viziunile spre cari ea ne îndreaptă, dar și prin forma aleasă, superioară, care o ajută să se întipărească mai adânc în suflet și este semnul adevăratei culturi. Să căutăm deci să se afirme cât mai puternic această tradiție latină, pe lângă altele, și în Academia noastră, și ca apărător al ei voiu căută să fiu totdeauna după alegerea care m’a chemat alături de D-stre și care-mi dă astăzi prilejul să vă exprim mulțumirile mele, iar de acum înainte mă leagă de îndatoriri ce se impun fiecăruia din noi dacă ținem să' contribuim la ducerea mai departe a prestigiului culturii române. Sufletul ‘unei instituțiuni se arată în ceea ce ea pregătește pentru viitor, dar îl recunoaștem și din ce păstrează .ca moștenire intelectuală dela cei cari au făcut parte din ea. Spre activitatea acestora se cade să se întoarcă gândurile noastre, și iată-mă dus astfel să evoc figura aceluia care m’a precedat în acest loc, a scriitorului pe care judecata literară l-a consacrat de mult ca prozator de frunte al nostru. A vorbi despre Delavrancea nu este numai o obligație convențională, ci o datorie în 'măsura numelui pe care dânsul îl are în literatura română, și despre opera sa nu se poate aminti numai în câteva cuvinte, ci oprindu-ne mai mult, la caracterizări din cari să reiasă întreaga și bogata lui per- sonalitate. Literatura vine să însemne numele lui Delavrancea pe la 1885. Eră pe vremea când credințele literare mai urmau, de o parte, impulsiunile date de romantism, iar, de alta, se îndrumau spre formula realistă. Tempera- mentul pe care îl aduceă Delavrancea îl apropiă mai mult de romantici și eră de așteptat să-l vedem îndreptându-se spre literatura ce aveă și au- toritatea mai multor decenii și buna primire din partea publicului nostru de acum treizeci de ani, care mai păstră — ca într’un amurg sufletesc — înclinări spre ce încântase generația lui Alecsandri și Bolintineanu. Suflet pasionat, vijelios, predispus spre exaltări, privind vieața prin ful- gerările imaginației, Delavrancea nu se puteâ să nu apară când a început Digitized by Google 6 să scrie— și puțini știu că primele lui încercări au fost un volum de versuri, Poiana lungă, pe care a ținut să-1 uite-mai târziu — că un urmaș al ido- latriei romantice, ca reînnoitorul unor principii cari-și mai cereau dreptul la vieață înainte de a se cobori în cavoul literaturii. Romantic se arătă De- lavrancea când ven â să ne povestească vieața, simplă și chinuită, a Sultănicii al cărei suflet ne amintește ce am cefit în atâtea descrieri cu peripeții sentimentale, cu epiloguri triste spre cari duce fatalitatea pasiunilor. Pu- terea sufletului nostru este în-pasiuni — spuneau romanticii—, să le lăsăm deci în voia lor, să nu le punem zăgazuri, pentrucă altfel răpim vieții farmecul, măreția ei. Așâ vorbește și Delavrancea când ne înfățișează pe Sultănica, robită de patima ei, trecând peste tot, uitând durerile mamei sale și ascultând numai ce clocotește în sufletu-i cuprins de văpaia tine- reții. Tot spre romantism — și încă mai mult, pentrucă de data asta se adaoge o notă de exotism — ne duc Sentino și Fanta-Cella, cari sunt ca un diptic din care se desprind chipuri cu pr viri de foc, cu neastâmpărul gândurilor, cu furtuni de doruri. Sentino e Napolitanul care cere vieȚM să fie numai cântec și iubire, o veșnică sărbătoare a simțurilor, și, pribeag prin lume, e urmărit mereu de nostalgia țării lui, când în amiezile dogo- ritoare lasă să-i cadă ciocanul și dalta din mână, strigând: «trăească soarele I» Prin sufletul lui Fanta au trecut aceiași fiori, aceleași cutremurări și când, ' în zilele-i din urmă, alături de tovarășii lui, pescari de pe malurile Adrla- ticei, cuprinde cu ochii valurile peste cari a lăsat de atâtea ori si alunece barca, o amintire înduioșetoare vine să-i vorbească de clipele când se duceă In calea frumoasei păstorițe pentru care glasul lui găsiă cuvinte ca din Cântarea Cântărilor: «cine*iubește nu mai moare». E, de sigur, ceva de convențiune literară în aEeste povestiri, dar le-am judecă greșit, dacă le-am privi numai astfel. Delavrancea punea aici mult din sufletul său, din cultul pe care-1 aveâ pentru tot ce e vieață exube- berantă, înflorire a ființei noastre sub binecuvântările soarelui ori ale gândurilor primăvăratice. Țările de lumină ispitiau mereu fantazia lui și de aceea nu o singură dată a cântat splendorile Italiei, spre care se simțiâ atras și de admirația pe care o avea pentru arta Renașterii. «Oh, fru- moasa Italie» —îl auzim exclamând într’un loc — «cu cerul ei vioriu și adânc, cu soarele ei potop de lumină și de vieață, cu pământul acoperit cu vii, cu iasomie și cu portocale.. Italia cu nopțile argintii, ju năpraz- nicele clădiri, cu cântăreții "și tragediană' săi svăpăiați și nemuritori — fericita Italie, grădina lumii, visul nordului, basmul popoarelor....» Dela Alecsandri cine a închinat un imn mai însuflețit țării lui Dante ? Aceste pribegii prin seninătăți, aceste priviri de extaz, se opresc însă pneori, pentrucă din vălmășagul vieții se strecoară neliniști ce alungă Digitized by Google gândurile viorii de mai înainte. Și atunci» vedem pe acelaș care cântase pe Sentino și Fanta-Cella apropiindu-se "de alte suflete și urmărind pri- veliști cu alte răsunete; dar și de data asta romantismul își urmează drumul lui, făcând însă popasuri pe unde se arată, gravă și posacă, filozofia — acea filozofie căreia romanticilor le plăceă să-i facă din când în când o vizită mai mult de complezență intelectuală. Dacă Sentino fredonase mai înainte vreo melodie napolitană, acum vedem apărând Trubadurul, cu ges-- turi de alucinat, ritmate de cuvinte triste, fără șir, ciudate. E — s’ar puteâ altfel? — un tânăr cu fața palidă, cu ochii pierduți în neguri de vis. De copil,îi plăceau lucrurile extravagante, poveștile fantastice, și sta ceasuri , întregi dus pe gânduri. Prin școală a trecut nemulțumit și răsvrătit pentru- că nu puteâ să se împace cu pedagogia tradițională și nu-i plăceau la- tineasca și greceasca, iar când a terminat liceul s’a înscris la medicină, deși nu eră atras spre ea, fiindcă i se păreâ că nu se potrivește cu firea lui de poet și aveâ disprețul pentru tot ce e știință, cum țineâ s’o spună când sta de vorbă cu prietenii lui: «vă făliți cu pozitivismul vostru... Știința care studiază un creer mort este știința morții. Și nu tăgăduesc: știința a înțeles pe deplin de ce moare un om..., dar nu- a înțeles nici pe sfert vieața și schimbările ei». «Cauza unică și inițială este o taină pe care nu cu algebra voastră o veți înțelege.» Disprețul lui pentru știință merge alături cu tot ce a adus civilizația—în gândul lui: așâ zisa civi- lizație. Orașele îl înnăbușe cu «lumina lor îngustă, sgomotoasă și spălăcită.» Cultura a otrăvit sufletele, a întunecat ce erâ mai bțin în ființa noastră: «oamenii sunt fără inimă... câni... Cultura i-a ucis.» In luptă ^u tot ce-1 încunjură, simțindu-se străin de ceilalți, câteodată i se pare că va găsi o mângâiere în contemplarea naturii—iluzie, pentrucă și natura îi apare că și alcătuirile omenești, cu aceleași întunecimi: «natura e rea. M’a desgus- tat cu fățărnicia ei... Pretutindeni e aceeaș luptă vicleană, neîndurată, sângeroasă... Câte nedreptăți, câtă durere... la lumina soarelui, sub ochii tuturor, nu se întîmplă, fără ca vreo ființă veșnică și sfântă să pue capăt răului care izbutește... cât de ipocrit nu-și ascunde natura, sub velințe de flori, nemerniciile și crimele ei!... Mi-e silă de această natură care nu se premenește decât prin lupte și prin crime.» Intr’un crescendo de ură îm- potriva naturii el vine ‘chiar să-i arunce într’o zi epitetul de «marea canalie.» Hipertrofie de romantism pe care o înregistrăm pe lângă alte izbucniri cari îl fac așâ de elocvent pe Trubadur, când ține să arate de ce e veșnicul nemulțumit. După rechizitoriul împotriva naturii, iată urmând acela împotriva artei — surprinzător, de sigur, la o fire de poet. Ce ne- putincioasă e și arta, spune dânsul, ca să ne’dea ce ne-ar răsplăti ,de atâtea amărăciuni ale vieții. Ea «împuținează natura. Arta e născocită Digitized by^ooQie 7 pentru cei ce aud și văd pe sfert. Tot ce creează omul e o sărăcie vicleană a realității.» Pretutindeni încotro își îndreaptă privirile și gândul Truba- durul nu găsește, prin urmare, decât pustiu, prilejuri de desnădejde, nimic ce să-i odihnească sufletul. Și astfel își petrece el tinerețea în nesfârșite întrebări chinuitoare, cu desgustul pentru tot ce întâlnește și i se pare ca o înfăptuire nemernică și respingătoare, o monstruozitate ieșită din mintea unui Caliban. Cu aceste trăsături sub cari ne e înfățișat, Trubadurul s’ar părea că e o figură ce se pierde în vagul lumii romantice, o umbră în- tâlnită pretutindeni pe unde ne-a dus literatura lui Byron, Senancour, Al- fred de Vigny. Cu tot exotismul numelui, chiar dela început aflăm însă, că el nu e din altă tară, ci dela noi, iar mai departe ni se spune că toc- mai de aceea a ajuns să cunoască atâtea decepții, să simtă atâta gol îm- prejurul lui. In jurnalul său dânsul își însemnează într’o zi -aștfel impresiile cari-1 duc la o lămurire a ceea ce simtiâ, la explicarea tragediei vieții lui : «un țăran necunoscut, nebăgat în samă, aruncat într’o lume proastă și vicleană, sosind la banchetul vieții cu inima deschisă și fără nici o apă- rare, trebue să fie de oțel ca să nu cadă*—și în altă parte, lăsând să vorbească iarăș nemulțumirile, revolta lui, spune că nu e de mirare dacă gândurile i se întunecă mereu, «când în toate părțile vezi un obraz și o in mă prefăcută... un hoț vânturând banii publici, o secătură înșelând mul- țimea.„ și când de toate îti dai seama bine, bine, până în fundul lor, îndoeala te coprinde în brațele ei cu solzi reci.» Cuvintele acestea ne aduc aminte de Eminescu, de Satirele lui, și ne întrebăm ce ecou au avut, întru cât au.' schimbat sufletele. In fața părerii că rătăcirile unei societăți aji^ng să fie înlăturate prin zugrăvirea lor — și dela această părere trebue Să presu- punem că porniâ ce au scris și Delavrancea și Eminescu și alții vezi ridicându-se constatarea că literatura ce vrea să îndrepte moravurile fie prin descrieri în proză, fie prin satire, e genul care-și atinge cel mai puțin ținta și, prin aceasta, își pierde valoarea ei, dependentă de însuș scopul pe care-1 urmărește. . Am stăruit mai mult asupra Trubadurului nu atât pentru a ajunge la această constatare, deși are însemnătatea ei în aprețierile literare, ci fiind- că printre figurile închipuite de Delavrancea aceasta se reliefează cu deo- sebire și e caracteristică pentru romantismul său, n alt ipostas. Un frate sufletesc al Trubadurului e Doctorul din Liniște, pentrucă e și el un în- vrăjbit cu lumea, un alucinat, o fire ce se pierde în filozofie de adyna- tism, de renunțare, de paralizare a voinței—în unele privințe se poate chiar spune că Doctorul apare mai original ca Trubadurul, amintindu-ne personajele lui Villiers de 1’lsle-Adam, dar fără viziunea mai torturată încă și arta mai concentrată a autorului Povestirilor crude, Ceea ce apropie Digitized by Google 8 șl mai mult paginile din Liniște de cele din Trubadurul e nota de realism — cu descrierea stărilor dela .noi — care vine să se alăture la inspirația ro- mantică, notă ce dă acestei părți din proza lui Delavrancea un caracter mixt și vestește alt gen pe care dânsul l-a cultivat. Delavrancea e, într’adevăr, nu numai romantic, ci și realist Acest dublu aspect sub care apare își găsește explicația și jn înrâurirea epocii când a trăit — epocă de tranziție — și în personalitatea sa, înzestrată cu aptitudini de diversificare. Dacă uneori pornirile romantice îl depărtau de realitate, alteori se simțiă puternic atras spre ea și atunci se transformă într’un observator pasionat, pătrunzător, însemnând cu minuțiozitatea caracteristică realiștilor ceea ce-1 impresiona mai mult. Delavrancea ne-a dat un șir de icoane din vieața noastră care dacă ne duc cu treizeci de ani în urmă și-au păstrat totuș un caracter de actualitate, pentrucă timpul nu și-a arătat toate puterile lui de schimbare într’o mare parte a lumii dela noi. Cu lancu Moroi și mai ales cu Parazițil și Hagi-Tudose suntem duși să cunoaștem un întreg mozaic sufletesc, cu alăturări de ce uneori ne întris- tează, alteori ne face să surâdem — vedem trecând pe dinaintea ochilor noștri cei pentru cari vieața e o goană după mulțumiri ușoare, cei în căutarea de nesfârșite saturnia otia, cei cari țin să fie maeștri în arta de a omorî timpul, nelipsitii dela toate ocaziile de a pune în evidență auto- crația instinctelor, adulmecătorii de tot ce le poate da, fără frământări de conștiință, satisfacțiile de fiecare zi pentru vanitățile lor, fetișiștil aurului, . cinicii disprețuitori ai vieții altora, pentrucă vieața lor li se pare cea mai scumpă, dansatorii mândri de ei în jocul favorurilor, preocupații de a-și ascunde vulgaritatea ori pustiul sufletului sub cuvinte ticluite și răsună- toare ori sub nobleță vestimentară, fățarnicii grăbiți totdeauna să dea lecții , altora, sclavii prejudecăților, ai rutinei, neajutații *în roluri pe cari le-au primit fără ca să fie pregătiți pentru ele, naivii care nu-și dau seamă că vorbele, faptele lor sunt un prilej de desfătare pentru alții, pretențioșii cari așteaptă să se extazieze toți dinaintea lor, pedanții... și alții, alții cari se pierd în întunecimile vieții ori la marginile ei. Printre aceste suflete sterpe ori mocirloase vedem uneori și câte un suflet mai curat, dar parcă și asupra lui se răsfrânge ceva din umbrele celor- lalte, nu sunt înălțate în măreția protestării împotriva a ceea ce văd în preajma lor. lată, de pildă, pe Cosmin din Parazițil: el se revoltă câte- odată văzând atâtea nemernicii în jurul lui, dar alteori le privește îngăduitor și e isp tit de ele, gata să urmeze pe cei cari erau aspru judecați de el cu o clipă mai înainte. Găsim in această înșjrare realistă și alte suflete, cu sentimente alese, cu porniri din veșnicia bunătății omenești — cum sunt Bunicul și Bunica, minunate pagini de psicologie simplă și înduioșe- Digitized by^ooQie 9 toare—, dar nu sunt ele totuș prea rare față de celelalte, nu ne fac oare să. simțim un fel de neliniște, de nemulțumire că din vieață, d n frumusețile ei, ni se pune prea puțin sub ochi ? Fără să-și însușească formulele școalel realiste cu toate exagerările ei — pentru Zoble și Milogul, rătăciri de un moment, poate beneficiâ de iertarea noastră — și fără să ne ducă mereu la ceea ce altora le-a atras învinuirea de â fi prea brutali în prezentarea ’ situațiilor și în expresii, Delavrancea nu a putut totuș evită ce ne izbește de atâtea ori neplăcut în literatura realiștilor: stăruința prea mare asupra părților mohorîte ale vieții, predilecțiunea de a ne înfățișă pe aceia cari aduc moșteniri triste, pe aceia în chipul cărora se vedeîntipărirea primi- tivității ori degenerării. Realitatea — și prin aceasta cât nu zicem din v:eațăl—• cuprinde și binele și răul, și frumosul și urîtul, dar de ce pri- virile s’ar opri mai mult la ce e antiteza aspirațiilor noastre ? In procesul care li s’a făcut realișt lor francezi erâ incontestabil ceva deplin îndreptățit și cu atât mai mult cu cât literatura lor a avut partea ei de vină la for- marea legendei despre Franța decadentă. Când în romane, în piese de teatru, se descriă mereu ce este patologic, erâ ușor ca în judecata celor mai mulți să se înrădăcineze părerea că l.teratura eră icoana unei decăderi ce-și urmă fatalitatea. Împotriva acestei literaturi, care-și ziceă expresiune a realității, a venit să vorbească tocmai realitatea cu toată puterea' ei și cu dovezi de sănătate sufletească ce au alungat o credință care nu se puteâ opri decât în minți slabe, deprinse să nu vadă mai departe de unele . aparențe. Peste formulele literare unilaterale vedem totdeauna trecând vieața, cu desmințirile ei, cu ce aduce din tainele închise în nesfârșitul bogățiilor pe cari ea le cuprinde. Literatura realistă, cu concepțiile ei reduse, a arătat, de altfel, și o in- consecvență care, mi se pare, nu a fost remarcată. Prin paginile ei descoperim ceva ce ne surprinde: exaltarea în fața aspectelor grandioase ale naturii., Descrieri cari pornesc din admirația pentru frumusețile naturii întâlnim des la scriitorii realiști și prin ^ceasta ei s’au abătut dela spiritul de care au fost în general călăuziți. Dacă din vieața noastră dânșii alegeau mai mult ce este prea neînsemnat, prea zilnic și ce ne supără prin revărsări de brutalitate, pentru ce totuș în fața naturii sufletul lor se lumină și z găsiă accente să cânte eterna, minunata ei poezie ? E aici un semnificativ proces de psicologie, care arată că oricât ai căută, după idei preconcepute, să reduci viziunea ta ca scriitor, ce este adânc înrădăcinat în firea noastră, dorul gândurilor de a tinde spre lumină, reapare fără să-ți dai seamă, își găsește drum prin sufletul tău. Constatarea aceasta o putem face și în proza realistă a lui Delavrancea. Descriindu-ne pe acel Zobie, pe gușatul, pe nerodul care are izbucniri de .fiară, povestirea vieții acestei Digitized by Google o făpturi hidoase se oprește o clipă ca să ne aducă aminte de încântătoarele prlveHști din jurul nostru, de «podoabele răsărite din pământ», cu alte cuvinte de ce înviorează ochii noștri și-i face să uite ce e urît, monstruos- Qând întf’altă parte ni se evocă toată poezia câmpiilor noastre: «cântau pasările de te slăviau. Lăcustele sbârnâiau și tot a bine și a duios spuneau * șt ele. Florile Hi luau ochii și te adormiau cu mirosul» — regăsim acelaș sentiment de admirare pentru natura ce-și trăește sărbătorile de lumină. Și asemenea descrieri întâlnim des la Delavrancea, ca o dovadă a cultului pfe- care-1 aveă, instinctiv, pentru ce este seninătate, armonie, cu toate preocupările literare cari uneori îl depărtau de această înclinare.' In descrierile sale, în felul cum redă ceea ce tine să ne împărtășească, în tecnica pe care o urmează, Delavrancea pune, cum e de așteptat, me- ticulozitatea, preciziunea realiștilor. Pilde nu maie nevoie să le amintim pen- tru a arătă calitățile sale de observator, ținând să însemne mereu cele mai mici amănunte. Putem totuș să ne oprim un moment la o lăture a talentului său de descriitor, aceea anume în care vedem afirmândtt-se imaginația sa vizuală^ pentrucă aceasta erâ într’adevăr una din însușirile sale. Când schițează un tablou de iarnă, ne spune că zăpada «cade ca făina la cernut» și pădurile i se par «cerceLate cu flori de zarzări și de corcoduși»;- ascultând izvoarele ce șerpuesc prin munți, zvonul lor îl compară cu «zur- gălăi auziți de departe»; când vântul își urmează goana lui nebună între cer și pământ, i se pare că «aruncă clăi de nori» ; când fulgerul despică văzduhul, își aduce^aminte de «un balaur» ce se zvârcolește în norii «negri ca zgura»; în fața mării frământate de furtună valurile i se arată ca «niște dealuri de marmură neagră», — și tot așâ când ne descrie personajele sale; pe Sultănica ne-o prezintă astfel: «chipul ei parcă ar fi zugrăvit: alb și cu două răsuri pe obraji. Ochi negri ca mura.... Sprâncenele trase ca din condelu... buze rumene ca bobocul de trandafir». Asemenqa comparații se văd bine că pleacă dintr’o viziune picturală — «peinturiere», cum zicea Brunetto Latini — sau sculpturală, fixată în linii și c- lori. Ceva iarăș ca- racteristic pentru felul în care Delavrancea își reprezintă realitatea, cum și pentru stilul său, e că regăsim procedeul întrebuințat în poezia populară •’ elementele comparației sunt luate din fapte concrete și obișnuite, nu sunt căutate în asociațiuni, în corespondențe ce fac să sboare departe imagi- nația și ne duc spre abstracțiuni—sunt, cu alte cuvinte, comparații simple, prinse din impresii imediate, din apropieri cari vin dela sine în minte. Și ca realist, și ca romantic, Delavrancea a fost mult influențai de li- teratura populară — putem adaoge chiar că nu numai prin literatură s’a apropiat de sufletul poporului, ci și prin curiozitatea, dragostea pe care p aveă pentru cei dela țară să-i cunoască de aproape. Dovadă sunt Sulf Digitized by^ooQie I li tă/rica, Zobie, Răzmirifa, Moș Crăciun, Dottă lacrimi, cari ne⁻duc în lumea satelor noastre. Și urmele înrâuririi popularele constatăm la Delavrânceâ nit namal în subiectele povestirilor, ci șl în llțjiba, în stilul său : multe cuvinte, ca și multe imagini — cum am văzut —ne amintesc felul de a sf exprimă al poporului și uneori ele nu se armonizează cu frazele' prea li- terare, cum se întâmplă și la a Iți scriitori ai noștrf, pentrucă Introducerea de forme populare tn limba literară trebue făcută cu alegere, cu multă discreție, cu un simț desăvârșit al nuanțelor. I s’a adus Iui Delavrancea învinuirea că, pe lângă expresiunî dela țară, a lăsat să se strecoare în proză lui și ce se aude în vorbirea de pe la marginea orașelor, dar aceasta a . fost o urmare a formulei literare pe care a adoptat-o, pentrucă reahsmuî, coborîndu-se, prin subiectele pentru cari a ayut predilecțiune, în păturile de jos, și-a însușit ce caracterizează vorbirea acestora', cum s’a întâmplat și în literatura franceză pe vremea lui Zola. Se poate, de altmintrelea, ca Delavrancea să fi fost îndemnat la aceasta și de gândul de a da prozei lui o coloratură locală, muntenească. Cum Creangă scrisese păstrând atâtea particularități ale graiului moldovenesc, Delavrancea și-a zis poate că pro- vincialismele muntenești au dreptul și ele să fie introduse în, literatură; Aceasta însă—e locul să amintim — nu ajută la fixarea limbii literare, pentrucă făcându-se prea multe concesiuni formelor dialectale, se întârzie unificarea limbii literare, care trebue să meargă alături cu unitatea sufle- tească. Ce ar fi limbă noastră scrisă, dacă necontenit s’ar introduce în ea provincialisme ? Ar rămâneâ mereu intr’o stare haotică. Ant apropiat numele lui Delavrancea de acela al lut Creangă, făcând loc unei presupuneri. Apropierea aceasta poate fl dusă mai ^departe— și cu mai mult temeiu — prin aceea că Delavrancea, ca și Creangă, s’a oprit de multe ori la poveștile din popor. Transpunându-le însă în literatură, ele au pierdut din farmecul, din spontaneitatea lor —singur Palatul de cleștar a suferit mai puțin din această adaptare literară. Basmele sunt un gen delicat, când cineva caută să și-le însușească. Ori trebue să Ii se păstreze simplitatea lor în total — Cum a făcut Creangă — ori să fie luate numai ca motive depărtate, ca o sugestiune pentru realizări în cari imaginația scriitorului adaoge ceva nou, o viziune personali limpezită în preocupările artei înalte. Poveștile pe cari le dă —sau mai curând: le redă — Delavrancea ne fac să ne gândim la ceva intermediar, la un gen nehotârît, pentrucă, de o parte, ele trădează stăruința de a li se păstră mult din spiritul popular, iar, de alta, au trecut printr’o elaborare prea literară, prea artificială, așă că ne fac impresia de ceva lipsit de unitate, incoherent, cu elemente cari se exclud. Când Delavrancea s’a oprit la basme, ca să îmbogățească subiectele sale. Digitized by 18 pe lângă prețuirea literaturii noastre populare a fost, de sigur, și alt ceva ce l-a îndemnat la aceasta. Oricât îl obsedă realismul, oricât eră atras de ce se desfășură sub privirile sale, din când în când simțiă nevoia sS se întoarcă in lumea închipuirilor, în lumea fără țărmuriri, și astfel se lăsâ dns de chemările visului. Sufletul nu poate trăi prea mult sub bolțile înălțate din pietrele prozaismului — el cere să se smulgă de sub apăsarea lor și să se avânte în slava cu nemărginiri de lumină, cu veșnicii de măreție. Pentru fantazia noastră — vine să ne spună Delavrancea — «o punte de argint» se întinde dela vieață la vis și dela vis la vieață; «în fiece seară suntem la un cap al ei, și în fiece dimineață ne deșteptăm la celălalt... De gândurile omului obosit se prind ușurel aripile visului. Oamenii ți se par . ca niște umbre... O vieață nouă apare din vieața comună tuturora... Intre vis și vieață este o stare de cumpănire feerică... Intre vis și vieață, o lume de minuni...» Realistul a dispărut aici, lăsând loc visătorului, și aceasta arată încă odată că .Delavrancea eră un suflet în care se armonizau în- clinări variate, un suflet mlădios și mai complex decât pare uneori. Pornind dela romantism, dânsul i-a dat expresiune sub amândouă as- pectele cari îl caracterizează, pentrucă romantismul poate fi numit lirismul — dacă nu mai bine — nevroza și a exaltării și a descurajării. Sub cel dlntâiu aspect romantismul apare în literatura noastră la Alecsandri și Bolin- tineanu ; sub cel de al doilea la Eminescu. Amîndouă se întâlnesc în opera lui Delavrancea, ca unul din cei din urmă reprezentanți ai școalei literare? inaugurate acum o sută de ani. Indreptându-se mai târziu spre realism, Delavrancea participă la o nouă prefacere a literaturii noastre, premer- gătoare și ea alteia, aceleia care aveâ să plece dela concepții cu totul deosebite de cele de acum treizeci de ani. După poezia lui Eminescu și pe vremea realismului, Coșbuc a adus o viziune senină, de o seninătate simplă însă, bucolică, cu răsfrângeri din lumina care învălue peisajele noastre. După această seninătate a venit aceea de idealism nou a litera- turii anilor din urmă, a celei simboliste, ca să-i zicem cu cuvântul care a ajuns să tangenteze ultimele preveniri împotriva ei, literatură în care, pe lângă lirism, ca în vremea romanticilor — dar.deosebit de al acestora— s’au alăturat, într’o sinteză necunoscută mai înainte, viziunea realistă mo- dernă și Cultul pentru arta desăvârșită, ceea ce o îndreptățește să fie numită ideo-realistă, pentrucă, împotriva} spiritului unilateral al scriitorilor de pe la 1880, ea a venit să arate că nu trebue să se excludă vieața contem- plativă, visul, fără care nu există poezie, înălțare sufletească; Dacă, după cum am amintit, și opera lui Delavrancea —chiar în faza ei realistă — ne îndeamnă câteodată spre visări, să nu ne închipuim totuș Că ea anunță literatura nouă. La dânsul visul nu e o pornire sufleteăscă Digitized by Google 18 pasionată, statornică și o cufundare în cele mai eterate abstracțiuni, în misticism,' ca la scriitorii noi — chiar stilul său precis, de evocări concrete, imediate, nu are nimic mistic, pentrucă există, într’adevăr, un misticism al stilului corespunzător celui al concepțiilor. Dacă visul apare în opera lui Delavrancea, el este o expansivitate de romantic și seamănă cu ce - întâlnim la scriitorii de cari se apropie atât de mult. Romantic a rămas totdeauna Delavrancea, pentrucă așâ erâ mai mult alcătuirea lui sufletească. Și când ii zicem astfel, să nu se creadă că acest cuvânt ascunde intenții de umbrire. Au avut, de bună seamă, scăderile lor romanticii; dar erau suflete cari au revărsat* multă lumină in jurul nostru. Erau firi entuziaste, idealiste, energii cari, vrăjite de o idee, de un cuvânt, nu se uitau la zăgazurile ridicate în calea lor de moșteniri întunecoase, de îndârjirea prejudecăților, și cu priviri de iluminați treceau mai departe, netezind drumurile înăsprite de stânci. Nu datorim oare romanticilor acea Românie de acum cincizeci de ani și mai bine care a fost vestirea României de azi? E o pietate a amintirilor ce trebue să rămână veșnic vie, ca o puternică legătură sufletească, mai ales la un popor tânăr care se îndreaptă spre drumuri de înaintări cum de mult le așteptă și pe cari le-a pregătit vrednicia celor de altădată. Romantismul care-1 caracterizează pe Delavrancea îl vom regăsi și când dânsul, depărtându-se câtva timp de literatură, a luat parte la vieața po- litică, și aici temperamentul său părea că se simte mai liber, pentrucă. vorbirea dă posibilități de expansivitate pe care scrisul o îngrâdcșfe une- ori. Cine a auzit pe Delavrancea vorbind, își aduce aminte de pasiunea pe care o puneă, de puterea comunicativă a artei sale oratorice—cuvintele creșteau în glasul lui ca izbucniri furtunoase, ori se împlântau cu ascuțișul ironiei, iar alteori se mlădiău blânde, înduioșetoare, și totdeauna frazele se desfășurau într’un ritm bogat și cu imagini cari le dau o strălucire literară —oratorul se vedeâ că erâ și scriitor. închinând vieții politice mult din energia sa, Delavrancea nu s’a în- străinat totuș cu desăvârșire de literatură. După o lungă tăcere și cind activitatea sa de scriitor părea că se oprise, l-am văzut revenind la 11- /• teratură, și de data aceasta ca autor dramatic.. Trilogia sa istorică veniâ să reamintească însușirile sale de a zugrăvi personajele în linii viguroase și de a îmbină realul cu fantasticul, făcând mai mult concesii acestuia, cum îl îndemnau și aici predispozițiile sale romantice. Apus de soare, Viforul și Luceafărul sunt totuș mai puțin o operă dramatică decât o evocare narativă și lirică prin care trece statornic gândul de a preamări sufletul străbunilor—acelor străbuni cari «când pășiau, se cutremurau oțelele pe ei»- și când mergeau la luptă, credeau în biruință, pentrucă aș- Digitized byLnOOQle 14 teptau să vadă la dreapta lor pe Arhanghelul Mihail. Puterea neamului nostru eră. și pentru Deiavrancea o credință pe care o aduceă din ce-i spuneă trequtul cu luminile lui și din mărturiile nouă de ce împodobește flinta noastră. Când ziua înălțării ce ni se cuveniâ am văzut-o răsărind, când vi- tejii noștri au pornit să pună semnul săbiei pe hotare ale dreptății împotriva celor cari nu ne îngăduiau să trăim, pentrucă aveam o țară frumoasă și suflet care nu seamănă cu al lor, acela care se dusese cu ■gândul spre vremile lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș a putut aveâ bucuria să trăească aievea o altă epopee, cea mai sguduitoare și. cea mai măreață. Dacă după suferințe ale noastre cari l-au dus în pribegia unde •și -alții au căutat un liman al convingerilor lor, Deiavrancea nu a putut vedeă înseninarea de care noi ne bucurăm astăzi, presimțirile lui o între- zăriau ași cum trebuiă să vie, pentrucă în nici un cojț al sufletului său nu se întinsese păinjenișul îndoelii, descurajării. Până la sfârșit, până în ceasul când va fi înțeles că șirul zilelor sale e dat să se oprească înainte de aceea pe care o doriâ atâta, dânsul a crezut statornic în împlinirea apropiată a gândului mai presus de toate gândurile noaste. Ce rămâne pe- clintit în suflet, credința clipelor din urmă sfințește vieața orișicui. i Digitized by Google RĂSPUNSUL D-LUI 1. B1ANU LA CUVÂNTAREA DE RECEPȚIE A D-LUI O. DENSUȘIANU Domnule Coleg, , Acești doi ani grei și măreți, cari s’au scurs dela trecuta sesiune a Academiei din Maiu 1916, i-am trăit într’un vârtej de emoții de tot felul, cum de veacuri, ori poate niciodată, neamul nostru nu a mai cunoscut: îngrijiri, avânturi, dureri, bucurii, toate de o intensitate fără seamăn, au frământat gândurile și inimile fiecăruia dintre noi și ale tuturora împreună. Au fost unele răni sfâșietoare pentru noi ca oameni, cari au atins ș Academia ca instituție. Una din cele mai dureroase ați împrospătat-o D-voastră astăzi, vorbindu-ne despre Delavrancea. L-am avut prieten ca frate din anii înfloritei tinereți--acuma depărtate. Am împărțit cu dânsul odaia și masa; îl ascultam cu drag, cetindu-mi nuvelele lui cele dintâi cu tot focul de vieață pe care îl punea în cetirea făcută cu acea vibrare caldă și sonoritate de voce care a fermecat mai târziu tribuna, atât când vorbiă solemn și grav în Corpurile Legiuitoare, cât și'când vorbiă mai li- ber și mai familiar, în adunările poporale. De abiâ apucasem să-1 vedem între noi aici, să ne bucurăm de farme- cul lui, de conlucrarea lui de coleg și prieten, să ne folosim de ajutorul lui în judecata chestiilor și a scrierilor literare, prin cari Academia are îndatorirea să dea îndreptări sănătoase în literatura națională, și chiar la începutul acestei conlucrări Delavrancea ne-a părăsit fără întoarcere. S’a stins tocmai atunci când se înfăptuiâ minunea visată și de dânsul cu tot focul sufletului lui arzător, tocmai când câmpul de lucrare pentru Acade- mie a ajuns la toată întinderea lui firească, de veacuri dorită de noi toți și de părinții părinților noștri. Ne-ați arătat cum și-a asigurat Delavrancea, prin puternicul lui talent, p/in calitățile scrierilor, în cari se reflectează sufletul lui puternic și com- Digitized by 16 plex, cum și-a asigurat un Ioc de frunte în literatura produsă în ultimele decenii ale României dinainte de Marea Unire. Constatarea aceasta poate fi mângâiere pentru generația D-voastre, care cunoaște^ și prețuiți pe Delavrancea numai ca scriitor; pentru noi însă, cari am avut parte de prietenia lui intimă, cari l-am ascultat cetind sau vorbind ca orator, Delavrancea lasă un gol dureros pentru totdeauna. Cu atâta ne-a mișcat astăzi mai mult cununa de flori de cugetare, împle- tită de D-voastră cu măestrie și așezată lângă amintirile noastre, despre acela al cărui loc rămas gol mult prea curând ați fost chemat să-1 ocupați aici. • Ați Interpretat drept, la începutul frumoasei D-voastre cuvântări, gân- direa Academiei asupra legăturilor dintre filologie și literatură, gândire din care trebue să iasă un nou program, o nouă îndreptare de muncă, pentru a cărei lămurire, organizare și înfăptuire, Academia v’a chemat în sânul ei, la conlucrare cu ceilalți confrați, cari se află veniți înainte de D-voastră și cari vor veni în urmă. «Filologia nouă» — ziceți cu deplină dreptate — «caută să stabilească adevăruri în legătură cu evoluția sufletească, cu întreaga cultură a unui popor ori grup de popoare.» «Formele lingvistice» — adaogeți apoi —«nu mai sunt studiate .după considerațiuni învechite de gramatică și în mod .abstract, numai în ele înseși, ci ca o expresiune a sufletului, ca valori ce vin să ne reveleze vieața din. trecut ori de azi în multiplele ei mani- festări.» Academia aceasta — precum știți bine — a urmărit aceste studii cu aceste scopuri, pe cât s’a putut, după împrejurările generale și cu pregă- tirea care se găsiă atunci la noi. A început cu direcția romantică și dela idea nerealizabilă de a face pentru cultura neamului ieșit din întunerec la lumină o limbă nouă croită după un sistem preconceput—cum fusese al lui Eliad la București, al lui Pumnul la Cernăuți, al lui Laurian cu adepții lui puțini la număr, dar tari până la fanatism în convingerea, lor, cum a fost MassimU, Fontaninu dela Craiova și alții din școala lor. Limba nu eră socotită de dânșii ca un organism viu, care trebue să fie studiat în fazele desvoltării lui istorice dela origini până astăzi și în varietatea lui actuală după ținuturi, ci erâ socotită întâiu ca argument po- litic, apoi ca mijloc ae a da culturii românești o aparență și o îndreptare cât se poate mai apropiată de cea latină, limba trebuind — după credința lor—să arate cât mai curat caracterul fundamental romanic al neamului- Lucrarea pornită astfel asupra limbii cu sfinte scopuri și convingeri, dar Digitized by Google pe această cale greșită, a produs celebrul Dicționar tipărit de Societatea Academică în anii 1869 — 1875. Ea au fost Insă curând oprită de bunul simt practic al neamului luminat de cultura apuseană. Căci s’a văzut în- dată că limba astfel formată și literatura scrisă într’insa ar fi fost cu totul artificiale, străine și neînțelese de națiunea reală Acest bun simt fusese reprezentat de Costache Negruzzi, de Alecsandri, cari au arătat în scrierile lor cum se Scrie adevărat românește; el a fost sistematizat de Maiorescu, care a arătat calea greșită și îndreptarea sănătoasă. Dicționa- . rul academic a trecut în domeniul uitării. । După un deceniu de așteptare —la îndemnul neuitatului Rege Caro!,— Academia a organizat la 1884 «Dicționarul limbei istorice și poporale* pe idea sănătoasă a limbii reale. Lucrarea, începută de eruditul și agerul Hasdeu pe această nouă bază, s’a arătat nerealizabilă din cauza propor- țiilor în cari fusese începută. A treia organizare făcută pe acest teren de Academie este «Dicționarul», care dela 1907 a Început a se tipări și a cărui înaintare a fost cinci ani oprită din cauza răsboiului. * I Fazele trecute, istorice, ale limbii scrise, ca și varietățile dialectale ale limbii-vorbite în zilele noastre au fost obiectul preocupărilor statornice ale Academiei. Publicațiunile de vechi texte de limbă, precum și volumele și glosarele de texte din literatură poporală au fost rezultatul îngrijirilor * Academiei în amândouă aceste direcțiuni. Bogate materiale stau încă gata, ca să fie studiate și publicate. Acest teren de studii s’a lărgit acuma în modul cel mai fericit. Jur împrejurul vechiului Regat se întind țerile ro- mânești, cari până ieri erau subt stăpâniri străine. De Basarabia activi- tatea Academiei nu se putuse atinge pe niciun teren; frații de acolo nu puteau veni să conlucreze cu noi, noi nu puteam merge la dânșii. Cele- lalte țeri românești erau mai puțin închise, dar și acolo numai cu greutăți se puteâ organiză o conlucrare liberă pe aceste terenuri ale manifestări- lor vieții poporului'prin limba lui. Astăzi toate aceste greutăți sunt înlăturate. O nouă și largă organizare de cercetări, de culegeri, de studii este necesară. Ea cade în sarcina Academiei, și pentru conlucrarea la îndeplinirea acestei îndatoriri Academia v’a chemat în' sânul ei. Toată pregătirea, toată activitatea D-voastre de până acum, ne dă drep- tul să vă cerem și să avem încredere deplină că veți da un ajutor puternic ia reorganizarea acestor lucrări, acestor studii atât de necesare ți atât de întârziate. Digitized by^ooQie 18 Ați creâcut în atmosfera acestor studii asupra limbii și literaturii națio- nale, pe care cu atâta stăruință și erudițiune le-a cultivat o vieață întreagă părintele D-voastre ; ați făcut studii speciale Ja școalele celor mai de frunte specialiști din Apus. Astfel ați câștigat nu numai cunoștințele, dar—ceea- ce este mult mai prețios—metodele științifice cele mai sigure la cercetarea faptelor și la gruparea rezultatelor. / Cu această pregătire ați început lucrările D-voastre despre limba româ- nească, cel dintâiu obiect al. preocupărilor acestei Academii. Mai înainte aproape toți cei cari au studiat sau au căutat să dea în- dreptare în desvoltarea acestui organ-de exprimare a cugetării românești erau autodidacți, cari singuri își copdusese cercetările și își crease sis- temele. Cipariu a ieșit în câtva din filologia veche romantică și a studiat tex- tele vechi ale limbii, cu îndoitul scop de a găsi în ele nouă probe despre latinitatea limbii noastre și de a scoate din textele vechi cuvinte și forme arhaice căzute în uitare, spre a le aduce iar la vieață in limba vie lite- rară. Rămăsese astfel foarte apropiat de sistemele romantice. Hasdeu pătrunsese, cu bogata lui erudiție și cu agerimea lui neasămă-' nată, în întunerecul fazelor trecute ale limbii; nu avii însă stăruința și răbdarea de a. pătrunde în toate fazele vieții trecute și de a grupă fap- tele într’o istorie metodică a ei. Lambrior avusese și pregătirea și aptitudinile, dar de abia apucase să arate ce ar fi putut face, când a închis ochii pe veci. , Așâ steteau lucrurile, când a apărut, la 1901, întâia fasciculă din a D-voastre Istorie a limbii române, publicată la Paris în limba franceză. Întâia oară se expunea sistematic, în cartea care începeă cu acea fas- ciculă, istoria limbii noastre—a acestei scumpe comori, prin care s’a pă- strat legătura sufletească a neamului nostru în cursul secolelor lungi de restriște. Originile— dela limba vulgară a colonilor și legionarilor, influ- ențele autohtone ale limbilor popoarelor romanizate și ale celor venite în urmă, rând pe rând sunt toate analizate și sunt arătate urmele lăsate în limba vie, ajunsă până la noi. Astfel opera D-voastre a ajuns până la se- colul al XVl-lea, luminând pentru întâia oară elementele constitutive și fazele de desvoltare ale limbii până la întâia epocă de monumente lite- rare scrise In care ea se arată. Lucrarea este grea și a înaintat încet. Dorința tuturor, cari au înțele- gere și interes pentru asemenea lucrări, este să o vadă cât mai curând ajunsă la sfârșit, căci este un măreț monument ridicat limbii neamului nostru. Studiind fazele trecute ale limbii, ați văzut și ați pus în lumină nouă —cel puțin la noi- -secretul răspândirii și întinderii limbii noastre, precum Digitized by^ooQie 19 și al păstrării uniformității^ atât de puțin turburate prin diferențieri dia- lectale. Acest secret ați arătat că a fost în-lungul și întunecatul ev mediu păstoria, ocupația la care fusese redus neamul nostru prin invaziile bar- barilor asupra pământului românesc de dincoace și de dincolo de Dunăre. Transhumanța este un fapt nou adus de D-voastră în cunoștințele despre trecutul Românilor din evul mediu până în zilele noastre. Prin ea se ex- plică ajungerea Românilor până departe în Polonia și în Moravia, iar în zilele noastre până la Caucaz. Limba vie de astăzi, cu varietățile formelor dialectale, vieața poporului: manifestată în forme literare orale, și în poezia poporală, sunt și ele obiectul studiilor D-voastre. Volumul despre limba și poezia poporului din țara Hațegului, obârșia familiei D-voastre, este un model pentru acest fel de lucrări, cum nu s’a făcut până acum la noi. Pe aceste două vaste domenii de studii: istoria limbii și studiul varie- tăților dialectale în starea ei actuală, ați făcut o ' bună școală, care tre- bue să ducă înainte cercetările în aceste direcțiuni subt conducerea și cu sprijinul Academiei. Academia are însă și o alta îndatorire, și o altă menire: prețuirea dreaptă a scrierilor de pură literatură și prin aceasta arătarea drumurilor drepte în desvoltarea artei literare menite să oglindească sufletul nea- mului, să-1 subțieze și să-l înalțe. Pentru aceasta stau Academiei la îndemână numeroasele premii, pentru aceasta, alăturea de filologi, sunt chemați în Secțiunea literară scriitori și critici literari, al căror număr și însemnătate de ani de zile acuma covâr- șește pe filologi. Și pe acest teren înflorit al artei literare, D-voastră ocupați un loc în- semnat nu numai prin propriile scrieri, dar și prin gruparea unui: număr de talente tinere înzestrate cu îndrăsneala noutății și cu avântul spre zări neumblate. Academia se cuvine să primească cu bunăvoință de mamă toate ma- nifestările frumoase ale gândirii și ale simțirii, în orice formă s’ar înfățișă, oricât de neobișnuită pană acuma, căci formele artei pot varia la infinit. Iată că alături de poezia simbolistă cultivată de D-voastră și în jurul D-voastre se ivesc Deniile lui Nenițescu, se ivesc Poemele Luminii ale lui Lucian Blaga, cu avânturi nouă spre înălțimi neatinse de poezia româ- nească de până acuma. Pentru toate aceste organizări de lucrare cu rost, Academia v’a des- chis porțile și v’a chemat în sânul ei. Digitized by^ooQie 20 Domnule Coleg, Precum vedeți, Academia v’a chemat ca să luati o parte cât mai mare la lucrarea ei pe terenurile manifestărilor și îndreptărilor intelectuale ale neamului. Academia aceasta este un fel de cetate a culturii românești, sau un fel de templu al acestei culturi, în care trebue să se răsfrângă calitățile sufletești ale neamului nostru. Această cetate, cu ostașii de apărare din lăuntrul ei, sau acest templu cu slujitorii dimprejur, are o organizare, care funcționează acuma de mai bine de o jumătate de secol, și în cursul acestor cinzeci de ani trecuți și-a făcut un spirit lăuntric propriu, un început de tradiție. Întâia caracteristică a organizării și a vieții Academiei este stabilitatea : cine intră aici nu mai poate fi înlocuit decât atunci când pune capăt tu- turor grijilor vieții. A doua trăsură caracteristică este independența instituției, indepen- dența ei deplină. Autorii organizării actuale, dela 1867, înoite la 1879, au fost nu numai bărbați de înaltă cultură și mari talente, ca Alexandru Odobescu, dar și bărbați de Stat cu multă experiență și cu înalt prestigiu intre con- ducătorii țerii, nu numai ca oameni politici, dar și ca oameni de știință, cum erau ion Ghica, Dimitrie Sturdza. Ei au voit, au știut și au putut să asigure acestei instituțiuni acele două lucruri mari: stabilitatea, într'o țară in care toate erau într’o neostoită mobilitate; independența în toate privințele, într’o țară în care de secoli--cum spune bătrânul cronicar — «Domnii au toată cârma»—«și ce li-au părut lor, ori bine ori rău,'aceea a fost lege... șl caută să li placă tuturor, ori cu folos, ori cu pagubă țerii.» Pentru păstrarea acestor două neprețuite condiții indispensabile pentru muncă cu spor, acei neuitați înaintași au atras cu prestigiul lor la această instituție și asigurarea mijloacelor materiale, cari sporesc an după an. ¹ înălțimea la care munca și înalta lor înțelegere pentru valoarea cul- turii au ridicat Academia aceasta în vieața neamului, nouă tuturor, celor cari intrăm după dânșii în sânul ei, ne creează mari datorii și ne încarcă cu o mare răspundere în fața neamului. Întâia datorie este ca dincolo de pragul acestei intrări să lăsăm toate acele pasiuni disolvante cari împiedecă pe oameni dela o conlucrare frățească pentru scopurile permanente mult mai mari și mai înalte decât cele mai puternice individualități, toate trecătoare. Digitized by^ooQie 21 Aici--in sânul Academiei — generațiunile* cari se urmează, trabue să se continue și s$ se armonizeze, cum am văzut Lunia trecută,cu adâncă emoțiune, că s’a arătat armonizat sufletul celui mai bogat în ani dintre noi, veneratul nostru Președinte Poni, cu al celui mai bogat în tinerețe, Inculeț. Notele de deosebire îrt păreri, în caractere, în gusturi, sunt prin ele în- sele elemente de armonie, când și dacă le respectăm la alții, cum voim să,fie respectate la noi înșine. Numai astfel conlucrarea poate fi frățească și spornică, numai astfel se poate îndeplini îndatorirea ce Academia are față de neam ca organul cel mai înalt al vieții lui intelectuale, al culturii lui; numai astfel, fiecare din noi ne putem împlini' datoria față de Academie, căreia îi datorim de- votament desăvârșit. Academia este o republică culturală autonomă și independentă in toate lucrările ei de orice natură; da singură își administrează toate interesele, singură își premenește membrii și își schimbă statutele și regulamentele după trebuințele cari se ivesc. Cetățenii acestei republici culturale sunt supuși—din ziua intrării lor aici —la impgzitul progresiv și proporțional: cine are și poate mult este dator să dea în măsură și după bogățiile talentului și științei sale. Toți acești cetățeni au însă drepturi egale, și numai convingerea este singu- rul mijloc de a face pe colegi să aprobe, să primească și să urmeze pă- rerile noastre. Cu adâncă convingere și încredere că prin știința și prin talentul D-voastre veți adaoge mult la lucrările Academiei, și prin aceasta la în- nălțarea prestigiului ei și la . înaintarea culturii neamului, vă zic dift toată inima în numele Academiei: fiți bine venit între noi! Digitized by Google Digitized by Google II !■ IW || -■1_._1_L-_._LL..'- J J-—LJl_. i-'-J. ■■■■< 'ACADEMIA ROMANA * DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XLVI SPAȚIUL ȘI TIMPUL IN j NOUA LUMINA ȘTIINȚIFICA > 9 --■ -- . DISCURS ROSTIT LA 26 MAIU 1919 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ DE ION INCULETZ CU RĂSPUNS DE • . P. PONI ----‘ ■------- ! • I¹ BUCUREȘTI TIPOGRAFIA „URBANA", SOCIETATE ANONIMA Strada Sfântul Dumitru, No. 2. 1920 । Prețul 4 lei. Digitized byGooqIc Digitized byknOOQle I Domnule Președinte, ' Domnilor Colegi! Adânc emoționat, ieau cuvântul. Fiu al Basarabiei, al unei părți locuite de Români, cari nici cu gândul cel' mai îndrăzneț nu așteptau să se în- toarcă în sânul Neamului, eu acum stau în mijlocul D-voastre nit numai ca o idee de unitate națională, nu numai ca un simbol al unirii, dar ca un adevărat reprezentant al Unirii, care este un fapt împlinit. Simt și știu că nu merit cu munca mea modestă fn câmpiile științei să fiu membru al Academiei Române. Am avut și puțin fimp pentru munca aceasta. Am ieșit la lupta științifică în anul 1912, propunându-mi scopul de a populaizâ știința. Știinfa este internațională și ca să devie națională trebue ca ideile ei să intre și să domine în adâncimile masselor poporului, care colorează ideile acestea cu deosebirile lui. Și aici stă puterea științei, dacă ea nu vrea să fie moartă. Eu am fost nevoit să lucrez pentru un neam străin. Sunt fericit să lucrez de acum înainte pentru propășirea Neamului meu, Neamului Ro- mânesc. Pot să vă spun că nu aș fi primit o așâ de mare cinste pentru mine de a fi ales membru al Academiei, dacă nu m’ar fi convins scumpul nostru Președinte d-1 Poni, care mi-a spus că Academia Română, pe lângă lucrările științifice și desvoltarea științei române, are și scopul mare de az prezentă idea unității culturii românești. «Ei! lasă să fie în cel mai înalt așeză- mânt reprezentanții eficaci ai Basarabiei pentru afirmarea ideii acum nu numai de unitatea culturii, dar și a unirii politice înfăptuite pentru vecie». Și eu am primit să fiu ales în locul răposatului Teclu, care n’a fost așă de fericit ca mine să ajungă la Unirea Ardealului, pe care el cu atâta demnitate l-a reprezentat aici, cu țara-mamă. El n’a ajuns să vadă cu ochii lui înfăptuirea visului celui mai scump pentru ori și care Român — întregirea Neamului Românesc. Ce n’a putut să facă o generație, a făcut alta. Digitized by Google 4 Știința are de scop nu numai a cercetă măsurile, greutățile și numerele. Știința are de scop de a afirmă stăpânirea omului asupra naturii. Științele căpătate ajută omului de a ușură suferințele. înțelegând prin cercetările științifice legile Universului, mintea omului poate .prevedeă primejdiile cari amenință cultura și poate luă măsuri în contra lor. Prin știință omul poate găsi drumtfri nouă spre progres, folosindu-se de evenimente, cari par mici, dar cari pot să ne servească drept cele mai puternice instru- mente pentru propășirea omenirii. Să-mi dați voie să arăt în puține cuvinte la ce idei a ajuns știința de astăzi in cercetările ei asupra spațiului și timpului. Știința de astăzi a ajuns la o desvoltare foarte mare. Arhitectonica veche a Universului se distruge și în locul ei se clădeșta alta nouă, deși trăsă- turile acestei clădiri încă nu sunt lămurite definitiv. Concepțiile, cari încă niFdemult păreau stabilite definitiv, se reformează. Se nasc idei și gân- duri nouă. Nu de mult materia eră considerati ca compusă din un număr oarecare i de atomi, cari nu pot să fie descompuși și cari au massâ lor definitivă. In știință domină un dualism al materiei și al vidului. Acolo unde se termină materia, se începeă vidul, care serviă ca transportorul energiei razelor. Dar nu există pod între materie și între vid. Știința încearcă să zidească podul acesta ba îfi chip de eter, care umple tot spațiul și trans- mite undele oscilatoare, «ba în chip de câmp electromagnetic. In fiecare punct al acestui câmp lucrează puteri electrice și magnetice, cari nu pot fi explicate din punct de vedere mecanic. Cu bună seamă ; altfel cum. am explică noi transmiterea energiei unei căderi de apă puternice la sute de kilometri printr’o sârmușoară subțire, întinsă între cădere și uzină, unde energia aceasta se utilizează ? Câmpul electromagnetic par’că a înlăturat eterul. Au fost încercări ca să se explice undele electromagnetice ca un caz particular al undelor luminoase. Dar eterul n’a fost în stare să explice undele electromagnetice. Dar să lăsăm de o parte toate discuțiile despre calitățile eterului. Noi il vom considera ca o substanță continuă, sau fiind compus din atomi. Ip totdeauna se naște o întrebare: cum se poartă eterul, când prin dânsul se mișcă un corp? Și ce se face cu eterul, care se găsește în mijlocul corpului — se mișcă și el împreună cu corpul sau stă în repaos ? Putem să răspundem cu mare probabilitate că eterul acesta stă în re- paos. Intr’adevăr lumina se propagă într’un gaz sau în aerul mișcător independent de repeziciunea gazului sau aerului. Deci suntem siliți să admitem că eterul, prin care se răspândesc undele luminoase, rămâne în nemișcare, când prin dânsul trece aerul mișcător, fiindcă altfel n’am fi în Digitized by Google 5 stare să explicăm fenomenul aberațiunii și principiul lui Doppler-Fizeau. Și așâ, dacă există eterul, el este absolut nemișcător și nu iea nici o parte în mișcarea obiectelor. ' • Dar presupunând aceasta, trebue să ajungem la o foarte importantă con- cluzie. Și anume: Dacă eterul este absolut nemișcător și dacă nu se trans- portă cu corpurile, apoi trebue să admitem că mișcarea unui obiect, de pildă a pământului, prin eter trebue să aibă oarecare influentă asupra turburărilor electromagnetice, cari se petrec în eter pe obiectul acesta mișcător. Ipoteza aceasta este ușor de înțeles, dacă • in locul eterului am luă aerul nemișcător prin care se mișcă un corp. Această mișcare are influență asupra fenomenelor cari se petrec pe corp, de pildă obiectele ușoare ar fi ridicate de pe corp de vântul produs. Acelaș lucru trebue să se întâmple și cu mișcarea pământului prin eter. Noi luăm pământul, fiindcă repeziciunea mișcării sale e mai mare decât orice repeziciune, cu care avem a face pe suprafața pământului. într’un interval scurt noi putem să considerăm mișcarea pământului ca rectilinie și uniformă. Iuțeala pământului V este cum se știe 30 km. pe secundă; iuțeala undelor electromagnetice sau a luminii C este 300.000 km. pe secundă De aci raportul * = IO ⁴. Dacă mișcarea pământului are influență asupra schimbărilor fenome- nelor electromagnetice sau ale luminii, cari se petrec în eter, apoi firește schimbările acestea trebue să fie o funcție a raportului *, va să zică a raportului repeziciunii pământului față de repeziciunea luminii. Au fost făcute multe experimente pentru a descoperi influența aceasta. Dar în contra așteptării, toate au fost în zadar. Noi vom aminti aici numai despre experimentul clasic al tai Michelson, care cu cele mai exacte instrumente a examinat propagarea luminii în direcția mișcării pămân- tului și în direcția perpendiculară ei. Nici o diferință ! Teoria și preciziunea instrumentelor dedeau toată si- guranța că, dacă mișcarea pământului prin eter are influență asupra pro- pagării luminii, atunci această influență trebue să fie descoperită. Rezultatul negativ al experimentelor făcute în privința aceasta a silit pe Fțtzgerald și Lorenț, independent unul de altul, să facă o ipoteză stranie, că fiecare obiect care se mișcă prin eter se scurtează în di- recția mișcării sale în raport 1 de unde evident rezultă că dacă repeziciunea obiectului ar ajunge la re- Digitized by Google peziciunea luminii, el ar. deveni absolut turtit cu o grosime infinit de mică. Un băț pus paralel cu mișcarea pământului e mai scurt decât tot acelaș băț pus perpendicular pe mișcarea pământului cu 5, IO⁶ mm. Globul prin mișcare se turtește, transformându-se în elipsoid. Ipoteza aceasta explică perfect, de ce experimentul lui Michelson a dat rezultat negativ: se scurtau instrumentele întrebuințate pentru expe- riment. Dar ea este foarte greu admisibilă pentru mintea noastră. Știința nu s’a oprit aici. Mintea omenească a căutat o ieșire. Și de aici s’a născutjdea principiului relativității. In lumea noastră nu e nimic absolut, toate sunt relative. Nu există nici timp absolut. Principiul relativității a fost enunțat de Einstein și se poate scurt for- mulă în două postulate: 1) Universul în care trăim este așa făcut, că dacă noi ne aflăm într’un sistem, care se mișcă rectiliniar și uniform, prin nici un mijloc nu ne putem da seama de aceasta mișcare, cu atât mai mult nu putem găsi mărimea repeziciunii mișcării, și 2) Iuțeala luminii nu variază ori și unde și în orice condițiuni am măsurâ-o. Principiul relativității astfel stabilit are mai multe consecințe, cari par câte odată cu totul paradoxale. a) Așa din principiul acesta reiese că eterul nu există, fiindcă altfel ar trebui să existe repaosul absolut și mișcarea absolută. b) Trebue făcută, diferința între forma geometrică și cinematică a cor- pului. Un băț care se află în nemișcare într’un .