FEBRUARIE 1989
EDITATE ÎN COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN
DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA
Anul literar in Bucovina
Rîndurile acestea nu-și propun să fie o replică locală
la bilanțurile editoriale publicate de mai toate revistele de
cultură și literatură din țară după cîte douăsprezece luni
de prezență în librării a obștei noastre scriitoricești. Am
citit cîteva astfel de racursiuri, deja apărute în acest început
de an, și ne-am bucurat pentru unele opțiuni, cam în ace-
eași măsură în care ne-au întristat unele irerahizări ce pot
fi calificate, cu indulgență, drept parțiale sau grăbite. Re-
acția nu are în sine nimic nou și nimic neobișnuit. In cei
mai bine de cincizeci de ani literari, ale căror bilanțuri
le-am urmărit în presa timpului, numărul previziunilor va-
labile asupra destinului scrierilor menționate acolo, în bine
sau în rău, se apropie de nesemnificativ. Iată de ce consi-
derăm astfel de implicite clasamente ca ritualuri de cele mai
multe ori agreabile și fără consecințe. Ele nu marchează
nici o încheiere și nu anunță nici un început, pentru că
timpul artei se măsoară după alte, criterii. între Balade ve-
sele de George TopîrfceaAuțșiîPîumb ăl Iui Bacovia, ambele
apărute în 1916, se așează mai mult tifnp al literaturii decît
între Eminescu și Nichita Stănescu. Si apoi, între mișcarea
Pămîntului în jurul Soarelui și cea ;a Cărților în Edituri
există teribil de puține elemente comuije.
în fond, care poate fi folosul real val acestor bilanțuri?
Metafora închisă în cuvîntul cu parfurțl cuBtubB «ne - conduce
către stabilirea raportului dintre activul și pasivul anului
literar. Este cu putință, pentru un critic literar, ca persoană,
o asemenea performanță ? Să zicem iță da, fără a despica
firul în patru. Dar probabilitatea erdții este atît de mare,
îneît demersul cere criticului vocație £ riscului și, de ce nu,
spirit de sacrificiu. Iată de ce îi admiram, în ultimă instanță,
pe cei care își afișează listele personalo.de opțiuni.
în cea ce ne privește, și avînd în vedere numai Cenaclul
de la Suceava al Uniunii Scriitorilor/ vom încerca doar să
catagrafiem contribuția luț.îp •corți^xti/l anului literar româ-
nesc. Credem că prima menționare se cuvine Paginilor
bucovinene : adunate în file de carte, ele ar da un volum
de aproximativ 250 de pagini. Op colectiv, firește, al unor
oameni pentru care munca de creafție și de redacție se
adaugă. Este puțin, zicem, înaintea altora, noi, căci ma-
pele redacționale ne sînt pline, dar Paginile... sînt, lotuși,
pagini.
Este vorba, apoi, despre Concursj.il național
„Nicolae Labiș". Ajuns, în 1988, la venerabila
douăzeci de ediții consecutive, acesta rămîne nu
mai „bătrîn* din țară, dar și cel care, în timp, a
«Ie poezie
vîrstă
numai
lansat
de
cel
cei
mai mulți poeți tineri (acum sau cu ani în urmă). Nu e locul
.și momentul să discutăm valoarea de ansamblu a textelor
intrate în competiție anul acesta, cu atît mai mult cu cît
opiniile juriului au fost împărțite ; în ceea ce ne privește,
credem în steaua a măcar doi dintre cei prezenți. Am men-
ționa că ediția din acest an a inaugurat un colocviu de
critică asupra literaturii tinerilor Ca să spunem lucrurilor
pe nume, organizatorii nu sînt mulțumiți nici de „filmul"
Iui, nici de rezultatele reale ; se cuvine ca în acest an să
capete un profil definitiv, să devină o certitudine în viața
literară.
încă o chestiune care merită atenție : prezența scriitori-
lor suceveni în presa literară a țării, atît prin creații pro-
prii, cît și prin comentariile critice făcute volumelor apărute
în acest răstimp. Spunem, în cunoștință de cauză, că, din
acest punct de vedere, 1988 este anul nostru cel mai bun și
vedem în el un indiciu convingător al pulsului literaturii
la Suceava. Și nu credem că este un gest de conveniență și
de abdicare a orgoliului să mulțumim revistelor și criticilor.
în sfîrșit, volumele : șase, Ia patru edituri („Dacia", „Emi-
nescu", „Junimea", „Ion Creangă") : poezie, reportaj, litera-
tură pentru copii ; nici un roman, nici proză scurtă, nici
critică ; teatru, ca totdeauna, deloc. Și totuși, cel mai bun
an editorial al Cenaclului de la Suceava, atît numeric, cît
și valoric. Cîteva cuvinte despre fiecare volum, în ordinea
cronologică a apariției lor. Ion Beldeanu, Lecția de melan-
colie : de departe, cea mai bună carte de poezie a autorului,
argument solid al unei creșteri continue. Cornelia Maria
Savu, Semne de viață : afirmarea definitivă a uneia dintre
cele mai interesante și mai constante valoric poete din ge-
nerația ’70. Mircea Motrici, Fereastră spre inima Bucovinei
(reportaje) ; Nicolae Cojocaru, Făt Voinic și Domnița cea
Frumoasă : șapte narațiuni pentru copii, în maniera basmu-
lui, în care autorul retopește numeroase motive folclorice,
cu o scriitură adecvată. Marcel Mureșeanu, Viziune cu po-
rumbei călători : poezie a maturității depline, cu sunet amplu
și echilibrat, volum în sensul bun al cuvîntului, de o exce-
lentă armonie a contururilor lirice. Florin Bratu, Ora fan-
tastică : intrare întîrziată în poezie, însă fără nici una dintre
sechelele debutului, într-o formulă lirică dintre cele mai
viabile în literatura noastră — expresionismul.
în edituri își așteaptă ieșirea în lumină multe volume
ale scriitorilor suceveni : poezie, roman, critică și istorie li-
terară. Dar despre ele, peste un an.
Mihail VULCAN
autograf
EMINESCU
ANDREI MURESANU
Tablou dramatic într-un act
(fragment)
Văd cerul lan albastru sădit cu grîu de stele,
EI îmi arată planul adîncei întocmcle
Cu care-și mișcă sorii. — In sîmburul de ghindă
E un stejar. — Cum dînsul din proprii rădăcine,
Din planul veții sale ascuns în colțu-obscur
își crește trunchiul aspru — așa, poporul meu,
în tine e puterea-ți, nălțarea-ți și pieirea-ți.
Eu cred că tot ce este menit de a fi mare
Să-și înăsprească trebuie superba rădăcină
Prin viscole turbate, prin arșiță și-ngheț.
Mai tare e-acea stîncă, ce a trecut martiră
Prin vijelii nitul multe. Popoarele barbare
Ce-au cotropit românii sub vijelii mărețe,
Turbate, mîndre, aspre ca orice vijelie,
Dară și trecătoare ca ele. Iar stejarul
Poporului meu tare ridică și-azi în vînturi
Intunecata-i frunte și proaspăta lui frunză.
în sinul lui Zamolxe
O turmă de ol...
Izvoare, ca mulse
De. al văii dor..,
ție.
Cristian BALAȘ
Brazii ca o strigare...
Munții ca o scăpare...
Cine te-a binecuvîntat, glie,
Să-ți pot vorbi astăzi, în limba ta
Sămînță împărătească
Ce mină a fost oare să te sădească
A PRIVI
6 4M<I« *
.El n-a fost cînd era, el e cînd nu c\
Dumitru RUSU :
Peisaj'
Vine lin timp cînd fiece clipă, sub aceste
rafale de ceruri interogative, c umbra unui vers
al său.


Timpul curge ireversibil pentru lumea ex-
terioară ; pentru cea interioară, pentru spirit,
el este circular. Soarele nu mai poate lumina
trecutul; noi da. Pînă acum, acest timp al spi-
ritului a avut doar cîțiva oaspeți, mari vizio-
nari : Homer, Platan, Dante, Shakespeare, Goe-
the, Dostoievski, Eminescu. . . Ei au trăit viito-
rul într-un prezent imemorial.
Unul dintre 'reperele noii isto-
rii a Sucevei îl constituie, desi-
gur, întemeierea marii sale zone
industriale. Mulți dintre locuito-
rii de azi ai orașului își amin-
tesc asaltul cupelor de excavațic
de la începutul deceniului, șapte,
cînd se pregătea turnarea fun-
dațiilor celor doua combinate,
replici contemporane ale legen-
darei citadele voievodale de odi-
nioară.
Ochiul reporterului, atent la
toate modificările produse
în
străvechea Cetate de Scaun, a
înregistrat apoi
cu îneîntare și ------------
emoție apari-
seamnă a stăpini tainele mode-
lării metalului fără nici o aba-
tere de la legile sale exacte :
iizice, mecanice, termice. Oțelul
special din care se croiesc for-
mele fiecărui reper suportă mai
intîi o „lecție de corectare" prin
tratamente primare și chimice,
de calire și îmbâtrînire, menite
să-i confere duritate și stabili-
tate în timp. (De altfel în una
din halele de finisaj, din aceste
motive, temperatura trebuie men-
ținută constantă indiferent de
anotimp și de vreme). După care
Un copil de 16 ani scria în 1866 : „Crucea-mi
pare gînditoarc l Parcă arde-a vieții-mi tort / Șt
prin neguri, mormintare / Privesc, fața mea de
mort !" și : „Idee / Pierdută-ntr-o palidă fee /
Din planul Genezei, ce-aleargă / Ne-ntreagă“ și:
„Aș fi frunză, aș fi floare, / Aș zburare" și...
din aceste cuvinte aurorale ale atît de tânăru-
lui părinte al poeziei noastre moderne, se năș-
teau peste vreme : Bacovia, Barbu, Stănescu. La
fel Arghezi și Blaga au o existență spirituală
„prenatală" în spații eminesciene mult mai în-
tinse, împreună cu mulți alți poeți.

