ipagmi cs
Ibucovinene
MARTIE 1987
—-----------------— ... ,
EDITATE IN COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN
DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA
ȚARANII
Părinții au fost țărani. Și bunicii. Și inaintașii. Toți. Coboritori din
traci. Din goți și daci. Din romani.
N-au lăsat inscripții in lespezi de piatră. Nici documente din per-
gament, cu litere înflorate și cu peceți voievodale. S-au stins anonimi,
cit se-ntinde glia strămoșeasca, de-a lungul și de-a latul țării, din Car-
pați la Dunăre și de la șes ia mare, peste tot sint oseminte ale nunilor
și străbunilor, in țarina pe care-au făcut-o să rodească, pe care-au udat-o
cu sudoare, cu lacrimi și cu singele lor, pe care-au iumt-o și păstrat-o,
ca pe lumina ochilor.
Numele lor, vrerea toată, dorurile lor zvîcnesc în singele și trupul
nostru, in orice strop al ființei, cu fiecare clipă ce se adaugă — și-a-
tunci cind Timpul se furișează tiptil și in zilele in care galopează nă-
valnic, amețitor. Oriunde și oricind, la orice pas, in urmă, in juru-ne,
înainte e șirul lor întreg, nesfirșit, fără moarte, sprijinind cerul, isto-
ria, ființa naționala.
Sini meșterii, artiștii țarinei. îndeletnicirea — uluitor de veche, de
frumoasă și aspră. Firea li-i blindă, dar neiertătoare, delicată și dură,
înțeleaptă și naivă, răbdătoare, plină de modestie și de cutezanță. Ini-
ma, bogată și darnică. Vesel și irist, dar mai cu seamă senin și puter-
nic li-i sufletul. „Format — zice lorga — in mii de ani,'în firea pămWi-
tului, din freamătul codrilor, din floarea albă a primăverii, din raza soa-
relui, din ceața toamnelor și gerul iernilor, din toate frămintările, su-
ferințele, silința, gloria, din nesfirșit de multe amintiri, îngrămădite pe
urma morților, care, astfel, n-au murit întregi, ii din adincul zăcerii
lor sprijină răsfățarea Ia lumină a urmașilor, ce au venit din et și tră-
iesc după dînșii".
Neostoită le-a fost munca. Plină de migală. De osîrdie. De demni-
tate. De umilință. De nădejdi și deziluzii. De îndestulare puțină și să-
răcie multă, veac după veac. Mucenici ai piinii, zămislitori ai bucatelor,
pentru ei și mai cu seamă pentru alții. Prea de multe ori pentru alții și
prea de puține ori îndestulător și pentru dinșii.
Și cită pline și cit aur au strins alții, veacuri in șir, din sfinta și
necontenita lor strădanie !
Cînd l-au răpus romanii pe viteazul Decebal, cu pîinca și cu te-
zaurul Daciei Felix s-au întreținut, timp de 117 zile, serbările fastuoase
și petrecerile îmbelșugate de la Roma.Și nu numai atît.
Cind, timp de un mileniu, s-au revărsat, spre vechea Dacie, nesă-
țioase urdii migratoare, ei, străromânii, un popor de țărani, s-au în-
frățit cu munții, cu văile, cu apele și codrii, răminînd statornici ca si
stinca și izvoarele Carpaților, în timp ce aproape toate semințiile năvă-
litorilor au pierit, rind pe rînd. întemeind o civilizație agrară, pasto-
rală, străbunii au căpătat statornicia și vitalitatea popoarelor străvechi,
care, — aprecia George Călinescu — au supraviețuit tuturor vicisitu-
dinilor, „prin retragerea la munte, de unde pot privi și ocoli invaziile" ;
vrcinea i-a însemnat „printr-o față brăzdată de v înturile alpine, de ex-
periență milenară, printr-un ochi pătrunzător și neclintit de vultur, prin
muțenie", comunicînd cu lumea „prin proverbe, ce condensează o înțe-
lepciune stereotipă, atît de controlată prin vechimea rasei, incit, contri-
buția individuală este neglijabilă". Ei au căpătat, totodată, „o filozofie
de sus : ce e val, ca valul trece !“ Miorița, nestemată a geniului țără-
nesc străbun, concentrează o întreagă istorie romanească, plină de sen-
suri și mituri, exprimînd filozofic și artistic, matricea unui popor, în
ceea ce a avut și are esențial și durabil.
Cind, in Evul Mediu, la început regii Ungariei și Poloniei sau hanii
tătarilor de la Crim, apoi, timp de mai multe secole în șir, ienicierii
și spahiii otomani au rivnit și amenințat vatra Ți ființa națională, ei.
țăranii au fost apărătorii gliei fornunțj > „oastea cea mare", obținută,
constata Vasile Pârvan, ca și1 în ‘vfemhrfie tracilor și geto-dacilor, „prin
ridicarea m masă a populației țărănești". In strălucitele victorii de la
Posada (1330), Rovine (1394), Baia (1467), Vaslui (1475), Codrul Cosmi-
nului (1497), Călugăreni (1595), țăranii români au constituit, nota Ibrăi-
leanu, „stîncile de care s-au izbit, aici, in Răsărita pierzîndu-și energia,
popoarele barbare, care, dacă ar fi ajuns in Apus cu toată puterea miș-
cării inițiale, ar fi tăcut imposibilă civilizația". Pțin vitejia și eroismul
țăranilor liberi, ale răzeșilor, Ștefan cel Mare devenea apărătorul în-
tregii creștinătăți, cîștigînd astfel admirația Europei. Sub Mihai Viteazul,
cel dintîi unificator al românilor, „țăranii făcuseră minuni de vitejie și
— nota Bălcescu — dovediseră cit de puternică estte nația cea mai mică,
atunci cînd se luptă pentru libertatea sa“.