‘sistem va părea mai scurt, dacă s’ar măsură lungimea lui de pe alt sistem, care se află în mișcare. De aici rezultă că mărimea cinematică a obiectului în totdeauna este mai mică decât mărimea lui geometrică. ' c) Energia poate să aibă existentă independentă de materie. In acelaș timp ea poate să aibă o structură atomică. d) Michelson dacă n’a descoperit influența mișcării pământului asupra iuțelii luminii, apoi el nici n’ar fi putut descoperi acest lucru, fiindcă ori și unde am măsură, mărimea repeziciunii luminii, ea este aceeaș. Presupuneți că toată sala aceasta a căzut în absolut ’ întuneric și ca noi toți am adormit, iar în acest timp sala a prins a se mișcă rectiliniar șî uniform în spre d-l Președinte cu repeziciunea luminii. Trezându-mă, eu aprind un chibrit. Ce ar trebui să se întâmple? Mă îndrept cu chi- britul spre d-l Președinte și văd chibritul, fiindcă razele lumino’ăse ale lui, răspândindu-se în toate părțile, vin și spre mine, întâlnindu-mă. Acum îndrept chibritul spre D-v»astre și nu văd nimic,fiindcă razele lui, cari vă luminează, n’ajung’ la ochii nlei cari se mișcă în direcția opusă cu aceeaș repeziciune ca și razele chibritului. Eu nu văd nici chibritul, și numai Digitized by Google i 1 7 . । simțind că mă arde îmi dau seamă că chibritul e aprins. Așâ ar trebui să se întâmple judecând după concepțiile vechi. Principiul relativității ne spune că nu se va întâmplă astfel nimic; de aceea n’a reușit nici experimentul'lui Michelson Dar principiul relativității face cea mai* mare revoluție în concepția noastră despre timp. In scurte cuvinte principiul spune că nu există timp absolut. De aceea noi niciodată nu putem să afirmăm că două fenomene, cari s’au întâmplat în diferite locuri, s’au întâmplat într’unul și acelaș moment. Pentru un spectator se poate să se pară că amândouă fenome- nele s’au întâmplat în acelaș moment, pentru alt spectator din alt loc momentele întâmplării fenomenelor pot să nu mai coincidă, deși el s’a folosit pentru măsurarea timpului cu instrumente tot așă de precise. Mai mult. Poate să se întâmple că unul și,acelaș fenonien pentru un specta- tor s’a întâmplat mai înainte, iar pentru altul mai târziu. O așă înțelegere a timpului cere dela noi cea mai mare capacitate de abstracție. Trebue mult timp ca să tedeprinzi cu concepția aceasta nouă, într’adevăr este straniu, este neînțeles pentru noi, neobișnuiți cu această abstracție, cum concepțiile „mai înainte" și „mai târziu" pot să aibă un sens contrariu față de un fenomen care s’a petrecut în unul și acelaș loc? Dar să ne aducem aminte că fiecăruia din noi îi erâ foarte greu în co- pilărie să se deprindă cu idea că sub noi, pe partea ppusă'a pământului, umblă oamenii cu picioarele în sus, simțindu-se tot așă de bine ca și noi și neavând frică că vor cădeă de pe globul pământului. După mărturisirea unui savant, revoluția produsă de principiul relati- vității în concepțiile noastre poate să fie comparată numai cu revoluția , produsă de Kopernic. Presupunem că pe suprafața pământului în dopă diferite locuri se petrec două diferite fenomene. Pentru a ști daca fenomenele acestea s’au petrecut într’unul și acelaș moment sau nu, noi trebue să avem în aceste locuri două ceasornice cari se presupune că sunt verificate și arată acelaș timp. Dar verificarea ceasornicelor poate se fie făcută în două moduri. Noi putem să aducem amândouă ceasornicele într’un loc, să le verificăm și apoi să le transportăm la locurile destinate, presupunând firește că trans- portarea nu schimbă mersul lor. Verificarea se poate face și altminterea. Se poate fără a transportă ceasornicele a vedea, stând lângă unul din ele, dela distanță cât arată altul, și astfel a .le verifică. Acum dacă stăm și cugetăm, vom găsi o diferință între acea din- tâi și acea de a doua verificare. Cu bună seamă, dacă ceasornicele ve- Digitized by^ooQie ifîcate prin modul cel dintâiu arată unul șt acelaș timp, apoi făcând ve- rificarea prin al doilea mod dela distantă, ceasornicele aduse la un loc nu vor arătă acelaș timp, dacă la verificare nu s’a luat în considerație timpul care erâ necesar, ca lumyia dela un ceasornic, dela care ne uităm la altul, să ajungă la acest de pe urmă și să se întoarcă înapoi. Prin urmare dacă vom luă în considerație aceasta, apoi'știind repezi- ciunea luminii și distanta între ceasornice, putem să avem acelaș re- zultat prin amândouă modurile de verificare. Toate raționamentele aces- tea noi le facem admițând că pământul nu se află în mișcare. Presupu- nând acuma, că și pământul se mișcă (cum și este în realitate) împreună cu ceasornicele, atunci pentru verificarea ceasornicelor prin modul al doilea, este necesar să știm și raportul între iuțeala pământului și iuțeala luminii, pe când verificarea prin modul întâiu nu depinde de toaie acestea. Acum se naște întrebarea: care mod de verificare este just ? Eviden t că primul mod de verificare presupune că există timpul absolut, care nu depinde de loc. Pentru distantele mici, cu cari noi operăm pe suprafața pământului, și al doilea mod de verificare dă rezultate, cari nu diferă de rezultatele obținute prin primul mod de verificare. Dar alte raporturi găsim, dacă operăm cu distante mai mari, de pildă cum e distanta între pământ și soare, distantă pe care lumina o percurge în 8 minute. Presupunem că pe suprafața soarelui s’a întâmplat un fenomen oare- care și că soarele și pământul se află în nemișcare. Atunci locuitorii pă- •mântului ar primi vestea despre fenomenul întâmplat cu 8 minute mai târziu — timpul necesar ca lumina care aduce vestea să ajungă dela soare la pământ, și locuitorii pământului vor fi în drept să zică, că fenomenul s’a întâmplat mai înainte cu 8 minute, de cum ei l-au văzut. Dar pământul și soarele ieau parte în mișcare prin spajiul Universului, și mișcarea aceasta nu poate, cum am văzut, să rămâe fără influentă asu- pra determinării când s’a petrecut fenomenul pe suprafața soarelui. » Așâ că fenomenul pe care l-au văzut locuitorii pământului poate s’a petrecut mai înainte nu cu 8, dar cu mai multe sau mai puține minute. Mai complicat ar fi lucrul, dacă am dori să determinăm, care din cei doi spectatori aflați în două diferite locuri — să presupunem pe pământ și pe Marte --au văzut fenomenul petrecut pe soare mai înainte și care mai târziu ? Noi am puteâ ști aceasta, da'că am ști precis influenta miș- cărilor soarelui, pământului și lui Marte asupra propagării luminii. Dar principiul relativității și experimentul lui Michelson ne spun că aceste lucruri nu pot fi știute de noi și chiar nici descoperite. Digitized by knOOQle 9 Prin urmare spectatorii de pe pământ și de pe Marte nu pot prin nici , un mijloc să determine, pentru care din ei s’a întâmplat fenomenul mai înainte și pentru care mai târziu. Cuvintele «mai înainte» șl «mai târziu» aici pierd orice însemnătate și orice sens. Fiecare măsoară timpul cu mă- sura lui în raport cu spațiul în care el se găsește. Timp absolut, independent de spațiu, nu există, și numai asociația din timp și din spațiu prezintă realitatea. lată la ce concluzie revoluționară pentru minte^ noastră, obișnuită cu alte concepții, ne aduce principiul relativității. Acum să trecem la arătarea formulelor matematice, în cari principiul este îmbrăcat. Presupunem că spectatorul A determină fenomenele cu coordinatele x, y, z și se folosește de timpul t. Spectatorul B, aflându-se 'în alt loc, determină aceleași fenomene cu coordinatele x', y', z' și se folosește de timpul t'. Să presupunem că axele ambelor sisteme sunt paralele și axele x, x' coincid. Să mai presupunem că spectatorii se află relativ unul de altul în mișcare rectilinie și uniformă în direcția axelor x, x'. Atunci dacă repeziciunea spectatorului A este + V, repeziciunea spectatorului B rela- tiv de spectatorul A va fi — V. Presupunem că atunci, când originele coordinatelor O și O' coincid, în acest punct se aprinde lumina. Presupunerii că spectatorul B se mișcă spre spectatorul A cu repeziciunea V, pe când spectatorul A se află în repaos. Repeziciunea luminii e aceeaș C. Atunci pentru A coordinatele vor fi; x — o, y == o, z = o. Iar pentru B coordinatele vor fi: x' — x — v t, y' == o, z' = o. Pe noi ne interesează ecuațiunile transformării, cu cari am puteă să trecem dela un sistem de coordinate la altul. Făcând calculele necesare pe cari le omitem și punând vom găsi că ecuațiile acestea sunt următoarele: x' =(x-vt) y' y .... i » z' z și invers: Digitized by Google x= * (x'-j-vt) y - y' Z z' + 5) Cum vedem, sistemul de ecuații I diferă de sistemul II numai cu semnul V, cum și eră de așteptat. Ecuațiile obținute fac baza principiului relativității. Este de remarcat că dacă repeziciunea V este prea mică în comparație cu iuțeala luminii C, atunci punând V = O, vom aveâ 3 1 și ecuațiile obținute se trans- formi în ecuațiile vechei mecanice a lui Newton. Cele mai importante din ecuații, cari fac fondul principiului, sunt Aceste ecuații sunt fundamentul pe care este clădit tot principiul rela- tivității. Ca să înțelegi principiul, trebue să înțelegi ecuațiile acestea. Și fiindcă coordinatele z și y nu joacă un rol important, se pot cercetă nu- mai punctele cari se află pe axele O x, O' x'. Ecuația cea dintâi ne dă o paradoxală concepție despre spațiu. Intr’un moment oarecare două puncte K și IC, aparținând respectiv sistemelor coordinate de cari se folosesc sus muniții spectatori A și B, coincid. Atunci spectatorul A găsește ca distanța OK x și prin urmare distanța O' IC — x vt. Iar spectatorul B găsește ca aceeaș distanță O' K' — x , va sâ zică este mai mare cu ori. Cevâ paradoxal dar trebue sa ac- z ceptăm, fiindcă aceasta este un fapt al naturii. Acelaș lucru și cu timpul, care reiese din ecuația a doua. Pe când spec- tatorul A, având timpul t, crede că și spectatorul B într’acest moment are acelaș timp, spectatorul B are alt timp, anume I' — -. Cevâ încă mai paradoxal. Aceasta este principiul relativității. Spațiul și timpul, independent unul de altul, nu au nici un sens. Celebrul matematician Minkowski în cercetările lui le leagă împreună în cevâ indivizibil, care se numește lumea noastră. Lumea aceasta are nu trei dimensiuni, adică lungimea, lățimea și înălțimea, dar patru, și a patra dimensiune este timpul. Situația punctului materia) in spațiu se caracterizează nu cu trei, dar Digitized by^ooQie 11 cu patru coordinate Xₛ Y, Z, și t, .în care a patra coordinată t este timpul Ne mărginim la ceeace am spus. Rămâne numai să aduc cuvintele numitului matematician, cari au de- venit clasice prin importanța lor pentru înțelegerea Universului de noi: «De astăzi înainte spațiul și timpul, considerate separat, se confundă în umbre, și numai uniunea lor păstrează realitatea.» 'Să-mi dați voie să termin cuvântarea mea, îndreptându-mi gândurile tot spre acela pe care l-am înlocuit- spre Nicolae Teclu. O vieață lungă în care prin voința sa a ajuns la înălțimea cea mai mare \ științei — el a devenit patriarhul științei române. In cele peste 50 de lucrări ale lui, el a atins o mulțime de chestiuni științifice, dar de preferință el s’a ocupat cu studierea gazelor, a indu- striei hârtiei și mai ales cu studierea flăcării. । Două deosebiri îl caracterizează pe Teclu în activitatea lui științifică. Atingând diferite chestiuni, el in totdeauna căută partea aplicabilă in practică a chestiunii. Așâ studiind flacăra, el a căutat rezultate practice, și acum în laboratoarele de chimie din toată lumea se găsește renumitul «bec Teclu». Altă deosebire este preciziunea instrumentelor, ipventate de Teclu, și preciziunea cum și meșteșugul, am putea zice măestria, cu care Teclu lucră în studiile lui practice. Aparatul pentru determinările transparenței- corpurilor, construit de Teclu, este o minune de preciziune. Cum este o minune și meșteșugul cu care Teclu a dovedit identitatea unor hârtii de valoare complet car- bonizate intr’o cassă de fier, în urma unui mare incendiu produs de o exploziune de dinamita in Anvcrs. Tjtclu s’a ocupat și cu chestiunea sborului in aer și n’a obținut re- zultate practice numai din lipsa mijloacelor, fiindcă principiile arătate de dânsul încă în anul 1894 au fost tocmai acelea pe baza cărora în genere au fost construite avioanele. Rezumând, putem sa spunem ca pentru toate chestiunile Teclu dedea rezolvarea cea mai fericită, întărind astfel stăpânirea omului asupra na- turii, despre care v’am vorbit. Dar pentru noi, în momentele de față, înseamnă, și încă mai mult, că Nicolae Teclu a fost un mare Român. Fiu al Ardealului, odată cu ter- minarea studiilor sale în școale străine, cari nu i-au înstrăinat sufletul— n’au putut să-l înstrăineze — el vine și oferă munca sa țerii mame. Nicolae Teclu n’a avut fericirea să ajungă la Unirea înfăptuită, pe care Digitized by^ooQie 12 el o avea în inima lui fierbinte pentru neam ca o dorință arzătoare și ca o speranță nestrămutată. Dar murind, ne-a dat pildă de vieață și mai ales pildă de muncă. El ne-a arătat drumul, pe care trebue să meargă România Mare — drumul muncii. Munca învinge toate în lume. Digitized by^ooQie RĂSPUNSUL D-LUI P. P0N1 LA DISCURSUL DE RECEPȚIE AL D-LUI 1. 1NCULETZ. / ----------------------------- Iubite Coleg, Academia Română, dela înființarea ei, a realizai marea idee a unității culturale a tuturor Românilor. Dela început chiar, au fost chemați în sânul ei toți bărbații cari se distinsese prin lucrările lor, nu numai în toate unghiurile Daciei traiane, dar și în țeri mai depărtate. Dintre Dom-' niile Voastre, de peste Prut, noi am fost mândri să stăm alăturea cu Alexandru Hasdeu, cu Costachi Stamati, cu Ion Străjescu, cu Ion Casian Suruceanu și cu genialul Bogdan Petriceicu Hasdeu, care, prin puterea cugetării sale, a fost nu numai o glorie a neamului nostru, dar s’a ri- dicat la înălțimea celor mai mari învățați ai lumii. Dumnezeu a voit ca, după jumătate de veac, această unire sufletească, întreprinsă, prin Academie, de patriotii de la 1866, să se întindă și să devină o realitate pentru întreaga noastră vieață națională. Astăzi aspira- țiunile noastre cele mai scumpe au fost înfăptuite; toți Românii sunt uniți, nu numai prin cultură. De la Tisa până la Nistru și până la Mare ei formează o singură țară : Patria română. In aceste zile mari D-voastră veniți între noi ca simbol prevestitor al unirii întregului nostru neam. Basarabia, pe care o reprezentați, a fost cea dintâi din proviinciile subjugate care, sfărâmând lanțurile robiei, s’a alipit de patria-rnamă. Dați^mi voie să arăt, în puține cuvinte, cum s’a făcut această minune, care, cum ziceți, «nici cu gândul cel- mai îndrăzneț nu o așteptam.» Până la 1905, singurul lucru ce cunoșteam despre Basarabia eră că poporul său de baștină, țăranii — deși trăind in mijlocul noianului slav și" sub regimul cel mai cotropitor care a existat vreodată — își păstrase limba și știau că sunt Moldoveni. Afară de acest fapt, înhmerecnl cel mai profund domnia peste tot locul. Nu erau nici școale în caii copiii să învețe a scrie și ceti românește, și' Digitized by knOOQle 14 nici o carte românească nu puteâ străbate in aijest colț al pământului, închis la orice rază de lumină. In biserici chiar limba moldovenească erâ înlocuită cu cea rusească? A trebuit să vină revoluția rusească din 1905, pentru ca poporul ba- sarabean să dea cele dintâi semne de vieață. Atunci vedem constituin- du-se două grupări cu caracter politic: partidul nobilimii și cel național- democrat. ; Partidul nobilimii eră compus din mai toți proprietarii mari rurali. Cei mai mulți dintr’înșii erau Ruși, Greci, • Armeni sau Români rusificați. Numai puțini erau însuflețiți de sentimente naționale românești. Din punctul de vedere politic, acest partid eră' guvernamental rusesc; el sprijinii reformele liberale făcute de Împărat. Singura concesie ce făcea aspirațiunilor naționale eră de a admite înființarea de școale mol- dovenești pe la sate și pe la mănăstiri, în cari copiii de țărani să în- vețe a scrie și ceti moldovenește cu slove rusești sub conducerea preo- ților, dascălilor de biserici și a călugărilor, cum se făcea înainte de 1870- Partidul național-democrat a avut în. timpul sărbătorilor de Crăciun • și de Anul Nou o întrunire generală la Chișinău. Din liotărîrile cari au fost luate rezultă că el urmăriă două scopuri: 1. Trezirea conștiinței naționale prin înființarea de școale românești de toate gradele, prin publicarea de jurnale și de cărți românești ; și 2. Formarea unui partid politic național românesc, deosebit de celelalte partide din Rusia, care să urmărească realizarea autonomiei Basarabiei. Membrii acestui partid erau mai toți fii de preoți, de răzeși, de mici neguțători dela sate, de țărani. Cei mai mulți dintre dânșii învățase, ca și d-ta, in școala primara bisericeasca, în școala spirituală și in seminarul duhovnicesc din Chișinău. teșiți din popor, ei nu se înstrăinase de neamul lor, își păstrase limba părintească și aveau o mare influența, mai cu seamă asupra păturii mijlocii din care taccau parte. In fruntea partidului eră bătrânul Gavriliță, om cu multa autoritate, atât din cauza calităților lui personale, cât șt prin împrejurarea ca erâ înaintat in vârsta . și eră un distins avocat. Alăturea cu dânsul erau d-nii 1. Pelivan, 1. Badea, Pintilie Halipa, Al. Ouatu, Ion Varzar ș. a. După cum vedeți, toate aceste nume sunt nume de vechi răzeși moldoveni. Una din primele lucrări lacule de partidul național-democrat a fost re- dactarea unei petiții către Duma, petiție caic trebuia sa fie acoperita de un număr cât mai mare de semnături. Am avut pentru câteva ore în mână un exemplar din această petiție, care erâ subscrisă de mai bine de o sută de persoane. Unele semnături erau cu litere latine, altele cu ve- Digitized by Google chile slove chirilice cari se întrebuințau în Moldova înainte de răpirea Basarabiei, altele în sfârșit cu slovele șctuale rusești. E foarte curios și cu totul caracteristic pentru starea culturală a Basarabiei acest amestec de semne. Se pare că o parte din subscriitori învățase a scrie dela pă- rinții lor cari, după obiceiul moldovenesc, scriau cu slove aruncate dea- supra rândului. Nu mi.-a fost cu putință să pun să mi se facă o tradu- cere scrisă și completă a petițiunii, din cauză că persoana care mi-o adusese nu puteâ să stea mai mult timp în lași. Iată cuprinsul el după notele ce am luat, pe când o cetiâ : La început petiția se ocupă de chestiunea școalelor românești. Se făceă un scurt istoric al chestiunii dela anexarea Basarabiei, în care se arătă că, până la 1870, Basarabenii aveau dreptu) să înființeze școale private, în cari copiii lor puteau să învețe carte ; asemenea școale se aflau și pe la mănăstiri, iar în gimnaziul și în seminarul din Chișinău se învăță limba românească. La 1870 însă au-fost ridicate toate aceste privilegii, și toate școalele românești au fost desființate. «Astfel», zice petițiunea, «pe când astăzi celelalte naționalități din Ba- sarabia, Germanii, Grecii, Armenii și Evreii, au școalele lor naționale, re- cunoscute de Stat, numai Românii, cari sunt în număr de un milion și jumătate și formează optzeci la sută din populația totală a țerii, nu se . bucură de acest drept și copiii lor stau într’o completă ignoranță». Petițiunea apoi foimulâ următoarele cereri: 1. Introducerea imediată a limbii naționale ,în toate școalele de toate gradele din Basarabia. In școalele secundate limba rusească va fi predată obiect de studiu. 2. Să se recunoască cele mai largi drepturi inițiativei privata în des- chiderea școalelor. s 3. Să se permită organizarea de conferințe populare, de școale de adulți, de lecțiuni demonstrative în limba română. 4. Să se destine veniturile moșiilor mănăstirești străine din Basarabia pentru răspândirea culturii naționale în conformitate cu spiritul donațitt- nilor făcute de vechii Domni și boieri ai țerii. In partea a doua petițiunea cereâ : «să se recunoască dreptul țerii de , a-și întemeîă. toată vieața sa publică pe principiile autonomiei naționale.- Această «revendicare nu decurge numai din noțiunile cele mai elemen- tare ale civilizațiunii moderne», dar este bazată și pe dreptul istoric al Basarabiei. Dela începutul împreună-viețuirii acestei țeri cu Rusia, ea s’a bucurat, .în virtutea legilor împăratului Alexandru 1, de cea mai largă autonomie : întrebuințarea limbii naționale în administrație și jus- tiție, judecarea după legile Moldovei, etc. Digitized by^ooQie 16 «Toate aceste drepturi ne-au fost răpite pe cale administrativă cu violarea strigătoare a tuturor legilor și privilegiilor date de Alexandru 1.» Cu aceste cuvinte'energice se termină cererile Moldovenilor către Dumă. Se știe că, în urma răsboiului cu Japonia, o nfșcare țărănească a avut loc în toate părțile Rusiei. Această mișcare, care amenință să de- genereze într’o grozavă revoltă țărănească în primăvara anului 1906, preo- cupă pe toți, și pe guvern, și pe partide. Dftrnovo, Ministru de Interne al Rusiei, într’o circulară adresată guvernatorilor, la 3 Decemvrie 1905, le zice: «După informațiile Guvernului, în parte sub imboldul revoluțio- narilor, în parte ne mai temându-se de pedeapsă, țăranii au intențiunea să iea peste tot în stăpânire cu deasila toate pământurile ce nu le aparțin.» Pentru a preveni asemenea catastrofă, Guvernul, pe lângă manifestul imperial din Noemvrie, a ordonat zemstvourilor să cheme în sânul lor reprezentanți ai țăranilor și să iea împreună cu dânșii toate măsurile prin cari le-ar puteă da satisfacere. In special le recomandă să formeze co- misii mixte din proprietari și țărani,, cări să ușureze, prin ajutorul băncii țărănești, cumpărarea sau arendarea de pănpnt de către țărani. In timpul sărbătorilor s’au întrunit zemstvourile din Chișinău și din Bender. Tot în timpul sărbătorilor a fost convocat la Odesa Consiliul special al Ad- . ministrației Domeniilor Statului din Circumscripția Basarabiei și Cherso- nului pentru a luă măsurile necesare ca aceste domenii să se arendeze țăranilor. , Frica răscoalei țărănești a silit partidul nobilimii să intre în trata- tive cu naționaliștii. Bazele pe cari se făceau aceste tratative erau : con- cesiuni din partea boierilor în chestiunea națională și sprijinul naționa- liștilor pentru a opri răscoala țărănească. Pentru a începe lupta, naționaliștii aveau nevoie de un organ de publicitate. Se pare că într’un moment a intervenit, in privirea aceasta, • o înțelegere între ambele partide pentru o lucrare comună. Un boier Găbjilă trebuiă să ceară autorizarea de a scoate un jurnal românesc; mareșalul nobilimii, Feodosiu, se obligă să depună cauțiunea și să spri- jine cererea. Jurnalul aveă să se numească «Vieața Nouă »și să se tipă- rească cu litere latine. Obținerea autorizației cerea însă formalități lungi. Naționaliștii, impa- cienți de a intră în luptă, s’au înțeles cu un jurnal rusesc din Chișinău ca să scoată pe lângă dânsul un suplement moldovenesc. Primul suple- ment eră zățuit Sâmbătă, la 14 Ianuarie 1906, când guvernatorul, aflând despre aceasta, a închis jurnalul rusesc. Au trebuit mai bine de patru luni de luptă continuă și încordată pentru ca patrioții basarabeni să poată aveă organul lor național. Digitized by Google 17 La 24 Maiu 1906 a apărut la Chișinău, sub direcțiunea bătrânului lup- tător Gavriliță, primul ziar românesc al fraților noștri de peste Prut. Această dată este memorabilă nu numai In istoria Basarabiei, dar și in istoria întregului neam românesc. z Dintre toate țerile locuite de Români, dări gemeau sub un jug străin, Basarabia eră cea mai înstrăinată de restul Românilor. Intr’insa nu erâ cu putință să pătrundă o carte românească oricât de , nevinovată: un abecedar, chiar sub forma de azbucoavnă, o psaltire, un < ceaslov, o evanghelie erau considerate ca atentate în contra siguranței Statului, cari trebuiau să fie pedepsite cu cea mai mare strășnicie. îmi aduc aminte cu câtă greutate am putut trece în contrabandă peste gra- niță la 1891 și la 1896 câtevâ cărți necesare cultului divin. Din acest întunerec ne veniâ, ca o rază de lumină binefăcătoare, jurnalul «Basa- rabia», scris moidovenește, care cereă pentru țăranii moldoveni subjugați: «limbă, pământ și voie cetățenească.» lată ce scrie un .Basarabean, al cărui nume nu-1 cunosc, despre apa- riția acestui jurnal: • «Cine poate să spuie efectul produs de apariția ziarului, dacă n’a trăit în împrejurările de aici ? N’a fost entuziasmul înflăcărat al omului crescut sub soarele libertății; dar cevă mai mult: a fost evlavia profundului cre- dincios pentru cevă care a înviat, pentrucă nu puteă să piară. Când țăranii moldoveni au dat întâiaș dată cu ochii de gazeta lor, și-au făcut > cruce. Prin multe părți, prin sate uitate de Dumnezeu, pe o parte și alta a Nistrului, vedeai tineri și bătrâni, strânși împrejurul unui cărturar ce cetiâ «Basarabia». Ei ascultau cu reculegere, adânc pătrunși de adevărul celor scrise.’ «Dacă e pe moidovenește, trebue să fie așa cum scrie». Iar bătrânii aveau ochii în lacrămi. «Basarabia» a servit ca semnal de raliarc și 'piatră de încercare pentru orice inimă românească. De. unde nu tc aștepți vin scrisori de simpatie caldă, de îmbărbătare, de bucurie frățească.. Ici un negusțor modest din vreun sat din Codru, colo vreun preot cuvios, în care până acum sentimentul licăriâ ca jăratecul sub cenușă, dincolo vreun funcționar în care, sub calpacul oficial, zărești cu uimire profilul fratelui dela Tibru, - - toți într’un gând pricep că ccvâ s’a în- tâmplat, care le sguduie pieptul. Cevă tipărit pe moidovenește... Minune •) !- Dumneata, iubite coleg, deși de abia ieșit de pe băncile Seminarului duhovnicesc, ai luat parte, ai dat obolul d-tale de muncă la această în- viere a neamului nostru ; ai lucrat la ziarul «Basarabia» pentru a răspândi în popor ideile naționale și democratice. *) „Viața Românească⁻, an I, n-r 6, p l<’>. ‘J Digitized byknOOQle I 18 Lupta întreprinsă de partidul național-democrat a început in curând să dea roade și între preoți, și chiar între boieri. Așâ, după stăruința unui grup de preoți și cu sprijinul episcopului Vladimir, s’a înființat o tipografie eparhială moldovenească, în care aveau să se tipărească cărțile bisericești. j Tot episcopul Vladimir a întemeiat, sub numele de «Luminătorul», o revistă moral-religioasă în limba română. , El a înființat la Seminarul duhovnicesc din Chișinău o catedră de limba românească. Apuntamentețe profesorului erau plătite din casseta sa privată. Mai mulți preoți au înființat o societate bisericească și culturală cu nu- mele de «Frâțimea Nașterea lui Hristos», al cărui scop, după statute, erâ «de a da poporului moldovenesc din Basarabia material de cetire în limba națională.»; Amvonul însuș începe să devină un mijloc de propagandă națională. In adevăr, protoiereul Chișinăului dă binecuvântarea unui tânăr absolvent al Seminarului să țină în ziua de 21 Noemvrie, în Biserica Nouă, o predică în limba moldovenească. Acest tânăr erai d-ta, domnule Inculetz. In zemstvoul ținutal al Chișinăului s’a făcut o propunere, ca să se în- ființeze la sate școale moldovenești, în cari însă să se învețe obligatoriu și limba rusească. Propunerea nu a fost primită, însă fapt demn denotat este că ea a fost susținută de treisprezece boieri moldoveni. Libertatea țaristă a fost de scurtă durată. Prima Dumă a fost disolvată. Regimul de teroare cu care Stolipin a «pacificat» Rusia a aruncat din nou în întunerec pe frații noștri de peste Prut. Toate încercările de renaștere națională au fost nimicite. Ziarul «Basarabia», după nouă luni de vieață, a fost închis. LJn alt ziar, «Vieața Basarabiei», nu a trăit decât o lună și jumătate. Episcopul Vladimir, care, deși Rus, dăduse sprijinul moral poporului păstorit de el, a fost mutat la Rostov pe Don. Toate societățile și insti- tuțiile fundate de el au fost distruse de succesorul său. Nimeni nu cuteză să zică un cuvânt, căci ar fi fost «pacificat», după s;stemul lui Stolipin, de către guvernatorii generali, prin închisoare, gloanțe sau spânzurătoare «fără judecată. ' La alegerile pentru a doua Dumă au fost trimiși la Petersburg din Ba- sarabia numai reacționari ruși sau rusificați, în frunte cu Crușevan. In asemenea împrejurări d-ta, văzând că nu mai poți lucră pentru pa- tria d-tale, te-ai devotat științei. Ai întreprins întâiu studiul medicinei la Universitatea din Dorpat. După un an însă ai părăsit această cale. Atras probabil de marile descoperiri Digitized by Google făcute iu știință la sfârșitul secolului al XlX-lea și lâ începutul secuiului al XX-lea, ai trecut la Facultatea de Științe a Universității din Petersburg, unde te-ai specializat în studiile de Fizică și Matematicii La 1911 ai terminat Universitatea, cu un strălucit succes, obținând di- ploma gradul I. Atunci începe cariera d-tale ca profesor. Așâ te găsim candidat de pro- fesor de Fizică la Secțiunea fizico-matematică a Facultății de științe. - La 1914, ocupi postul de fizician la Observatorul meteorologic principal din Rusia. Devii apoi profesor de fizică la Școala comercială din Petersburg. Coin- cidentă curioasă: regretatul Teclu, al cărui loc îl ocupi în Academie, a fost și el multi ani profesor de chimie la Academia comercială din Viena. In scurtul timp, dela 1912 până la 1917, pe care l-ai putut consacră pentru știință, te-ai ocupat mai cu seamă cu marile și neașteptatele des- coperiri cari sguduiau temeliile pe cari erâ clădit întregul edificiu al cunoștințelor noastre. Din studiul fenomenelor cari se petrec într’un spațiu aproape vid de aer, cum sunt tuburile Crookes, când facem să treacă ppntr’însele des- cărcările electrice, rezultă că se produc trei feluri de radiațiuni: 1)'razele catodice, cari merg dela catod spre anod; 2) razele anodice, cari merg în sens invers dela anod la catod și 3) razele X, cari, dela descoperirea lor, au adus așâ de mari servicii in medicină. D-ta ai studiat în special razele anodice și ai adus asupra lor contributiuni nouă in știință. Memo- riul ce ai scris asupra acestui subiect a fost premiat de Facultatea fizi- co-matematică din Petersburg. Toate aceste raze sunt compuse din particule materiale și din electri- citate. Pe când particulele materiale din razele anodice sunt de marimea atomilor și se mișcă cu o repeziciune de 10 mii de kilometri pe secunda, acelea din razele catodice au o mărim'e'de două mii-de ori mai mică de- cât un atom de hidrogen și se mișcă cu o repeziciune de 60 de mii de kilometri pe secundă. De aici trebue să deducem că un atom nu este partea cea mai mică in care se poate împărți materia și că atomul nu este nedistructibil. El poate . să fie divizat în părți mai mici, și aceste părți, din cauza micimii lor și a repeziciunii de care sunt animate, pot străbate unele corpuri opace. Această concluzie a fost confirmată prin descoperirea substanțelor ra- dioactive. In 1898 Bequerel a descoperit că o sare de uran, pusă pe o placă fo- tografică învălită într’o hârtie neagră, emite radiațiuni cari străbat hârtia opacă și impresionează placa fotografică. Doi ani după aceea s’a găsit că Digitized by "O un alt metal, thoriul, se bucură de aceeaș proprietate ca și uranul. Puțin după aceea d-na Curie a descoperit într’un mineral numit pechblendă un nou corp simplu, pe care l-a numit radio și care posedă intr’un grad mult mai mare proprietatea radioactivității. Cu descoperirea radiului Începe o nouă eră, atât pentru fizică, cât și pentru chimie. Radiațiunile emise de radiu, sub acțiunea unui câmp magnetic, se desfac in trei părți analoge cu acele produse în tubul Crookes. Pe de altă partș atomii radiului sunt supuși la o dezagregațiune spon- tanee Și continuă care îi transformă în alte ^corpuri. Aceste descoperiri âu sdruncinat atât teoria ondulațiunilor eterului, cât și pe aceea asupra constituției materiei, cari domniau în știință de un secol. In lucrările ce ai publicat: asupra naturii luTninii, asupra naturii elec- tricității, asupra teoriilor actuale despre căldură, asupra prefacerii elemen- telor radioactive, asupra atomismului și asupra structurii atomilor, d-ta ai expus toate aceste descoperiri în scopul, cum zici, I NȚÂ SOLEMNĂ DE S. MEHEDINȚI CC RĂSPUNS Dl- IOAN BIANU BUCUREȘTI INSTITUTUL DE ARTE GRAFICE .CONVORBIRI ClTERARE" * Societate Anonima 17. - STRADA CAMPINEANU. - 17 1920 ₛ Digitized bykjOOQle Digitized by Sire, Domnilor Colegi, . 1 * I Au trecut 5 ani, de când mi-ați făcut cinstea să mă chemați între Domniile-Voastre. Potrivit obiceiului, trebuii să v&exprim într’o cuvântare publică mulțumirea mea. Dar în vremuri când mari împărății se clătinau , și se dărâmau, iar vieața popoarelor se schimba, ce însemnătate mai putea să aibă o întâmplare legată de vieața unui singur „om? Totuș mărturisesc că amânarea actstei cuvântări obligatorii mă ne- liniștii. Simțiam un fel dț apăsare, de câteori mă gândiam la datoria de pietate față cu acela care a stat pe scaunul unde ați binevoit a mă chemă — răposatul Dimitrie Sturdza. De aceea, voiu și începe cuvântarea mea cu împlinirea acestei datorii. Nu mă încumet să fac biografia ilustrului bărbat. Cei care l-au cu- noscut mai deaproape vor putei împlini cu mult mai bine această sarcină. Dar nici nu e nevoe în acest mdment, deoarece fostul membru al Aca- demiei e încă viu în mintea tuturor contemporanilor, cum se întâmplă cu toți oamenii cari au împlinit un rol deosebit în istoria țerii lor. — Din fragedă tinerețe, de când eră Secretar al Divanului ad-hoc și până la adânci bătrânețe, D. Sturdza a fost mereu în planul întâiu al vieții noastre publice. Mă voiu mărgini deci în această zi solemnă pentru memoria sa, să amin- tesc numai câteva trăsături din figura sufletească a celui plecat dintre noi. Dimitrie Sturdza a fost mai întâiu de toate un cărturar. Măcar că eră fiul unui Mare Logofăt și ar fi putut risipi vieața în plăceri, petrecând-o până la mormânt în ignoranța vinovată a bogaților, cari n’au alt titlu decât averea, tânărul moldovean încă de timpuriu și-a ațintit privirea asupra rafturilor unor mari biblioteci din casa părinților și altor rude ale sale. Și Digitized by knOOQle I 4 astfel, ajutat de eminenți profesori în țară și apei în străinătate, a căpătat o adevărată evlavie pentru tot ce se atinge de cultură. Se cade tgjuș să amintim în această ocazie, că nu numai in artă și literatură, ci chiar în știință, temperamentul e lucru hotărîtor. Și anume: sunt două categorii de cărturari: unii romantici, alț'i clasici. Romanticul e omul impresiilor vii și al executării repezi- Din fuga condeiului, opera' e gata: câteva pagine de o intuiție vie, iar altele pline adeseori de alcă- tuiri slabe ori chiar bizare; câteva străfulgerări de gândiri nouă — ală- turi cu un păianjiniș de eroi și absurdități. — Cuvier de pildă, pe lângă unele adăvăruri remarcabile, susținea cu privire la clădirea pământului greșeli vrednice de milă¹). Altul e tipul clasicului: munca potolită și conștiințioasă; despărțire riguroasă între ceeace e sigur și nesigur; medițare, verificare și iarăș verificare, până ce sufletul, saturat de convingere, pășește la exprimarea cumpătată a concluziilor. Aceasta e și în știință și în artă calea de înche- gare a operelor purtate în suflet o vieață întreagă. Faust .al lui Goethe e isprăvit abiă în pragul mormântului, deși fusese început în zorile tinereței poetului; iar Humboldt începe redactarea operei' sale Cosmos aproape de 70 de ani, implinind-o până ce a închis ochii' cu grija și smerenia începătorului. Un spirit închinat metodei clasicilor a fost și Dimitrie Sturdza. El i) „Dacă c ceva constant in geografic, e faptul că fața globului nostru a fost victima unei mari și subite revoluții, a cărei dată nu poate să se suie mult peste 5 sau 6ooo de ani.; că revoluția asta a cufundat și ascuns țerile locuite mai înainte de oameni și spețele animalelor celor mai cunoscute azi; că a scos la iveală fundul mării celei din urmă, formând țerile locuite acum..." țDiscours sur les revolutions de la surface du s>lobe, Paris 1840, p. 280). — Despre felul cum lunecă romanticii, chiar când e vorba de știință exactă, necum în filozofic, filologic ori istorie, c caracteristică părerea lui Berzelius asupra lui Liebig: „Incliharea poetică a spiritului tău și marea ,ta ușurință de vorbă te-au dus îndată spre câmpul nemărginit* al teoriilor; dar înclina- rea poetică e tocmai tovarășul cel mai primejdios. Ea ți-a dictat visuri stră- lucite, iar tu le-ai redat cu expresia credinței absolute, pe care O aveai în adevărul lor. Bogăția experienței tale în chimie te face să rătăcești, te 'îm- pinge să te amesteci cu îndrăsneală în științe în cari n'ai studiat temeinic partea anatomică și fiziologică... așâ că... ademenitoarea clădire a învăță- mântului tău se potrivește puțin cu adevărul... concluziile tale sunt înșelătoare". (Oatwald, Les grands hommes, Paris 1912, p. 117). Tot din pricina tempe- ramentului său romantic, Liebig n'a putut nici măcar 6ă „examineze în chip științific și nepărtinitor ideile adversarilor = {lbid., p. 127.), după cum Cuvier s’a arătat .capabil de a spune neadevăruri cu privire la lucrările științifice ale colaboratorului său Blainville (Troueaaart, Cuvier e~' Geoffroy de Saint- Hilaire, 1909, Paris, p. 31, ș. a.). • . Digitized by Google I 5 cunoscuse personal pe Alexandru Humboldt (cu care a stat apoi în cores- pondentă) și dobândise în universitățile germane o foarte înaltă idee despre ceeace se numește munca și, cugetarea, sistematică. In deosebi aveă mare respect pentru cercetări de caracter statistic, financiar și politic? Studiul sau: Informațiuni despre Moldova, tipărit în Preussisches Wochenblatt’)'e cea dintâi contribuție mai exactă a unui român în publicațiile străine. Apoi toată vieața sa a păstrat un mare interes pentru tot ce promovă știința despre stat. Când a apărut Politische Geographie a lui Fr. Ratzel, i s’a părut un eveniment cultural; iar mai târziu cărțulia Deutschland, de acelaș autor, îl fermecase cu desăvârșire. Tot djn mărturisiri personale, știm că aflarea Politicei lui Aristotel într’o bibliotecă .muncitorească în Germania îl impresionase adânc —Orice preocupare intelectuală sinceră eră un mijloc de a câștigă, dacă nu prietenia, cel puțin atenția lui.D. Sturdza. Pentru el lumea păreâ că-i făcută să fie scrisă în chip de cărți, socotită în cifre și așezată frumos în rafturile unei biblioteci. Chiar locuința să proprie semână cu o bibliotecă. Cine dintre noi va uită ferestrele fără perdele ale camerei, unde bătrânul stăruia până târziu la lumina lampei între volumele și manuscriptele sale ? — un âdevărat benedictin. Cu astfel de’ însușiri, nu-i nici o mirare că Sturdza a ajuns un savant numismat, un foarte activ scriitor pe tărâmul publicațiilor istorice și un mare strângător de documente pentru instituția noastră, care îl privește ca pe unul dintre ctitorii ei. Darurile sale' pentru Academie sunt fără număr ; și s’au urmat până în ziua din urmă a vieții, cum dovedesc Analele instituției noastre. Insă toate acestea, Sire și Domnilor Colegi, n’ar fi fost cu putință, dacă în personalitatea fostului Secretar general al Academiei n’ar fi stat la un loc două însușiri în adevăr rare: o. enormă putere de muncă și o foarte haltă concepție despre vieață. Intre ațâți Sibariți și leneși oficiali (de cei care tândălesc pe socoteala lor nu mai pomenim), Sturdza eră harnic ca o furnică. Veșnic lucră, veșnic adună fapte și cifre. Statistica eră pentru el un fel de categorie a minții. Erâ omul hârtiuțelor în țara tuturor improvizărilor și a romanului amestecat până și în finanțe. «Sârguințâ sa neobosită», pe care o relevaseră cu laudă bărbații cu cari a lucrat în Divanul ad hoc, a fost nota dominantă ,a vieții sale!). — La sârguință s’a adaus apoi și un real ideal sm. După cum am împărțit pe cărturari în clasici și romantici, de ase- l) Tradus și tipărit apoi în broșură : Un Român întreg, Dimitrie A. Sturdza, București 1907. , 2) Vezi publicația omagială: Academia Română, Domnului D. A. Sturdza. 23 Fevruarie 1903. Digitized by Google 6 menea putem împărți pe oameni în două categorii: unii cu orizon teluric, alții cu orizon cosmic. Cei dintâi pot fi uneori personalități remarcabile, dar sufletul lor e arid; dincolo de cercul faptelor brute nu pot să mai admită nimic: n’au nici măcar puterea ipotezei. Asemenea moluscului care, lipit ^de stânca țărmului mării, și-ar închipui că tot universul se mărgi- nește la sfera sensațiilor lui, tot așă temperamentele telurice limitează exis- tența la cercul îngust al traiului stăvilit de clipa morții individuale, Ce va mai fi mâne, sau ce poate să mai fie dincolo de sfera mărginită a conștiinței ac- tuale îi lasă cu desăvârșire reci. Sunt însă și minți cu o perspectivă mai largă. Fiindcă deasupra făp- turilor inferioare stau atâtea lumi înțelese șj înțelegătoare de adevăruri despre pare moluscul și viermele n’au nici o închipuire, astfel de capete își pun întrebarea: nu cumva în șirul nesfârșit al formelor creațiunii surit și alte modalități de percepere a lumii, pe cari nici nu le bănuim? Cine știe peste armoniile mărunte pe care le dibuim noi aici, câte grandioase armonii cosmice nu rămân încă complet nehănuite de noi! Pentru astfel de oameni, preocuparea etică dobândește în viață un loc îh adevăr pre- cumpănitor. • Așă a fost D. Sturdza. Disciplinat pentru sirte, eră doritor de disci- plină pentru toți cei dimprejurul lui, simțind că traiul omenesc își are cul- minarea sa în idealitate. E singurul om politic care puteă rosti în parla- ment cuvinte din Evanghelie, fără să întâlnească ironia scepticilor. Dar alături de orizonul cosmic al cugetării religioase, el își mai odihniă cugetul într’o serioasă cântărire a ideii de stat. Imperativ în vorbă și gest, Sturdza ajunsese nu numai șef al unui partid, ci un fel de monitor al țerii întregi, căreia îi puneă mereu înainte rigiditatea maximelor dreptului roman. Astfel a fost, Domnilor Colegi, bărbatul neuitat, la scaunul căruia mi-ați făcut onoarea a mă chemă: un cărturar din categoria¹ clasicilor, un adânc temperament etic și un muncitor; exemplar, o însușire care pentru etnograf este cel mai înalt semn al omeniei, de câteori activitatea cuiva este dezinteresată, adică lipsită de imboldul vulgar al câștigului ori al vani- tății personale. Cer deci iertare umbrei lui D. Sturdza că, silit de mărginirea tim- pului, trebue să mă opresc numai la atâta din descrierea unei vieți care merită a fi obiectul unei opere întregi. i * * * Acuma, cu voia Domniilor-Voastre, voiu trece la partea a doua a cu- vântării mele. Digitized by Google 7 ------------ \ • ' ' Ca profesor de geografie și etnografi^, în aceste momente când națiunile — mâcar teoretic — apar deplin pe scena istoriei, cred pdttivit să cercâm a vedeă împreună: Cum se poate caracteriză un popor cu aju- torul științei etnografice? Care e pentru etnograf punctul de perspectivă in deslegarea acestei probleme? । % Mi se pare, Sire și Domnilor Colegi, că pentru noi întrebarea aceasta are un interes deosebit. Academia, adună mereu y material: proverbe, le- gende, cântece, descântece, ghicitori, .cromatica poporului... și tot ce poate contribui la înțelegerea ființei neamului românesc. Muzeul etnografic ce ase- menea se străduește în aceeaș direcție, iar cursul de etnografie la Uni- versitate caută a contribui la lămurirea teoretică a chestiunilor din sfera acestei științe. Mulți însă se vor întrebă nedumeriți: ce noimă poate aveâ o vechitură de casă ca a lui Mogoș, crestăturile de pe furcile de tors, troițele, olăria și alte mărunțișuri adunate la muzeu ? Iar când noua clădire va cuprinde bâtele ciobanilor, răvarul, crinta, cața, și toate u eltele stânei; sulul, spata, ițele, vârtelnița, rișchitorul... și tot ce se ține de răsboiu și tors; gluga, sarica, chimirul, baerile, sula, âcarița, teaca de cuțit... și întregul arsenal ciobănesc, precum și uneltele primitive de plugârie, pescuit, podgorie, moară, piuă, ferăstrău și alte grupe de munci omenești, se vor întrebă cei nedeprlnși cu disciplina studiilor etoografice: la -ce pot să slujească astfel de nit icuri ? De aceea, e bine să legăm firul cercetării de un stâlp central, iar acesta e următorul: pentru etnograf, în mijlocul tuturor cercetărilor sale despre om, stă ca un pol de orientare unealta și munca. Intr’o lucrare specială: Principii de etnografie¹), aplicate la evoluția popoarelor, am căutat să arăt că toată desvoltarea omenirii, începând dela starea de hordă până la treapta de popor și națiune, se leagă în mare parte de muncă. De asemenea, în Altă Creștere, am pus accentul pe școala muncii (așâ că chiar caracterul oamenilor eră acolo verificat în ultima instanță tot % prin muncă). Să-mi- fie deci îngăduit în această ocazie academică să înde- plinesc cât de sumar ideile din acele lucrări, arătând cu deosebită privire la Români, că nu numai vieața socială în genere, dar chiar manifestările artistice — cele mai subtile dintre toate —> trebuesc considerate la origi rea lor tot în legătură cu munca concretă a poporului respectiv și deci cu unel- tele lui. In adevăr, între om și restul animalității cea dintâi deosebire e unealta. Când antropologul caută să despartă pe homo sapiens de celelalte i) Prezentată Academiei spre publicare la 30 Ianuarie 1920. Digitized by^ooQie specii animale, el pornește .dela caracterele somatice, începând cu sche- letul și isprăvind cu crierul Dar toate diferențele sunt foarte relative, căci nuanțele sunt uneori de tot fine — (chiar facultatea vorbirii o au și alte câteva specii măcar într’un chip rudimentar). Din contra, etnograful din capul locului ^posedă un criteriu sigur spre a despărți pe om până și de animalele cele mai înrudite cu el: Intre toate viețuitoarele, numai omul are originalitatea de a nu se fi mulțumit cu organele date de natură, ci și-a adaos altele artificiale — uneltele. E drept, că unele maimuțe se slujesc o clipă de crengi, sprijinindu-se la mers, dar le aruncă iute și pun iarăș mânile pe creștet. Alteori sparg nuci cu un pietroiul, dar de asemenea îl svârle... Singur omul a păstrat unele anexe cari au devenit cu vremea un fel de prelungiri ale propriului său corp. Bățul a prelu igit brațul; eolitul a îngroșat pumnul; cuțitul a înlocuit un- ghiile, etc. Așâ că azi, în toată sfera umanității, semnul cel mai caracteristic care măsoară distanța dela nivelul animalelor până la om e numărul și felul uneltelor. Prin unealtă, «ho'mo sapiens» a făcut primul pas în cariera sa specifică. Al doilea pas a fost, firește, munca. Păstrarea colitelor (bolovanii pri- mitivi cari măreau puterea de lovire a pumnului), precum și păstrarea altor anexe: scoici, oase, bețe, etc. nu puteâ aveâ altă noimă decât spre a se sluji de ele, a le mânui, adică a munci. Și, în adevăr, în toată seria ani- mală singur omul muncește. Toate celelalte făpturi duc o viață vegetativă, deși e însoțită uneori de acte foarte complicate. Cunoscutul entomolog Fabre a dat la lumină taine ale vieții celor mici, cari te îmmărmuresc. Dar peste toată adaptarea spețelor la mediu se întinde fatalitatea unui fel de invariant, cum ar zice matematicii. Căci, neputând să se folosească de alte organe decât de cele moștenite dela părinți, orice individ, din orice speță, în exercitarea unui mădular, ajunge o anume limită peste care nu mai poate tr^ece, adică încremenește în forma instinctului. — Oricât de meșter e castorul, neavând decât ferestrăul dinților și mistria coadei, iezăturile și colibele sale au atins o limită pe care capacitatea de funcționare a acestor- organe n’o mai poate depăși. - Ce rezultă de aici ? Rezultă că numărul uneltelor și intensitatea muncii vor fi două criterii fundamentale, după cari etnograful măsoară ridicarea fiecărei gru- pări omenești în ierarhia umană sau în onienie (Idea aceasta am căutat s’o documentez mai pe larg în luc area de etnografie mai sus pomenită). A adună deci uneltele de cari s’a slujit ori se slujește un neam e cel dlntâiu pas în cercetarea lui științifică; a observă apoi muncile lui e al doilea Digitized by^ooQie 9 pas pentru a pătrunde până la izvorul uneltei, adică 'în sufletul omenesc. Iar legătura faptelor e nu se poate mai firească: uneaha nu e decât o proiectare a gândului în afară. Când maimuța aruncă piatra de care s’a slujit să spargă o nucă, asta înseamnă că proiectiunea la ea durează un minut; asociarea de imagini în crierul maimuței nu poate ajunge până Ia reprezentări din cari să iasă prevederea. Din contra, omul, având un crier mai Impresionabil și o memorie mai puternică, a ajuns la idea, genială de a păstră ceeace fusese folositor odată și de a se sluji la fel de acelaș obiect în cazuri asemănătoare. De aceea, pe când animalul mănâncă și doarme (în tinerele mai descărcă o parte din prisosul energiei" jucându-se), omul singur devine activ cu reflecție, modelând înadins materialul, forma și mă- rimea uneltelor sale, după cum cere trebuința. Cu alte cuvinte, singur omul a devenit creator. — Unealta a provocat un fel de dilatare a persoanei sale, lipindu-i-se de trup și de suflet- De aceea, Primitivii nu dau nici în ruptul • capului uneltele și podoabele lor, ci le ieau cu ei în mormânt *). Uneori e arsă și coliba în care locuise răposatii, fiindcă tot ce fusese în atingere cu el: uneltele, armele, podoabele și chiar culcușul ori adăpostul e privit ca o prelungire a ființei sale²). De undo urmează că unealta și munca cu’uneltele ar.putea fi un criteriu al. evoluției omenirii nu nuipai în ce privește latura materială a v vieții, ci chiar cu privire la manifestările sufletești: descântece, superstiții..., culminând apoi în știință și artă- . Se poate dovedi această afirmare ?—Să arătăm câteva exemple concrete. • Orice muncă cu uneltele e de obiceiu însoțită de sunete. Eolitul cu care spărgeă nuci, toporul cu care scurtă lemne, ciocanul cu care fărâmă oase... toate, într’o mișcare repetată de mai multe ori la fel, produceau un sunet în cadență. Când taie un trunchiu, lemnarul icnește după fiecare lo- vitură de topor. Icnirea aceasta, inconștient exagerată, devine un fel de tact al muncii- Cei cari trag sau împing o greutate, de asemenea pornesc cu toții într’un glas, hăulind ca să-și potrivească opintirile- Fierarul dă una în fier, alta alături în ilău; bărbierul — una în păr, alta în gol... Munca^are deci nevoie de ritm, care scapă pe lucrător de încordarea atenției șiri eco- nomisește puterea, armonfzându-i mișcările. l) La Bororo, „orice fusese întrebuințat de mort e pus pe foc, aruncat în râu sau pus în săculețul cu oase, pentru ca mortul să nu mai aibă nici un prilej să se întoarcă îndărăt". K. von den Steinen, Unter den Naturvolkern Zenlral-Braziliene, Berlin 1897, p. 389. — G. Schweinfurth, Au catur de l'Afrique, Paris 1875, I, p. 288. . 2) S. Mehedinți, Principii de etnografic aplicate la evoluția popoarelor, cap. IV, Adaptarea technică. Digitized by^ooQie 10 Ei bine, tocmai din acest ritm al sunetelor legate de muncă s’a născut muzica, atât vocală cât și instrumentală. Firește, o astfel de ideie in primul moment ni se pare greu de admis. Sub numele de muzică, noi înțelegem azi ceva m.-lodic: sonate, lied-i'ri, opere, simfonii și alte forme rafinate. Să fi fost rădăcina lor comună în sunetele ritmice ale muncii ? Pentru a răspunde e destul să urmărim realitatea faptelor etnografice și vom da îndată de urma adevărului. Mai întâiu, vedem că aproape toate muncile Primitivilor sunt însoțite de muzică, lată ce spune un călător englez, care a explorat ținutul marilor lacuri din centrul A ricei: «Vâslașul însoțește mișcarea lopeților cu cântec, hamalul cântă mergând, gospodina macină grăunțele de asemenea cântând, iar seara, împrejurul foculu’, ei repetă ceasuri întregi... aceleași note *)• Livingstone povestește că Negrii Makonnde lucrează cu râvnă, însă la răstimpuri, unul trage câte un chiot care e repetat de toți ceilalți tovarăși ’)• Vâslașii nu mai contenesc cu cântare^ (sau mai de grabă cu urletul), cât ține lucfui: 12 până la 15 ceasuri, noaptea ca și ziuaⁱ⁾ ² ³ ⁴). Pisatul orezului în piuă cere de asemenea un refren — hu mai vorbim de prășit și de alte munci, unde lucrează brațe multe. Femeile Negrilor se așează cu sapele în șir, iar înaintea lor stă unul cu toba: bum! Prășitoa- rele dau toate cu sapa în pământ și fac un pas înainte. Bum!— alt pas... și tot așâ, până seara. Chiar vânătoarea, care cere tăcere, e însoțită de cântec ')• Până în mijlocul zăpezilor polare, munca e întovărășită de cântare. «La Eskimoși, orice lucrare se face cu cântec- Nici cea mai mică trebușoară nu se execută, fără a fi însoțită de acest monoton șir de sunete: do re mi fa, fa mi re do, do mi, re fa, re, fa, mi do... și tot așâ la infinitss ⁶ *). . Cât privește vâsli tul, acolo mișcarea ritmică se impune dela sine, iar când vâslașii sunt mai numeroși, cântecul cu tact e nu se poate mai firesc ⁸). Tot astfel roata de tors, legănatul copiilor și alte îndeletniciri, unde omul face o mișcare ritmică, sunt peste tot însoțite de muzică. Un insulele Andamane, cântarea e atât de răspândită, încât fiecare își i) Burton, Piywjfc aux grands lacs, Paris 1862, p. 602. 2) Livingstone, Dernier Journal, 1876. 1. p. 30. 3) Livingstone, ibid., II, p. 5. 4) Burton, op. c., V, p. 608. 5) R. Amundsen, Die Nord-West passagc, Miinchen 190S, p. 234. 6) S. Vancouver, Reisen nach den nordlichen Teilen der Siidsee, Berlin 1799, I. p., 1S7. — Stanley, <'omment j'ai retrouve Livingstone, Paris 1878. p. 454. Digitized by Google 11 ticluește milodia sa proprie și e necuviincios lucru (ca chestie de etichetă) să cânți cântecul altuia — mai ales al unui mort. După cum cei mai mulți Primitivi se îngroapă cu hainele și armele, in acest arhipelag fiecare își duce cu sine cântecul său în mormânt *)• Iar ceeace găsim în germene la sălbateci, putem urmări în multe și variate forme la popoărele civilizației antice și până în vremile de âzi³). In G.eorgia prășitul păpușoiului și culesul strugurilor se face și azi cu cântec care ține de dimineața până seara, ca un tact: io opa, Opăpa opa, io io, opa io. Iar Estonii și Leții secerau încă în secolul al XVIII după tactul cimpoiuluide asemenea cositul fânului și întorsul brazdelor se făceau tot după cântec, de unde a urmat că o fată cântăreață înseamnă în vorba localnicilor o fată «harnică» '). Nici că se poate o identificare mai semnificativă *)■ 1) Hagen, Ueber die Musti: einiget Naturvdlker, 1892, p. 20 ș. 11. 1 famburg. 2) Vezi numeroase exemple ' in K BOcher, Arbcit und Rvftimus. Ecipzig. 1909. 3) Ibid.. p. 298. « 4) Asta nu înseamnă cn muzica este izvorită întreagă numai din ritmul muncii. Dacă ar fi așă, ar trebui să găsim un paralelism exact între numărul uneltelor, intensitatea muncii și gradul de desvoltare al muzicei. Din contra, un factor esențial este și organizarea cerebrală a diferitelor rasse ori sub- rasse. De pildă, un explorator, Passarge, relevă o surprinzătoare deosebire între Negrii Bantu și Koin-Koin, în ce privește talentul pentru cântec. Cei din urmă au de obiceiu glasuri bine sunătoare și cântece melodioase chiar pentru urechea Europeanului... pe când Negrii (Bantu) au glas urît, întu- necat, iar când execută cântece europene, pun temeiu mai mult pe puterea sunetului, decât pe melodie .-.au armonie" (Sudafrica, 1908, p. 200). Totuș, Koin-Koin (adică Hotentoții și Boșimanii) sunt săraci în instrumente mu- zicale, pe când Negrii au o mare varietate de astfel de instrumente. In deosebi Niam-Niatn sunt muzicanți pătimași: sunt în stare să sbârnâe dintr’un fel de mandolină cu coardele verticale 24 de ceasuri în șir, însă, fără pic de "melodie (Schweinfurth. op. cit., II, p. 28, 338). Bongo de ase- menea, sunt muzicanți din copilărie și cântă toată ziua. Fac din orice lucru instrument de muzică. Băieții cari păzesc caprele, înfig arcul în pământ și-l prefac în harfă (Schweinfurth, op. cit., I, 274, 368, 389, 412). Prin urmare, afară de unelte și arme cari ademeniau pe om la plăcerea su- netelor, trebue să ținem seama și de înclinări lăuntrice, precum și de îm- prejurarea că prisosul de energic nervoasă trebue cheltuit și de om, ca și de animal, în mișcări (joc), cari se întind uneori până la coardele vocale. După cum pasărea cântă, copilul sătul gungurește, se îngână pe sine numai din plăcerea de a sc auzi modulând sunete. Iar când sunetul c repetat cu voință într’o Ordine hotărîtă, plăcerea e și mai mare. întrebarea e: ceeace face copilul semiconștient, nu puteâ să facă individul omenesc în chip conș- tient, într’o fază mai înaltă a desvoltării speței umane ? Etnografia răspunde afirmativ. In faza magică a intelectului omenesc Digitized by Google 12 Astfel stând lucrul, Europenii cari și-au dat seama de dispoziția Pri- mitivilor de a legă munca de cântec s’au și folosit de ea. In Africa, Fran- cezii tocmesc muzicanți Negrii ca să îndemne pe lucrători, chiar când e vorba de munca terasamentului pentru căi ferate. Iar Americanii, și mai practici, pun în preajma lucrătorilor instrumente muzicale (piano-automat), deoare- ce au constatat că lucrul sporește cu 30—40 */₀ sub influența unui ritm melodios'). ♦ * * ' O altă dovadă că muzica a izvorit întâiu și întâiu din sunetul ritmic al uneltelor cu cari omul muncește e împrejurarea că unele instrumente mu- zicale sunt simple modificări ale uneltelor, instrumentul cel mai iubit de Negri și mai răspândit e.toba: ea dă alarma pentru răsboiu, ea invită la petrecere, cu ea sunt prim ți oaspeții, ea vindecă și bolile ’). Unele tobe se aud până la 16 km.’)- Dar ce e toba? Nu e altceva decât piua căptușită la gură cu o piele. Tot așâ harpa, mandolina, cobza și vioara... și alte instrumente cu coarde sunt numai niște transformări ale arcului *). La Bongo putem surprinde încă transformarea aceasta sub ochii noștri. Vioara lor e un arc de trestie, a cărui coardă e lovită cu o așchie tot de acelaș lemn. Uneori o tivdă formează cutia de rezonanță și atunci avem o adevărată cobză. In sfârșit, câteodată arcul e înfipt în pământ, coarda e legată dea- supra unei scobituri astupată cu o coajă, având însă o gaură pentru pă- trunderea sunetului⁵). Dar mai bine și decât instrumentele muzicale, ne arată legătura cu Omul atribuia cuvântului (sunetului articulat) valoarea unei fapte. înainte de a plecă la vânătoare, la mulți Primitivi contemporani cu noi, bărbații (ba chiar și femeile) cântă zile și nopți întregi, imitând prin gesturi forma și mișcările animalului urmărit și pomenindu-i mereu numele; iar când vână- torii au plecat în pădure, femeile cântă încă acasă și fac gestul vânătoarei, încredințate că prin vorbă și gest ajută pe bărbați să biruească și să prindă vânatul (K. von den Steinen, op. cit., p. 267, 381, 382 și Livingstone, Dernier journal, I, 378, II, 293). Așâ dar cântecul se lipește nu numai de muncă, ci are și un alt izvor: credința Primitivului în cauzalitatea magică. Cu alte cuvinte, cântecul e și descânte^ Prin urmare, pentru a explică ori- ginea muzicei, pe lângă muncă și sunetul ritmic al uneltelor, trebue să ținem seamă și de un factor psicologic în legătură cu magia, precum și de încli- nările speciale ale fiecărui neam (Koin-Koin). — Explicarea lui Biicher simpli- ficase problema în chip artificial. l) K. Biicher, Op. cit., p. 263, 250. 2) Burton, Op. cit., p, 604. . 3) Stanley, Dans Ies tenebres de l'Afrique, I, 147. 4) Schweinfurth, Op. cit., I, 274, 368, 389, 412. 