ția, rînd pe
rînd, a impu-
nătoarelor ce-
tăți muncito-
rești devenite
astăzi prezențe
familiare în e-
xistența cotidi-
ană. Au fost
clipele de ne-
uitat ale pri-
melor suprafe-
țe de pe hîrtie
REPORTER
Spectacolul muncii
in lumea micronilor
operațiunile se
succed într-un
flux aparent
lipsit dc spec-
taculozitate, a-
proape imper-
ceptibil pentru
un necunoscă-
tor. Aceasta,
pentru că exe-
cuția fiecărei
piese în parte
implică, în pri-
mul rînd, con-
centrare, miga-
lă, calcul ma-
Eminescu este modern și actual printr-o poe-
tică a consonanței cu esența realității, care
transcendc orice curent literar, focalizind in
același timp în germene aproape toate spațiile
posibile spre care s-au orientat vectorii imagi-
narului poeziei moderne, de la imaginile ana-
logice, profunde, intensive „grămădind nemăr-
ginirea în sclipitu-unui atom", pînă la cele dez-
integrative, extensive, de bisturiu senzorial ale
„orașului furnicar".
Orgoliile de inauguratori suportă pînă la ur-
mă corecțiile nesfîrșitei sale constelații de va-
lori, deoarece originalitatea absolută ne-a fost
consumată. Fragment la zi: „Ah ! boboc... ama-
bilă ești... frumoasă și — proastă, l Cînd aș-
tepți pe amant, scriitor la subprefectură, / Tî-
năr plin de speranțe, venind cu luleaua în
derulate pe uriașele mașini, ale
primelor șarje de oțel, ale uti-
lajelor de înaltă complexitate
sau ale producerii elegantelor
cupe din sticlă.
Revelația de „ultimă oră“ a
celui care semnează aceste rîn-
duri s-a petrecut într-o dimi-
neață senină de vară, anotimp
propice unor surprize memora-
bile. Spectacolul muncii desco-
perit în spațiile de producție ale
celei mai tinere unități de pe
cunoscuta platformă industrială
din lunca Sucevei poate fi con-
siderat, fără nici o exagerare,
copleșitor. Vom reține deocam-
dată că este vorba despre fabrica
de aparate de măsură și control
(neelectrice), singura — după a-
firmația interlocutorului nostru
— de acest fel din țară și cea
dintîi uzină de mecanică fină din
nordul Moldovei. Ceea ce se în-
tîmplă aici stă sub semnul sal-
tului îndrăzneț în teritoriile teh-
nicii de vîrf. A produce apara-
tură de verificare în clasele do
precizie ce țin de ordinul micro-
nilor, într-o varietate impresio-
nantă de tipuri și dimensiuni, în-
tematic și, mat puțin, efort fi-
zic.
Așa se face că manopera înglo-
bată în verificatoarele de diver-
se forme și utilități reprezintă
de Ia 60 la 80 la sută din va-
loarea acestora. Ceea ce vorbește
de la sine despre energia inte-
lectuală consumată. Finisarea
unui inel cu filet, de pildă, cere
din partea omului de la mașină
o atenție deosebită, dublată de
finețe în execuție și inteligență
creatoare. Am văzut, spre exem-
plu, o trusă de calibre destina-
tă uzinelor de autocamioane din
Brașov, o adevărată carte de vi-
zită a capacității creatoare a co-
lectivului de ameciști, în care
erau etalaie verificatoare minus-
cule cu diametre de la 1 la .30
de milimetri. Or însușirea unor
asemenea performanțe nu ar fi
posibilă fără o temeinică stăpî-
nire a meseriilor de specialitate,
fără acele calități particulare
menționate anterior. O eventuală
gură... / Soarele-a apus, iar luna, o
tundă și grasă, / Merge pe-a cerului
și-albastru și lasă / Urmele de-aur a
ei strălucindc ca stele." (Mitologicale).
în literatura română, sîntem cu
țeni ai lumii Eminescu.
cloșcă ro-
aer moale
labelor
toții cetă-
Versurile cu geometrie neeuclidiană, dezvol-
tînd o stereofonic a sensurilor multiple, stilul
colocviul, metafora oximoronică, ironia și auto-
ironia, scientismul pot fi detectate — fragmen-
tar — în opera sa.
Eminescu nu este ultimul romantic al Euro-
pei, ci primul romantic care deromantizează in-
scriindu-se pe orbita modernității eterne.
Două versuri coagidate de curenții gindirii
rosbire unică și totală: „Nu credeam
să-nvăț a muri vrodată" și „Știm de nu trăim
pe-o lume ce pe nesimțite cade ?“ conțin, fie-
care dintre ele, cîte trei verbe. La Eminescu,
verbele au memoria oceanului originar.
Atingind teiul său, mina noastră respiră prin
mii de frunze !
(continuare în pag. IV)
Ion BELDEANU
C. SEVERIN
CRONICA LITERARA	———■————
O lectură bună a cârtii de poezie
Ora fantastică* a suceveanului (prin
adopțiune) Florin Bratu cere citeva
minime precizări de ordinul biogra-
fiei intelectuale. Este un volum de
debut in poezie, dar nu și editorial;
autorul a mai scos, cu cîțiva ani in
urmă, la Editura „Junimea", un stu-
diu de sociologie a creației folclori-
ce — Cultura populară sau virtuțile
permanentei. Prezent cu versuri de
multi ani, dar cu intermitente, in
presa noastră literară, Florin Bratu
își editează tîrziu prima sa culegere
de poezie, căci, ca vîrstă, el aparți-
ne generației „luptei cu inerția" ; fap-
tul este absolut evident în expresia
șl, substanța poemelor care nu au ni-
mic comun cu tendințele lirice mai
recente. Ceea ce, firește, nu vrea să
însemne că ne aflăm în fața unei po-'
eâii cu aer vetust, ci modernă, în
sensul larg al cuvintului, prin toate,
dominantele ei, însă fixată între pa-
rametri care indică o perioadă nu
recentă de formare a eului liric. Și
încă ceva : merită reținută maturi-
tatea substanței acestui volum, care
după toate indiciile, pare a fi anto-
logia multor ani de travaliu poetic,
cu schimbările de teme, de accente
și de scriitură pe care le aduc timpul
și volutele existenței. In tot cazul,
poeziile lui Florin Bratu nu pot fi
atașate momentului incipient al. de
acum, celebrei generații, ci perioadei
sale de edificare deplină.
Cea mai evidentă dar și mai gene-
rală marcă a matricei sale literare
o găsim în dinamica de factură ro-
mantică a fondului de lirism, la care
se adaugă egotismul lui subliniat.
Niciodată detașat, niciodată fixat în- .
tr-o stare stabilă, do echilibru, flo-
tantul liric își comunică febril stă-
rile de iluminare sau întunecare, de
înălțare ori prăbușire, mai rar de a-
derență la real, cel mai frecvent de
neliniște și incertitudine existențială.
Patetic și grandilocvent pe alocuri
(dar nu în poemele cele mai bune).
Florin Bratu refuză prozaicitatea re-
alului cu consecvență, obiectele aces-
tuia rămînînd pentru el simple pre-
texte chiar șl în poezia de peisaj. De
altfel, titlul volumului — Ora fan-
tastică — este, din acest punct de
de vedere, edificator, în cazul în care
acceptăm că este vorba de opțiunea
exclusivă a autorului. In fapt, nu
PROZA
în plina zi
Gîngurit de porumbei la subsi-
oara marii statui. Miros de trans-
pirație. Și bronzul transpiră. Un
fel de rugină verde, din alt veac,
de cocleală din atîtea ploi scurse
peste trupul ei medieval.
Priveam de jos porumbeii, le
urmăream toate mișcările, încer-
cam să fiu eu creierul lor mic și
să judec de-acolo, să-mi fiu și mie
și lor stăpîn.
Simțeam că-mi pierd memoria
și că judecata mi se subțiază, mă
cuprinde o poftă nebună de zbor,
de clocit, de murmur neinteligibil,
de pași mărunți și de grăunțele pe
care le vedeam pe mesele femei-
lor din marea piață. De abia a-
pucam să mă ocup puțin de mine,
m-am oprit cu greu să nu mă
Nemărginire
Și-a adus aparatul de filpiat
și l-a instalat în mijlocul came-
rei. Eu stăteam întinsă în pat și
plîngeam. Sorbeam din cînd în
cînd din cafeaua rece și citeam
sughițând dintr-un roman poli-
țist.
El mă mai punea să zîmbesc și
mă urmărea să nu care cumva să
vorbesc la telefon. Intr-una din
zilele următoare telefonul avea să
dispară.
Treptat aparatul de filmat s-a
îndepărtat ajungînd pe linia ce
unea ușa cu oglinda de pe pere-
tele opus.
El nu mai ieșea din casă decît
după țigări sau după lapte.
In momentele noastre de tan-
drețe îi mângîiam părul argintiu
și-i număram ridurile în joacă.
se va spune despre mine că port
noaptea în ochi,
sînt fosta și noua iubită
a întunericului,
de peste drum mereu renasc pîlpîietor
focurile minunii,
se va spune că e spre stingere,
spre fericirea mea...
