t
DECEMBRIE
T
C
peste
ani
ANUL VI, nr. 12 (72)
autograf
NICOLAE LABIȘ
INEDIT
vincne
EDITATE în COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN
DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA
Anul pe care-I petrecem e si el unic în felul său
ca toți de pinâ acum, ca toți cei care vin. Bogat in
fapte de muncă, evenimente și mai ales în stră-
danii ale sucevenilor de a adăuga plaiurilor bu-
covinene noi ctitorii, noi împliniri, se înscrie in
cronica acestei epoci de lumină ca un an al ar-
dorii pentru lucrul bine făcut. Au stat la teme-
lia lui îndemnuri supreme ale conștiinței noastre
politice : Congresul al III-lea al Educației Poli-
tice și Culturii Socialiste, în centrul căruia s-au
situat imperativele făuririi omului nou ; Conferința
Națională a Partidului Comunist Român ri Pretind
suprema grijă pentru trebuințele actuale si rle
perspectivă ale făuririi societății socialiste multi-
lateral dezvoltate în România ; aniversarea a 40
de ani de la gestul eroic al poporului nostru de
întemeiere a primei republici din istoria multi-
milenară a patriei. Implicat acestora și înscris pe
agenda zilnică de lucru, îndemnul constant, revo-
luționar al președintelui republicii, al primului
nostru președinte, tovarășul Nicolae Ceaușescu, de
a ne devota cu pasiune muncii, gîndirii creatoare,
de a învinge toate greutățile pentru a înfăptui
ceea ce ne-am propus, pentru a ne respecta an-
gajamentele mersului nostru înainte.
Și iată cum la Suceava, toate acestea au căpă-
tat, în anul 1987, dimensiuni ale realității concrete,
dimensiuni ale faptului comunist. Să pornim de
la marea bucurie și satisfacție cu care au primit
toți locuitorii județului Suceava rezultatele între-
cerii pe țară, oglindind munca lor din anul pre-
cedent : locul I în industrie ; locul II în agricul-
tură , locul III obținut de consiliul popular ju-
dețean. Satisfacția supremă a acestor rezultate
stă în hotărîrea de a fi menținute, depășite. Și
iată că în acest an oamenii muncii din industria
suceveana raportează îndeplinirea exemplară a
sarcinilor ce le-au revenit, depășirea acestora cu
aproape 300 milioane lei la producția marfă in-
dustrială.
Am stat de vorbă cu primarii orașelor noastre,
îndemnindu-i să se refere la cele mai impor-
tante rezultate ale anului 1987. Aproape 1000 de
apartamente, prima linie de troleibuze și prima
etapă, de 50 MW. la CET Suceava, sînt punctele
de referință ale primarului municipiului Suceava,
tovarășul Mihai Găinariu. Pentru Costică Artenie
cea mai de suflet realizare a anului este redarea
în circuit cultural a casei lui Mihail Sadoveanu
din Fălticeni. Primarul Mihai Frunză din Rădăuți
se mindrește că industria orașului a realizat în
devans planul și că a asigurat concitadinilor un
modern și spațios local pentru biblioteca oră-
șenească. Vasile Părîu a început un amplu pro-
gram de modernizare a centrului civic din orașul
Gura Humorului, iar la Vatra Dornei Ion Cor-
nețchi invită pe toată lumea să
Casă a Cărții „Nicolae Labiș",
prin stăruitoarea lui grijă.
Semnificativ este faptul că în
viziteze eleganta
deschisă recent
fiecare din cele
8 orașe și 90 de comune din județul nostru s-au
făcut atît de multe în beneficiul oamenilor. Noi
magazine și spații comerciale, noi secții de prestări
servicii, modernizări în zootehnie, în peste 30 co-
mune s-au construit blocuri de locuințe,
Breaza își menține întîietatea cu privire
tribuția locuitorilor la realizarea fondului
la Cornu Luncii s-a desenis o brutărie...
Remarcabile sînt producțiile agricole
comuna
la con-
de stat.
obținute
de cooperativele din Bosanci, Moara, Liteni, Ve-
rești. Dumbrăveni și altele încă, toate aspirînd
către înaltul titlul de „Erou al Noii Revoluții
agrare". Se adaugă acestora roadele bogate ale
Stațiunii de Cercetări Agricole Suceava, ale uni-
tăților pomicole din Fălticeni, Rădășeni, Forăști,
Boroaia, Vulturești. Și între toate și peste toate
acestea bucuria și frumusețea actului de creație
și interpretare artistică manifestate în cadrul celei
de a Vl-a ediții a Festivalului Național „Cîntarea
României". Niciodată pînă acum n-am avut o par-
ticipare atît de numeroasă ; niciodată pînă acum
nu a existat o atenție atît de mare față de con-
ținutul și calitatea actului de cultură promovat de
cele peste 5 000 de formații artistice și de cei
peste 2 500 de creatori și interpreți. Meritata răs-
plată obținută în etapa republicană a marii com-
petiții aduce în cronica culturală suceveana, a
acestui an, peste 1 000 de titluri de laureat, evi-
dențieri și distincții. Dar sutele de mii de vizitatori
de la muzee și de la monumente ? Dar sutele de
mii de cărți citite ? Dar miile de filme prezentate,
spectacolele, intilnirile, dezbaterile întimplate in
cele 530 de așezăminte culturale din județul nos-
tru ?
Sînt toate acestea strădanii ale sucevenilor, pe
care le putem numi cu satisfacție daruri ale anu-
lui pe care-1 petrecem. De aceea 1987 este, deci,
un an unic în felul său, ca toți cei de pînă acum.
Unic va fi și anul spre care pășim, anul șase sute
de cind numele Suceava, cetate de oameni de
mereu lăudată ispravă, este menționat pentru pri-
ma oară in scris in documentele ce demonstrează
eternitatea spațiului românesc.
Alexandru TOMA
(FRAGMENTE)
Azi smulg din luminoase rinduri moi
Și gesturi lunecoase pentru tine,
Eu, cel de izuri tari îndrăgostit
Și inălțimi semețe carpatine.
E ora cînd in sat au amorțit
Fluturii negri lingă becuri stinse...
Dar pilpiit, din luminare, pe hirtii.
Chipul tău alb zimbindu-mi se prelinse.
Tara-n decembrie
Decembrie nu-ncape in cuvinte.
Ci poate doar in marile ninsori.
In alba lor întindere fierbinte.
Cînd duhul țării trece printre nori.
Ne vin atunci in inimă istorii.
Ceruri în naltul bolții se deschid.
Aducerea aminte dinspre glorii
Și dinspre flamuri roșii de partid.
O sărbătoarc-a patriei române
Sălășluiește-n cuibul din tării
Și ca o piatr a vremilor rămine,
Oricîte ape curg spre veșnicii.
N. MOSC A LILC
Res-publica
Timpul aleargă, purtîndu-ne fi-
ința spre noi orizonturi. Ii mă-
surăm trecerea cu orele faptei și
cu momentele izbînzilor ei,
bătăile inimii adesea accelerate
cu
de
râsplătitoare bucurii și emoții. In
amurg de secol și mileniu, biru-
ințe de gînd și acțiune ne certifică
identitatea în spațiul luminii, ne
întemeiază încurajator aspirațiile,
deciziile, strădaniile. Și astfel. _lu-
crînd" prin și pentru noi, în
curgerea sa spornică în împliniri,
timpul devine istorie, dobîndind
„relieful" pe care i-1 conferă un
popor hotărît și apt să întipăreas-
că în marea carte a ființei și con-
științei sale naționale valori si
semnificații înalt reprezentative.
Firesc, desfășurarea cuprinzătoare
și densă de înfăptuiri și procese
A PRIVI
Dorm munți-n zări și munți-mi dorm în piept,
Abia s-aud mari focuri subterane.
Și doar o flamă roșie zvicni —
Sabia altor multe milioane
Doar un fior titenizat mi-i versul
Zvicnind in necuprinsu-mi univers
Prietene, îmi vei găsi poezia
Doar după poarta ultimului vers
Suflctul meu e un riu izvorit dintre munți
Și trecut prin castele de apă și țevi citadine —
Prietene, gustă-1 ! Tot ce rămîne se va volatiliza
Ca să se întoarcă din nou — ploaie de aur —în mine.
Mă scald in ploi de soare, mă infioară luna
Și-adeseori mă-ngheață al suferinței vint
In lumea-mi sufletească mă simt întotdeauna
Asa cum pămintul se simte pămint.
Și binele si răul armonios intr-insa
îsi desfăsoară-n < teluri fireștile puteri
In mine azi surisul din nou lumina-i strins-a
După înfiorătoarea durere de mai eri.
economico-sociale, de edificări în
materie și spirit, ele insele rele-
vante, este marcată de repere cu
însemnătate de eveniment memo-
rabil. Decembrie actual are cîteva
asemenea „vîrfuri" de istorie, ale
căror sensuri reverberează cu
mult dincolo de limitele duratei
în care se înscriu...
...Deschidere — de pe platforma
realizărilor și realităților respon-
sabil analizate, evaluate — a u-
nei largi și profunde perspective
către viitorul patriei, configuiat
ca proiect, prin elemente esenția-
le ale fizionomiei sale... Cu o astfel
de forță analitică și previzională,
recentul forum comunist a determi
nat saltul in istorie al zilelor <«r la
sfîrșitul celei de a doua decade
a lunii.' Opțiuni fundamentale și
orientări hotăritoare pentru pro-
gresul viguros al țării au fost, în
acest cadru, elaborate ori reafir-
mate pentru a jalona o nouă e-
tapă de înflorire multilaterală a
societății noastre. Cuprinsul lor
este prea bogat pentru a putea li
adus in aceste rînduri. In contex-
tul unei palete ample de preve-
deri științifice întemeiate, teze și
idei se reunesc însă și se armo-
nizează. prin generoase implicații
umaniste, sub semnul obiectivului
suprem al funcționării ireproșa-
bile a mecanismului economico-
social, în beneficiul făuritorilor de
bunuri materiale și spirituale. Con-
vergente, așadar, direcțiile de ac-
țiune stabilite — pornind din fi-
ecare punct important al comple-
xului existenței și conștiinței noas-
tre socialiste și antrenînd, la sca-
ra întregii țări, responsabilitățile
și aportul tuturor categoriilor so-
adoptate impun în prim plan ce-
rința accentuării caracterului cre-
ator al tuturor eforturilor umane ;
solicită înțelegerea necesității ca.
în actuala etapă a revoluției teh-
nico-științifice înfăptuirile —
prezinte „o prelungire a
genței".
...Deschiderea omagială,
înălțimea prezentului, spre
ne angajează afectiv într-o
cere în timp
arc de patru
tuoasă istorie
...Deschidere
să re-
inteli-
de la
trecut,
întoar-
pe traiectoria unui
decenii de tumul-
socialistă.