5) Schweinfurth, Op. cit., I. 274. Digitized by Google 1 J3 munca vorbele cântecelpr ce însoțesc melodia: luntrașul vorbește de luntre și de vâslit, pescarul de undiță, vânătorul de pușcă, țesătoarea de furcă, vârtelniță și răsboiu, ciobanul de oi, morarul de moară, etc. Și e de cel mai înalt interes pentru cei cari adună material etnografic și folklorstic să urmărească pas cu pas melodiile și cântecele, culegându-le nu din auzite, ci chiar din vdiute, adică notând pas cu pas desfășurarea muncii alături cu intonarea cântecului respectiv '). In orice caz, pentru etnograf azi nu mai e nici o îndoeală că la început muzica a avut o strânsă legătură cu ritmul muncii și răsunetul uneltelor, și numai cu vremea s’a despărțit complet pentru a deveni arta sunetelor pure. ♦ Alături de muzică stă danțul ca o nouă ramură a artei primitive. Dar - și danțul a fost odinioară legat tot de imitarea muncii. In faza magică a minții omenești, omul are o concepție de cauzalitate cu totul alta decât într’o fază mai matură. Gestul, ca și cuvântul, țin loc de faptă. La Niam-Niam, vânătoarea începe cu un danț dramatic, adică vână- torii (și chiar femeile) imită mersul elefantului. Lap^rouse descrie un danț al Kamciacțalilor, reprezentând o vânătoare de urs (de aceea măi toată mimica se mărginește acolo la mâni și umeri *). In Madagaskar, femeile samănă orezul mergând în șir: înfig bățul, pun grăun- țele, calcă cu piciorul, apoi fac toate alt pas... Privite de departe, par’că dănțuesc ca pe scenă³)- Dar ce să mai pomenim de Primitivi, când avem ' atâtea documente din vieața antică, unde danțul și munca se văd asociate. S’au păstrat mozaicuri, cari arată călcatul strugurilor după tact — un danț în toată regula potrivit cu sunetul cimbalelor. Cât despre danțul răsboinic, ca o imitare a danțului de vânătoare, dovezile sunt și mai numeroase. Xenofon descrie mimica unui rege trac, care scoteă țipete ca la luptă, se făceă că se ferește de săgeată, etc. *)• Cele mai prețioase mărturii sunt însă tot obi- ceiurile sălbatecilor de azi. — Când vezi că la unele Piei-Ro.șiL (Tarahu- mara) din Mex:c, verbul a dănțui nolâvoa înseamnă și a munci, ai dovada pipăita despre înrudirea primitivă a celor două noțiuni până la identitate ⁶)- Azi, danțul e o artă bine specializată, care urmărește armonia m șcă- rilor și în care corpul se mlâdiează^după ritmul muzicei, ajunsă și ea o artă l) Chiuiturile la horo de asemenea trebuesc culese in legătură cu felul jocului. 2) Laperouse, Voyage, III, p. 139, 140 (ed. 1797). 3) K BOcher, Op. cit., p. 33. 4) Xenofon, Anabasis, Vil. 5) K. T. Preus>, Die geistige Jțultur der NaturvQlker, 1913, p. 84. Digitized by Google ț4 neatârnată de muncă. La început însă și danțul și muzica erau un fel de prelungire a muncii, iar o dovadă lămurită e împrejurarea, că oamenii ci- vilizati dănțuesc numai cu picioarele, pe oând sălbatecii, după felul muncii pe care o imită, dăntuesc și cu mâinile, cu umerii, cu genunchii, pânte- cele... cu tot corpul. (In ordinea aceasta de idei, trebue să relevăm că dantul modem tango e o neghioabă întoarcere spre sălbăticie. Dela arta coreografică pură, am lunepat un moment iarăși spre bestialitate. Și aci trebue să facem însă aceeaș observare ca și la muzică: Danțul nu e în întregime derivat numai din muncă. Au și unele animale mișcări ritmice cari seamănă cu danțul (pinguinii). Animalele tinere, ca și copiii, des- carcă o parte din energia tor sub formă de sărituri. La om, imitarea muncii (când munca lipsii), a vânatului (înainte de a merge la vânătoare), etc. pro- ducea în chip firesc plăcere. Repetarea ritmică a aceleiaș mișcări caracteris- tice a avut nevoie de un sunet ritmic (tactul) ; așâ că atât danțul, cât și muzica, s'au putut deslipi pe încetul de munca efectivă, până s’a pierdut chiar noțiunea de imitare a muncii. Pe lângă plăcerea estetică produsă de ritmul mișcărilor însoțite de rit- mul sunetelor, danțul a mai căpătat un sprijin: idea de descântec. Cine vrea să devină vrăjitor (șaman), trebue să dănțuească mult ')• Aci surprindem înțelesul danțurilor religioase, al căror reflex îl vedem până în obiceiul cul- tului păgân și chiar creștin. Se știe că regii evrei dănțuiau în templu. Ce însemna acest danț ?, — După cum șamanul imită prin danț acțiunea pe care el o dorește să se întâmple (întocmai ca vânătorul care imită animalul spre a-1 puteâ vână), tot așâ danțul religios era un simbolism din ce în ce mai tainic al unor acțiuni concrete la început, cari aveau menirea să înles- nească realizarea unor dorințe. Vorbă, gest, cântec, descântec, danț... se țin deci una de alta, ca ramurile aceluiaș trunchiu.. Nu putem urmări aci, cu toate amănuntele necesare, cum s’a deslipit de muncă și s’au diferențiat pe încetul cântarea, danțul și muzica instru- mentală. E destul să relevăm numai atât: că în drama antică le găsim încă apropiate la un loc. Corul nu e altceva decât mulțimea muncitorilor și a privitorilor. începând din Australia și până Ia Pieile-Roșii, când bărbații joacă, femeile stau și azi roată împrejur și bat din palme²). Coregul antic nu e însă altcineva decât vătaful care indrumează mișcările lucrătorilor,, danțul și cântecul din gură. Tot Xenofon ne descrie amănunțit o pantomimă a semănatului³). Iar Titu Liviu ne arată foarte lămurit cum s’a făcut tran- siția dela joc pantomimic spre artă (luduș in arlem paullatim verterat) *). i) K. T. Preu», op. c., V., p. 84. 2) Mungo Park, Reisen in Africa, L., 1867, p. 214. „La orice dans sau cântare a Negrilor, baterea din palme e o parte constitutivă a muzicei >i de aceea nu lipsește niciodată". i) Xenofon, Anabasis. VI. ' 4) T. Liviu, VII. 2. Digitized by knOOQle . -^2______ / • Dela coregul din drama clasică și până la toboșarul Negru care ține ritmul prășitorilor e unul și acelaș fir, care leagă aceeaș serie de fapte omenești numai pe planuri deosebite de evoluție. Negresele cari bat din palme la festivități și muncitorii devin cor; vataful ajungecoreg, apoi capelmaistru; coristul devine actor; câtva timp corul rămâne încă pe scenă, apoi dispare și corul antic și cântarea, pentru ca întreaga acțiune imitativă a muncii să ajungă pe treapta dramei proprii/ zise, exprimând numai conflicte de idei și de sentimente ’)• Tot din tulpina celorlalte arte a odrăslit și poezia. Cum ? Munca fiind însoțită de sunetul uneltei și aj, vocei (de obiceiu ©‘'interjecție repe- tată ritmic pe o mică variație de sunete !), e destul un pas și acest gun- gurit ca de copil se schimbă în graiu lămurit, în cântare cu vorbe cari descriu acea muncă: vânătoare, pisat de grăunțe sau ce va fi. Iar de aci drumul duce până la exprimarea de idei și simțiri în legătură cu munca, și alte manifestări ale vieții, adică poezia propriu zis, independentă nu numai de muncă, ci și de cântarea și danțul cu cari eră legată Ia început. Să luăm o pildă de la noi. In Ardeal, am văzut hore de fete cari singure cântă, singure joacă. Una spune câteva versuri sau strigături. Toată hora le cântă. Dănțuitoarele se opresc pe loc și tac, iar povățuitoarea corului mai adaoge singură câteva cuvinte, și iarăș suratele ei îl cântă și-l joacă și pe acela. Și tot așâ, bucată după bucată. Aci poezia, d insul și cântecul sunt nedeslipite. Uneori danțul lipsește. Cimpoerul ori cel care zice din fluer se oprește și zice în adevăr din gură ce are pe suflet, apoi stă puțin, iar vorbele din urmă sunt repetate de cei dimprejur în chip de cântec prelung, ceeace dă răjjaz cântărețului-poet să improvizeze mai departe. — Vedem adică ge- neza poeziei și a versificării. Căci vorbele, e drept, și cântarea se înfiri- pează din sufletul unuia singur; dar cei de față nu rămân nici ei pasivi, ci repetă melodia și versurile, potrivind vorbele fiecare după simțul lui. Cei cari au mai mult talent, adică asocieri de imagini mai interesante, ne- tezesc mereu cântecul și-i dau tot mai mult relief, până ce forma cea mai frumoasă se impune. Atunci creația poetică ajunge de sine stătătoare, trece din gură în gură și scrisul o fixează pentru totdeauna, la popoarele cari l) Călușarii români, împreună cu Vicleimul, sunt documente etnogra- fice, cu cari putem exemplifică faze primitive ale dramei. Strigăturile la joc și chiuiturile desvelesc de asemenea prin înțelesul aci liric, aci satiric al cu- vintelor și prin danțul care le însoțește unele faze anterioare pe drumul dintre muncă și diferitele ramuri ale artei. 2) Iată câteva pilde dela niște Piei-Roșii (Bororo): bakorororo arc,e ologe arac, sibayuaroe. kukuge aroe, etc... (von Steinen, op. cit., p. 382). Digitized bykjOOQle 16 știu să scrie, iar dacă nu — poate să se slujească și să piară ca o iarbă care înflorește, apoi se veștejește. Aci am citat un caz din jțara noastră. Dar fenomenul acesta nu e izolat, ci e un fapt etnografic general: nicăieri la Primitivi nu găsim poezie fără muzică. Vorbire ritmică sau versificare nu există. In faza primitivă, omul nu împerechează vorbele după potrivirea silabelor numită rimă, ci cuvintele s’au mlădiat după ritmul muncii și al cântării care o însoții. — Acolo e așâ dar. originea poeziei în orice punct al planetei ea a putut apăreă. • Iar dovezile sunt pipăite. Locuitorii insulelor Andamane își fac cân- tecele lor la muncă, apoi le dănțuesc. Tot așâ prozodia greacă și latină e un reflex al vorbei cântate și dănțiiite. De aci și numele de picioare pentru măsura versurilor. Iambul și troheul imită săltatul călcătorului de struguri; spondeul reprezintă două lovituri alternative, dar egal de puternice, când bat de pildă față în față doi inși acelaș fier; dactilul și anapestul imită ritmul ciocanului care aci lovește fierul, aci nicovala; metrele peonlce imită ritmul pașilor la arie etc. *). Oricare ar fi însă gradul de exactitate al acestor explicări, pe cari Ie lăsăm pe seama specialiștilor, pentru etnograf legătura dintre poezie și muncă nu poate fi o clipă pusă la îndoeală. Cântecele fusului, leagănului, secerișului, culesului, vânătoarei, vâslitului și altor îndeletniciri nu pot lăsă cea mai mică nesiguranță. La început, ele sunt mai mult un lălăit'-) imitativ, apoi cu vremea răspund în arta lui Goethe, care pune pe Margareta să cânte torcând: eră un rege'tn Thule... Dar nu numai poezia, ci și pictura, sculptura și arhitectura își au originile lor tot în muncă. Pentru arhitectură nici nu e nevoie să mai in- sistăm. Dela colibă și până la temple, e una și aceeaș idee întrupată : ne- voia de adăpostire și munca pentru clădirea adăpostului. Fuegianul își face abiâ o perdeâ de crengi (un fel de șatră) pentru sine. Callicrate zidește Partenonul ca adăpost pen'tru zei. In arhitectură, munca de toate zilele și îndrumarea spre idealizarea artistică se poate urmări până în cel din urmă pavilion din grădinile noastre. Pentru pictură însă trebue să ne întoarcem până la desemnurile colorate din cavernele omului Magdalenean, care se ajută la vânătoare cu desemnul-descântec, zugrăvind pe pereții peșterilor i) K. BQcher, Op, cit., 356, 358, 359. 2) Vezi lălăitul la Bororo (nota dela p. 15). Digitized by knOOQle 1 17 » scene de vânătoare, ca să aibă noroc la vânătoare, și până la Boșimanii ’) de ad, cari fac acelaș lucru. Cea dintâi școală de pictură a făcut-o omul pe pielea lui îrr sensul propriu al vorbei. Tătuarea și văpsirea corpului e clasa l-a a școalei de bellearte — secția picturii; iar modelarea uneltelor, apoi a fetișilor și a al tot idoli e clasa întâi de sculptură, care a culminat cu vremea In Venerea dela Melos. In sfârșit, ca să mai adaogem un argument pentru demonstarea tezei dela început, e destul să ne gândim măcar o clipă la ceramică. Priviți o amforă greacă. Ce finețe de linii, ce contur delicios și ce elegant desemn. Dacă ai turnă în ea cel mai pur untdelemn, ți s’ar păreă o profanare; dacă ai pune-o cu apă la foc, ai tresări ca In fața unui sacrilegiu- Totuș, pri- vind frumoasele meandre ale chenarului, etnograful nu poate uita că în- ceputul amforei și al întregii ceramice e biata oală paleolitică, născută și ea din coșu'ețul de crengi și de erburi unse cu lut, de care strămoșii noștri să bateci și frații noștri, sălbaticii de azi₍ se slujesc să pună apa de încălzit la foc- Chenarul amforei și alte linii ornamentice corespund urme- lor pe cari împletitura primitivi le-a lăsat în lutul exterior, devenit apoi oală. Și astfel din vasul greoiu și scofâlcit, care; la început slujiă ca unealtă pentru nevoile bucătăriei, a ieșit cu vremea eleganta amforă, care nu mai slujește nici la ferberea apei, nici la băut, ci e un simplu motiv de linii frumoase — artă pură. Vă cruț, Domnilor, timpul, relevând numai în treacăt, fără multe do- vezi, că tot în muncă e și izvorul științelor exacte. Astronomia de pildă s’a născut din practica navigației. Locuitorii in- sulelor Mariane șt Caroline erau la ivirea Europenilor marinari foarte în- demănateci și isteți cunoscători ai cerului. Orizontul lor eră împărțit în 28 de segmente, pentru a se orientă cât mai exact. In fiecare călătorie țineau seama de răsăritul și apusul unor anume stele. Aveau și un fel de școale, în cari corăbierii' bătrâni învățau pe cei mai tineri elementele navigației în fața unui glob care închipuiă cerul. Ba încă ajunseră să facă și un soiu de hărți topografice și speciale¹ ² ³). Dacă Europenii n’ar fi strivit în fașă navigația polinesiană, de bună seamă că minunății corăbieri ai Oceanului Pacific ar fi întemeiat o astronomie proprie, fără ajutorul culturii apusene. In orice caz, Forster mărturisește că,Grecii lui Omer nu puteau fi supe- riori Tahitienilor din veacul al XVIH-lea •). Tot așâ și unele Piei-Roșii erau pe cale de a-și alcătui o astțmomie originală. Tupinamba cunoșteau aproape l) Leo Frobenius, Aus den Flegeljahren der Menscheit, 1901, p. 83. 2) W. DrSber, Kartographie bei den Naturvijlkern, 1903, p. 43. 3) Forster, Reise um die Welt. B., 1780, II, p. .81. Digitized by Google toate stelele. Irokezii numiau steaua polară «steaua care stă pe loc tot- deauna» ; orientarea lor în largul stepelor eră surprinzător de exactă. In- digenii din California, când joacă mingea, au expresii ca acestea: mai la Nord! — 3 pași mai spre NV-. etc. Ca și Polinezienii, unele Piei-Roșii aveau hărți minunate, desemnate, pe piele de bivol și chiar hărți catas- trale (Mexic). Dintre toți însă, Algonkinii erau cei mai meșteri în reprezen- tarea spațiului ’). Aritmetica, știința cea mai abstractă are și ea originea tot în elemen- tele concrete ale vieții de toate zilele. Schimbul (și negoțul la început e schimb în natură) a născut calculul. Geometria iarăș a fost mai întâiu em- pirică, înainte de a ajunge abstractă și s’a înfiripat din munca zidarilor și plugariior la Egipteni, Chaldeeni și ai altor neamuri, cari au trecut dela vâ- nătoare, nomadism și agricultura nomadă la plugărie statornică și deci la împărțirea și măsurarea pământului⁵ ). Cât despre mecanică, fizică și chimie nu mai e nîci o nevoe să ară- tăm cum s’au născut din munca industrial^ și cum chiar azi progresele lor merg paralel cu unele aplicații practice, cari pun minții omenești pro- bleme nouă. Din cele înșirate până aci rezultă limpede următoarea concluzie : Dacă evoluția omenirii se leagă de unelte și de munca cu uneltele, și dacă, fără unelte, omul ar trăi și azi în lanțul de fier al instinctului, acela care vrea să-și dea seama științific despre elementele civilizației unui popor și să cerce 3-I caracteriza ca o variantă a omenirii, trebue să cu- leagă cu cea mai mare îngrijire toate uneltele sale și anume în exemplare _ autentice, cari să poarte semnul muncii. Simulacrul și imitația n’au pentru muzee mai nici o vaioare. Totdeodată, lângă obiectul etnografic trebue să stea și descrierea muncii săvârșite cu acel ob ect. Pentru ce ? Pentrucă e o strânsă corelație nu numai între unealtă și munca respectivă, ci și între unealtă și alte manifestări ale vieții materiale și morale a unui popor. Spre pildă, cine vorbește de plug, trebue să arate toată acțiunea celui care ară, începând dela î binarea părților plugului și numirea lor, până la obiceiurile cari însoțesc punerea plugului în brazdă și cântecele lui, cum e plugușorul, etc. Cine descrie furca de tors, trebue să vadă anume cum se leagă caerul și să privească nu numai furcile frumos încrestate, ci și bățul găurit prin care trece o nueă spre a țineă loc coarnelor pe cari, se sprijină lâna caerului. Numai atunci va înțelege de ce colus unealta, ță- rancei dinzLațiu, a fost întocmită în limba noastră cu furca, adică numele 1) G. Friederici, Die Schifjahrt der Indiauer, 1907, p. 9 ?. u. 2) Sageret, Le systeme du monde des Chaldeens ff Newton. P- 1913, p. 1 ’. Digitized by Google 19 uneltei de întors fân. Iar de această substituire de cuvinte va putea legă însăș migrațiunile neamului românesc între Balcani și Carpați și însem- nătatea vieții păstorale legată de adunarea fânului cu furci (Convorbiri Literare, 1914, No. 5 și 6). Cu alte cuvinte, nu-i destul o descriere she- matică, ci trebue una dinamici: unealta nu poate fi prezentată deplin, de cât paralel cu acțiunea ei. După cum în muzeele de științe naturale e ob-. servată «metoda biologică», tot așă trebue să observăm aci «metoda dina- mică». — Numai când urmărim unealta în legătură cu toate împrejurările muncii, putem ghici geneza și semnificarea ideilor relative la tecnica, arta și cugetarea unui popor, și numai pe calea aceasta putem ajunge la d'reapta lui caracterizare. lată, să luăm o pildă mai cunoscută. Ce este doina? S’au făcut deosebite presupuneri. Înainte însă de a alergă la ipoteze, disciplina științifică impune etnografului altă cale: să privească fenomenul în legătură cu mediul său social.—Și mai întâiu, în ce împrejurare se cântă doina ?. Ea nu e cântec de salon, nici de cusătoreasă, nici la melițatul câ- nepei, la moară, la piuă sau alte munci obișnuite. Ci e un cântec legat de vieața ciobanilor. Cine a trăit măcar câteva săptămâni la stână și a as- cultat cântecul din fiuer al păstorilor ; cine a văzut mânatul în strungă, mulsul oilor, porneala lor în urma ciobanului, ieșirea în cină, după anume chemări ale cântecului, pentru acela nu mai rămâne nici o îndoeală, că doina este cel mai autentic reflex al lungii noastre vieți pastorale, începând încă din vremea străbunilor Daci. Tactul cel dintâiu și următoarele sunt unfluerat: o notă lungă, pre- lungă și întreruptă cu fin strigăt repetat de mai multe ori ; apoi, după o mică modulare, glasul cade în aceeaș notă prelungită. Turma a plecat; fluerul dă imaginea mersului oilor în șir, cari aci pornesc și curg ca apa, aci se opresc locului,, dar numai ca un val, care se prăvale iarăș mai departe.—A doua serie de tacturi e o nouă chemare mai grăbită, după oaia cu clopot (nota fundamentală e însuș- sunetul clopotului cadențat de mers). Urmează apoi saltul la octavă, un fel de strigăt către aripalnițe, iar după melodia potolită până la melancolie, chiuitul din urmă nu mai lasă nici o îndoeală că acest cântec nu poate fi o clipă marș jăsboinic, cum socotiâ răposatul Delavrancea, ci s’a înfiripat în tăcerea vastă a plaiurilor, unde s’a închegat și înalta poezie a Mioriței. De aceea, ceeace este balada Mioriței pentru versul românesc, acelaș lucru este și pătrun- zătoarea melodie a doinei pentru muzica românească: sunt două produse tipice, în cari culminează vieața de păstorie a poporului nostru. Putem afirmă că nicăieri nu se vede mai bine nota specifică a. sufletului româ- ( Digitized by^ooQie 20 nesc: cumpătarea, discrețiunea și dacica înseninare in fața morții, decât în Miorița și Doină. Iar la nunta mea A căzut o stea, Soarele și luna Mi-au ținut cununa.... Păstori au fost și sunt încă mulți pe fața pământului, începând din stepele Asiei până în colțul de miazăzi al Africei și în pampele Americei, dar o Mioriță și o Doină n’a produs nimeni afară de poporul român. De n’am fi făcut nimic în istoria omenirii, e de ajuns și atâta, spre a se vedeă că n’am ținut, de geaba umbră pământului ')• Ce urmează de aci ? — Un lucru foarte însemnat: aceste două pro- duse ale artei populare, cari sunt o enigmă, dacă le despărțim de vieața reală a poporului, îndată ce le privim în legătură cu munca corelativă lor, capătă un înțeles foarte clar. Iar asupra acestui înțeles, avem din fericire și o altă dovadă în fața căreia nici o îndoeală nu mai e cu putință. Un om neprevenit, care habar n’aveă de etnografie (o știință aproape necunoscută pe vremea lui), Alecu Rusu, povestește o împrejurare în adevăr caracteristică. Pe când eră închis între zidurile mănăstirii Soveja, într’o Duminecă de primăvară, aude pe un cioban cântând din fluer. Traduc din franțuzește pagina aceea din memoriile surgunitului. «Concert improvizat pe fluer de un cântăreț localnic... E un bărbat frumos, din rassa care se numește ea însăș Mocan, adică Muntean, și care pare că vrea să pună oarecare distanță între obârșia ei și a popo- rului dela șes ’)... Graiul lor, fără a fi moldovenesc, nuji nici muntenesc, e foarte răspicat și se apropie de al Ardelenilor. Mi-a cântat tot felul de cântece: moldovenești, muntenești, ardelenești, apoi a ajuns la acea epo- pee atât de simplă, atât de naivă, plină de melancolie și părere de rău, numită doina, lată pe scurt povestea ei....: Un țăran care încărunțise pă- zind oile, fără a părăsi muntele, prin economie și muncă își ag6nisise vreo 20 de oi și cam tot atâtea capre, pe cari Ie pâșteă, păzindu-le zi și noapte cu grija celui care și-a dobândit avutul său în sudoarea frunții... Le duceă în pajiștile cele mai bune, la izvoarele cele mai limpt-zi și pe când vitișoarele lui se adăpau ori pășteau, el le cântă din fluer (Aci po- i) Caracteristic de asemenea pentru sufletul poporului nostru c danțul de obiceiu potolit, — în deosebi hora, ale cărei mișcări de tot line arată mai mult bunăcuviinfă și cahlă(i morale, decât grația corpului. 2) A. Rusu relevă că oamenii din partea locului nu vor să intre în slujbă la străini. Digitized by Google vestitorul se opriâ din vorbă și cânta din fluer o melodie tristă, cu sunet prelung, nehotărît, apoi începeă iarăș). Intr’o zi, ostenit de umblet și de veghere, ciobanul adoarme așâ de greu, în cât, în acest răstimp, turma tot păscând se strecurase pe o corhonă depărtată. Un drumeț trece pe acolo și, văzând pe cioban singur, sforăind la soare, îl deșteaptă. Gândul cel dintâiu al somnorosului a fost la oi. îndată a și pus mâna pe fluer... Desnădăjduit, începu a cântă o ardelenească. (Aci el cântă). Apoi, porni și, uitându-se în toate părțile și nevăzând nimic, își zise: Bun e Dumnezeu, dacă mi le-a dăruit pe astea, îmi va da și altele, sau mi le-o întoarce tot pe ale mele. Și începu iarăș a cântă, mergând întristat. (Povestitorul cântă —și râdeâ voinicul, povestindu-mi întâmplarea). De odată i se pare că ză- rește pe un munte oile și caprele lui. Atunci grăbește pasul și cântă din fluer ca de joc (povestitorul chiar jucă aidoma). Dar ce înșelare! Ceeace i se păruse lui capre și oi, erau doar niște stânci... Iarăși desnădejde, ia- răș cântec trist [el cântă din fluer și joacă... (povestitorul nu jucă), dar aveâ mare poftă — o vedeai după repeziciunea degetelor și mișcările iuți ale umerilor *]. Povestirea Iul Alecu Rusu e o prețioasă mărturie, care ne arată în ce direcție trebue să căutăm originea și înțelesul doinei- Fie cântarea arhaică din vieața zilnică a stânei, fie cântecul mai dramatic al unui povestitor cu talent care zice din fluer sau din frunză, ea este expresia muzicală a me- lancoliei,—un fel de suspin al pustietății plaiurilor— prin urmare tot ce poate fi mai departe de larma și ritmul tumultuos al răsboiului Cele înșirate până aci ne arată însă, Domnilor Colegi, nu numai va- loarea muncii ca mijloc de caracterizare a unui popor, ci ne lămuresc maj exact și înțelesul unui concept mai înalt, acela al culturii. Cine zice cultură, qcela zice suma muncii de creare a unul popor, începând dela tecnica ma- terială, până la cele mai fine produse Intelectuale, izvorite din munca sa Cultura este ceva organic, legat de întreaga luptă de adaptare zilnică a omului cu ținutul în care trăește. Cultura așâ dar nu se poate importă de nicăieri, ci ea se poate numai creă, adăogând cel mult de aiurea unele ele- mente asimilabile. Cine zice cultură, acela nu se poate gândi la împrumut de forme exterioare, ama'gamate haotic, ci numai Ia o desvoltare domoală și unitară a tuturor formelor de vieață ale unui popor. In ultima sa expresie, cultura este concepția proprie și unică a unui popor»* cu privire la universul material și moral. Și aceasta presupune îndată și lupta sa neadormită de a duce la biruință acea concepție, alegând mereu din trecutul său tot ce este esențial spre a-și afirmă vieața sa în viitor. Iar când procesul acesta evolutiv Alecu Rusu, Scrieri, Buc. 1908, p. 296. Digitized by O ■> e cumva sdruncmat prin amestecul pripit al unor elemente străine, întreaga desvoltare culturală și prin urmare întreaga ființă a unui popor poate fi primejduită. Care e concluzia acestui adevăr etnografic? Mai întâiu, rezultă din cele spuse până aici că pentru a cunoaște și caracteriza un popor nu-i altă cale decât să cunoști, cum am zis, munca sa de creare, începând dela unelte, scule și tot rostul vieții sale materiale. De aceea, nici un amănunt din vieața poporului nostru nu ne poate lăsă nepăsători. Muzeul etnografic va trebui să cuprindă până și gluga cio- banului,'acel vestmânt atât de variat ca întrebuințări, și chLr cămașa cea neagră, unsă înadins cu sucul unor plante veninoase,--o dovadă de în- țeleaptă observare a naturii și adaptare cu mediul aspru al culmilor de munte. Al doilea, pentru a îndrumă o națiune spre o cultură mai înaltă, nu-i alt chip decât să o hrănești mai întâiu din propriul său avut sufletesc, adunat în curgerea veacurilor de moșii și strămoșii săi. — De pildă, la înțelegerea deplină a poeziei nu poate ajunge un Român pe nici o cale mai iute și mai cu folos decât ascultând Miorița, baladele și cântecele poporului nostru. Iar cine pornește pe alt drum (cunoscând mai întâiu limba și literatura altui popor), acela va deveni altceva decât Român. De asemenea, cine vrea să știe ce e muzica, cu perspectiva de a produce ceva original în direcția culturii poporului său, acela cu melodiile populare va trebui să înceapă alfabetul culturii sale muzicale. (Ce minunat instinct la Grecii vechi, să în- temeieze educația tineretului pe cetirea Iliadei și Odiseei !)• Tot așâ, cine vrea să adaoge ceva literaturii naționale trebue să înceapă cu intuiția vieții reale a poporului și să cunoască deplin limba sprintenă a satului, înainte de a ajunge la limba mai totdeauna șchioapă a cărților, cari cuprind și fixează de multe ori expresiile neajutorate ale unor condeiași de rând. — Prostia scrisă și tipărită rămâne veșnic la fel; pe când graiul țăranului eliminează mereu ceeace e mediocru, îmbogățindu-se necontenit cu imagini și întorsă- turi fericite, create de geniul rustic. O asemănare nouă, un proverb, o snoavă cu haz cucerește îndată inima tuturor și e repetată din gură în gură, îmbogățind sufletul și înviorând mereu graiul tuturor. Aceasta mi se pare, Sire și Domnilor Colegi, metoda cea mai nime- rită pentru cercetarea, caracterizarea și educarea unui popor. — Ca vechiul Anteu. care căpătă puteri nouă, de, câteori se atingea de pământ, tot așâ un popor dobândește o nouă energie ^e câteori își clădește vieața sa ma- terială și morală pe temelii proprii și de câteori se adapă din izvorul in- Digitized by^ooQie n ....23_ ; spirațiilor saie originale. A căuta acest izvor și a-1 ținea curat de ames- tecul cu elemente eterogene și neasimilabile e cea dintâi datorie a celor cari îndrumează destinele unei națiuni, fie în Academie, universități, muzee și alte instituții științifice, fie în latura vieții practice. Ca încheiere, să-mi fie deci îngăduit a formulă și câteva concluzii de orientare practică , 1. Dacă munca și unealta e criteriul etnografic, după care judecăm temelia vieții unui popor, «școala muncii» e singura cale pentru înălțarea unei societăți omenești ori în ce fază s’ar află; iar munca, departe de a fi numai o datorie a robilor, e însușirea fundamentală a omului. Orice om trebue să fie întâiu de toate un muncitor în sensul cel mai cinstit al cuvân- tului, și orice muncitor trebue să fie om în sensul cel mai deplin al vieții noastre pământești. Așă dar: pe temeiul etnografiei, conceptul de muncă dobândește dintr’odată cea mai multă nobleță, «ștergând prejudițiul social, că' cei cu mânile albe sunt mai oameni decât cei cu mânile învârtoșate de muncă '); 2. Dacă cultura e suma muncii din toată vieața unui popor, pentru ca să împlinim lipsurile culturii noastre, trebue să facem cât mai repede în- ventariul traiului nostru, descriind în chip științific tot ce e caracteristic și original în trecutul românismului, pentru a afirmă autonomia sufletului nostru și hotărîrea de a fi și a rămâneă statornici în făptura noastră etnică. Grija aceasta e în deosebi una din menirile-Academiei Române. Personal, voiu fi fericit dacă, adăpgând ceva din disciplina etnografiei lângă studiile istorice și pedagogice, voiu putea contribui cât de puțin, la realizarea acestui ideal. Acuma două sute de ani, Dimitrie Cantemir, istoric, geograf și etno- . graf ne-a lăsat o scurtă «Descriere a Moldovei». Pământul e tot cel de atunci și va mai puteă fi cercetat încă mii și răsmii de ani. Poporul însă se pre- face văzând cu ochii, iar în vultoarea schimbărilor adusă de vieața modernă, munca cea mai grabnică trebue desfășurată de etnografi și în deosebi de cei cari au sarcina creșterii unui popor. , Acestui gând voiu închină anii câți îmi vor fi îngăduiți a lucră pe tă- râmul acestei științe, cunoscând că mai ales acuma, după întregirea politică, toate națiunile pământului așteaptă să vadă ce vrem să fim și ce loc voim să ocupăm în cadrul istoriei universale. 1) Șroa/a poporului, IQ1O, p. 4^ ș. U. Digitized by I Digitized by Google RĂSPUNSUL D-LUI 1. BIANU LA CUVÂNTAREA DE PRIMIRE A D-LUI S. MEHEDINȚI Domnule Coleg, i ₜ Amintirea celor trecuti dintre cei vii deșteaptă totdeauna emoții și împinge gândul la faptele celor cari au fost și acum nu mai sunt. Emo- țlunlle acestea și amintirea faptelor sunt cu atât mai vii și mai puternice> cu cât cei duși pe calea fără Întors au fost mai strâns legați de cei ră- mași, cu cât faptele lor, cu cât virtuțile lor au lăsat urme mai puternice și mai folositoare pentru urmași,— și mai ales cu cât imboldul sufletesc care i-a mânat în activitatea lor a fost mai mult pornit din iubirea de altii și de dorul de a face bi.ie altora, biruința pornirilor egoiste fiind unul din telurile cele mai înalte ale năzuințelor sufletești ale omenirii și stăpânirea ₄ năzuințelor altruiste una din cele mai Înalte ținte ale njoralei omenești. înțelepciunea Romanilor a făcut legea eternă că, din ceasul când vieața a Încetat, despre cel dus: nil nisi bene. Acest bene este format din faptele prin cari cel dus s’a silit, în orice formă și pe orice teren, să contribue la binele contemporanilor și al urmașilor, la înălțarea din toate punctele de vedere a vieții lor materiale, intelectuale și mai pre sus de toate morale ; acest bene este tezaurul sufletesc lăsat urmașilor, este continuarea vieții lui sufletești intre cei rămași vii și cari le vor urmă in generațiunile viitoare. Ințelepțește a lucrat deci această Academie, când a luat dela alte in- stituții asemănătoare mai vechi obiceiul de a se pomeni cei duși la sosirea ce’or chemați aici ca să continue lucrarea lor. O luminoasă pildă este cu- vântarea rostită de D-voastră astă.i aici. Ați vorbit, iubite Coleg, acestei adunări despre Dimitrie Sturdza, al cărui loc rămas gol in sânul Academiei ați fost chemat sâ-1 ocupați Pomenirea nici unuia dintre predecesorii noștri nu puteâ deșteptă așă de Digitized by Google 26 puternic răsunet în sânul, acestei Academii ca ac?astă pomenire, pentrucă nimenea nu £ dat până acum acestei inst'tuțiuni de îna tă cultură a nea- mului atâta parte din vieața lui, din afecțiunea sufletului, din munca lui, cât a dat Dimitrie Sturdza. Nici unul dintre colegii noștri nu poate fi mai mișcat astăzi decât mine, pentrucă mai mult și mai deapnoape decât oricare eu am văzut zilnic timp de patru decenii iubirea lui activă și neadormită pentru desvoltarea acestei institupuni, în care vedeâ pârghia cea- mai puternică pentru înălțarea și unificarea culturii neamului nostru. Marea lui influență de bărbat de stat intrat din fragedă tinerețe în rândul întâiu al co ducăto- rilor țerii, vestita lui putere de muncă, relațiile familiare și personale în țară și peste hotar, mijloacele lui materiali — toate erau folosite pentru îmbogățirea colecțiilor științifice și a mijloacelor necesare, pentru ca activi- tatea Academiei să sporească și să se înalțe. El este aici Genius loci. Dela chemarea lui Ia 15 Septemvrie 1871 în modesta Societate Aca- demică de atunci, darurile lui prețioase au început și au curs fără încetare până în ziua din urmă a vieții sale în toamna anului 1914. Dela 1884 mai ales îngrijirea de Academie l-a stăpânit în mijlocul grijilor și a muncii lui de bărbat de stat și de conducător al țerii. A găsit Academia în două în- căperi din Universitate, cu o bibliotecă deatiâ începută prin câteva cărți dăruite și de mic preț, și a lăsat-o în acest local al ei înzestrată cu o bi- bliofecă bogată mai ales în izvoare pentru studiile istoriei, limbii, literaturii naționale. Cărțile și Academia au fost cea mai înaltă delectare a vieții lui. Și totuș, iubite Coleg, Dimitrie Sturdza nu a fost, cum ați spus «mai înainte de toate un cărturar». Nu, el a fost întâiu și mai pre sus de toate patriot și naționalist. Toată ființa lui a fost stăpânită de iubirea țerii și a neamului întreg. De aceea Românii de oriunde și din orice stare socială erau pentru dânsul frați; de aceea a lucrat cu acelaș interes viu și neadormit zel pentru Românii din toate părțile, unde i-au îmjrăștiat valurile soartei în secolele trecute ale grelei lor istorii. Munca lui neobosită de zi și de noapte, care ingroziă pe unii; vieața lui aspră pentru sine, nunând datoria înainte de toate; porniau din acel devotament absolut al persoanei sale pentru a servi patria și neamul. Așâ a fost Dimitrie bturdza. Multora le păreâ un anacronism în mijlocul luptelor și frământărilor pentru ambițiile personale și pentru delectările vieții infe- rioare. Dar adevărurile și cuceririle morale sunt atât de superioare și atât de statornice față de năzuințele de interes personal de orice fel, încât numai prin ele și la lumina lor omenirea se poate înălță tot mai sus spre ideal dela animalitatea de unde a pornit; numai prin ele neamurile se pot și ele îndrumă spre înălțare morală, care singură poate duce la cel mai înalt grad de fericire. Acesta este idealul căruia a fost închinată întreagă, vieața lui Digitized by^ooQie '2J Diinitrie Sturdza. De aceea profunda lui crednță religioasă.; de aceea l-am auzit cetind în mari adunări pline de sceptici și de utilitariști precepte mo- rale din Apostolul Pavel și dela vechii Romani, cari dădeau unora fiori- Aceasta a fost superioritatea puterii morale a aceluia, în al cărui loc ați fost chemat aici. Două cuvinte caracterizează vieața lui întreagă: Devo- tamentul desăvârșit pentru țara și neamul lui, munca necruțătoare pentru a le sluji. Dela nimenea nu cereâ așâ mult ca dela sine însuș; tuturor le recunoșteâ drept la mai multă răsplătire decât șie însuș. A iubit toate științele, pentrucă p~ toate le socotiă folositoare neamului; a prețuit pe toți muncitorii în ogorul științei de orice fel. D-voastră înșivă ați simțit calda lui îndemnare la muncă în știință. Acadenrei Române el a adus nu numai darurile bogate și prețioase, nu numai munca neobosită, dar i-a adus ceva mult mai binefăcător: marele prestigiu al persoanei lui, prestigiu înte- meiat și înălțat nu numai pe naștere și avere, nu numii pe vieața privată neatinsă de nici o prihană, ci mai ales pe devotamentul desăvârșit în vieața publică, recunoscut de toți cei buni. Cunoașterea și amintireâ vieții Iții va fi totdeauna o pildă vie, o lumi- noasă învățătură de devotament pentru neam. Aici, în Academia aceasta, amintirea lui va fi și trebue să fie mai vie decât oriunde, fiindcă vieața intelectuală între aceste ziduri s’a resimțit decenii întregi de căldura sufle- tului lui, fiindcă miile de cărți, manuscripte, documente și celelalte colecții adunate își datoresc ființa lor aici neadormitei lui îngrijiri; pentrucă prin prestigiul persoanei lui a contribuit mai mult decât oricine până acum la înălțarea prestigiului instituțiunii, dându-i astfel puteri materiale și morale* pentru scopurile înalte cărora este închinată. Domnule Coleg, Cine nu a fost dascăl rămâne străin de unele din cele mai senine bucurii cari se pot aveâ în vieață- O asemenea adâncă bucurie cuprinde sufletul meu astăzi, când sunt chemat să-ți spun cuvântul solemn de bună- venire în sânul Academiei Române. Ne cunoaștem de mult, din anii când erai elev în- liceul început de Lazăr dela Avrig, iar eu profesor, care mă delectam cu privirile scânteietoare de inteligență ale celor 50- 60 elevi ai clasei, între cari te găsiai. Tăcut și liniștit, stăteai sfiicios — copil venit de sus dela munte dintre oamenii domoli — între orășenii sburdalnici și gălăgioși. Acuma fostul dascăl are fericirea de a-te întâmpină la pragul acestei instituții cu înalte scopuri și mari datorii. Digitized by Google 28 Intre bucurii și mâhniri se scurge vieața noastră. Astăzi bucuria tran- dafirie este Cuprinsă în chenarul umbrit al unei amintiri dureroase. Cu an- temergătorul d-tale aici am lucrat o vieață întreagă înconjurat de bunăvoința și afecțiunea lui, pe d-ta te-am văzut ridicându-te prin talant și muncă dela banca liceului până la înălțimea la care te găsești nu numai între fruntașii științei și ai culturii noastre, dar și între conducătorii destinelor neamului nostru întreg. O adâncă asemănare sufletească între d-ta și neuitatul premergător păreă a te fi predestinat să-i urmezi. Acelaș suflet, adică acelaș fel de a simți și de a gândi la fiul de boier mare și bogat dela Miclăușani și la fiul de muntean din Vrancea; aceeaș năzuință de a cunoaște și înțelege atât rostul vieții neamului în trecut și de acum, cât și îndrumările lui spre viitor. Cirie a studiat cu atâta stăruință ca dânsul chestia poporațiunii țerii ? Cine a fost mai convins de adevărul spus de d-ta la 1913, că «realitatea cea mai mare în vieața internă a unei teri este sporirea poporațiunii și omogeneitatea ei?». Cine a fost mai convins de adevărul formulat tot atunci de d-ta, că orice îngustare a elementului românesc, de-ar fi în colțul depărtatului Ma- ramureș sau în pusta Ungariei, în Craina Serbiei, în Bulgaria, Basarabia, Bucovina, sau chiar în cel mai răsleț cuib al Aromânilor din Peninsula Balcanică, să știm că însemnează pentru noi o moarte parțială, o scădere a sorților de izbândă pentru viitor ?». Cât s’a dovedit în marii ani grei din urmă acest etern adevăr! • Cine mai mult și mai puternic decât dânsul a luptat împotriva «pă- catelor bizantine—mai ales când ieri alaltăieri am ieșit din școala Fanarului», cum zici și d-ta însuți? Aceste idei și altele de aceeaș calitate morală și națională le-ai des- voltat în scrierile d-tale, cu vioiciunea deosebită și caracteristică a scri- sului d-tale, acum șapte-opt ani, pe când mâna lui, de o hărnicie cum rar se găsește, obosită după o muncă de trei pătrare de secol, lăsase să cadă condeiul, care muncise pentru ele și luptase din fragedă tinerețe până la adânci bătrânețe. Această asemănare și continuitate se arată între doi bărbați atât de deo- sebiți în aparență din multe puncte de vedere. Această adâncă asemănare sufletească, identitatea principiilor regulatoare pentru vieață, sunt rezultate din asemănarea morală și ideală a mediului în care ați crescut fiecare, cu toată depărtarea timpului, a locului și a stării sociale. Ați desvoltat într’o carte întreagă, publicată acuma după sguduirea marelui răsboiu, adevărul simțit de unii și înainte, că neamul nostru trebue Digitized by Google 29 fără întârziere să-și organizeze o «Altă Creștere», și că această nouă în- drumare pentru pregătirea viitorului nu se poate face decât în «Școala Muncii». Ați făcut astfel din muncă temelia creșterii sănătoase și a vieții curate. Nu a fost pe lume o școală a muncii și a datoriei mai strașnică decât aceea în care a crescut și a trăit fiul marelui boier dela Miclăușani, care în copilărie a văzut pe părintele iui luptând neînfricat împotriva corup- țiunii guvernanților țerii, care auzise de neînfricarea cu care bunicul lui se revoltase împotriva insultei făcute țerii de căpetenia atotputernică a unei armate străine de ocupație. * Munca neobosită fără cruțare de sine și devotamentul pentru patrie și neam le învățase antemergătorul d-tale dela ai săi în atmosfera aspră, dar senină, a datoriei și ele au rămas legea vieții lui întregi. Munca și credința ai învățat-o și d-ta dela ai d-tale, munteni de- prinși a luptă cu greutățile locurilor și ale firii și a le birui prin stăruință și prin răbdare, oameni plini de evlavie nefâțărită, în a căror folosință nu poate intră nimica necâștigat cu sudoarea feței și prin îngrijirea bunei chibzueli. Ai îmbrățișat, ca ramură științifică pentru studiile d-tale speciale, Geografia, pe care ai invățat-o din graiul viu și din cărțile celor mai stră? luciți fruntași ai științei și ai cugetării omenești dela Humboldt până la Ratzel. , Geografia d-tale nu este însă mărginită la acea geografie care stu- diează numai pământul și se mărginește la descrieri și la cifre: înălțimi de munți, lungimi și lățimi de țeri și continente, adâncimi de mări și oceane. Geografia d-tale este preocupată mai cu seamă de omenirea vie, a cărei bază de vieață este pământul cu toate elementele lui. Puterea sufletească care ne mână în faptele vieții noastre și ne cro- ește rostul năzuințelor te-a împins mereu dela pământ în sus spre înăl- țimile simțirii și ale cugetării. Iubirea de pământul românesc și de neamul nostru, care trăește pe acest pământ stropit cu sudorile muncii lui, cu lacrămile durerilor lui și cu sângele vieții lui, — a fost — cum eră firesc — ținta de căpetenie a studiilor, a scrierilor și a lucrării d-tale asupra tinerimii. Dela pământ te-ai înălțat spre mintea neamului, spre sufletul lui. ' Născut în munții Vrancei, pe ale căror plaiuri a înflorit minunea poeziei «Miorița», crescut la umbra zidurilor mănăstirii de unire și de îm- păcare între frați, ale mănăstirii Soveja înălțată de Mateiu Vodă, ai intrat în vieață cu sufletul format sub impresiile acestor elemente: alipirea de moșie, iubirea de neam, poezia — avântul spre sublim, dragostea de frați și dorul neastâmpărat de a contribui la luminarea și Ia fericirea lor. Aceste ' Digitized by L^ooQle 3° elementfe sufletești dictează și explică rostul activității D-tale depănă acum, iar lucrările făcute și activfțatea desvoltată sub impulsul lor justifică che* marea d-tale aici. Tot din cauza lor, sunt acum 13 ani, acel mare îndrep- tător al literaturii și culturii noastre, care a fost Maiorescu, v’a chemat la conducerea iubitelor lui «Convorbiri Literare», spre a continuă astfel lu- crarea. lor lungă și atât de rodnică. In scrierea D-tale «Poporul», publicată în 1913, când începuse sgu- duirea răsboaelor europene deabiă acum încheiate, ați arătat într’o sin- teză vioaie și limpede: ce este un popor, cari sunt elementele constitutive ale vieții lui, ce este o națiune, ce este un stat, în ce trebue să stea pro- gresul poporului, înălțarea lui morală, și ați încheiat că «numai virtutea pune pe capul cuiva cununa de laur neveștejit» și că «om deplin nu poate fi cineva decât într’un neam și pentru un neam». Ați arătat ce este pa- triot smul adevărat, cari sunt virtuțile neamului nostru, cari îi sunt slăbi- ciunile moștenite din vitregiile trecutului și cum trebue lucrat pentru ca ele să fie înlăturate și puterile neamului să crească și să înflorească. De aci sănătoasa creștere a generațiilor viitoare întâia datorie a prezentului. Scrierile D-tale despre «Ofensiva națională», «Către noua generație», «Altă creștere», «Școala poporului» formează o serie continuă și ascen- dentă, tinzând spre scopul de a lumină mințile, a formă și întări carac- terele, începând dela întâii pași în calea vieții până Ia deplina maturitate și la intrarea în vieața activă a datoriei și a muncii. Toate acestea le-ați spus într’o formă aleasă, familiară și vioaie, încât, oriunde ajung, scrierile D-tale fac lumină, deșteaptă gândire, dau îndrumări și încălzesc inimile. Dela studiul pământului, temeiul vieții, v’ați rădicat la om, la popor, la problemele de vieață ale neamului nostru și ale înălțării lui spre locul, la care trebue să se înalțe între alte neamuri prin dreptul și datoria - ori- ginii și îndatoririlor lui de rassă, și prin destoiniciile lui dovedite așă de luminos prin arta lui/ prin virtuțile oțelite în lungul secolilor grei cari au trecut, — virtuți arătate acyn în urmă prin minunile de vitejie ale acestor ani mari. Acum în urmă, lăsând la o parte știința și marile probleme ale viito- rului, ne-ați surprins mânuind pana artistului, când ați îmbogățit literatura cu un șireag de povestiri din vieața, din gândurile, din necazurile și din bucuriile •Oamenilor dela munte», între cari ai crescut și cari trăesc în ținuturile de munte stropite acum în urmă cu sângele și presărate cu trupurile eroilor noștri, căzuți în lupte vitejești și biruitoare împotriva vrăjmașilor năvălitori. Ați arătat în aceste povestiri pline de vioiciune o față nouă a talentului D-voastre, aceea de povestitor înrudit deaproape cu neasemănatul Creangă și cu blândul Gane. Ați urcat astfel scara înălță- Digitized by Google 3i toare dela geografie la etnografie, la problemele vieții neamului, la creș- terea sănătoasă a nouălor lui generațiuni, pe temeiul cunoașterii trecutului, * pe înțelegerea destoiniciilor, pe înțelegerea rostului lui în viitor și a misiunii lui in lume. După acestea ați atins înălțimile senine ale artei literare. , Domnule Coleg, Pentru activitatea D-voastre de până acum Academia v’a chemat in sânul ei, ca să o continuați în conlucrare cu colegii pe cari i-ați găsit aici și cu acei cari vor veni. Cele din -urmă cuvinte rostite de neuitatul Dimi- trie Sturdza către membrii acestei Academii la 1913 au fost: «un îndemn ca cu toții să facem tot ce ne stă în putință pentru înălțarea Academiei, știind că prin aceasta ne slujim neamul și<4 ajutăm spre a se îndreptă spre mărire între neamurile luminate ale pământului. Așâ să dea Dumnezeu!» Aduc aminte membrilor Academiei aceste cuvinte, cari sunt ultimul sfat și ultimul îndemn lăsat nouă de cel mai devotat dintre membrii acestej instituțiuni; vi le aduc aminte D-voastre, căruia vi se face astăzi aici pri- mirea solemnă; le aduc aminte celor cari vor veni de acum înainte, pentru ca cu toții să ne pătrundem de datoria ce luăm asupră-ne din ziua când intrăm aici. • Cu amintirea acestor cuvinte vă deschidem frățește brațele și, în nu- mele Academiei, vă zic: fiți bine venit și bogate să fie roadele activității D-voastre în mijlocul ei. Digitized by^ooQie Digitized bykjOOQie i GREȘELI DE TIPAR La pag. 17; rândul al 3-lea de sus, tatuare în loc de „Tăluare*. La pag. 18; rândul din urmâ de jos. înlocuită în loc de „întocmită". La pag. 19; rândul al 15-lea de jos în sus, un strigăt în loc de „fin strigăt*. Digitized by^ooQie \academia română ■ .- • - -- DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XLVIII hiu m si iun m. ium -T ~ DISCURS ROSTIT LA 8 IUNIE 1920 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ DE I. LUPAȘ CU RĂSPUNS DE N. IORGA BUCUREȘTI Librăriile: «CARTEA ROMÂNEASCĂ» Șl PAVEL SURU 1920 Preful 4 Iei. Digitized by Google Digitized by Google ACADEMIA ROMÂNĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XLVIII 88 HW m lOM HI. IMM DISCURS ROSTIT LA 8 IUNIE 1920 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ DE I. LUPAȘ CU RĂSPUNS DE N. IORGA BUCUREȘTI TIP0GRXF1A «CULTURA NEAMULUI ROMÂNESC» Strada Lipscanii Noi, No. 12 1920 Digitized bv Digitized by Google Sire, Domnilor Colegi! Cu un profund sentiment de pietate, cum sunt datori preoții lui Hristos a se apropiâ, de sfântul jertfelnic, — a?â am pășit la 1915 pentru întâiaș dată pragul acestui templu al științei și culturii românești. Nu voiu uită niciodată cuvintele pline de iubire, cu cari m’a întâm- pinat atunci regretatul președinte Dr. C. Istrati, salutându-mă în ■ ședința dela 23 Maiu 1915 ca pe singurul reprezentant al Tran- silvaniei la sesiunea generală din acel an și exprimându-și bucuria, că nu veniam „cu mâna goală", ci aduceam două lucrări istorice, pe cari, după ce izbutisem a le strecura cu multă greutate peste granițele vameșilor, D-Voastre ați'binevoit, Domnilor Colegi, a le publică îu „Analele Academiei Române". Cu ajutorul atotputernicului Dumnezeu granițele vameșilor au căzut,.lăsând acum drum liber tuturor fiilor națiunii noastre, doritori de a munci împreună pentru înălțarea patriei și înțelegători ai fru- mosului îpdemn cuprins îu cuvintele entuziastului Ștefan losif: „Copii răsleți ai mândrei noastre nații, Veniți cu toți, să ne cunoaștem frații..." Binecuvântat să fie Dumnezeul dreptății și al milostivirii, care înalță pe cei smeriți și surpă pe cei îngâmfați! Slăvit să fie în veci numele Domnului, care ne-a scos din întunerec la lumină, din robie la libertate și mântuire! înainte de a proceda la îndeplinirea datoriei, care mi se impune prin articolul 25 din Statutele Academiei Române, vă rog, Domnilor Colegi, să primiți expresiunea celei mai respectuoase mulțumiri pentru atențiunea binevoitoare, de care ați învrednicit modestele roade ale străduințelor mele pe tărâmul istoriografiei române și care v’au în- Digitized by knOOQle < X demnat să-mi oferiți un scaun în acest înalt așezământ al culturii noastre naționale. Fiind ales membru activ al Academiei în locul devenit vacant prin moartea vrednicului canonic din Blaj, loan Micu Moldovanu, în înțelesul dispozițiilor statutare, îmi revine datoria de a vorbi cu acest prilej despre vieața și activitatea antecesorului meu. Dar în unna împrejurărilor deosebite ale vieții românești din Transilvania, care prin „meteahna străină" a Habsburgilor a fost în ultimele veacuri sfâșiată în două, mi se pare indicat a recurge la procedeul lui Plutarh, înfățișând vieața și activitatea antecesorului meu paralel cu a contemporanului său Nicolae Popea. Amândoi au trăit în aceleași împrejurări, au muncit călăuziți de aceeaș dorință sfântă de a închina întreagă munca și agoniseala vieții lor ca o jertfă curată pe altarul iubirii de neam Vorbind despre amândoi, se îmbie de sine prilejul spre a face un act de dreptate față de memoria binecuvântată a lui Nicolae Popea, care a fost și el membru al Academiei Române, dar plecând din lumea aceasta, locul lui a rămas aici în tristă văduvie timp de 10 ani și astfel cuvântul, care să înfățișezovieața și vrednicia lui, încă nu a fost rostit în incinta acestui areopag cultural. Să dăm fiecăruia ce i se cuvine: suum cuique! 1. I. * Puțini dintre scriitorii ardeleni au fost aduși de împrejurările vremii să trăească în preajma vreunui bărbat de importanța lui Șaguna, câștigându-i încrederea și bucurându-se timp îndelungat de întreg sprijinul lui Episcopului Nicolae Popea, în tinerețe și în vârsta cea mai frumoasă a bărbăției, i-a fost hărăzit acest noroc. Atrăgând de timpuriu asupra sa luarea aminte a lui Șaguna, tâ- nărul Neqgoe Popea n’a pregetat a se înșirui printre ucenicii cei mai credincioși, printre vrednicii tovarăși de luptă culturală și po- litică ai arhiereului deschizător de cărări nouă în vieața națională a poporului nostru. Va recunoaște, credem, oricine că Popea a meritat deplin norocul acesta. însuș faptul, că după moartea mult lăudatului profesor și se cretar episcopesc Dr. Grigorie Pantazi, decedat în Sibiiu la 28 Noem- vrie 1854 în vârstă de 30 ani, adâncul cunoscător de oameni, care Digitized by^ooQie 5 erâ Andreiu Șaguna, distinge cu încrederea sa pe Neagoe Popea, che- mându-1 să îndeplinească și funcția de profesor și pe aceea de secretar, denotă într’o măsură însemnată vrednicia acestui tânăr, ajuns la vârsta de 28 de ani o personalitate, care se impunea prin însușirile alese ale caracterului, ca și prin bunele rezultate ale studiilor sale. Credință profundă, înflăcărată iubire de neam, entuziaste porniri spre progres, probitate în toate purtările sale și tărie nestrămutată a convingerilor—acestea au fost însușirile de căpetenie ale lui Popea până la adânci bătrânețe. Unele din aceste însușiri 'le-a adus cu sine în vieață drept moș- tenire dela părinții săi din Satulung (lângă Brașov), unde s’a născut la 17 Fevruarie 1826 ca fiu al preotului Neagoe Popea, și unde a petrecut anii copilăriei, în atmosfera curată a cuviinței și evlaviei creștinești, cari au fost totdeauna proptele trainice ale vieții familiare din casele preoților noștri. Alte însușiri le va fi câștigat în lupta vieții, care pentru cei ce se ridică din satele noastre românești, se știe că începe foarte de timpuriu: chiar după băncile școalei. Cei mai mulți dintre intelectualii noștri, dacă au fost sorțiți a trece prin școale înalte, trebuiau să se sprijine aproape excluziv pe propriile lor puteri. întreaga educație și-o făceau, cum și-o fac și azi - mai mult ei singuri, decât în școala sau mediul străin, în care ajungeau. Și, dacă izbutiau să termine, eră o dovadă, că sunt oameni tari de fire, caractere statornice. Căci în această probă de foc, în lupta continuă cu greutățile traiului, cu diferite obstacole și ispite, cei slabi de duh se prăbușiau ori alunecau pe poteci lăturalnice, cari nu se mai întâlniau niciodată cu cărările adevărate ale vieții noastre naționale. Și pentru Popea, ca și pentru alți contimporani ai lui, a început de timpuriu lupta aceasta de încercare și oțelire a forțelor. După terminarea școalei secundare în Blaj, a studiat drepturile la Academia din Cluj (1843-1846) într’un mediu străin, care eră cu desăvârșire ostil desvoltării culturale firești a tinerimii române. 0 .mulțime de studenți români cercetau și pe atunci școalele înalte din Cluj. Dar între ei se găsiau prea puțini, cari să fi adus cu sine din familie sau din școala secundară temelia solidă a unei educații⁻românești, capabile a rezistă diferitelor tentațiuni de în- străinare. Intre acești puțini eră, — pe lângă Alexandru Pop (A Papiu-Ilarian de mai târziu), frații Hossu, Săcăreanu, C. G. loan din Brașov—și „juristul Neagoe Popea. Ei vedeau cu durere, cât Digitized by Google 6 de defectuoasă este educația colegilor, cât e de scâlciată limba româ- nească vorbită de aceștia, și cum e de scăzut interesul lor pentru orice manifestare de vieață națională. Cu gândul de a le da prilej potrivit pentru înlăturarea scăderilor, ce rezultă în mod fatal dintr’o școală străină, câțiva studenți mai inimoși porniră la 1845, în acest Cluj al rătăciților, o adevărată mișcare culturală — românească, întemeind o societate studențească de lectură și făcând să apară săptămânal o foaie manuscrisă: „Au- rora sau Zorile pentru inimă și minte\ pe care o împărțiau „gratis între toți tinerii români din Lyceul Claudiopolitan". Căpeteniile mișcării și redactorii „Aurorii" erau N. Popea și Alex. Pop. Cel dintâiu publică încercări de versificare asupra unor teme filozofice, ca „Omul și vieafau, în care spune că .Numai umbră sburătoare In al morții car E vieața trecătoare, Plină de amar....“ Jar cel de al 2-lea scriă articole de îndrumare, chemând studenții români la „maiestaticele artilerii ale zeiței Minerva“ și îndemnându-i să se arunce în „consolatricele-i brațe"¹. II. Când a publicat mai târziu arhimandritul Popea „Memorialul lui Șaguna", în tendii.ța sa de ă zugrăvi modestele începuturi studen- țești ale redeșteptării naționale, n’a putut rezista îndemnului de a cuprinde și amintirile sale din tinerețe în această carte, căreia îi dăduse un titlu cam impropriu. Unii dintre contimporani făceau haz de autorul, care, glorificând pe Șaguna, nu-și uitase nici de sine. S’a pus chiar, în mod cam răutăcios, întrebarea (după alter- nativa: Achile luptătorul sau Homer povestitorul) cine e mai mare: Șaguna, care a făptuit, sau Popea, care istorisește faptele lui ? Ci, în felul acesta, i se făcea o nedreptate lui Popea, care în modestia sa niciodată n’a îndrăznit a se asemăna cu Șaguna, ci s’a mulțumit totdeauna a se consideră și a fi aevea ca unul dintre cei mai ze- loși colaboratori și ucenici credincioși ai marelui prelat. Iar cele povestite în câteva pagi ne², ca propriile sale amintiri, pot să aibă ¹ Cf. ..Memorialul Arhiepiscopului și Metropolitului Andreiu Baron de Șaguna sau Luptele polit'ce naționale ale Romanilor'. Sibiiu 1889, pag. 44-7. ² Ibidem, pag. 39-45. Digitized by Google 7 pentru cercetătorul de mai târziu o valoare istorică netăgăduită, înfățișând un episod din timpul, caracterizat de Popea ca „epoca de aur a studenților români din Cluj“. Dela Cluj a plecat Popea, în 1846, la Viena. să studieze teologia,. Dar valurile vremii nu-i dau răgaz a se adânci cu totul în pro- blemele abstracte ale disciplinelor teologice, cari pot pregăti pe ci- neva pentrt lupta ce se poartă cu armele dialectice, nu însă pentru o luptă în câmpul deschis, cum îl așteptă pe Popea în 1848, când îl vedem căpitan în fruntea gardei Românilor brașoveni, pe cari îi îndeamnă la luptă pentru neam și pentru tron, și reușește.