IUNIE 1988 EDITATE 1N COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAV A autograf ». vatamaniuc Valorile inocenței Cine știe dacă nu este o greșeală să recitești cărțile copilăriei. Care sînt a- ceste cărți e mai greu de aflat, fiindcă ele sînt adevărate terenuri de vînătoare, proprietatea fiecăruia, ascunse cu gelo- zie, ca un hortus conclusus. Sînt, probabil cărțile care ne-au modelat fără să vrem și fără să o recunoaștem, chiar prin în- suși refuzul de a întoarce mai departe paginile sau de a le relua lectura. (Mo- tivația de atunci nu importă, deși pers- pectiva maturității poate aduce subtile argumente pro sau contra). Borges ne a- rată cu strălucire că asocierea sintagme- lor „copil precoce" și „cititor precoce" nu este imposibilă, ba chiar poate avea ur- mări surprinzătoare. Orice copil, în sta- rea de normalitate pe care i-o pretinde veacul, este un cititor precoce, sau pur și simplu un cititor, atîta doar că el ci- tește lumea, din care literatura (orgoliu al modestiei !) nu-i decît partea vizibilă a aisbergului. Cărțile sînt pentru copilă- rie primul voiaj al lui Columb : călătoria, descoperirea și luarea în posesie a unor alte lumi, altele decît cele spre care știai că navighezi și, mai încolo, pura plăcere a plutirii. Lume care se dovedește la fel de reală ca și jocul, visul sau nebunia de o clipă de-a te voi altfel și altul. Ca acest miracol să se producă însă e nevoie de alibiul inocentei. Ce te-ndeamnă să crezi, la a nu știu cîta lectură, că un copil răutăcios se trans- formă în spiriduș și își cunoaște țara de pe spinarea unei gîște sălbatice sau că un băț de lemn poate fi armăsarul năz- drăvan al lui Harap Alb ? în ciuda rațiu- nii mature, aspiri să accepți convenția, deși nu-ți lipsesc argumentele contrarii, sofisticate din această perspectivă: regre- siune spre un spațiu al elecțiunii, un pa- radis in care nu s-a produs încă păcatul cunoașterii, dorința do a inocenta prezen tul, ca un obscur impuls de culpabiliza- rc... Tot atîtea cuvinte care mai mult des- figurează decît vor să însemne... Căci u- nive'-sului infantil nu-i sînt străine nici cruzimea, nici frustrările, nici inhibițiile de tot felul. La modul inocent, copilul renetă scenariul pe care i l-au nregătit maturii. Domeniul de la lasnaia Eoliana cu căutarea „bețișorului fericirii" stă ală- turi. în absolut, de mirosul fetid al copi Jăriei lui Gorki numai prin forța, inocen- tă și ea, a Zicerii, a Cuvîntului capabil să refacă o lume, să o restituie în ordinea ei ideală, în care se poate lupta pentru o cauză poate pierdută dinainte, la un hotar nestatornic. Copilărirea nu-i tot una cu naivitatea atribuită pe nedrept u- niversnlui infantil, ci refuzul deloc ino- cent de a fi confiscat de o Ordine a ie- rarhiilor, stereotipurilor și inerțiilor. Or, Arta nu s-a vrut nicicînd altceva. Nu regresiunea spre trecut, atașamen- tul încăpățînat pentru o epocă ale că- rei limite sînt vagi, labile, ci canacita- tea de a-ti asuma în lumina lucidă a prezentului, lumina înaltă a anotimnuri- lor lui Niculae Moromete dau altă ima- gine a inocenței. Nu refugiul steril al eu- lui într-un spațiu arbitrar constituit al memoriei, flashback cu valoare stilistică, reflex declanșat de cine știe ce asperități ale prezentului, ci voința de a te acorda cu col tînăr, fragil si nestatornic pentru o mai dreantă contemplare a lumii. Recitirea cărților conilăriei nu e un act pios dc reînviere a cititorului care am fost, fericit să-si adjudece noi teritorii si. asemenea genovezului, orgolios în ino- cența lui de a se crede unicul descoperi- tor. este redescoperirea capacității de a visa pe marginea unor rînduri care nu vorbesc o dată pentru totdeauna. Aceas- tă recitire a trecutului exclude bucuria pură a lecturii ca prim act de înstăpîni- rey ar fi ipocrit să afirmi că un aseme- nea dezinteres ar putea rezista unei anu- mite experiențe culturale și sociale, oricît de nesemnificativă ar fi ea. (Există oare experiențe nesemnificative ?). Recitim pro- babil pentru a ne reciti, pentru a desco- peri coerența dintre inocență, care nu-i tot una cu imaturitatca, și ceea ce-i ur- mează, în bine sau în rău. Pentru a des- I