în adîncime, către
cio-profesionale
vîrstelor active
timă instanță,
pectului deplin
și ale tuturor
in
adevărului, binelui
edificarea unei tot
vizează, în ul-
condițiile res-
ale cultivării
și frumosului,
mai înalte ca-
lități a muncii și a vieții. La con-
fluența a trei procese revoluțio-
nare programatic coordonate —
noua revoluție tehnico-științifică,
noua revoluție agrară și noua re-
voluție în conștiința și cultura oa-
menilor — se regăsește astfel, ca
„proiectant"
și beneficiar,
mat să dea
constructive
dimensiunea
și realizator, părtaș
poporul român, che-
impresionantei opere
în care este angajat
reală a geniului său
creator. Să mai relevăm doar un
aspect; fie că
gia utilizării
movarea mai
lui tehnic, la
se referă la strate-
resurselor, la pro-
intensă a progresu-
ridicarea gradului
de productivitate, economicitate și
calitate a muncii, la introducerea
pe scară largă a mijloacelor de
automatizare, robotizare, ciberne-
tizare. informatizare ori la alte
importante domenii și măsuri de
modernizare, conform exigențelor
eficienței, a activității, hotărîrile
propriul univers lăuntric. Anul Nou
ne îndeamnă nu numai să facem
bilanțul realizărilor concrete de
peste an, ci și să încercăm o ex-
plorare a stării spirituale ce ne
definește personalitatea, o judeca-
tă în instanța conștiinței a acumu-
lărilor din cuget și sufletești, a
manifestărilor eului etic. Ce re-
prezintă, cîntărite cu unitățile de
măsură ale vredniciei și compe-
tenței, aportul nostru profesio-
nal ? Cît am urcat în cunoaște-
re ? Cu ce ne-am îmbogățit sim-
țirea ? în ce lumină morală ne-au
înfățișat semenilor convingerile
exprimate, atitudinile adoptate, în-
treaga conduită ? Trăind sen^meri- ■
tul împlinirii încă unui cerc de
vîrstă în trunchiul existenței noas-
tre, ne vom bucura dacă răspun-
sul la asemenea întrebări va fi
preponderent favorabil ; vom con-
frunta — dînd ciștig de cauză op-
timismului — melancoliei versului
horațian („Eheu ! fugaces ...labun-
tur anni") cu un adevăr însușit
dintre cele enunțate de Voltaire :
cine muncește și cine gîndește
extinde limitele timpului; vom
hotărî că avem datoria să ne re-
prezentăm
rată prin
frumoase,
înalte.
în vreme propria da-
aspirații nobile, fapte
gînduri adînci, visări
Ion NEDELEA
IN UNIRE STA PUTEREA
„Hai să dăm mină cu
Cei cu inimă română".
mină /
Versu-
rile lui Alecsandri, pe care cu
toții le purtăm în inimă ca pe
un talisman de preț, au răsu-
nat în aceste zile de decembrie
cu înțelesuri noi, aprinzind în
sufletele noastre energii înze-
cite. De la înalta tribună a
Conferinței Naționale a parti-
dului nostru, tovarășul Nicolae
Ceaușescu a conturat, cu pu-
terea sa de vizionar, orizontu-
rile spre care ne îndreptăm,
piscurile pe care le avem de
atins în viitor. Se deschid în
fața noastră perspective ma-
rețe. Depinde de noi, de mun-
ca fiecăruia, să le înfăptuim,
să valorificăm această șansă is-
torică, pe care construirea so-
cialismului în țara noastră ne-o
oferă cu generozitate. Nu este
un drum lin, lipsit de greutăți,
ci unul de încordată dăruire
pentru cauza generală și pen-
tru cea a fiecăruia dintre noi,
acest popor, care într-un chip
simbolic, acum, în decembrie,
și-a rotunjit numărul la 23 de
milioane de oameni.
Se cere așadar cutezanță. E
nevoie mai mult ca oricînd, de
spirit revoluționar, care trebuie
să manifeste lupta neistovită
pentru nou. Competiția care
are loc astăzi este una a cali-
tății, în care rolul de seamă
îl joacă mintea și inima omu-
lui. Să activăm fără preget ia
locurile noastre de muncă, dar
și în ceasurile celelalte ale zi-
lei pentru a ne spori fără în-
cetare zestrea de cunoștințe,
pentru a fi în pas cu tot ceea
ce este nou în lume. Să fim,
deci, sincroni cu timpul pe
care-1 trăim și să o luăm chiar
înaintea timpului. în acest sens
se cere, așadar, să înțelegem
chemarea fierbinte pe care ne-a
adresat-o din nou secretarul
general al partidului, tovarășul
Nicolae Ceausescu de la înalta
tribună a Conferinței Naționale
a partidului, de a ne uni într-o
singură bătaie a inimii. Inima
noastră să bată puternic pen-
tru prezentul și viitorul Româ-
niei. Uniți în cuget și-n sim-
țiri. Umăr lingă umăr, suflet
lingă suflet, pentru propășirea
patriei.
Poporul nostru de 23 de mi-
lioane este hotărît să înainteze
ferm, așa cum au dovedit-o și
lucrările marelui forum comu-
nist din acest decembrie, către
orizonturile comuniste ale patin-
ei române.
Grigore SPIRU
CRONICA LITERARĂ "	... -.........-	—
Anunțat de multă vreme în pla-
nurile emtoriale și prin publica-
rea in reviste a unor fragmente,
așteptat cu interes intens și jus-
tificat, romanul bcaunui singură-
tății • al lui Fănuș Neagu a ajuns,
în sfîrșit, in mnnile cititorilor,
cupa unsprezece ani de la cel 1-
mediat anterior (frumoșii nebuni
ai marilor orașe). Reacția, deo-
camdată silențioasă, a criticii era
greu de prevăzut in aceste cir-
cumstanțe. Explicații ale ei se pot
găsi, la rigoare, suficiente ; desi-
gur nu deruta în fața noutății
sau insolitului cărții poate fi in-
vocată, pentru că scaunul singu-
rătății se așează în linia evoluției
previzibile a prozei autorului. Și
nu numai a lui, ci și, în bună mă-
sură, a unei importante părți a
generației literare căreia aparți-
ne. începe să devină evident că
ultimul segment al traiectoriei a-
cesteia, fie că e vorba de poezie,
fie de roman, se mișcă într-o dis-
cretă lumină alexandrină sau tra-
versează un inconfundabil spațiu
baroc. Procesul ar merita o cer-
cetare atentă, mai ales pentru că
fenomenul pare a fi foarte com-
plex : unii scriitori aparțin tipolo-
gic barocului, alții se afiliază lui
cupă ce au evoluat intre alte co-
ordonate estetice. Fănuș Neagu a-
parțme primei categorii, iar Sca-
unul singurătății va rămine, pro-
babil, punctul cel mai înalt al e-
voluției sale în baroc. Și, în vir-
tutea congenerității și afinităților
evidente ale autorilor, se situează
pe același traiect romanesc cu
Cartea milionarului (1977) — pri-
mul volum al tetralogiei Cartea
de la Metopolis promisă de Ște-
fan Bănulescu.
în interiorul operei de pînă a-
cum a lui Fănuș Neagu, acest ul-
tim roman urmează, în ordinea
unei consecuții de conținut, după
Îngerul a strigat ; Cezar Saltava,
protagonistul lui numărul unu,
■este cosubstanțial cu Ion Mohrea-
(nu, nu cu „frumoșii nebuni", în
sensul că actele sale exclud gra-
tuitatea, se înscriu în ordinea u-
n°i finalități, deși acceptă inter-
venția hazardului, ideea de fatum
și chiar acțiunea în virtutea li-
berului-arbitru. Chiar dacă, în e -
sență, rămîn cărți ale unor des-
tine ce nu se repetă, nu intră în
serie, determinarea istorică, lao-
laltă cu toate implicațiile ei, es-
te prezentă, uneori năpraznică
precum o ghilotină, alteori impla-
cabilă ca mareele. Intenția de
restituire a profilului unui mo-
ment istoric, evidentă în îngerul
a strigat, total absentă în Fru-
moșii nebuni ai marilor orașe,
istoria deci, reprezintă Scaunul
sigurătății, dincolo de inevitabile-
le ei intruziuni în roman, pretex-
tul întregii structuri narative.
Substanța epică e discontinuă, apa-
rent haotică, în realitate delibe-
rat fragmentată, alternînd, în for-
mulă barocă, momentele cînd se
^derulează dens și torențial, într-o
icascadă diavolească de insolit,
.senzațional, exotic, cu cele de >
lentoare fluvială. însă dincolo de
d;versitate și discontinuitate, de
refuzul ferm al convergenței con-
venționale, nucleele narative își
interferează cîmpurile de semni-
ficații. se integrează într-o uni-
tate estetică a contrariilor, subtil
guvernată de normele cele mai
rezistente la timp ale barocului :
tensiunea, contradicția, violența
conflictelor, supraabundența deta-
liilor. efectul de surpriză, bizare-
ria, insolitul, straniul. Structura
narativă e constituită dintr-un
modul central în jurul căruia se
plasează, la mai multe nivele tem-
porale. numeroase module epice a-
diacente, în relație, cele mai mul-
te. nu de comunicare directă cu
primul, ci. îndeosebi, de inducție,
piesele principale nefiind, de re-
gulă, angajate în ele. Romancierii
llucrează cu un număr impresio-
nant de personaje, care umplu pî-
nă la refuz spațiul romanului (fă-
PROZĂ
Cățărătorul
începuse urcușul în zori, cînd
răcoarea zilei încă necoapte în-
viorează trupul ispitit de căldura
unui culcuș. Soarele sc afla un-
deva în spatele său, abia își înăl-
ța deasupra orizontului fruntea în-
cinsă și lumina sa, izbucnind în-
tr-un unghi ascuțit, de jos, arunca
pe zidul de piatră umbra mărită
a bărbatului, care încerca să fi-
lozofeze puțin pe marginea rela-
ției dintre om și lumină, al că-
rei act dintîi era umbra. Dintot-
deauna se știuse înfricoșat de
inăl(imi, dar și atras, căci îi plă-
cea să le umilească în înfrunta-
re directă cățărîndu-se imperti-
nent, el, ființa nevolnică, pe obra-
zul imens al stincii.
Cocoțat pe un stei ieșit curios
din peretele de piatră cu aspect
dc fațadă decolorată, își concentra
tot mai mult atenția asupra ce-
lor trei puncte de sprijin obliga-
torii pentru o oarecare siguranță
a cățărării, deși roca sfârîmată,
brăzdată nemilos de fisuri adinei,
împrăștiate în toate direcțiile,
nu-i dădea sentimentul de încre-
dere. De cîteva ori bucățile mari
de piatră tremuraseră amenință-
toare sub bocancii cu tălpi profi-
late, făcîndu-1 să se lipească in-
stinctiv de peretele rece și abrupt,
evitînd să privească în jos. Gîtul
înțepenit refuza să se încline ori
de cîte ori se gîndise să privească
ră însă a se incomoda reciproc)
si. în pofida aparenței de mișcare
colcăitoare, delirantă, de lipsă a
ierarhiilor epice, se integrează în-
tr-o geometrie piramidală la al
cărei nivel superior îi aflăm pe
protagoniștii modulului central —
Cezar Saltava, Bozar Garofeanu.