într’un rând a respinge atacul dușmanilor înverșunați. Bună prevestire și frumos simbol al împreunării credinței cu vitejia, a crucii cu spada, la începutul unei carierei In acest îndoit semn al biruinței s’a manifestat, în chip strălucit, sufletul de Român neînduplecat, hotărît în gândul și fapta sa, cum a rămas Popea până lâ sfârșitul vieții. Căci, cu toate că generația mai tânără nu cunoscuse în Popea decât un episcop bun și blând, cam lipsit de energie, adevăratul Popea nutriă în adâncul sufletului său un avânt răsboinic, încătușat de vârsta înaintată și de împre- jurările grele ale timpului. III. Șaguna înțelegea că razimul cel mai puternic și podoaba cea mai aleasă pentru un scaun arhieresc este pleiada oamenilor de talent, cari să-și pună întreagă munca și știința în serviciul operei de cultură, ce este chemat a iniția și conduce oricare centru bisericesc El nu aveâ obiceiul să primească în serviciul bisericii sau între sfet- nicii săi pe oricine i s’ar fi îmbulzit la ușă, ci la început în oricare parte ar fi auzit de un om vrednic, cercă să-l atragă către episcopia din Sibiiu. Mai târziu a crescut însuș oamenii, de cari aveâ tre- buință școala și biserica, trimițându-i, cu cheltueala sa, la univer- sitățile protestante din Germania. Din acești ucenici ai lui Șaguna aii ieșit mulți bărbați de valoare. Și au fost rare de tot cazurile, când Șaguna să se fi înșelat în alegerea tinerilor vrednici de a fi ajutați la studii universitare In persoana lui Popea descoperind un suflet de ostaș credincios, Șaguna a crezut că ar fi păcat să-și lipsească biserica și școala de serviciile folositoare, ce i le puteâ aduce Popea, și să 1 lase pe ăcesta a-și cheltui forțele intelectuale în serviciul administrației Digitized by Google R austriace, căreia se dedicase, după potolirea vijeliei din anii 1848 9 L-a chemat deci la Sibiiu, oferindu-i slujba de secretar al său și profesor la seminar — amândouă foarte modest plătite¹, dar ca tărâm prielnic de activitate culturală, de sigur unele dintre cele mai frumoase. Popea primi chemarea și în scurtă vreme reuși să câștige toată încrederea lui Șaguna, dovedind, prin fapte ca și prin întreagă sim- țirea sa, că este vrednic de această încredere. Deși se spune — și adeseori cu drept cuvânt — că „oamenii mari n’au nici premergători, nici urmași“, o totuș probabil că Șaguna — ca om prevăzător care străbăteâ cu gândurile sale mai departe, de cum îngădue marginile înguste ale unei vieți omenești, - ca să asigure și soartea din viitor a operei de regenerare, inițiate de dânsul, se va fi gândit la creșterea și pregătirea unui urmaș po- trivit. care să nu urce scaunul arhieresc* numai de dragul de a ședea într’însul ori să nu dărâme, prin slăbiciune, temeliile clădirii începute, ci să fie în stare a continuă măreața lucrare de clăd're și fortificare a constituției naționale-bisericești. Cum îndemnase la 1849 pe Dr. Grigorie Pantazi², tot așâ îndeamnă acum pe Neagoe Popea să se călugărească, ceea ce s’a și întâmplat la 1856, cu mare „ceremonie publică"³, primind în călugărie numele Nicolae Ca profesor, Popea a fost unul dintre cei mai buni, pe cari i a avut seminarul din Sibiiu atunci. Ca funcționar al consâătoriului, în toate treptele, prin cari a înaintat repede, a fost cel mai sârgu- incios, corect și activ, împlinindu-și totdeauna cu cinste datoriile. Ca membru al diferitelor corporațiuni bisericești s’a distins prin cu- getul luminat, de care erâ călăuzit și prin o atitudine dezinteresată, neșovăitoare. Șaguna, care nu aveâ oroare de oamenii vrednici și luminați, știa prețui meritele acestora și se bucuiâ, când aveă prilej a le accentuâ în chip de răsplată. Astfel la 18G5, fiind vorba de alegerea unui episcop la Caransebeș, în reprezentația către împăratul, Șaguna insistă, în locul prim, pentru protopopul Ion Popazu, ca mai bătrân și mai merituos, iar la locul al 2-lea înșiră în cuvinte elogioase și meritele lui Popea, care „s’a meritat în împlinirea ofi- „ciilor, ce le-a purtat în diferite ramuri, precum și cu creșterea ¹ 200 fiorini anual! Cf. broșura: „Hăspuns la anticritica" ■ Sibiiu 1881, pg. 69. • Nicolae HillUșeseu, profesor de teologie, se certase atunci cu Șaguna „pentru călugăria lui Pantazie *, pe care el l-a „desfătuit." a se face călugăr, căci „călugăr de treabă și om de omenie n'arn aflat afară de Prea Sfinția Sa" lȘaguna). cf Conr. Lit, 1899, pg. 196-7. ’ „Telegraful Homun", 1856, pg. 98- Digitized by Google 9 clerului tânăr și cu înaintarea culturii poporului; iar ca protosinghel și-a câștigat recunoștință laudaveră prin susținerea unei discipline bisericești în protopopiatul, ce i s’a încredințat (Nocrich).. și mai departe, „cu privire la purtarea lui morală și politică a documentat totdeauna o purtare fără pată și ca deputat la dieta Ardealului a luat parte cu zel la toate pertractările și acum ca deputat, trimis din dieta Ardealului la senatul imperial, petrece la Viena"¹. Multora le plăcea a-l consideră pe Popea drept o unealtă oarbă în mâna lui Șaguna, ceeace nu corespunde însă adevărului, căci în finea lui erau pronunțate inclinațiuni spre independență în cu- getare și acțiune². Ca dovadă se poate invocă faptul, că în cel dintâiu congres, ținut la 1870 pe baza „Statutului organic", deși întrunise cele mai multe voturi și, pe lângă toate stăruințele lui Șaguna, nu vrea să primească a fi membru în consistoriul mitro- politan, fiind de părere, că prin .felul, cum s’a compus acel con- sistoriu, în care intrase mai ales prietenii lui Vichentie Babeș, s’a desconsiderat § 158 al „Statului organic"³. In sinodul din 1870. Mitropolitul Șaguna îl numise pe Popea „vicar arhiepiscopesc"⁴. In această calitate conduce Popea urmă- toarele 3 sinoade, 1871-3, numite și „sinoade de organizare", fiind Șaguna în acești ani chinuit de o boală grea și îndelungată După cât se poate constată din „Actele" acestor sinoade, Popea a dat dovadă de pricepere și destoinicie în conducerea lor. La sfârșitul fiecărui sinod s’au rostit elogioase cuvinte de recunoștință la adresa lui⁵ *. Este însă interesant, că cei ce au lăudat atunci pe vicarul Popea în discursuri avântate s’au îngrijit a i pregăti mai târziu multe surprinderi neplăcute, formând o adevărată alianță împotriva lui După moartea Mitropolitului Șaguna, o falangă întreagă dintre bărbații de valoare ai Românilor ardeleni, îl socotiau pe Popea ca fiind cel mai vrednic de a călca pe urmele marelui său dascăl și protector și îl numiau „candidatul opiniei publice la scaunul me- tropolitan"⁸. ¹ Cf. Dr. Ilarion Pușcariu, „Mitropolia llomânilor ortodocși*, la anexe : A te din anii 1860-6.7, pg 378. ’ Cf. „Cele două Congrese naționale bisericești < lectorate din 187.1 fi 1874*. Sibiiu 1875, pg- 102. • Ib derd, pg. 10 și în Protocolul Congresului național-biserieesc român d'n 1870, pg. 99-100. * Cf. Actele sinodului din 1870, jg. 51. ⁵ Cf „Actele sinodul > din 1871'. pg. 99 ; 1872; pg 89; 1873. * Cele două Congrese naționale b'Sericești electorale din 1878 și 1874 Sibiiu 1875, pg. 102. Digitized by knOOQle IO S’au aflat însă, alții, cari, și cât timp erâ Șaguna în vieață, dădură unele semne de nemulțumire, simțindu-se prea întunecați și apăsați de mărimea și superioritatea lui; iar după ce și-a închis ochii, sub cuvânt că luptă contra lui Popea, loviau fără nici o cruțare în Șaguna, ponegrindui memoria într’un mod înfiorător Cea mai tristă dovadă a acestui fapt se poate găsî intr’o broșură intitulată: „Anticritica broșurii anonime", care în deosebi în capitolul „Me- tropolitui Șaguna ca naționalist și politic* (pg 19-27) arată ce ură înverșunată au fost în stare câțiva oameni să-i poarte și din- colo de mormânt acestui mare binefăcător al bisericii și neamului românesc. Acești oameni derivându-și, cum scriu mai târziu Șagu- ■ niștii,² toată ura lor dela Șaguna la arhimandritul Popea, au fost destul de iscusiți spre a purtă luptă aprinsă împotriva lui, reușind a-i pune piedici în mai multe rânduri și a-1 birui în agitațiile elec- torale, la cari Popea pare a nu se fi priceput tot atât de bine, ca dânșii. Nu apucase încă a se răci țărâna, sfânta țărână de pe mor- mântul din Rășinari, care păstrează moaștele regeneratorului nostru, când ițele intrigilor începură a se țese. Și s’au țesut așâ de repede și cu dibăcie, încât împânziră ochii multora. Cel dintăiu atac violent contra lui Popea îl aflăm într’o corespon- dență lungă din Sibiiu, publicată în ziarul lui Vichentie Babeș, «Albina*, și care e ținută în ton de diatribă vulgară, dovedind că autorii ei se temeau³ ⁴ mult de Popea. „'Ni greață și ni frică— scriau ei—ca nu cumva P. vicariu arhidiecesan să se făcă metro- polit, căci atunci tractul nostru și noi cei bine r simțitori (?) am pus-o de mămăligă*... Ca autor al acestei corespondențe eră bă- nuit unul din cei mai porniți adversari ai lui Popea, directorul se- sminariului Ion Hanța, care spunea, că „de va ajunge Popea me- - tropolit, el își va rupe reverenzile în piața Sibiiului“ *... „Telegraful Român respinge aceste atacuri prin două articole demne și chibzuite⁵ ale lui loan cav. Pușcariu. care pornind dela frumosul cuvânt: „Păzește legea; duhul lui Șaguna să-ți fie * , Anticritica broșurii anonime publicate asupra celor 2 Congrese din 1873 ți 1874“ și „Cele dowi Congrese". Sibiiu 1.880, pg. 11 (Autorul acestei anticritice a fost O. Barili*, care ar fi scris la îndemnul lui 1. Mețianu) ’ Cf „Răspuns la anticritica broșurii anonime". Sibiiu 1881, pg. 15. ’ Cf. și .Anticritica", pg. 13: »dâcă va veni P la putere se va alege dintr'Insul un tiran" (E de prisos a tnai spune, că întreagă vieața lui confirmă contrarul!) ⁴ „Cele două Congrese", pg. 98. • T. R., 1873. Nr. 68 și 69. Digitized by Google II povățuitor !“—insistă din nou asupra propunerii sale din Congresul dela 18G8, ca mitropolitul să se aleagă numai din sânul arhidie- cesei, să fie deci un Ardelean de baștină, iar nu un importat de la episcopia Aradului sau Caransebeșului, căci „dacă arhiediecesa ar face această justă și echitabilă cerere, oare cine dintre diecesani (Ungureni și Bănățeni) ar puteă, sau cine dintre arhidiecesani (Ar- deleni) ar cuteză a combate această dorință" ? IV. In timp ce se desfășurau discuțiile, partida contrară — „retrăgân- du-se între rugăciuni (?), ca s’o lumineze Dumaezeu, să-și vază de can- didatul săli"¹—puse repede și cu succes lucrurile la cale astfel, încât la alegerea din 1873, puritanul Popea, prevăzând lupta întețită și puțin echilibrată, ce șe va deslănțuî împotriva sa, preferi a se retrage dintre candidați, cum scrie Telegraful Român“'. .,ca odi- nioară Sf. Grigorie Teologul"². loan cav. Pușcariu spune că deputății congresuali din eparhiile sufragane (Arad și Caranșebeș-) „priviră de obrăznicie chiar și su- poz țiunea, că un Arhimandrit-Vicar din arhiedecesă ar puteâ aspiră deadreptul la scaunul arhiepiscopal" ³. Se știe, cum și prin ce mijloace⁴ a reușit la 1873—cu 70 de voturi față de 20 date pentru Popazu — Procopiu Ivacicovici, fostul episcop al Aradului, care promiteă solemn, că „va urmă pașii binecuvântați ai f-ricitului său predecesor"⁵ *. Trecând însă peste un an la Patriarhia din Carloviț, n’a avut vr^me să dea vr'eo dovadă, că ar fi fost în stare a îndeplini această promisiune... ₓ In Octomvrie 1874 se făcu a d iua alegere de mitropolit obținând episcopul Caransebeșului, loan Popazu, 74 voturi, iar Popea 40. După ce însă Popazu n’a reușit să obțină confirmarea din partea Monarhului*⁵, la 2 Decemvrie acelaș an, la o votare de probă, s’au dat pentru episcopul Aradului Miron Doman 43 de voturi, față de 45 bile albe, iar rezultatul votării definitive a scos 51 voturi pentru Homan, 31 pentru Popea și G bile albe ⁷ ¹ Astfel se exprimă cu destulă îndrăzneală autorul broșurii .Articritira", la pg. 7. ³ T. R, 1871. Nr. ,0. și „'ele 2 <'on „Pe care dintre candidați l-ar primi mai bucuros Românii ?“• EI răs- punse: „Excelență, Maiestatea sa are trei candidați, dintre cari poate alege —și pe oricare îl va denumi, biserica îl va primi cu mulțămită“. „Atunci contele Csâky făcu aluzie, ca poate nici unul din cei trei să nu fie denumit, ci un al patrulea, — înțelegea pe episcopul dela Gherla Dr. loan Szabo, omul guvernului, care la alegere că- _________._____ I ¹ T. V. Păcăți'inu, Cartea de aur, voi. V, pag. 101-103. Digitized by Google 28 pătase 20 de voturi, dar nu intrase în „ternar*. Moldovanu răspunse: „Dacă nici unul din acești trei nu va fi numit, atunci altul nici nu va primi cheia bisericii dela capitlu"¹. Aceste cuvinte sunt izvorîte din străvechia mentalitate a popo- rului român-ardelean, care în toate timpurile s’a crezut în drept să aibă în stăpânirea sa „cheia bisericiiu și să nu o dea’ decât aceluia, pe care îl socotește vrednic de încrederea sa. Deși Mol- dovanu, când a dat ministrului unguresc acest tipic răspuns țără- nesc, eră în calitate' de vicar conducătorul unei biserici, în care voința populară începuse a nu mai fi, respectată, ca în constituția vechii biserici române, a celei ortodoxe din Ardeal, — el păstră totuș convingerea, căre i apropia sufletește atât de mult de cre- dincioșii acestei biserici și tocmai prin aceasta ni se înfățișează , ca un reprezentant tipic al cugetării populare românești din Tran- silvania, și nu al unei singure confesiuni. Curând după urcarea sa în scaun (26 Maiu 1895), Mitropolitul Mihâlyi numi pe Moldovanu vicar general arhiepiscopesc; la 1896 ajunse Moldovanu prepozit capitular, iar la 19.01 fu numit prelat papal, care distincție atunci a fost acordată mai întâiu unui preot din Blaj. In sfârșit, la 10 Maiu 1914, după 57 de ani de serviciu biseri- cesc-școlar, Moldovanu spuneți că-și simte puterille frânte de mul- tele greutăți, cu cari a avut să lupte și de vârsta de peste 88 ani; deaceea s’a retras din funcția sa de vicar și s’a pregătit pentru creștinescul sfârșit, care aveâ să-l deslege de povara bătrânețelor si să-i deschidă calea spre lumina vieții de veci (7/20 Septemvrie 1915). Mai mult decât distincțiile confesionale, pe cari puteâ să i le acorde mitropolitul din Blaj sau papa de la Roma, l-au onorat însă pe loan M. Moldovanu distincțiile, de cari l-a învrednicit în- treagă obștea românească din Ardeal, alegându-1, după moartea lui G. Barițiu la 1894, ca Președinte al Asociațiunii,—precum și Aca- demia Română, care l-a chemat în acelaș an între membrii săi. IV. Preocupările de ordin administrativ și economic îl absorbise însă acum pe Moldovanu până într’atâta, încât promițătoarele în- cercări literare din timpul, când erâ profesor, le-a lăsat eu totul în * Cf. „Lnirea". Nr. 118 din 1915. Digitized by^ooQie % părăsire. La lucrările Academiei Române a contribuit puțin, pe la ședințele ei veniâ, rar. Nici discursul de recepțiune nu l-a rostit. In schimb față de „Asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român" din Transilvania a manifestat un interes mai viu, conducând această instituțiune în calitate de președinte dela 1894—1901. In timpul acesta a- început „Asociațiunea" să-și extindă propa- ganda culturală și peste granițele Transilvaniei în părțiie Banatului. încă la 1874 sș ivise planul de a se convocă adunarea generală pentru anul 1875 la Lugoj. Dar temâudu-se conducătorii, că prin aceasta s’ar puteâ periclita însăș existența „Asociațiuni", care pe atunci eră numai „transilvană", deci nu aveă drept a se extinde și asupra Românilor din părțile bănățene sati ungurene, s’au văzut îndemnați a părăsi planul acesta, urmând obiceiul din trecut, când adunările generale se țineau numai în cuprinsul Transilvaniei propriu zise. Au trebuit să treacă încă două decenii, până când „Asociațiunea" să-și poată lărgi hotarele propagandei sale culturale. La 1895, guvernul unguresc din Budapesta cerii să se modifice sta- tutele „Asociațiunii“, eliminându-se din titulatura ei terminul „tran- silvană", pe care anume considerațiuni de ordin politic și de drept public al Țerii-Ungurești nu-1 mai puteau admite — după contopirea Transilvaniei cu Ungaria la 1867, — unei societăți românești, pe când celor săsești le-a 'fost îngăduit și mai târziu. Conducătorii „Asociațiunii", după serioase desbateri, s’au învoit să facă modificarea impusă de guvern. Și astfel în anul următor (1869) s’a putut țineă în Lugoj cea dintâi adunare generală a „Asociațiunii", sub conducerea Prezi- dentului loan M. Moldovanu, care spunea cu acel prilej: „ Acesta e primul pas, ce l face Asociațiunea, scoborînd coasta munților și înaintând spre marginile extreme ale tărâmului ocupat de neamul nostru. Legătura sângelui și a limbii, cari încheagă și țin la olaltă deosebitele națiuni și produc diversitatea lor,- legătura sângelui și a limbii, cari la Români totdeauna s’a manifestat cu tărie neîn- vinsă, încât zisa lui Bonfiniu, că Românul a luptat mai mult pentru limbă, decât pentru vieața sa, este adevăr istoric în deplina putere a cuvântului,—aceste legături puternice făcură,, ca adunarea ținută în anul trecut la Blaj să se supună invitării frățești și să prefigă locul adunării prezentă între frații, ce locuesc această regiune în- cântătoare. Fie de bun augur pasul acesta, și contribuească el cu i Digitized by^ooQie \ ___30 îmbelșugate la producerea acelor fructe, pe cari toți le dorim > și așteptăm dela însoțirea, ce ne a întrunit aci. Totdeauna brânele noastre trebue să fie încinse, brațele înarmate. Trebue să cucerim formal terenul împedecat cu greutăți felurite și altora, cari se află în pozițiuni mai favorabile, de tot necunoscute/ ¹ La 1911, când s’a serbat în Blaj jubileul de 50 ani dela înfiin- țarea acestui așezământ cultural, Moldovanu erâ încă în plină vigoare sufletească și putea să salute cu dragoste și bucurie pă- rintească imensa mulțime, care alergase din toate părțile Iq. această serbare memorabilă. ¹ Când a simțit că i se apropie sfârșitul, voind ca trecerea lui din lumea aceasta să fie întru toate asemănătoare vieții sale simple și atât de folositoare pentru binele obștesc, întreagă averea sa de aproape un milion coroane o dărui bisericii pentru scopuri cultu- rale și filantropice, iar privitor la ceremonia îmmormântării sale, lăsă niște dispoziții deosebit de caracteristice pentru întreg felul lui de cugetare și de viețuire. Iată-le: , „Pentru îngroparea mea dispun următoarele : „1. îngroparea să fie cât se poate mai simplă și nici la un caz să nu se speseze mai mult ca 200 (două sute) coroane, din cari 100 coroane să se dea parohului local pentru dânsul și slujitorii bisericii, unde se va întâmplă moartea mea,. iară 100 coroane să fie pentru sicriu și alte lucruri de lipsă, cari nu s’ar află la casă Competința reuniunii să se împartă la săraci. „2. Să nu se dea anunțuri, nici alte semne de moarte. „3 Ceremonia prescrisă de biserică să o împlinească parohul locului, la care devine îngroparea mea în mod natural, deoarece statutele capitulare nu au altă dispunere. „4. Dacă mi se va întâmplă să mor în Blaj, tinerimea dela școli și conducătorii ei să nu se distragă dela ocupațiunile lor, spre a-mi face mie pompă; că de pompă m'am ferit în toată vieața. „5. Nici predică, nici altfel de cuvântare să nu se țină la în- groparea mea. „6. Rămășițele mele să se ducă la mormânt în modul îndatinat la bătrâni, adică pe mâni și nu cu trăsura. „7. Monument să nu se pună la groapa mea. ¹ Cf. ..Transilvania¹', 1911, p. 316-347. ' Digitized by Google 31 „Acestea le dispun pentru îngroparea mea și poftesc să se îm- plinească din cuvânt în cuvânt. “ ¹ Din cuvânt în cuvânt s’au respectat ultimele lui dispoziții. Și astfel îrfc groapa, săpată între mormântul Mitropolitului Șuluțiu și al Canonicului Timoteiu Cipariu, s’a pogorît spre odihna de veci, în cea mai deplină solemnitate a tăcerii și a renunțării la orice pompă deșartă, trupul obosit al jertfitorului loan M. Moldovanu, Kcare „din fecior de sătean sărac, din biet școlar, care în clasa din urmă a liceului purtă zeche de pănură sură, cârpită pe umere, s’a făcut profesor, director de liceu, canonic, președinte al Asociațiunii, membrii al Academiei! Din simplu soldat, general!."² V. Pe cât de simplu, original și lipsit de orice pretenții erâ Cano- nicul Moldovanu în înfățișarea sa exterioară și în toate manifes- țațiunile vieții sale, ca unul care „s’a ferit în toată vieața de pompă",—tot atât de simplu și original apare și în scrisul său. N’a scris mult, căci, îndeletniciri de altă natură mai practică l-au preocupat în mod statornic. Dar și din ceeace a scris se poate vedeă, că nu a căutat niciodată să-și împodobească graiul, ci l-a lăsat așă simplu și nemăestrit, după cum .și l-a însușit dela po- porul din sânul căruia se ridicase. Numai expresiunile latinești și ortografia dificilă a lui Cipariu alterează uneori în scrisul lui M. graiul neaoș, popular. încolo, după cum nealterat a rămas- sufletul aprig de țăran sub revereanda de canonic și „prelat'papal", tot așâ neatinsă a rămas și sănătoasa cugetare țărănească, sub învălișul ortografiei cîpariene. Agerimea cugetării lui originale și viguroasele întorsături ale graiului popular se întâmpină la tot pasul atât în cărțile lui di- dactice și în „Foaia scolastecă", redactată de dânsul dela 1876 — 1881, cât și mai ales în câteva articole polemice, pe cari le găsim publicate în' „Arhivul pentru filologie și istorie" al lui Timoteiu Cipariu, Ca profesor de liceu a publicat, pentru înlesnirea învățământului secundar⁻menționatul „Lecționar latin"-Dar s’a îngrijit să contribue și la progresul învățământului poporal prin îndrumările prețioase ¹ Analele Ac. Kom. Seria II, t. XXXVII, 1915-16, p. 21-22. ’ Cf. „Cnirea“. Nr. 96 din 1915. Digitized by^ooQie pe cari le împărtășiâ prin “Foaia scolastecă*, al cărei redactor a fost (1876—1881). Sunt vrednice de toată atențiunea articolele pu- blicate în această „foaie scolastică" în anii 1879 și 1880 sub ti- tlul: „Limba maghiară în școala poporală*, cari deși nu sunt semnate, prin felul cum sunt scrise, ne indică cu certitudine pro- veniența lor din condeiul lui M. „Zelului de a maghiariza în ruptul capului nu-i este de ajuns asprimea legii (art. XVIII din 1879) — scria M. la 15/27 Fevr. 1880, — care oprește, ca dela 1883 înce- pând să nu se mai aplice ca docent nici un individ, ce nu ar ști limba ungurească în vorbă și scriere, — mai trebue ca un plan deoseb t, făcut anume pentru naționalitățile nemaghiare, să vină spre â potența forțele acelei legi și a preface și mai pe scurt școalele naționalităților curat numai în institute de maghiarizare, iar ade- văratele scopuri ale instrucțiunii a le pune cu totul în „oorfa cu fusele"... Planul ministerial... face din toate școalele poporale ne- maghiare una specie de școale paritetice, vârînd cu măestrie limba ungurească la obiectele cele mai de frunte ca limbă de propunere în paralelă și gradat cu limba maternă a elevului. Scopul lui este învederat: a scoate pe nesimțite limba maternă din școale și a o înlocui prin limba maghiară... Una astfel de propunere a limbii maghiare, dimpreună cu limba maternă, la studiile pentru cari este prescrisă partea cea mai mare a timpului școalei, aduce numai decât sugrumarea și înădușirea limbii materne, tâmpește înțe- lesul și judecata pruncilor, șterge caracterul național și religios din inimile lor și crește o generațiune periculoasă de oameni cosmopo- liți, fără nici o limbă proprie, fără sentimente și idei clare reli- gioase; cu un cuvânt ruinează și nimicește toată instituțiunea școa- lelor noastre poporale. Prin urmare și puținul, ce ne lasă legea, adică dreptul de a dispune asupra modului de propunere în școalele noastre, — acela vine și ni-1 iea regulamentul respective planul mi- nisterial".¹ Așă de clar vedea lucrurile M. și următoarele 3 decenii au verificat întru toate presimțirile lui sinistre. El a mai contribuit la progresul învățământului primar și prin două cărți didactice : una tratând Geografia Ardealului, a doua „Istoria Patriei¹ pentru școalele poporale române din Ardeal*. Sub „patrie" înțelegea M. numai Transilvania, ale cărei însușiri și bogății le descrie în fraze scurte, dar pline de înțeles. ¹ «Foaia Scolaetecă', 1880, pag. 26. ’ In ediția l-a, apărută la 1866, titlul erâ astfel: Istoria Ardealului, dar după conto- pirea acestei țen cu Ungaria la 1867, motive de oportunitate l-au Îndemnat aă-l schimbe în acela de „Istoria Patriei*. Digitized by Google Istoria Ardealului o împarte M. „în 8 perioade sau răstimpuri: ' „Periodul întâiu se întinde până la anul 105 după nașterea Dom- nului, când Traian a șters domnia Dacilor și a adus aici pe stră- bunii noștri. Periodul al doilea se întinde până la anul 274, când Aurelian a lăsat Ardealul și pe străbunii noștri în mâna barbarilor. Periodul al treilea este până la a. 797,-pre când Ardealul scăpat de jugul barbarilor începu a aveâ domnitorii săi. Periodul al pa- trulea până Ia a. 1002, când regele Ștefan a împreunat Ardealul cu Țara ungurească. Periodul al cincilea până Ia a. 1541, în care timp Ardealul iar a început a aveâ domnitorii săi proprii. Periodul al șaselea până la a. 1699, când Ardealul a venit sub domnia casei austriace Periodul al șaptelea până la a. 1848, când s’a șters ser- vitutea. Periodul al optulea cuprinde întâmplările dela anul 1848 până acum". La pagina 20 citează manualul unguresc al lui Matusik,¹ care împărțise însă istoria Transilvaniei numai în 4 perioade și anume: 1) din timpurile cele mai vechi până la 892, când s’ar fi așezat Ungurii în Ardeal; 2) dela 892 -1541; 3) 1541—1699 și 4) 1699— 1867. Dar Mlodovanu nu urmează expunerea acestui autor străin, ci îl citează’mai mult ca o mărturie pentru răspunsul, pe care îl dă la întrebarea: „care a fost firea și datinele Ungurilor?" „Ungurii sau Maghiarii se trag tot dintr’o seminție cu Hunii, și pre când au venit în locurile acestea, chiar nu au fost mai blânzi decât oamenii lui Atila. Nu erau dedați cu lucrarea pămân- tului, nu cu locuinție statorie, ci siedeau în corturi de pansa, cari le mutau deintr’un loc într’altu. Se nutriau cu carne, pesci și lapte, de ace’a țineau vite și umblau la ven^tu. îmbrăcămintea lorii pelile de vite și de selbatecia, cari le instruțiau, că instruțiarea totu deaun’a li-a placutu de minune. Armele loru erau pumnari și sabie strimbe. Călăreți buni, infocați și feroși, cum erau, mergeau la bataia mai multu călări și nesuiau a învinge prin iuțime și sur- prindere, seau prin apucături sîrete, era lupta derepta o incungiUrau, pre catu era cu potinția". Deși e carte menită pentru învățământul poporal, M. dă totuș mai multe indicațiuni asupra isvoarelor și lucrărilor auxiliare, de cari s’a servit la alcătuirea ei. Astfel mai citează, pe lângă Matusik, ¹ ErdAy killiin tSrtr'nelnie absobbreridii iakolâk szâmăra szerkeszțe Matusik Nep. luno* kegyee taniturendi ăldor, a gyertyu-szeni— miklosial-rC'altanod'i igazgatr'.ja s a kir. inagy tarm^-fzettudomânyi târsulat rendes tagja — Kolozsvărtt 1860 ed. II 1865. 5 Digitized by 34 । Istoria Transilvaniei de Kovâri, Documentele istorice, publicate de Laurian în Viena la 1850, Cronica lui Șincai, Leges ccclesiasticae publicate de Battyănyi și — în legătură, cu lupta lui loan Huniade cu Turcii dela Santimru — pe Veszely: „Die doppelte Schlacht bei St. lmre“. ’ Părțile de interes mai mare pentru Români le scoate M la iveală, cu orice prilej potrivit. Dar în legătură cu domnia regelui ungar Ludovic, pentru care spune că este „o pată neștearsă... (ă a ne- dreptățit pe cei de altă religiune", uiță a scrie despre voivozii ma- ramurășeni și despre descălecatul Moldovei. Despre Radu Negru „Domnul Țării Oltului' susține, că a 'trecut munții la 1290 și s’a așezat în Câmpul-lung, apoi în Argeș. „El a intrunit domniele cele merunte de acolo și a întemeiat principatul Țârei românești". La întrebarea: „Ce om a fost regele Matia?" răspunde: „A fost om tare bata;os, inse dorere! mai mult s’a bătut cu Nemții și cu frații sei Românii din tierile vecine, de câtu cu Turcii. A frânt coarnele domnilor, cari pentru aceea tare l-au urgisit, iar poporul l-a iubitu și dreptatea lui a remas de zîcală". In legătură cu răscoala țăranilor conduși de Secuiul Ghsorghe Doja, spune că „unii episcopi și-au fost pus caru’n pietri, să- stârpescă pe Turci cu orice preț.. . dar țăranii așa s’au înverșu- nat asupra-domnilor, de dupăce s’a închiagat oastea — în loc de a merge asupra Turcilor, se apucară-de prădareax și resipirea curților, de uciderea domnilor. Cruzimea țăranilor înflăcărați de răz- bunare nu mai cunoștea margeni... Țăranii doritori de libertate se luptară cu însuflețire. Cu toate acestea fură învinși. Amărâții de ei nu au priceput, că libertatea nu este pentru cei ce fac cruzimi, nece se poate câștigă pre această cale. De aceia s’au deșteptat în jug mult mai greu, decât purtaseră până aci." Contrar adevărului istoric, susține că țăranii ' ardeleni „nu au luat parte la răscoala lui Doja nece câtu-i negru sub unghia*. . In vârtejul tulburărilor, ce au urmat după nenorocita luptă dela Mohaciu atât îp Transilvania, cât și în Ungaria, M. arată rolul însem- nat al Românului Ștefan Mailat care „mișca tota pietra spre a răpi la * sene domnia Ardealului și apoi a se pune sub scutul lui Soliman. Mailat adecă vedea bine, cumu că. o tiera mica că Ardealulu nu pote trage deget ¹ cu o imperatia tare, ca cea turcescă Deci mai voia se plătescă Sultanului dare și se aibe pace, de cât se petreacă traducerea e.xpresiunii ungurești: ujat huzni=a se împotrivi. Digitized by Google 33 in bătăi necurmate cu el. Că Țara românescă și Moldova încă tot așa lucraseră: după multă vărsare de sânge s’au fost plecat Turcului sub condițiune de a-i plăti dare... Tot acolo a ajuns Ardealul, unde voia să-l ducă românul Mailat. Bărbat mare a fost Mailat acest-a și mulți oameni aleși'au ținut cu el. Totuși în urmă avi! capăt trist... Sultanul nu aveâ încredere în Mailat și de aceia trimesese pe un pașă, si pe Petru Rareș, să-l prindiâ cu orice preț. L-au si prins prin vicleni’a lui Rareș. Sultanul s’a bucurat văzând pe Mailat în unghiele sale și l-a în- chis în Constantian’a, unde a și perit“. In legătură cu cruzimile lui Sigismund Batori, care ucise (la 1594) căpeteniile oposiției din dieta "Transilvaniei, Moldovanu scrie: „fără nece o. judecată a tăiat 4 dintre ei în țjiața Clusiului. Acești 4 au fostu: doi Cândea, unu Ifiu ci unu Forro. Tiranulu de principe căută dein feresta si se desfată. Era poporul se îngrozâ vediendu, cum sângeră nesce omeni nejudecati, înse nime nu cuteza se-i plângă. Numai ceriu-si versâ preste Clusiu lâcremiîe, în tipu de ploa ra- pede, care speh. sângele celor uciș’. Multi alții au fost spânzurați ori sugrumați în închisori. Alții erați uciși pe la curțile lor. Dela alții s’au luatu tote averile si au fostu duduiți dein tiera." Descriind lupta lui Mihaiu cu Andrei Bători la Șelimbăr, Moldo- .vanu adauge: „4000 de oameni, ce împrumutatu-și versara sângele, unii pentru Mihaiu, altii pentru Cardinalulu, dorm în pace fratiesca șpb movil’a ce si cstâdi se vede în siesulu acel a", — arată cum pe Batori l-au urmăritu Secuii „cu înversiunarea unor fere selba- tece si ajungândul în munții Ciucului, un Blasiu OrdOg l-a tocatu în capu“. După intrarea triumfală a lui Mihaiu în Alba luîia epi- scopul catolic (Napragyi) plin de ură contra protestanților, a în- demnat pe Mihai „se sterpesea pe toti domnii dein Ardealu. Dară Metropolitul român s’a dus la el cu evangeli’a și l-a jurat, se nu facă un lucru afurisit, că acesta. După care Mihaiu s’a opă- <țitu“. — După uciderea lui Mihaiu, oamenii lui «pentru mulțimea Nemților n’au potutu nece se resbune mortea Domnului lor. Asia capetu tristu avii cel mai mare între Românii nășeați pre pă- mântul Daciei!» In expunerea istoriei Transilvaniei din secolul XVII-lea, Moldo- vanu întrețese câteva observațiuni fugitive și despre soartea bisericii române arătând că «metropolitul ce-și aveâ scaunul în Alba lulia, erâ de bajocură, popii și protopopii supuși la lucruri iobăgesci, su- perintendentele 'calvin era presiedinte în sinodul beserecei resa- Digitized by knOOQle 36 ritene si protopopii trebuia se-1 duca pre umere în sinod». Dar în acelaș secol «cărțile beserecesci s’au întors pre românie și s’au tipăritu. Georgiu Racoți a făcutu se se tiparesca pentru Romani catechismuri calvine si cele domnedieesci se se faca numai în limba română». Iar în legătură cu desbinarea bisericească produsă la 1700 între Românii ardeleni prin «îndemnarea binevoitoare» a Habsburgilor, Moldovanu avea curajul să spună chiar într’o carte menită pentru școalele poporale adevărul istoric deplin: «Românii cari până aci au fost una și la bine și la rău, de aci încolo sunt rupți în două și de multe ori împărechiați între sine, ca și cum nu ar fi frați de un sânge ceice se țien de o besereca, cu ceice se tieri de cea alalta. Ălte popora sunt despărțite cu relegiunea în 3 —4 părți, si tot se au fratieste intre sene. Si Romanii s’ar fi avut asia tot deauna, de cum va străinii nu ar fi semenat certe între ei, ca se-i pota tiene catusiati si se impedece Înaintarea loru. Maie- striele strainiloru au casiunat câte o data ura si dusmanfa între cele doue besereci romane». Deci nu tonul de ură și dispreț, pe .care l’au întrebuințat alți scriitori greco-catolici aproape consecuent față de biserica ortodoxă- română, nu patima polemică, ci tendința irenică îl călăuză pe Moldovanu, când era vorba de cele două confesiuni religioase ale Românilor ardeleni și, de dragul preocupărilor confesionale, nu a fost aplicat a sacrifică nimic din adevărul istoric. % Mai merită relevat felul, cum scrie cărticica aceasta despre ten- dințele de maghiarizare arătând, câtă îngrozire au pricinuit Românilor ardeleni încercările dietei din Cluj de a introduce limba ungurească în toate școalele române și cum ei au fost hotărâți a-și apără cu toate mijloacele acest neprețuit tesaur al lor, care e limba națio- nală. «Legea țintea într’acolo, ca toate națiunile din patrie să fie silite a se unguri... Când s’a Jrăspândit prin țară vestea despre această lege, tot Românul s’a înfiorat din creștet până’n tălpi... • Deci Românii văzându-și amenințată limba, au arătat că vii nu voesc a se despărți de tesaurul acesta, nece a înmulți numărul altui popor, ci a rămânea Români pentru totdeauna». Aci expu- nerea devine o adevărată pledoarie a limbii și culuirei naționale. Este ușor de înțeles, că asemenea manuale didactice nu puteau fi decât ca niște spini în ochii inspectorilor școlari unguri, cari nu au întârziat a-și face datoria îndată ce și-au putut da seama de efectul educativ, ce puteau să-l aibă asupra tinerelor generații. Digitized by Google 37 In ziarul unguresc din Cluj «Kelet» (Orientul) apăru la 14 Aprilie 1875 o recensiune asupra acestui manual al lui I. M. MoldJvanu. După ce dă un scurt resumat al cuprinsului, recensentul încheie astfel: «Spune-mi iubite ceti torule, despre istoria cărei patrii vorbește cartea aceasta, cetățenii cărei țări învață această istorie: copiii Daciei, ai Italiei, ai Ardealului, ai Ungariei sau ai României? Eu nu știu. Are țara aceasta constituție, are rege încoronat? Are mi- nisteriu constituțional responsabil? Are constituție, parlament? Are domnitor absolutist? Se numește el împărat, rege, consul, August sau vodă? Acestea nu le poți ști. La aceste întrebări să nu aștepți răspuns! Și 'totuș este aceasta e carte de școală în patria noastră, tipărită chiar la 1875 a 2-a oară sub firma unei comisiuni școlare arhidiecesane... Cred, că am arătat destul din această istorie fără nici o patrie („a sehonnai historiâbdl") cu scop de a merită’aten- țiunea ministerului de culte. Cu astfel de istorie numai la noi se pot prosti bieții copii de Român . Moldovanu publică la 24 Aprilie 1875 în acelaș ziar unguresc din Clu^¹ un răspuns demn arătând lipsa de temeinicie a tuturor «învinuirilor aduse cărticelei sale din partea recensentului ungur, pe care nu se sfiește al apostrofă ca pe un simplu denunciant. „Ten- dința de a prosti copiii, nu o va descoperi în acest manual decât cel ce îl citește cu ochelari foarte răi.u Denunciantul ziarului din Cluj și-a ajuns scopul. Peste două luni de zile, la 19 Iunie 1875 plecă din ministerul unguresc de culte și instrucțiune publică dela Budapesta ordinul Nr. 12129, prin care cărti- cica lui I. M. Moldovanu era interzisă din toate școalele pentru urmă- toarele motive: a) manualul în părțile sale geografice se împotri- vește cu constituțiunea Ungariei și starea politică actuală, pentrucă tot pământul dintre Tisa, Dunăre, Nistru și Marea Neagră îl tra- tează ca un stat deosebit sub numele Dacia; ' b) de istoria patriei consideră numai istoria Ardealului, și întru aceasta încă numai pe a locuitorilor, cari vorbesc românește; c) cuprinde date istorice false și este scrisă cu tendința învede- rată de a agita în contra Ungariei și a națiunei ungurești și a deș- tepta ura în contra lor La 7 Fevruarie s’a dat din partea aceluiaș ministru al doilea interdict contra cărții lui Moldovanu. Intr’un articol întitulat „Manuale oprite*², M. reducând la ade- ¹ „Kelet“ Nr. 93 din 24 Apr. 1876. ’ Foaia Scolastica. Oraanu pedagogiciedidactuu pentru scotele romane. Blasiu 15/27 Martiu 1877. an V. nr. t>. Digitized by^ooQie :,8 vărata lor valoare toate motivele arătate mai sus spune, că nici cărticica sa, nici a lui loan V. Rusu și nici altele «n’au produs nice vre-una singuratecă din ele, nici toate laolaltă, nice una întă- râtare, nice-unaîmpărechere între diversele naționalități din țară : înaltul regim puteâ fi încredințat, că nice de acum înainte nu vor produce nemica rău.» Și adauge numai decât : «Dar cine ne a pus pe noi a judecă motivele opritei și îndreptățirea ei ? De ani arătă mai clar decât soarele, cumcă oprirea nu este motivată, tot nu ne-ar folosi nimic. Faptul este aci : înaltul regim a oprit cărțile acestea, dânsul voește a stoarce respect oprirei sale și are putere de a face aceasta. Cu faptul acesta voiam a ne trage socoteala, pentrucă oricine vede, cumcă desbaterea întrebării : oare procedura înaltului regim consi- derată după motivele sale cele adevărate și după efectele ce pro- duce, folositoaie este pentru stat și ajută, ea stabilirea bunei înțe- legeri între locuitori sau nu ? ar fi una lucrare cu totul deșartă. Cu aceasta nu este pentruce să ne ocupăm Deaceea ne mărginim a trage atențiunea d-lor învățători la pericolele, cărora s’ar expune folosind în școală manuale de acestea oprite». Citează dispozițiil* articolului de lege XVIII din 1876, în sensul cărora întrebuințarea unui manual oprit de guvern constitue faptă punibilă, care se pe- depsește până la 300 fi., cu reclusiune până la 3 luni și chiar cu pierderea oficiului. Deaceea îndeamnă pe învățători «să fie cu cea mai aprigă ve- ghiere și să se apere ca de foc de folosirea manualelor oprite, pentrucă nime nu poate ști oata, în care se deschide ușa școalei și intră un binevoitor al învățătorului, carele de sine se va fi îm- biat spre aceasta, — și năcazul este gata ! Grija bună apără pri- mejdia rea». M. sfătuește pe învățători ca din cărțile de istorie, chiar și din cele oprite să aleagă «cu prudență și cu tact fin» materialul ne- cesar pentru prelegerile lor, iar pe școlari să-i lase* «deocamdată fără manual». Acasă poate folosi învățătorul orice carte oprită, nime nu este în drept a-l controla. «Legile și ordinațiunile relative - toate tratează numai despre școală. Ar rămânea, ca în locul ma- nualelor oprite să se pregătească altele ; însă a compune s. e. pen- tru istorie manual românesc, carele examinat prin ochelarii colo- riți ai unor amici, buni ai poporului român și ai școalelor sale, să nu aibă nice un cusur, este lucru foarte anevoe... iară a mai și ti- pări astfel de carte, este periculos pentru punga respectivului. Digitized by^ooQie 39 «Aci — nu ne condamnați pentru acest cuvânt ! — numai cen- sura preventivă ne ar putea ajută. Eacă, împrejurările cum te pot face, să dorești cenzura preventivă, de care părinții noștri așa mult au dorit să se vază scăpați.’» ♦ * VI. Am zăbovit cam mult la această cărticică a lui M. Dar nu eră cu putință a trece cu vederea mijloacele drastice, prin ’cari legile ungurești și guvernele c a Budapesta au izbutit a isgoni din școa- lele românești ardeleri .ele mai bune cărți didactice, cum a fost Istoria Patriei de Istoria Transilvaniei de 1. V. Russu și Isto- ria română națională- de At M. Marienescu, care mărturisiâ în pre- față, că s'a silit «în toate a cercă adevărul, căci fără aceasta istoria — precum zice Polibios — e ca și găina oarbă: în toate l-a condus tendința de a nobiliză simțcmintele naționale». Dar tocmai tendința aceasta eră nesuferită în och:i guvernanților unguri. Și de aceea o serie lungă dintre cele mai de valoare cărți didactice au fost isgo- nite făiă milă din școaiele Românilor ardeleni¹ ² Măsuri similare luau guver*fSnții maghiari și față de producte literare ale Germanilor sau altor neamuri. Astfel au interzis între- buințarea hărței geografice „Wandkarte von Europa von Kozeun*, fiindcă într’însa figura și Ungaria sub numele de „OesterreiclT. Moldovanu, care tradusese „Harta'Europei și a Globului pământesc" după Kozeun aduce la cunoștința învățătorilor că „edifiunea ro- mână a Europei nu este oprită*-, căci dânsul a îndreptat „scan- dalul" scriind în loc de „Oesterreich" Austro-Ungarla și indicând prin colori „miezuinele Ungariei spre Austria; cu un cuvânt edițiunea română s’a întocmit așa, încât nici patrioții cei ultrazeloși nu pot face excepțiune asupra, ei³. Manualul lui M. întitulat Geografia Ardealului nu putea să aibă nici el soartă mai bună decât Istoria patriei. La ⁱ⁵/n Martie 1878 Foaia școlastică publică la „Varietăți" următoarea notiță: „înaltul ministeriu de culte șr instrucțiune publică prin rescriptul său dela 16 Februarie No. 3209 a . c. s’a îndurat a opri din Joate școaiele poporale române „Geografia Ardealului pentru școaiele poporale de I. M. Moldovanu ed. II. Blasiu 1870“ — pentrucă prin cen- ¹ Foaia scolastecă an 1877 pag. 44. ’ Cf Vrechia răsp. )a discursul (ie recepție al lui Marienescu 'în An. Ac. R. ³ Ibidem pag. 144. Digitized by^ooQie 40 sură s’a aflat, că multe expresiuni și toată direcțiunea cărții numite se împotrivește cu starea faptică a Ungariei. Cine va mai fi sedus pe înaltul ministeriu r. ung., ca să oprească și cărticica aceasta; nu putem ști; încă și mai puțin putem află vre un motiv rațional,'din care să ne putem explică purcederea nobilului denun- ciante Manualul acesta s’a petrecut de tot, încât sunt trei ani, de când nu mai este în comerciu niciun exemplar. Ce intențiune a putut avea dară deunuciantele* ?“ Paralel cu pornirea de a .nimici price literatură didactică bună și corăspunzătoare pentru educația tinerimii române, mergea și stă- ruința autorităților statului de a închide școalele românești și a le înlocui cu școale ungurești. Așa a făcut comitetul administrativ al județului Turda Arieș cu școala românească din Ludoșul mare: la începutul anului 1878 o închise pe motiv, că nu corăspunde ce- rințelor legii și e periculoasă pentru sănătatea elevilor. De fâptînsă nu eră așa. Dar în aceeaș comună se înființase o școală comunală ungurească pompoasă, cu 5 puteri didactice și fără elevi. Ca să aibă școala aceasta elevi, o desființară pe cea românească și copiii Românilor fură îndrumați spre școala ungurească Moldovanu, care cunoștea atât de bine împrejurările locale din județul, în care se născuse, scrie cu multă amărăciune despre acest caz de volnicie și nedreptate: „Odinioară-și temea poporul feții săi de Tătarii căpcăuni, despre cari fabulele bătrâne spun, că se os- pătau cu carne de om;. acum și-i teme de școalele comunale și de stat, cari după credința poporului se înființează spre a le strică religiunea și moralitatea, adică spre a le pierde sufletul, — care dacă-1 vei pierde, ceți mai ajunge toată fericirea trupului?... „Această urmare a tiranilor celor mici din comitatul Turda-A- rieș ește document trist despre aceea, că foarte ’supțire este firul, de care atârnă viața școalelor confesionale. „Când voiesc a stinge lumina vre unei școale confesionale, Jnu le este de ajuns a se folosi de mijloacele determinate în lege, care ¹ Acest manual de geografie are la început 4 pagini .din Cosmografe* 4 pagini din Geografia matematică 8 pagini din „Gegrafia fiisică* 4 pagini despre • /mpârafia Austriei» și 37 pagini despre Geografia Ardealului, pe care o împarte în I •pământul' nobilitari ³/, din suprafața Ardealului, cu 8 comitate (Huniedoara Alba de jos, Alba de sus, Cetatea de baltă. Turda. Cluj, Dobâca și Solntcul din lăuntru + 2 districte sau ca- pilonate : al Făgărașului și al Năsăudului; tot de pământul nobililor se țineau și Pir- lile împreunate (Zarandul, Crasna, Solnocul de mijloc și districtul Cetății de piatră sau al Chioarului) II Pământul Secuilor cu 6 scaune (Trei scaune, Ciuc, Odorheiu, scaunul Murășului și al Arieșului) și III. fundal regesc sau Pământul Sașilor ‘/,-a din Ardeal cu 9 Scaune (Orăștia, Sebeș, Mercurea, Sibiiul, Nocrichul, Cincul mare, Cohalmul, Sighi- șoara, Mediașul) și 2 districte (al Brașovului și al Bistriței). Digitized by Google 41 încă— după împrejurările noastre — este foarte asupritoare pentru confesiuni; ci pe lăngă acelea mai inventează rațiuni de salutea publică, ca și ium pre dânșii i-ar durea de salubritatea locuințelor și a școalelor poporului român! și unde le vine bine, sugrumă școalele noastre sub pretextul acesta* ¹"... VII. Nu ar fi deplină imaginea, pe care ne-o dă scrisul lui M., dacă nu am pune aici și câteva spicuiri din articolele lui polemice, publicate In „Arhivul" lui Cipariu, unde a purtat interesante polemici cu Titu Maiorescu, cu istoricul german Wattenbach și cu Nicolae Popea. In articolul intitulat „Critica lui Maiorescu" ² spune că acesta In Convorbirile literare dela 1 Dec. 1868 „s’a sufulcat odată și bine, ca să trântească în tină, să sfarme și nimicească de tot cu un singur asalt întreaga literatură și cultură a poporului român"... „Am avut și noi, iertare! voiam să zic: am crezut că și bieții de noi avem oarecare literatură, mică cu adevărat, cum o au toate popoarele, ce sunt pe la început, dară totuș o literatură. Acum vine d. Maiorescu și fără—de a reflectă la cele ce a scris în „Ei- niges Philosophische la pag. 202: „eine feste Burg ist zerstOrt und aus den Triimmem grinst brod-und obdachlos das geistige Elend",— ne despoaie de convicțiunile noastre de până aici, sau de mai voiește așa, de credința ce aveam în literatura noastră națională și întru începuturile culturei noastre. Ne lasă în deplină mizerie spirituală: mai umblă să ne convingă, că toată nevoința părinților noștri și a noastră a fost și este nu spre a produce lumină, ci spre a lăți intunerecul, spre a încuiba și înrădăcinâ minciuna, ca niciodată să nu putem ajunge a vedea soarele unei civilizațiuni adevărate"... „Dacă instrucțiunea și toată cultura română e îritru adevăr pe o cale atât de rătăcită, cum poate D. Maiorescu purta rușinea de a figura între instructorii națiunei române? Dacă imputările făcute sunt fără temeiu, cum își permite d sa a ne înfieră atât de cum- plit înnaintea lumii? Fie însă adevărul ori și care, purtarea d-lui Maiorescu este, după opiniunea mea, nejustificabilă... „Nu poate fi cultura și intrucțiunea română în stare înfloritoare, ¹ Foaia Scolastica nr. 13 din luliu 1878 articolul: .Închiderea unei școala". ⁱ Archivu pentru biologie și istorie 1869 16 Mart, pag. 466 și urm. Digitized by Google pentru că vitregia timpurilor abia de câți-va ani începu a mai pierde câte ceva din asprimea sa. Apoi ce au făcut alte națiuni în sute de ani, Românii nu pot face zicând așa în durata unei nopți, ca femeile măiestre. • „Iar a pretinde ca Românii numai atunci să înceapă a ridică școale poporale, când vor avea docenți buni ca cei de prin Germania și Elveția, și gimnazii și universități numai după ce școalele inferioare vor fi tot atâtea modele, cu profesori iscușiți ca cei din noua Atena dela Spreâ și instrumente literare cât se poate mai deplinite,— este, ca să nu întrebuințăm nici noi o vorbă mai colorată, curat absurditate „Școalele nu sunt mașini de îmblătit, cari să le tragi din fabrici englezești și să le aplici cu succes la moșia ta. Profesorii nu sunt dulapuri vorbitoare gătite a la Faber, cari să le poți procura cu ridicata spre a le îmoărți pela școalele sătești, gimnaziale și aca- demice „după trebuință". Din contră școalele bune și învățătorii buni se formează pe încetul și încă foarte cu auevoe.. . dară cine-și propune a întemeia școale numai după ce va fi convins, că acelea vor fi de model — „rnsticus expectat, dum defluat amnis" —nu va avea școli bune cât va ținea Dumnezeu pământul. Așa curg toate în lume și ori unde este cultură/ începutul s’a făcut prin școli și profesori nu toți ca Cei din țările cele mai luminate — deși între acestea încă sunt mai mulți de cei răi, decât de- cei buni. Așa caută să meargă și la Români. Iară cumcă instrucțiunea la Români ar fi de tot apusă, vițioasă chiar în sensul d lui Maiorescu, aceea nu crez, să o mai afirme vre-un Român, afară de d. M. ,,Ma mi place a (pre) supune, că și d-sa face aceasta numai răpit de prea mare zel pentru înnaintarea Românilor, și necăjit, că nu teaflă în Iași institute, ca cele ce l-au lăptat în Viena și Berlin. „Insă sperăm, că necasul d-sale va trece, și încă mai curând, dacă d-sa va întoarce, spre scrierea cărților pline de adevăr, timpul ce acum îl prâdează amărându-se și amărând și pre alții cu critice exagerate". ■ Titu Maiorescu a răspuns lui I. M. Moldovanu în „Convorbiri li- .orare" din 1 Septemvrie 1869, însă cu oarecare mânie spunând că nu poate sta de vorbă pentru că cel ce scrie așa (ca Moldovanu) a pierdut dreptul la o „discuțiune cuviincioasă"; se mărginește deci a-i admira „lipsa de generositate". Față de observările acestea — scrie Moldovanu : «...și mie mi caută să admir purccderea d-lui Maiorescu, când de una parte re- Digitized by Google 43 cunoaște existența argumentelor ad rom în critica ce i-am făcut,— și apoi ,totuș deneagă orice retundere, numai și numai pentru pre- tinsele atingeri necuvenite, ce i s’ar îi făcut din parte-ne.» De în- cheiere constată cu bucurie schimbarea, ce s’a întâmplat în urma criticilor demnului Maiorescu. D-sa în criticele sale analisate și de noi în „Archivu" defăima tot și chiar direcțiunea culturei noastre o numea vițioasă. Azi d. Maiorescu nu mai defaimă tot, ci numai nu poate lăudă tot. Acesta e întru adevăr un marfe câștig întru un timp așa scurt»...¹ In acelaș număr din „Archivu publică Moldovanu și un articol polemic contra istoricului german Wattenbach, care, dupăce se în- - vârtise câtva timp prin cercurile Sașilor din Ardeal, întors în Ger- mania, ținu o'conferință, vorbind în termeni revoltător de injurioși despre Românii ardeleni Imediat un elev a lui Wattenbach, studentul român I. Bechnitz din Sibiiu protes’ă pe cale ziaristică contra ex- presiunilor injurioase: «Brandstifter* și «Diebsbande*. I. M. Mol- dovanu înregistrând cazul acesta scrie, între altele: „Nici un popor din lume nu a stat nici stă. numai din răi; ci în toate popoarele, ce au existat pre fața pământului, s’au dat și indivizi (le cei buni. Vorbesce cineva de popor de hoți si teciunari: acela plesnește ade- vărul faptic, insultă omenimea întreagă și-și bate joc, de chemarea și nesuința ei'spre virtute... Să luăm chiar Sabiniul, că d. Wat- tenbach după mărturisirea sa a petrecut în Sabiniu, prin urmare ar fi săi cunoască, —să luăm Sabiniul, că pre acolea se încurcă doară cei mai mulți bani săsești, prin urmare materia pentru hoție se află — să luăm cetatea aceasta și giurul ei, ca „hoții și te- ci unarii" adecă românii pre aci sunt în abudanția. „Sabiniul este pretoriul unui tienut cu vre-o 80 000 locuitori. Dintre acest’a la oO.OOO sunt Români, și numai la 30.000 Sași, adecă Românii la numer sunt rnai pre de doue ori câți Sașii. „De aci ar urma, ca Sabiniul să aibă lipsă cel puțin de atâtea închisori publice, pre câte casarme are; ar’urma ca închisorile acele totu de a una să gemă de inquisiti și sententiati. „Și cum se întâmplă în realitate? Eca cum : Sabiniul are una închisoare angusta la casa svatului? și minunea minunilor... se întâmpla și aceea, de închisoarea aceasta stă cu totul goală ne- având în sânul său nici un singur prevenit! ¹ Archiru (pag. 621.) Partea aceasta o publicasem într’un foileton al ziarului'ᵣRomănul“ din Arad la IH15, cu prilejul moipi lui I. M. Moldovan sub titlul: „I M Moldovanu ca polemist Digitized by^ooQie 44 „Asia este, în t:mpurele mai dein coace umblând prein Sabiniu, de repețite ori am văzut la casa svatului fluturând una flamură albă, în semn, ca într’însa nu se află nici un suflet prevenit pen- tru pecatele sale.' „Să fie Românii numai a suta parte asia stricați, precumu-i în- facisiâ d. W., fire-ar cu potenția una întemplare, ca și aceasta ?. .. Inse aci nu voiu vorbi cu cuvehtele mele; pentrucă se previn orice prepusu de parțialitate, voiu cita cuventele unui Germanu, ale / căpitanului Sulzer, carele vorbindu despre purtarea Sașilor față cu Românii din fondulu regescu zice: „Nichts ist Gemeineres, als bei den Rechtshăndeln zu hbren, dass dieser oder jener Recht 'behalten miisse, weil sein Gegner ja nichts anders, als ein Bloch d. i. Wa- lache, wâre“ . «Acum dacă un om, carele nici pre departe nu este preocupat în favoarea Romanilor, din contra scrie despre dânșii cu. despreț, — dacă un om ca Sulzer, carele pre Sași numai cât nu-i portă în sin — dacă un om ca acesta se vede constrâns a mărturisi, că Sașii-s domniți de credenția: «Caută să câștig procesul, pentru ca contrariul meu nu e alta decât un Român» : ce va zice isto- ricul neparțial despre toate căușele și împrejurările acele, cari vor fi conlucrat ca Sașii în decursul timpurilor să câștige atâtea pro- cese nedrepte asupra Românilor, în cât la ei s’a făcut de proverb: caută să câștig, pentru ca contrariul mieu este Roman? „Eca la ce resultat ar fi eșit d. W., dacă i-ar fi plăcut a lucră ca scrietoriu neparțiale".² Tot în Arhivul (1870-1872) a publicat Moldovanu și critica sa asupra lucrării lui N. Popea: «Vechia metropolie ortodoxă-română», In această „recensiune critică“ recunoștea, că „autorul vechei Me- tropolie face publicului nostru un serviciu prea bun culegând și așezând la un loc aceste lucruri împrăștiate prin cărți în parte prea rari și pentru aceea inaccesibili". De altă parte însă îl învipuiă pe autor, că nu a citat destul de exact titlul și pagina cărților, din cari a luat știrile și documentele istorice, că nu le-a cernut pe acestea cu destul simț critic și că în genere pentru istoria biseri- cească dinainte de 1848 nii aduce știri nouă, cari n’ar fi fost cu- noscute din alte publicațiuni. In broșura sa intitulată «Contracritica» (Sibiiu 1873) N. Popea ¹ Gesch. des transalp Daciens. Wien. 1781, II p. 14. * Arhivu pag. 623 624. Digitized by Google 45 respinge observările lui M. spunând, că n’a aflat de lipsă a cită peste tot locul titlul cărților lui Șincai, Maior etc. fiindcă le pre- supunea cunoscute din partea publicului cetitor, iar în special la interpretarea unui document din 1479 a cugetat că e superfluu a mai repeți în vechia Metropolie aceea ce Petru Maior spune în «Istoria bisericească a Românilor». Invinuind pe autorul „Vechei Metropolii" de „predilecțiune față de confesiunea sa“, Moldovanu nu se sfiește a mărturisi, că „fe- ricitul metropolit dela Blaj Șuluțiu Chiar așa pătimiă de acest morb, ca și autorul Vechei Metropolii». Adaoge apoi că «cine scrie istoria cutărei biserici, nu să uite numai în dăsaga cea dinainte, unde a pus păcatele contrarilor săi, ci și în cea din apoi, unde sunt adu- nate păcatele alor săi“ (p. 25.) Iar despre sine spune cu multă hotărîre și sinceritate: „nu am măgulit nici-odată pe nime, nici voiu măguli cândva; aleagă-se ce se va alege. M’am adoperat a spune adevărul fără căutare în față și deaceea mi s’au mai supărat și alții afară de P.; dar bun e Domnul, le va trece la toți și iară va fi pace” (p‘ 31). Din spicuirile citate mai sus se vede,, că M. ca scriitor se înfă- țișă în acelaș mod simplu, țărănesc, care-1 caracteriză atât de mult în toate relațiile lui de viață particulară sau publică. Niciodată nu i-a trecut prin gând, să. caute a-și înălță scrisul său pe coturnii erudiției vane și pretențioase. Ci în modestul loc, pe care a reușit să și-1 cucerească în republica literelor române, a preferit să urmeze înțelepciunea poporului: „vorbește, cum ți portul și te poartă, cum ți graiul!" Deaceea gândul lui îndrăzneț și fără vicleșug îl găsim exprimat totdeauna în haina modestă a unui stil simplu și noduros, dar atât de atrăgător prin tăria cugetării neaoșe — populare, pe care o vedem înveșmântată într’însul. 