(mă indispune să schimb ceva
In amintirea unor zile
în acest univers gata clădit.
gata pregătit să fie devorat
de ursitoare rele,
nepregătite de noul timp)
Se va spune despre mine că port
în suflet
lacrimile copilului blond și îmblînzirea,
steaua mea, steaua lui, steaua noastră...
ceilalți se vor feri de mine,
nu suportă cuvîntul negîndit
în secunda aprinsă,
nu suportă sarcasmul logic și fidel
supus sau scris
desființînd
cuvinte sau fapte în pripă...
și cît aș vrea să-mi lepăd vocea, mina asta
caldă, încă nesluțită.
Bianca MARCOVICI
este vorba de un fantastic propriu-
zis, în accepția pe care o conferă
cuvintului conceptul estetic respectiv,
ci, ca să folosim o expresie preluată
de la Cezar Petrescu, de un „fan-
tastic interior" — provocare și exci-
tare puternică a capacității fanteziei
de a nega realul prin trans-figurare;
intenția este exprimată programatic
în acest Cine ? : „Lacrima să măsoa-
re cine mai poate / Și să dezlege nă-
dejdile toate? // Cine mai are privi-
rea curată / Grădina să vadă, arînd
cum arată? // Fată Morgana cine
va să mai știe / Cu-adevărat nălucă
de e sau de nu e? // Și, vai. clipa
răbdării cine mai are / Gîndul stelei
eăzînd să măsoare ?". Intr-o aseme-
nea viziune, o livadă de cireși care
se scutură la vreme de scară poate
arăta astfel : „Cireșii-șt suie-n ra-
muri luminări. / Lumină de neli-
niști va să vină, / Din zare sună
tainice chemări / De mult grădina
nu mai e grădină. // Și ziua lumină-
rii e do sînge, / Rubine grele cad la
rădăcină, / Căci adierea serii iarăși
plînge / Peste durerea ierbii din
grădină". Este evident, efectul în re-
gistru fantastic nu e de adincime, a-
cesta fiind cazul și al altor poezii
în care priveliștea este doar suportul
unei stări de suflet aburoase, am-
bigue.
Nu însă o astfel de poezie îl ex-
primă cel mai bine și mai exact pe
autor ; nocturnul îl avantajează cu
evidență. cu precădere „ceasul nălu-
cirei" cum a spus Grigore Alexan-
drescu. momentul propice imaginaru-
lui terifiant, mai rar feeric, chiar
foarte rar, evocînd stările de suflet
sumbre, seisme ale eului. Multe poe-
me sînt populate cu umbre, năluci,
iele, fantome, surprinse în atitudini
și mișcări hieratice, funcționînd poc-
■ 4
FLORIN BRATU:
Ora fantastică
scarpin in văzul lumii, să nu-mi
arunc pantofii din catifea albas-
tra.
Apoi vedeam că porumbeii sint
tot acolo, înmărmuriți parcă, ui-
tindu-se undeva spre mine, rupți
de toate preocupările lor dinain-
te, într-o poziție marțială, ome-
nească, înspăimântați să nu cadă,
uitindu-și de aripi, negindu-și
condiția.
Deci ne intîlnisem undeva. în
spațiul care ne despărțea, între
sus și jos, creierele noastre comu-
nicaseră. Panica din mine îi cu-
prinse și pe ei. pe amândoi. Am
stat multă vreme nemișcați, ui-
tând, fiecare unde se află și cine
este, un flux, un reflux se zbătea
între noi.
Apoi am avut doar puterea să
planez ușor și să mă așez pe o
clădire cu șase etaje, din apro-
piere, sucursala bancară a renu-
mitei firme Shylock, în timp ce
nevinovatele vietăți cădeau (în
aceeași clipă) de la subsioara sta-
tuii, strivindu-se de caldarim.
Nu se mai bărbierea și părea
muncit de gînduri.
M-a îndemnat să țin un jurnal
și cum accesele de plîns se înte-
țiseră s-a oferit să mă ajute.
Noaptea developa filmul, fl
proiecta pe perete în zori și multă
vreme tăceam și fumam.
Casa se umpluse de flori. Ae-
riseam numai noaptea.
Intr-un timp am început să am
amețeli și să dorm foarte mult. 11
rugam din ce în ce mai des să
oprească aparatul de filmat.
„E un monstru", (din jurnal).
Curînd am scos dulapul din ca-
meră.
„Astăzi am împlinit șaizeci de
ani. Șampanie!“ (din jurpal).
Casa continua să fie plina de
flori.
tic ca semne ale altui tărîm, nein-
trind insă niciodată in relații, să zi-
;cem, epice cu eul liric sau cu tări-
mul realului. Propensiunea lui Florin
Bratu către expresionism, ca și op-
țiunea pentru el sînt evidente, părînd
a înclina mai mult către cel de tip
Adrian Maniu decît spre cel blagian.
„Ceasul de taină" este al întunericu-
lui „fără lună și stele", al mării sub
un cer orb și al rîurilor curgînd din
și în noapte, al văpăilor care joacă
peste comori, al „Fîntînii Cerberului"
(la Adrian Maniu se vorbește despre
Fîntîna Balaurului) care coSoară pînă
în inima pămîntului. Prezența stihii-
țtjr, insurecția tenebrelor generează
,tensiuni poetice notabile : „Orele ne-
gre s-au strecurat prin beznă, / Mie-
zul nopții stins este de-acum, / Pa-
sărea neagră țipă pe-o casă uitată, /
Nici o ființă nu mai trece pe drum. •'/
Merii-n grădină s-au frînt din tulpi-
nă. / Blestemul plouă cu negru-n
ogradă, / Pasârca-Nenoroc nu mai
poate să plingă, / Cineva, pe drum,
așteaptă lumina, să cadă". Nu pre-
zența fantasticului de tip tenebros se
reține, el aproape că nici nu există,
ci forța iradiantă a chtonianului, cu
reverberări-surpriză în sensibilitatea
poetului : „Se aprindeau în neiertă-
toare surpări / Petale de-aprinse me-
tale, / Vii umbre pe albe cărări, //
Ecouri cronicăre.ști ascultam / Și e-
ram tineri și eram". Prinse în textura
unui mare cutremur lăuntric, astfel
de plăsmuiri pot genera un lirism
dens : „Trup de femeie urca înspre
seară, / De-abia apusă-i ora teme-
rară. / Seara fu neagră, de necre-
zut, / Florile nopții, cu suflet căzut, /
Sălbatic crescuseră peste casă, ro-
tund, / Fantastica oră curgea în a-
fund. / Sufletul era alb și tăcut, /
Trup de femeie urca spre trecut".
Călătorind cu Gerard
Cînd l-am văzut întîia oară pe
Gerard, mă gîndeam că la umbra
sprîncenelor sale atît de groase
ochii nu i se vor încălzi niciodată.
Ei bine, greșeam !
(întotdeauna, seara, cînd sting
lumina în bucătărie și traversez
întunericul din hol, merglnd spre
camera mea, mă izbesc cu umă-
rul de un stâlp mizerabil și tare
ca piatra.)
Odată călătoream cu el într-un
vagon de marfă. Duceam niște
vite la abator si ne aflam de vreo
douăsprezece ore pe drum. N-o
făceam prima dată. Nu știu cum
Peisaj cu șamani
De o zi trecuse iarna din calen-
dar insă zăpada continua să tre-
mure pe afară. Femeia luă lopa-
ta de lemn și făcu o cărare pînă
la poartă, cînd văzu că pe la ce-
lelalte case și pe drum nu era un
strop de omăt. Strigă la bărbat și
la copii, să iasă, să se mire și ei,
dar nu-i răspundea nimeni un cu-
vînt. Intră în casă și-i găsi pe toți
Aparatul de filmat s-a stricat.
In același timp am văzut că nu
mai era nevoie să scoatem nici o
mobilă din casă.
Avea un rîs isteric. Rîdea din
orice. Dormea prost noaptea.
„Nu voi mai crește. E cert. O-
cup aproape trei sferturi de came-
ră. Noua situație nu-mi displace.
Mi-ar fi rușine însă ca vecina de
peste drum să ridă de mine și să
se laude cu talia ei de viespe."
(din jurnal).
Râsul lui isteric mă calcă pe
nervi. Era clar că nu mai puteam
dormi împreună.
Noaptea stăteam trează și mă
gîndeam.
„Simt că el mă urăște. Nu-mi
pasă. Îmi pot aminti însă de
curtea nebună pe care mi-a fă-
cut-o un căpitan de artilerie" (din
jurnal).
Tot de natură expresionistă sint
cîteva poeme (scurte) de factură b.a-
ladescă, incă mai decantate de ele-
mentul epic decît cele ale precurso-
rilor. Tehnica sugerării motivului de
bază, modalitatea în care cititorul
este provocat să purceadă la remode-
iarea sa se armonizează frumos cu
rama folclorică incizată cu instru-
mentele artei culte : „In dimineți de
cleștare / Cu esențe de piatră și soa-
re, / Pe dale de mîzgă și ‘somn, /
Marele Domn / Străfulgerat de o mie
de salbe / De raze și focuri / Se-ri-
fățișează pădurilor albe, (/ Aici ră-
sar mirezmele-n culori, / Pe lespezi
cu muzici afunde, / Marele Domn e-o
dimineață de sori Răsfrîntă, . cu-
minte, în unde. // El se născu-ntr-o
seară de ropote, / Seară cu lumini în
creneluri, / Iar munții-i scriu însem-
nele pe ceruri. / Și stă Marele Domn
în văzduhuri de clopote".