Lazâr Mantora (alias Leb Bet-
leem), Luiza-Maleta. (De observat
că toți bărbații au în compune-
rea prenumelui grupul de sunete
zar) *• Ca și în romanele prece-
dente, Fănuș Neagu nu este adep-
tul unor desfășurări narative de
amploare •** ; nota epică specifică
a romanelor sale este dată de an-
vergura, profunzimea, complexi-
tatea și violența conflictelor. In
cazul de față, cele erotice par a
ii dominante numai datorită unui
efect de perspectivă ; în realita-
te, Cezar Saltava este angajat în-
tr-un adevărat complex de puteri
conflictuale — pasionale, etice,
sociale, gentilice, politice, ontolo-
gice. destinale. Toate converg, și
acesta este, dincolo de impresia
superficială de inexistență a u-
nor linii de forță, principiul de
coerență al romanului. într-o in-
terogare obstinată si fără prejude-
căți a destinului și, în ultimă in-
PATIMIIE DUPĂ FĂNUȘ
Sa" VICTORIĂ B4RUr.UI UI
stanță, către sensul tragic al con-
diției umane determinat la rîn-
du-i de tragicul imanent al ordi-
nii universale. Tema singurătății
unui individ sau a unei colectivi-
tăți aici, la nivelul epic, capătă
pregnanță ; numai ea aruncă o
punte între tragic și grotesc ; nu-
mai de la înălțimea solitudinii o-
pozițiile bine-rău, frumos-urît. ra-
țional-absurd etc. se îmblînzesc,
își topesc și își amestecă liniile
de contur. Chiar și „scaunul sin-
gurătății", care. în realitate, po-
sedă grandoarea unui tron voievo-
dal sau celest, poate fi ocupat de
o ipostaziere a maleficului — Lu-
iza-Maleta —, sau cea a blînde-
ții și iertării — Cezar Saltava.
Sau, pe ultima pagină a romanu-
lui, P.ozar Garofeanu, monstruoa-
să hibridare între lașitate, perfi-
die și obsesie a puterii, apare tot
sub semnul ambiguității contradic-
torii a barocului : ....un fel de
Isus pantocrator în cheia bolții,
nu. mai degrabă Dracula potri-
vindu-și pe frunte, peste cușma
de corb, țăndări din piatra lui
Graal" ; cînd. dacă în roman e-
xistă un „învățător", acela este
Saltava, dar fără prerogative de
pantocrator. Oricum, el nu este
un erou, noțiune de teorie lite-
rară la care proza Iul Fănuș Nea-
gu nu face priză. Cezar Saltava
depășește condiția insului comun
numai prin capacitatea de a se
trăi, de a se exprima prin pro-
pria-i existentă ; un om care ac-
ceptă că nimic din ceea ce-i o-
menesc nu-i poate fi străin, ca -e
si-a însușit intuitiv afirmația lui
Bacon că „naturii (umane) nu-i
poți porunci decît supunîndu-i-te“.
Ca operă. Scaunul sigurătătii
nu-și trage puterea numai din
pre text și din discursul narativ ;
s-ar putea afirma chiar că acestea
constituie sursa secundară de e-
nergie a romanului. Vocația lirică
a auto^dui este miraculoasă ; am-
plele panouri descriptive cantita-
tiv, egalează sau. poate, nu am
calculat, chiar depășesc paginile
cu conținut epic. însă fără a-1 su-
foca. Prezenta hm aleatorie remo-
deiează din punct de vedere com-
pozițional narațiunea, deranjează,
voit provocator, confortul unei
lecturi pe orizontală, conformiste
si comode, preocupată numai de
coaja spectaculoasă a întîmplări-
prăpastia de sub el. își ridica pri-
virile spre vîrf, pindind cum stîn-
ca strivește cerul. Simțea răceala
pietrei sub palme și fiorul rece
îi pătrundea dureros în încheie-
turi, amorțindu-i mișcările. își re-
proșa de fiecare dată nechibzuința
de care dădea dovadă aventurîn-
du-se în escalade de unde numai
reflexele și intuiția sa îl puteau
scoate la liman. Pe la mijlocul
fiecărui asaltat abrupt își promi-
tea solemn și hotărît că, dacă va
ieși cu bine din prăpastie, nu se
va mai cățăra niciodată. Și mîi-
nilo i se crispau nervoase pe col-
țurile aspre.
Imensitatea stearpă, care împrăș-
tia amenințătoare tăcerea rece,
surpa din înălțime norii. Smocuri
dezolante de iarbă ce își găsi-
seră adăpost pe praguri înguste,
pe care vînturile înghesuiseră o
mină de țarină, își clătinau firele
alungite deasupra prâpastiei. Li-
chenii nevolnici pătau alb pieptul
de piatră înfipt dîrz în calea vîn-
turilor din înalturi, iar dedesubt,
ca o perie deasă si albăstruie, pă-
durea de molid călătorea încreme-
nită spre văi.
„Omul este o ființă perfectă,
dar cu o droaie de defecte"... No-
țiunile se înghesuie în minte în-
vălmășite, se amestecă, se des-
prind, nasc idei sclipitoare ce se
frîng numaidecît, înainte de a-și
lor, pentru a ne propune o alta,
orientată în adîncime. Dar nu a-
eeasta este principala menire a
descrierii lirice, a poematicului,
în roman. La Fănuș Neagu cunos-
cutul adagiu „descriptio, ancilla
narationis" nu funcționează. Pe
lîngă faptul că activează spațiul,
mult mai intens decît la alți pro-
zatori, implicîndu-l în evenimente
(descriere narativă), conferă epi-
cului dimensiunea temporală. Na-
turismul copleșitor, acuzat baroc,
ritmează întîmplările după cutu-
mele anotimpurilor, viața înscri-
mdu.se într-o ciclicitate mitică sau
regresivă. Din acest punct de ve-
dere, proza lui F. N. se înveci-
nează, fără contaminări, cu a lui
Sa.loveanu ori J. Giono, Prozato-
rul este unul dintre cei mai mari
poeți ai cîmpiei și ai Dunării —
.jugulara Europei" ; acuitatea sen-
zorială, simțul extraordinar al va-
lorilor plastice, capacitatea sines-
tezică ieșită din comun susțin o
intuiție a „vocilor" naturii de tip
expresionist : „Miezul verii. Tn
miriști înverzea mohorul, mirosea,
de la mori, a măsele de lemn to-
cindu-st și a făină nouă ; plesnea
aliorul de sucuri albe, pleavă gal-
benă fumega pe drumuri și-n co-
roanele salcîmilor ; jur-împrejur
plutea moartea și o liniște osoa-
să. fantastică, blîndă irosire a
clipelor. Timpul regenerator, cu
«emnul pedepsitor pe piept, cu i-
nima rănită, se oprise să constate
că funcționează numai ritualul se-
cerișului și că diamantele lui și-au
pierdut simbolurile ; nimic nu doa-
re, boi novaci în jug. un copil
pe-un mînz roib, o fată aruneîn-
du-se-n năvodul pescarilor, vin
gustos și sprinten, păstrat în
hrubă pepeni roșii, supranatura-
lul domnind ca lege și iluzie, o
pasăre ciugulind zorile din oglin-
joara îngropată în trupul unei
troițe, zeul cîmpiei strecurîndu-se
prin deșirările amiezii spre Ma-
rele Palat al Apelor Dulci, unde
înoată zeii fluviului". Descripția
pune în evidență o altă marcă a
barocului lui F.N. : plasarea
timpului pe poziția de valoare on-
tologică supremă. De aici, senti-
mentul caducității si regresului lu-
milor, melancolia existențială pro-
fundă. iar ca revers al medaliei,
frenezia hedonistă, eshibarea nă-
praznică a plăcerilor clipei. Un
personaj, venit din afară. îi ca-
racetrizează astfel pe oamenii cla-
ustrați de bună voie în acest pe-
rimetru spatio-temporal : -Voi,
cei de la Dunăre, trăiti departe,
în lumea confuză a închipuirilor .
(...) Balta, cîmpia. caii, discordii-
le rin1 singurele voastre surse de
reflecție. Galvanizati ca năluci,
sînteti prea plini de patimi, si
foarte ușor de învins". Greșește,
desigur, o astfel de lume arhaică
noate să dispară, dar nu s* fi"
întrîntă. De altfel. Cezar Saltava
răspunde astfel : „Sîntem mai in-
tacti decît poți tu să înțelegi a-
tunci cînd privim spre zările lu-
rmi".
în Scaunul singurătății, eposul
și descripția cresc dintr-un Puter-
nic fond mitic, ca. de altfel, și
celelalte romane ale lui Fănuș
Neagu ; în niciunul însă relațiile
lor nu sînt atît de organice. Fără
structura mitică de profunzime,
această carte s-ar desmembra ca
un colan de mărgele cu firul
rupt Prozatorul pare a porni de
la premisa că lumea fenomenală
se edifică pe tiparele eterne, i-
muabile, care sînt structurile mi-
tologice. Cînd anumite date, eve-
nimente existențiale nu se supun
dezvălui bogăția, se rup înlănțuiri
logice sudîndu-se altele, care fri-
zează absurdul și comicul, într-o
frămîntare continuă, dominată de
frică. Se nasc metafore și cuge-
tări profunde, cu iuțeală scăpără-
toare, pentru a se sfărîma ime-
diat în ginduri banale, vulgare.
Cuvinte aproape uitate apar din
memorie proaspete și distincte,
ginduri înnăbușite de împrejurări
trecute rup zăgazurile răbufnind
nesupravegheate sub imaginea a-
mennițătoare a abisului înfiptă a-
dînc în conștient. Principii altă-
dată neînduplecate par vorbe goa-
le, a căror încărcătură morală s-a
scurs în urmă, undeva în necu-
noscut sau poate în hăul grozav
de piatră și amenințare. Cele
două adîncuri, adîncul ființei si
adineul neființei se găsesc față
in față, iar pe muchia îngustă
dintre ele, căutînd înfrigurat punc-
te de sprijin, se tîrăște pe verti-
cală omul. Ochii i se închid pen-
tru un moment și suspendat în-
tre cer și pămînt, încredințat fra-
gilelor reazime, încearcă să se
mintă cu o clipă de odihnă în
întunericul bîntuit al stării sufle-
tești. .
„Și totuși, cel mai complicat u-
nivers rămîne femeia."