3. Sire 1 Domnilor Colegi, . • • Acești doi representanți tipici ai preoților cărturari din Transil- vania, Popea și Moldovanu, — deși au purtat, cum s’a arătat mai sus, polemli înverșunate și au stat uneori ca potrivnici față în față, — au fost pătrunși în adâncul sufletului lor de acelaș duh altruist al evangheliei lui Hristos și au rămas până la sfârșitul vieții cu totul Digitized by Google 4<) devotați binelui obștesc. Pentru viața națională, bisericească,' cul- turală și politică a Românilor ardeleni atât numele lui Popea, cât și a lui Moldovanu însemnă o mare forță morală. Numai prin înfățișarea lor exterioară se deosebiau unul de altul acești doi oameni vrednici, Popea fiind înalt de statură și având expresiunea blândeții și a bunătății în față, pe când Moldovanu eră scund, cu privirea totdeauna încruntată și. cu fruntea înaltă, adânc brăzdată de mulțimea grijilor, cari îl munciau. Făptura lor sufletească a fost însă atât de asemănătoare, în multe privințe. Ridicat și unul și altul prin vrednicie proprie la cele mai înaft^ trepte sociale, pe cari le puteâ oferi Ardealul românesc celor 4nai distinși fii ai săi, în timpul robiei, — ei- au devenit, prin muncă stăruitoare și plină de sacrificii, atât de folositori școalei, bisericei, culturei și tuturor așezămintelor poporului românesc din Transilvania. Principiul totul pentru națiune-» nu a fost nici în viața austeră a episcopului Popea, nici în sihăstria canonicului Moldovanu o simplă vorbă deșartă, ci o realitate strălucită și impunătoare prin fapte atât de importante și în deosebi prin acele testamente admirabile, cari vor asigură pentru vecie, și fiului de preot din Satu-lung și fiului de iobag din Varfalău, un loc de cinste alături de cei mai mari ctitori și binefăcători ai culturei naționale. Dacă Popea n’a putut să adune în cursul vieții sale de 82 ani decât un sfert de mdion pentru scopuri culturale și filantropice, iar Moldovanu a fost în stare să facă, în acelaș număr de ani, milionul deplin, aceasta se explică prin faptul, că la cel din urmă talentul practic s’a afirmat din tinerețe cu mai multă putere'. Va fi -contribuit în câtva și împrejurarea, că el se afla. în serviciul bisericii greco-catolice, care fusese înzestrată cu însemnate pro- prietăți de pământ atât din partea regimului catolic al Habsbur- gilor, cât și de către unii conducători ai săi. Er/i deci la cârma acestei biserici o tradiție gospodărească, proprie a servi și altora ci. îndemn să muncească în direcția aceasta, pe când biserica or- todoxă-română din Transilvania, în serviciul căreia a stat peste o jumătate de secol episcopul Popea, fusese despoiată de proprietățile și averile ei de către cârmuirile politice, pururea ostile față de această nebiruită pavăză a naționalității române. Și astfel condu- cătorii acestei biserici, în năzuința lor de a strânge mijloacele ma- teriale trebuitoare pentru progresul cultural, au întâmpinat totdeauna greutăți foarte mari. Digitized by^ooQie Dar mărimea sumei este indiferentă. Valoarea morală a jertfei este de o potrivă și Izf unul și la altul, fiind că ei au jertfit pe altarul culturei naționale absolut tot,, m au putut agonisi într’o viață de 82 ani. Sub acest raport fundațiile lor au o însemnătate deosebită, putând servi drept cele mai prețioase îndemnuri pentru con- ducătorii poporului nostru din orice timp și din orice loc. Dar ei n’au îndeplinit numai rolul Martei silitoare, ci și pe al Măriei credincioase și devotate. Au servit cu nepregetată rîvnă la altarul credinței și al culturei. Preoți de model au fost amândoi, muncitori neobosiți în ogorul culturii și îndrumători fără prihană pe tărâmul politicei naționale a Românilor ardeleni. In cercetările, lor istorice au fost autodidacți. Deci cu atât mai mare le este meritul, fiindcă nu prin îndelungate și meticuloase pregătiri speciale au ajuns în stare, să sporească și ei, prin con- tribuțiuni de seamă, literatura noastră istorică, -ci prin nobilul im- bold lăuntric\de a împlini sfatul apostole.se ca „tuturor toate“ să se facă. In scrisul său Popea este mai îngrijit, mai solemn, mai puțin (rustic decât Moldovanu; în schimb acesta e mai plastic în expunere și mai temeinic în argumentare. De altfel la amândoi întâlnim o pronunțată și foarte simpatică notă țăcănească, nu nu- mai în vorbe și deprinderi,-ci în toată înfățișarea și ființa lor. Amândoi au fost vrednici represcntinți ai preoțimei și ai popo- rului nostru din Ardeal în s nul Academiei Române. Au viețuit ca pustnicii, au fost curați ca sfinții și darnici ca împărații. Binecuvântată fie amintirea lor! / Digitized by Google Digitized by Google RĂSPUNSUL D-LUI N. IORGA LA DISCURSUL DE RECEPȚ1UNE AL D-LUI I. LUPAȘ Scumpe coleg, Ai pomenit, scumpe coleg, doi oameni pe cari mulți dintre nof îi cunoșteam, doi oameni cari au murit bătrâni, foarte bătrâni, deși erau, în ceasul când ;și-au plecat capul pentru odihna de care dela o vreme însetează sufletele omenești, încă foarte tineri. Fiindcă, dacă sunt oameni tineri și oameni bătrâni, sunt gene- rații tinere și generații bătrâne. Generația lor a avut dela un capăt la altul un capital de tinereță care nu s’a putut cheltui niciodată și fără care, în părțile de peste munte, ajunse ale noastre și prin marea jertfă de sânge, dar și prin lunga jertfă de suflet, poporul românesc de acolo n'ar fi fost gata să se simtă, din cea dintâiu clipă a unirii politice, așâ de de- plin una cu noi. Veniau și unul și altul din acel veșnic izvor de apă vie care e poporul nostru în massele lui adânci, sfântul nostru popor, care, și când face greșelile cele mai mari, le face prins de amăgitorii lui tocmai prin părțile lor cele bune, pe când sunt și alte popoare, care numai prin părțile lor cele rele pot fi' câștigate și pentru ce este mai folositor dăinuirii și dezvoltării lor. Unul — din satele cele mai de sub Carpați, în care Mocanii și-au clădit în piatră trainică roadele agonisitei lor rătăcitoare care e, vara și iarna, pământul românesc. Celalt— din acele ținuturi someșene, unde, alături de Sasul venit dela Rinul alsacian cu metodele lui de cultură superioară, să- teanul nostru, deși nu atât de liber ca acolo unde e lăsat numai în voia lui, a dovedit că mintea lui ageră, sufletul lui deschis ori- 4 Digitized by^ooQie 50 I cărui progres, poate înlocui repede o experiență, pe care veacurile nu io- dăduseră șj lui. Ceva țărănesc, cu acea vioiciune care face din moșnegi, nu o povară pentru fiii nepoții lor, ci îndemnătorii și îndreptătorii cei mai prețuiți, adeseori cei cari cred mai curând că lucrurile mari se pot odată ce ai trecut peste greutatea de a le voi, a rămas și în Nicolae Popea, odată Neagoe, fiul preotului din Săcele, și în acel loan Micu căruia „fiindcă erâ mic și fiindcă neamul lui se trăgea din Moldovenii „Mioriței”, toți i-au zis Moldovănuț. Erau oameni cumpătați până la zgârcenie față de sine, care nu e adesea decât pregătirea dărniciei față de alții, erau gospodari buni de avere puțină, clerici smeriți dintr'o Biserică săracă, și tot luxul princiar al lui Șaguna n’a izbutit să facă pe Vlădica de Ca- ransebeș Nicolae să adopte un fel de traiu prea mult deosebit de chiliuța dela Blaj a canonicului loan, care n’a voit să fie episcop, ca să rămâie cu atât mai mult Român. Erau mur tori harnici la rostul lor, sculându-se cu noaptea în cap și slujina Domnului din cer în nevoile oamenilor de pe pământ. Erau ocrotitori r’.emați ai băieților sărmani pe cari la orașe și școlile lor îi trimeteă acea lume țărănească de care nu s’au despărțit niciodată cu ce erâ mai adânc în ființa lor. Barba de Patriarh a episcopului bănățean care acum douăzeci de ani s’a ivit impunătoare în cuprinsul chiar al acestei Academii lângă aspreie sprincene învălmășite ale însoțitorului său, bătrânul arhimandrit Filaret Musta, înnaintea căruntețelor dominatoare ale regelui Carol, amintia de un bătrân prooroc de sat din vremurile vechi, vrăjitor de boli și gâcitor în psaltire. Iar încruntata față chi- nuită a mai vechiului nostru coleg din Blaj, cu acei ochi mărunți, strălucind ca mărgele negre în care s’ar fi prins un tainic foc de stele, păreâ că înfățișează însăși viața chinuită a țărănimii noastre ardelene, brăzdată de atâtea suferinți fără ca focul nestins al dum- nezecștci scântei să fi putut fi întunecat vreodată valurile atâtor nenorociri. Erau dârji fiecare în punctul lor de vedere, tot atâta de neîngăduitor ortodox unul, pe când celalt se ținea strâns de „Sfânta Unire”. Au dat și lupte între ei, vajnice lupte neiertătoare: Săceleanul având în scrisul .lui mai multă îndărătnicie liniștită, Someșanul mai multe scăpărări pătimașe. Și, luptându-se, ei nu știau — căci așa suntem noi, că nu ni dăip seama uneori încotro batem cu silințile noastre, totdeauna folositoare la ceva — că și în această luptă îi unește Digitized by^ooQie 5i ceva: firea însăși a neamului nostru, a cărui viață și menire se desfăceau și din ce greșiau amândoi. Legat de tradiția lui Popea prin iubirea-ți nemărgenită pentru marele învățător și model al acestuia care a fost neuitatul Șaguna, de împărătească și duhovnicească misiune între Români, în orto- doxia sa, dar și peste margenile, totuși restrânse, ale acestei or- todoxii, ești, chiar dacă n’ai vrea-o, scumpe coleg, destul de aproape și de neînduplecatul lui adversar în credință ca și în opera istorică influențată de această credință. Dacă vrei „legii vechi" de care te ții ca protopop tot binele și toată izbânda, 'precum și ești dator, în fața Sfinției Tale este ceva din pecetea, îmblânzită prin dulcea-ți fire prietenească, care osebiâ așă de puternic pe Moldo^ vănuț. Rămâne ceva din liniile ascuțite, din fruntea largă și mai ales din ochii nea^tâmpărați cari caută să vadă peste puținul ce este atâta ce a mai fost în neamul nostru. Această seninătate ți-o dă locul anumit de unde ni vii, acel loc de supt muntele plin de românime, dar din preajma ogoarelor celor mai iubitor îngrijite, unde i-a plăcut naturii să cheme la dânsa și să așeze statornic ceeace rasa noastră are mai frumos la făptură și mai vioiu în faptă. Cine nu cunoaște din Săliște acel minunat tip etnic în care se adună cele mai aristocratice însușiri de rassă ale unui neam nobil ? Cine n’a admirat în trecere acele danțuri în care se vădește mlădierea trupească deopotrivă cu castitatea de suflet a țărănimii noastre? Cui nu iau lăsat o neștearsă impresie obiceiurile primitoare ale acestor oameni cari au o vorbă bună, o strângere de mână și un -zâmbet și pentru cel mai necunoscut dintre necunoscuții ce se abat pe la dânșii ? In Săliștea Sibiiului, pe care Sașii au găsit-o ca un „sat mare", un Sătmar și de aceea au și numit-o așa, în acest centru de -oieri, de plugari, de mărgineni întreprinzători cari arată chiar prin orân- duirea lui ce greșită e părerea cui crede pe ai noștri colonizați de străini — în care cas, ei ar fi la loc larg, pe pământuri rodnice— e însă și vechea biserică, toată înfășurată, pe dinăuntru și pe din afară, cU nesfârșite chipuri de sfinți. Sunt'la fiecare pas altarele răslețe în fundul cărora se desface Maica Domnului binecuvântând. Sunt pădurile pe care le păzește vechea icoană ocrotitoare. In umbra lăcașului bătrân al înaintașilor tăi, te-ai făcut preot al Domnului, și graiul bunilor cuvântători de pe vremuri, dascăli de carte scrisă și de învățătură vie pentru iubitul popor, lângă care s’au așezat spre odihnă, l-ai moștenit pentru a ținea acele predici, Digitized by Google 52 care sunt, în cel mai bun înțeles al cuvântului, manifestații politice paționale și democratice, precum, pe de altă parte, cuvântările po- litice pe cari le-ai ținut, în serviciul cauzei poporului românesc, contra unei apăsări de care am scăpat și de pe urma unor pro- povedanii ca acestea, prelungite de-a lungul veacurilor, aceste cuvân- tări cuprind în ele totdeauna și ce e mai creștinesc, mai iubitor de oameni în- predica însăși. Dar între acești oameni cari înfățișează într’o așâ de frumoasă formă populară cea mai veche tradiție a noastră, în fața acestor monumente ale unei-arte care formează, vădind calitățile nostre de originalitate, mândria poporului nostru, între acele vechi cărți de biserică, în care se hnește Sfințenia Scripturii cu puritatea nei- mitabilă a limbii, cu, podoabele aceleiași vechi arte și cu însem- nările bătrâne risipite pe foile albe, teai simțit istoric. Trecutul ți-a vorbit, din copilărie, așâ încât mai târziu te ai dăruit lui ca să înțelegi însuți și să faci pe alții a înțelege mai bine prezentul. Aveai să alegi între direcții deosebite ale istoriografiei care astăzi își dispută încă terenul. De-o parte istoria pragmatică, preocupată de cronologie și de amănuntul precis al faptelor, iar, de alta, noua istorie culturală, care privește mai ales la ceia ce este adânc, fun- damental, general, în viața mulțimilor, care ele hotărăsc prin ce răzbate până la dânsele din ceia ce clasele dirigente, chiar dacă poporul încă n’ar înțelege, sunt veșnic.-datoare să le spue. Tânăr încă, te-am văzut venind către noi pentru că reprezintam această tendință, în legătură, de altfel, cu tot ceeace în timpurile noastre tinde să ridice poporul căruia i-am dat puterea fiindcă o și cere, ₓ la treapta în care singur el își poate folosi lui, și ne poate folosi și nouă. începând prin mai mici cercetări de amănunte despre Bi- serica ortodoxă în veacul al XVIlI-lea, pe care o cunoști azi ca nimenea altul, despre școala alipită la ea și cartea pornită dintrlnsa, ai consacrat opere de o mare importanță cunoașterii lui Șaguna și epocei lui, ca și întregimii vieții noastre religioase peste munți. Ești astăzi unul din istoricii trecutului de „sate și preoți" al Ar- dealului și aduci în scrierile Sfinției Tale nu numai -6 largă cu- noștință a materialului inedit, căutat cu îndelungată trudă, dar și acel stil plăcut și ușor, moștenire a marilor noștri cărturari din veacul al XVIII-lea, care face ca fiecare pagină din ele să poată fi citită cu interes și folos de orice sătean care și-ar fi făcut școlile din locul său de naștere. Și niciodată nu te-ai depărtat în ele, și Digitized by Google 53 I nici în frumoasele-ți predici, de ceeace constitue pentru «noi toți cei ce răscolim trecutul, care nu e mort\ în spiritul lui, o mare și no- bilă datorie: întreținerea vieții morale, fără de care tot ce am câș- tigat prin sacrificiul, aș zice: prin risipa de sânge, s’ar împrăștia ca visul de tinerețe curată al unui bătrân stors de vicii, și culti- varea acelui sentiment național, care singur poate fi, nu în zadar-' nica haină retorică a magazinelor de teatru, ci în vitalitatea lui muncitoare, producătoare și cuceritoare, sprijin sigur față de nea- murile care au și ele dreptul de a-și desvoltă -cultura pe pământul acesta și -armă contra celor cari, răpindu-li-se în sfârșit privilegiul de a ne exploată, își închipuie că au dreptul unei revanșe contra noastră. La Universitatea din Cluj, luată în stăpânire de nația cea mai numeroasă a Ardealului, aduci același spirit, cu multă știință, care e necesară, și cu ceva tradiție, care nu strică. Știu bine că în lec- țiile de istoria Românilor pe care le faci acolo, la capitolele ei ar- delene, pe care ideia națională spre care te ridici stă așa de sus încât apar numai în lumina confusă a unui frumos apus osebirile confesionale pe care n’avem dreptul să le atacăm în rostul lor de viață, dar avem voe să nu le mai considerăm ca niște condiții de dezvoltate ale poporului nostru. Ai încă mulți ani de muncă unde te afli și, deci, și aici la noi. Ai să ne vezi albind pe cei cari n’am trecut încă pragul bătrânețelor și vei fi chemat să dai înlo- cuitori puterilor care și vor fi îndeplinit opera pe pământ. Iți urăm ca, Ia capătul multor cercetări și isprăvi, să poți repre- zintă, cu noi și după noi, tot spiritul care, acesta singur — o spun cu o nezguduită încredințare, în ceasul când unii și-au pierdut drumul și atâtea conștiinți se zbuciumă între ispitele unui mate- rialism egoist, deci imoral, — poate fi garanția unui viitor care ni se, prezintă cu atât mai greu, cu cât am devenit mai mari. Digitized by Google Digitized by Pag. 3 rândul 5 , 17 „ 24 „ 28 , 9 n 8 a ERATA 1 din jos în loc de v’au a se citi v’a 19 din sus • 9 n sortiti n 9 sortiti 4 „ , n n n de 4» •» din 19 , , n n 9 cu ca 13 din jos 9 9 ft 88 >» » 80 3 „ . 9 9 0 absorbise >> *9 absorbiseră 14 , • ' n n * 1869 1896 Digitized by Google I Digitized by ' ACADEMIA ROMÂNĂ . ! !' . —_ ■ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XWX , . 'I ; ' I LOCUL LIMBII ROMANE r • INTRE ’ ; LIMBILE ROMANICE I. ***** ’ -1 DISCURS ROSTIT LA 11 IUNIE 1920 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ ! • |i .DE j SEXTIL PUȘCARIU ’ . cr răspuns de • I ' ‘ I [ IOAN B1ANU li ■ ’ ■ | . ■ ■ . ■; --------------------c-Xț; --- J . !i ! ■ ' ' .1 B1TCURESTT • j LIBRĂRIILE: „CARTEA ROMÂNEASCĂ" și „PAVEL SURU“ 'i .i 1920 Prețul 6 Lei. Digitized by Googl ACADEMIA ROMANĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE XBVT LOCUL LIMBII ROMÂNE INTRE LIMBILE ROMANICE — . - - - -- ■. DISCURS ROSTIT LA 11 IUNIE 1920 IN ȘEDINȚĂ SOLEMNĂ DE SEXT1L PUȘCARIU CI. RĂSPUNS DE IOAN BIANU -------------- ) BUCUREȘTI TIPOGRAFIA ..URBANA", SOCIETATE ANONIMA Strada Sfântul Dumitru, No. 2. 1920 Digitized by nftzru, dar niora > netrra), în limba română vocalele care produc metafonia lui e și o sunt e și a (nioru > negru, dar niora > neagră). Metafonia aceasta se găsește în dialectele române, unde de. sigur nu. s’a putut produce, • in condiții și cu rezultate absolut identice, independent unul de altul, după despărțirea lor geografică, ci trebue să dateze din vremea când aceste dialecte nu erau încă despărțite. Când o inovațiune de limbă apare în două limbi sau «dialecte înrudite nu numai în aceleași condiții, ci și cu aceleași cazuri refractare, cu aceleași excepții, atunci legătura între limbile acestea este și mai evidentă. - Un exemplu frumos ne arată în privința aceasta limba sardă și cea română în desvoltarea grupei latine qua și oua. In condiții aproape iden- tice**) vedem că din grupele qua și oua nu rămâne, ca în celelalte limbi romanice, consonantele velare k și o, ci învinge elementul labial. Avem dar o desvoltare fonetică rară cu un rezultat aproape identic***) în două limbi romanice care sunt geograficește atât de depărtate una de alta. Dar trecerea aceasta fonetică nu cuprinde toate exemplele, ci are și un număr considerabil de excepții. De sigur că nu poate fi o pură întâmplare****) că și excepțiile sunt aceleași: quattuor > rom. patru, sard. battoro, qua- draoesima > rom. păresimi, quadraointa > sard. baranfa, equa rom. eap&, sard. ebba, aqua > rom. apă, sard. abba, linoua > rom. limbă, sard. limba; dar qualem > rom. care, sard. cale, quando > rom. când, sard. cando, Quantum > rom. cât, sard. cantu (cf. și squama > rom. scamă, quadra> sard. carra, quasi > sard. casi). *) In urmă in Mitteilungen des rumănischen inst/tuts, p. 6—7. ♦*) Deosebirea este numai că in limba română evoluțiunea aceasta fonetică e re- strânsă asupra cazurilor când acestui qu și ou ti urmă vocala a, pe când la Sarzi ea cuprinde și câteva cuvinte cu que, oue: rom. sanouem > sânge, cinqub > c/zrc/. aqlula > aceră; sard. sambene, kimbe, anouilla > ambbidda. Avem însă indicii că și in limba română que s’a prefăcut tn unele cazuri in pe. **♦) La noi qua a dat pa, iar oua a dat ba; la Sarzi pentru amândouă grupele • avem rezultatul ba. **•*) Legătura organică între acest fenomen tn limba românu și sardă a fost susținută ' în timpul din urmă cu multă energie de Bartoli, A/le fonti, cf. articolul meu: Probleme nouă in filologia romanică, 11, in Conv. Lit., XLIV, voi. li, nr. 5 (Iulie 1910). Încercarea lui J. Ronjat, in Pevue des langues romanes, LVI, seria Vl,tom. VI (Aprilie-lunie 1913) de a explică „excepțiile” nu e convingătoare ; nici Meyer-Lubke, Mitteilungen, 11—12, nu rezolvă chestiunea. Digitized by^ooQie 12 O importantă deosebită se cuvine acelor inovațiuni care în două limbi • ale aceleiaș familii au avut urmări analoage. Un exemplu va ilu- stră îndată ceea ce voim să spunem. In opoziție cu celelalte limbi roma- nice, limba română și italiană se caracterizează prin amuțirea tuturor con- sonantelor finale. Urmarea a fost că într’un timp oarecare }n limba ro- mână și italiana nu mai existau decât cuvinte terminate în vocale. Mai ales amuțirea lui -s final a revoluționat întregul sistem de declinare și, în parte, și de conjugare. Din momentul când nu numai -m final a dis- părut din limbă — un fenomen «latin vulgar», cunoscut tuturor limbilor romanice,—ci a amuții și -s la sfârșitul cuvintelor, nominativul lupus și acuzativul lupum deveniră amândouă lupu, au intrat deci în aceeaș ca- tegorie cu mensa (care reprezentâ și nominativul și acuzativul} și monte. Urmarea a fost că în limba română și italiană forma nominativului s’a i generalizat și în plural, spre deosebire de celelalte limbi romanice, în care -s este până azi în mare parte semnul distinctiv al pluralului (cf. rom. oameni, ital. uomini, dar franc, hommes, spân, hombres,' etc.). Și tot dis- pariția acestui -s final este cauza că la conjugarea 1, in locul termina- țiunii -as apare la noi și la Italieni la pers, a doua din singular un -i, ca și când am aveâ să plecăm dela o formă *canti în loc de cantas. In sfârșit avem inovațiuni de limbă care se datoresc unei influențe externe. Acestea ne pot servi la deducții prețioase, prin faptul că ne clarifică asupra timpului când s’au produs și a locului unde s’au petrecut. Astfel verbul habeo, împotriva tuturor regulelor fonclogice, in loc să apară, în limba română, subt forma *aib, are, în toate dialectele, forma am. Ex- plicația acestei iregularități a dat-o Meyer-LUbke*): după albanezul kam, *kai (=ke), ka, s’a născut forma am, alături de ai, ă. Forma am a atras după sine și pe imperfectul eu aveam (în locul vechiului eu aveâ), care apoi a fost cauza că la imperfectul tuturor verbelor persoana dintâi a primit un -m**). E evident că influența aceasta a limbii albaneze nu s’a putut produce asupra fiecărui dialect român în parte, după despărțirea dialec- telor***), dând tocmai acelaș rezultat și dând naștere acelorași analogii, ci trebue să admitem că ea a avut loc pe când dialectele noastre nu erau despărțite și erau încă în contact cu limba albaneză. Mai mult decât atâta, trebue să ne coborîm în timpuri vechi, când, în limba albaneză însăș, persoana a doua se pronunță încă kal și nu se contrăsese în ka, căc’ altfel n’am înțelege analogia între formele române și albaneze. ♦) Rorn. Gramm., II § 238. ••) Conv. Lit., 1905, p. 62—63, Zur Rekonstruktivn des Urrumănischen, p. 28—29. *«♦) Precum pare a admite Weigand, Rritischer Jahresbericht, tn raportul despre limba română pentru 1910—1911, voi. 1, p. 122—123. Digitized by knOOQle 13 Vedem dar că și în lingvistică se pot stabili câteva principii generale, care ne dau posibilitatea de a cumpăni materialul brut după valoarea lui documentară. Deși aceste principii nu pot fi numite încă criterii sigure, care ne-ar permite ca să distingem, ca naturaliștii, ceea ce este omolog de ceea ce e numai analog, totuș ele ne indică posibilitatea de a deo- sebi asemănările organice de cele incidentale. De sigur că, pe lângă cele cinci puncte citate în cele precedente, se mai pot află și altele, menite ca să perfecționeze mijloacele noastre de investigație. Chiar în exemplele ce le-am citat, am văzut că mai adesea la acelaș fenomen pot fi aplicate mai multe în acelaș timp, ceea ce mărește valoarea documentară a cazului. Nu vom părăsi dar drumul recunoscut odată bun de lingviști, ci vom căută să stabilim legăturile mai apropiate între diferitele limbi și de aci înainte cu mijloacele .pe care ni le dă lingvistica însăș. E necesar însă ca acest criteriu lingvistic să fie aplicat înțelepțește, metodic și cu critică, deosebind între i n o v a ți u n i de limbi și rămășițe vechi și ținând seama și de deosebirile între diferitele limbi. E în firea omenească ca asemănările să ne preocupe, mai mult decât deosebirile. O renfarcăm de atâtea ori, în vieața cea de toate zilele, când constatăm asemănări între doi indivizi care poate nici nu se cunosc unul pe altul și trecem indiferenți pe lângă oamenii înrudiți de aproape, care nu se aseamănă. Bucuria ce o simțim când am ajuns să stabilim nota comună a celor ce se aseamănă și nevoia ce o simțim să comunicării ime- diat acest lucru și altora, e o dovadă că pornirea aceasta în noi este firească și e neîndoios că ea e la temelia multor descoperiri științifice. Nu ne va miră deci că metoda comparativă stăpânește de decenii și în lingvistică. Ea este însă unilaterală când lucrează numai cu date po- zitive și nu ține seama și de laturea negativă, de deosebirile ce există între două limbi a căror înrudire a fost recunoscută. Cât de importantă este însă și recunoașterea acestor deosebiri a demonstrat în urmă Meyer- Ltlbke, vorbind despre legăturile între limba română, dalmată și albaneză *). * ■ș Dar romanistul se găsește într’o situație cu mult mai avantajoasă de- cât filologul care, din limbile indoeuropene de astăzi și din textele lor vechi, e nevoit să reconstruească limba primitivă, iar din limbă caută să câș- tige câteva puncte de plecare pentru a elucida istoria, granițele geo- grafice, referințele politice și alcătuirea etnografică a poporului care a vorbit-o. Romanistul cunoaște în cea mai mare parte limba din care s’au *) Mitteilungen des Rumănischen Instituts, pag. 1 ș. u. Digitized by Google 14 desvoltat limbile romanice de azi, depusă în scrieri literare de o mare valoare, pe care o putem chiar urmări în desvoltarea ei. Despre po- porul roman avem date istorice amănunțite și cunoaștem, în liniamente generale, răspândirea lui geografică; suntem informați despre alcătuirile politice ce au rezultat din Imperiul roman și avem chiar date despre com- poziția etnografică a popoarelor neolatine. Suntem dar în situația fericită ca deducțiile de natură pur speculativă, pe care le facem din materialul lingvistic, să le supunem unui control sever. Va fi bine să examinăm din acest punct de vedere mai întâiu princi- piul fundamental pe care se reazămă întreaga clădire a filologilor indoeu- ropeni și care pune la temelia deducțiilor asupra legăturilor între diferi- tele ramuri ale aceleiaș familii de limbi comunicația între popoarele care le grăesc. De acest principiu n'a ținut în deajuns seamă GrOber, când și-a clădit faimoasa sa teorie. Precum au arătat criticii lui, cu deosebire K. Sittl *), in imperiul roman «colonizarea nu s'a făcut deodată în masse atât de mari, încât să ne putem închipui că limba latină din Italia a putut fi trans- plantată într’o anumită fază a ei în diferitele provincii. Colonizările cele mai importante s’au întâmplat subt Caesar și Augustus, care-și trimiteau veteranii pe toată întinderea Imperiului... Intre provinciile acestui Imperiu roman există o comunicație neîntreruptă, pe care nu ne-o putem închipui destul de grandioasă». Iar N. lorga a arătat în mod convingător**), că înainte de cucerirea oficială a unor provincii romane, a existat o înde- lungată infiltrare a acestor ținuturi cu o populație țărănească, care ea, iar nu cei câțiva veterani, slujbași și aventurieri veniți deodată cu ei, a dat caracterul roman acestor provincii***). Prin comunicația vie și deplasările dintr’o provincie într'alta, inovațiu- nile de limbă se răspândiau asupra celor mai multe părți ale Imperiului, iar deosebirile regionale se ștergeau, în tendința de a vorbi aceeaș limbă comună. Dar nu trebue să ne închipuim că limba vorbită în întreg Imperiul ro- man a fost vreodată uniformă, căci nu se poate închipui o limbă fără deosebiri regionale pe un teritoriu atât de vast. Uniformitatea ași zisei «latine vulgâre», pe care romaniștii o accentuează atât de adesea, se ex- plică tocmai prin faptul că ei au fost prea mult preocupați să strângă *) Jahresbericht Hber die Fortschritte der Klassischen Altertumswissenschaft, 1892, pag. 284. **) Istoria literaturilor romanice, voi. 1, Buc. 1920. introducere. •*») Câteva particularități ale limbii rustice romane păstrate în limba noastră, precum e bunăoară pronunțarea o In loc de au. cunoscută la țăranii din jurul Romei, in cu- vinte ca oric/a-xwts, colielu-ctmM (cf. Meyer-Lilbke, (jrundriss d. rom. Phi!., I* pag. 466) dau un reazăm acestei teorii. Digitized by Google \ 15 asemănările întrtf diferitele limbi romanice și s'au oprit prea puțin asupra deosebirilor. Ea e mai mult o înșelăciune optică, din cauza distantei la care ne aflăm astăzi de ea *). Reconstruind limba rom. armasar, sard. (logudorez) ammesardsu, (în Bitti) armissariu (păstrat și la Albanezi: harm^uar). ai> sipha> rom. asupra, sard. assubra. ♦bracii.e (derivat din bhaca) > rom. brăcire (cf. brăcie, brăcinar), sard. brakile. ♦carrahe (derivat din carrum)> rom- căra, sard. earrare. • certare > rom. cerbi, sard. keltare (păstrat și la Albanezi: kjzrtoj și fn vechea italiană : certare). ♦cascarf. (grec. ydoK rom. casca, sard. cascare (în Italia, derivate). ♦ci.agi m (metatezat din caglum = coaguli m), păstrat subt forma aceasta în celelalte limbi romanice)> rom. ehiag, sard. dzagu (cf. aib. k'uar, cu aceeaș metateză). coquere, cu înțelesul de „a se coace", despre fructe, se regăsește în sardul cot tu „copt" (și in neapolitanul cuncocere). Digitized by Google 17 vedem că marea lor majoritate se reduce la conservarea acelorași forme vechi în regiunile cele mai îndepărtate ale Imperiului roman, în Moesia- Dacia și în insula Sardinia, izolată în mare. Vom vedeâ mai târziu că limba română apare șl în alte multe privințe mai conservatoare decât celelalte limbi romanice, iar în Sardinia nu s’au păstrat numai cuvintele și formele vechi citate, ci și altele*). Dacă pe de altă parte considerăm și deosebirile ce există între limba română și cea sardă — și în cele următoare vom aveâ ocazia să re- levăm unele din ele,—ne convingem că ele sunt esențiale, căci Sardinia, prin porturile ei de mare deschise spre vest, iea parte la unele inovațiuni de limbă caracteristice limbilor romanice apusene. Dintre cele câteva coincidente citate, care nu se reduc la păstrarea unor forme vechi, ci ne apar ca inovațiuni în aceste două limbi, nici una •expamentare (în celelalte limbi romanice expaventare sau ’expaentare) > rom. spăi- mântâ (din forma mai veche spământa), sard. (zal|urez) spaminta. PRious (tn celelalte limbi romanice rRiotous)> rom. frig, sard. (campidanez) frius. rums, cu Înțelesul de măsură, se găsește In rom. funți)e (de pământ) și in v.- sard. june. \ Hvous>rom. ied, sar rom. injurii, sard. indirudsarei (In celelalte limbi romanice numai forme savante). □rec. |iayeva)> rom. amâni, sard. ammajare „a vrăji'¹ (sicii, ammagari). lunaticus> rom. lunatee, sard. lunadigu „neroditor". matia> rom. mațe, sard. matta .burtă" (in Napul! și Subiaco mane .mațe"). muoitus> rom. muget, sard. muida. mulleus> arom. mul’u „măgar cu părul închis", sard. miutsu. •morinus (din morum „mură“)> arom. murnu, sațd. marina ;negru“. nemo> rom. nimeni, sard. nemos (și in v.-ital. și Corsica). i nupti i apare subt o formă cu u și n intercalat în rom. nuntă și sard. nuntaș (pe când celelalte limbi romanice pleacă dela o formă cu o). ■ pertundere> rom. pătrunde, sard. pertungtwe (in celelalte limbi romanice *per- tusiare). •pitzinnus (onomatopeic, cf. Meyer-Ltibke, Rom. Wh. No. 6550)> rom. puțin, sard. pitsinnu (tarent. p»CCinn«). phreneticus> rom. firetie, sard. frenedigu (ital. farnetico pare a fi savant, ca și ce- lelal e forme romanice). •rupere (in loc de rumpere)> rom. rupe, sard. rupere. satium> rom. sațțiu), sard. (gallurez) sanu. ' scire> rom. yti, sard. ixkire (Înlocuit în celelalte limbi romanice prin sapere). •sanitosus> rom. sănătos, sard. sanidosu (alb. se irfoăt neap. sanetuse). •tando (corelativul lui uuanoo)> v.-rom. tund, sard. tando (sicii, tando). . vrrRicus> rom. vitreg, sard. birdiu. Cu român scu^pr/rc se poate compară sardul (campidanez) petica „mic", derivat de la aceeaș tulpină onomatopeică. Sarzii numesc „tâmplele" membros, din lat. memores, inlocmai ca Aromânii, care le numesc minți, pluralul lui minte, care are și sensul de „memorie". •) Astfel Sarzii păstrează încă deosebirea intre i și e, care in limba română s’au con- fundat, ca In celelalte limbi romanice, ei au păstrat încă — singurii — imperfectul con- junctivului și o mulțime d» cuvinte vechi, precum audacia, discere, imber, observare, onus, seqestrare, sus, ’etc. 2 Digitized by Google 18 nu este atât de n?ob:cinultă, încât să nu putem admite că s’a desvoltat în fiecare limbă deosebit. Smgura coincidență, care prin raritatea evoluțiunii, prin cauzele care au determinat-o și mai ales prin excepțiile comune în limba română și sardă, nu poate fi întâmplătoare, este desvoitarea grupelor qua și oua. Ar fi metodic greșit dacă din faptul că între limba sardă și cea română n’am găsit și alte legături organice, și știind că intre Sardinia și Moesia- Dacia n’au existat legături geografice mai strânse, am trage concluziu- nea că nici această coincidență nu poate fi decât întâmplătoare. Metodic corect este dimpotrivă a admite că o coincidență între două limbi poate aveâ șl alte cauze decât comunicația între cele două popoare care o vor- besc despărțite geograficește. M. Bartoli, reînnoind cu nouă argumente o veche teorie, crede că rezul- tatele deosebite ale grupelor consonantice qua și oua se reduc la un fe- nomen dialectal de origine oscă-umbrica * și formele cu labială au fost aduse în Sardinia și Dacia-Moesia de coloni italieni care aveau încă pro- nunțarea aceasta dialectală. Explicația aceasta a fost combătută*), dar chiar dacă ea nu este convingătoare, împrejurarea că nu suntem în stare să dăm încă o altă explicare mai bună, nu ne îndreptățește să negăm fap- tul în sine. Bartoli crede b. o. că nici între Romanii estici și cei din Italia de sud nu a putut există o comunicație directă. Marile asemănări de limbă pe care le constată insă — care de fapt nu pot fi explicate numai ca pă- strarea unor elemente vechi—el le explică prin «motive etnice», admițând că populația din Italia de sud ți cea din Imperiul roman de est eră înru- dită din punct de vedere etnic. Față de importanța momentului etnologic lingviștii de astăzi sunt în general sceptici. Știm că popoarele romanice de azi s’au născut din amestecul poporului roman cu popoarele băștinașe din provinciile colo- nizate. «Am puteâ deci presupune a priori ca amestecul limbii latine cu aceste idiome deosebite să fi avut de urmare rezultate deosebite și, spri- jiniți pe acest amestec, să putem face despărțirea dialectelor. Dar până acuma știința n’a izbutit, decât în foarte puține cazuri, să demonstreze astfel de influențe etnologice» ♦*).Din amestecul popoarelor autohtone cu Romanii s’a născut o populație, care din punct de vedere etnic eră ceva nou, din punct de vedere al limbii însă nu se deosebiă mult de locui- torii romanizați din alte ținuturi ale Imperiului roman. Studiile mai nouă * **⁾ ♦) Cf. tn urmi Meyer-LUkbd, Mitteilungen. **) Meyer-LQbke, EinfOhrung § 23 și 213. Digitized by Google )‘ ■ 19 au dovedit că atunci când un popor se desnaționalizează cu desăvârșire, el învață limba cea nouă perfect, întocmai precum omul, subt controlul neîntrerupt al celor din jurul său, se desbară încetul cu încetul de toate greșelile de limbă pe care le aveă în copilărie.* *) Dacă însă prin progresele științei se reduce tot mai mult numărul for- melor și cuvintelor care, neputându-li-se da altă explicare, erau conside- rate ca urme autohtone, totuș momentul etnologic a avut, însă In alt sens, o influentă importantă în închegarea limbilor și dialectelor de astăzi. Înrudirea de sânge a creat o comunitate de interese și de tradiții, care a cimentat legăturile între cei ce se știau aparținători ai aceluiaș neam. «Granițele bisericești în evul mediu coincid adesea cu hotarele popoa- relor și a triburilor din vremile anteromane, fiindcă simțul legăturilor vechi a rămas neatins de romanizare și fiindcă biserica a ținut seama de el. De aici rezultă că grupele de limbi și dialecte românice de azi se acoperă cu grupele etnice din timpuri străvechi, cu toate că nu se poate documentă o influentă lingvistică directă a elementului autohton. Glasul sângelui, conștiința aparținerii la aceea$ familie mare, strânge pe membrii ei în jurul acelorași centre politice, administrative, comerciale, bisericești, etc. și le depărtează de altele, producând hotare care nu sunt totdeauna identice cu granițele geografice cele mai indicate. Astfel, în definitiv, momentul etnologic, trebue privit, în rezultatele lui, tot ca un efect al comunicației mai strânse între cei ce se simt înruditi prin sânge. Meyer-Lilbke **) are dreptate când conchide: «O istorie a limbilor și dialectelor romanice va deveni o istorie a comunicației, care poate să adâncească istoria politică și administrativă». Și tot în acest sen,s ne poate fi util și criteriul granițelor politice. E evident că o împărțire a limbilor romanice după formațiunile de stat, așă cum în parte a încercat-o Diez, nu poate fi practicată nici astăzi, după pacea cea mare, care a încercat să facă dreptate națiunilor. Nici astăzi granițele statelor nu coincid cu hotarele etnice ; cu atât mai puțin eră acesta cazul în trecut. Dar nu-i mai puțin adevărat că unitatea politică, acolo unde ea a exi- stat, a contribuit în măsură mare la închegarea și la unitatea unei limbi sau unui dialect. In centrele mari politice în care- se concentrează oficiile administrative și își au reședința capii bisericii, unde pulsează vieața economică, industrială și comercială, limba are nevoe de forme nouă de *) Cf. Zur Rekonstruktion des Urrumănischen, pag. 46-48. ♦*) Meyer-Lubke, în Hinneberg, Die Kulturder Gegenwart, partea I, seria XI, 1,1909, pag. 461. Digitized by Google 20 expreaiune pentru vieața mai intensivă. In aceste centre se plămădesc inovațiunile de limbă și din ele eradiează în toate părțile. Dar aceste cen- tre sunt, în acelaș timp, punctele spre care sunt atrase ținuturile încon- jurătoare, încât, prin contactul neîntrerupt cu ele, se paralizează tendin- țele particulariste și regionale, care, în limbă, dau naștere deosebirilor j dialectale. Căci dacă timpul, îij scurgerea sa, sapă tot mai adânc brazdele între dialecte, nu-i mai puțin adevărat că unitatea politică strânge dia- lectele în aceeaș grupă, pe care cu o noțiune abstractă o numim limba unui popor. Limba română poate sluji în privința aceasta de un exemplu instructiv. Intr’un studiu anterior*) am arătat că patria primitivă a Românilor nu trebue s’o căutăm pe un teritoriu restrâns, în Peninsula Balcanică sau în Dacia Traiană, ci în toate acele regiuni, pe ambele maluri ale Dunărei de jos, unde în întâiele veacurf după Hristos există o vieață romană. Pe acest teritoriu întins se vorbii o limbă cu multe nuanțe regionale. Cu toate acestea, cât. timp diferitele grupe de Români nu fură izolate com- plet unele de altele prin popoare de alt neam, limba Străromânilor arată aceleași trăsuri mari de desvoltare, pe care le regăsim astăzi în toate dialectele și care o deosebesc de oricare altă limbă din lume. **) Cauza care a păstrat unitatea relativă de limbă a Străromânilor, ne- fiind desigur numai comunicația, care n’a putut fi nici ușoară, nici prea vie între strămoșii noștri răslețiți mai ales prin munți, trebue să fi fost tocmai lipsa de organizații politice mai complicate, care să-i divizeze în grupe cu centre împopulate și cu o vieață mai intensivă. Astfel, pe terito- riul întins stăpânit de Carpați și de Balcani și despărțit, prin Dunăre, o •) Zur Rekonstruktion des Urrumănischen. ‘ *♦) Mai bine ne vom face o idee despre acești Străromâni, daca ne dăm seama de- spre felul cum trăesc și cum sunt răspânditi astfizi Aromânii in Peninsula Balcanică. Dacă aruncăm o privire pe harta etnografică, publicată de Welngand in cartea sa: Die Aromunen, vedem că Intre colorile predominante : albastru (Albanezi), galben (Greci), verde (Slavi) și portocaliu (Turci), găsim pretutindeni pete mai mari sau mai mici trandafirii (Aromânii). Massa cea mai compactă e in Epir, dar ei sunt răspândiți și prin Tesalia, in Macedonia, in Albania și chiar in Tracia. Intre diferitele regiuni locuite de Români se Întind ținuturi mari, munți înalti, râuri și popoare de a'.tă limbă. Cu toate acestea comunicația intre Aromânii din diferitele regiuni n'a Încetat niciodată. Cu turmele lor, picurării aromâni călătoresc din munte in munte și din țarii în țiră; o parte din ei locuesc vara tn cătunele din munți, iar iarna se coboară in satele și orășelele cu climă giai caldă dela șes. Limba pe care o vorbesc acești Aromâni, deși are, firește, colorit dialectal tn diferitele regiuni, e aceeaș in toate părțile,-cu toate că de sute de ani, de când ii putem urmări istoricește, ei au trăit tot așâ de râslețlți. în cursul timpului ei au schimbat adesea locurile șl nu sunt rare cazurile când comune înfloritoare au fost părăsite, din cama persecuțiilor, de locuitorii lor, care au Înființat, In alie părți, sate și orășele nouă sau au sporit așezări existente. Aceste migrațiuni necontenite au contribuit de bună s'amă ca deosebirile de limbii să se șteargă și gra- iul sA se uniformizeze. Digitized by^ooQie 21 populație răslețită a putut păstră o limbă mai uniformă decât Italienii bunăoară, la care condițiile geografice erau mai priincioase pentru măn- ținerea unei comunicații vii. Dar Italia eră divizată politicește din vechi- me In grupulețe unite prin Interese comune In jurul unor centre care rivalizau și se dușmăniau. \ Acelaș lucru 11 vedem repețindu-se în timpuri istorice. Astăzi avem un dialect muntenesc și unul moldovean, vorbite In cele două principate de odinioară. Dar nu avem un dialect ardelean, deși Transilvania, prin șirul de munți tnalți, care o împrejmuește aproape de loate părțile, ar păreă indicată să desvolte un dialect unitar. Români/ din Ardeal vorbesc in părțile sudice dialectul muntean, iar in părțile nordice pe cel moldovean. Cele cinci sute șl. mai bine de ani de când coloniștii d n Ardealul sudic au întemeiat statul muntean și emigranții din Maramureș și din Ardealul de nord au pus bazele statului moldovean, ar fi fost un timp destul de lung pentru ca limba celor rămași acasă să se desvolte in altă direcție decât a celor plecați. Dar, subt stăpânire streină, în Transilvania nu s’a putut înjghebă, pentru Români, o unitate politică, care să-i strângă in aceeaș grupă și să-i deosebească de cei ce erau despărțiți geograficește de ei. Dimpotrivă, conștiința etnică a ținut mai departe legăturile dela frați la frați, granițele politice n’au întrerupt comunicația, și îp tot cursul seco- lilor Românii au trecut munții, nu numai din Ardeal în Principate, ci și invers, după cum împrejurările de traiu erau mai favorabile, în diferite timpuri, acolo sau aici. Subdialectele dacoromâne, numirile de localități și de persoane ne vorbesc clar despre astfel ^le migrațiune. ♦ După excursia ce am făcut-o, netezind căile pe care vom aveă de mers, să ne întoarcem acum la chestiunea care ne preocupă, și să căutăm să facem împărțirea limbilor romanice, ținând seama de asemănările și deo- sebirile ce există între ele șl să le aducem în consonanță cu ceea ce știm despre istoria, răspândirea geografică, alcătuirea etnografică și formațiu- nea politică a popoarelor romanice și despre comunicația ce există între ele. Cât timp această comunicație eră neîntreruptă între populațiunea romană care aveă, mai mult ca oricare alt popor, conștiința că aparține unui singur stat glorios, cu o singură conducere, limba vorbită în acest imperiu unitar erâ — cu toate deosebirile regionale, locale și aparținătoare diferitelor clase sociale --- aceeaș. Până în sec. IV putem vorbi dar de o singură limbă, pe care am puteă-o numi preromanlcă, fiindcă ea nu se divizase încă în limbile romanice de azi. Cele mai multe din inovațiunile de limba, i Digitized by^ooQie 22 care constitue deosebirea intre limba latină «clasică» și între ceeace ro- maniștii numesc limba latină «vulgară», se regăsesc de fapt în toate lim- bile romanice de azi. Firește, nu toate aceste evoluțiuni puteau să câștige terenul cu aceeaș repeziciune și cercul lor de răspândire nu erâ de o potrivă de mare. Unele din ele nu s’au generalizat, ci au rămas închise într’un teritoriu mai măr- ginit. Și e iarăș natural ca să le găsim mai ales la popoarele romanice de azi, care erau învecinate odinioară. Astfel se explică asemănările mai mari ce există între limba română și limba italiană, asemănări, care au făcut încă pe Diez ca să distingă o grupă «estică» deosebită, și care l-au îndemnat pe Bartoli să le împreune — alăturându-le și limba dalmată — în grupa «apenino-balcanică». Am citat mai sus cazul amuțirii consonantelor finale în aceste două limbi, care, ivindu-se în condiții identice, a avut urmări grave asupra în- tregului sistem de declinare și conjugare. O altă asemănare, care nu poate fi întâmplătoare, a fost relevată de Meyer-LUbke *): e scurt înainte de n se diftongează în paroxitoane, rămâne însă ca monoftong în proparoxi- toane, ceea ce românește se cunoaște din păstrarea intactă a dentalelor și labialelor precedente : rom. ital . TENET TENERU VENIT VENER1S ține tânăr vine (dial. yine) vineri (dial. vineri) tiene tenero viene venerdl O altă particularitate româno-italiană — și urme se găsesc și în limba veche dalmată — e măntinerea și răspândirea pluralelor în -ora (rom. -uri), precum și vitalitatea prefixului extra- (cf. străbat, ital. strabattere) pe care, afară de Italia, il găsim și la Albanezi. Cele mai multe asemănări se găsesc între aceste două limbi cu privire la tezaurul lexical și nu numai în păstrarea acelorași cuvinte latine**), ci și *) Mitteiiungen, p. 6. **) Precum: astare> rom. asta, ital. astare „a fi de fațâ“, coliclus (= caulis)> rom. euree/uu, ital. coleehio, dulcor> rom. didcaare, ital. dolcore, oemitus> rom. gemet, ital. gemito, infioere> rom. infige, ital. infigere, *mandius> rom. mdnt, ital. manso, ningit rom. ninge, iț ii. dial. nengue (înlocuit în celelalte limbi romanice prin nivere sau *ni- vicare), pioritare> rom pregeta, v.-ital. peritarsi (păstrat și la Albenezi). Digitized by Google 1 23 în înțelesurile speciale cu cari unele cuvinte apar în aceste două limbi *). sau în formațiuni și cuvinte nouă**). Dacă împrejurările istorice nu ar fi întrerupt continuitatea strămoșilor noștri cu Italia, probabil că cu timpul asemănările acestea s’ar fi adâncit și mai mult și nu s’ar fi ivit deosebirile cele mari, cari ne constrâng să alăturăm limba italiană la limbile romanice de vest. Aceste împrejurări istorice fură date cânâ, la sfârșitul veacului al IV-lea d. Hr., Imperiul roman s’a divizat în două grupe, în Imperiul roman de vest și cel de est, pe care îrtipăratul Teodosius, înainte de a muri, le lăsă moștenire fiilor săi Arcadius și Honorius. De astădată divizarea fu definitivă, ceea ce dovedește că ea corespunde^ unei deosebiri faptice între cele două regiuni. Unitatea politică fiind de acum sfărmată, au fost rupte și condițiile cari mănțineau unitatea de limbă, încât, începând cu veacul al V-lea, nu mai poate fi vorba de o singură limbă preromană. Deși tradiția vechiului Im- periu rămăsese aceeaș și la împărații cari în Bizanț puneau bazele unei împărății ce aveă să dăinuească o mie de ani și cari se complăceau în rolul de protectori ai Romei, în curând legăturile de fapt între cele două Imperii romane încep să slăbească tot mai mult. Stările nouă produse prin migrațiunea popoarelor, îhtărirea elementului grecesc în conducerea afacerilor publice în Imperiul de est, așezarea Lqngobarzilor în Italia de nord și mai ales a Slavilor în Pannonia și în Peninsula Balcanică, au ca urmare mai întâiu periclitarea principalelor căi de comunicație pe uscat între Italia de nord și provinciile estice, apoi ruperea contactului Roma- nilor de est cu a celor de vest. Prin încetarea comunicației continue dela popor la popor, limba preromană, mai mult sau mai puțin unitară, se desface și ea în două grupe distincte, având de aci înainte fiecare din ele o desvoltare deosebită, în grupa cea mare de vest, din care s’a des- voltat limba italiană, retoromană, sardă, provențală, franceză, spaniolă și portugheză, și grupa, mai mică, de est, din care astăzi numai limba ro- mână mai dăinuește ca limbă romanică vie. Odinioară mai există o limbă romanică în Peninsula Balcanică, așâ nu- *) Precum: appre[he]ndere^ rom. aprinde, ital. dial. a/>ren rom. ujumje, ital. giungere (și cu înțelesul românesc, pe când în celelalte limbi romanice are numai sensul „a Împreună"), . reus> rău, ital. rio (cu înțelesul cuvântului românesc, pe când în celelalte limbi ro- manice cuvântul e latinism șl însemnează „vinovat"). **Precum : *arboricare> rom. aburca, ital. (Toscana) abbricare, *barbilia> rom. bărbie, ital. barbigliu „carnea ce atârnă subt gâtul cocoșilor", *cytola (din greccște)> rom. ciutură, ital. ciolola, *deexcitare> rom. deșteptă, ital. dentare, *doleosus> rom. duios, ital. doglioso, ♦huanus> rom.- fin, ital. (ila.\.)figliano, etc. Digitized by Google । 2$ mita limbă veche-dalmată, vorbită pe coasta Mării Adriatice, deosebită de celelalte limbi romanice. Copleșită pe de o parte de limba Serbo-Croaților» care în tendința lor de expansiune au ajuns de timpuriu până la țărmul mării, iar pe de altă parte de dialectul italian al Venețlenilor, cari au stăpânit mult timp politicește șl economicește Coasta adriâtică, limba aceasta ro- manică, despre care arhivele orașului Ragusa ne-au păstrat câteva urme interesante, s’a stins cu totul. Numai în insula Veglia ea a dăinuit până în secolul trecut. Ultimul Vegliot care cunoșteă frânturi din limba stră- moșilor săi, Antonio Udina Burbur, a murit în 10 Iunie 1898, după ce, din fericire, materialul de limbă vegliotă, de care-și mai aducea aminte, a putut fi strâns pentru posteritate. Geograficește Dalmația aparține Peninsulei Balcanice, cu care o leagă din vechime câteva căi importante de comunicație; politicește și econo- micește Dalmații erau întorși cu fața spre Italia, cu care aveau și legături pe apă și pe uscat. La împărțirea Imperiului roman, coasta dalmată apar- țineă mai departe Romei, iar nu Constantinopolei ; mai târziu, Bizanțul își întinde stăpânirea asupra ei, pentru ca s’o piardă din nou; au fost timpuri în .cari Dalmația, suspendată îhtre Italia și Bizanț, se proclamă țară independentă, cu un «rege al Dalmației» în frunte (cf. Bartoli, op. cit., § 15). * **⁾). Aceasta explică poziția deosebită a limbii dalmate, care are puncte de desvolfare comune cu noi, pe de altă parte însă, păstrând contactul cu Italia și, prin ea, cu grupa de veșt, se desvoltă în unele privințe ca aceasta. Nelămurite în deajuns sunt legăturile Bizanțului și ale Dalmației cu Italia de sud, intru cât nu știm dacă stăpânirea bizantină în Sicilia și le- găturile politice cu partea de miazăzi a Italiei erau mănținute printr’o comunicație destul de intensivă, pentru ca ea să fi putut propagă inova- țiuni de limbă dintr’un ținut într’altul. Coincidențele de limbă sunt multe și par a demonstră o înrudire mai strânsă a Romanilor de est cu Italia de sud ♦*). — Elemente prețioase din limba romanică de est se întâlnesc la popoarele neromane din fostul Imperiu roman. înainte de toate le găsim la Albanezi, cari au multe împrumuturi latine, apoi la Neo-Greci și în măsură mai mică la Slavii din^Peninsula Balcanică- Căutând dar să caracterizăm limba romană de est, vom aveâ ocazie adesea să cităm și forme păstrate în graiul acestor popoare neromane. *) Linia despărțitoare intre cele două imperii treceă, după JlreGek (Geschichte 'Ier Serben, I, 48) prin mijlocul Iliricului, aproximativ dela golful de Cattaro, la Belgrad. Moesia superior, Dardania și Praevalis aparțineau imperiului de est, Dalmația și cele patru Pannonii la cel de vest. ■ . **) Ele au fost adunate în urmă de Bartoli, op. cit. § 140 și u. și 541. Digitized by Google 25 După încetarea continuității lingvistice între cele două grupe, în vest, graiul populației romanice, deși are, în diferite provincii, un caracter dia- lectal tot mai pronunțat, se poate consideră încă, un timp oarecare, ca aceeaș limbă, suferind aceleași schimbări mai importante. Atâta numai că Roma, capitala imperiului, nu mai este unicul centru cultural, spre care gravitează întreaga provincie, ci încetul cu încetul se ivesc alte centre înfloritoare, ca Mediolanum, Augusta Trevirorum ș. a., din cari se răs- pândesc și inovații de limbă. Chiar după ce din dialectele acestei limbi romanice de vest se nasc pe nesimțite limbile romanice de azi, legăturile Intre ele nu încetează, ele se influențează una pe alta, atât prin contactul zilnic între popoarele învecinate, cât și prin literaturile lor. Religia catolică comună, cultura în haină latină a evului mediu, influența popoarelor ger- manice și a poporului arab, împrejurări culturale, politice și economice asemănătoare, -toate acestea înrâuresc limbile popoarelor romanice de vest în mod analog și le fac să se deosebească tot mai mult de limba romanică de est, care se desvoltă în împrejurări cu totul deosebite. Compărată dar eu limbile romanice de vest, limba română arată, pe lângă asemănările cari se explică prin substratul comun, deosebiri esențiale. Aceste deosebiri se împart în trei categorii mari. Pe de o parte limba noastră apare mai conservativă decât celelalte limbi romanice, păstrând elemente cari aiurea s’au pierdut și au fost înlocuite cu altele. Pe de altă parte, inovațiuni de limbă cari, la despărțirea celor două grupe,, existau în germene, dar nu ajunsese să se desvolte, se găsesc la noi și la Ro- manii de vest, dar evoluția lor e diferită. In sfârșit, în desvoltarea mai departe, fără legătură, a celor două grupe de limbi, aflăm schimbări nouă ale substratului comun de limbă, deosebite în vest și în est. Vom căută să ilustrăm poziția aceasta deosebită a limbii române între limbile romanice prin exemple din câteși trele categoriile și din toate ramurile gramaticei. * % Din fonologie am amintit cazul lui c și o latin «neaficiate» înaintea vocalelor palatale în limba străveche românească, o notă conservativă, pe care limba strămoșilor noștri o împărțiau cu Albanezii, Dalmații și, în vest, cu Sarzii închiși în insula lor. Ca și Sarzii, Albanezii și Dalmații, Românii apar conservativi, precum de asemenea am amintit, în păstrarea lui u scurt latin. Cele câteva cuvinte în cari u scurt latin apare în limba română ca o (autumnus * toamnă, Ruseus > roib, cupca > coif, muria > moare) par a fi fost întâii crainici Digitized by Google 26 cari aduceau din vest o inovație de limbă care nu s’a mai putut gene- raliza, rupându-se comunicația cu vestul, Înainte ca să poată pătrunde până la noi noua pronunțare și în celelalte cuvinte ca u latin accentuat*). Precum dar la noi nu există, ca in marea majoritate a celorlalte limbi ro- manice, paralelismul Intre U și I latin, tot astfel nu există nici intre E scurt și O scurt, căci O scurt a dat aceleași rezultate ca O lung, iar E scurt s’a diftongat in ie, și nu numai când eră urmat de o singură consonantă, ca in majoritatea celorlalte limbi romanice, ci și când ii urmau mai multe consonante**), deci avem locus > loc, ca pomum > popi, dar mea > mea, față de meus > mieu și pectus > piept. Deci, pe când cu privire la O, limba română se arată con- servativă, cu privire la E, tendința de dHtongare ce există in limba prero- mană s’a generalizat, lățindu-se și asupra cazurilor în cari E scurt eră urmat de mai multe consonante. In privința aceasta limba română se asea- mănă cu limba albaneză (cf. Meyer-Lubke, Grundriss* 813), dar se deose- bește de limba dalmată, în care E și O se desvoltâ paralel, diftongându-se, pe cât se pare (cf. Meyer-LUbke, Mitteilungen, 16) totdeauna subt accent, dar evoluțiunea lor ulterioară fiind condiționată de consonanta simplă sau acoperită următoare (cf. Bartoli, op. cit., § 289—295). In Romania de vest întâlnim trecerea consonantelor afonice p, t, c, s, F în consonante fonice in poziție intervocalică. Inovațiunea aceasta de limbă, care pare a fi plecat dela vest spre est, a cuprins ca un val mare aproape întreg teritoriul. De munții Apennini valul însă s’a spart, încât Italia de sud a rămas neatinsă de el, spre deosebire de Italia de nord. Limbi română apare și în această privință conservativă, păstrând nealterate afonicele între vocale (ripa > râpă, rota > roată, rocus > foc, casa > casă, scropa > scroafă), întocmai ca limba albaneză și ca cea dalmată***). Păstrarea aceasta a consonantelor între vocale, care apropie atât de mult forma cuvintelor române de cele latine, stă în legătură, precum a arătat Meyer-LUbke, cu despărțirea silabelor,, foarte precisă în limba română, încât consonantele intervocale afonice au avut aceeaș pronun- *) Celealte explicări ce s’au dat acestor „excepțiuni", deci și cea propusă de mine (Zeitschrift f. rom. Phii. XXVII, 688—690), nu sunt convingătoare. Hărțile lexicale pe cari le avem pentru câteva limbi ne arată că tntr’adevăr, de cele mai multe ori, ckteva cuvinte formează avantgarda celorlalte, in răsp&ndirea unei treceri fonologice. Astfel, din hărțile lui Weigand, se vede cum pronunțarea k’ept pentru piept se găsește și tn regiuni în cari alte cuvinte se pronunță încă cu p netrecut la k”. **) Cu excepția cazului relevat mai sus, comun cu limba italiană, dar deosebit de limba albaneză (cfr. Meyer-Lubke, Mitteilungen, p. 31). **♦) Cf. Lateinisches Ti und Ki, p. 3—4 Bartoli, Das Da/matische, § 370 ș. u. Meyer- Liibke, Mitteilungen, p. 8 ș. u. Digitized by Google 27 I tare, ca și când ar fi fost la începutul cuvântului. Tot Meyer-Lubke a demonstrat că în legătură cu această pronunțare stă și desvoltarea grupei ct și pt la noi, cari, după accent au dat acelaș rezultat pt, spre deosebire de limbile romanice de vest, cari pe pt t-au prefăcut tn tf, iar pe ct sau l-au asimilat în tt sau l-au prefăcut în It. Schimbarea velarei în labială înaintea dentalei este comună limbii ro- mâne cu celelalte limbi romanice de est: OCTO LUCTA COXA COONATUS rom. opt luptă coapsă cumnat dalm. guapto copsa comnut alb. - l’ufte kofăs Cât despre grupa on, prefacerea velarei în labială ajunge chiar mai departe decât hotarele româniei de est și se regăsește și în Italia de sud (cf. aonus lionum> rom. miel, lemn, pugl. aunu, Uvene. Rezultatele aceslei evolutiuni, cari, ivindu-se în condițiuni identice, sunt atât de puțin obicinuite și se deosebesc de celelalte limbi romanice, nu pot fi întâmplătoare; dacă am admis raritatea unei evoluțiuni drept dovadă de legătura mai intimă între limbile înrudite, vom admite că in această privință limbile romanice de est, și, în parte, și Italia de sud, arată o desvoltare comună*). O altă trecere fonetică pe care limba română o are comână însă numai cu limba albaneză—și care nu a ajuns să se generalizeze nici asupra în- tregului teritoriu albanez, nici pe întreg terenul limbii române—este ro- tacizarea lui n intervocalic simplu, după ce acest n produsese nazalizarea vocalelor precedente. Inovațiunea aceasta de limbă, mai nouă decât crești- nismul (căci cuprinde și cuvântul christianus), dar mai veche decât con- tactul zilnic cu Slavii, pare a fi plecat din regiunile albaneze și să se fi răspândit apoi și în românește*). Tot cu limba albaneză are comun limba noastră ritmul descrescând la sfârșitul cuvintelor, care are de urmare că vocalele i, o și u pierd mai întâiu fonia lor și apoi amuțesc în parte cu totul, că a se reduce la ă și numai e rămâne nealterat (rom. lupi > lupi, credo > cred, lupum > lup, *) Stflm deci de partea Iui Bartoli, Alle fonti, și nu credem cu Meyer-Lubke, Mit- teilungen, că evoiuțiunea aceasta ar puteâ fi privită In mod deosebit in cele trei limbi. Centrul ei de răspândire nu e cunoscut, faptul insă, că In elementele vechi indoger- nane, limba albaneză reduce grupele consonantice ct, pt, on in t și n(cf. Meyer-LUbke, Mitteilungen, p. 47) dovedește că nu dela Albanezi a plecat această inovație. •) Cf, tn urmă ,Zur Rekonstruktion des Urrumănischen, p. 41, 68, Meyer-LObke, Mitteilungen, p. 40—41. Digitized by Google 28 casa > casă, viridem > verde,—alb. arena > r«rr, amicum > mlk, amici > mik', facies >/aĂ:’e). In privința aceasta ne deosebim de toate celelalte limbi romanice — cu ele se aseamănă și limba dalmată — în care, dintre vocalele finale, -e e cea mai puțin rezistentă, -i mai rezistentă, iar -u, -o se pă- strează și în cazurile când -e amuțește, pe când -a e vocala care rămâne mai totdeauna*). Celelalte schimbări fonologice, cari dau limbii noastre caracterul ei deosebit, sunt inovațiuni ce s’au produs numai pe teritoriul românesc și se deosebesc și de inovațiunile comune limbii dalmate și albaneze — precum e trecerea lui u în U**) —și de schimbările romanice de vest. Am văzut că în limbile acestea vocala accentuată sufere metafopie în con- diții cu totul deosebite decât în limba română și deosebite sunt și condi- țiile ritmice cari produc sincoparea vocalelor în vestul romanic și la noi ***). * Cu privire la flexiune, derivațiune și sintaxă vedem de asemenea, că limba română păstrează unele forme și construcții vechi, cari s’au pierdut în vestul romanic. Astfel, din toate limbile romanice, numai limba română păstrează voca- tivul în -e al, masculinelor de deci. II (bărbate, Doamne). Tot numai în românește se păstrează forma dativului femininelor de declinarea I și III (unei case < cas>e, unei morțl < morti), pe când în toate celelalte limbi romanice și în dalmată el a fost înlocuit, ca și la masculine, printr'un caz prepozițional. Înlocuirea aceasta a genitivului și dativului (caracterizat printr’o terminațiune) este preromană șl tot din timpuri preromane datează începutul de a întrebuința la genitiv prepo- ziția de și mai ales la dativ prepoziția ad (deci mitto epistulam ad amicum, in Ioc de amico). Pe când în vestul romanic «predispoziția» aceasta s’a generalizat, in limba română o întâlnim numai în câteva cazuri izolate, confundându-se în general dativul și genitivul într’o singură formă.