Care sînt dominantele condiției u-
mane într-o asttel de poezie în care
tenebrele se opun luminii, în care
pămîntul rareori își trimite semnele
spre zarea cosmică, și imaginarul do-
mină copios dar cu consecințe poetice
binefăcătoare realul? Nu se acredi-
tează o filosofie a existenței, unitară
și completă, situație în bună măsură
firească dacă nu uităm că Florin
Bratu cultivă un lirism prin exce-
lență de sensibilitate și al stărilor de
suflet, dar cristalizează, în ultimă in-
stanță, un mod asumat de a concepe
destinul ființei omenești : singur, bin-
tuit de năluci și înconjurat de noap-
te, dar aspirînd spre lumină și dobîn-
dind-o adeseori ca supremă revela-
ție a existenței, omul, vulnerabil și
vulnerat lăuntric, iar nu înspre lume,
se îhchide într-o atitudine catabazică.
Nu trebuie să căutăm aici o intenție
de generalizare, ci o mărturisire de
poet.
Cred că s-a înțeles din ce am spus
pînă acum că autorul nu ambiționea-
ză inovări notabile în limbajul poe-
tic ; există chiar, pe alocuri, imper-
fecțiuni cărora nu le pot găsi o ex-
plicație. Efortul său. împlinit, vizea-
ză fixarea unei stări a eului, a unei
trăiri, irepetabile, unice Ora fantas-
tică. de fapt clipa fantastică este ma-
tură și cere, pentru confirmare, ur-
mătorul volum.
Mihail IORDACHE
s-a întîmplat — chiar pentru noi
era inexplicabil — dar o vacă a
fătat un vițel c-o pată albă în
frunte.
Trenul a oprit în M. aproape o
oră. Am coborît amândoi. In oraș
Gerard și-a întâlnit un nepot care
i-a dăruit o cutie de șah. Cîștigul
nostru cu asemenea transporturi
nu era prea mare, dar vedeam lu-
mea, vizitam abatoare moderne,
muzee, terenuri de golf, magazi-
ne, uneori nimeream la nunți. A-
casă ce să fi făcut ? Asa măcar
nu știam unde ne aflăm.
trei în jurul mesei. Haideți, zise
ea, să vedeți o minune ! Nici nu
te gîndi! răspunse bărbatul. Nici
nu te gîndi! îi cîntară în strună
și băiatul și fata !
Bine, lifte dușmane ce sînteți!
gînguri femeia și dispăru prin
hornul casei, lăsîndu-le mâncarea
numai pe jumătate făcută I
Marcel MUREȘEANU
Ne-am certat. El a rupt filmele
și le-a aruncat la gunoi.
Casa s-a umplut de sticle goale.
Și de mucuri de țigări.
„Azi mi-a mărturisit că pereții
îl strîng ca-ntr-o menghină" (din
jurnal).
Se plimba mult pe străzi.
Intr-o zi a adus telefonul. M-a
rugat să chem pe cineva. Tremu-
ra și fuma țigară după țigară.
In cîteva zile mi-am revenit.
Am început să mătur și l-am aju-
tat să aducă dulapul înapoi.
A stat in mijlocul camerei și
m-a privit în tăcere.
Ușa a rămas un timp deschisă
în urma lui.
„îmi reamintesc cu claritate le
primul nostru bal. Sala era imen-
să, plină de flori" (din jurnal)
Ovidiu BUFNILĂ
CAMELIA CORLÂȚEANU
Chema rea poetului
trimisul tău
stranie pădure albă
e-un șarpe
il voi recunoaște
așa după cum ai profețit :
urma ghimpelui in solzul său
lăsa-va pe buze
rășină
Trandafirii
piața de fiori
s-arată-n visele nopților mele
cu liliac
cu garoafe	;
cu mărgăritare
trandafirii anume
arborînd miresmele lor imperiale
par a mă învălui
in spăimîntătoare droguri
— de fiecare dată
cînd ii privesc
simt
cum se cațără-ncet
pe fruntea mea
spinii
Incantație
alungă-le alungă-le
viorile acelea
n-auzi cum se tinguie ?
cum recompun
arborînd sensuri viclene
dimensiunile vizuinelor noastre
alungă-le
revarsă-le-n strune păianjeni și apă
aprinde-le n seînduri incendii
și vino aici lingă mine
adă vopsele
colorează-mi obrajii
și pleoapele
și invață-mă cum se descifrează
dindărătul măștii
Sensul Iubirii
Deșert
dintr odată cuvintele
încremenesc atirnate dd firele
bărbii
ca liliecii
ce dimineață
năucitor topindu-și feminitatea
în lumina ochilor
Morgana !
Spui : visez
Dar iți va risipi nisip între gene
va aduce soarele lingă tine
cu o tandrețe infinită
potrivindu-ți-1 în creștet
și-ți va îndeplini Dorința :
vei rămîne pentru totdeauna
Principe
Purpur princiar
jarul
jarul
izbucnind leneș
din trupul mamei
dogoarea lui de început de lume
mistuitoarea-i chemare
forță de fiară sălbatică
tobe și dansuri
zei mișunînd printre măști
inocentă înscăunarea
în mijlocul pietrelor înroșite de foc
— ființa mea
ca ultimul templu
închinat apei
furtuna iscată fără veste
dintre frunzele junglei
împăciuitoare ofranda
ursitoarelor
— cornul plin ochi cu sînge
proaspăt.
II — Pagini bucovinene
1.	Vă tentează un bilanț ?
— Primul obiectiv care mi s-a pă-
rut a fi de mare eficiență educativă,
tuci ia noi 111 Bucovina, unde fie-
care palmă de pămint înseamnă is-
torie, a fost modernizarea, speciali-
zarea și dezvoltarea muzeelor. In
județ veneau și continuă să vina
foarte mulți oameni din toată țara,
din toată lumea, pentru a vizita
monumentele istorice din evul me-
diu. O personalitate de nivel euro-
pean mi-a spus, pe atunci, sub zi-
durile Voronețului : „Bine, asta
au făcut înaintașii voștri, voi astazi
ce faceți ?“ De aceea, am acționat
pentru o receptare concomitentă și
a valorilor patrimoniului cultural,
istoric, etnografic, memorial, turis-
tic, prin dezvoltarea rețelei muzea-
le intercalată traseelor acestor mo-
numente.
In aceeași ordine de idei și dînd
curs unor mereu aminate dorințe,
au fost amplasate în spațiul buco-
vinean marile noastre statui : Dra-
goș Vodă, Bogdan Vodă, Petru 1.
Mușat, Ștefan cel Mare, Ciprian
Porumbescu, Sadoveanu, Labiș. Ast-
fel, județul dispune în momentul
de față de 21 instituții muzeale și
au fost adăugate la cele cîteva mai
vechi un număr de 30 de statui,
distribuite in mai multe localități
și două valoroase mozaicuri ampla-
sate pe fațadele unor mari unități
industriale.
îmi doresc, ne dorim să nu ne o-
prim aici...
întărirea cadrului instituțional și
dezvoltarea spațiilor destinate acti-
vității culturale a fost, de aseme-
nea, un alt imperativ urmărit cu
multă perseverență. O recentă enu-
merare stabilea la 25 numărul o-
biectivelor realizate în acest do-
meniu. Desigur, multe dintre ele
sînt de importanță obișnuită, cum
ar fi filialele dc bibliotecă, în
zone industriale și cartiere noi,
case ale cărții, galerii de artă și
ateliere pentru pictori, deschiderea
pentru public a unor fonduri me-
moriale, precum cele ale lui Si-
meon Florea Marian, Vicoveanu, Pe-
tru Comarnescu, Labiș, Camilar,
noi secții muzeale la Dorna, Șiret
si Fălticeni : o secție muzicală la
Biblioteca Județeană, spații foarte
generoase pentru bibliotecile din Ră-
dăuți și Vatra Dornei. Dar vor ră-
mîne, pentru totdeauna, motive de
mîndrie și de marc satisfacție pen-
tru acești ani, realizarea Muzeului
Județean de Istorie, înființarea Ce-
naclului Suceava al Uniunii Scriito-
rilor din Republica Socialistă Ro-
mânia. amenajarea colecției de artă
„Ion Irimescu" la Fălticeni, redac-
tarea lunară și editarea suplimentu-
lui „Pagini bucovinene", înălțarea
Complexului Astronomic Popular
din Suceava, amenajarea Teatrului
Municipal și aducerea primei trupe
profesioniste de actori la Suceava.
Rămîn deziderate pentru care am
insistat și insistăm, în continuare,
muzeul de științe naturale (muzeul
pădurilor), muzeul de artă plasti-
că, expoziția etnografică în aer
liber din preajma Cetății de Scaun ;
restaurarea Cetății lui Ștefan cel
Mare și amenajarea muzeului de
X_________________________________________
artă militară medievală și a unei
instalații de sunet și lumină, în
conformitate cu macheta, proiec-
tul și tematica, realizate mai de-
mult în baza unei hotărîri a con-
ducerii partidului.
S-a urmărit, de asemenea, reîn-
vierea prin manifestări prestigioa-
se a unor tradiții în domeniile poe-
ziei, muzicii, artelor plastice, cer-
cetării științifice, arheologice, crea-
ției tehnico-științifice. Au fost ini-
țiate pentru aceste domenii, și se
desfășoară an de an, concursuri de
interes național, colocvii și seșiuni
științifice, expoziții reflectînd crea-
ția plastică românească contempo-
rană, expoziții de invenții și inova-
ții în domeniile gîndirii tehnico-
productive, o paletă largă de ma-
nifestări în domeniile creației și
interpretării artistice populare. S-a
permanentizat apariția prestigioasei
lucrări „Anuarul Muzeului Jude-
țean". S-au editat ample culegeri
„lin spațiu de maximă receptivitate
față de om, față de nou, față de frumos..."