„Cu cîtă plăcere teoretizăm via-
ța ! Sîntem niște ași, niște genii
în a pune totul în forme perfec-
te, în a ordona, a inventaria, a
clasifica sentimente, trăiri, carac-
tere. Tranșăm perfect binele și
unor modele sau simboluri miti-
ce, scriitorul nu deformează rea-
litatea pentru a o sili să încapă
în tipare, ci caută alte variante,
recurge la combinații noi, sau,
pur și simplu, elaborează el alte-
le ; bunăoară, simbolul pește-
iui-centaur — una din cheile de
boltă ale romanului. Posedînd o
intuiție ieșită din comun a forme-
lor și valorilor mitice, crează din-
lăuntru] și în spiritul acestora. U-
niversul său imaginar este co-
erent și, comunicant, obiectele și
ființele cu încărcătură simbolică,
dacă nu sînt izomorfe, se subsu-
mează unui cîmp de semnificații
unitar ; ele sînt : apa (curgătoare
sau stagnantă), femeia, luna, cîm-
pia, calul, peștele, lupul, viscolul.
Apa. curgătoare sau stătătoare es-
te, la F.N., o invitație la călăto-
ria fără întoarcere. Bacheiard,
vorbind despre „apa mortuară ia
modul superlativ", o consideră e-
pifanie a urgiei timpului, „clep-
sidră definitivă". în Scaunul sin-
gurătății, suprapunerea curgerii
timpului și a apei „ofelizate" peste
cîmpia stagnantă, este o altă iz-
bindă a barocului: „Pentru bălți,
cîmpia e un secret de nedescifrat,
de aceea doar și dănțuie acolo in
legea ei autarhică Fata Morgana
(apa morților — n.n., M.I.) (...)
Timpul bălților, pustiu ca o cale
de sinucidere, făcea joncțiune,
chiar la mijlocul Dunării, cu
timpul masochist al Bărăganu-
lui (...)“. Calul malefic și peștele
se adaugă apei ; primul ucide pe
Vasile — tatăl lui Cezar, asistă
la cina vinzării „Celui osindit",
poartă prin vifoi sania cu un Ce-
zar Saltava definitiv condamnat,
dar. mai ales, se combină terifi-
ant cu peștele într-un centaur ac-
vatic — „jumătate pește de ar-
gint. jumătate cal de aramă" : „Du-
nărea curgea prin cer și pe mijlocul
ei se legăna o corabie de sare. îna-
intea corăbiei, peștele pilot al Du-
nării — nu centaurul — centaurul
sacralizează apa. pe cînd peștele-
pilot trasează căile oculte ale fri-
cii". Pe Țili Peruzea (dedublată).
Cezar Saltava o avertizează : „Fiți
prudente, e luna aprilie, hei, voi
două, (...) corabia-i de sare, o să
se topească, o să ne scufundăm
pînă la Centaurul Dunării, Țili
Peruzea (...) chilimbarule îndo-
liat (...)“. Prin Cezar Saltava mi-
tul christic este integrat (ce su-
perbă erezie!) în contextul păgîn
al lumii arhaice, imuabile, căreia
aparține, prin origine, personajul,
o lume a patimilor neînfrînate și
a pătimirii asumate. Eliberat de
canoanele biblice, el, „Isus de la
Rîuri" — „mistuit... de patimă" —
își menține dreptul de a suferi în
numele tuturor, demnitatea, pute-
rea de a ierta, atributele soterio-
logice. Cezar Saltava nu face par-
te nici din familia lui Ion Mohrea-
nu, nici din cea a „frumoșilor ne-
buni". Aparținînd prin naștere și
pasionalitate unei lumi revolute,
condamnată de timp și istorie,
trăind, fără complexe și restric-
ții. într-un prezent încă necristali
zat (cel al anilor ’50), el nu poa-
te alege decît singurătatea, fiindcă
lumea pentru care a optat nu și-a
așezat definitiv structurile. Pasiu-
nile lui au o inefabilă inocență,
suferințele — noblețe. Complexi-
tatea lui, care refuză orice geo-
metrii canonice este, în ultimă
instanță, complexitatea romanului
însuși.
Mihail IORDACHE
i
•	Buc., Ed. Cartea Românească,
1987.
•	• Unui al doilea eșalon aparțin
Salcia Vifor, Irina, Doina, Polo-
neza, Țili Peruzea, Havalica Cu-
pr'an, Gil, Alexandru Madona, a-
poi seriile se lărgesc după regula
progresiei geometrice.
•	•• De aceea nici nu considerăm
că e nevoie, în contextul acesta,
să rezumăm întîmplările lui.
răul, adevărul, minciuna, gustăm
cu nesaț plăcerea judecăților, din
cîteva propoziții fondăm o filozo-
fie. Dar cînd urmează să demon-
străm practic, prin noi, ceea ce
am explicat cu atîta elocvență, sc
dezlănțuie o harababură de ne-
descris. Ni se prăbușește peste
cap întreaga structură pe care am
teoretizat-o cu atîta abilitate și
de sub dărimăturile propriilor
princ'pii ieșim serios zdruncinați,
constatind cu tristețe că toată teo-
ria in care ne-am investit imagi-
nația și idealurile nu rămîne de-
cît o grămadă de sfărîmături."
Amorțeala pătrunde treptat în
degetele lipite dureros de piatră,
încă un pas ridicat pe o treaptă
închipuită în peretele stîncos, mai
sus, iar golul din urmă, mai a-
dînc. Simte în mușchii obosiți
zbuciumul luptei dintre orizontal
și vertical, o luptă dată la nouă-
zeci de grade, nedreaptă ! Efor-
tul e din ce în ce mai chinuitor.
O singură mișcare greșită, o cli-
pă de relaxare nesupravegheată
pot duce la pierderea echilibrului.
„Cînd un corp își părăsește sta-
rea de echilibru, tinde spre o nouă
stare de echilibru relativ."
„Orele de fizică nu erau dintre
cele mai plăcute. Un profesor a-
proape bătrîn, aproape chel și o-
proape plictisit nu va reuși nici-
odată o lecție atrăgătoare. Fizica
este o disciplină riguroasă. Dacă
(continuare în p. HI)
Casian BALABASCIUC
Marele premiu al celei de a XlX-a
ediții a Concursului de poezie,
„Nicolae Labiș", acordat de Comitetul
Județean de Cultură și Educație
Socialistă Suceava
ANGELICA MIHALCEA
(elevă — Tul cea)
Zapadă
din
zăpadă
...apoi am început să nu mai aud decît zăpada...
Adormisem acolo — cuibar de gheață —
și osul tîmplei mele se sudase cu osul zăpezii,
rece si alb...
I
...artere transparente ale trupului meu
ureînd în mine din trupul ei...
...falange ale degetelor mele
urlîndu-si nemișcarea...
I
...fragila mi stinghie a șirei spinării
înfiptă adine in nea...
Nu mai rămăsese din mine
decît dragostea ce-o aveam pentru arbori :
la nesfîrșit sărutul meu cristalizat, peste crengi.
Nu mai aveam al meu
decît memoria unei foste ierni
în care mă jucasem mutilînd zăpezile.
Eram din nou, dar altfel:
dacă-ncercam să cînt — se pornea ninsoare,
tristețea mea însemna o iarbă de fum,
alburie și-naltă.
I
Eram din nou și altfel:
cu răzbunare și frig mă reclădise zăpada
din ea însăși : Om de zăpadă
înălțat de zăpadă...
Gestică
„jni se prelinge n palme duminică de lapte...
încep să mă-mbrac, dar brusc
nu mai știu
locul hainelor pe trupul meu. Cu-n gest
mă refuză oglinzile :
de luni mă voi privi în cuvinte.
i
...cade soarele cu un zîmbet forțat...
încep să cînt, dar brusc
înțeleg
că de cîntecul meu e-agățat tot orașul
precum e-agățată o piatră
de funia unui scripete rupt
...din lună coboară caii de aur
pe scara brațului meu îndoit...
I
Ca în copilărie mișc limbile ceasului
ca să cred că a trecut mai repede
timpul...
Epilog
în mine și tine
aerul s-a spart
și lumina în două s-a despicat :
una mie, una ție — ajută-mă să împart
mai repede razele,
mai repede pînă nu vine seara...
Cuvintele să le stringem în pumni
și cu pumnii în cer să izbim
făcînd stele să cadă ;
între mine și tine
aerul să se umple
de rod...
I
Una mie, una ție
ajută-mă să împart mai repede
roadele,
mai repede
pînă nu vine iarna...
îmbrățișează-mă cu toate tăcerile
timpul să n-aibă loc
între mine și tine ;
Ajută-mă să împart mai repede
secundele, una mie, una ție,
mai repede...
Pagini bucovinene — 11
Premiul „Pagini Bucovinene44
REPORTER
DANIELA ZECA
(studentă, București)
Călătorie iluzorie
E vînt și m-am legat de barcă
și-aștept să mă desprind de țărm.
Un crin sălbatic port în gură
să nu in-aud cum chem în somn.
Aș vrea să pot dormi tot drumul.
Cum pierde Luna din înalturi
cenușă galbenă pe ape
ca sîngele nchegat din trupul
de fluture martirizat.
Aș vrea să pot dormi tot drumul
Și nici nu simt că n-am plecat.
Pictoriță de castele
Am visat că
stăteam ghemuită
ca o pisică de Lombardia
între două tavane de sticlă,
în mîini-cîte-un vas cu vopsele
și-n gură penelul.
Iar ție, de jos, ți-era frică
să nu cad cumva de pe schele.
(Și foarte curînd venea seara. De sus
chipul meu își pierduse culoarea
ca o monedă topită.)
„Lasă, pe mîine", spuneam
zugrăvind mai grăbită
Castelul.
Am vrut să cobor
tind fu gata ;
acum doar pricep
că visam.
Opera
Mamă, gura mea are formă de pasăre
țintuită în fața Soarelui cînd apune
Poate de-aceea pare lumii că plînge
Și-i atîta de frig unde sînt.
Fără statui
i
Un măscărici bătrîn
dormind în strană ;
în jur-multe scaune
și monezile regelui,
un sceptru de ipsos
și gura bolnavă cu care
nu pot să-ntreb
ce ascunde în palma
așezată pe inimă.
II
Sînt nopți fără flux
în care dorm singură,
cu fața sub Lună ca
bobul sub piatră.
Marea visează-un oraș plutitor
care s-o vindece de singurătate.
Trec în somnul Țintașului,
Fulgerat,
ca o pasăre.
Calul lui mă așteaptă totdeauna
la capăt.
UI
Fiica vameșului ieșise în cimp.
Semănăm cu Ea de la spate ;
doar cînd m-am întors cu fața spre vînt
îmi zvoniră orgile pleoapei
spre a-mblînzi începutul de vară
tulbure.
Bărbatul purtase războaiele toate ;
oiștile rugii-i luceau depărtat
prin lumina de ceară.
IV
Stăteam lingă soldatul
gata înarmat, rece,
nădăjduind să-i îmblînzesc cu carnea
hainele de postav
și nu puteam să mă luminez.
De cîteva nopți
încercam să re-nvăț
cum mă cheamă,
din ce parte venea
în copilărie zăpada
și mă crispam,
mereu mă crispam
la întîia silabă..