și sta- bilindu-se un sistem de declinațiune articulată, în care dativul pronu- melui personal, adaos în mod enclitic la substantiv, iea locul terminațiilor pentru genitiv și dativ (.omului, caselor, etc). Tot din timpuri preromane datează întrebuințarea pronumelui demon- strativ ille în funcțiune de articol: homo ille sau ille homo nu mai în- ♦ ) Meyer-LQbke, Mitti-ilungen. p. 5—8, 15, 23. • ♦) Ibid, p. 3i. * ♦*) Ibid, p. 3. Digitized by knOOQle i 29 semnează «acel om», ci «omul». Toate limbile romanice fac distincție Intre forma nehot&rîtă și cea hotărită a numelor, dar dintre cele două forme, intrebuinfate egal de des în latinește, topica illb mono se generalizează în vest (ital. l’uomo, franc, rhomme, etc.),*) pe când în est,.în afară de câteva urme ale acestei topice, s’a generalizat homo illb (rom. omut), existând și în privința articolului postpus o coincidentă între limba ro- mână și albaneză (și bulgară). Limba dalmată, dimpotrivă, are articularea Romanilor de vest: numele insulei Lissa, atestat încă în sec. •> Vl-lea, și care trebue analizat ca l’Issa, e o dovadă cât de timpuriu apare în Dal- mația articolul înaintea substantivului* **). Tot în epoca preromană s’au pierdut formele flexionare în -bo șl -am pentru timpul viitor, în locul lor întrebuințându-se prezintele. Nu se mai ziceâ deci cantabo, ci canto, întocmai precum azi,-în limba poporului, în cele mai multe regiuni, nu se zice «voiu veni la tine mâne», ci «viu la tine mâne». Cu timpul însă, In limbile romanice, s’a ivit iarăș trebuința de a aveâ o fymă deosebită spre a exprimă timpul viitor. Grupa ve- ' ' stică a ales construcția cantare habpo sau, mai rar habbo cantare***), grupa • estică volo cantare sau cantare volo, care construcție e comună limbii române (vo/tz căntă, cântă-voiu), în parte celei dalraate (Bartoli, op. cit., § 156, 536) și este răspândită în Peninsula Balcanică și la popoarele ne- romane. Spre deosebire de limbile romanice de vest, limba română nu are nici o urmă de perfectele tn-dedi (d. ex. crededi, vendedi), o inovațiune care a cuprins o parte însemnată a teritoriului roman de vest și care se poate urmări și în textele latine târzii****). Tot spre deosebire de limbile romanice de vest, în limba noastră nu se întâlnește răspândirea particulei che (ital.) - que (franc., spân., portg.) pe socoteala atâtor alte particule. Astfel în românește se păstrează încă ♦) Șt la Sarzi, atât că aici nu ille, ci ipse a devenit articol. •*) Cf. Jirecek, ap. Bartoli, op. cit., §.156, •*♦) Sarzii ou habeo ad cantare sau debeo cantare (cf. Meyer-Ltibke, Rom. Qtamm., II, § 112). •••♦) Meyer-Lubke, Rom. Gramm., li, § 285,Einfiihrung* § 174. Dacă limba română păstrează inca accentul pe tulpină la conjugarea verbelor de conj. III {vindem, viiideți), pe câna in limba italiană (vendiâmo, vendite), franceză (venddns, vendez), spâriiolă și portugheză (vendimoș, vendi-is) accentul s'a mutat pe terminațiune, nu trebue să ad- mitem o inovație romanică de vest de dată veche, ci se poate ca analogia verbelor de celelalte conjugări să fi atras accentul pe dezinență in fiecare limbă deosebit. De fapt vechiul accent se păstrează in unele dialecte franceze pflnă azi (Meyer-LObke, Rom. Onmm, II, § 138). / Digitized by Google 30 particula ouam la asemănări (mai dulce ca \iierea, ital. piu bella che la roșa)*), apoi conjuncțiunea quoo în propoziție obiectivă (știu că vine) și în propoziții cauzele (grăim... din carte, că ne ești așa departe)}*'*). Din sufixe, lipsește la noi cu foitul - ittus, atât de răspândit în limbile romanice de vest spre a cțerivă dirtiinutîve***), precum și adverbiile în -mente, necunoscute nici Dalmației și unei părți a Italiei sudice****); în schimb ad- jectivul .se întrebuințează în mod adverbial, întocmai ca în Italia dejsud, cu care av£m comune și multe din adverbele în - ce (d. ex. aici, -f- acice, atunci, arom. istrorom. acmoțe, etc.), iar dintre sufixele în - men, nu for- mele - amen și - umen, ci cu deosebire - imen, aparținător graiului țără- nesc •****) și atât de rar în vest, are o vitalitate mare la Dacoromâni și Albanezi. « Cele mhi mari deosebiri se pot constată între limba română și limbile \ romariice de vest în tezaurul lexical. ■ O mulțime de cuvinte latine, dintre cele mai uzuale în limbile romanice de vest, lipsesc la noi, uneori fără ca poporul nostru să le fi înlocuit prin alt echivalent (d. ex. palsus, forma), alte ori înlocuindu-le cu forma- țiuni mai recente (d. ex. contentus - mulțumit, pius - credincios, semper- totdeauna), de cele mai multe ori substituindu-le prin cuvinte streine, mai ales slave (d. ex. amare - a iubi, amicus, păstrat la Albanezi, - prieten, carus - scump, centum - sută, certus - sigur, consuetudo - oblceiu, FINIS - Sfârșit, plebilis - slab, inpans - copil, inimicus - dușman, negare - tăgădui, pauper- sărac, stepes și s>etaceum, păstrate și la Sarzi și Veglioți, - gard și sită, tenaculum - clește, etc.). Unele din ele, ca collum, frKîidus, solus, tabula lipsesc și la Dalmați, altele ca diurnum (înlocuit prin dies». laborare, tempestas, pater, sponsa lipsesc în limba dalmată, albaneză și Italia de sud (cf. Bartoli, op. cit.)******). •) ibid, III, § 281-282. ' •*) Ibid, III, § 575, 583. •♦») cf. Meyer-LUbke, Einfuhrung', § 184. ♦***) Bartoli, op. cit., § 155. *♦♦**) cf. Meyer-LUbke, Ital. Qramm. § 509. ♦**»**) Este neîndoios că aceste cuvinte, atât de uzuale in limbile romanice, existau odinioară și la Roman i de est, dar că ele s’au pierdut cu timpul, precum în timpuri isto- rice tn limba noastră au dispărut atâtea cuvinte de origine latină. Uneori, înainte de a dlspfireă, ele au influențat alte cuvinte, din cari putem face deducții asupra existenței lor. Astfel în dicționarul meu etimologic am arătat (No. 984 și 1883) că di- minutivul *lenticu .a, răspândit în toate limbile romanice, a trebuit să existe și la noi, alături de iens> linte (câci numai după el s’i putut formă măzăriche din mazăre) și că înainte de ce ai.vina ,stup“ a luat înțelesul de albină, trebue să fi existat și apis, Căci prin influența lui se explică rnai ușor metaplasma *vespis > viespe din vespa. Digitized by Google 31 Pe de altă parte avem foarte multe cuvinte latine, sau formațiuni latine vulgare, cari dintre toate limbile romanice nu s’au păstrat decât la noi. Numai la noi s’au conservat cuvinte ca adjutorium > 'ajutor, blanditiâ > blân- dețe, deprehendere > deprinde, lanouidus > lânged (care a fost înlocuit mai târziu prin slavul «bolnav»), placenta>plăcintă, și multe altele; chiar și denumirea de romanus a .rămas numai la poporul nostru. In locul acestora s’au introdus în vest altele. Aștfel în loc de venet^s > vânăt pătrunde, din limbile germanice blao (franc, bleu), sau, prin contactul cu Orientul, per- sanul lazvard (ital. azzurro). Când pentru aceeaș noțiune există, în la- tinește, doi termeni, vedem adesea că în vest rămâne unul, iar în est ce- lălalt. Astfel la noi se păstrează linoula (lingura) țăranului roman, pe când cocHLEARtiuM), cu care avuții mâncau melci și ouă sau luau medica- mente, trăește în franc, cuiller. Chiar cuvinte atât de obicinuite ca ovis > oale nu s’au conservat în limbile romanice de vest, în cari sau întâlnim deri~ vate (ov cula > spân, oveja, franc, ouaille, cu sens specializat) sau alte cuvinte (precum vervex, 'berbece’, care a dat pe franc, brebis, sau [ovis] fbta ‘fătătoare’, care -a dat pe provențalul fedo, etc.). In unele cazuri la noi se păstrează primitivele' unor cuvinte, cari chiar și în limba latină clasică apar numai subt forme derivate. Astfel cuvântul nostru dialectul a bălă «a crește copii» (din care derivă băiat), presupune o formă ’bajare, primiti- vul lui BAji LARE, iar verbul a feri, care în limba veche aveâ încă înțelesul de «a serbâ» ne îndreptățește să reconstruim tipul latin *ferire, din care feriare e un derivat*). Mai ales este măricel numărul cuvintelor ca aoilis> ager, cawticum > cântec, hospitium > ospăț, care la noi s’au trans- mis, ca vorbe populare, din generație în generație, pe când la ceilalți Ro- mani— ca bunăoară franc, agile, cantique, hospice — ele sunt «cuvinte savante»,' intrate mai târziu în limbă, din latineasca școalelor, bisericii și cancelariilor medievale. Astfel de cuvinte, păstrate numai în limba română, sunt multe'. Am nu- mărat, în Dicționarul limbilor romanice de Meyer-LUbke (completat cu unele adaosuri) vreo 120, ceea ce face cam 5—6% din toate cuvintele noastre de origine latină recunoscute până acuma **). ■ ... ------- ț ♦) Dicționarul Academiei s. v, ' ' , ‘ ••) lată-le In ordine alfabetică : . •aduuare > aduiri, adui (cf. Dicționarul Academiei, s. v.), albaster > albastru (formș romanice ca ital. nerastro și biancastro, franc, noirâtre și blanehătre, derivate din tul- . pina germană blank și din care a înlocuit pe albuș, niger, dovedesc că albaster a existat odinioară și în aceste limbi), »allevatum > wual, alvina (înlocuind pe apis și apicula celorlalte limbi romanice) > albina, »amaritiosus > amaracios, »ambulestpr > imbuiestru (despărțit in: in buiestru), armarium > armar (in celelalte limbi romanice formă sa- vantă), *astruicare> astrueâ, austrum > austru, averruNcare > arunca, *babeus > batb (în: usturoiu baib), »buccidus > buged, caecia > eeațt, calatio > Crăciun (în celelalte limbi romanice, natalis), cervix > cerhiee (în celelalte limbi romanice cuvânt savant), Digitized by^ooQie 32 Numărul lor crește, dacă adăogăm și cuvintele care, npfiind cunoscute limbilor romanice de vest, se găsesc însă și la Dalmați și Albanezi*). christianus > creștin (tot astfel), circitare > cerceta, colatus > curat, *coxflexire > e«- fleși, conforire? cufuri, cornus? (copacul; tn limbile romanice, derivate), corrimare> curma, *demicare > dumica, depalare > depăra, *derapinare > derăpiinâ, despicare> des- pică, •diffamia? defaimă, ‘disfabicare? ilexfăeâ, disponere? drspune („a porunci*, tn limba veche ; ta celelalte limbi romanice, cuvânt savant), dooarius? dogar, domine deus > Dumnezeu (in celelalte limbi romanice, formă savantă), *dqrmitare ? dormită, •drepanella (din grecește)? dreptteâ, ejectare> aiepui, *excubulare> sculă, exorta? soartă, extemporare? astâmpără, exudare? asudă, *felicicare? feri șea, cu derivatul fe- rișcat (Dirt. Acad! Hofn. s. v.), felix? ferice (in celelalte limbi romanice, cuvânt sa- vant), •fibolaria? fiulare, floralis „aparținător Florei* > Florar „Maiu*, *plorilia (tn loc de Floralia) > Florii, *fluctulare > futu.ru, *foliolus> fuior, forficare? forfeed, fragmentare? frământă, *galgulus (—galbidus)^ grangur, olabrare> gheură, *orossi- cellus? groșteiu, *hadie (in loc de hodte al celorlalte limbi romanice) > azi, halitus? aret (in aretul cantului), *horridor? urdoare, *imiii;iuaue> îmbuibă, impalahe? impara, împărțire? împărți (in celelalte limbi romanice, formă savantă). imputare? imputa, •innoctiuare? întuneca, jloarii s> [bo'<] jugar, jugulare? junghtă, i.actes? lapțt, li- uehtare? iertă (in alte .limbi romanice: *perdonarc), marcidus? mdreerf, margella? mărgea, ♦.maoiiie (din grecește)? omagi, mugire? mugi (tn limbile romanice, formă sa- vantă), muiscra? malsură, nescire (păstrat în xescio quiu? niște, nescio neseai nescio quantus? nescăt), xui-ricium? nutreț, orgia (din grecește) > ur/jie, *oricxrk> urca, ♦pai.pabuxou •> plăpând, ♦paxdia? pânză, paxh u'.i m > ptnichiu, cekamrvlare?primblâ, p arșița re > păstră, ♦perve-c re> preveșt), *i'Harmacum (dm grecește)? farmec, pi.au-are >(vechiul plăsă, pcenitahe? (vechiu)> părătă (in alte limbi romanice, formă savantă), pro'Edeue (tn limbile romanice cuvânt savant)? purcede, pct:cdu<> putred, himijuD ramură, •«.«< edixre) reteiă, hancidus? rânced (in alte limbi romanice, formă savantă). sentk:ella> sâmceă, scoria? scoare (tn alte limbi romanice, formă savantă) sonitus? su- net, subala > (sub)suară, subki pare > surpă, tenuaue > înțină, trepidaue? trăpădă, vestimentum (fu celela te limbi romanice, cuvânt savant)? veșmânt. La acestea se adaug, din dia ectul aromân: af oci<€> afreață. binaTi > binaț, ca- nistrum? căneastrâ, disp noehe? disfindzeari, bissico? disic, pioere? hidzeari, fo: Li- nes,-a fufină, m>ja? maie, nitricare? nutricari, pal uhus> păl'ur, pecun'A > pecunju, regulare? arăgurare, rupes? arup, *si ibi.iare? suH'ari, vindem atio> ayizmăciune. •) Cu Dalmații avem comune : deinter? dintre, vegl. drante, densis? des, vegl. dais (înlocuit In limbile romanice de vest prin spissus), i dus > ud, vegl. joit; secretos s’a păstrat ca vorbă populară numai în dialectalul nostru secret ‘părăsit,. afurisit’, tn vegliotul sakrait și în alb. skreti, iar excutere însemnează numai la Veghiop (skotro), ca la noi ‘a scoate’, pe când fn toats celelalte limbi romanice are sensul ‘a bate, a scutură’ și mai ales ‘a îmbiati’. Coincidentele albano-române sunt mai numeroase: ad-mane > •amâne, de. unde amână, alb. mtnonj ‘zăbovesc’, cerebrum (substituit in celelalte limbi romanice prin cerebellum) > creier, alb. kril ‘cap’, cmicoreum? cicoare, alb. korrâ (păstrat și in Italia de sud, cf. Candrea-DensusianU, Dicț. etim. No. 335), consocer cu accentuarea pe prefix, s’a păstrat numai în alb. krusk șl in rom. cuscru (cf. In urmă despre aceste cuvinte Meyer-Lfibke, Mitteilungen, p. 4—5), conventi m > cuvânt și, cu acelaș fnteles, alb. kuyint. *ct rtiare ? cruță, și, cu acelaș ințeleș, alb. kurtsenj (fată de •accurtiare ‘a scurtă’, in limbile romanice), *experlavare > spăla, alb. SDtlanj. horrere ? urf, alb. urrenj, HospniUM,> Ospăț, alb. stspi ‘casă’, n.-g.ec. oiti-R, imperator > Smpărăt, alb. mbret (in celelalte'limbi romanice, cuvânt savant), ‘impedkare, cu sensul special de ‘a pune piedecă la cal’ s’a păstrat numai In rom. fmpiedecâ și alb. pin^on/, languor? lingoare, alb. t’unjure (fn celelalte limbi romanice, cuvânt savant), lixea > iie, alb. firi, cu în- țelesul special de ‘cămașă de feme;e’ (In o.ioziție cu franc, linge ‘pânză’), i.txter ? lun- tre, alb. Pundri (și în Italia de sud, la Neogreci și la Slavii balcanici, cf. Bartoli, op. cit. § 541), mamcare > mâneca, alb. mengonj, ♦xegula (In loc de xebula) > negură, alb. negul, mirări > miră, cf. alb. miriiersim 'minunat' (tn toate celelalte limbi roma- nice, și la Sarzi, cuvântul însemnează ‘a privi’), xovEroA.-cus ? arom. nuearcă, nuercu, Digitized by Google 33 Dar chiar dintre cuvintele păstrate la noi și în celelalte limbi roma- nice, multe au la noi un înțeles special, pentru care în vest se întrebuin- țează alte cuvinte, d. ex.: anima a păstrat la Romanii de vest înțelesul de ‘suflet’; numai la noi inimă a substituit pe cor. bucca are numai la noi înțelesul vechiu de bucă, pe rând în celelalte limbi romanice (și la Veglioți și Sarzi) însemnează ‘gură, pentru care no- țiune la noi se găsește rostrum și, mai târziu, gula. constare are la noi, în limba veche și în unele dialecte până azi, subt forma custă, înțelesul de ‘a trăi’, care se leagă imediat de sensul verbului latin, pe când în celelalte limbi romanice a primit accepțiunea nouă de ‘a costă’ (intrând cu acest sens, ca neologism, și în limba noastră). .înțelesul de ‘zar’ pe care îl are datum în limbile romanice de vest lipsește la noi (dat, participiul-adjectiv a lui da). excal[i]dare ‘a muia în apă caldă' s’a specializat în limbile romanice de vest în înțelesul de ‘a încălzi’ sau ‘a opări’, numai la noi specializarea a urmat în altă direcție: nu ‘căldura’, ci ‘muiarea’ în apă a rămas nota esențială. incepere, pe care-1 continuă românescul începe, s’a păstrat numai în unele dialecte retoromane, desvoltând însă un înțeles nou, pe când în înțelesul de ‘a începe’ s’a ivit în vestul romanic formațiunea nouă șț cu- rioasă *COM1N1TIARE. *insignare > însemnă are, în limbile romanice de vest, înțelesul ‘a învăță pe cineva’; intp.ndere, care păstrează la noi înțelesul original, a primit în celelalte limbi romanice sensul de ‘a întinde urechea’, deci ‘a auzi’ sau ‘a înțelege’, pentru care noțiune numai noi și Retoromani am păstrat pe INTELLIOERE. laborare a fost înlocuit la noi prin lucrare, care în limba veche aveâ încă și înțelesul de ‘a câștigă’, și care în limbile romanice are, afară de înțelesul acesta din urmă, și altele (precum ‘a ajunge’, ‘a consumă’). raptio, -onem > răpciune a desvoltat la noi sensul special de ‘Septem- vre’, pe când în celelalte limbi romanice are'încă înțelesul primitiv de ‘răpire’; reponere > răpune însemnează ța Romanii de vest ‘a ascunde, ‘mamă vitregă, tată vitreg’, alb. njerkt.njerk, m>rare > ură, alb. uronj, cu acelaș înțeles (față de celelalte limbi romanice, unde are înțelesul ‘a rugă’), orjinare (In celelalte limbi romanice, cuvânt savant) > urdină, alb. urdtronj ‘poruncesc’-, paleum > paiu (în Ardeal) 'lâna de primăvară a oilor’, alb. paj» ‘zestre’, scoriea > scoarță, alb. skorsa cu înțelesul special de ‘covor’, sessu<> șes, alb. ses, cu a:elaș înțeles (în celelalte limbi romanice însemnează ‘șezut’) stătu< > stat, alb. stat, cu Înțelesul special de ‘statură’, sui-puur apare schimbat în ♦sci.ueur, în arom. șctifur ‘pucioasă’ și în alb. sk'ufur, tur- bări:, cu sensul românescului turbă, se găsește numai în alb. ttrbonj, venenum, cu înțe- lesul ‘fiere’ ca al nostru venin și ‘supărare’, ca arom. virin, îl găsim și în alb. viner, •viTUt.fcus > vătuiu, alb. vetuT. Digitized by^ooQie 34 a astrucă’; sentire s’a păstrat cu sensul lui simți, fără să desvolte înțe- lesurile de ‘a auzi’ sau ‘a mirosi’, ca în celelalte limbi romanice; tener, care în toate limbile romanide păstrează înțelesul de «gingaș», a evoluat la noi la tânăr; vindicare > v'ndecă are la Romanii de vest înțelesul de ‘a răsbună’. x virtus, -uteu însemnă în latinește ‘putere bărbătească’; cu acest înțeles s’a păstrat în vechiul nostru vârtute și în adjectivul vârtos, pe când în limbile'romanice de vest, .subt influenta creștinismului, cuvântul a.evoluat la înțelesul pe care-1 are francezul vertu. Alte exemple de cuvinte substituite 0rin altele sunt: în romania de vest avem pentru 'cuțit’ cultellus — la noi * cotitus ; pentru ‘toarce’ filare— la noi torquere; pentru ‘tare’ firmus — la noi virtuctjosus și talis; pentru ‘cuptor’ fornax — la noi *coctorium (răspândit și în Italia de sud); pentru ‘mare’ orandis (păstrat și la Sarzi și Albanezi) — la noi acel mare, care, după cea mai nouă explicare (Meyer-LUbke, Rom. Wb. No. 9643) este contaminat din maonus și tare; pentru‘încet’ lentus— la noi quietus; pentru ‘rău’malus — la noi reus ‘vinovat’; pentru ‘a măcină’ molere— la noi machinari ‘a pune în mașină’; pentru ‘a strică’ nocere — la noi extricare ‘a desfășură’; pentru ‘a plecă' partire — la noi plicare ‘a îndoi'; pentru ‘picior’ pes — la noi petiolus ; pentru ‘neted’ planus — la noi nitidus ‘strălucitor’; pentru ‘a plânge’ plorare — la noi plângere ; pentru ‘rugă’precare — la noi roqare ; pentru ‘fără' sine și minus — la noi foras ; pentru ‘visă’ somniare — la noi * visare,- etc. ₜ Exemplele acestea s’ar puteă îmmulți. Ele ajung însă spre a arătă că chiar în măntinerea și desvoltarea sensurilor cuvintelor latine, limba ro- mână apucă alte căi decât limbile surori. Voiu mai adaoge câteva exemple, cari mi se par deosebit de instructive. Căci dacă evoluțlunile de limbă ce se pot cită din toate celelalte ra- muri ale gramaticei pot să ilustreze numai izolarea timpurie a limbii ro- mâne de restul româniei, exemplele aduse din lexiconul limbii, cuvintele, cari reprezintă și o noțiune, ne dau prilej să facem unele deducții asu- pra împrejurărilor speciale în cari au trăit strămoșii noștri. Să luăm bunăoară cuvintele cari se întrebuințează pentru căile de co- municație. Din vorbele latine cari exprimau diferitele feluri de ‘drumuri’, cele mai multe nu s’au păstrat în limbile romanice. Astfel au dispărut, fără să lase urme, termenii trames, deverticulum, meatus, actus, angiportus, etc. Dintre termenii păstrați în romania de vest, cei doi principali, via și camminus, s’au pierdut în limba noastră și tot astfel semita, termenul obici- nuit pentru ‘potecă’. In locul lor am păstrat termenii latini callis și deri- vatul *carraria. Dacă pentru camminus, care e de origine gallică, vom Digitized by Google 35 admite că a intrat în ₓlitaba Romanilor de vest într’o epocă relativ târzie, când nu mai puteâ pătrunde până în est.Japtul că termenul general via a fost înlocuit prin calus, care in limba fetină însemnă ‘o potecă prin ' munți sau păduri’ — în italienește caile și azi însemnează ‘potecă’, iar în dialectele italiene de nord (cala) ‘potecă prin zăpadă’ sau (kaldzela) ‘cărare (prin păr)’—este însemnător și pare a fi o dovadă că la strămoșii noștri traiul în munți a fost cauza că drumul strâmt de munte a putut deveni termenul general pentru orice drum. Tot aceste împrejurări de traiu vor fi fost cauza că termenul *carraria*), derivat din carrus, care la început a trebuit să însemneze 'drum făcut de care’ (nemț. Karrenw ’g), deci un drum destul de lat, a ajuns, în regiunile muntoase, să fie poteca strâmtă pe care nu poți trece decât pe jos sau călare. înțelesurile acestea, .cari numai în munți și-au putut luă ființa, au fost aduse apoi și la șes, ală- turi de nouăle cuvinte împrumutate de la Slavi: drum și potecă.**) Tot astfel trebue să ne explicăm de qe pons, care In latinește și în lim- bile romanice eră uh ‘pod’, la noi însemnează numai puntea care se face peste o apă îngustă: în munți nu există râuri late, ci vâlcele și părae. Când Românii, coborîți la șes, au avut să treacă ape mari, ei au împru- mutat dela Slavi cuvântul pod. mergere, care în latinește însemnă ₍‘a se 'cufundă’ și care la Engadinii din Alpi (schmerscher) însemnează “a se prăvăli într’o prăpastie’, la Albanezi (mtrgonj) a putut însemnă ‘a se depărtă’, iar la noi a merge, numai dacă ‘ x imaginea celui ce se depărta, dispărând în adâncime, erâ văzută de sus, din munți. Și înțelesul de pădure, pe care latinescul paloș ‘mocirlă’ îl are numai la noi și la Albanezi (pili), arată că strămoșii noștri și ai Albanezilor au trăit în anumite împrejurări topografice, în cari o astfel de trecere semantică a fost posibilă. Și nu poate fi întâmplător că în înțelesul vechiu al lui palii* apare în amândouă aceste limbi (și la Dalmați, Gr*ci, Bulgari) un cuvânt balta, care pare a fi de origine ilirică și este răspândit și în Italia de nord și în Friaul***). Avem însă și deosebiri remarcabile între limba română și albaneză în l • ) Cuvântul se găsește și la Croați, cu ințeles'il de ‘drumeac’: karrara ‘puteljak u selu.sto vodi cijoj kuci’ (Archiv f. slav. Phil. XXVIII 516). • ♦) Pentru 'drumul printre case’ avem azi termenul slav uliță, lipsindu-ne un cuvânt latin, sthata Romanilor de vest (propriu zis 'strada pardosită’) nu se găsește la noi, unde pavimentul a primit Înțelesul general de pământ. Celălalt termen romanic, ruta (care In latinește e at-stat numai cu înțelesul de ‘sbârcitură’, dar care însemnează și tn limba albaneză ceea ce însemnează rue în franțuzește) are la Aromâni (arugă) cu totul alt înțeles, adecft: ‘locul pe unde intră oile în stână ca să fie mulse’. * *•) Cf. Dicționarul Academiei s. v., Bernedo r, S/av. Wortb. 70, MeyerLlibke, Etym. Wb. No. 6177 (care-l crede de origine germană). Digitized by Gbogle 36 ceea ce privește înțelesurile unor cuvinte latine. Acesta e cazul cuvân- tului bubalus > bour, care în limba albaneză (bua!, bul)*) are, ca în toate limbile romanice, înțelesul nou de ‘bivol’. Din studiile lui Hehn**) și Botezat***) rezultă că bourul începuse să fie domesticit în Grecia, «cam pe la începutul mileniului al doilea înainte de Hr.» și că, pe timpul în- floririi culturii elene, nu mai există sălbatec în acele regiuni». Grecescul ₍?o6'aXoț avea de fapt înțelesul de ‘căprioară, gazelă, antilopă’, iar Romanii i-au dat înțelesul de ‘bour’ abiă mai târziu., când au cunoscut acest soiu de animale, în pădurile barbarilor dela nord, în cari el trăiâ încă în stare sălbatică. Pentru Romanii de vest, bi balus erâ dar un animal exotic. Mai târziu, când, prin Avari, ei făcură cunoștință cu bivolul, numele bubalus trecu asupra acestui animal cu înfățișare sălbatecă, întocmai ca la Slavi, al căror byvolu (buvolli, bivolii) derivă tot din grec. ,3o& aXo«****) și ca neogrecul f:o63 reg, în limba albaneză, dovedesc o influentă apuseană mai târzie, pe care limba noastră n’a mai suferit-o.**) Tot astfel cuvintele de origine germană cari pătrund sporadic foarte de timpuriu în limba poporului roman—cuvântul burgus e atestat în se- colul 111—și se îmmulțumesc apoi atât de mult, lipsesc cu desvârșire la noi, pe când ele se întâlnesc la Dalmați și chiar la Albanezi și Serbo- Croati. Astfel cuvântul brutes (formă romanizată, corespunzând nemțescului Braut) e atestat pe o inscripție veche (sec. III-V1) din părțile dalmate și s’a păstrat în vegl. bert-ain ‘noră’, germanul rihhi (nemțește reich) s'a păstrat în vegliotul rek (ital. ricco, franc, riche), skina în vegliotul skaina, în serbo-croatul skina, etc.***) *) uraco în celelalte limbi romanice însemnează ‘bălaur’. ■ **) Totuș se pare că în cazuri excepționale ne-au venit și nouă, mai târziu, câte un termen bisericesc din vest. Acesta ar fi cazul cuvântului sinecă ‘a-și face cruce' care presupune un *sic.m< ari:, cu evoluțiunea caracteristică Romanilor de vest a grupei <;x (Cf. articolul meu, Probleme nouă în cercetările lingvistice. II, p. B38 ș. u.) ***) Cf. Bartoli, op. cit.,§ 141. Digitized by knOOQle 38 In limba română, deși s’ar puteâ ca să găsim vreunul dintre cuvintele germanice pătrunse prin mercenarii germani în epocă preromană sau vreun- împrumut din vremea când străbunii noștri venise în contact cu popoa- rele germanice năvălitoare, până astăzi nu s’a descoperit nici un singur element german sigur*). Adpvărat că ici și colo întâlnim câte un cuvânt de origine germană veche în limba noastră, dar totdeauna el a pătruns prin mijlocirea altei limbi, iar nu direct la noi. Astfel cuvântul fard, care in tara Hațegului, ca și la Aromâni, însemnează ‘neam, familie’, este longobardul fara, cu acelaș sens. Cuvântul se găsește însă și la Neogreci ([>. cit., § 1;‘5. Digitized by^ooQie 44 română nu poate fi negată în mod aprioristic, totuș faptul că până acum nu s’a putut constată nici unui singur, ne îndreptățește să fim sceptici față de toate deducțiile din limba veche germană a acelor cuvinte pre- romane, cari se găsesc și la noi. Astfel lipsește în latina clasică, dar există în toate limbile romanice foarte răspândită o tulpină picc-, a cărei origine n’a fost explicată până acuma, dar care, probabil, e de natură onomatopeică. Faptul că ea există și în românește *), unde a produs o familie întreagă de cuvinte (pic, a pică, a picură, a pișcă, a pifigă, pițigoiu, pisc, etc.) fac neprobabilă deducerea ei din limbile germanice, precum a propus K. Johansson **). La scriitorul Vegetius, care a trăit pe la începutul veacului V-lea d. Hr., dar care a întrebuințat izvoare mai vechi, întâlnim, cu sensul de ne renaștem ca popor romanic, ne-a umplut cu mândria națională și cu puterea sufletească ca să fim pregătiți pentru marea operă de desrobire, săvârșită în zilele noastre. •) l.ateinisches Ti und Ki, 111—113, deosebit în câtva de Meyer-LUbke, Horn. Wb. No 6494-95 ■ ♦♦) Zeitschrijl J'. ceă lunga epocă de lupte pentru conservare, urmează de acum timpul de afirmare a puterii noastre pro- ductive. ' Rolul nostru intre popoarele lumii nu poate fi decât cel pe care ni-1 indică insăș limba noastră: un popor romanic ce stă ca straja civilizației și a sufletului latin în inima Europei răsăritene. Digitized by^ooQie GoogI RĂSPUNSUL D-LUI IOAN B1ANU LA DISCURSUL DE RECEPȚ1UNE AL D-LUI S. PUȘCARIU I — Domnule Coleg, S’au împlinit 15 ani, de când, motivând propunerea făcută Academiei de Secțiunea noastră literară și filologică ca să fiți ales membru corespondent, ziceam că, prin lucrările d-tale făcute până'-atunci, intraseși «în rândul întâiu al filologilor romaniști» și că-ți deschiseseși porțile Universității din Viena. Apoi adăogeam: «Filologia românească a câștigat în d-1 Pușcariu o nouă și însemnată putere de muncă, dela care avem dreptul să așteptăm multă lumină asupra desvoltării istorice a vieții organice a limbii noastre. Calitățile științifice ale scrierilor sale îl fac vrednic ca, fără întârziere, să fie chemat a luă de aproape parte la lucrările Academiei noastre, a cărei principală însărcinare este studierea și cultivarea limbii.» Rar se întâmplă ca prevederile și așteptările în cele omenești să se în- deplinească mai îmbelșugat decât acestea făcute acum 15 ani pentru acti- vitatea d-tale filologică.' Intr’adevâr, pe când Academia vă alegeâ la 1905 membru corespondent, d-voastră publicați la Heidelberg frumosul Dicționar etimologic al elemen- telor latine din limba română, lucrare distinsă apoi de această Academie cu premiul Eliade-Rădulescu din 1907. Prin acea lucrare și prin altele v’ați ridicat dela docența universitară din Viena la catedra de profesor la Universitatea din Cernăuți, ceeace eră o adevărată cucerire de mare preț pentru cultura românească. Academia noastră, urmând datoria și dreptul ei de a atrage în cercul ei de activitate puterile nouă ale neamului, cari se ivesc prin talent și pregă- tire, îndată după alegerea d-tale ca membru corespondent și după publicarea Digitized by^ooQie 48 Dicționarului etimologic, te-a chemat să iei parte la lucrarea cea mare a Dicționarului limbii, care de mult erâ dorit și așteptat. Se împlinise secolul de când neobositul călugâraș dela Blaj Samoilă Clain făcuse întâiele începuturi pentru această lucrare ; trecuse 80 de ani de când a fost publicată la Buda la 1825 lucrarea începută, după ce «în cursul a treizeci și mai multor ani s’au lucrat» de «mai mulți autori», cei mai de frunte învățați români de peste Carpați dela începutul secolu- lui trecut (Samoilă Clain, Vasile Kolosy, loan Korneli, Petru Maior și loan Teodorovici). , Vrednic de toată venerația neamului fusese Dicționarul de Buda, dar el erâ plin de scăderile și de lipsurile inerente vremii când a fost făcut, fiind conceput și executat mult înainte de nașterea științei moderne despre vieața limbilor. Academia noastră — după o întâie încercare neizbutită— din îndemnul stăruitor al neuitatului Rege Carol, acel mare îndrăgostit al limbii româ- nești, organizase tn două rânduri facerea Dicționarului limbii naționale. Dar nici aceste două organizări nu au fost destul de fericit îndrumate spre a înfăptui marea operă mult dorită. Adevărat este că lucrarea se înfățișă cu greutăți mari, pentru a căror învingere se cereă nu numai pregătire fi- lologică la înălțimea științei, nu numai o hotărîre de muncă neobosită de o vieață întreagă, dar se cerea mai pre sus de toate un devotament desăvârșit pentru interesele superioare culturale ale neamului, care să pună întreagă ființa omului în serviciul acestor interese superioare. Aceste trei lucruri mari și grele vi le-a cerut Academia la 1905, prin glasul aceluia care personifică acest devotament în toată ființa lui și care a fost Dimitrie Sturdza, cânii v’a propus să luați o mare parte la reorga- nizarea nouăi redactări a Dicționarului limbii. D-ta, în deplină cunoștință, ai primit asupră-ți întreagă lucrarea și te-ai apucat de executarea ei cu tot .focul tinereței, cu toată lumina științei adunate și cu întreg devotamentul. Ai știut alege și folosi îndrumări prețioase din sfaturile de bun simț ale unor bărbați lipsiți de pregătirea d-tale filologică, dar plini de dorul de a ajută și de a susține luțrarea prin cultura lor generală și prin prestigiul personalității lor. Prin acel simțimânt delicat în relațiuni, care distinge caracterul d-tale, ai câștigat cea mai deplină bunăvoință a acelor fruntași ai neamului și af, Academiei, cari înconjurau cu toată dragostea lucrarea d-tale pentru ducerea la bun sfârșit a grelei însărcinări. Tot prin acel sim- țimânt de frățească colegialitate v’ați asociat la greaua lucrare mai mulți învățați, colegi și confrați de specialitate și de pregătire. Digitized by Google 49 F)upă doi ani de lucrare pregătitoare, ați început redactarea și publica- rea mult doritului Dicționar și ați tipărit cuvintele Începătoare cu A, B, F, G, aproape întreg H și' începutul Iții C. Din partea publicată se vede ce este acest dicționar: un măreț monu- ment înălțat celui mai scump tezaur al vieții neamului nostru, limbii, prin care s’a ținut vieața și conștiința de sine a acestui neam prin secolii șl mileniile de restriște prin cari am trecut. întâia oară se înscrie și se grupează în el în mod sistematic bogăția acestei limbi în varietatea vieții el de acum în deosebite țintituri și în desvoltarea ei istorică în secolii trecuți. Cunoscătorii români și știința universală privesc această lucrare ca o lucrare monumentală, menită să fie o mândrie a neamului, a Acade- miei, a d-tale și a colaboratorilor. • Deabiă se publicase începutul și marele răsboiu a oprit toată lucrarea în vara anului 1914. A dat Dumnezeu că ai scăpat viu, întreg și sănătos atât d-ta, cât și colaboratorii; a scăpat și Academia și întreg materialul pregătit. Prin aceasta continuarea lucrării este asigurată. Marele Rege, al cărui glas a răsunat între acești păreți, între cari amintirea lui va fi veșnică, în dorul lui viu și statornic să vadă dicționarul limbii ajuns la bun sfârșit cât mai curând, numai în sânul Academiei a rostit patru cuvântări de stă- ruitor îndemn și de înțelepte îndrumări. Plecând dintre noi pe drumul fără întoarcere, pe Argeș în sus, a lăsat mijloace cari să -asigure împlinirea do- rului Lui, din a cărui înființare văzuse numai începutul. Astfel acuma, când furia furtunei, care a răscolit până ?n fundurile cele mai adânci oceanul omenirii, s’a domolit și mai simțim numai mișcarea va- lurilor rămase în urma ei, d-ta ai putut și te-ai grăbit să iei iar în mână marea lucrare, să înnozi ce fusese rupt și să o pornești din nou cu și mai multă putere decât înainte. Ți-ai adunat lângă d-ta cu multă chibzueală o grupare de muncitori tineri -stăpâniți de aceleași idei și luminați de aceeaș pregătire, pe cari îi încălzește acelaș zel pentru marea lucrare națională care trebuește făcută. Ducerea ei la bun sfârșit va cere dela d-ta și dela colaboratori o bună- parte din marea d-tale și a lor putere de muncă pentru mai multi ani de vieață. Să fiți însă precum și sunteți — cu toții încre- dințați că nu ați puteâ face de aceste puteri și de acești afti o mai bună întrebuințare decât închlnându-i acestei mari lucrări naționale,* înăl- ță nd acel monument măreț limbii noastre, prin care neamul întreg și-a simțit unitatea In tot lungul secolilor de restriște și de prăpăd, prin cari a trăit în întunecime și amar, și astfel s’a făcut cu putință icnașterea și înăl- țarea din zilele noastre. Digitized by Google 5f> Iubite Coleg-, In lungul celor cinci ani, când valurile răsboiului te-au depărtat dela lu- crarea dicționarului și dela toată filologia d-tale, câte sguduiri ale lumii, ale întregului nostru neam! N’a ramas celulă în nervii noștri, care să nu fi trecut prin frigurile tuturor emoțiilor, de îngrijiri, de entuziasm, de dureri și de fericire. In acele cutremure s’au prăbușit zidurile despărțitoare, cari tăiau neamul nostru în bucăți. Nedreptățile și asupririle seculare sau chiar mi- lenare s’au surpat. Neamul nostru aproape în toată întregimea lui s’a văzut, ca prin minune dumnezeească, unit, cum a nădăjduit și a dorit de veacuri, stăpân pe sine și scăpat de apăsarea stăpânirilor străine. Neamul întreg începe acuma o ivieață nouă cu mari datorii și cu mari răspunderi înaintea lumii și a propriului lui viitor, cu dreptul de a trăi prin sine și cu datoria de a munci ca să-și câștige un loc de frunte între neamurile lumii. Nu mai sunt piedecile cari să justifice și să explice îna- poiarea noastră. Datoiia ne cheamă la muncă încordată, ca să facem să rodească destoiniciile neamului, nu numai pentru a ajunge în rândul celoi mai luminate, dar ca să începem a plăti din datoriile de împrumutare pe cari le facem de un secol și mai bine dela știința lor, dela arta lor, dela cultura lor. întocmai precum din lucrarea d-tale filologică ne-ai arătat în măeastra cuvântare de astăzi, cari sunt adevăratele legături de înrudire ale limbii române cu surorile ei romanice, pe baza asemănărilor din organismul fun- damental comun și pe baza deosebirilor între ele, tot așâ pe baza carac- terelor sufletești ale neamului ieșite din moștenirea comună și din desvoltarea istorică, trebue, suntem datori, să înălțăm acum o cultură națională unitară a neamului întreg, cultură a cărei bogăție și înflorire să strălucească între neamurile din aceeaș familie și dintr’alte familii. Acuma, când suntem stăpâni pe puterile noastre și pe țara noastră, una din cele mai frumoase și mai îmbelșugate, nimica nu împiedică năzuințele spre acest țel și nu s’ar mai iertâ neajungerea lui. Ip organizarea acestei îndrumări a vieții naționale viitoare, locul d-tale este în rondul întâia. Aceasta o arafă trecutul d-tale, întreaga d-tale activi- tate de până acum și chiar situația de astăzi. Plecat de sub poalele măreților Bucegi, ai crescut la umbra acelei aripe de munte, îfi vârful căreia vrăjmașii vieții neamului nostru așezase ca emblemă a stăpânirii și a scopurilor lor figura fantastică, colosală. îrt bronz a unuia din căpeteniile lor de invazie turanică venită de peste Ural. Ai alergat apoi în școalele mari și la cei mai străluciți maeștri ai științei șî . ai culturii apusene, unde ai învățat mai mult decât sfiinta si metodele ei, Digitized by Google bl ----------- X ți-ai însușit cultura adevărată, pe can puțini o văd și o aijjic acasă sor- , bită în sufletele lor. Ai cucerit curând prin știința d-tale catedra de filo- logie romanică la Universitatea din Cernăuții Bucovinei, unde ai profesat opt ani (1906—1914), iar acum, după răsboiul rfîrnii și după Marea Unirea neamului, ai organizat și conduci Universitatea dulcelui nostru Ardeal. Situațiunea și însărcinarea sunt de o însemnătate capitală pentru viito- rul neamului nostru. * Cele două Universități, dela Cluj și dela Cernăuți, au fost ridicate de stăpâni- rile străine pe pământ românesc cam în acelaș timp, înainte cu aproape o ju- mătate de secol (1872 și 1875). Menirea lor nu eră numai răspândirea științA și a culturii; ele erau mai pre sus de toate cetăți înaintate pe pământul nostru străbun pentru cucerirea culturală a românimii rămase înapoi; înființările lor au fost măsuri agresive în contra acțiunii naționale a celor două universități ro- mânești înălțate cam cu un deceniu înainte la Iași și la București. Deși așezate în mijlocul poporațiunilor românești, ele aveau un caracter bine pronunțat agresiv — în Bucovina austro-german^ în Ardeal caracter unguresc. Un locșor foarte umilit se făcuse la Cernăuți pentru limba și literatura româ- nească. o batjocură de catedră se lăsase pentru ele la Cluj. Opt ani ai profesat la Cernăuți de pe înălțimea catedrei cucerite pentru limba și literatura română. Avuseseși acolo un depărtat predecesor — unul din apostolii deșteptării — în dascălul Pumnul, crescut ca și d-ta în atmosfera asupririi din Ardeal, mânat acolo dela Blajul reînvierii de valurile revoluției dela 1848. A găsit vieața culturală românească aproape cu totul stinsă în acea parte ruptă din Moldova; cei câțiva puțini, în frunte cu neuitații Hurmuzaki, cari înțe- legeau și simțiau încă românește, l-am îmbrățișat; iar el din focul inimii lui a aprins iar făclia aproape știnsă a conștiinței naționale. Despre Pumnul a spus la 1866 Alexandru Hurmuzaki, că «a știut a deșteptă în junimea noastră studioașă (bucovineană) înțelegerea și iubirea științei na- ționale, precum tot odată a încuiba în inima ei acele principii mari și mântuitoare... de religiozitate, moralitate și naționalitate... cari singure pot fi temelie solidă și neclintită pentru viitorul mare și strălucit al neamu- lui, de care nici el, nici noi nu ne-am îndoit vreodată». «Prin el (prin Pumnul) — adăogeâ Hurmuzaki — s’a probat încă odată, s’a întărit și s’a consimțit solidaritatea care este și trebue să fie acum și până în ca- pătul zilelor între toți frații români din toate părțile și din toate țerile.» Așâ a fost și în acest spirit a lucrat apostolul ardelean antemergătorul d-tale în Bucovina. In acelaș spirit ai pornit d-ta lucrarea cea nouă după 40 de ani, Digitized by knOOQle &2 Ai desvoltat între frații de pe pământul cel mai sfințit prin marile amintiri ale gloriilor veche! Moldove, o activitate învietoare a culturii na- ționale și de avântarea ei spre înălțare și spre unificare peste toate ținu- turile românești. Gatedra d-tale a devenit o tribună; din tânăr profesor de filologie te-ai făcut repede un apostol al culturii naționale. La 1912 ai spus marele adevăr: «Pentru ca acele masse compacte cari încing Regatul României cu, un brâu puternic să poată însă trage în cumpăna viitorului, e necesar ca ele să nu fie legate întreolaltă numai prin limbă, ci și prin toate acele mii de legături, cari se cuprind în lo- zinca „unitatea noastră culturală¹¹. Cum ai lucrat în Bucovina pentru acest scop o spune unul din cei mai distinși ucenigi ai d-tale, urmașul d-tale în catedră și conlucrâtorul la Dicționar Alexe Procopovici, într’o solemnă cuvântare : «In toate colțurile Bucovinei—zice dânsul—a răsunat cuvântul d-lui Pușcariu vestitor al adevărului și propagator al frumosului. A fost un cuceritor de suflete prin pilda lui de muncă uriașă, prin expunerile sale clare, susținute de un organ care îți fascinează auzul, prin comparațiile scânteietoare cari învăluesc într’un belșug de lumină adevărurile susținute de el, prin con- cepția lucrurilor pătrunsă de o superioară moralitate.» Adică știința și cultura d-tale din secolul XX încălzite de talentul per- sonal înnăscut, — toate însă conduse și colorate de acelaș spirit de devo- tament apostolic neobosit și neadormit pentru cultura națională, care a condus înainte cu o jumătate de secol lucrarea antemergătorului Pumnul I Așâ ai lucrat în Bucovina, șl acuma — după înfăptuirea dorului după - care au ars inimile și au scânteiat mințile celor mai buni dintre ai noștri secoti întregi — ai mers să lucrezi încă mai mult în țara de naștere a Ar- dealului nostru scăpat de sub călcâiul stăpânirii străine. Cele două Universități, ridicate de străini pe pământul nostru strămoșesc cu scopuri vrăjmașe nouă, sunt acuma în a noastră stăpânire; ele au de acum înainte menirea nu de a împedecă cultura înaltă românească, ci din potrivă de a o susține, de a ajută la desvoltarea, la tnalțarea și la răspân- direa ei. In această lucrare partea d-tale este de mare însemnătate. In frumoasa cuvântare de astazi ați arătat atât de luminos care este locul limbii noastre între surorile ei romanice, cari sunt asemănările cu ele și cari deosebirile, și ați conchis cu logica firească, că astăzi, când — după secoli lungi și grei de vieață trudită — «stăm ca un popor de multe milioane adunați într’un singur stat național, rolul nostru între, popoarele lumii nu poate fi decât cel pe care ni-l indică însăș limba, noastră: straja civilizației și a sufletului latin în inima Europei răsăritene.» Digitized by Google 53 • îndeplinirea acestui rol se impune față de celelalte popoare ale lumii ca o mare datorie națională întregului nostru neani; ni se impune față de sufletele strămoșilor noștri, cari secoli după secol! au muncit și au suferit asprimile amare ale stăpânirii barbarilor veniți peste ei în pământul lor ; se impune față de fiii fiilor noștri, cărora suntem datori să le dăm și să le lăsăm o îndrumare sănătoasă spre a sta cu cinste în rândul neamurilor de frunte din aceeaș familie și dintr’aite familii. A venit timpul când suntem datori să dăm și noi cât mai curând și mai bogat tributul nostru la cultura popoarelor, dela cari până acum am tot împrumutat. Aptitudinile sufletești naturale ale neamului nostru s’au ' arătat puternice și bogate în toate domeniile culturii omenești: artă, poezie, știință. Datoria de a cultivă aceste aptitudini, de a le face să rodească bogat și înflorit cade mai întâiu asupra învățământului superior de toate felurile, și în locul întâiu asupra Universităților. Am avut până acum două Universități trecute peste jumătate de secol de activitate. Avem acuma patru. Trebue să recunoaștem însă - - în ceasul solemn la care am ajuns—că prea puțină îngrijire s’a dat până acum atât celor două universități, cât și celorlalte câteva școale superioare cari au mai fost înființate în țară. Desvoltarea lor rămasă departe în urma științelor și în urma trebuințelor țerii, instalațiile cu totul neîndestulătoare și înzestrarea lor săracă, sunt o dureroasă do- vadă despre aceasta. Prea mult ne-am lăsat să ne folosim de școalele superioare ale altor țeri! Nu s’a înțeles îndeajuns până acum că exportația de tineri pentru studii superioare, împreună cu suinele însemnate necesare, este un sistem nepotrivit pentru desvoltarea culturală și a conștiinței na- ționale, căci dacă mulți tineri se înapoiază cu diplome și cu cunoștiințe, o bună parte din sufletele celor mai mulți din ei se înstrăinează, se pierd în parte sau de tot. Precum pentru literatură Kogălniceanu a strigat la 1840: «traducțiile nu fac o literatură», tot așâ astăzi este timpul suprem să se înțeleagă de toți că înalta cultură a neamului nu se poate desvoltâ prin importație din școa- lele altor popoare, ci numai prin școalele și institutele făcute în țară. Cu străinătatea să întreținem relații și legături continue, să mergem acolo pen- tru învățători speciale, dar să nu mai umplem cu sutele școalele lor pentru studii pentru cari fiecare țară are și trebue să aibă -școalele sale acasă. Să nu mai fim, cum am fost până acum, cea dintâi țară din lume în exportul de tineret la școale străine pentru importație de diplome. In reorganizarea vieții celei nouă a României întregite această datorie se impune ca un imperativ categoric, ca o necesitate inexorabilă pentru viitorul neamului. Digitized by knOOQle t 64 Această mare lucrare d-ta ai început-o, când ai luat asupră-ți organi- zarea universității românești în Cluj și conducerea activității ei. Nicăieri nu eră mai necesară pentru cultura neamului nostru organizarea unui învăță- mânt superior universitar ca în Ardeal, pentrucă nicăieri cultura noastră națională nu fusese mai puternic atacată decât tocmai în acea țară, de unde pornise ideile de renaștere și de reînviere a conștiinței naționale întunecate. Rar se întâmplă ca pentru o lucrare așă de grea și de însemnată să se găsească omul așă de potrivit. Ai știut și ți*a succes să aduni din tinerc- ' tul cel mai învățat din toate părțile patriei întregite o pleiadă de frați în apostolatul cultural organizat la Cluj, cari vor face din acea Universitate un centru puternic de știință și de cultură superioară, ale cărui raze bine- făcătoare vor întinde acțiunea lor învietoare nu numai asupra românimii din jurul ei și de sub nemijlocita ei influență, dar până departe la hotarele neamului nostru întreg. > Academia aceasta, care înaintea tuturor a închegat' în organizarea și în lucrarea ei idcea unității și a conștiinței active a neamului, urmărește, cu acelaș interes totdeauna mai viu și mai conscient decât oriunde, activi- tatea d-voastre pe amândouă terenurile arătate, adică atât pe terenul filo- logic, pe care înălțați limbii noastre mărețul monument al Dicționarului, cât și pe terenul înaltului învățământ, cu menirea de a învioră, a înălță și a răspândi cultura națională românească tocmai acolo de unde por- nise întâielc ei raze, dar unde lucrarea vrăjmașilor o întunecase și ame- ninp'i să o stingă cu totul. z Iubite Coleg, Când Academia v’a dat, în anul jubilar 1906, însărcinarea de a orga- niză și a conduce lucrarea Dicționarului, prin chiar acea însărcinare v’a chemat în sânul ei. Astăzi se consfințește deci în mod solemn o situa- țiune veche de patrusprezece ani, în care ați desvoltat o activitate atât de bogată și de o însemnătate așa de mare, încât sunteți socotit ca una din cele mai prețuite puteri de muncă din sânul acestei instituțiuni. Nu vă mai zicem deci obișnuitul «fiți binevenit», ci vă urăm ani mulți, ca să vedeți Dicționarul terminat și să dați imprltnatur pe cea din urmă pagină a su- plementului; să vedeți învățământul superior românesc atât de înălțat și de îmbogățit, încât să poată satisface prin el însuș toate . trebuințele pro- gresului neamului pe toate terenurile și stând astfel cu cinste alăturea de ale națiunilor din întâiul rând al culturii omenirii. Să trăcști ! Digitized by Google ; ACADEMIA ROMÂNĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE CONTRIBUTIUNI PRIVITOARE LA ORIGINEA ȘI MOARTEA MITROPOLITULUI MOLDOVEI DOSOFTEIU DISCURS ROSTIT LA 28 MAIU 1919 DE ȘTEFAN CIOBANU cu RĂSPUNS 6e IOAN BIANU BUCUREȘTI LIBRĂRIILE: „CARTEA ROMÂNEASCĂ ți PAVEL SURU 1920. 