Interviu cu profesor doctor ALEXANDRU TOMA, președintele C J.C.E.S. Suceava
de folclor, acoperind cele 5 sub-
zone etnografice ale județului, s-au
realizat valoroase monografii pri-
vind arta populară bucovineană,
dansul popular din județul nostru,
monumentele și frumusețile turis-
tice ale județului, sinteze privind
muzica, arta, poezia, proza, tea-
trul, știința în Bucovina. La toate
acestea se adaugă cele peste 100 de
titluri de carte ale autorilor suce-
veni apărute în mai toate editurile
țării.
Și, în sfîrșit, dar nu în ultima;
rînd s-a insistat și se insistă în
continuare pentru creșterea conținu-
tului educativ și artistic, pentru
ridicarea calității activității așeză-
mintelor culturale. Rodnice s-au do-
vedit întrecerile anuale între bi-
bliotecile comunale, cinematografele
de la sate, între organismele care
se ocupă de răspîndirea cunoștințe-
lor cultural-științifice. Au fost ge-
neralizate în toate cele 8 orașe și
90 comune, desfășurîndu-se anual,
decadele și săptămînile educației
politice și culturii socialiste. Toate
acestea nu reprezintă decît o su-
mară trecere în revistă, viața, ac-
tivitatea din orașele și comunele
noastre fiind mult mai bogată, mai
diversă.
2.	Cred că această vastă și diver-
să gamă de preocupări a fost posi-
bilă datorită unui climat, datorită
introducerii unui serios spirit de
echipă. Ce ne puteți spune în acest
sens ?
— Județul Suceava este, el în-
suși, o excelentă echipă. Am găsit
și găsim întotdeauna o maximă re-
ceptivitate din partea tuturor or-
ganelor de partid și de stat de la
nivel de județ, municipiu, orașe,
comune. Multor activiști de partid,
prezenți în tot ce se întîmplă im-
portant în viața spirituală sucevea-
na, precum Ileana Paranici, Costică
Arteni, Ion Siminiceanu, Alexan-
dru Vornicu, Ion Răcaru, Mihai
Găinariu, Mihai Frunză, Vasile
Pariu, Ion Cornețchi, Roman Stei-
cik, Aura-Simina Ănușca, Maria Ți-
pirigan și atîtor altora le port o
stimă deosebită pentru dragostea
lor față de actul de cultură, pentru
convingerea exprimată adesea că
formarea conștiinței socialiste a o-
mului zilelor noastre trebuie clă-
dită pe un solid fundament cultu-
ral al personalității. Strădanii con-
' jugate aflăm din partea Inspecto-
: râtului Școlar Județean, Consiliu-
lui Județean al Sindicatelor, tinere-
tului, uniunilor cooperatiste, consi-
. liilor de conducere și consiliile oa-
menilor muncii de la cele peste 530
de instituții și așezăminte cultura-
le. Activează în județul nostru pres-
: tigioși muzeografi precum Octav
Monoranu, Mircea Ignat, Ileana
Șutac, Mihai Spinu, Maria Mărgi-
neanu. Pa vel Blaj, Marcel Zaha-
riciuc. Adrian Cocîrță, Dragoș Cu-
siac, Simion Haja ; excelenți biblio-
tecari precum Ion Pînzaru, Aurica
Clim, Eugenia Ciurea, Aurelia Pin-
tilii, Marian Pescarii, Aurelia
Hurjui, Maria Teleagă, Aurelia Ma-
tei, Elena Pădure ; mari îndrăgos-
tiți de meseria de librar : Ion Cîș-
laru, Maria Brînzei, Lia Ciornei,
Artemiza Corduneanu, Pavel Das-
călu ; compctenți îndrumători ai
mișcării artistice de masă : Aure-
lian Ciornei, Rodica Dominte, Sever
Dumitrache, Ilarie Curechianu ; ac-
tiviști neobosiți, răspunzători de
marile acțiuni culturale ale jude-
țului : Mihai Ghergu, Victor Rusu,
Corina Ignat, lanoș Horvath, Vasile
Florea ; scriitori prezenți mereu în
mijlocul oamenilor : Marcel Mure-
șeanu, Mihail lordache, George Da-
mian. Ion Beldeanu, Mircea Tines-
cu, Ion Filipciuc ; artiști plastici
care se mîndresc cu inițiativa lor
expozițională intitulată „Mereu în-
tre oameni" : Ion Carp Fluerici, Du-
mitru Rusu, Mircea Hrișcă, Mircea
Dăneasa și mulți alții. Cum să enu-
meri miile de învățători și profe-
sori, de medici, economiști, ingi-
neri, sutele de instructori și în-
drumători artistici, cei peste o
sută de mii de tineri și vîrstnici
ce alcătuiesc forța suceveană a miș-
cării artistice de masă ?...
3.	Dacă ar fi să definiți spațiul
cultural bucovinean de azi...
— Un spațiu de maximă recep-
tivitate față de om, față de nou,
fată de frumos. De la chipurile ne-
uitate ale voievozilor, ce ne privesc
din frescele monumentelor bucovine-
ne, pînă la tinerele chipuri de
muncitori, tehnicieni și ingineri ai
celei mai noi întreprinderi suceve-
ne — Uzina de Rulmenți — pe
toate le întîlnim în gîndirea, sim-
țirea și creația culturală actuală.
E destul să privim statuile noastre,
după cum spuneam, să privim ta-
blourile pictorilor, să citim și să
ascultăm poeziile, poveștile, evocă-
rile acestui timp, să ascultăm mu-
zica Bucovinei, ca să ne dăm sea-
ma că toate sînt destinate omului,
omului din totdeauna, omului de
azi de pe aceste minunate melea-
guri.
Apoi ne întîlnim peste tot în fa-
brici, în uzine, în cooperativele de
producție, în școli, in exploatări
miniere și forestiere, în stațiunile
noastre de cercetări, la Institutul
de învățămînt Superior cu o ar-
doare pentru lucrul bine făcut, o
neliniștită căutare pentru altceva,
pentru mai binele de miine față
de cel de azi.
Și tot așa vei afla peste tot, la
toți bucovinenii, o dragoste nestin-
să pentru a da contur măestru lu-
crurilor, pentru a încrusta zîmbetul
în ceea ce fac, pentru a adăuga
bucuria din sufletul lor în cînteeul,
în dansul, în obiceiul moștenit de
la înaintași. Sînt toate acestea li-
nii de forță ale spațiului cultural
bucovinean și ne simțim onorați
să le păstrăm, să le dezvoltăm.
4.	Am întîlnit în mai vechile dis-
cuții cu Dumneavoastră, despre i-
nițiativele culturale sucevene ale
accestor ani, sintagma „manifestări
tradiționale". Ce dezvăluie ea ?
— Dorința de a realiza activități
de calitate care să dăinuie, să se
perpetueze de la an la an. Spuneam
mai sus că am fost preocupați să
organizăm asemenea manifestări în
care să nu lipsească genurile artis-
tice de mare forță emoționala, edu-
cativă : muzica, poezia, pictura, tea-
trul, filmul, grafica militantă, anu-
mite laturi ale creației populare
bucovinene. în toate aceste genuri
au fost inițiate la Suceava sau în
orașele județului concursuri și
festivaluri care au adunat talente
de pe întreg cuprinsul țării. Con-
cursul național de poezie patrioti-
că pentru tineret „Nicolae Labiș"
a avut deja 20 de ediții ; concursul
național de pictură și grafică „Vo-
ronețiana" pentru profesioniști —
singurul de acest gen din țară —
se află în fața celei de a 13-a edi-
ții ; concursul național de interpre-
tare instrumentală pentru copii
„Lira de aur" este la a 18-a ediție ;
concursul coral interjudețean „Ci-
prian Porumbescu" la a 9-a ediție.
Mai pot fi enumerate Tîrgul ola-
rilor de la Rădăuți. Gala obiceiuri-
lor de iarnă de la Vatra Dornei.
Salonul umorului de Ia Suceava,
Tabăra de creație „Nada Florilor"
de la Fălticeni, concursul cineama-
torilor „Toamnă la Voroneț" de la
Gura Humorului, concursul inter-
județean al ansamblurilor artistice
forestiere „Veșnic pădurile cîntă"
de la Cimpulung Moldovenesc...
Toate aceste concursuri, întreceri,
întîlniri se petrec aducînd de fieca-
re dată altceva, creații noi, răspun-
suri noi la comandamentele cultu-
rii educative românești de astăzi.
Una e să te bazezi pe tradiție,
să pornești de la ea, s-o duci mai
departe și alta e să creezi tradiție.
Cultura suceveană își dorește im-
perativul labișian al „luptei cu i-
nerția".
5.	La festivalul național „Cin-
tarea României" județul Suceava a
„scris" pagini dc mare frumusețe
și marc consistență artistică. „Re-
citiți" pentru noi unele dintre ele.
— Pînă în 1976 județul Suceava
era citat numai Ia capitolul folclor...
Este meritul acestui mare festi-
val, că județul nostru și-a căpătat
locul meritat în geografia spiritua-
lă a țării. S-a dezvoltat și afirmat
puternic mișcarea corală, teatrul,
poezia, dansul clasic, modern, de
societate și popular; s-a afirmat
creația tehnico-știirițifică, creația
literară, plastică, muzicală, de artă
populară, Au fost scrise, așa cum
spuneam, și publicate de către su-
ceveni în diferite edituri peste 100
de cărți. Revistele culturale, radio-
ul, televiziunea au surprins nenu-
mărate secvențe ale spațiului cul-
tural sucevean. Dar cea mai mare
mîndrie a noastră este una pe care
nu o pot exprima decît statistic :
de la 80 premii republicane în edi-
ția I a Festivalului național „Cîn-
tarea României", la 1 100 în ulti-
ma : de la 800 formații atunci, Ia
5 300 acum și de la 20 000 de ar-
tiști amatori la prima confruntare,
la peste 100 000 astăzi. Iată fapte
care demonstrează talentul, dragos-
tea de frumos.