V
în mănușa cu care
îmi curăț Vînatul
apăru dimineața
un crin carnivor ;
însuși arcu-nnegrit
de sudoarea de fiară
se-mbrăcase în muguri
ca un pește în solzi.
Doamne, săgețile doar
le-am uns cu otravă...
(și la toate le dase cîte-un lujer
frunzos)
ultimul se grăbea să se nască
bobocul de lotus
de Ia ochiul care țintise
în jos.
VI
Deodată-am pătruns
gustul Fierului
mai tare ca sîmburul
și-nșelător ca sarea de lacrimă.
Ca-ntr-o arsură
amintiri din ninsoare
s-au boltit și s-au rupt
sub mirosul de zeu vinovat,
al bărbatului.
Ca-n tuburi de orgă,
ca umbra de cînt
sta în venele mele
ispita de aripă !
Trupul tot mă durea
ca un sîn necrescut.
i
Discutam despre ceea ce s-a
petrecut în cîțiva ani pentru ca
o parte a șantierului să nu mai
fie șantier, despre ceea ce este
acum. Iar formula de răspuns la
întrebarea pe care nu apucasem
s-o pronunț s-a vrut o mărturisire.
— Aș zice că în august am in-
trat pe retribuția mea. Atunci s-au
produs aici primii megawați, ra-
cordarea la sistemul național...
— Totuși, care a fost fața lu-
crurilor în vară ?
Inginerul George Prepeliuc, di-
rectorul întreprinderii Electrocen-
trale, — pînă mai ieri împovărat
de grijile constructorilor (și cîte
nu aveau aceștia !), de obsesia cli-
pei cînd energia va deveni, la Su-
ceava, o realitate cu audiență in
toate orizonturile țării — încearcă
o ezitare. Pentru simplul motiv,
dezvăluit peste cîteva momente,
că evenimentul din august (privit
de acum, cînd respirația și-a re-
căpătat cadența obișnuită) a fost
mai puțin de natură tehnică. Cum
altfel putea fi ? EI devenise însă,
în clipele acelea febrile, o stare
de suflet. De emoție stăpînită. A
directorului și a tuturor celor de
aici. Pînă cînd prima turbină, tre-
cută prin probe gîndite matema-
tic, inginerește, avea să „spună"
că totul e-n regulă. Că experien-
ța, deși tînără, trecuse cu bine
„proba de foc“. Nu-i. aceasta, o
metaforă. Fiindcă, intr-adevăr, în
august s-a pus primul foc la ca-
zanul nr. 1. Și s-a născut tem-
peratura, apoi puterea din care
a răsărit energia electrică.
— S-a întîmplat noaptea... Așa a
fost să fie. Din patru zile, în
fiecare din ele dormisem numai
cîte patru oro...
George Prepeliuc nu-și caută,
nu-și alege cuvintele. Și nu as-
cunde nimic. Fiecare afirmație
închide în universul ei un argu-
ment. Cînd bănuiește că vorba nu
convinge îndeajuns, apelează la
situații, tabele, însemnări. Sînt ale
lui, făcute în ore de zi și de
noapte, de bucurie sau mîhnire,
și-i stau la îndemină. populîndu-i
biroul ce-mi pare un „pupitru de
comandă". De pe care nu lipsește
nimic. Mai ales în folosul cunoaș-
terii exacte. Pe ansamblu și în
0 mulțime de bănuieli
Crește Dunărea !
Dunărea ? Cine e Dunărea ?
ea vine ea trece ea curge
ah fluviile astea bisericoase
vorbe surde tulburi...
Mi-ai trimis viața împăratului Traian
în manuscris
domnule, merge !
dacă ai face bărci
din toate foile
nu ți-ar folosi la nimic
hirtia și apa sînt incompatibile
țărmul rămîne totuși semnul tăcerii
o graniță o dungă
așa ne putem privi în liniște
existăm
in spatele tău pustiul
în spatele meu iarba sălbatică
dar dacă pînă la urmă
se dovedește că sîntem bărbat și femeie ?
dar dacă se dovedește că sîntem singuri ?
...în timp ce apele cresc.
Marcel MUREȘEANU
Hologramă
ea era o imagine în transă
era cuvintul și radiografia muțeniei
masca pe care-o umple visul
nimeni în nimeni în nimeni
I
era atît de frumoasă
cu trupul hașurat de gîndurile universului
un poem ce își curbează timpul
în devenirea sensului
era un infern de inocențe
și-i auzeam chipul cum își descarcă umbra
în miriadele
de blițuri senzitive ale mîinilor
o mîngîiere era un act cosmic
și era nimicul
și totuși și totuși
sunetul epidermei devora toată urîțenia zidurilor.
I
Constantin SEVERIN
Cățărătorul
(urmare din p. II)
E = mv!, așa va rămîne. Nu se
admit alte comentarii decît cele
favorabile. Totul se bazează pe
lecții. însăși viața este o lecție
pe care pînă ajungi să o înțelegi
o înveți pe deasupra. Se mai în-
tîmplă să mai rămîi și corigent.
Repetenții însă nu există, deoare-
ce în disciplina aceasta nimic nu
se mai repetă..."
Un picior a alunecat pe piatra
șlefuită de vînt. Inima s-a con-
tractat presînd sîngele nervos în
artere. Furnicături iuți trec prin
pielea capului și degetele strîng
în neștire roca dură. In asemenea
momente trebuie să-ți imaginezi
că ai în spate doar o gropiță de
cel mult o jumătate de metru a-
detaliu. Pentru a interveni, pen-
tru a corela, pentru a găsi noi
soluții practice. Nu însă compro-
misuri. Toate spun că viața direc-
torului s-a complicat. Aidoma rea-
lităților din perimetrul întreprin-
derii, unde, acum, travaliul con-
structiv (urmează a mai fi puse
„in operă" aproape două miliarde
lei) se învecinează cu cel produc-
tiv. Incit, îmi închipui că și a-
tuncl cînd se află in familie gln-
durile de aici îl urmăresc, il
macină.
— Băiatul dv., Cornel, e și ei
inginer...
— Electronist. Lucrează intr-o
altă întreprindere. Acasă, uneori,
mă incită la dialog profesional. Ii
spun, mai in glumă, mai In se-
rios : întreabă-1 pe directorul tău...
Și bărbatul din fața mea, tre-
cut puțin peste cinci decenii de
Starea de suflet
din vară
viață, zimbește bonom. Nu pu-
team crede în evitarea discuției
cu tînărul ce-i moștenește spiri-
tul iscoditor. Poate și pentru sim-
plul motiv că este captivat de
șansele experienței în formare.
— Totu-i să ai încredere în ti-
neri. Și ei să simtă aceasta. Să
creadă în ea — îmi zice. Știu
multă, foarte multă carte. Facul-
tatea și. după aceea. întreprinde-
rile cu profil similar din Borzești
și Iași — că noi. de ce să n-o
spun, sîntem pe școala Borzcștiului
și lașului — i-au pregătit cum
trebuie. Avem, aici, unul care, aș
zice, injectează idei de laser. Iată,
mă bate gindul să facem un film
despre tinerii întreprinderii. Să
rămînă ca document Merită.
— Ceea ce ziceți este un elogiu.
O recunoaștere... Sau e ceva din
strategia închegării colectivului.
Privirile directorului acceptă
părerea, lăsîndu-mă să rețin („așa.
în treacăt", ar fi zis) alte cuvinte,
rostite ca între vechi cunoștințe:
dincime. Iluziile sînt binevenite in
împrejurări dramatice. Iți dau un
curaj inconștient, dar dacă ai re-
ușit pentru moment să scapi dc
impas, trebuie pentru un timp să
te faci că nu înțelegi realitatea,
altfel te prăbușești.
A dibuit o fisură sigură și și-a
înfipt vîrful bocancului în deschi-
zătura adincă din pîntecul stincii.
Simte un fir de sudoare alune-
cîndu-i rece de-a lungul timplei.
Respirația e accelerată și în vine
simte zvîcnind șuvoiul de singe.
Pericolul a fost depășit pentru
moment, dar e incă în preajmă,
dînd tircoale. Un popas este bi-
nevenit. De data asta e hotărit să
nu se mai cațere niciodată. A mai
spus-o și în alte rînduri, e foarte
adevărat, dar de data asta se va
ține de cuvînt. A fost un fățar-
nic, ajunge.
— Unui stagiar, inginer energe-
tician, ieri i-a născut soția. L-am
și felicitat Două zile i-am dat
liber...
O ipostază afectivă figurind pe
„pupitrul de comandă- al directo-
rului? Cred că oa. Fără însă a
cunoaște „memoria- severă a hîr-
tiei.
n
După ce trecem, înveliți într-un
frig de octombrie umed, pe sub
geometria țesăturilor metalice (al-
tădată le-am văzut „escaladind"
aerul ce nu fusese încă închis de
pereți), pe sub zgomotul dur și
stresant al morilor ce transformau
cărbunele In praf, dispecerul-șet
de tură. ing. Petru Caciuc, des-
chizind un gemuleț metalic, oferă
privirii o secvență a spectacolu-
lui roș-gălbui din camera focar a
cazanului nr. 1. Era partea infe-
rioară a unui spațiu săgetat de
milioane de scîntei iuți, a unei În-
căperi înalte de douăzeci de me-
tri. în care temperatura de 800
de grade Celsios .îmbrăca" mii de
metri de țeava alcătuind un uriaș
fagure, prin care apa se pregătea
pentru starea de abur.
Oamenii și îndeletnicirile lor le
descoperi, aici, pe verticală. Ur-
căm pină la nivelul în care tur-
bina produce și pulsează energie.
Pentru turația ei ascunsă privirii
se lucrează pe un spațiu impre-
sionant, in care anounicările din-
tre diverse puncte se fac și cu
aparate portabile de emisie-recep-
ție. Ochiul vrea să înțeleagă. Să
pătrundă dincolo de aparențe. Să
prindă imaginea unui spațiu de
liniște și meditație. Ca aceea din
stația de tratare chimici a apei,
aflată in vecinătate, în care Intri
ca într-o pădure albă de uriașe
filtre si conducte. Dispecerul șef,
DICȚIONAR (LIX)
Jucan, Grațian (n. 19.IX.1929, Cîm-
pulung Moldovenesc), istoric literar,
folclorist. Studii secundare la Liceul
„Dragoș Vodă" din orașul natal (1941
—1949). superioare la Facultatea de
Filologie din Cluj (1949—1953). Pro-
fesor (din 1954) la Liceul „Dragoș
Vodă" din Cimplung Moldovenesc.