1.9SO Prețul 4 lei. Digitize GooqIc 7 Digitized by ACADEMIA ROMÂNĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE C0NTR1BUTIUNI PRIVITOARE LA ORIGINEA $1 MOARTEA MITROPOLITULUI MOLDOVEI DOSOFTEIU DISCURS ROSTIT LA 28 MAIU 1919 DE ȘTEFAN CIOBANU CD RĂSPUNS DE IOAN BIANU f BUCUREȘTI LIBRĂRIILE: „CARTEA ROMÂNEASCĂ" și PAVEL SURU 1920. Digitized by^ooQie Digitized by Google . Domnilor Colegi, Onorat auditoriu, în cele câteva cuvinte ce am avut onoarea a rosti când mi-ați făcut cinstea de a mă alege ca membru al acestei Înalte instituți- uni, dându-mi seama de rostul adevărat al actului D-niei Voastre, în care am văzut'și văd numai un omagiu adus Basarabiei, vă vor- beam cu îngrijorare de datoria grea, pe care alegerea D-niei Voastre mi-a impus-o: de a reprezenta în sânul acestei ilustre adunări țara reîntoarsă la sânul patriei după 106 ani de robie, precum și de străduința ce trebue să o pun, spre a mă face vrednic de aici înainte de onoarea, pentru care modesta mea muncă din trecut nu erâ o chezășie destulă. Am simțit și simt că această alegere a avut de scop consolidarea unirii sufletești între patria mamă și fiica ei înstrăinată; am simțit că în spatele mele cade sarcina de a fi legătură între trecutul nostru plin de suferințe și gloriosul viitor al României Mari, când Acade- mia Română nu va aveâ nevoie să fxcă diferențe între «românii din regat» și «românii din țările locuite de români», când și Ba- sarabia va puteâ da Academiei Române oameni vrednici de amin- tirea marelui basarabean B. P. Hâjdău. Este obiceiu ca acei, cari s’au învrednicit a fi aleși in sânul Academiei, mulțumind pentru’ alegere, să arate de multe ori că nu au fost vrednici de atare recunoaștere și să inziste asupra lipsei lor de merite, căutând să arate că ei niciodată nu s’au gândit la o așâ mare cinste. Acest frumos obiceiu îmi aduce aminte de vechii scriitori, cari la sfârșitul operei lor de mare valoare pentru neam, pentru omenire, zic că această carte este scrisă de către «smeritul», «păcătosul», «nevrednicul» cutare. ’ Nu în înțelesul acestei modestii patriarhale vă mulțumesc pentru sarcina, care mi-ați încredințat’o. Ar fi din parte-mi o lipsă totală de modestie, dacă ași urmâ numai ca simplă formă această tradiție. Am sentimentul și convingerea clară că nu sunt vrednic de această Digitized by Google 4 alegere;, dar găsesc mângâiere în gândul că scopul vieții mele Vâ fi să caut să mă fac vrednic de această înaltă încredere. Conformându-mă cu statutele Academiei, cari cer ca alesul Acade- miei să-și rostească discursul de recepție tradițional, vă previn că despre predecesorul meu voiu vorbi puțin, trecând la o altă chestie. Dar din fericire și activitatea predecesorului meu ca și personali- tatea aceluia, pe care-1 are în vedere teza discursului meu «Contribuții privitoare la originea și moartea Mitropolitului Moldovei Dosofteiu», corespund foarte mult cu evenimentele mărețe de astăzi, cu chestia zilei, unirea tuturor Românilor: și predecesorul meu ca și Mitropo- litul Moldovei Dosofteiu prin munca lor, prin scrierile lor, au luptat pentru păstrarea, pentru răspândirea, pentru desăvârșirea graiului românesc, care în sfârșit ne-a adus la unire. A vorbi despre loan Sbiera, pe care sunt chemat să-l înlocuesc, estb pentru un basarabean o durere mare, fiindcă acel bărbat o vieață întreagă a luptat pentru limba românească, pentru triumful culturii românești sub jugul strein, pe când noi basarabenii în aceleaș împrejurări nu ne-arn putut manifestă aproape cu nimica în această privință, în cursul unui veac întreg. Născut la «20 Octomvrie 1836 în Horodnicul-de-jos (Bucovina) dintr’o familie, care a păstrat în. urmașii săi mai bine de patru sute de ani conștiința existenței sale particulare» (1), loan Sbiera, după ce a făcut gimnaziul superior din Cernăuți, unde a fost, cum zice el, «introdus în studiul limbei și literaturei românești» de către neui- tatul Aron Pumnul, a urmat dreptul la Viena. «Idealurile», măr- turisește el, «le-am găsit în aspirațiunile naționale la o cultură curat românească» (2). Aceste idealuri l-au călăuzit toată viața pe loan Sbiera. In calitate de profesor de limba română la girpnaziul supe- rior din Cernăuți (1861—1871), apoi ca docent și profesor la uni- versitatea din acest oraș (dela 1875) loan Sbiera, prîh prelegerile sale prin discursuri și prin o mulțime de lucrări, a căutat să trezească în Românii din Bucovina iubirea către neamul românesc, către limba lui, către obiceiurile lui strămoș'ești. «Cu greu de se mai găsește alt popor pe fața pământului, ca- rele să fi avut o soartă mai schimbăcioasă, mai amară, mai plină (1) I. G. Sbiera, Familia Sbiera după tradițiune, istorie și amintiri din viața autorului. Cernăuți 1899, p. 87. (2) Ibidem, p. 132. Digitized by Google 5 de cumpene grele, decât bietul popor român» (1), spune el în dis- cursul său despre Aron Pumnul. Pentru acest popor «făt frumos», cum îl numește el, a muncit I. Sbiera, a căutat să arate că vitali- tatea unui neam constă în graiul lui (2), că «națiunea care nu po- sedă un teritoriu propriu al său,, unde să fie ea singură stăpână nemărginită și unde să-și poată manifesta vieața, nu o putem numi deplin desvoltată în organizmul ei» (3), a căutat să combată păca- tele unor din compatrioții săi bucovineni, care tindeau spre cultura neromânească. (4). Activitatea sa literară I. Sbiera a început-o în «Gazeta Transil- vaniei», a colaborat la «Foaia societății pentru literatură și cul- tură românească în Bucovina», la care a fost și redactor, la «Familia» din Oradea-Mare, la «Gazeta Bucovinei», la revista bi- sericească «Candela» din Cernăuți, la «Almanahul Societății aca- demice social-literare România pună» din Viena și la «Arhiva» din Iași. Din numeroasele lui lucrări cu caracter publicistic remarcăm : «Sinta scriptură lămurind singură îndestul regularea .referin- ților noastre bisericești din Bucovina» (Cernăuți, 1864), «Origi- nea Românilor» (Discurs, Cernăuți, 1878), «Conceputul «națiune» și însemnătatea graiului național» (Discurs, Cernăuți, 1880), «Puterea graiului național» și «însemnătatea teritoriului na- țional» (Prelegeri publice poporale ținute în iarna 1883—1884. Cernăuți, 1884), «Condițiunile necesare pentru existența, conser- varea și prosperarea graiului național» (Viena, 1883), «Solida- ritatea intereselor» (Viena, 1884), «Mișcări literare la Românii din Bucovina» (Discurs. Oradea-Mare, 1890), « Traiul Românilor înainte de fundarea staturilor naționale» (Discurs. Cernăuți, 1890), Un păcat strămoșesc» (Discurs. Cernăuți, 1892), «Formarea idealu- rilor» (Iași, 1894), «Mișcarea bisericească a Românilor din Bu- covina» (Cernăuți, 1896), «O pagină din istoria Bucovinei din 1848—1880» (Cernăuți, 1899), «Ceva despre tricolorul românesc» (Cernăuți, 1899). Chiar din titlurile acestor lucrări se vede ce sco- puri urmăriă I. Sbiera, ce idei îl călăuziau în activitatea Iui. (1) 1. Sbiera, Aron Pumnul. Voci asupra vieții și însemnătății lui. Cernăuți, 1899, p. 43. (2) I. Sbitra, Prelegeri publice poporale ținute in iarna 1883—1884. Cernăuți. Puterea graiului național. (3) Ibidem, însemnătatea teritoriului național. (4) I. Sbiera, Un păcat strămoșesc. Discurs. Cernăuți, 1892. Digitized by Google 6 Sub influența lui Aron Pumnul, I. Sbiera, încă de pe când erâ student, a adunat un număr destul de însemnat de poezii și po- vești populare, pe cari mai târziu le-a publicat sub titlul: «Povești poporale românești» (Cernăuți, 1886) și «Colinde, cântece de stea și urări la nunți» (Cernăuți, 1888). Păstrând recunoștința față de Aron Pumnul, pentru care I. Sbiera a fost, cum mărturisește el însuși, «unul dintre cei mai dintâi, mai , de aproape, mai intimi și mai devotați învățăcei» (1), regretatul I. Sbiera cu o deosebită dragoste a adunat tot ce-a fost mai impor- tant pentru comemorarea acestui mare român in- lucrarea sa „Aron Pumnul, Voci asupra vieții și însemnătății lui¹'. (Cernăuți 1889). Afară de aceste lucrări, care erau impuse de împrejurări, do necesitățile vieții Românilor din Bucovina, I. Sbiera a găsit timp să lucreze și pe terenul pur științific, îmbogățind știința românească cu o serie de lucrări. La anul 1884 a publicat „Grigore Ureche, contribuții pentru 0 biografie a lui" (București) ; cu un an mai târziu a scos la iveală „Codicele Voronețean cu un vocabular și studiu asupra lui" (București). La anul 1897 a eșit de- sub tipar lucrarea lui: „Mișcări culturale și literare la Românii din stânga Dunării in restimpul dela 1504—1714 (Cernăuți), una din cele mai temei- nice lucrări a lui I. Sbiera, în care a adunat o mulțime de mate- riale interesante, referitoare la vieața noastră culturală din trecut și mai cu seamă la bibliografia vethe românească. Ca o completare a acestei lucrări a tipărit mai târziu: „Contri- buiri pentru o istorie socială, cetățenească, religionară, biseri- cească și culturală a Românilor dela originea lor încoace până in luliu 1504 (Cernăuți, 1906). Toate aceste lucrări ale neobositului cercetător al trecutului nostru poate n’au acum mare valoare pentru noi; rezultatele la cari a ajuns el în aceste cercetări uneori sunt lipsite de temeiu, metodele lui de cercetare a trecutului nu sunt întotdeauna știin- țifice, chiar limba românească, în care scrie el, adeseori e greoaie. Dar toate acestea, chiar greșelile regretatului, sunt încălzite de o deosebită dragoste către neam, către trecutul lui. Adeseori el cade în eroare din cauză că sentimentul de român în el e mai tare decât raționamentul științific. (li 1. Sbiera, Aion Pumnul ele. Cernăuți 1884, p. 42. Digitized by Google 7 I. Sbiera, în împrejurările în cari a trăit, cu pregătirea lui ju- ridică, și-a fă. Chiev, 1916. (2) Ibidem, p. 41. (3) Ibidem. (4) Ibidem, p. 43. . (5) 2V. lorga, Istoria literaturii religioase a Românilor până la 1688. București, 1904, p 178. (6) Ibidem, p. 179. Digitized by Google 8 într’una din cronici Dosofteiu e numit «fiu de regustoriu», iar grecii deseori se întâlneau în calitate de negustori(1). ® Confruntând această părere cu alte câteva date, am înclinat în lucrarea noastră că Dosofteiu a fost malo-rus (ucrainean) din părțile de sud-vest ale Rusiei cu centrul Chiev. Noi n’am avut posibili- tatea să vedem aceste notițe cu numele părinților lui Dosofteiu și credem că aceste nume nu pot servi ca dovadă la determinarea originei lui Dosofteiu, dar presupunerea d-lui N. lorga găsește sprijin în alte date. întâmplarea ne-a dat posibilitatea să vizităm câte-va orașe din Galiția, unde a trăit Dosofteiu în ultimii ani ai vieții lui și a în- dreptat- cercetările noastre în direcția clarificării originei Mitropo- litului Dosofteiu și împrejurărilor, în care el a trăit și a murit în Galiția. într’un pomelnic al bisericei Sf. loan Teologul din Liov, care se păstrează în biblioteca mănăstirii baziliane Sf. Onofrei din același oraș sub N. 48 am găsit indicațiuni, care pot să ne deie lămuriri pentru determinarea originei lui Dosofteiu. După obiceiurile vremurilor vechi oamenii mai bogați făceau ofrande la biserici și mănăstiri «pentru pomenirea vecinică a sufletelor lor» și cu această ocazie își înscrieau toată familia lor, toate rudele lor. în pomelnicul amintit mai sus, la f. 169, găsim, alături cu cele mai însemnate familii din sud-veslful Rusiei, familia Papară, pe unul pe care, cum am notat mai sus, Dosofteiu îl pomenește ca rudă. Cităm această însemnare: „Cili ipAid^fTHW)f aiocuJobx : n: nanApoKX, 'eTo Awc’ivfc: nĂHd HdnApu, no^'iAijjdro HOBorpoACKdro; ciihcAca poK8 Ekîa : ,d^KH; AWlțA dllpHAA, Aha k& ; IIOMAHM r^H llpEWCBAl|lEHHdrO ’flp^HEUHCKOIld, 41 HTpOtlOAHTS PdBd EjKÎA PtOpriA, PdGb CKOW 41 piu, ’IodHHd, 4a^AhAP<1, KpECTHHS, EdpBdpS, ’6aEII$, ’IhOKHHK», CScAhîJ, Cepd^H/HS, "Haeauihaa^, lÎHpHAhÎA, flHdCTXcÎK», ’IcdHlld, "'flAE^dHApd, 0EWᵣ\OCÎA, EdpBApîJ, PdfiS, CEO» 4,*I;BHu5 "GaEIIîJ, ©EU'AOpd, Go^'luo, IlfTpd, GtE^Aha,"8eIVz $HAK>, GdAlSuAd, KoHCTAHUjiO, AtAAllA rEWprÎA, HHOKHhS Goy.SdltS, OtWs AOCIA“. , 1) Ibidetn, In lucrarea noastră, p. 40. Digitized by Google 9 în românește: «Această înscriere este a domniilor lor domnilor Papară; exce- lentei sale Domnului Teodor Papară, paharnic dela Novograd, s’a scris în anuf lui Dumnezeu 1728; luna Aprilie Ziua 29. «Pomenește Doamne pe preasfântul arhiepiscop, mitropolitul Dosof- teiu, robul lui Dumnezeu Gheorghie, roaba saMaria, loan, Alexandru, fecioara Creștina, Varvara, IFeana, călugărița Susana, Serafima, Olimpiada, Chiriachie, Anastasia, loan, Alexandru, Teodosie, Varvara, roabă sa fecioara Ileana, Teodor, Sofia, Petru, Ana, Ștefan, Teofîl, Samuil, Constanța, pruncul Gheorghie, călugărița Susana, Teodosie», Observăm că evlaviosul reprezentant al familiei Papară, deja în anul 1728, adecă peste 35 de ani după moartea lui Dosofteiu, Intro- duce pe acesta din urmă în primul rând în pomelnicul său: într’această listă este Introdusă și «ruda» lui Dosofteiu Chiriachie. Oare ar putea după 35 de ani, o familie, cum vom vedea mai jos, destul de no- bilă în Galiția, să Introducă în pomelnicul său pe un mitropolit strein, pribeag, prigonit de toți în Polonia, dacă n’ar fi fost înrudită cu ei această familie ? O asemenea indicațiune se mai găsește și în alt pomelnic, pe care nu l-am putut găsi, dar despre care pomenește cercetătorul trecutului galițiano-rus A. S. Petrușevici în lucrarea sa «Letopisețele adunate galițiano-ruse din anii 1600 până la 1700» (1). Iată ce spune A. S. Petrușevici: ' , «în pomelnicul mânăstirei lazeniți din județul Zolocev este înscrisă familia generosului boer Alexandru și Teodor Papara. Teodor a murit la anul 1730, Ana la 1746. în această înscriere se pomenește arhiepiscopul Dosofteiu (Oare nu-i mitropolitul Sucevei?)» (2). Aceste note stabilesc, după părerea noastră, odată pentru tot- deauna că Dosofteiu e orginar din familia Papară, care în timpurile acelea avea oarecare influență asupra vieții obștești din Galiția; în tradițiile acestei familii este evident că multă vreme a trăit amintirea despre dânsul; aceasta și lămurește pentru ce, după atât de îndelungată vreme, după moartea sa, el se găsește încă în lis- tele membrilor acestei familii. Cercetări mai amănunțite făcute în această direcție vor dovedi probabil și mai mult legătura strânsă a lui Dosofteiu cu familia Papară, vor stabili cine au fost părinții lui și ce școală a făcut el. Notăm că reprezentanți din această (lj A. C. Uempymeisu’n, CBOjiian raanuito-pyccKan .Tferoaiicb ci. 1600 no 1700 rojb. Liov, 1874, (2 ) Ibidem, p. 58. In paranteze de A. Petrușevici. Digitized by Google 10 familie se întâlnesc și până în ziua de astăzi în Liov, în general în Galiția, unde ei s’au polonizat cu desevârșire. , Insă în secolul al XVII-lea ei se considerau ca ortodocși, cari făceau parte din colonia grecească din Liov și au d^svoltat o acti- vitate destul de mare în confraternitatea Stavropighiană din acel oraș. Ca să lămurim mai bine chestia originii lui Dosofteiu, ținem să ne oprim puțin asupra coloniei grecești, care se stabilise Ia Lem- berg și care era într’o legătură foarte strânsă cu Moldova și Țara Românească (1). După ce Constantinopolul a căzut în mânile Turcilor, mai mulți din Greci și-au părăsit țara, trecând în nordul Peninsulei Balcanice și îndeosebi în țările românești, cari pe atunci se bucurau de mai multă libertate. Ocupându-se cu afaceri comerciale ei intrau în legătură cu Po- lonia și după ce trăiau o vreme mai mult sau mai puțin înde- lungată Intre Români, mulți din ei se stabiliau în orașele mai prin- cipale ale Poloniei, păstrând legăturile cu țările In cari aflaseră adăpost. într’o scrisoare dela 1592 a membrilor confraternității Stavropighiane din Liov către patriarhul loachim se pomenește că vin la Liov mulți greci, «cari au ca- negustori adăpost în orașul Liov» „hke co Krntn,TKkj npnG-k;+>'nqjf ko rpM* Abob». (2) In niște acte negustorești dela 1595 se pomenește despre grecii Petre Cafaliuco, Nicolae Anselmo, Dziani Coreși și alții originari din insula Creta, cari au trăit dintâi în Moldova, de unde au trecut la Liov (3). Tot din Moldova a trecut în veacul XVI și bogatul grec Constantin Corniact. In izvodul membrilor confraternității din Liov întocmit la 1656, între șase familii grecești se găsește și un Gheorghie Papară, care a fost primit în această confraternitate în acelaș an (4). In muzeul institutului Stavropighian din Liov se păstrează portretul unuia din Papară, luat de pe monumentul funerar dela biserica Adormirii din acest oraș (5). Dar părerea, că colonia grecească din Liov erâ foarte numeroasă și puternică, ni se pare exagerată. (1) N. lorga, Istoria comerțului românesc. Vălenii de munte 1915. (2) fedip Cpifauii, Cry.iii uaj opramwauieio XBeBeKvft Cranponirii. 3anHCKn HayKOBoro TOBa- pacTBa isieiiB IIIeiiiCHKi. 1912, II n, p. 5. (3) Ibidem, p. 6. (4) Ibidem, p. 15. (5) 1. C. Con,HHunKiit, Ouucl .uiioBcKaro craiipotmriasLnaro uncrnryTa. Liov, 1908, p. 198. Digitized by Google 11 încă dela sfârșitul veacului XVI în Polonia s’a început o luptă religioasă între catolici și ortodocși, .care a adus aproape toată bise- rica ortodoxă Ia uniune. Acei,’ cari au rămas credincioși bis’ericei greco-orientale, de multe ori treceau ca greci și prin urmare și românii, cari treceau în Polonia și cari erau foarte numeroși erau considerați ca greci. Nu e timpul să ne oprim la chestia aceasta, dar listele membrilor confraternității din Liov, cari s’au păstrat până acuma, conțin foarte multe nume românești; în Liov biserica Adormirii, care a aparținut confraternității^ a fost zidită de Domnitorii Moldovei, și până astăzi această biserică poartă numele «biserica românească» (BoAomcKdA ițepKOBk). E posibil că între «grecii» din Liov au fost și mulți Aromâni, cari se ocupau cu comerțul. Numele pomenit mai sus Dsiani Coreși e vădit nume macedo-român. Ceva din genealogia familiei Papară aflăm și din însemnările unei oarecare Teodosia -Papară, tipărite în suplementul publicației po- loneze «Gazeta Liovului» la anul 1853 (1). Conform afirmației acestei descendente a familiei Papara, strămoșii ei se trăgeau din vechea Roma «de .unde au emigrat în împrejurimile Cretei și după ordinul •împăratului Heraclie al imperiului roman de răsărit din veacul al 7-lea după Hristos, s’au așezat pe pământul laninei». Nu se știe când a trecut această familie în Moldova, însă pe vremea lui Ștefan cel Mare ea se găsește în Moldova. După un hrisov autentic, scris în limba slavonă, care a trecut prin mânile Teodosiei Papară,. Ștefan cel Mare, a' confirmat drepturile unuia Mihail Papară și ale soției lui asupra «moșiilor strămoșești» în Moldova. Acest hrisov al lui Ștefan cel Mare, cum mărturisește Teodosia Papară, a fost tradus la 1828 de către translatorul guvernului din Liov în limbile polonă și germană. Tot în memoriile acestei Teodosia Papară se afirmă că Gheorghie Papara, despre care se vorbește și în sus numitul po- melnic, încă la 1685 se află între nobilimea poloneză, și că fratele lui, Teodor, fusese paharnic la Novograd. Regele Poloniei Cazimir al IV-lea a dat un privilegiu acestei familii, prin care se recunosc drepturile ei asupra moșiilor din regiunea Cameniței și asupra satelor Batiatici, Lielici și Cupici (2). Ținem se observăm că nobi- limei poloneze îi plăcea să-și derive originea dela Romani și prin (1) Wyi.-pki z r$kopisin<»w W-nej Panny Teoilosyi Papara napisahe dnia 28-go lutego 1853 w Lwowie. Pochodzenie faniilijei Paparow. (2) Ibidem. Digitized by Google 12 urmare afirmațiile Teodosiei Papară că familia ei se trage 'dela Romani precum și mențiunea, despre împăratul Heraclie n’au nici un temeiu; însă ce privește nota ei despre strămoșii ei Gheorghie și Teodor, ea corespunde cu adevărul ; nu putem să ne îndoim că și afirmația ei despre documentul lui Ștefan cel Mare este adevărată. Unele date ale acestui document, care vorbesc de orașul lanina, așezat în preajma regiunilor locuite de Aromâni, precum și numele Papară al familiei ne-ar indică poate chiar o origine românească din Pind. La Aromâni există până astăzi, pe cât mi s’a spus, acest nume sub diferite forme Papară, Papană. Iar numele însuși are înțeles de ceva ferbinte «opărit» ( = «poparit» la rom. Megleniți). «Papard» se numește o mâncare gătită din bucăți de pâne opărită, cu unt și cu lapte ferbinte. (1) Este știut pe de altă parte că emigrația comercială a Românilor din Pind și Albania luase o mare desvoltare îndată după cucerirea Peninsulei Balcanice de către Turci și că pretutindeni, unde se a- șezau dânșii, erau socotiți și din cauza religiei ca și a părților de unde veneau de Greci. Multe din coloniile comerciale stabilite în Austria s’au dovedit a fi de fapt aromâne. Lăsând la o parte această ipoteză, notăm că din acest docu- ment reose un lucru, anume că familia Papară s’a așezat pentru destul de mult timp în Moldova, de unde a'venit în Polonia. Această familie, chiar dacă a fost grecească, neapărat s’a românizat în oarecare măsură și trecând în Polonia nu a rupt cu Moldova, ir’a uitat poate limba românească, mai cu seamă că în Liov pe vremurile de atunci erâ, cum am-spus mai sus, o întreagă colonie românească. Faptul că Teodor Papară și mai pe urmă Alexandru l-au pus pe fratele lor Gheorghie în rând cu Dosofteiu (și în pomelnicul biseri- cei sf. loan Teologul se pomenește despre Alexandru), ne face să credem, că Dosofteiu a fost frate cu Gheorghie, Teodor și Alexandru. Relațiile acestei familii cu Moldova face posibilă plecarea lui Do- softeiu în vârstă fragedă încă în Moldova: aici se călugărește, aici își desvoltă activitatea sa și, luat cu deasila din Moldova, el regretă despărțirea de «patria sa Moldova», cum o numește el, și pe care avea tot dreptul s’o numească așa. Prin aceasta se poate explică și cunoștința din partea lui a limbei grecești, rutene, slave vechi și 1) Per. Papahagi, Basme aromâne. București 1905, pp. 201, 301, 435, 466, 675, Digitized by Google • lâ românești, precum și a, limbei poloneze. Despre viața lui Dosofteiu în Polonia (1686—1693) știm foarte puține lucruri. In lucrarea noastră despre Dosofteiu am stabilit că acest mitropolit în acea vreme se ocupă cu râvnă de traducerea cărților din limba grecească în limba slavonească, pe care el le trimitea la Moscova și Kiev(l). In afacerile bisericei ortodoxe din Polonia el n’a luat parte aproape cu nimica. Sunt știri că la Strii Dosofteiu a hirotonisit pe Metodie Racovețki din Muncaci. Aceasta se vede din colecția letopisețelor gâlițiano-ruse ale lui Petrușevici, de unde cităm următoarele rânduri: GTpklM y MHTpOIIOAHTd y Il0AM|JH, HlHCKOllZ PdKOBflțKiH I10CKATHBCA BHBK HA fllHCKonCTBO pOKV 1687(2) Adecă: La Strii la mitropolitul Dosofteiu în Polonia a fost sfin- țit ca episcop Metodie Racovețki în anul 1687. De asemenea putem să stabilim că Dosofteiu a luat parte în orașul Jidacev la ridicarea la rangul de episcop a lui Atanasie Șumleanski. Despre aceasta am găsit o însemnare în manunscrisul din; mănăstirea baziliană sf. Onofrei din Liov (după inventariul de catalogare No. 15) întitulat: ,,Gvhoiichcx hah KpdTKoe cofipdHie HCTopîH, h cfuid wbhteah WBqiGKHTfAHMId IIoArOpCIAKUId... B% TOH XI CT0H IVBHTfAH CIIHCdCtl. Pok8 Adică: Sinopsis sau scurtă adunare de istorie a zidirii sf. mă- năstiri de viață comună dela Podgoreț... într’aceeași sf. mănăstire s’a scris în anul Domnului 1699. Pe fila 11 citim: „E‘ a+.TO „dpi.?. IIoCrAEAfHX GhJ "61IHOAIX AblțKH- ’tfAdHdCÎH IIIâ/HAAH' CKÎH, f^HHOliCTCBfHHKlH BpdTK Gîllld A BoVchOPO, b' AvkCT't xKH.A.dHtB'k, Ahâ, h Mcu,d, AUîa, Ct» llptwc : 3,ochaha AUTpono' : GoMdfi'cKdro, h ’Giînd IwcH^d lIISdtAA : h ’Ihokih’tîa biÎ nnu,Koro ’6rînd IIpEAUtcKoro. K' TO RptAtA £l|lf BO BA"rH ; E$AM|ldrO, lipn C$I|UCTb8' K>l|lS T$H XI XHP°; TOHÎH npn BH'knUtHAlî r)i,Hb (Vll,s EapAAĂAlS UlflITHlțKOAtS, ’flp^HMdHApHT'k SHfBCKOAtâ, H tl'll,S HhKOAA'w flpX’HAAdHApHT'l; GoHdBCKOAl8.“(3). 1) Op. cit. pp. 80—105. 2) A. S. Petrușevici, op. cit., p. 215. V. deasemenea revista galițiană bisericească „Huna", articolul lui I. lllur, iKiuie cb. luauna Hosaro. 1912, p. 312. (3 ) Acest sinopsis a fost transcris ceva mai târziu și această copie se păstrează ca și originalul tn aceeași bibliotecă sub No. 76. Despre acest eveniment, p. 24. Digitized by Google 14 In românește: «In anul 1687. A fost pus ca episcop la Luțc Atanasie Șum- leanski, frate dintr’o mamă a episcopului Liovului în orașul Ji- dacev ziua 8 luna Maiu de către prea sființitul Dosofteiu mitropoli- tul Sucevei și episcopul losif Șumleanski și Inocențiu dela Vinița. In aceeași vreme au luat parte la hirotornisjre preacuviosul stăpân, părintele Varlaam Șeptițki, Arhimandritul Unievului și pă- rintele Nicolae Arhimandritul Sucevei». Despre acest eveniment se mai găsește o notiță în manuscrisul fostului mitropolit al Liovului Leon Chișcă, notiță, care nu adaoge aprOape nimic nou la cele spuse mai sus (1). In lucrarea noastră, în contra părerii unor cercetători ai litera- turii vechi românești, am exprimat părerea, că Dosofteiu a fost dus cu forța din Moldova în Polonia și a stat în exil in castelul Strii (2). Această părere o susține și cunoscutul învățat galițian I. Șarane- vici. El spune că Dosofteiu a fost ridicat din Suceava de către Ian Sobieski, împreună cu odoarele mitropoliei și cu moaștele S tului loan- cel-nou în timpul arhipăstoriei sale, în Moldova la 1686^ și acest mitropolit a fost trimis la Strii cu deasila în exil și după aceea a fost dus la Jolcov. (3) A. S. Petrușevici, unul din cei mai buni cu- noscători ai relațiilor dintre Moldova și Galiția, polemizând cu isto- ricul polonez Baronci, spune despre acest eveniment următoarele: „Ian Sobieski a așteptat zădarnic pe Turci pe malul Bahluiului. Iașii au fost luați la 16 August și mitropolitul a fost luat ca os- tatic. Regele s’a retras la Seret Ia 16 Septemvrie, fiind urmărit de Tătari... Armata polonă a ajuns la 1 Octomvrie la Suceava. Lipsa de alimente, seceta mare l-au făcut pe rege să se retragă cu ar- ii) A. S. Petrușevici. op. cit. p„ 214. In românește: In anul 1687 In luna Maiu, ziua 8, io orașul Jidaciov a M. S. Sondovăi (orașul judecății) In biserica învierii lui Hristos; preacuviosul părinte Atanasie Șumleanski a fost făcut episcop de către luminatul și preacuviosul părinte Dosofteiu arhiepiscop, Mitropolitul Sucevei și al Moldovei, exarhul sf. scaun dela Constantinopol, de către luminatul și prea cuviosul părinte losif Șum- leanski, episcopul Liovului, Galiției și al Cameniței Podoliei, administratorul mitro- mitropeliei Chievului, arhimandritul Pescerei; de către luminatul și preacuviosul părinte Inocentie din Vinița, episcopul Peremlslului, Sanocului și Samborului, și de către prea- cuvioșia sa părintele Varlaam Șeptițki arhimandritul Unievului, prea cuviosul Nicolae arhimandritul Moldovei, și tn prezența altor multi cuvioși părinți, igumeni și din tagma boerească oameni buni și credincioși. (2) Op. cit., p. 49-53. (3) Jfrwiuin, IlhuHiHfnim, locniph LUv.M.inuri.iit, etin<-Koui> .iHiiriBeitiil. 1,'OV, 1896, p. 10. Digitized by Google 15 mata. La 1 Octomvrie a intrat in Suceava, de unde a trecut la Otaci și la Sniatîp ca să ierneze cu armata obosită... «.Atunci regele țoan al IILlea a. luat pe mitropolitul Sucevei Do- softeiu cu tot tezaurul și odăjdiile mitropoliei Sucevei. Intre odoa- rele luate se află și mitra mitropolitului, împodobită cu diamante și cu smaralde, care a trecut pe urmă la episcopul Liovului losif Șumleanski, și un aer mare împodobit cu pietre scumpe, cumpă- rat la 1427 de către domnitorul Moldovei Io. Alexandru Bragă (Alexandru cel Bun) de fiul său Ilie pe vremurile mitropolitului Mol- dovei Macarie, aer care până astăzi se păstrează la mănăstirea din Jolcov a cinului Sf. Vasile).»(l) Nu tot așa judecă istoricii polonezi acest fapt. Baronci în opera sa «Pamiqtki miasta Zdlkwi» (2) compusă, după cum se vede, pe te- meiul cronicei care a dispărut din biserica baziliană din Jolcov, spune mănătoarele despre trecerea lui Dosofteiu în Polonia și des- pre transportarea moaștelor Sf. loan-cel-nou dela Suceava: , „In anul 1690 au fost transportate la Jolcov moaștele sf. loan cu numele de Suceveanul cu mare solemnitate, când vrednicul de a- mintire loan al IILlea, regele Poloniei, purtă războiul crâncen cu Turcii, care năvălind în Moldova în multe lupte a cerut ajutorul di- vin al st. loan... După aceasta au fost învinși și căleați în picioare toți dușmanii. După dobândirea unei victorii fericite asupra Basur- manilor, întorcându-se victoriosul rege în Polonia în semn de recu- noștință pentru acest succes și pentru mângâerea suferințelor locui- torilor, cari așteptau întoarcerea bunului monarh din Suceava, sfintele moaște din Suceava capitala Moldovlahiei le a luat cu sine de sub jugul robiei și in prezența preaosfințitului părinte Dosofteiu Mitropolitului Sucevei și a 'călugărilor Adrian, lonaș și Ilarion le-a dus în țara sa la 1682“ (1686 ?). In afară de acele conjecturi, pe cari le-am făcut în lucrarea noastră cu privire la captivitatea lui Dosofteiu de către Ian Sobieski, această captivitate rezultă și din împrejurarea, că > moaștele sf. loan-cel-nou au fost strămutate din Strii, unde trăia Dosofteiu, la Jolcov In anul 1690, pe când Dosofteiu continuă să trăiască în castelul din Strii, aproape până la moarte, adică până la sfârșitul anului 1693 (3). E greu de admis ca Dosofteiu să se fi despărțit de (V A. 8. Petrușevici, Op. cit., p. 660-661. (2) Sadoc Barqnci. l’amiatki miasta Zălkwi. Liov 1852, p. 61. (3) Că Dosofteiu a trăit In castelul din Strii până la 1693, se dovedește prin o mulțime de note ale lui Dosofteiu, in traducerile lui dela 1690-1693. V. lucrarea noastră despre Dosofteiu. Digitized by Google 16__ bună voie de moaștele sf. loan. Aceasta confirmă încă odată că Dosofteiu a fost dus cu deasila și ținut în exil în castelul din Strii și abia înainte de moarte i s’a îngăduit să se ducă la Jolcov. Afară de trei monachi, aduși din Moldova în Polonia (Adrian, lo- naș și Ilarion), despre cari se pomenește în mai multe documente publicate în lucrarea noastră, (1) găsim încă numele arhimandritu- lui Sucevei Nicolae (2). Vădit, Ian Sobieski a luat în captivitate pe toți cei mai însemnați membri ai mitropoliei Moldovei, despre care lucru pomenește și Dosofteiu, în upa din scrisorile sale (3). Evident că istoricul polonez, când afirmă că Dosofteiu a plecat de bună voie în Polonia, caută să-l apere pe Ian Sobieski, desigur din motive patriotice. Despre viața lui Dosofteiu în castelul Strii mai găsim o notiță, care e destul de caracteristică pentru a stabili împrejurările în care a trăit el acolo. Unul din cei mai vechi istorici ruși, Camenschi, în „Istoria uniei", care a apărut la 1805, afirmă, după izvoare, cari probabil au dispărut, că „la 8 Septemvrie 1692, la Strii, unde sta mitropolitul Sucevei Dosofteiu, uniții au luat cu forța patru biserici ortodoxe, și preoții ortodocși, care începuseră liturghia, au fost dați afară și desbrăcați de odăjdii" (4). într’o scrisoare a sa către țarii rusești Petru și Alexie dela 23 Noemvrie 1688, Dosofteiu spune că «a fost depărtat de pământul său... cu toate comorile bisericești ale sfintei mitropolii din Su- ceava» (5). împreună cu Dosofteiu au fost duse și oarecari documente însem- nate ale Moldovei, mai multe hrisoave (6). In «Istoria mitropoliei Moldovei și Sucevei» a lui Constantin Er- biceanu s’a publicat, între altele, și o scrisoare a Mitropolitului țării către primatul Poloniei cu un izvod al documentelor, sau «Perelips despre scrisorile de moșii ale sfintei Mitropolii Moldovei, cari scri- sori au fost duse împreună cu moaștele sfântului loan Novi de mi- tropolitul Dosofteiu în țara leșească pentru pază» (7). In arhiva mâ- (1) Op. cit., p. 154 și alteli*. (2) V. mai sus pomenitul extras din letopisețele mănăstirii Podgoreți. (3) V. Lucrarea noastră, p, 150. — (4) H. B. KaMOHctiiil. II Yiiin. Moscva. 18o5, p. 147. (6) Cioban u ibid., p. 150. . - (6) Ibidem, p. 105 — 106. (7) C. Erbiceanu, Istoria mitropoliei Mollo.ei și Sucevei și a catedralei metropolitane din Iași. Bucuroșii, 1888, p. 20 —23. Digitized by knOOQle năstirii Bernardine din Liov s’a păstrat o copie dela 1737, făcută după izvoadele autentice ale obiectelor bisericești în Februarie 1694, care au rămas după moartea lui Dosofteiu (1). Insă aceste isvoade, scrise în limba polonă, n’au fost publicate, după cât ni se pare, până acuma. Răposatul C. Erbiceanu a dat la iveală în aceeași lucrare și răspunsul superiorului mănăstirii Schitul din Podolia la reclamata mitropolitului țării Nichifor, din care se vede, că în una din «cinci zapise de cele de lucruri bisericești» care s’au găsit acolo, «în târgul Zolcva, în cetatea craească se află un săculeț, care (este) cu hârtii și scrisori de toate îndreptările și urice cu peceți domnești» (2). In aceste izvoade găsite de noi în număr de cinci, s’au scris toate obiectele, chiar cele mai neînsemnate, luate din mitropolia Mol- dovei, însă în ele nu se menționează despre documente. Se prea poate că superiorul mănăstirii Schitul din Podoiia, a dat peste alte liste. Din copia izvoadelor, despre care am vorbit mai sus, dela 1737 se vede că averea mitropoliei Sucevei, dusă de către Ian Sobieski în Polonia, s’a păstrat până în Februarie 1694 în tezaurul regal din orașul Jolcov. După moartea lui Dosofteiu, s’a hotărît ca o parte din obiecte să se dea bisericei din Jolcov, unde se odihneau moaș- tele sf. loan-cel-nou, o parte episcopului din Liov losif Șumleanski, o parte catedralei din Liov sf. Gheorghe și altor biserici, iar o parte a rămas în păstrare în tezaurul regal din Jolcov. Primul document sau mai bine zis proces-verbal este întitulat : «Regeslri argentariae et apparalus ecclesiastici post fata reveren- dissimi metropolitae Socsaviensis derelictorum» (f. 921—924), cari obiecte au fost «date confraternității bisericei de piatră din orașul Jolcov, la moaștele sf. loan-cel-nou din tezaurul Majestății Sale regelui, scris în Jolcov la 11 Februarie 1694». In această listă, semnată de către «fratele cel mai mare» Bazilie Seminovici și de către trei membri ai confraternității, sunt înregi- strate obiectele, cari aveau, mai mult sau mai puțin, legătură cu moaștele sf. loan cel nou, oarecare odăjdii bisericești șt ceva din odoarele bisericei, mai ales cele de argint. Redăm în traducere câteva pasaje: ' (1) Inducta relatlonum castrensium Leopoliensiuin, to i us 537. Actuin in castro Leo- polienai, feria secunda post dominicarn reininiscere quadragesimalcm proxima, anno Domini 1737. f. 852. (2) C. Erbiceanu, ibidem, p. 17. s Digitized by 18 «Mai întâi două procoave bisericești deopotrivă, galbene⁻ de da- mască; un procov bisericesc de stofă roșie cu floricele de aur. Un stihar de diacon, roșu, cusut cu floricele de aur. Alt stihar vărgat vechiu. Două perdele, amândouă la fel de stofă scumpă cu flori- cele de catifea roșie». Se menționează mai tnulte perdele, apoi gă- sim «o icoană a Bunavestirii Maicii Domnului, cusută cu aur pe catifea violetă... Un sfeșnic mare de argint, cu patru globulețe, aurit, de înălțime de doi coți. Un alt sfeșnic tot așa, de înălțime de doi coți, ibogat aurit. 0 cădelniță de aur. 0 lampă de argint, aurită în dungi, în stil vechiu. 0 evanghelie scrisă cu scoarțe de argint, aurite. Două talere de argint pentru anafură. O cupă ajbă de argint cu taler». O mână și două picioare de argint, o cruce de lemn, încadrată, câteva învălituri pentru moaștele sf. loan, un aer, un patrafir cu treisprezece plăci de argint aurite etc. A doua listă «Regestri rerum ecclesiasticarum post fata reveren- dissimi metropolitae Soczaviensis derelictorum* (f. 924—926) cu iscălitura episcopului losif Șumleanski, înfățișează înscrierea obiectelor bisericești, ape care Preasfinția Sa părintele episcop le-a luat la dispoziția sa pentru catedrala din Liov și la alte biserici sărmane». Și această listă poartă data 11 Februarie 1694. In pri- mul loc aci se află a o mitră a mitropolitului grecesc în catifea roșie pe care sunt figuri brodate cu aur, înfrumusețată cu mărgă- ritare, între care sunt așezate douzeci și trei turcoaze». Mai departe, se înumeră veșminte preoțești, câteva perdele și învălituri pentru pristol, aproape toate de stofă scumpă, mai multe cu chipuri sfinte, achipul sf. Gheorghie cusut cu aur și argint pe catifea violetă», în jurul capului sfântului — «un cerc de mărgăritare». Lucrurile cele mai scumpe din această listă au trecut, cum se spune aici, la episcop «pentru înfrumusețarea catedralei arhierești». Aci sunt în- șirate veștmintele proprii ale lui Dosofteiu: trei cruci încadrate în argint, din care una aurită cu treisprezece turcoaze, un cande- lambru cu trei brațe do argint aurit, pentru serviciul arhieresc, un os al sf. lacob Persianul, (1) Ia catedrala sf. Gheorghie. Diferite cărți duhovnicești rusești în număr de douăzeci. In ce privește mitra cu podoabe de aur și de pietre scumpe așezate pe ea, care s’a aflat în sicriu, precum și cârja pastorală de argint și crucea de aur 1) O fărâmături de moaște ale sf. lacob Persianul a fost trimisă de către Dosofteiu țarilor ruși Petru și Alexie la 1690. Ciobanu, op. cit., pag. 153. Digitized by Google 19 pentru piept, împodobită cu rubine, aceste trei obiecte se pun la dispoziția și sub garanția părintelui episcop a Liovului. Al treilea document «Quietationis manualis de rebus variis ecclesiasticis post fata reverendissimi metropolitae Socsaviensis derelictis per illuslrissimum et reverendissimum Șumleanski dataen (f. 927— 928), o chitanță a episcopului losif Șumleanschi, eliberată la luarea în primire a celor trei obiecte numite în lista a doua, cu obligația a le păstră și a le întoarce cui i s’ar cuveni. Chitanța po^tă data 25 Februarie 1694. A patra listă «llegestri argeniariae et apparatus ecclesiaslici rithus graeci post fata reverendissimi Metropolitae Socsaviensis derelictorum confraternitati Zoikieviensi extraditorum» — copia ceva modificată a primului izvod, iscălită de I. Șumleanski. Aci se pomenește și de o carte care conține vieața sf. loan cel nou. In sfârșit a cincea listă uRegestri rerum post fata reverendis- simi Metropolitae Soczaviensis derelictorum» (f. 931—933) înre- gistrează obiectele, care au trecut în tezaurul regal din Jolcov sub iscălitura lui losif Șumleanschi. In această listă sunt trecute, după cum se pare, cele mai pre- țioase lucruri. Aci atrage atențiunea o Evanghelie, scrisă pe per- gament, două rame de argint, o cruce de aur cu douăsprezece pietre scumpe, cupe de argint, veșminte de arhiepiscop și pecetea de argint a mitropoliei Sucevei cu lănțișor. După cum vedem din aceste liste, Ian Sobieski a luat din mitro- polia Moldovei tot ce s’a părut mai de preț, tot ce se puteâ trans- portă în genere pe căile de atunci. Acest tezaur n’a mai fost întors Mitropoliei Moldovei, afară de moaștele sf. loan cel nou. Ele toate au dispărut fără urmă. Posibil că unele din aceste obiecte să fi trecut la muzeele austriace, altele poate în legătură cu moaștele S-Lului loan-cel-nou au trecut poate înapoi la Suceava. In mă- năstirea bazi liană din Jolcov ni s’a arătat o mitră de catifea roșie, care, după tradiție, a aparținut lui Dosofteiu : pe ea nu este nici o urmă de podoabă. Apoi în catedrala uniată a sf. Gheorghe din Liov s’a păstrat o cruce de aur cu mâner de argint și cu 12 sma- ralde, care după cum ni s’a spus, a aparținut deaserqenea Mitro- politului Moldpvei; aceasta este crucea, amintită in ultima listă, Insfârșit trebue să facem o mică rectificare cu privire la data morții lui Dosofteiu. Digitized by^ooQie 20 Când am desbătut această chestiune în lucrarea noastră, n’am avut cunoștință de literatura istorică gâlițiană privitoare la Dosofteiu. Noi ne-am întemeiat concluziunile, parte pe datele arhivelor rusești, parte pe istoriografua românească, tn lucrarea noastră, după d. Silviu Dragomir (1), am stabilit pe temeiul cererei monahului Adrian câtre hatmanul ucrainean Mazepa, că Dosofteiu a murit la Jolcov la 13 Decemvrie 1694, (2). Chiar dacă am confruntă această dată numai cu data de 11 și 15 Februarie 1694 din izvoadele menționate mai sus, reese că Dosofteiu în Februarie 1694 erâ mort. în literatura istorică galițiană chestiunea despre locul și timpul morții lui Dosofteiu este demult deslegată, ne mai prezentând nici o îndoială. Dosofteiu a murit desigur cu un an mai devreme, anume la 13 Decemvrie 1693. Greșala noastră și a lui Dragomir a rezultat din faptuf că sau Adrian s’a înșelat cu privire la data morții lui Dosofteiu cu un an, sail din cauza că cererea lui Adrian, în arhiva Ministerului Afacerilor străine rusești din Moscova, unde se păstrează această cerere, este trecută greșit în seria dosarelor pe anul 1700 (3). In «Adunarea letopisețelor'galițiano-ruse» a lui Petrușevici găsim cu privire la moartea lui Dosofteiu următoarele: ,,/MHTponOAHTX Go'IABCkW lipfCTABHACA BS SKoAKBH pOKV Ad^*ir. J,EKui'TTua , unde le-atu trimes spre publicare. ~ Digitized by^ooQie RĂSPUNSUL D-i vi I. B1ANU LA CUVÂNTAREA DE RECEPȚIE A D Iui ȘT. CIOBANO Domnule Coleg, In zilele negre și amare do doi ani, prin cari am trecut de la Decembre 1916 încoace, când avânturile noastre au fost frânte și mâna grea a străinului a venit să apese asupra noastrâ, întâia rază de veselie a venit în aceste ziduri de peste Prut, din Basarabia. Tlotărîrea voastră de a prinde cel dintâiu prilej spre a vă întoarce la sânul patriei mume, de la care fuscseți smulși cu o sută șase ani înainte de o putere străină și vrăjmașă, a zguduit, a înviorat ca un puternic curent electric toate inimile- românești. Nimenea nu vă credea aici morți și pierduți pentru neam;.nă- dejdea de a vă vedeâ însă iar legați de viața noastră se păreâ atât de depărtată de realisare, încât păreâ vecina cu Imposibilitatea. Uitați n'ați fost nici odată, mai ales în Ara lemia aceasta, în sinul căreia chiar de la începutul ei, la 1866, s’au dat trei scaune re- presentanților Basarabiei, câți și Moldovei, câți și Transilvaniei. Cei numiți și chemați să ocupe acele trei locuri, n’au putut insă nici- odată trece Prutul, «râul biăslămat», cum cântă cântecul, și fața lor n’a fost văzută, glasul lor nu a fost auzit în mijlocul fraților din toate celelalte țări românești, cari au început, la 1867, să lucreze aici împreună spre a organiză unitatea culturală a neamului prin unitatea limbii, care începuse a se desface după țeri și sisteme deosebite. Toate încercările de a strecură de aici spre Soroca, spre Chighe- ciu și spre celelalte ținuturi, care au lăsat amintiri falnice în cro- nicile din vremile mari ale Moldovei, de a strecură cărți și orice Digitized by Google 30 alte mijloace de atingere culturală, întîmpinau piedeci neînvinse, dintre cari cea mai mare erâ teama de a nu stârni, de a nu zâdări ursul din bârlog și a nu-I porni asupra noastră și a pune în pri- mejdie să se piardă cele ce se putuse câștigă pentru viața politică și culturală a neamului dincoace de Prut. Uitați n’ați fost însă niciodată, nici socotiți pierduți pentru ro- mânism. Se credea numai că viața românească eră amorțită între Prut și Nistru. In lungul Prutului se ridică o ceață groasă și întu- necoasă ca un zid, prin care ochiul nu puteâ zări și razele nu pu- teau pătrunde, prin care nu se puteâ trece decât cu mai mari greutăți decât peste Acheron.sau Styx râul iadului. Științele cari ne veneau de la voi erau puține și rare; acei cari v’au putut vedea Jn satele voastre — și dintre cari cel mai înlrepid este în mijlocul nostru — ne-au spus: sunt vii Basarabenii, spnt vii și cu conștiința națională vie în suflete, cum viu stă grâul iarna supt zăpadă; îndată ce zăpada se va topi și razele dătătoare de viață ale soarelui libertății și culturii vor plouă asupra lor, vor crește, vor înflori cu toate rezervele de putere cari stau adunate de un veac întreg. Așa fiind, vei Înțelege, Domnule Ciobanu, ce adâncă emoțiune am simțit eu, când, în toamna lui 1910, am primit dela d-ta întâia scrisoare de la Chiev, scrisă cu greutate românește. In acea scrisoare ce- reai de la Academie cărți românești pentru studiile d-tale de filologie; vei înțelege graba și felul răspunsului și bogăția trimiterii de cărți pe cari le credeam folositoare. Doriam să vezi — acolo, la Chiev, în mijlocul străin, unde te găsiai — și să arăți și străinilor între cari studiai, că și acasă la neamul d-tale românesc se lucrează pe terenul științei și al istoriei culturale. Doriam să contribuim la întărirea și la înălțarea în d-ta a simțimântului de demnitate națională. Răs- punsul d-tale și corespondența urmată între noi mi-au arătat că bine s’a făcut, că gând s’a potrivit la gând și inimă la inimă. Despărțirea voastră dela sânul Moldovei, în a cărei istorie glorioasă străbunii voștri au pagini așa de luminoase, s’a făcut în anii celei mai întunecate înjosiri a neamului .nostru dela descăle- cători încoace. Se împlinise secolul de stăpânire străină, fanariotă, și toată viața culturală cu caracter național românesc amorțise aproape cu totul. Trecuse un pătrar de secol de când partea de miază-noapte, cea mai sfântă, din sfântul pământ al Moldovei, fusese răpită de o altă nesăturată pajură cu două capete. Pe atunci doi străini, din cei mai luminați bărbați ai acelor timpuri, au cunoscut Moldova, și amândoi vedeau putința peirii ei naționale. Digitized by^ooQie âi î’rințul de Ligile, nobil belgian și general al Austriei lui losf al Il-lea, care a petrecut la Iași iarna 1788 — 89, spune că boieri- mea erâ cu totul orientalizată, că cocoanele vorbiau numai grecește și că desprețuiau limba soților lor (elles meprisent la langue de leursi epoux), pe care de altfel și boierii o vorbiau rar. Contele de Hauterive, secretar frances ia 1786 al lui Alexandru Ipsilanti, ajuns mai târziu șeful cancelariei lui Talleyrand, spirit viu și pătrunzător, care a lăsat scrierea cșa mai plină de caldă simpa- tie pentru țara și poporul Moldovei din acea epocă întunecată, vede că procesul de descompunere, de desnaționalizare erâ înaintat. El zice că «limba moldovenească este amenințată... să rămână numai limba poporului», și chiar pe atunci cei mari o desprețuiau^ încât unii se prefăceau că nici nu o știu.., și că «boierii vor fi siliți în curând să aibă nevoie de tălmaci pentru a se înțelege cu țăranii lor». Acești luminați străini au văzut însă numai pe boieri. Dar nația cea mare erâ mulțimea de la sate: ciobanii și plugarii. Aceștia nu-și aduceau soții grecoaice de la Fanar, nu vorbiau altă limbă decât cea strămoșească, pe care ei au adus-o cu turmele lor de la munții adăpostiți în văile și în câmpiile bogate, dela cetatea sflntă a Ardealului pănă la Dunărea cea lată și la Marea cea fără sfârșit, până la Nistru și peste Nistru. Ei prin această limbă au întins și au păstrat legătura sufletească în neamul nostru, acea legătură sufletească care a adus acuma și pe cealaltă. Intre aceștia au fost fără îndoială ciobanii, străbunii d-tale de la Nistru, frați buni cu plugarii și popii miei de pe Tirnavele Ardealului. Iacă pentru ce frăția noastră nu este numai o vorbă convențională, ci este o legătură sufletească. Cu această zestre de sărăcie de cultură în clasa de-asupra și cu această putere de viață în massa poporului v’au despărțit de noi la 1812. Clasa de sus curând s’a dus aproape cu totul, cum se duce spuma albă din vârful valurilor; a rămas însă mulțimea, cum rămân pietrele din albie, și cu ea a rămas viața românească — fără înflo- rirea unei culturi, dar a rămas viață vie, a rămas doina, care este aceeaș din Hotin până la Vârșeț. Menirea de la început a răsădirii neamului nostru în Carpați și la Istru acum două mii de ÎTni a rămas, și stă pentru eternitate. Erâ deci o necesitate istorică ca acest neam să-și facă din nou în- tregirea lui organică, necesară pentru îndeplinirea acelei meniri. Trecuse zecimi de ani de când mintea cea mai luminată și mai ageră a vechii Moldove, Miron Costin, «ca să nu lase neamul acesta Digitized by^ooQie te înfundat cu mare ocară de unii scriitori», scosese lumii la vedere felul neamului moldovenesc și muntenesc și in țerile ungurești cu acest nume Rumâni, și spusese tuturor că tot un neam sunt și o- -dată descălecați de la Traian împăratul Romei. Peste izvoadele lui se așezase tot mai gros praful uitării, pe care rar și puțini il mai scuturau, ca să le cetească. Aceleași zecimi de ani trecuse peste cărțile cu atâta trudă traduse și tipărite de acel hotărît și stăruitor apostol al eliberării depline a limbii noastre de supt stăpânirea- vechii slavone, care a fost Mi- tropolitul Dosofteiu, confratele literar al marelui boier patriot și is- toric Miron Costin. Cu muncă grea acel arhiereu de sfântă amintire se trudise să ridice întâiul monument poetic în limba noastră prin punerea în versuri românești a Psalmilor, cea mai sublimă poesie religioasă a ome- nirii. Acelui sfânt arhipăstor al Moldovei, a cărui viață ați -studiat-o și despre care ne-ați vorbit astăzi cu atâta evlavioasă iubire, datori suntem să-i dăm loc pe frunte între eliberatorii limbii și culturii noa- stre. Amândoi i-am studiat viața și lucrările și ne putem socoti mo- dești diaconi ai amintirii lui. Aceștia lucrau în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în anii acomplitelor vremi»,când se părea că «va hi pus prea veșnicul sfat al puternicului Dumnezeu țerii acesteia țeanchiu și soroc de săvârșire». «Săvârșire» nu a urmat, a urmat însă lungul secol de amorțire și de întunecare in lungul căruia vecinii mari și puternici începuse a împărți pământul nostru strămoșesc și a socoti neamul nostru ca o turmă, din care fiecare se siliâ să rupă cât mai mult. Atunci ați fost rupți și voi. Pe când ceața întunerecului se' lăsâ astfel asupra Românilor tot mai întunecată în secolul al XVIII-lea, undeva, în lâuntrul coroanei Carpaților, se aprindea o luminare, ale cărei raze cresc, sj .întind, se îmulțesj, ca în noaptea învierii, duc și dau viață nouă sufletelor. Ajunsese neamul nostru rămas departe între neamuri străine și vrăjmașe, ajunsese iar in atingere cu Roma-Mamă, isvorul vieții, puterea înnoirii. De acolo au venit acele suflete românești regene- rate și întărite în trupurile sărace și 'muncite, cari au creat acel centru de viață și de lumină care a fost Blajul de pe Târnavele Ardealului. Unul dintre ei ofta cudurere pe la 1746: «Erâ oarecând neamul românesc neam vestit și lăudat, iar acum fără de viaste și de toți Digitized by^ooQie 33 ocărîc zace». Aceștia cu sufletele i itirite, cu¹ mințile luminate, cu înțelegerea rostului și a menirii neamului nostru,— au aprins lu- mina culturii și a conștiinții naționale prin școlile de la Blaj, deschise la 1753, prin scrierile lor, prin propovâduirea lor apostolică in toate părțile. Tocmai în anul 1812, când din trupul amorțit și neputincios de apărare al Moldovei s’a tăiat și răpit Basarabia, cea mai mare și mai bogată jumătate, tocmai în acel an s’a tipărit o carte româ- nească, cartea despre originea romană a Românilor scrisă de Petru Maior, cel mai norocos dintre apostolii acelei școale. Coincidență minunată! Când trupul națiunii păreâ părăsit de viață și răpareții dimprejur se întindeau la împărțirea lui, în fața oștirilor lor nenumărate apare o carte! De abia a trecut de atunci o sută de ani, și toată puterea lor s’a făcut fum și cartea a biruit. A biruit cartea, pentru că cartea aceea întrupa o idee eternă: dreptatea;iar puterile lor s’au prăbușit, pentrucă brâu întemeiate pe negațiunea dreptății eterne și a menirii neamului nostru. Iacă pentru ce, frați Basarabeni, din ceasul întâiu, când a fost cu putință, v’am chemat aici, unde locurile voastre stăteau goale de mai bine de o jumătate de secol. Ați fost chemați, pentrucă in voi să ve- dem și în glasul vostru să auzim pe aceia cari atât de statornic au fost doriți aici. Ați fost chemați, pentru ca cu toții împreună să ne străduim a ridică și a împodobi din bogățiile sufletului românesc de peste tot locul, acea înflorire de cultură națională, cu care neamul nostru trebuie să ia loc între neamurile luminate ale pământului. Venirea voastră între noi, în acest local al înaltelor datorii naționale, este o mare sărbătoare; de aceea sunteți întâmpinați cu flori și în haine de sărbătoare. Frații noștrii mult doriți! Nu este ;orbă deșartă când am fericirea să vă spun aici eu, venit dela Blajul Ardealului, voauă celor veniți dela Nistru: Cuvinte nu avem destul de puternice și destul de calde cari să poată spune toată bucuria inimilor și sufletelor noastre, cu care yă zicem: Bine ați venit, fraților basarabeni! Digitized by Google Digitized by ACADEMIA ROMÂNĂ DISCURSURI DE RECEPȚIUNE LI. TITU LIVIU MAIORESCU DISCURS ROSTIT LA 25 MAIU 1921 DE G. BOGDAN-DUICĂ CU RĂSPUNS DE SEXTIL PUȘCARIU BUCUREȘTI LIBRĂRIILE: „CARTEA ROMÂNEASCĂ" ți PAVEL SURU 1921 Digitized by Google Digitized by Google I Domnilor Colegi! Personalitatea lui Titu Maiorescu'— vă aduceți bine aminte — a fost atât de bogată, încât de bună seamă veți fi de-o părere cu mine, când afirm că ea, completă, nu se poate desfășură în marginile unui scurt discurs de recepțiune. A încercă acum aceasta, a o desfășură, însă, prin simple comunicări de impresiuni, prin simple afirmațiuni, cărora dovada deplină să nu le urmeze imediat, nu ar fi demn de personalitatea lui, în care se concentraseră armonic : convingeri sigure, trecute printr’o inteligență de-o rară claritate și printr’o inimă care zadarnic încercă să-și ascunză sentimentul supt olimpica suveranitate a rațiunei căreia, din capul locului, îi con- sacrase un cult precumpănitor. Desăvârșit demn de Maiorescu va fi numai studiul care-I va privi ca un fenomen egal în rang cu cele mai înalte suflete ale călău- zitorilor naționali pe* drumurile grele ale renașterilor, adecă : pe drumurile epocelor care însemnează înflorirea popoarelor până la. gradul de a-și simți limpede^ vesele, puterile mari, care cresc în ele, de a-și diferențiă, menirea lor în lume și vrednicia în concu- rența cu popoarele civilizației moderne. Lucrarea aceasta se va face altă dată. Acum eu voiu rosti numai un capitol din ea, dar un capitol fun- fainental. Acum ou voiu scrie capitolul care să vă convingă despre olul evoluțiunei lui literare, supuse permanent îndemnurilor filoso- fice culese din mediul apusean, încă din timpul tinereței sale stu- dioase. Domnilor Colegi! Când, după terminarea studiilor, Maiorescu s’a întors în țară, el erâ o celebritate în răsărire. La noi, unde critica filosofică nu există unde filosofia se făcea prin traduceri, Dr. Barasch culese și publică în «Românul» lui C. A. Rosetti, câtevâ dări de seamă scrise tn străinătate despre o cărticică de 250 de pagini: Einiges Philosophische in gemeitifasslicher Form (Berlin, 186L); și înștiința astfel pe Digitized by^ooQie I Îîomâni că un filosof li se ivise, că țara poate fi mândră de fiul ei, care culegea — așâ de tânăr încă — laurii criticei filosofice străine. Cărticica n’au cetit-o mulți; în general, pe atunci, puțină carte cetiau Românii; dar—împreună cu teza de doctorat De philoeophia Herbarti (1859) -- ea ne-a rămas ca dovadă sigură, binevenită, că rădăcinile faptelor literare de mai târziu, ale autorului ei, trec dincolo de anul 1860, că evoluția lui Maiorescu de atunci trebue urmărită și fixată. Einiges Philosophische desvoltă o filosofie care stă supt perma- nenta înrâurire a Iui I. F. Herbart, care, pe atunci, pentru, Maio- rescu ocupă «întâiul loc printre filosofii mai noi» (1). Filosofia acestuia Maiorescu o cunoscuse încă din Theresianum, unde spre ea îl con- dusese profesorul Sultner (2). Deci Încă din Theresianum cugetarea lui Maiorescu a fost îndreptată - spre o filosofic al cărei producător fusese un raționalist absolut, pentru care «limpezimea și preciziunea noțiunilor erâ singurul cri- teriu, iar singurul scop al gândirei filosofice despre lume o concepție din care contrazicerea» să fie înlăturată, în care armonia noțiunilor să fie real zată prin resultatole criticei. (2) Chiar această scurtă caracterizare a lui I. F. Herbart descopere imediat paralelismul psihic dintre filosoful german și filosoful român, pe care așa îl simțim cei ce îi cetim atenți ^scrierile, pe care așâ îl simțiră ceice l-au ascultat vorbind. Paralelismul acesta ne dă drept să vorbim chiar despre o afinitate psihică înăscută, nu despre un împrumut de forme cogitaționale, care — se știe — prind teren numai acolo unde există o predispoziție congenială. Fără existența acesteia I. F. Herbart n’ar fi putut trezi în Maiorescu consonanțele filosofice care într’adevăr se găsesc între ei. Repet deci, si continuu cu E. v. Aster: (3) «Cugetarea lui Herbart este absolut raționalistă. Pentru el plaritatea și preciziunea noțiunilor este singurul criteriu, iar lipsa contrazicere! în concepția-despre lume singurul scop al gândirei sale filosofice. Ca un spirit treaz între amețiți, așâ stă acest sever cugetător matematic între poeticii filo- sofi idealiști ai timpului său: Schellingi, Schopenhaueri. Cercetător (1) Einiges etc., p. 218 și 229. (2) Hennann Suttner (născ. in 6 Aprilie 1815 in Pless, In Boemia) fusese profesor de filosofie la Praga; trecuse, la 1845, la Viena ca profesor de limba și literaturii germană; de etică (1816); iar In 1847 fusese numit profesor și la Theresianum. Pentru meritele didactice a fost nobilitat la a. 188o, când erâ încă profesor. (După Dr. C. von Wurabach, Biojraphisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreirh, voi. XXXXI (1880), p. 8. ' (3) Grosse Denker. II, p. 307, Digitized by Google 5 clar, rece, el stăpânește domeniul cugetărei abstracte, fără să se lase răpit, ca Hegel, de încântarea ce poate ființă și în abstracțiune. Dar, firește, partea sa este și lipsa de avânt a sobrietății. Ideile sale sunt lipsite de putința de a inspiră. Orice patos, veritabil sau fals, rămâne departe de el. Stilul său nu are alt farmec afară de unul care, fără îndoială, nu este neînsemnat: farmecul deplinei clarități' și al puterei de a găsi formule agere și concise». Acesta i I. F. Herbart; mai puțin rece, aproape acesta este și T. L. Maiorescu. Conchid: Cu ajutorul lui Herbart Maiorescu își găsește, din ti- nerețe, forma de concentrare cogitaționald și stilistică, în fața căreia cugetarea românească, literatura românească erau să fie che- mate de un judecător nemilos. Atât despre formă; acum cevâ despre esența filosofiei acesteia. Einiges Philosophische este, în parte, un ecou din Herbart și, în altă parte, un scurt avânt de proprie filosofie, care cercetează două probleme mari: a credinței religioase și a vieței sociale. In filosofia lui Herbart noțiunea și cuvântul raport, relațiune, au un rost bogat.: raporturi între realități, raporturi între noțiuni, raporturi pretutindeni. Montesquieu îl .confirmă, în această privință, pe Herbart și Maioreseu îl citează și pe Montesquieu : aLes lois sont les rapports necessaires qui derivent de la nature des choses. Dans ce sens tous les etres ont leurs lois». Citând și critica lui Ortolan, care — contra lui Montesquieu — nuanță că' legea nu este un raport, ci necesitatea de acțiune sau neacțiune, care există în raporturile dintre corpuri sau ființe și că nu este nevoie de rapor- turi, dar că — dacă ele se produc—necesitatea comandă și produce legea, Maiorescu face rezerva sa, întrebând scurt, numai prin sem- nul:?, dacă într’adevăr raporturile nu sunt necesare ? (1) Răspunsul este, evident, afirmativ: Raporturile sunt necesare; mai mult: ele sunt realități, care trebuesc supuse cercetării. • In marginile acestei concepțiuni despre raporturi rolul filosofiei — al cărei tânăr doctor erâ Maiorescu — este: Să se abția dela stu- diul particularității lucrurilor; să neglijeze particularitățile terme- nilor sau lucrurilor din comparație și să contemple numai raportul lor pur, între olaltă. Sau, în definițiune: «Știința care se ocupă numai cu raporturile pure este filosofia, deoarece fiecare știință trece peste expunerea cunoștințelor de amănunt și caută raportu- rile dintre ele, atingând sau căutând să atingă integrarea lor într’un (1) Einiges, p. 228 -229. Digitized by Google I i 6 sistem. Astfel, orice știință sistemizează și orice sistem este filo- sofic; astfel, fîlosofia este știința științelor». Și filosofia se găsește în fiecare lucrare a inteligenței, în toate domeniile vieței în care, în^timpul modern, ea întră supunând, dar și socializându-se, încăl- zihdu-se din vieață, dela vieață primind o deplinătate de concreti- zări și o căldură care o deosebește de vechia teorie uscată, ca gătejele căzute în păduri, pe cărări părăsite. Acum putem adaoge: In cercetările sale Maiorescu caută totdea- una raporturile pure, dar niciodată nu le desparte total de căldura vieții, de reahtăti; dreaptă este, însă, și constatarea că, la el, aceste realități nu apar disecate în toate amă nuntele lor, ci oare- cum numai ca fugare exemple doveditoare alo raporturilor liloso- ficește găsite și exprimate. Aceasta este într’ adevăr modul pre- - ferit de expunere al lui Maiorescu în tot ce a scris el. Pentru a completă chipul intelectual manifestat în Einiges Philosophische nu este de nevoie să insist asupra resumatului psih^ogic, mai mult herbarian decât propriu, pe care Maiorescu îl , expune în partea cea mai mare*a cărții sale. Expunerea aceasta (Cap. IV-VII) este, o aplicare, la psihologie, a metodei filosofice ca- racterizate, a explicării de raporturi între faptele psihice. Azi amă- nuntele acestea, astfel expuse, nici nu mai sunt interesante. In schimb ne interesează aplicațiunile rezultate din filosofia ex- pusă; sau trecerea dela știință la viața în care, după Maiorescu, ea trebue să aibă un rol mare. Acum însemnătatea practică a cercetărei lui Maiorescu devine chiar desăvârșit plausibilă ; în cap. VIII: Streiflichter și în cap. IX: Gesellschaftliche Folgerungen. Maiorescu declară: aToată cercetarea anterioară a avut un singur scop: să trezească respect pentru cercetările conștiincioase și pentru teoria care îi dă omului atâta tărie, încât el să se poată sprijini numai pe sine insuși, în acelaș timp căutându-și, însă, fericirea sa în fericirea deaproapelui său.» In fraza aceasta eu văd, în sâmbure, toată atitudinea practică de mai târziu a lui Maiorescu, care tot- deauna s’a considerat pe sine ca un măsurător al lumii în contact cu el, dar totdeauna un măsurător- care închidea în sine principii de măsurare bine cugetate. Pentru principii «într’adevăr cugetate», întâlnite la alții, el proclamă de atunci toleranța sa, care-i părea intâia virtute a omului civilizat. Din câteva alusiuni neîndoioase reiese că această autoponderare a cugetătorului — tolerant cu semenii săi cugetători —, se îndreptă Digitized by LnOOQle - > 7 contra unor fenomene sociale-psihice, pe care patria lui aveâ să i le prezinte tot atât de numeroase cași străinătatea, unde le observă și execută: Acestea erau direcția materialistă, neastâmpărată a epocei moderne, ipocrisia enormă/ miseria intelectuală, care-1 siliau să creadă că așâ, înainte în decădere, nu se va putea trăi și că lumea se află în ajunul unei schimbări sociale, care va retrage mize- riei sufletești orice sprijin și care va îndreptă lumea spre o stare superioară a umanității, spre un umanism pur. In mijlocul acestei prefaceri mondiale, rostul educației teoretice, rostul filosofiei, îi părea lui Maiorescu un rost mare: din cultul ei, din practicarea ei, omul epocei sale — bărbatul călăuzitor — tre- buiâ să culeagă două rezultate ; unul liniștea neturburată, rezul- tată din idea că în tot domnește legea; și al doilea: răbdarea, rezultată din idea că legile domnesc cu necesitate; însă, adăugea el, liniștea și răbdarea trebue să fie însoțite de un «instinct sfânt» de instinctul cercetării celei mai conștiincioase a legalității și ne- cesității, de energia cercetării și de mărturisirea liberă a adevăru- lui găsit, de descoperirea, fără nici o considerație laterală, a* ade- vărului. Frumos și bărbătește Maiorescu încheie aceste considerații de luptător științific cu vorbele (1): «Cine nu simte in sine acest instinct, este perdut pentru știință și — ceeace este identic — este perdut și pentru umanitate.» Domnilor Colegi? Trebue să fiți fericiți că ați putut fi colegii unui bărbat care de așâ de cu vreme își cunoscuse și își. motivase filosoficește rostul vieții sale de cercetător al adevărului, ,de descoperitor al lui, rrfi numai spre plăcerea sa desinteresată, dar și spre folosul societății pe care, mai mult decât pe el, descoperirea trebuiâ să o intereseze . ca condiție a progresului, a civilizării și a mulțumirii sufletești, care culminează în priceperea exactă a raportului dintre societate și in- - divid, pricepere care fără filosofie, fără temperament filosofic, nu se obține. Spre astfel de pricepere Maiorescu a condus națiunea întâiu prin scrieri și vorbiri literare, apoi, destul de curând, prin cele sociale și în special prin cele politice. (2) (1) Pag. 139. (2) Numărul cugetătorilor pe-ale căror scrieri se bazează cercetările lui T. L. Maiorescu, pănă la 1860, sunt cei mai mulți Germani; laoab Bohme, Leibnitz, Kant, Hegel, Shopcn Digitized by^ooQie 8 Trecând în -revistă, dc astă dată numai scrierile literare, voia arătă: 1. cum ele se depărtează de baza herbartiană dela 1860 și 2. în ce directi apucă gândirea maestrului. * Domnilor Colegi! înzestrat cu criterii filosofico și literare emipente, Maiorescu se așază în fața cursului literaturii române și-l observă cu pătrundere. Literatura română eră la început; aspectul erâ confuz; fenomene de talent eruptiv, fulgerător nu se iviseră. Diagnoza psihologică a criticului a fost: Suferim de lipsă de fantasie viguroasă, deci de lipsa întâiei condiții de creare a operei de artă. 1) Citând, ca punct de comparație, fantasia lui Homer, Sophocle și Shakespeare Maiorescu erâ prea pretențios, prea sever. Se pare totuși, că, principial, astfel do energii el le credea cu neputință la începutul literaturilor. «Mica temelie artistică» a literaturii noastre o puseseră V. Alecsan- dri,I). Bolintineanu și Gr. Alexandrescu. Dar temelia o surpau acum (1867) tineri slabi, fără talent, fără carte. Apreciind greutățile începutului, temându-se că nu va fi înțeles Maiorescu se hotărî să nu publice orientări complete, ci numai parțiale; el afirmă chiar că literatura noastră este «prea tânără încă pentru o estetică mai întinsă;» și că, de aceea, orice estetică s’ar scrie la noi, ea trebue să iea un caracter didactic; (2) pentrucă, acum (1867) la noi nu poate fi vorba de cea mai înaltă estetică, ci numai de punerea «fundamentului literaturii române». Pentrucă fundamentul să nu fie ros de mediul stricăcios, întâia operă nece- sară erâ: să înlăture pe poeții cu «fantasia seacă de imagini origi- nale» si'cu «inima goală de simțiri adevărate»; iar a doua: să recomande acea literatură de bun început, iar din continuare să publice numai literatura corespunzătoare tezei demonstrate: «poesia cea adevărată nu este decât un simțământ sau o pasiune manife- stată în formă estetică»; adecă să publice numai poesia cu fond adevărat și cu formă estetică. hauer, Herbart, Drobiscb, Rosenkranz, Carus, L. Feuerbach, Al.W. Humboldt, B. Cotta, cărora li se adaogă Spinoza și Mendelsohn; și poeții: Klopstock, Leasing, Herder, Goclhe Schiller, Heine, Slifter, Gutzkow. Francezii sunt reprezentanți prin: Pascal, Vauvenargues Fănelon, Voltaire, Cousin, Guizot, Comte, P. Corneille. Dintre Englezi apare: Sterne și Carlyle ; dintre Italieni: Ugo Foscola. Antichitatea greco-romană o reprezintă Pratagoras Și Aristoteles, Horatius și Juvenalis. Date medicinale se scot din Virchow; din știința dreptului se consultă Ortolan și Mohl.