6.	Anul pe care l-ani început este
bogat în momente aniversare. Care
sînt proiectele culturii sucevene ?
— într-adevăr. este anul celei de
a 45-a aniversări a revoluției noas-
tre de eliberare, moment pe care-1
vom întîmpina cu un amplu ciclu
de manifestări educative, politice,
culturale și artistice. în același
timp, bazîndu-ne pe Tezele din a-
prilie. pe Expunerea tovarășului
Nicolae Ceaușescu de la plenara
din noiembrie 1988, vom desfășura
săptămînal acțiuni politice în întîm-
pinarea celui de al XlV-lea Con-
gres al Partidului Comunist Ro-
mân. Ne propunem, de asemenea,
cicluri cultural-Iiterar-artistice inti-
tulate „Centenar Eminescu", „Cen-
tenar Creangă". Nu uităm, totoda-
tă, că în acest an se desfășoară
fazele superioare ale Festivalului
național „Cîntarea României", la
care județul Suceava trebuie să
mențină, să amplifice succesele de
pînă acum.
Discuție consemnată de
Marcel MUREȘEANU
DICȚIONAR-LXXII
MAREȘ RADU (n. 3.III.1941, Fra-
sin, prozator). Studii secundare la
Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi" din Ră-
dăuți și universitare la Facultatea
dc Filologie din Cluj. Profesor, acti-
vist cultural la Suceava, redactor
la revista „Tribuna" din Cluj, din
1971. Debut literar în revista „Tri-
buna", 1959. Lucrări tipărite : Anna
sau pasărea paradisului, roman, Cluj-
Napoca, Ed. Dacia, 1972 ; Cel iubit,
roman, Cluj-Napoca, Ed. Dacia,
1976 ; Caii sălbatici, roman, Cluj-
Napoca, Ed. Dacia, 1981 ; Pe cont
propriu, însemnări, Cluj-Napoca, Ed.
Dacia, 1986.
Radu Mareș a debutat editorial cu
un roman al cărui titlu „poetic" și
puțin exotic (Anna sau pasărea pa-
radisului) nu sugerează de fapt struc-
tura unei proze „experimentaliste",
în filiație faulkneriană, „exercițiu de
observație exterioară, joc cu timpu-
rile narațiunii și personajelor", ro-
man de altfel bine primit de critică,
dar totuși dificil la o lectură „me-
die". Cărțile ulterioare au confir-
mat vocația reală de prozator a lui
Radu Mareș. „Trecut la începutul
anterior prin experiența unei încer-
cări duse pînă la limitele neatinse
de altcineva la noi de a reforma
tehnica romanescă (Anna sau pasă-
rea paradisului, 1972), Radu Mareș
avea sâ dea apoi unul dintre cele
mai bune romane apărute în anii ’80
(Caii sălbatici), 1983, carte nedrept
de puțin comentată la apariție" (Mir-
cea lorgulescu). „Nici în cele două
volume anterioare nu se miza pe
spontaneitate, pe dinamica aleato-
rie a discursului, dar în „Caii săl-
batici" rigoarea arhitecturii, caracte-
rul elaborator al construcției sînt
atît de evidente incit e clar că auto-
rul contează pe ele și cere același
lucru cititorului, deci se mizează pe
luciditatea lecturii, pe intropatie su-
pravegheată, pe abolirea iluziei li-
terare ; procedeele de realizare a e-
fectului de distanțare sînt variate"
(M. lordache).
Referințe critice (selective) : Run-
ceanu, Marcel Constantin în Tribu-
na, nr. 15, 1982, p. 5 ; lordache M.
— în Pagini bucovinene, aprilie 1982,
p. II ; Holban, loan — în Cronica,
nr. 17, 1982, p. 4 ; Popa, Mircea —
în Steaua, nr. 8, 1982, p. 5 ; Vatra,
nr. 11, 1982, p. 4 ; Vlad, Ion — în
Tribuna, nr. 6, 1982, p. 2 ; Poantă,
Petru — în Tribuna, nr. 5, 1987, p. 4;
lorgulescu, Mircea — în România
literară, nr. 12, 1987, p. 11 ; Schwartz,
Gheorghe — în Orizont, nr. 13, 1987,
p. 14 ; lordache, Mihail — în Pagini
bucovinene, iunie, 1987, p. II.
MARGUL-SPERBER, ALFRED (n.
23.IX.1898, Storojineț (U.R.S.S.) —
m. 3.1.1967, București). Scriitor de
limbă germană, traducător. Studii
secundare la Cernăuți și Viena. Stu-
dii universitare la București, Paris
și New York. Ziarist (1926—1932),
funcționar (Burdujeni — Suceava),
1932—1940. A lucrat după 1945 în
redacția unor reviste de limbă ger-
mană, fiind unul dintre reprezentan-
ții de seamă ai acestei literaturi în
acei ani. Premiul de Stat pentru tra-
ducerea poeziei românești în limba
germană (1954).
Lucrări tipărite : Uraganul, New
York, 1923 ; Gleichnisse der Land-
schapt. Gedichte, Storojineț, f.e.,
1934, 96 p. ; Geheimmis und Verzicht.
Gedichte, Cernăuți. Ed. Literaria,
1939, 88 p.; Zeuge der Zeit, Bukarest.
Staatsverlag fiir Kunst und Litera-
tur, 1951, 104 p. ; Ausblick und
Ruckschau. Gedichte, Bukarest, Sta-
atsverlag fiir Kunst und Literatur,
1955, 220 p. ; Mit offenen Augen.
Gedichte fur die Jugend, Bukarest,
Jugendverlag, 1956, 156 p. ; Taten
und Traume. Gedichte, Bukarest,
Staatsverlag fiir Kunst und Literatur,
1956, 140 p. ; Versuri pentru tineret,
în românește de Virgil Teodorescu,
București, Editura Tineretului, 1959,
144 p. ; Unsterblicher August. Ged-
ichte, Bukarest, Jugendverlag, 1959,
133 p. ; Poezii. Prefață de A. Phili-
pide, București, Editura Tineretului,
1962, 196 p. : (Cele mai frumoase po-
ezii) : Gedichte, Bukarest, Jugend-
verlag, 1963, 207 p. : Aus der Varg-
eschichte: Mythen, Mbren, Moritaten,
Bukarest. Literaturverlag, 1964, 192
p. ; Der kleine Hans lerut die Welt
verstehen ; Bukarest, Jugendverlag,
1965, 8 p. ; Ausgewahte Gedichte,
Bukarest, Literaturverlag, 1968, 207
p. ; Das verzaubente Wort Der po-
etische Nachlass 1914—1965, Buka-
rest, Jugendverlag, 1969, 392 p. ;
Geheimnis und Verzicht. Bukarest,
Kriterion, 1975, 640 p.
Alfred Margul-Sperber s-a afir-
mat ca poet încă în perioada cernă-
uțeană, unde l-a avut drept prieten
apropiat pe marele poet de limbă
germană Paul Celan, consacrat defi-
nitiv în anii ’60 la Paris, unde a
sfîrșit tragic. Poeziile de tinerețe ale
lui Margul-Sperber sînt de factură
livrescă sau erotică, de un lirism es-
tetizant și sentimental, trădînd in-
fluențe ale modelelor epocii. Poezia
de mai tirziu reia teme ale umanis-
mului militant, specific epocii, cu
poncifele inevitabile, dar și motive
eterne, cum sînt natura și copilăria,
abordate liric cu aplicație și sensibi-
litate. A. Margul-Sperber a fost unul
dintre cei mai avizați traducători ai
poeziei românești în limba germană.
Referințe critice (selective) : Dic-
ționar cronologic. Literatura română.
Coordonator, I.C. Chițimia și Al. Di-
ma, București, Editura Științifică și
Enciclopedică, 1979, p. 237, 306, 373,
400, 479, 512, 543, 599 ; Dicționar de
literatură română. Reviste, scriitori,
curente, coordonator Dimitrie Păcu-
rariu, București, Ed. Univers, 1979,
p. 247—248 ; Literatura română. Ghid
bibliografic. Partea a H-a : Scriitori
(M-Z) București, 1983, p. 30—31 (Bi-
blioteca Centrală Universitară); lor-
gulescu, Mircea — în România lite-
rară, nr. 16, 1988 ; Solomon, Petre :
Paul Celan — Dimensiunea româ-
nească, București, Ed. Kriterior, 1987.
Ion PlNZARU
Pagini bucovinene — III
CALINA TARASIUK
Monolog în satul de lemn
(R. S. S. Ucraineană)
Logică feminină
1. pe papyrusid drum,urilor
potcoavele cailor scriu ultimile memorii credibile
liberi de-a mai căra manuscrise
imbătrmesc in sticlăria de orz;
tare-i ca somnul tata în cîmp
netezind coama austrului cu mîini noduroase
cu puii de lup încălziți în șerpar
coboară muntele ghemuit în sine.
Omenirea trăiește după legile
logicii masculine.
Natura — după legile feminine,
de aceea nu cunoaște ea
cale fără ieșire.
Cale fără ieșire în fața morții.
Studiu
sen ti mental
Să ajungi pină toamna.
Să conduci cu privirea
rindunica tîrzie
in zare.
Să foșnești
din frunza căzută,
în puterea nopții
să intri in casă.
Și lipindu-ți
fruntea de fereastră,
picăturile reci
ale ploii întunecate
să le simți pe obraz.