Debut publicistic în ziarul „Zori .noi",
Suceava. 1957. Colaborează la Con-
vorbiri literare. Cronica, Limbă și
literatură, Revista muzeelor, Albina,
Pagini bucovinene. Volume publica-
te : Bucurie, mîndră floare (culege-
re de folclor). Suceava, C.R.C.P.,
1962. în colaborare ; Traiul ni s-a
luminat (culegere de folclor). Sucea-
va, C.R.C.P., 1963 ; Bujorel crescut
în soare (culegere de folclor), Su-
ceava, C.R.C.P., 1963 ; De mă-ntrebi
de unde sînt (culegere de folclor),
Suceava, C.R.C.P.. 1964, în colaborare;
De sub muntele Rarău. Folclor din
ținutul Cîmpulungului, Suceava,
C.J.C.P M.A.M., 1971 ; Cimpulung Mol-
dovenesc — vatră folclorică, Bucu-
rești, Editura Litera, 1975 ; Cîmpu-
lung Moldovenesc. Pagini culturale,
București, Editura Litera, 1979 ; Dor-
nă, Dornă vad cu dor. Folclor din
tinutul Domelor, Suceava,
C.J.C.P.M.A.M.. 1983, în colaborare ;
Eminescu și patrimoniul popular.
București. Editura Litera, 1985. A
redactat singur sau în colaborare
alte materiale si broșuri de istorie
a Invățămîntului și culturii cîmpu-
lungene.
Grațian Jucan este un istoric lite-
rar pasionat și competent, cu o arie
de audiență mult sub valoarea stu-
diilor și investigațiilor sale. De mai
multe comentarii s-au bucurat cule-
gerile folclorice, deși nu „piesa" de
rezistență a cercetărilor sale, care
-ămîne totuși... Mihai Eminescu. Re-
ferințe critice (selective) :
Datcu, Iordan și Stroescu, S. C.
Dicționarul folcloriștilor, București,
Editura Științifică șl Enciclopedică,
1979. Popescu-Sireteanu. Ion — în
Limbă și literatură, nr. 1. 1976; VI-
col Dragoș — în Cronica, nr. 22,
„De multe ori îți vine să ros-
tești cuvintul „mărăcine". Des-
chizi gura rostești primele trei
sunete, după care rămîi cu ea
căscată. O închizi resemnat. Așa
apare fățărnicia".
Pină Ia creastă nu mai este
mult. își adună ultimele puteri și
mîna dreaptă atinge muchia lima-
nului. încet, dureros, genunchii a-
jung pe terenul neted, ușor încli-
nat, acoperit cu petece lătărețe
de iarbă. Se tîrăște în genunchi,
girbovit dc istovire, cît mai de-
parte de genunea care i-a dorit
viața. S-a culcat cu fața în jos și
și-a lăsat fruntea pe mîinile în-
crucișate. Nu se mai gîndește la
nimic. Deasupra lui soarele în-
fierbintă cerul. Inima începe să-și
recapete ritmul normal. Se răs-
toarnă pe spate și privește în jur,
O padină domoală, prin mijlocul
un tinăr pe fața căruia unduiesc
seninătatea și calmul cîmpiei („Da,
avea să-mi spună, sînt din Ungu-
renii Botoșanilor"), îmi găsește în-
căperea de refugiu : camera de co-
mandă tehnologică.
— Aici se cunoaște, se știe to-
tul despre ceea ce asigură mer-
sul turbinei — vine precizarea ca
un fel de provocare.
Impresia este aceea că ne aflăm
la bordul unei uriașe nave ae-
riene. Pereții (panourile de co-
mandă) ți pupitrul („o să-i vedeți
pe operatorii de acolo, sînt ca
niște pianiști- imi sugerase ingi-
nerul Prepeliuc), Încărcate cu sute
de beculețe semnalizatoare, confi-
gurează o constelație captivantă.
— Esențial este să meargă tur-
bina. Asta se urmărește...
Ceea ce-mi spusese inginerul
Caciuc. în timp ce-i privea discret
pe cei patru operatori de la pu-
pitru, putea să însemne șl aceas-
ta : „Esențial este să-ți bată ini-
ma...".
— Sigur, să meargă turbina, dar
nu oricum...
— Mai ales pe cărbune, vine
precizarea. Pe combustibil lichid
merge mai ușor. Aceasta se pricep
s-o facă și alții...
III
„Am auzit că te însori...". „Și
asta o știți, tovarășe director ?“.
Mi-am amintit de această frîntură
de dialog reprodusă anterior de
inginerul George Prepeliuc, atunci
cînd alterna relatările tehnice cu
cele privindu-i pe oamenii între-
prinderii. Merita să reluăm dis-
cuția despre cîte au fost și cîte
vor mai fi aici. II știam însă apă-
sat de o mulțime de treburi, zgir-
cit cu timpul. Dușman al vorbelor
gratuite, fără noimă. („Odată, la
o ședință de comandamnet, de lu-
cru, am și zis : cel care ia cuvîn-
tul să stea într-un picior. Era o
invitație la operativitate. Nu ne
puteam pierde în povești..."). To-
tuși. i-am încercat răbdarea :
— Dacă ar fi s-o luați de la
capăt cu viața șantierului...
— S-ar vedea că știu de două
ori mai mult. Cîte nu le-aș orga-
niza altfel !...
Ion PARANICI
1975 ; Dominte, Constantin în Pagini
bucovinene, nr. VIII. 1985 ; Sângeor-
zan, Zaharia — în Cronica, nr. 20, 17
mai 1985 ; Bănățeanu, Tancred — în
Arta populară bucovineană, Suceava,
C. J. C. P. M. A. M.,	1975. Kirileanu
G. T. (n. 13. III. 1872, Holda —
Broșteni — m. 13.XI.1960, Piatra
Neamț), folclorist. Studii secun-
dare la Fălticeni și Iași (bacalaureat
în 1895), superioare la Facultatea de
Drept din Iași. Judecător la Iași și
Broșteni (1900—1901), profesor de lim-
ba română la Liceul „Emilia Humpel"
din Iași, inspector școlar cu intermi-
tențe (la Iași și Broșteni), secretar ri
bibliotecar al Fundației Culturale din
București (1909—1930). Membru al Co-
misiei Monumentelor Istorice, mem-
bru de onoare al Academiei Române
(din 1948). Redactor și editor al pres-
tigioasei reviste de folclor „Șezătoa-
rea", Fălticeni, fondator al revistei
„Ion Creangă" (1908). Colaborator la
Arhiva română, Apostolul, Buletinul
Societății de Științe (București), Con-
vorbiri literare, Făt-Frumos, Revista
istorică ș.a.
Volume (broșuri) publicate : Pro-
prietatea minelor (Teză de licență),
Iași, 1900 ; Cartea țăranului român X
(în colaborare), Iași, 1901 ; Descrierea
moșiei regale Broșteni din județul ș
Suceava (în colaborare), București, ?.
1906 ; Hotărnicia răzășilor dorneni și
suferințelor lor (1800—1840), Piatra
Neamț, 1910; Corespondență. Ediție
îngrijită, tabel cronologic și biblio-
grafie de Mircea Handoca. București,
Editura Minerva, 1977.
G. T. Kirileanu a fost o personali-
tate culturală de anvergură în epo
că. A scris „de toate", broșuri cu ca-
racter juridic și de popularizare di-
versă, studii folclorice (majoritatea
publicate în „Șezătoarea"), de istorie
locală si literară, dar mai ales a pur-
tat o impunătoare corespondentă cu
personalități de seamă ale vieții li-
terare, științifice și politice interbe-
lice. care i-a fost publicată postum.
Iordan Datcu îl consideră un folclo-
rist de seamă, autor al unor „roma"
cabile articole și studii pe baza unui
Ion PÎNZARU
(continuare în p. IV)
căreia trece o cărare Iată, sigură,
spre mijlocul coastei își răsfață
verdele. In spate, deasupra pră-
pastie!, o mare de nori albi, splen-
did poleiți de soare, incit par
niște gulere de blană imbrăcînd
vîrfuri violacee de munți. Mai
înainte, zidul amenințător de
stincă se ridică într-un turn so-
bru.
„Oare cum se vede lumea de a-
colo ?“ Un dor nesfîrșit aprinde
imaginația. Se ridica, își îndreap-
tă spatele privind vîrful stincii se_
mețe și calcă sigur peste pietrele
risipite în cale, oprind u-se sub
peretele zvelt. Un pas, încă unul,
degetele descoperă dibaci scobi-
turi sigure în stîncă și dedesubt
golul se mărește. Mereu i-a fost
frică de înălțime...
III — Pagini bucovinene
CONSEMNĂRI
DONALD BARTHELME (S.U.AJ
BISHOP
ÎBishop așteaptă în fața blocu-
lui său.
O cisternă cu remorcă, cu fur-
tunul cuplat la trotuar, un șo-
fer într-o uniformă verde care
citește un roman ieftin, intitu-
lat Care este iubita ta.
Bishop o așteaptă pe Cara.
Nu-și bea niciodată paharul
de Martini înainte de douăspre-
zece fără un sfert.
Simte cum îi ies ochii din or-
bite. Clipește.
Ca de obicei, la micul dejun a
băut o bere, o sticlă de Pislner
• Urquell. Berea de import costă
acum 99 de cenți în cartierul
său.
Pompa camionului se decu-
plează cu un zgomot scurt. Șo-
ferul aruncă volumul în mași-
nă și începe să strîngă furtu-
nul. Cara nu mai vine.
în ultimii douăzeci de ani ai
vieții sale — după afirmațiile
lui Alfred Frankenstein — pic-
torul John Frederick Peto și-a
cîștigat existența cîntînd la trom-
petă într-o tabără.
Bishop intră în clădire și urcă
un etaj pînă la apartamentul
său.
Banca i-a rătăcit banii de pen-
sie alimentară pe care-i trimite
telegrafic de două ori pe lună
celei de-a doua soții, la Lon-
dra. Deschide televizorul și du-
pă ce schimbă două programe
clasice, reușește, în fine, să
prindă Fleetwood Mac.
Bishop scrie o biografie a pic-
torului american William Micha-
el Harnett. Dar astăzi, pur și
simplu, nu se poate apuca de
lucru.
Cara este și ea divorțată o
dată.
La ora douăsprezece fără două-
zeci își prepară un Martini.
încăierări, manifestări ale u-
nei furii oarbe s-au petrecut în
cursul serii. Apoi a urmat un
cuvînt sau o frază spuse cu un
ton pe care ea nu-1 poate supor-
ta. Dimineața următoare el nu-și
mai amintește nimic.
După părerea lui A. Fran-
kenstein, pictorul Peto a fost
descoperit după moartea sa cînd
tablourile i-au fost expuse sub
semnătura falsă a lui W. M.
Harnett.
Cea de-a doua soție a sa, ca-
re lucrează la Londra, a leșinat
recent la birou. Medicul compa-
niei a trimis-o acasă cu o hîr-
tiuță pe care scria ceva — un
diagnostic. Timp de două zile s-a
uitat la hîrtie, apoi l-a sunat pe
Bishop și i-a citit singurul cuvînt
care era scris : lipotimie. Bishop
s-a dus la bibliotecă, a verificat
sensul cuvîntului, apoi a sunat-o
el la telefon. I-a spus doar atît
„înseamnă stare de leșin'1.