^ '(I) Convorbiri, literare., I, p. 7. (2) Loc. cit., p. 20, 21, 57, 65. Digitized by Google 9 Acesta este cuprinsul sobru, solid al cercetărei critice (1867) despre condițiunea materială și despre cea ideală a poeziei, două capitole de estetică, bogate in desvoltări despre condițiunile de realizare a frumosului ca «idee învălită și încorporată în'formă sensibilă» ;(1) bogate și în aplicațiuni găsite cu deosebit bun simț artistic. Cercetarea lui Maiorescu s’a sprijinit de astă, dată pe estetica lui Friederich Theodor Vischer. Sprijinul dat de Vischer l-a recunoscut îndată Aron Densușianu, care l-a și semnalat Federațiunea (1868).(2) Dacă Maiorescu nu ar fi cunoscut, atunci, pe Fr. Th. Vischer, azi încă am fi în drept să-i imputăm o ignorare neadmisibilă a celui mai sensațional estetician al epocei. Apropierea lui Maiorescu de Vischer însemnează, însă, mai mult decât un simplu contact cu o carte oarecare; ea însemnează o nouă în cugetarea filo- sofului român; și de aceea trebue să mă opresc să o precisez mai deaproape. Fr. Th. Vischer (1807—1887) fusese, până la 1861, când aparii Einiges Philoaophische, un mare agitator teologic, filosofic critic și chiar politic ăl Germaniei. Opera menită să-i lege numele de desvoltarea științei estetice apăruse succesiv dela 1846 până la 1857: Unde volumele lui picau, ca pietre aruncate pe o suprafață de apă, cugetarea stârnită se mișcă valuri-valuri De aceea cred că și Maiorescu l-a cunoscut pe Vischer dinnainte' de anul 1860. Vischer erâ un hegelian, un idealist, dar idealist în sensul în care el însuși se precisează în prefața esteticei poesiei (Partea III, cap. II, p. VIII), în volumul cel mai mult întrebuințat de Maiorescu. Estetica lui Vischer cu tot spiritul său, cu toată construcția sa, se îndreptă contra artei seci, fără conținut, pur-subiective, contra falsului idealism estetic; după el, «adevărată operă de artă este numai aceea care se naște din contactul natural al sufletului artistic cu un obiect dat, întâlnit pe drumul întâmplărei; în această întâlnire, prin figura empiric turburată a lucrurilor, geniul privește până la arche- tipurile pure spre care toată vieața este îndreptată; în punctul său' de plecare, privirea geniului este însoțită de aparența că, în mijlo- cul lumei empirice, aceste forme curate i se ivesc dintr’o grație deosebită a întâmplărei, dintr’o grație care îngădue frumseții firești o desvoltare fără cusur». Idealismul lui Vischer constă, așadar, (1) Herbart apare încă In fraze ca cea despre nu puteau fi introduse în conștiința poporului nostru fără primejdie de a-i tulbură firescul gândirei sale romanice. Aceasta pentru Ardealul germanisator. Pentru România, ca motiv al beției, so admitea perderea «cuprin- sului intuitiv al realității» și, ca firesc resultat, mecanisaroa repro- ducerilor de cuvinte, care se lipsesc de stăruirea asupra înțelesului reprezentărilor, stăruire despre care Maiorescu a vorbit încă din Einiges Philosophische (1). - In criticele acestea apare întâia oară metoda lui Maiorescu, de-a explică sumar, la câte un prilej ales cu iscusință, teoria care lămu- rește aberațiunea «patologică» și de a da astfel criticei sale pu- tința biruinței parțiale. Teoria sumară, incidentală, faco loc explicațiunei ample în alte două critice din timpul acesta, în Observări polemice (1869) și In contra direcției de astăzi in cultura română (1868). Amândouă criticele sunt: o măsurare a culturei românești cu cul- turile străine, cu care, în certe cazuri curioase, unii îndrăzniau să se compare; apoi o stăruință ca dreptul criticei să fie recunoscut (1) Pagina 105-106. Digitized by Google 12 și la noi, unde «majoritățile» culturale, literare nu trebuiau să «în- semneze ni.nic» față de adevărul criticește descoperit; în sfârșit o stăruință nouă ca lumea să înceapă a distinge între cultura funda- mentată, răsărită din cauze istorice adânci, nu constituită din for- mele de de-asupra ale civilizațiunii, din formele care nu se pot mută dela popor la popor, dacă «preexistența» cauzelor nu ființează (1). Rosumând putem afirma că între anii 1868 și 1873 Maiorescu circumscrisese toată zarea activității s$le literare: Nici o îndoială nu mai erâ cu putință nici asupra țintelor sale, nici asupra/ mijloacelor așezate în slujba lor, nici, Amai ales, asupra eroismului intelectual cu care Maiorescu luptă pentru pregătirea situațiilor din care o cultură originală, românească să răsară în forme care să poată rezistă criteriilor curente în culturile și, în special, în literaturile apusene. Domnilor Colegi! Către sfârșitul anilor 1868—1873, la 1872, Maiorescu, părăsind tărâmul negațiunilor energice, înfățișă poporului său Direcția nouă, rezultatul pozitiv al căutării critice a direcției viitoare. Cuvântul «direcție» —devenit, după Maiorescu, atât de popular — îl dalorim meditațiilor sale anterioare anului 1860: InEinigesPhiloso- phische cuvântul «direcție» se găsește cu tot înțelesul real și meto- dic pe care, mai târziu, Maiorescu l-a aplicat literaturii române. Acolo, în Einiges, este vorba despre «viul interes general» de care omul de știință trebue să fie pătruns, pentrucă să poată găsi adevărul fenomenului izolat, dar ținut totdeauna în contact cu necesitatea gene- rală: o calitate pe care Maiorescu o contestă specialistului exclusiv, unilateral, caro este, ziceâ el, o rușine a științei.. Filosofia fenome- nului izolat este falsă, trebue să fie falsă; buna filosofie se înalță până la înălțimea generalizatoare, dela care înmiita varietate a par ticularului devine evidentă dintr’o singură privire. Insă a vedeâ ge- neralul însemnează a vedeâ direcțiunea. Verbal: «Chiar dela înce- put, rareori pricepe omul ce se află, în vre-o direcție oarecare, ca valoare do veci; de cele mai multe ori cercetările posterioare de- clară neexacte pe cele anterioare și le rectifică. Cu teato acestea, întâii cercetători au un merit neatins. Pentrucă, aici nu poate fi vorba despre scopuri izolate, nici despre înțelegeri izolate, ci despre • (1) A treia critică de actlaș gen este studiul Neologismele (1881) care desvoltă „mai cu deamănuntul» teoria incidentală din Limba română în jurnalele din Austria. Digitized by Google lâ aptul că, ajutați de o subiectivitate veridică, ei, cercetătorii indică o legătură nouă, o nouă, direcție și ne descoper potecile viitoare ale firului necesității». De atunci așadar, dinnainte de a. 1860, Maio- rescu erâ ademenit de trecerile curajioase dela inducții culturale la sinteze elective, la căutarea direcției palpitătoare în fenomenele universale, nu in exemplarele unice ale curentelor. Omul care-și da astfel seamă desprb semnificarea adâncă a direc- țiunilor culturale, omul care de vre-o doisprezece ani observă de aproape cultura românească, trebuiâ să^ ajungă, erâ predestinat să ajungă la formularea contrastului dintre direcția veche și direcția; nouă : «In contrastul arătat se cuprinde cea mai lămurită explicare a direcției nouă în osebire de cea veche. Direcția veche a bărbați- lor noștri publici este mai mult îndreptată spre formele din afară; direcția nouă și jună caută mai întâiu de toate fundamentul din lăuntru; și unde nu-1 are, desprețuește forma din afară ca neade- vărată și nedemnă». Deși rezultatele Direcției nouă sunt, în general, bine cunoscute, eu nu pot admite în discursul meu lacuna unei treceri prea repezi înainte. Direcția nouă începe grav: «Sunt întrebări caro în starea nor- mală a unei societăți nu există, dar care, odată născute, se .impun atenției tutulor și cer neapărat un răspuns dela cei ce se gândesc la interesele publice. Va aveâ România un viitor? Se mai află în poporul ei destulă putere primitivă pentru a ridică și a purtă sar- cina cui turei? Căci cultura e o sarcină, care cere și consumă ne- întrerupt puterile vitale ale unei națiuni. Va putea să pășească în lucrare pașnică pe aceeași cale, pe care civilizația apuseană a adus atâta bine omenirii ? O parte a răspunsului atârnă dela direcția spi- ritelor din societatea de astăzi, direcție a cărei manifestare este li- teratura în înțelesul cel mai larg al cuvântului». In înțelesul cel mai larg al acestui cuvânt, adecă în literatura de toate genurile, Direcția nouă căută răspuns la întrebarea: dacă energia sufletească a poporului este capabilă să producă o cultură' națională ?. Răspunsul a fost pozitiv, optimist. Privind, însă, dela constatarea influențelor pe care și azi poporul literar le mai simte, dintre cei șase poeți ai vremei îndreptate spre mai bine, rămân în putere, luminând încă mereu, numai doi: V. Alecsandri și M. Eminescu; peste chipurile lui S. Bodnărescu, lui Th. Șerbănescu, lui D. Petrino și al Matildei Poni s’au lăsat, întu- necătoare, negurile uitării. Digitized by Citez după ediția Maiorescu s’a gândit mult și la mediu și la personalitate. întrucât privește mediul căruia artistul i se adresează Maiorescu l-a analizat (1883) în studiul Despre progresul adevărului în judecarea lucrurilor literare. Acesta este singurul studiu literar în care apare și o idee din Spencer, dar o idee mare: evoluțiunea; (1) III, 277: „a ridicat la valoare literara vorbirea tipică a inculților și semiculților din orașe cu ridicolul lor.‘‘ (2) Pentru concepția, mult mai puțin idealistă, a lui Caragiale însuși despre teatru, aă se vază articolul său Ceva despre teatru In Epoca dela 18 Dec. 1896. Digitized by Google 19 acesta este studiul în care se caută formele de evoluțiune ale progresului amintit, forme generale, trăite și de autor, care, totuși, în dovedire nu întrebuințează exemple românești. întrucât privește mediul din care artistul, poetul ese, Maiorescu admite influențe direcționale (1902), îndreptări de atenție și cuge- tare prin experiență, cultură, analiză critică, Împrejurări istorice;(1) dar nu admite o determinare esențială a sufletului. Grație multor împrejurări necercetate de-aproape el poate vorbi chiar de un ritm în producerea literară, un ritm, la noi, suitor dela 1870 la 1890 (2) și scorborltor dela 1890, dar explicația ritmului nu se încearcă. Toate regiunile acestea ale mediului pot coloră icoana operei, dar afirmația că «autorul este esențial determinat în opera de artă prin mijlocul social contemporan rămâne o eroare (1894), (8) accentuează Maiorescu enârgic. Punctul de vedere din care va trebui să se aprecieze afirmarea de mai sus, relativă la mediu, se află cuprins în părerile lui Maio- rescu despre personalitate și în cercetarea raportului dintre'origi- nele ei și mediu. Despre personalitate T. L. Maiorescu a vorbit încă din Einiges Philosophische^) Insă atunci, la 1860, el nu voiâ să se scufunde în «incoștient» și în alte chestiuni de antropologie, pe care nu le re- cunoștea ca normative pentru psihologia sa, dar pe care le reco- mandă atențiune! trimițând la izvoare ca C. G. Carus și Rosenkranz. Acum (1888) Maiorescu admite o «unitate de organism vital» — ce formulă scurtă și ce perspectivă mare ! — și mai admite câ, în această unitate «o consecință trebue să existe în ascunsa rădă- cină a creațiunii sufletului omenesc»; în această unitate trebue să existe, în ultima instanță, chiar o adâncă armonie a tuturor mani- festărilor unui suflet, așâ încât nu ai putea să-i scoți o parte a dispozițiilor lui înăscute fără a denatură și surpă pe toate celelalte.» Concepția aceasta o simțiă el însuși ca vagă; vagă erâ «tocmai fiindcă acea rădăcină unitară a rămas ascunsă în întunericul for- mărilor ante-conștiente și inconștiente.» Pentru a lămuri, deci, pe Maiorescu, la aprecierea influenței mediului va trebui să începem prin a fixă întrucât dintre mediu și insonștient biruește inconștientul sau mediul. (1) III, 226. (2) Iii, 172. (3) 111, 246. (4) Pag. 63. Digitized byGooqic 20 Stările intelectuale și afective ■ ale sufletului se razimă, în tot cazul, pe rădăcina unitară — cuvânt neprecis — care se găsește, însă, în ceea ce aiurea Maiorescu numiâ minte omenească, produs straniu al formațiunilor animalice. Deci nu metafizica (1), ci biologia poate fi chemată să explice cât se poate explică. (2) Incertitudinea fondului biologic a îndemnat pe Maiorescu să se oprească la observarea empirică a indivizilor, la o inducție a per- sonalității și la cea mai rezervată explicare sau încercare de explicare. Rezultatul literar al acestei circumspecțiuni filosofice este pru- denta tuturor caracterizărilor sale estetice. Caracteristicele scrise do Maiorescu nu sunt încercări de a pătrunde ipotetic până Ia așâ zisa «rădăcină unitară», din care să se arate limpede cum au curs, linii după linii, motivele literare, simțirile sensibilizate, idealele, ci sunt numai fascicule de observări clare, sigure, nocontestabile. Modestia analizei sale a devenit, însă, prin mărginirea cantităței rezultatelor, chiar cauza fundamentală a pozitivismului său critic. Rezultatele lui rezistă, pentrucă nu sunt împreunate, romantic, cu niciun fond în- doelnic, poetic sau ipotetic; ele rezistă, pentrucă personalitățile des* pre care s’au pronunțat au fost măsurate cu o personalitate care știa să guste, dar și să rămâie destul de departe de obiectul-idea supusă judecății sale. Judecata aceasta nu a reușit să găsească firele care duc dela mediu la construcțiti apriorică a artistului; și de aceea totdeauna a fost sceptică în fața afirmațiilor contrare, presumpțioase. Domnilor Colegi! Sobrietatea critică despre care tocmai vorbiam, trebuie să ne lase un regret: Maiorescu a renunțat de bună voe la acea neîntreruptă acțiune de lămurire pe care criticii străini și — si licet parva componere magnis — chiar criticii români mai tineri au încercat-o și o încearcă prin neobosite analize. Caracteristicele literare ale lui Maiorescu sunt sigure, alese, dar sunt puține. Cea mai apropiată de epoca schopenhauriană a criticei sale, cea din această epocă, este caracteristica lui M. Eminescu (1889): Emi- nescu și poeziile lui. Acestei critico i s’a bănuit sinceritatea: o în- drăzneală vulgară. Cei ce au ascultat vederile lui Maiorescu despre (1) 111, 261. (2) 111, 259, Digitized by^ooQie 21 « fondul inconștient al sufletului, vor conveni că, vorbind, la Eminescu despre «geniul înăscut», care a triumfat asupra lumei înconjurătoare, criticul observase bine pe poet. In bogăția cu care se înfățișă «lu- mea ideilor generale», la M. Eminescu, vom recunoaște predispo- ziția firească a geniului care întrevede tipul momentului liric sau epic, pe care-1 oprește din curs și îl ferecă în vers de argint. In lipsa de «interes® personal, vom recunoaște firea artistului-tip, ar- tistului-ideal, cuprins de beția contemplațiunei, uitat do viața sa uitată de el. In munca artistică a lui Eminescu vom descoperi avân- turile spre scopurile ideale care trebuiau ajunse. Și dacă poetului femeea iubită îi părea, la urma urmelor, o copie a prototipului, ideea această completează icoana geniului cu o particularitate, care la Maiorescu nu apare, care trebuie să fi fost profund eminesciană: Chipul de lut se oprise la pragul lui Schopenhauer, Platon și Kant printre care nu aveâ loc. Inlr’adevăr, toată caracteristica lui M. Emi- nescu este o consonanță între felul miraculos al poetului și teoria filosofică, estetică, al cărei adevăr poetul îl întariă parcă prin Im- punătoarea sa aparițiune. Mai puțin luminați de reflexiunile criticului, prinși însă corect, trec prin opera lui; Caragiale, Coșbuc, Naum, Goga, Popovici-Bănățeanu, Victor Vlad, Leon Negruzzi și alții, și alții, despre cari adeseori câteva rânduri spun mai mult decât pagini întregi scrise de-ale vre- milor puerile încercări critice. Cu caracteristicele sale, Maiorescu nu a entusiasmat, dar a lămu- rit și a însemnat punctele de control ale viitorilor istorici literari, cari li vor fi recunoscători pentru mărturiile acestea alo cinslirei sau ignorărei contemporanildr aleși. Domnilor Colegi! Dacă acest discurs nu s’ar fi rostit astăzi, ci în anul 2021, el ar fi trebuit să fie plin de infonnațiuni precise și amănunțite des- pre toată viața și toată opera lui Maiorescu, despre toate ideile lui. Astăzi aceasta nu este de nevoie. Astăzi a fost de ajuns ca vorbele mele puține să»l evoce; pentru ca D-voastră să-l gândiți chiar mai din plin decât mine, care de aproape l-am văzut numai un timp foarte scurt. Aș puteâ așadar să sfârșesc. Insă mai am un gând, care tocmai acum, în mijlocul unei situații pline de naționalism și de neadevăr, nu trebue suprimat. Acum se repetează par’că situația dela 1860—1866, următoarea anului 1859., Acum ca și atunci, se confundă multe drumuri și multe Digitized byGooQle 22 figuri, cărora Maiorescu le poate servi ca îndrumător: Vorba este despre spiritul național care a străbătut opera sa. Maiorescu a trebuit să se apere odată și de acuzația că ar fi cosmopolit. Acuzațiunea nu erâ îndreptățită. încă din Einiges Philosophische Maiorescu dovedise ce dureros (1) îl impresiona, în Germania, ignorarea vieței românești, despre care acolo scria de ex. istoricul popular Steger și filologul Diez. Tânărul român îi clasifică printre falsificatorii adevărului din indiferentism către adevăr ori către neadevăr. Sămânța națională erâ, în acel tânăr, productivă! Extrema sa iubire de adevăr îi opriâ, însă, pe loc orice entu- siasm nemotivat. De aceea, mai târziu, vorbind contra școalei Bar- nuția (1868) el formulă judecata că (2) «un popor are dreptul la exis- tență națională și teritorială, nu în urma naționalității sale brute, ci numai în măsura contribuirii individuale la cultura omenească și -»-prin urmare — că un popor, care a rămas indiferent când s’a spoliat de o parte a teritoriului său, de limba, de tradițiile și de legile sale, a meritat să le piardă, și că, pe de altă parte, numai atunci va aveâ dreptul să-și recâștige pământul pierdut, când în mijlocul concurenței cu vecinii săi, întru însușirea culturei, se va arătă* demn de vechia poziție geografică la care aspiră și de suve- ranitatea ce o reclamă». La această severă trimitere a poporului român la muncă culturală se adaose și concluzia, consecventă cu premisa, dar tot severă (3): «Pe Evrei îi vom înlătură când vom fi tot așâ de activi ca și dânșii». Insă doi ani mai înainte, în Scrierea limbei române (1866), se- verul Maiorescu admisese idea națională; tot secolul XIX erâ și pen- tru el—secolul naționalităților; în acest secol, scriâ el, «s’a lămu- rit și se realizează idea, că popoarele sunt chemate a se întări în cercuri etnografice, deosebindu-și fiecare misiunea istorică după pro- pria sa natură. Pe lângă tezaurul comun al popoarelor civilizate, fiecare mai are tărâmul său aparte, în care își dezvoltă în mod spe- cial individualitatea, și separându-se aci .de toate celelalte, își con- stitue naționalitatea sa. Astfel secere ca poporul tnodern să aibă o formă de stat națională, și mai ales o literatură și o limbă națională (4). (1) Pag. 231. (2) II, 233. (3) Pag. II, 240. (4) II, 13. Digitized by Google 28 Cele două texte citate se întregesc în înțelesul că, după Maiorescu, constituirea națiunei române trebuia să se facă pe temeiul unei cul- turi serioase și a unei individualități etaice a cărei originală pro- ducție trebuia așteptată. «• Cum se manifestă individualitatea românească, Maiorescu află din poezia populară română (1). Cum trebuia să se manifesteze în litera- tura cultă, arătă el însuși în criticele deâpro care am vorbit. Toate drumurile lui duceau spre adevăr și energie sufletească; spre înlăturarea formelor străine tulburătoare; spre ocrotirea tutu- ror manifestărilor naționale. Studiul Literatura română și străinătatea (1882), care străină- tate se interesă de «manifestarea cea mai directă a chiar firei popo- rului», de literatura noastră originală, reprezentată prin Alecsandri, Bolintineanu, Eminescu, Slavici — originală în fond, dar în forma estetică a artei universale (2)»—studiul despre câteva-din întâiele intrări românești în literatura universală a fost pentru Maiorescu o mare mulțumire. . Minunea aceasta, la care pe la 1860, sau chiar pe la 1866, nu se așteptă poate, el o atribuia lui V. Alecsandri; efectelor colecției sale de poezii populare. (3) Deaceea Maiorescu niciodată nu a admis ca această origine a naționalizării literaturii române: colecția lui V. Alecsandri, să fie scoborâtă în stima lumei. Discursul In chestia poeziei populare (1909) este dovada cea mai categorică a sigu- ranței că V. Alecsandri este originea naționalizării literaturei și că poporul nostru are comori literare de care numai cu capetele ple- cate ne putem apropia. Dela operă, în curând Maiorescu trecii însă și la om, la izvorul ei, la popor. In discursul citat Maiorescu vorbește despre convin- gerea intuitivă a marilor scriitori că în -cugetul poporului germi- nează și poate prinde rădăcină desvoltarea celor mai curate și alese simțiminte omenești și anume «fie oricât de lipsit de cultură cărturărească, ba uneori îți vine să zici tocmai fiindcă e lipsit de ea.»(4) Vederile acestea erau acum (1909) vechi de tot, de câtevă de- cenii. Dar așâ de cald, ca acum, Maiorescu nu le exprimase nici- odată. Mi se pare deci că, în privința manifestării sale naționaliste-lite- rare, pot conchide astfel: Maiorescu, devotându-se înălțării culturale (t) Hi, 111. (2) I, 66. (3) 111, 18. (4) III, 293. Digitized by Google 24 a neamului său, este — dela o vreme — fericit că acest neam Începe a produce mult în înțelesul culturii moderne; criticul devine din ce în ce tot mai cald; el însuși se naționalizează tot mai mult, dacă naționalizare însemnează manifestarea sentimentelor, pe care ;eu i le admit ca proprii din capul locului. (1) Domnilor Colegi! Există o măsură deosebit de simplă și de sigură pentru consta- tarea valorilor: este suma de efecte produse succesiv în societatea în care valoarea s’a ivit. Cercetând chipul literaturii românești de pe la anul 1860 și de pe la anul 1900, când, după vreo patruzeci de ani, Maiorescu socoti că se poate retrage aproape desăvârșit din luptele literare, rămânem mirați de măsura în caro ființa lui sufletească a pătruns In societatea românească. Privindu-se incor- porat intim în cele mai sigure cantități culturale românești Maio- rescu va fi simțit însuși că nemurirea îi este asigurată, că o recu- noștință fără stângece ae va întoarce mereu la piatra mormântului său, care l-a încăput în vremuri triste, dincoace de care, însă, trece potolită și serioasă, iubirea de patrie care s’a fost resfrânt în toate ostenelele sale literare și politice. Cu cât ne vom aduce mai lămurit și mai des aminte de ele, de ostenelele sale productive, cu atât mai mult vom crede în cumințenia națiunei, despre a cărei menire Maiorescu însuși a fost una din dovezile cele mai bine definită. 1) La 1882 Maiorescu îndrăgit de popor, 11 admite ca erou In roman, ca eroul cel mai propriu al romanului național. Sămburele acestei teorii, care lui Marorescui se pare nouă, se găsește chiar la el, in Eineiges, p. 62 (notă), un distinge Intre eroul cu pre- cunipănire pasiv, determinat de împrejurări al romanului și eroul activ al dramei. Digitized by Google ANEXE I. Supt titlul Fapte diverse. Un fiasco Țeranul român din 17 dec. 1861 (p.- 48) a apreciat pe Titu Livie Maiorescu, care începuse, în București, un ciclu de conferințe, astfel: Duminică, 10 ale curgătoarei, dumnealui Titu Livic Maiorescu a ținut, cum anunțase, întâia prelecțiune asupra educațiunei în familie. Auzitoriul, între care se vedeâ mai multe doamne însoțite unele și de fiiele lor, eră atât de număros încât mai nu încăpeâ în sala Academiei, des- tinată spre a-1 primi. Astă afluință de public e un semn foarte bun ; și de aceea rugăm pre domnul Maiorescu să nu compromită un început așâ de fericit, să fie „om de Doamne-ajută, iară nu de cei ce vorbesc numai ca să vorbească și de care resar la noi, astăzi, pre toate gardurile", ca să mă servesc cu însele espresiuni ale domnului Titu. Rugăm dară pre domnul Maiorescu, pre cât în folosul publicului auzitoriu, pre atât și în al seu propriu, să pue mai multă legătură în ideele sale, căci ne-am frământat și ne frământăm încă mintea ca să înțelegem cum dumnealui a trecut dela distincțiunea stabilită între Stat și societate la legea formulată de Fichte, cum apoi dela aceasta la familie și educațiunea de făcut în sînul ei. Vrut-a domnul Mairescu să dea a înțelege că o bună pdu- cațiune în familie ar curmă pre viitoriu luptele între diversele clase ale so- sietății civile și ar aduce unitatea și pacea arătate de legea lui Fichte? Nu știm; și dea D-zeu ca ceilalți auzitori să fi înțeles mai bine decât noi. , Vercum, domnul Maiorescu puteâ lăsă la o parte materii contestate și contestabile și începe cu considerațiuni mai strâns legate cu subiectul seu; puftă a respândi preste profunditatea cam neguroasă a minței germane. lesnicioasa lumină a Unei minți romane; puteâ în sfârșit, de ar fi vrut, să modereze puțin marea sa dorință de a păreâ, să vorbească mai puțin din cărți, care, bune și înțelese de cei cari s’au scris, n’au înțeles pentru marea totalitate a publicului nostru. Am vrea apoi ca domnul Maiorescu să dea desvoltarea cuvenită ideelor mari ce enunță, ca să nu le espuie la ridicul, în loc a le recomandă. N’a Digitized by^ooQie 26 ieșit poate din creerul omenesce idee mai mare decât cea espresă de dum- nealui cu aceste vorbe: „Lumea e o ficțiune", și cu toate acestea, pentru că nu i s’a dat esplicarea cerută, am avut durerea de a auzi, la eșirea din sală, pre mulți din cei mai inteliginți considerând-o ca absurditatea ab- surdităților. Am mai dori ca domnul Maioreseu să puie oarecare foc în câte spune, să facă ca fizionomia, vocea, mișcările corpului seu să concoarde cu cele zise; căci fizionomia, vocea, mișcările corpului sunt atâtea mijloace de a comunică auzitorilor sei, de a trece sufletul seu’într’al lor, de a-i persuade de cele ce spune. Asta e adevăratul avantagiu, iară nu cel pretins de d-nul Maioreseu, al lecțiunilor orale asupra celor date prin ziare cu negreață moartă pre hârtie albă. Multe am avea încă de spus domnului Titu; dară, ca filosof, va puteâ singur deduce cele multe din ceste puține. Finim, deci, aducându-i aminte că nu șade bine unui jume, unui jume filosof mai cu seamă, să se arate atât de îndămănatic diplomat, Încât să tămâe puterile, să evite, în acelaș timp, a se pronunță despre legitimatea lor, precum a făcut, spre esemplu, vorbind de ziarul Românul. După stil autorul criticei trebue să fi fost Ion lonescu dela Brad. II. „Românul" din 7—9 Decemvrie 1861 anunțase cursul astfel: Academia Naționale Cu autorisarea Eforiei instrucțiunii publice. 1NVITAȚ1UNE. Domnu Titu Liviu Maioreseu • va deschide Duminică ’%s Decembre 1861 la l’/t după amiază un curs public și popular despre educațiunea în familie fondată pe psichologie și estetică, cu privire perpetuă la cercustările noastre. Acest curs va continuă peste tot anul scolastic 1861—1862, în toatej)u- minicele, la ora îndicată, în sala cursurilor juridice din 'noul edificiu al Academiei. N. B. Pentru dame se vor reserva locuri separate. Sala va fi încălzită. (Identic în La voix de la Roumanif, 7/19 Dec., în Independința din 9 Dec.) • Digitized by Google RĂSPUNSUL D-Laⁱ SEXTIL PUȘCARIU LA DISCURSUL DE RECEPȚIE AL Dlvi G. BOGDAN-DUICĂ Domnule Coleg, Urmând frumoasa tradiție încetățenită la Academie, ați evocat cu măestria pe care de mult v’o cunoaștem, chipul aceluia caro ca înaintaș al D-Voastră, a stăpânit decenii de-arând.ul, cu autori- tatea și cu puternica sa personalitate, spiritul public românesc. Cadrele strâmte ale unui discurs de o oră v’au silit a vă restrânge la partea cea mai carcteri^ică a scrisului lui Titu Maiorescu, urmă- rind cu deosebire ideile sale filosofice și activitatea sa de critic literar. Credincios metodei pe care de la început o urmați în luminoa- sele D-voastre studii critice, ați căutat izvoarele și influențele hotă- rîtoare pentru concepția filosofică a lui Titu Maiorescu și ați dove- dit, analizând întâiul său studiu filosofic, că «rădăcinile faptelor , literare de mai târziu ale autorului troc dincolo de anul 1860» și că în germanul I. F. Herbart, T. Maiorescu a găsit de la început o concepție filosofică care convenea minții sale însetate de claritate. Mi se pare însă că, înainte de această îqrâhrire și chiar-înainte de ce educația ce o primea în Teresianul din Viena — pe atunci locul de întâlnire al fiilor celor mai distinse familii aristocratice din Austria — să fi lăsat urme adânci în sufletul tânărului Titu Maiorescu, el a fost îndrumat, în casa părintească, într’o anumită direcție, deci- zivă pentru viața sa întreagă. Nu trebue să pierdem din vedere că tatăl său a fost Ion Maiorescu, în scrierile cărui găsim expri- mate multe dintre ideile pe care fiul aveâ să le desvolte mai târziu cu tot aparatul de argumentare al unei culturi filosofice mai adânci și cu toată eleganța și concizia unui stilist desăvârșit. Digitized by Google 28 Cu doi ani înainte de nașterea lui Titu — Tit Liviu cât timp părintele erâ în vieață — Ion Maiorescu trimitea lui G. Baritiu pentru a Foaia» acestuia din Brașov, o corespondență, în care, cri- tică cu vorbe aspre materialismul celor din jurul său, luxul, nesta- tornicia, ușurătatea și mai ales superficialitatea ou care erau imitate de societatea înaltă la noi formele culturei franceze,. Progresele aparente ce le făceau țerile române nu puteau încânta, ca pe cei mai mulți contemporani, pe acest bărbat, care niciodată nu s’a lăsat amăgit de forma exterioară și care căută și i se părea că *nu găsește in manifestările literare de pe atunci, idei originale și suflet românesc, «Fălească-se cui îi place cu civilizația noastră»— scrie el unui amic — «laude înaintările în literatură; pe mine, căruia îi place a cercetă lucrile la rădăcină și a privi în viitor, nu mă va înșelă forma din afară niciodată.» In casa părintească, unde de copil Titu Maiorescu a învățat «a cercetă lucrurile la rădăcină și a privi în viitor», a face distincție între naționalismul adevărat și între cel gălăgios, el a avut ocazia să cunoască pilda admirabilă dată de părintele său, amenințat, per- secutat, destituit, dar intransigent întru exprimarea convingerilor sale. Tot astfel a stat fiul, ca o stâncă neclintită, întru apărarea con- vingerilor sale, care nu erau ale magflor, fiindcă, ele exprimau adevăruri necruțătoare și dărâmau idoli. Vremile pe care le trăim nu sunt favorabile pentru înțelegerea desăvârșită a lui Titu Maiorescu. Stăm încă subt înrâurirea răsboiu- lui, care n’ar fi fost atât de mare, dacă voința colectivă n’ar fi sugru- mat concepția individualistă și dacă pasiunea n’ar fi făcut să amu- țească raționamentul rece. A trebuit să ne lăpădăm de preocupă- rile noastre omenești, pentru ca să ne putem implini rolul de actori ai marei drame, capabili să ne însuflețim și să însuflețim pe alții până la uitare de sine. In astfel de vremuri sufletele noastre s’au.apropiat in mod firesc de toți aceia, care, în trecut, având vie înaintea ochilor lor viziu- nea pentru care luptam noi, forțau nota națională, ele se depărtau în același timp de cei ce înțelegeau naționalismul fără să exploateze coarda sentirpentală, ca o pregătire sistematică și îndelungată pentru ajungerea aceluiași ideal. Intre aceștia din urmă a fost Titu Maiorescu. Iubirea de neam însemnă la fiul lui Ion Maiorescu o construire neostoită pe baze solide și deci combatera acelora care căutau să se înșele pe sine și pe alții asupra valorilor și forțelor reale de care dispuneam ca Digitized by Google 23 popor. Acest logician sever nu putea concepe progresul decât printr'o desvoltare pusă pe temelii sănătoase, mintea sa refuză să conteze cu neprevăzutul și să se bizue în calculele sale pe puteri mistice. Evenimentele din urmă ne-au arătat, că în vieața popoarelor sunt clipe, în care concursul unor împrejurări neprevăzute poate fi hotărîtor, în care apare în toată măreția ei o logică divină, cu care logica noastră omenească nu poate ținea pas. Dar asemenea evenimente sunt excepționale; ele sunt atât do mari încât își nasc singure, din massa anonimă, eroii. După ele urmează iar anii lungi de progres prin muncă ordonată, în cursul cărora popoarele pășesc în direcția indicată de îndrumătorii lor. Un astfel de îndrumător a fost Titu Maiorescu. El n’a fost un apostol, căci i-a lipsit fanatismul, căci nu s’a coborît la mulțime, ci a căutat s’o înalțe la sine, căci un simț nepotolit de armonie l-a făcut ca toată vieața să se stăpânească pe sine, nelăsând nici- odată Ca sentimentul, căldura inimii, să spargă forma armonică și să tulbure claritatea desăvârșită a gândirii exprimate în vorbe. De aceea scrierile și cuvântările sale sunt înainte de toate niște opere de artă, ce vor rămânea vecinie ca niște modele de perfecție arhitectonică. O seninătate, o simplicitate și o claritate clasică le caracterizează; dar ele au și cevâ efin răceala operelor clasice pentru cei ce nu sunt în stare să pătrundă dincolo de stilulilor, spre a descoperi tot cuibul de căldură într’âdins domolită carețle-a dat naștere. Scrierile sale le-ați analizat, Domnule Coleg, cu ochiul pătrunză- tor al celui ce îndărătul cuvintelor citește ideca, îndărătul ideilor descopere concepția filosofică, din concepția filosofică dezghioacă direcția îndrumătoare, iar din analiza acesteia caută să stabilească înrudirile cu cugetătorii mari ai altor vremuri și ai altor popoare. Dar Titu Maiorescu n’a fost numai un scriitor, ci și un dascăl, ₍prin scrierile, prin vorba, prin faptele și prin exemplul său. Și de oarece ceeace numim de obiceiu «vocație» nu este, în ma- joritatea cazurilor, decât influența covârșitoare a unui om, care în vârsta tinereții a știut, prin pilda ce ne-a dat-o, să deștepte în noi dorința de a fi ca el, cred că pregătirea lui T. Maiorescu pentru cariera de profesor, se datorește influenței .părintelui său. Puțin după întoarcerea sa în țară, el este profesor la Universi- tatea și director la Gimnaziul și Internatul din Iași. In ultima sa calitate, el publică, la sfârșitul anului școlar 1862 — 63 un Anuar precedat de o disertațiuno: «Pentru ce limba latină este Digitized by^ooQie 30 chiar în privința educațiunii morale studiul fundamental în Gimna- ziu? Relevez acest fapt mărunt, pentrucă în afară de ideile expri- mate în această disertațiune, destul de cunoscute, mi se pare earac- teristică însăși împrejurarea că T. Maiorescu introduce la noi bunul obiceiu învățat în școalelp apusene de a da seama în public despre activitatea instituției culturale în fruntea căreia stătea. Istoricul li- terar poate scoate azi informații prețioase din acel Anuar, din care aflăm despre mâna de fier cu care noul director puse capăt des- trăbălării ce domnea între elevi, atrăgând mulțumirile ministrului de Instrucție de atunci Al. Odobescu; în Anuar citim că «prin de- peșa Ministerului Cultelor și Instrucțiune! publice cu No. 14845 din 20 Maiu, D. B. P. Ilăjdău, profesor de istorie în cursul superior, se destitui din acest post» — pare a fi fost întâia ciocnire între cei doi mari bărbați ai vremii —- și găsim printre premianți și printre cei cu mențiunea onorabilă pe viitorii «Junimiști» Csenopolu Alexan- dru (cl. II) Lambrior Alexandru (ci. III), Panu Gheorghe (cl. III) și Vârgolici Ștefan (cl. VII). N’am avut fericirea să asist la nici un curs al lui Titu Maiorescu la Universitatea din București. Toți cei ce l-au ascultat însă, ca simpli auditori, vorbesc de aceste cursuri, ținute cu o regularitate fără păreche, ca despre o a'devărată sărbătoare. In sala totdeauna plină, curgea cu un talent oratoric neobicinuit și probabil înnăscut — căci fratele mamei lui Titu Maiorescu a fost unul dintre cei mai mari oratori ai Ardealului, Ion Popazu — vorba limpede a profesorului. Lecțiile sale erau mai mult decât un curs de filosofie, erau lecțiuni de adâncă și vetynică înțelepciune omenească, care picură în sufle- tele ascultătorilor cu toată greutatea pe care le-o dădea autoritatea dascălului. Exemplul pe care îl aducea prin caracterul său neîndu- plecat, prin consecvența neșovăitoare a convingerilor sale, prin frumusețea și curățenia vieții sale private, alcătuiau proiecțiunile luminoase ale acestor cursuri. Dar Titu Maiorescu mai avea o calitate indispensabilă pentru un dascăl, iubirea față de elevii săi. Acest om lipsit de sentimentalism, pe care realitatea văzută clar l-a făcut mai degrabă sceptic decât încrezător, acest dușman al oricărui hatâr și a intervențiilor per- sonale, devenea stăruitor, aproape părtinitor, față de elevii săi ; asemenea părintelui orbit de dragoste, le descoperea adesea cali- tăți mai mari decât le aveau. Acest defect mi se pare că e una dintre însușirile ce denotă mai bine pe adevăratul dascăl, care-și dă seama că, mai mult decât Digitized by Google 31 fragmentele de cugetări pe care a izbutit să le fixeze în scris, contează cuvăntul rostit de pe catedră, și și mai mult conversația lipsită de rigiditate, în care dascălul nu este nevoit să urmărească ideea într’o singură direcție, ci o poate lumină, din fuga întrebări- lor și a întreruperilor, subt diferite aspecte. Pentru a înțelege însă astfel menirea unui profesor, trebue să ai darul de a te premeni cu elevii tăi, de a te bucură do descoperirile lor, chiar când ele înte- meindu-se pe ale tale, ți le surpă sau Ie îngroapă în pământ. D-voastră, Domnule Coleg, ați arătat că încă în cea dintâiu lucrare a sa, Titu Maiorescu a înțeles astfel misiunea dascălului, care are să dea direcția, fără de a aveă pretenția de a fi spus un adevăr etern ce nu mai are nevoie de rectificări. Cine judecă ast- fel, la douăzeci și unu de ani; rostul propovăduitorilor de adevăr, putea la șaizeci și la șaptezeci de ani să se oucure cu toată seni- nătatea de opera elevilor săi și prin urmare să-i iubească fără nici un amestec de gelozie. Iar într’un suflet mare, ca al lui Titu Maiorescu, dragostea aceasta nu se restrângeă la cei ce urmaseră cursurile sale de filosofie, ci cuprindeă pe toți cei ce, în literatură, dovedeau că au un talent pe care îl cultivă cu cinste, și, în știință, urmăresc neobosiți și pe căi drepte aflarea adevărului. Despre felul cum înțelegea 'el să sprijinească talentele literare s’a vorbit adesea și ați arătat-o în treacăt și D-voastră. Spre a completă imaginea ce ați dat-o despre Titu Maiorescu, s’ar putea adaogă două vorbe despre solicitudinea cu care urmăreă el pe învățații noștri, cu deosebire pe istorici și pe filologi. Pentru stu- diul limbei românești, el a arătat în special deosebit interes. Având o repulsiune firească față de romantismul științific, înte- meiat pe reticențe și pe aruncări în umbră a părților ce nu se potriveau cu anumite tendințe streine obiectivități! științifice, el mergea atât de departe încât credea primejdioase operele genialului iscoditor de hipoteze, Hasdeu. In schimb, el, care în anii din urmă își cruță munca și nu citeă decât cărțile care îi făgăduiau o plă- cere estetică sau un folos -științific, urmărea cu atențiune începu- turile câtorva tineri, care i se pățeau că muncesc metodic, obiectiv și stăruitor. Fie-mi îngăduit ca să viu cu o amintire personală. Publicasem în «Convorbiri literare» o serie de articolașe filologice, despre care niciodată nu-mi făcusem iluzia că au să fie citite, dată fiind rigiditatea obiectului, de alții decât de câțiva specialiști, cu atât mai puțin mă așteptam ca ele să atragă atențiunea lui Titu Digitized by knOOQle 32 Maiorescu, care nu mă cunoșteâ. Eram pe atunci tânăr .docent privat la Universitatea din Viena. Intr’o seară, întorcându-mă dela Biblio- tecă, gazda.îmi spuse că un domn strein întrebase de mine și-mi lăsase o carte. Erâ Dicționarul engadin de Pallioppi, frumos legat, iar pe pagina primă scris cu creionul a D-lui Sextil Pușcariu, din partea lui T. Maiorescu. St. Moritz (Engadin), Sept. 1904.» In Elveția unde-și căută de sănătate, el își aduse aminte de filologul începător ce intrase în rândul colaboratorilor revistei întemeiate de el și nu pregetă să urce cele trei scări și să-l căute în odaia sa de student. Nu-mi aduc aminte ca în viața mea să fi fost mai adânc impresionat decât de această delicată atențiune și nu m’am putut opri de a nu aminti de ea în clipele când mi-este dat să evoc înaintea D-voastră imaginea lui Titu Maiorescu. Aceeași inimă deschisă o aflai când m’am dus să-i mulțumesc. La sfatul celor ce-1 cunoșteau bine, 1-atn căutat foarte de dimineață. Mă întimpină un bărbat mic de stat, mai mult îndesat, cărunt. Numai sprâncenele-i stufoase erau încă negre și de subt ele te priveau niște ochi pe care îi simțeai pătrunzându-ți în suflet. Fruntea lată și senină și ochii scânteitori domfnau fața lui rumenă ca a unui om tânăr. Cu capul plecat cevâ înainte și cu mâna la ureche, ca să audă mai bine, mă întrebă de studiile și planurile mele și apoi începu el să-mi vorbească, schițându-mi pe toți contemporanii săi, cu fraza sa cugetătoare, pe care adesea o curmă cu un surâs sau un gest ce aveâ să înlocuiască un predicat. Câte o vorbă de spi- rit, câte o întâmplare anecdotică din vieața fiiecăruia, câte un do- cument tăiat dintr’un jurnal, pe care-1 aveâ totdeauna la îndemână,' serveau ca să-i caracterizeze, și aveai- impresia că tdți erau așezați cu o penibilă rânduială în zeci și sute de cutiuțe, pe care n’aveâ decât să le deschidă ca să scoată din ele portretul sau caricatura. Mă gândeam atunci, și mă gândesc mai ales astăzi, ce comoară neprețuită am puteâ aveâ noi — și ar puteâ aveâ mai ales urmașii noștri — pentru cunoașterea celei mai interesante epoci din istoria noastră culturală, dacă s’ar publică memoriile pe care presupun că T. Maiorescu le va fi scris. Domnule Coleg! Dacă aceste memorii s’ar găsi și dacă ele ar fi puse la dispoziția Academiei Române, cel care ar fi indicat să le publice, ați fi D-voastră, urmașul lui T. Maiorescu. Nimeni altul nu cred că ar puteâ da mai bine ca D-voastră notele complementare și explicațiile co- Digitized by knOOQle mentatoare. Căci nimeni altul nu cunoaște atât de bine ca D-voastră raporturile Intre personagiile care în secolul XIX au avut un rol hotărîtor,' chiar când nu stăteau pe planul întâiu, în desvoltarea spiritului public românesc. O parte din viața D-voastră laborioasă ați petrecut-o între manu- scriptele și foliantele dela Academie, urmărind publicațiile periodice zi cu zi și înmulțind fără încetare colecția de fișe, din care ne puteți istorisi amănunte cu totul necunoscute despre atâția oameni care pe ‘nedrept au fost dați uitării. Nbi cei ce suntem nevoiți, vorbind despre iatoria literaturii noastre, să reconstruim imaginea trecutului din datele publicate până acum — îmbogățite, e drept, în * deceniile ultime în mod considerabil prin miile de documente publicate de colegul nostru lorga — ne uităm la avuțiile pe care D-voastră le păstrați în saltar cu același respect și cu aceleași speranțe, cu care, cu un veac în urmă, pri- veau strămoșii noștri la dăsagii lui Șincai, cu comoara lor de docu- mente. Ce ne va revelă publicarea documentelor ce ați adunat putem presupune din studiile monografice și notițele ce ați scris despre Procesul episcopului I. 1. Clain, despre Influența ger- mană in'epoca lui I. Sudai Deleanu, Despre S. Gessner in literatura română, Despre traducătorii români ai lui August de Koteebue, despre Grigore Alexandrescu, Costachi Negruzzi, Alecu Russo, Anton Pann, Costachi Conachi, Gh. Barițiu, N. Dimachi, V. Cârlova, V. Alecsandri ș. a. Nu uităm făgăduința co ne-ați dat-o acum doi ani, când, mulțumind pentru alegerea de membru al Academiei, ne-ați asigurat că monografiile D-voastră vor urmă neîntrerupt. Deși atunci spuneați că nu credeți că veți încercă vreodată o sinteză mare, noi nădăjduim că și aceasta va veni, căci cursurile universitare ascultate la Cluj cu atâta râvnă de elevii D-voastră, cuprind de acuma aceasta admirabilă sinteză. La Academie, unde avem cultul celor patru pereți a’i camerei de învățat (în care domnește sfințenia rafturilor Jnțesate cu cărți și se urmează rodnice clipele de reculegere sufletească) suntem deprinși să prețuim mai mult opera de savant decât cea de om politic. D-voastră însuși pare să fi avut aceeași părere când, privind în discursul de astăzi pe Ti tu Maiorescu sub specie aeternitatis, ați trecut cu vederea faptele și scrisul său de om politic, cu toate că acestora el le dedicase o parte însemnată din viața și din puterea sa de muncă, jertfindu-le chiar trăinicia «Junimii». Din punctul nostru de vedere — egoist dacă voiți — Vă știm mai Digitized by 9 $4 bucuros în bibliotecă și pe catedră, decât la tribună, Vă cetim mai bucuros în reviste decât în Monitorul oficial. Ne dăm însă seama că din întreaga D-voastră personalitate ar lipsi o parte, dacă ați înăbuși glasul ce vă mână în toiul frământărilor politice, din care trebue să ^urmeze directivele pentru viitorul apro- piat al neamului nostru. Născut în' anul când flăcăii Ardealului sângerau în luptele dela Koniggrătz, în Brașov, dintr’o •familie, care în întâia generație a dat atâtea vlăstare nobile, D-voastră ați absolvit același liceu, în care odinioară, pe când clădirea măreață de azi din «Groaveri» nu există încă, urmase și Titu Maiorescu primele două clase gimnaziale. Spiritul lui Maiorescu plutea In acesta școală, care, în opoziție cu celelate gimnazii din Ardeal, înțelesese mai întâiu «direcția nouă» și propovăduiâ ideile Junimii dela Iași, mai ales prin profesorii săi Meșotă și I. Lapedatu și apoi prin colegii lor mai tineri, între care unii, ca I. C. Panțu, D. Făgărășanu și Andreiu Bârseanu, veneau dela «România Jună» din Viena, unde lupta între școala veche și cea nouă se hotărîse cu triumful celei din urmă. In ideile acestea au crescut generații întregi, fără ca să fie stăpânite în mod exclu- siv de ele. Din lupta ce se dădeâ în «Țară» între JunimișUși adver- sarii lor, nu străbăteau la Brașov toate amănuntele, încât pe zarea vederilor noastre, îndreptate necontenit cu.mândrie spre Regatul român, pluteau alături, în toată strălucirea lor, Titu Maiorescu și B. P. Hasdeu. Crescut în acest spirit, D-voastră ați căutat totdeauna să deșteptați în Ardeal respectul pentru opera bărbaților mari din Regat și ați susținut în București încrederea în forțele reale ale Ardealului. După studii făcute la Budapesta și mai ales In Germania la Jena, v’âți întors la Brașov, ca profesor, la același «gimnaziu», la care încă elev fiind dăduserăți dovadă de un spirit critic deosebit de desvoltat. Intr’un foileton publicat în «Tribuna» din 1890 (No 267) ați arătat cât de frumos înțelegeați rostul de profesor de limba română. Profesoratul D-voastră, pe care căutați să-l întindeți și asupra publicului mare, în foiletoanele publicate în «Gazeta Transilvaniei», n’a fost de lungă durată. Un conflict cu autoritățile superioare — Consistoriul din Sibiiu — v’a silit să părăsiți catedra. De pe atunci se manifestă la D-voastră dorința pe care anii n’au domolit-o — de a spune fără încunjur și fără considerare la persoane și împrejurări, ceea ce în adâncul sufletului, vi se păreâ adevărat. Digitized by Google 35 Pașii v’au dus la Sibiiu, la «Tribuna» lui loan Slavici, în jurul căruia se grupase tot tineretul de talent al Ardealului, Virgil, Onițiu, S. Albini, Enea Hodoș, Ion Moța, I. Pop Reteganul, Niță Popovici Bănățeanu, ș. a. Intre cei ce au contribuit dar să dea Ardealului o îndrumare culturală nouă, îndreptată spre București, ați fost și D-voastră, care cu ocazia apariției unui volum de versuri al Lucreției Suciu, scriați un foileton «Ardealul vechiu și Ardealul nou», al cărui reprezentant do frunte vi se părea Gheorghe Coșbuc. (No. 82 din 23 Aprilie 1890). Și ați colaborat ’iriâi departe și când, trebuind să părăsiți Ardealul, v’ați așezat la București. Din capitală trimiteați regulat «Tribunei» acele «Corespondențe din București», atât de folositoare și atât de-caracteristice pentru întreaga D-voastră activitate. In aceste foiletoane scrise cu treizeci de ani în urmă, apar toate trăsăturile care alcătuesc stilul D-voa?tră — și nicăiri ca la D-voastră nu se adeverește mai bine dictonul că stilul e omul. De atunci iubeați să subliniați cuvintele, neîncre- zându-vă deplin în cetitorul, care ar puteâ singur, 'fără ajutorul literilor cursive, să citească cuvântul cu toată greutatea ce doriți să i-o împrumuțați; opreați bucuros, printr’o întorsătură neaștep- tată, fraza, înainte de a desvoltâ ideea până la sfârșit; do atunci apare acel «eu cred astfel» "sau «așâ mi-se pare mie», prin care vă plăceâ a vă asumâ toată răspunderea celoY scrise. 'Notele din subsol, care trimiteau, chiar în aceste articole de jurnal, la colo din urmă cărți apărute în străinătate, mai ales în Germania, ne făceau pe noi cetitorii, să vă vedem așâ cuifa v’am știut totdeauna, răsfoind o carte nouă pe drum spre bibliotecă, cu câte un volum netăiat încă îndesat în fiecare buzunar al hainei. Și precum îh stilul D-voastră iubeați antitezele, astfel și în jude- carea oamenilor se manifestau cele două laturi ale firii D-voastre de scriitor: un spirit critic, care nu se sfiâ se spună pe față că stilul lui Gheorghe Barițiu nu erâ la înălțimea talentului său și că teatrul lui 'Alecsandri datorește popularitatea sa în bună parte talentului irtterpreților săi, și un suflet capabil să se entuziazmeze tot- deauna în fața unei sincere manifestări literare, fie ea a unui scriitor începător sau a unui poet uitat. Astfel D-voastre anunțați Ardele- nilor versurile lui A, Naum, cu «limba lor îngrijită înainte de ce Eminescu să devină regulatorul graiului poetic român» (No. 63 din 1891), laudați volumul «Pui de lei» al liii Nenițescu pentru caldul patriotism și frumsețea versului (No. 265 din 1890), sau sco- teați din umbra lor nemeritată pe poeții A. Sihleanu (No. 296 din Digitized by Google 36 1890) și Nic. Nicoleanu'(No. 13 din 1891), cu dorința ca «publi- cul ardelean să se intereseze și el de marii noștri răposați și de aceea să revenim din când in când la mormintele lor, să vorbim cu umbrele, cum ziceâ Nicoleanu despre eroii străbuni». Făcând cunoscute operele mai nouă ale marilor scriitori ai vremii, ca Tolstoi și-Bjornson, vorbind despre— pe atunci — noile curente realiste îri Germania, atențiunea livoaștră se îndreptă totuși mai ales spre manifestările culturale românești. Despre lulia Hasdeu, moartă înainte de ă ajunge a-și desfășură vastele sale planuri de scriitoare, găseați accente deosebit de duioase; Cartea de cetire a lui Slavjci și Odobescu o recomandați nu numai profesorilor, ci și publicului mare; iar în foiletoanele D-voastră despre teatrul din București, biciuind -nepriceperea publicului ce aplaudă cu fre- nezie piese străine și fără valoare și nu știa să prețuiască «Dale carnavalului» și «Năpasta» lui Caragiale; căutați să prezentați Transilvănenilor figurile mari ale artiștilor Manolescu, Iulian, Roma- neasca și Nottara. Cu cei mărunți nu vă ocupați, căci de ei «ce ne pasă nouă Ardelenilor și Ungurenilor? Treacă numai vestea .bună peste munți și de acolo vină de asemenea numai vești bune». Arh insistat mai mult asupra acestei părți din activitatea D-voastră, fiind ea mai puțin cunoscută și fiindcă îmi dau seama ce operă de valoare, din punct de vedere educativ, ați săvârșit cu ea, îndrumând acum treizeci de ani orientarea Ardealului în y direcția cea bună. Influența lui Maiorescu se cunoaște în acest scris al D-voastră, mai ales atunci când constatați că «Ardealul vechiu scria și scrie într’o limbă. în contra căreia nouț Ardeal protestează.» (No. 82 din 1890) — D-voastră fiind unul dintre cei dintâi Transilvăneni, care au izbutit să se dezbare, fără rezerve și fără părere de rău, de «arde- lenismele» lor. După ce ați făcut astfel pe îndrumătorul înțelept al culturei românești în Ardeal, ați trecut în Bucovina, ca să faceți legătură în acest colț de țară cu cultura românească din Regat, și din Ardeal în același timp. De astădată ieșind de subt linia dublă'a foiletonului, vrați aruncat întreg în brațele gazetăriei, care în toate vremurile v’a chemat atât de stăruitor. Doi ani de zile,' de la 1893 până la 1895 ați condus, după moartea ardeleanului Pompiliu Pipoș, «Gazeta Bucovinei», scriind articole politice și foiletoane. Conferența D-voastră despre Petru Maior, publicată în Cernăuți la anul 1893 este un model de pios omagiu adus marelui nostru istoric și filolog. - Digitized by Google 37 Dar convingerile democratice - ce le nutreați de pe atunci și naționalismul D-voastră intransigent nu s’au putut împăca cu ideile «guvernamentale» ale boierilor care pe acele vremuri erau conducă- torii politici ai Românilor bucovineni. De aceea ați părăsit Țara Fagilor, nu însă fără de a o descrie cu toată scrupulozitatea științifică în lucrarea publicată la Sibiu în 1895 sub titlul «Bucovina». In București; unde în curând v’ați stabilit, v’ați întors la apo- stolatul prin școală, pentru .care studii speciale și temeinice de pedagogie și mai ales o aplicare fiirească vă conducea, devenind în curând unul din cei mai distinși profesori ai capitalei. Cu «Junimea» de mult vă găseați înrudit sufletește. De aceea v’ați apropiat de «Convorbirile literare», conduse pe atunci de peuitatul D-voastră frate Ion Bogdan. Cel ce răsfoește colecțiile de acu douăzeci și mai bine de ani ale acestei revistei, va găsi numele D-voastră foarte adesea, une-ori ca traducător, mai ales însă ca critic literar. In același timp privirile D-voastră rămaseră ațintite asupra Ardealului și când în jurul «Luceafărului» se grupară toate talen- tele tinerei generații de scriitori, cel ce publică în această revistă cele mai prețuite recensii despre toate manifestările literare de pe aceea vreme ați fost D-voastră. Când, după răsboiul balcanic, România câștigase în sudestul Europei o importanță deosebită și când echilibrul artificial al Europei începuse să se zdruncine, D-voastră, cu câțiva prieteni, ați crezut sosit momentul, ca în politica noastră să. ne pregătiți pentru evenimentele mari ce le simțeați apropiindu-se. Atunci ați început să scoateți la București, revista politică «Românismul», care aveâ colaboratori în toate provinciile locuite de Români și erâ cetită cu atențiune iscoditoare de nădejdi mai ales dincolo de hotare. Iar când visul de aur s’a împlinit, când unirea pe care sufletește ați pregătit-o în măsură atât de mare și D-voastră, s’a înfăptuit, atunci v’ați reîntors, după un sfert de veac, în Ardealul care v’a nă- scut, încărunțit la păr, dar cu inima tot atât de tânără ca pe vremea când îl părăseați, așâ cum ea trebue să bată în pieptul profesorilor tinerei noastre Universități de la Cluj. Dumezeu să vă păstreze această inimă tânără, — iată dorința pe care Academia și-o exprimă cu ocazia recepției D-voastră solemne în mijlocul ei. Digitized by Google Digitized by Google Digitized by Google Digitized by Digitized by Google RETURN CIRCULATION DEPARTMENT TQ—> 202 Moin Library LOAN PERIOD 1 2 3 HOME USE 4 5 6 AU BOOKS MAY BE RECAUED APTE» 7 DAYS Mnontti toana may be renewad by calllng 642 3405 Hear toana may be tecnarged by bnngmg the txxtka to tbe Circulație» Desk Rawwals and rechargea may be made 4 oays pnor !o oue date DUE AS STAMPED BEL ow VCLA 983 •.....01L 84 UNIVERSITY OF CALIFORNIA, BERKELEY FORM NO. DD6, 60m, 1/83 BERKELEY, CA 94720