Studiu rustic
El se trezi încă din martie
și de-atunci nu-mi dă pace:
imi tot bate în geam
dimineața și seara.
Ce-ți trebuie,
arbore fără somn ?
„E vremea de semănat" —
imi șoptește
să nu audă orașul,
să nu afle orașul
frămîntările noastre țărănești.
în românește de
loan NEGRIUC și Victor RUSE
CADRAM
Un poet
Un poet pe nedrept ignorat de
critică ni se pare a fi Nicolae
Sava, component — dacă e bine
zis — al „școlii de poezie de la
Neamț". Cartea sa de debut, Fe-
ricit precum mirele (1984), a tre-
cut neobservată, deși ea se cir-
cumscrie celor mai îndrăznețe
cote valorice ale promoției tine-
re. Dacă e să luăm în conside-
rație perioada în care a fost scri-
să (volumul era reținut încă din
1983 de juriul concursului de
debut al Editurii „Junimea"),
putem afirma că aceasta precede
fericit succesele de ultimă oră
ale unui Cristian I’opescu. de
pildă. Numai că Nicolae Sava
împărtășește, probabil, neșansa
altor colegi de generație aflați
departe de zgomotoasele „arene"
literare .și lipsiți. în consecință,
de favorurile unui mentor ge-
neros.
Poezia lui Nicolae Sava, deși
beneficiază de atuurile „lecției
postmodernismului", pe deplin
asimilate, nu caută cu ardoare
extremele, nu mistifică teritori-
ile ludice asumate. Ea se desfă-
șoară pe aceleași coordonate ale
realului obișnuit, propunîndu-și
nu doar o simplă înregistrare
(eventual amuzantă) a mișcării
elementelor ce-l compun, sau
urai degrabă o inventariere a
acestora în „tonalitate optzecistă".
Nu întîmplător poetul, cu o fru-
moasă sfială, așează în deschi-
derea plachetei grupajului inti-
tulat „Permiteți", care se vrea o
încercare de accedere a istoriei
la zi prin perceperea marilor
Spectacolul muncii
(urmare din pag. I)
trimitere se poate face spre ima-
ginea unor proiectanți aplecați
deasupra planșetelor.
Examenul ultim al fiecărui
produs are loc în laboratorul de
metrologie, unde nici cea mai
infimă abatere de la parametrii
de cotă și calitate nu poate fi
admisă. Aparatul de măsurat
lungimi cu ajutorul laserului sau
aparatul de măsură în trei co-
ordonate, prevăzut cu echipa-
ment electronic, nu vizează de-
cît perfecțiunea, orice subiectivi-
tate a controlului fiind exclusă.
2. s-a înmulțit întunericul de la ochii tăi
ca în triunghiul premergător primei zile,
(dropii de lemn ocrotesc ava casei)
ei vor veni, ii vei cunoaște pe privirea
plină de ierburi
după turmele rătăcindu-se printre genele
baciului tînăr.
nu te vor striga pe nici un nume ;
peste orice strigăt se trage o lespede...
'3. reflux al frigului,
la răscruci nu viețuiește nici o întrebare
se dizolvă pomii pe praguri
mereu dezbrăcindu-se unul în altul
cu semințele singurătății pe frunte.
4.	luminile vin toate deodată ;
fugarii nu mai încap in propriile măști.
li se năruie numele neprimit de nici o piatră
o litanie de lemn le. viscolește urma de briză 1...
5.	acoperișurile scud —
nici copiilor nu li se îngăduie vorba,
chiar și o respirație poate pîngări
arhitecturile orei,
pe tăcere durate neclintite-s coloanele.\
limbii I...
(o, noapte, mașină de treierat, niciodată sătulă dc snopii
cuvintelor melc ')
6.	singurul nezgomotos în mișcare
e ochiu-n orbită,
astrele cintă în genunchi. umblînd
prin flntîne;
numărînd în tipsii capetele luminoase,
risipitor să mă lase mai. departe
pc tata îl rog între cuțitul lui ridicat
și lună năpădită de iederi...
7.	două puști mute sînt ochii tăi în pădure
abrevieri la un tratat despre originea spaimei;
intr-acest poem dezbrăcîndu-ți rochia de
cerneală
cu zăpezi îmi îmblănești, mîinile
descriind pentru nimeni nimicul...
8.	rid caii păscînd ștersele nume
Ungă peretele plin de aripe,
acoperișurile scad
nici copiilor nu li se îngăduie vorba
nimeni nu poate tulbura
călătoria viermilor dintr-un măr
in altul...
Constantin HREIIOR
ei interogații : „să mal fumăm
deci o țigară e drogul cel mai /
comun după alcool desigur pen-
tru sentimente / nu mai e timp
nu se mai trece prin lume cu /
suflet candid nevoia de seară
bîntuie ca o / molimă și vine
scara asta ca un tren japonez /
fiecare cu o bucată de cer ne
credem supremi / singuri am ve-
nit la acest spectacol nimeni nu /
ne mai restituie contravaloarea
biletului și iată / sîntem obligați
a-l vedea în dezlănțuirea lui / a-
nacronică pînă la capăt". Tex-
tele Iui Nicolae Sava întrețin o
atmosferă de fragilă claustrare și
duioasă contemplare a lumii :
„azi a trecut / prin mine o
lebădă mi-a lăsat doar tăcerea
nu-mi / cereți nimic de-nchiriat
nimic de iubit nimic / de răs-
puns iarăși sînt singur precum /
valiza unui recrut". Eul liric se
raportează mereu la un univers
minat de agresare, din care nu se
poate evada prin radicalizarea
contemplației : „Și cînd nu mai
poți de dor singurătatea ți. se /
strecoară în odaie pe sub ușă ca
o nevăstuică / pmdindu-ți gîtle-
jul încerci să faci un rezumat al
situației internaționale și te apu-
că subit / plînsul". Nicolae Sava
evită efuziunile gratuite, carna-
valești, supraveghindu-și — în
ciuda aparentei cursivități — dis-
cursul poetic. Nu avem în vedere
doar ornamentarea metaforică
(amănunt notabil pentru un post-
modernist), realizată cu un ales
simț al cuvintului, ci deopotrivă
sintaxa retoricii, claritatea și fi-
nalitatea enunțului.
El refuză comentariul cotidia-
nului de dragul comentariului,
întreținînd un realism al obser-
vației, al mărturisirii, cu accen-
te penetrante în conștiința citi-
torului („Poemul de. marți", „Po-
em la Soveja", „Pată de cernea-
în lumea micronilor
Să nu uităm însă un amănunt :
un rectificator de clasă, după
cum ne spunea același Constan-
tin Bunescu, se formează practic
în cincisprezece ani. Rectificarea
fiind faza sau operațiunea cea
mai pretențioasă de pe întregul
flux productiv, de ea depinzînd
împlinirea cotelor și parametri-
lor geometrici stabiliți. Ei bine,
rectificatorii pe care i-am întîl-
nit și despre care mi s-a vorbit
au reușit să topească etapele,
devenind profesioniști siguri pe
cunoștințele și deprinderile în-
sușite. Ceea ce nu înseamnă că
lă", „Moment poetic", „Plutonul
de execuție"), „...nu aștept nici /
un tren cu mirese beau apă și
văd cum mă / părăsesc prietenii
se așează fiecare pe cruce / un
picup continuă să se-nvîrtă bate
un cui bate / un cui bate un cui.
vai mie lacrimile îmi curg și /
sînt roșii dar cui îi pasă de ne-
liniștea mea din / poemul acesta
beau apă și mă întreb de ce pa-
sărea / ce nu cunoaște zborul
devine piatră / uneori îmi pun
o poiană sub cap și aștept vise-
le / la care nu au acces murito-
rii beau apă și mă / întreb de ce
pasărea..Un poem edificator
care evidențiază totodată că sta-
rea definitorie a poetului rămîne
melancolia. Dc altfel N. Sava nu
face decît să-și transcrie uimi-
rile de fiecare zi, gestul său adu-
cînd cu exercițiul dureros al
mersului pe sîrmă. Și. pentru 3.
se apăra de tristețe, de singură-
tate, de absurd și de toate, ol
apelează, fără a abuza, la ironie
și autoironie, alteori la parabolă.
„...nu am nimic să vă sptin pro-
babil că / antivorbitorii mei s-au
scăldat prea mult / în cuvinte
important e să deschideți o carte
să / visați cum trece timpul pes-
te pagini ca un pluton dc / sol-
dați sfioși ce nu au cunoscut nici-
odată / iubirea...". Spațiul nu
ne permite să insistăm, nici să
detaliem „mecanismele" structu-
rilor sale poetice, mwligent ar-
ticulate și de o noutate a expre-
siei relevantă. Pentru că Nicolae
Sava prin această singulară apa-
riție (editorială) se dovedește de
pe acum a fi o voce inconfun-
dabilă, demnă de atenție și ca-
pabilă de noi surprize. Nu ne
îndoim că proxima sa carte, aș-
teptată desigur și de autor, va
convinge și mai mult.
leanid DELEANU
au epuizat toate secretele dc me-
canică fină.
lată și motivele pentru care
impresia inițială, de îneîntare și
plăcuta surpriză, rămîne nealte-
rată. Autorii migăloaselor apa-
rate de măsură și control impun
respect prin seriozitate și com-
petență. Cei mai mulți sînt ab-
solvenți ai liceelor de profil, al-
ții s-au specializat pe parcurs și
nu puțini sînt cei care în pre-
zent își fac studiile de inginerie
la seral. Un colectiv tînăr și am-
bițios, așa cum o și cere misiu-
nea pe care și-a asumat-o.