Pe programul destinat proble-
melor de alimentație se transmi-
te un documentar Cum ne pro-
tejăm împotriva radiațiilor prin-
tr-o alimentație corespunzătoare,
închide aparatul.
Dimineața nu-și mai amintește
nimic din ceea ce s-a spus cu
o seară înainte. Dar, intrînd în
bucătărie și văzînd figura ei as-
pră și pusă pe ceartă, își dă
seama că a avut loc o dispută,
îl dor ochii.
Nu este gras.
Ea dă telefon.
— Nu mă pot hotărî.
— Am observat.
— îmi pare rău.
— Cum rămîne pentru seara
asta ?
— Am să văd. Te anunț eu.
— Cînd ?
— De îndată ce voi putea.
— Nu-mi poți da măcar o
idee ?
— înainte de ora șase.
Bishop bate la mașină o scri-
soare adresată unei universități
prin care renunță la un anga-
jament făcut anterior.
Locuiește în apartament de
șaptesprezece ani. Tocmai i s-a
mărit chiria la 49 de dolari
pe lună.
Bishop nu este îndrăgostit de
Cara și bine înțeles că nici ea
nu este îndrăgostită de el. To-
tuși, se văd destul de des și pe-
trec cîte o noapte împreună.
Cînd renunță la Cara în cîte
o seară anume, obișnuiește să-și
prepare un Scotch și să-1 ia în
pat cu el. Stă întins în întuneric,
sprijinit într-un cot, turnează și
soarbe din băutură.
în iulie va fi ziua lui de naș-
tere, cînd împlinește 49 de ani.
Trezindu-se la miez de noapte,
observă mereu că adoarme cu
pumnul băgat sub falcă, braț,
antebraț și falcă formind un tri-
unghi rigid în poziție de apă-
rare.
Cara obișnuiește să spună
„Toată lumea are bun gust, dar
asta nu înseamnă prea mult".
Este desenatoare în domeniul
textil.
Acum foarte rar mai iese în
oraș să ia masa cu cineva.
Pe stradă salută un vecin spre
care altădată nici nu și-a în-
dreptat privirea. Este un tînâr
care în copilărie era înalt, slab
și cu ochii pieziși și despre care
Bishop a auzit că acum este
avocat.
își cumpără flori, narcise gal-
bene.
în fața magazinului cu băuturi
sînt șase bețivi, toți tineri, nu
mult peste treizeci de ani. Se
împleticesc, necăjesc trecătorii,
au la vedere rtcîteva sticle des-
chise (însă Bishop știe că ma-
gazinul acela nu vinde băuturi
la jumătăți). Unul dintre ei, un
bărbat deosebit de neîndemîna-
tic, cu fața roșie ascunsă de o
barbă roșie și nerasă, se repede
să-i apuce florile învelite în hîr-
tie. Bishop îl ocolește cu înde-
mînare și se întreabă de ce au
început să bea așa devreme și
de unde iau banii ?
Se gîndește la anumite legături
ce s-ar putea stabili între el și
ei.
Nu este îndrăgostit de Cara,
dar o admiră, îi admiră mai a-
les abilitatea de a supraviețui
tuturor legăturilor sale cu di-
verși indivizi, toți cu intenția
(el nu se include între aceștia)
de a o distruge (ea i se destăi-
nuie), de a o sfîșia în bucăți...
Cînd Bishop stinge focul la
cuptor, făcînd vînt cu prosopul
de vase, ea îl critică, deși odată
și-a fript și brațul.
— Iar ai lăsat să intre prea
mult gaz în casă.
El este convins că bunicul și
bunica sa, morți amindoi, vor
învia cîndva.
Nota de telefon a lui Bishop
este un adevărat coșmar, încăr-
cată cu numeroase convorbiri
interurbane : Charleston, Bever-
ly Hills Londra...
Atunci cînd fac dragoste în în-
tunericul micului său dormitor,
cu o sticlă de vin obișnuit din
California pe noptieră, ea își
încleștează mîinile cu o putere
neobișnuită peste spatele lui.
Are deja barba albă și trei
cute care-i brăzdează fruntea.
„Obișnuia în mod frecvent să
picteze peste vechea pictură,
chiar și a treia oară" spune
Frankenstein despre Peto.
Florile rămîn în hîrtia de îm-
pachetat pe un dulap în bucătă-
rie.
Urmărește filmul de la ora
patru, un film pe care l-a vă-
zut de zeci de ori probabil, cu
Henry Fonda în rolul colone-
lului Thursday care dansează
cu soția sergentului major Ward
Bond la balul ofițerilor de la
Fort Apache.
Sună Cara. A intervenit ceva.
— îți urez o seară plăcută.
— Și eu ție.
Bishop își prepară un Scotch,
deși nu-i decît ora patru și ju-
mătate, și nu obișnuiește să-1
bea înainte de ora cinci.
Robert Young spune „Ca-
feaua Sank este singura cafea a-
devărată".
își amintește cum mergea cu
mașina la ferma bunicilor, gră-
mada de .șei într-un colț ai unei
încăperi mai dosite, armele de
foc atîrnate pe cuie deasupra
ușilor, iar el stătea pe veranda
de la intrare în timpul nopții,
urmărind iarurile mașinilor care
coborau dealul de dincolo de
rîu.
în timp ce se transmit recla-
me, scoate programul să vadă la
ce se mai poate aștepta în tot
timpul serii. Un singur film
bun, Edison, cu Spencer Tracy,
la ora opt. Ar putea să-1 sune pe
fratele său din Charleston. Ar
putea să sune la un prieten clin
Beverly Hills. Și-ar putea face
cîteva cuburi de gheață.
Bishop se așează în fața unei
oglinzi întrebindu-se de ce îl
dor ochii ?
Ar putea citi cîteva restanțe
care stau pe birou de două săp-
tămîni.
Alt pahar de Scotch. Fort Apa-
che s-a terminat.
Se plimbă dintr-un capăt în
altul al apartamentului obser-
vînd mobila, țoalele, zugrăveala
cojită.
își îmbracă apoi scurta si iese
pînă la piață. La carne, un co-
pil într-un căruț îl arată cu de-
getul și strigă :
— Moșule !
Mama copilului chicotește și
spune:
— Nu vă supărați, e din cauza
bărbii.
Oare ce este mai bun de mîn-
care ? Grătar, deși este grozav
de scump, dar îi va rămîne și
pentru micul dejun. Mai cumpă-
ră și două grămezi de verdea-
ță, pe care le va mărunți peste
cartofii copți.
Se uită apoi în jur să cum-
pere ceva deosebit, pentru a se
convinge pe sine că-și poate per-
mite orice. Pe brațul drept se
mai văd încă trei urme urîte,
roșii, de la episodul cu focul.
Caviarul costă 67 de dolari .4
uncii, dar lui nu-i place caviarul.
Odată Bishon a cumpărat
discuri, de la Poulenc la Bob
Wills, dar nu va repeta gestul
acum.
Demult, obișnuia să cumpere
poze de artiști. Are încă poze cu
Jim Dine, de Chirico, una cu
Bellmer și una cu R. Hamilton.
De ani de zile însă nu a mai
cumpărat lucruri de acest gen.
(Totuși citește revistele de ar-
tă cu un sentiment de religio-
zitate).
Odată cineva i-a spus : „Tâi-
cuțule, asta este totul ?“.
Nevestele lui, cu puternică în-
cărcătură emoțională, cu multe
probleme interesante, acceptau
sfaturile lui care în general erau
bune.
A fost poate prea dominat de
precauții.
Cînd bunicul și bunica vor în-
via, Bishop va sta cu ei pe
veranda fermei, privind în jos
spre rîu ; ei par mereu aceiași
și discută despre lucrurile ca-
re i-au preocupat mereu. Se
plimbă cu bunicul peste pămîn-
tul acoperit cu drobi de sare ca-
re arată ca niște cranii pe jumă-
tate îngropate, de un alb mur-
dar. Apoi trec de locul unde a-
nimalele ling sare și de moara
de vînt. Apoi bunicul îi arată
unde a fost mătușa trîntită de
pe cal din cauza unei crăci prea
joase. Bunica este ocupată să
prăjească puternic pîinea, ca a-
poi să o radă (așa le place lor);
în același timp citește ziarul și
strigă tare „Ben“, după care con-
tinuă să-i citească ceva despre
fata familiei Steward, își amin-
tește care era aceea : cea care
urmînd să se căsătorească cu in-
dividul acela băgat pînă peste
cap în toate necazurile...
Cu paharul de Scotch în pat,
Bishop este imaginea perfectă a
fericirii, a omului care se plim-
bă pe apă, pe rîul de la margi-
nea fermei, căutînd peștișori în
apa ce curge pe sub copacii a-
plecați deasupra ei, a aceluia ca-
re sare din piatră în piatră
pentru a traversa rîul, intențio-
nînd...
Traducere de
Elena IGNAT-VORONCA
B „Decada Cărții Românești"
în ziua de 21 octombrie a.c. a avut
loc la Suceava în sala teatrului din
localitate, deschiderea, la nivel repu-
blican, a „Decadei Cărții Românești",
in prezența președintelui Uniunii
Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu,
și a tovarășei Ileana Paranici, se-
cretar al Comitetului Județean Su-
ceava al P.C.R.
Importanța și semnificațiile mani-
festării au fost reliefate de tovarășul
Alexandru Toma, președintele Comi-
tetului județean de Cultură și Edu-
cație Socialistă Suceava.
In continuare, tovarășul Dumitru
Dumitru, redactor la Editura Politi-
că. a prezentat expunerea „Opera te-
oretică a tovarășului Nicolae
Ceaușescu, secretarul general al P.C.R.,
președintele R.S.R.«l»
Despre activitatea editorială și ro-
lul euucativ al cărții aq vorbit scri-
itorii Liviu Călin, redactor șef la E-
ditura „Cartea Româneăscă"și Andi
Andrieș, directorul Editurii „Juni-
mea". Ei au prezentat cărțile recent
apărute ale scriitorilor < invitați la
festivitate : Z. Ornea, Viorel Știrbu,
Dumit-u Matală, Nicolaei Iliescu, Ser-
giu Adam, Mircea Scorlat, Ion Țugui,
Mircea Popovici, Viorica Ana Coran,
Radu Negru și Gheorghe Lupu. Cri-
ticul literar Laurențiu Ulici s-a re-
ferit în continuare la activitatea lite-
ra-â din județul Suceava, evidențiind
anortul scriitorilor : Platon Padău,
Ion Beldeanu, George Damian. Mar-
cel Mitreșeanu Constantin Ștefuriuc.
Onu Cazan, Constantin : Severin și
V'ctor Traian Rusu.
Cu prilejul festivității do deschi-
dere a Decadei, a fost ^menajată, în
incinta teatrului, o expoziție de carte
românească.
(V. U.)