coperi că în fond literatura este insepa- rabilă de copilărie, descoperire cu uimi- re a lumii și a ființei. Dan DAMIAN I Mircea DĂNEASA : „Germinație" Pe înalt uri stăpîn Prinde depărtarea chip de voievod... Clopot de văzduh! Pățind sfînta limbă turle însingurate turlele înnimbă. Coroană domnească stelele să poarte, cu oglinzi de apă înălțimea schimbă. Legămînt măriei sale codrul îl păstrează, iarba și fîntîna, pruncul alăptat la sin. In harpe de brad, îngînă țarina cintec pe înalturi stăpin, pe stele, pe ape, cu dor să ne adape. Și ramura vremii, ramură verde inveșmîntă bărbatul cu numele Ștefan, mistuindu-l în rădăcina baladei, pe drum lung de cocoare, spre țărmul de soare, de la Putna la vale. Ion PUHA A PRIVI Cînd stau serile in liniște, îmi trec prin fața mea multe, multe din trecutul îndepărtat al tine-' reții mele. E deajuns o clipă să mă gîndesc la moșu Nică și îna- intea ochilor mi se înșiruie tot ce-am apucat a mai prinde din viața lui. Moșu Nică era un om nu prea înalt, cărunt, cu părul creț, fața rotundă și rumenă, veselă întot- deauna. Chiar de era necăjit nu-l puteai cunoaște, decît că ofta adine și clătina din cap. Era coteanul nostru, locuia la o rămășiță a Șiretului care îi purta numele. Gospodăria o avea așezată pe un mal înverzit, cu fața la lunci spre ape, cum s-ar spune cu fața la amiază, toată ziua cu soarele in prag, iar jos, in unda liniștită a bălții, stufări- șul înflorat îi înmiresma ograda, bucurind-o în cîntecul păsărilor. Peste lunci strălucea în soare gura apelor, întîlnirea Sucevei cu Șiretul. O vrajă și o poveste i-au fost gospodăria și viața. Gospodăria lui nu era mare, dar o ținea chibzuit și bine în- grijită. O casă bătrânească aco- perită cu stuf, un. hîj pentru u- neltele de muncă, o șuricică în Eminescu Ediția națională a operei lui Eminescu se împlinește cu un nou volum consacrat teatrului original și tradus, tradu- cerilor în proză și dicționarului de rime, cea dinții lucrare de acest fel în cultura noastră. Un alt volum, care cuprinde co- respondența privată, cea oficială din timpul revizoratului școlar și un bogat documentar privind biografia poetului, se va tipări în cursul acestui an. Ultimul volum al ediției naționale, Fragmentarium, va reuni textele din manuscrise care nu au intrat în celelalte secțiuni ale ediției naționale. Este programat să apară în prima parte a anului 1989. Edi- ția națională va fi încheiată înainte de luna iunie 1989, la împlinirea centenarului de la moartea poetului. Ea va oferi, pentru prima dată, o imagine completă asupra diversității si amploarei creației eminesciene. In nopțile cînd înfloresc salcîmii... In parc. îndrăgostiți! zăbovesc Pînă lirziu în noapte .Și-ascultă florile salcâmilor șoptind Și stelele din cer îi plouă cu nemoarte Și-ndrăgostiții se iubesc zburind! Și dorul lor coboară stelelă tn floarea de salcîm Și-n cer se naște-o darnică risipă de lumină indrăgostiții ajungînd demult pe alt tărîm Ninge cu floare de salcîmi In dulcea Bucovină 1 Jar eu in nopțile cînd înfloresc salcîmii Și cînd de dorul tău mă alungesc Mă urc ușor pe unda lunii Să aflu încotro călătoresc... George DAMIAN PERMANENȚE Grigore Silași la Putna în august 1871, entuziasmului ge- neral cu care era așteptată serba- rea de la Putna i se adăuga și o oarecare neliniște, generată de des- cătușarea sentimentelor patriotice ale tinerimii române ce se îndrepta de pretutindeni spre sărbătorirea u- nui erou național, care ( o simțeau cu toții) devenea simbol al redeștep- tării și unității neamului. îngrijora- rea unora avea în vedere atitudinea radicală ce ar fi putut să o aibă un tineret crescut in amintirile fierbind ale anului 1848, într-o adunare de asemenea proporții, dar și a autori- tăților imperiale, atitudine care pu- tea să ducă la incidente de proporții. La toate acestea se mal adaugă și zvonurile răspindite de oamenii de prin sate, care vedeau in emoția ce depășea limitele normalului un semn prevestitor, ca și cutremurele sau apariția cometelor. Ziarul „Românul" um 25 august 1871 scria că „la ivi- rea primului stindard începură (să- tenii) a se-ngrozi și-a răspîndi vor- ba că Putna va fi teatrul unui sîn- g