CONSEMNĂRI
• Centenar Eminescu —
manifestări omagiale
• La Cabinetul Județean pentru
Activitate Ideologică și Politico-edu-
cativă, activul de propagandă din
județul Suceava a urmărit un spec-
tacol dc poezie și muzică dedicat
poetului nostru național, susținut
de Liviu Manoliu, Mioara Ifrim și
Dana Olaru — actori ai Secției Su-
ceava a Teatrului Național ,,Vasi-
le Alecsandri" și de interpreții de
muzică folk Sever Dumitrache și
Mihaela Popescu. Despre viața și
opera lui Mihai Eminescu au vor-
bit criticul literar Mihail lordache
și scriitorul Ion Filipciuc.
•	La întreprinderea de Rețele
Electrice din municipiul Suceava
s-a desfășurat, timp de patru zile,
un bogat program consacrat Anului
Mihai Eminescu și care a cuprins :
o expoziție de documente literare
din colecția Dumitru Grumăzescu,
întîlniri cu prof. dr. Mihai Drăgan,
prof. dr. Gavril Istrate, criticul și
istoricul literar Dimitrie Vatama-
niuc, cercetătorul George Muntean,
precum și recitaluri de poezie din
opera eminesciană susținute de ac-
tori ai Secției Suceava a Teatrului
Național „Vasile Alecsandri", ai
Teatrului „Mihai Eminescu" din
Botoșani și de actorul Ion Carami-
tru.
•	La Observatorul Astronomic
din municipiu, actorii suceveni au
realizat un emoționant recital dc
poezie „Mihai Eminescu". Și-au dat
concursul : Liviu Manoliu, Dana O-
laru. Georgeta Păduraru și Adrian
Păduraru. A conferențiat despre
noezia eminesciană conf. dr. Mihail
lordache. (V. R.)
•	Premieră la Secția Suceava
a Teatrului Național „Vasile’
Alecsandri" din lași
Noua premieră a Secției Suceava
— cu piesa „...fără cartușe, Max !“,
de Nelu lonescu — se constituie
într-o reușită, datorată, în egală
măsură, actorilor Orodel Olaru și
Dan Victor, regizorului Petre Krstic
(R. S. F. Iugoslavia), care semnează
si scenografia, implicării profesionis-
te a celorlalte compartimente cu
responsabilități față de spectacol.
Spectacolul reprezintă un vehe-
ment rechizitoriu la adresa războ-
iului, în evoluția lui definindu-se
personaje cu determinații tragice —
Soldatni, Actorul —, personaje care
se mișcă în spații epice imprevizi-
bile, echivoce, insinuante. Intr-un
decor cu semnificații multiple, ac-
torii au de rostit și de avertizat,
vizavi de condiția umană, dialogînd
cind „ca doi bătrîni puși pe tacla-
le", cînd violentați de țipătul a-
pocaliptic al istoriei. Orodel Olaru
aduce în scenă „un uriaș posomorit",
„prea puternic, prea voinic, prea
musculos", care „vrea să fie om șl
nu poate" și de aceea își strigă dis-
perarea. Dan Victor realizează per-
sonajul care „conduce ancheta pen-
tru descoperirea propriului meu u-
cigaș" ducînd „o bătălie pentru a-
mintire", murind ..fără să se vaie-
te", abuzînd de „amintiri trucate",
pentru că viața Iui „nu a fost in-
teresantă, poate va fi în clipa mor-
ții, atunci toate viețile au impor-
tanță". Personajul evoluează de la
a povesti viața lui „așa cum mi-ar
fi plăcut mie s-o trăiesc" pînă la
clipa superbă în care „viața mi-a
oferit un rol principal". Se destăi-
nuic unui dușman, unui străin, se
simte caraghios, ridicol, dar, în
vreme de război, „a înnebunit
toată lumea" ; și-apoi trebuie sal-
vată „o cantitate cît mai mare de
rațiune". Personajele mor sau se
tîrăsc, dar fiecare „cîștigă războiul
dus cu sine". Fiecare se constituie
într-un intermediar între celălalt și
cui celuilalt. Spectacolul devine un
intermediar între spectator și eul
lui imprevizibil, dar generos. Se
respiră o atmosferă care ține de
un viitor mai bun. Actorii aduc în
scenă cîte un eu posibil, îl mode-
lează și îl transformă în idee. O
fac profesionist, generos, responsa-
bil, într-un spectacol original, care
le oferă prilejul să-și pună în
valoare, în egală măsură, talen-
tul și atitudinea față de spectacol:
responsabilitate, trudă, adevăr.
Petre Krstic impune firescul, na-
turalețea, într-o desime de simbo-
luri pe care știe să le amplifice,
să le ramifice într-o scenă unde-
se află un patefon cu plăci zgîria—
te, o plasă (grilaj, năvod etc.), cîte-
va reflectoare, doi actori, dialogul
lor și ideile în fața cărora ei se
cutremură, speră, visează.
Ion DRAGUȘANUL
•	Anuala ’88
Intenționînd să prezinte o sinte-
ză a activității de creație a artiș-
tilor plastici din județ. Anuala '88
a Cenaclului Suceava al U.A P„
deschisă la Galeria de Artă din
municipiu, reunește 45 de lucrări
de pictură, grafică, sculptură și artă
decorativă, semnate de 20 de autori.
Și de această dată, organizatorii
au căutat să definească, prin selec-
ție și prin modul cum a fost pa-
notată expoziția, cîteva dominante
ale spațiului plastic sucevean ac-
tual. Se remarcă, la o primă citire,
grija de a prezenta piese reprezen-
tative pentru fiecare artist și pen-
tru fiecare gen în parte, un oare-
care cîștig în siguranța cu care
sînt stăpînite mijloacele specifice
de exprimare, o mai aplicată folo-
sire a tehnicilor, materialelor si in-
strumentelor. Ceva mai evidentă ca
dc obicei este și deschiderea către
experiențe moderne (Virgil Pargbcl,
Mircea Dăneasă, Traian Postolache,
Marcela Larionescu). Itinerarul te-
matic se menține într-un univers
echilibrat, mulțumit de sine, punind
în lumină natura și obiectele apro-
piate. descriind chipuri și idei, de-
gajînd intimitate calmă. De la o
natură statică bine așezată în spa-
țiu (Ion Carn Fluierici. Angcle Bol-
navu. Dan Bartoș. Anton Costîn.
Mircea Hrișcă) la peisajul narat ori
trecut prin toate registrele subli-
mării (Georgeta Gheorghiu. Vcsua-
sian Tonașeu. Dumitru Rusu. Ga-
brie! Baban, Tiberiu Moruz. Euge-
nia Goras), de la o compoziție nen-
dulînd între descriem si simbol (T.u-
cîa Puscasu. Dan Grigoraș. Costel
Butoi. Marioara Dracomirescu. D^s-
nina Rotarul și nînă la portretul
filtrat do ecranele poeziei si esen-
tîalizat în tuso viguros-sugestive Hon
Caro Fluicricib cvnozitia reprezen-
tativă a nlastici°nilor suceveni dez-
văluie preocuparea constantă a a-
cestora de a se defini ea obște. (V.R.)
•	Expoziție
în holul Teatrului Municipal a
avut loc vernisajul expoziției de
grafică a studentei (din ultimul an
la arte plastice) Camelia Rusu Sa-
dovei, tînără artistă, demnă ;de toa-
tă atentia. în cele douăzeci1 de lu-
crări expuse, autoarea dovedește nu
numai că a învățat foarte bine lec-
ția de desen și culoare a profeso-
rilor săi, ci și că se pregătește a-
siduu — cu argumente intrinseci
tablourilor semnate — pentru a-și
găsi o formulă expresivă origina-
lă. întoarcerea sa la Suceava poa-
te însemna, astfel, un bun cîștig
pentru gruparea de plasticieni de
aici. (O. M.)
•	Cenaclu1
în cadrul ședinței de lucru din
luna ianuarie a Cenaclului literar p
„Nicolae Labiș" au citit poezie Car-
men Veronica Steiciuc și F.mil
Munteanu din Suceava. Discuțiile,
la care au participat' Brîndușa Stei-
ciuc. Dorin Harie Curechian. Con-
stantin Cernica, loan Negriuc. Dan
Bodnar. Arcadie Arbore și Victor
Traian Rusu, au scos în evidență
faptul că poezia celor doi tineri
autori este gîndită și construită cu
surprinzătoare maturitate, vădind o
bună stăpînire a mijloacelor stilis-
tice și a discursului liric. (V. R.)
•	Colecționar
în peisajul colecționarilor suce-
veni, Victor Colbert ocupă un loc
aparte. Numismat, filatelist, autor
și depozitar al unui impresionant
material fotografic despre o Sucea-
vă care nu mai există decît în me-
moria pînzelor și a filmului, Victor
Colbert a fost și rămîne — totoda-
tă — un prețuit animator al acestui
domeniu de multe ori pe nedrept
subestimat.
Iată de ce acum, cînd a împlinit
75 de ani și cînd, cu acest prilej,
a deschis și cea de a 125-a expozi-
ție, considerăm de datoria noastră
să aducem cuvenitele mulțumiri
spiritului său tenace, întreprinzător,
omului care a ținut să lase mărtu-
rii despre locurile de care s-a le-
gat pentru totdeauna. (D. M.)
REALIZATORI: Ion BELDEANU, George DAMIAN,
Viorel DARJA, Ion CARP FLUERICI, Mihail
IORDACHE, Gh. LUPU, Marcel MUREȘEANU, Ion
PARANICI, Mircea TINESCU, Alexandru TOMA
Secretariat : Eugen DIMITRIU
Tehnoredactare : Valentin MILICI
COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA
ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA
str. Mihai Viteazul nr. 48