H Concursul de poezie „Nico-
lae Labiș"
Ediția a XlX-a
52 de autori de poezie din 21 de
județe ale țării și municipiul Bucu-
rești au participat anul acesta. ’U
peste 200 de creații lirice, la cea de
a XlX-a ediție a Concursului națio-
nal de poezie „Nicolae Labiș". mani-
festare de prestigiu, organizată sub
egida Uniunii Scriitorilor din R.S.R.
și a Comitetului Județean de Cultură
si Educație Socialistă Suceava.
Juriul din acest an, al cărui pre-
ședinte a fost poetul Sergiu Adam si
din componenta căruia au făcut parte
scriitorii ; Andi Andrieș, Crăciun Be-
jan, Ion Beldeanu. Anghel Dumbră-
veanu. George Damian, Ion Horea,
Mihail lordache, Radu Mareș, Mar-
cel Mureșanu, Nicolae Prelipceanu,
Constantin Pricop, Ion Paranici, Vic-
tor Traian Rusu, Constantin Sorescu,
Artur Silvestri. Nicolae Turtureanu,
Ion Țugui, Laurențiu Ulici, s-a în-
tîlnit pentru deliberare în ziua de
21 octombrie, desemnînd pe cei 19
premianți ai concursului : Angelica
Mihalcea din Tulcea — Marele pre-
miu „Nicolae Labiș" ; Manuela Do-
ruleț Horopciuc din Iași — Premiul
Uniunii Scriitorilor ; Vasile Baghiu
din Viișoara — Neamț — Premiul
revistei „Ateneu" ; Cristina Prisăcaru
din Botoșani — Premiul revistei
„Contemporanul" ; Mircea A. Diaconu
din Odorheiul Secuiesc — Premiul
revistei „Convorbiri literare" ; Nicu-
lina Antohi din Mălini — Suceava —
Premiul revistei „Cronica" : Alexa
Gavril Băle din Cluj-Napoca — Pre-
miul revistei „Familia" : Daniela Si-
mona Ciubotaru din Rădăuți — Pre-
miul Editurii „Junimea" ; Irina An-
done din Iași — Premiul revistei
„Luceafărul" ; Florin Burciu din Ră-
dăuți — Premiul revistei „Orizont" ;
loan Augustin din București — Pre-
miul revistei ..România literară" ;
Nicolae Radu din Petrești — Dîm-
bovița — Premiul Suplimentului Li-
terar-artistic al ziarului „Scînteia Ti-
neretului" ; Doina Zămoianu din A-
lexandria — Premiul revistei „Tri-
buna" ; Daniela Zeca din București —
Premiul „Paginilor bucovinene" ; Lu-
cian Ștefan Cojocaru din Gura Hu-
morului — Premiul ziarului „Zori
noi" ; Carmen Sindile din Pietrari —
Vîlcea — Premiul Comitetului Jude-
țean Suceava al U.T.C. ; Romeo Pă-
văloaie din Dolhasca — Suceava —
Premiul Comitetului Județean de
Luptă pentru Pace Suceava ; Violeta
Mihalcea din Slatina — Premiul Cen-
trului de Librării Suceava; Raluca
Neagu din Bacău — Premiul Consi-
liului Județean al Organizației Pio-
nierilor.
Deliberările juriului au fost urmate
de susținerea unor șezători literare
la liceele industriale nr. 1, 2, 4 și la
Liceul Economic și de Drept Admi-
nistrativ din Municipiu, la care au
participat scriitorii : Andi Andrieș,
Ion Beldeanu, Dan Bodnar, Ion Coz-
mei, George Damian, Viorel Dârja,
Anghel Dumbrăveanu, Gheorghe ;
Lupu, Radu Mareș, Marcel Mure.șeanu, i
Nicolae Prelipceanu, Victor Traian 1
Rusu, Artur Silvestri, Mircea Tinescu, '
Mircea Popovici, Dumitru Matală.
Festivitatea de decernare a pre-
miilor a avut loc a doua zi. la Tea-
trul din Suceava, în prezența preșe-
dintelui Uniunii Scriitorilor, Dumitru •
Radu Popescu, a tovarășei Ileana Pa-
ranici, secretar al Comitetului Ju-
dețean Suceava al P.C.R. și a to-
varășului Alexandru Toma, președin-
tele Comitetului Județean de Cultură
și Educație Socialistă Suceava și a
fost condusă de poetul Sergiu Adam,
președintele juriului.
în cursul după-amiezii, scriitorii
prezenți la Suceava au participat ia
șezători literare în comunele Bogdă-
nești, Boroaia șl Rîșca.
Manifestările concursului s-au în-
cheiat în ziua de 23 octombrie, cu
prilejul unei ample șezători literare
care a fost găzduită de locuitorii co-
munei Putna și la care au participat
scriitorii : D. R. Popescu, președintele
Uniunii Scriitorilor, Andi Andrieș,
Crăciun Bejan, Viorica Ana Cozan,
George Damian, Anghel Dumbrăvea-
nu, Dumitru Dumitru, Mihail lorda-
che, Radu Mareș, Marcel Mu.eșeanu,
Radu Negru, Z. Ornea, Platon Far-
dau, Nicolae Prelipceanu, Mircea Po-
povici, Constantin Pricop, Victor Tra-
ian Rusu, Artur Silvestri, Constantin
Ștefuriuc, Ion Țugui.
(V. U.)
Ei Decada culturii la Suceava
Ajunsă la cea de-a VH-a ediție.
Decada culturii la Suceava din acest
an (19—28 octombrie)-, dedicată Con-
ferinței Naționale a Partidului Co-
munist Român și aniversării a 40 de
ani de la proclamarea Republicii, a
prilejuit desfășurarea unor bogate ac-
tivități politico-ideologice și cultural-
eoueative.
Adresîndu-se publicului din muni-
cipiu, manifestarea complexă suce-
veana a beneficiat de prezența unor
cunoscute personalități ale vieții cul-
turale românești contemporane, ofe-
rind în același timp posibilitatea de
afirmare în circuitul național a va-
lorilor artistice locale.
Prin expuneri, dezbateri, simpozi-
oane, spectacole, vernisaje de expozi-
ții etc. publicul din municipiul Su-
ceava a făcut cunoștință cu invitații
săi, prof dr. Gheorghe Anghel, dr.
sociolog Maria Ciobanu-Băcanu, prof.
Emil Moroianu, scriitorul Ion Țugui
(membri ai brigăzii științifice a re-
vistei „Magazin"), lectorii universitari
Mihaela Constantin, Steluța Diamant-
Dumea și Maria Jana Stoia de ia
Conservatorul „George Enescu" din
Iași. prof. univ. dr. Gheorghe Platon
și cercetător dr. Al. Zub de la Iași,
pictorul Liviu Suhar și criticul de
artă Radu Negru, regizorul Stere Gu-
lea si actorii Victor Rebengiuc și Mi-
hai Malaimare, scriitorii Al. Piru,
Eugen Simion și Mircea Dinescu,
prof. univ. dr. docent Radu Miron,
prof. univ. dr. ing, Vitalie Belousov,
și conf. dr. Mihail lordache.
Ion COZMEI
B Studioul de poezie
„Albatros'
Studioul de poezie „Albatros" al
Casei de Cultură a Sindicatelor din
Suceava a organizat în luna octom-
brie a.c. o nouă dezbatere despre
poezia română contemporană în con-
textul literaturii universale, avîndu-i
ca invitați pe poetul Mircea Dinescu
și pe criticul literar Mihail lordache.
La dezbatere au participat poeții Con-
stantin Cernica, Ion Cozmei, loan
Negriuc. Viorica Petrovici, Liviu Po-
pescu. Constantin Severin și Vasile
Tudor.
(I- C.)
P Societatea pentru cultură
și literatură română în Bucovina
la 125 de ani
în seria manifestărilor consacrate
acestui memorabil eveniment, la Casa
de Cultură a Sindicatelor din muni-
cipiul Suceava. în cadrul Universită-
ții cultural-știintifice (Ia „Serile su-
cevene"), prof Petru Froicu a vor-
bit despre activitatea și importanța
Societății pentru cultura și literatura
română în Bucovina, înființată la 1862.
Autorul a subliniat rolul „Socie-
tății" Ia împlinirea idealurilor de u-
nitate națională și la afirmarea va-
lențelor spirituale ale poporului ro-
mân.
(I. D.)
DICȚIONAR
k
(urmare din p. III)
bogat material informativ, contribu-
ția sa cea mai importantă este aceea
de editor al revistei Șezătoarea (din
1898) și de susținător al unor impor-
tante colecții datorate folcloriștilor
Al. Vasiliu-Tătăruși, I. Bîrlea, M.
Costăchescu, Tatiana Gălușcă. între-
ține corespondență de mare valoare
documentară pentru istoria folcloris-
ticii române cu numeroși folcloriști
și etnografi : D. Guști, S. Mehedinți,
G. Vîlsan, V. Bogrea ș.a. G. T. Ki-
rileanu a fost unul dintre cei mai
probi editori ai operei lui Creangă,
apărută în mai multe ediții la „Car-
tea Românească" și Editura Fundați-
ilor.
Un valoros fond documentar de
carte, manuscrise și scrisori, donat
de G. T. Kirileanu, este păstrat de
Biblioteca Județeană Neamț. Refe-
rințe critice (selectiv) : G. T. Kiri-
leanu sau viața ca o carte. Mărturii
inedite. Ediție îngrijită și cuvînt îna-
inte ue Constantin Bostan, București
Editura Eminescu, 1985 ; Bostan, Con-
stantin și Ciucă, Valentin : G. T. Ki-
rileanu, Contribuții documentare, Pia-
tra Neamț, 1970 ; Datcu, Iordan și
Stroescu, S. C. : Dicționarul folclo-
riștilor, București, Editura Științifică
și Enciclopedică, 1979 ; Gorovei, Ar-
tur : Șezătoarea. Povestea unei reviste
de folclor — în Anuarul Arhivei de
Folclor, Cluj, 1. 1932, p. 9 — 39 ;
Perpessicius : Editorul lui Creangă :
G. T. Kirileanu — în Alte mențiuni
de istoriografie literară și folclor
III, 1963—1967, București, E.P.L., 1967,
p. 106—192 ; pop, Augustin Z. N. :
G. T. Kirileanu la 85 de ani — în
Revista de folclor, nr. 3, 1957 ; Scri-
sori către Artur Gorovei, Ediție îngri-
jită de Maria Luiza Ungureanu. Bucu-
rești, Editura Minerva, 1970, p. 123—
222 ; Turcu, Constantin : G. T. Kiri-
leanu la 85 de ani — în lașul lite-
rar, 9, nr. 6, 1957, p. 122—124.
REALIZATORI: Ion BELDEANU, George DAMIAN.
Viorel DÂRJA, Ion CARP FLUERICI, Mihail
IORDACHE, Gh. LUPU, Marcel MUREȘEANU, Ion
PARANICI, Mircea TINESCU, Alexandru TOMA
Secretariat: Eugen DIMITRIU
Tehnoredactare : Valentin MILICI
COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ
ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTĂ SUCEAVA
str. Mihai Viteazul nr. 48