Cind, la sfîrșitul Evului Mediu și în toată Eâoca Modernă, poporul
român s-a aflat ia granița și confluența celor trei imperii, otoman, hab-
sburgic și țarist, trebuind, întocmai ca voinicul din poveste, să-și apere
ființa la locul unde se băteau munții cap în cap, eî, țăranii, la Padeș, în
1821, ori la Blaj și Islaz, în 1848, au dus pe umerii lor revoluția, iar in
1859 și în 1877—1878, au ctitorit România modernă și au cucerit inde-
pendența țării. La Grivița, la Plevna și Smîrdan, ori la Mărăști — Oi-
tuz — Mărășești, „țăranul român — aprecia in 1917, primul ministru a)
Marii Britanii, Lloyd George — a dovedit omenirii că este soldatul cel
mai viteaz din lume, cînd i se dă posibilitatea să demonstreze această
vitejie".
Și, cînd a fost nevoie să se salveze existența și autonomia statală,
să se plătească tributul și alte angarale, tot ei, țăranii — formînd marea
majoritate a locuitorilor, „talpa țării" — au fost sortiți să ducă greul.
14 milioane kg aur au stors imperiile vecine, din țărâna patriei, fră-
mintată cu sudoarea și lacrimile românilor.
Și, cînd cei lacomi, din interiorul țării, nobilii și boierii, i-au adus
la disperare, prin lăcomia și nedreptățile lor, eij țăranii și-au strigat
energic și cu demnitate dreptul la o viață omenească, mai bună. La
Bobtlna în 1437—1438, ori sub couduce,c(* *“• /Doj« în 1514, sau la 1784
sub Horea, Cloșca și Crișan, ca și la ’19tJ7( mucenicii piinii, zămislitorii
bucatelor și-au arătat lumii forța clocotitoare și setea de dreptate.
Și dacă Doja a fost ars dc viu și dacă Horea, cil supranumit de Marx
„erou! povestirilor populare și simbolul renașterii Daciei" a fost frînt
cu roata, de către slujbașii nobilimii maghiare, nici o jertfă n-a fost
zădarnică. Fiecare generație șî-a lăsat urmașilor dorurile neîmplinite,
vrerea de luptă, nădejdea în izbîndă — ca pe o torță vie, pe care ni-
meni n-a putut-o stinge.
Și dacă în primăvara aceasta se împlinesc opt decenii de cînd, la
’19O7^ țăranii — care, ca și la 1848, in țara ce devenise prin ei grînarul
Europei, erau încă, așa cum îi surprindea Bălcescuț „niște biete lighioane
zdrențuroasc, ieșite dintr-o vizuină, ce se numea birdei" — au trebuit să
plătească prin 11000 de jertfe îndrăzneala de-a se răscula și de a-și cere
dreptul legitim la o viață mai bună, nepoții lor, alți 11000 de țărani, tot
intr-o primăvară, în urmă cu numai un sfert d' veac, participanți la
revoluția de eliberare socială și națională pregătită și desfășurată sub
conducerea Partidului Comunist Român, s-au întrunit in capitala țării,
la 27—30 aprilie 1962, în cadrul sesiunii extraordinare a Marii Adunări
Naționale, ca stăpini deplini ai gliei strămoșești, ai roadelor muncii lor
și, mai cu seamă, ca făuritori ai propriului lor istin, spre a sărbători
izbînzile tuturor luptelor seculare : încheierea prcțcesului istoric al coo-
perativizării agriculturii, al înfrățirii oamenilor și ogoarelor, al trium-
fului deplin și definitiv al socialismului, în orașdle și satele României.
Urmașii celor căzuți la 1907, lucrători luminați șî liberi, sînt astăzi
avintați in iureșul realizării unei noi revoluții agrare, socialiste, inten-
sive, moderne. Sînt încă multe, complexe și grelb sarcini de înfăptuit,
pentru ca rodnicia ogoarelor înfrățite să fie pe măsura imperativelor
înnoitoare, ale aspirațiilor socialiste și comuniste. Dar, Omul poate și tre-
buie să izbîndească, în tot ce-și propune.
(cpntjnuare în pag. IV}
Mihai IACOBESCU
Peste
zările zării
O bucată de piine în mina lui
Șlefuită de veac și de pămint
Ca un bulgăre năzdrăvan
Din care înflorește pădurea
In mai și cerul îsi clatină
Fruntea pe umărul său
De hotar al acestui neam.
Palma-i grea dă a rupe
Din miezul fierbinte
Și-n aripă dc plug se preface
Râsturnînd aburinde răzoare
Din margini și nemargini de cimpie
Și cum privește peste zările zării
Neclintit in rădăcini și-n așteptare
“ crește _ .
d* poartă asemeni amirosini a
Rășină și a ploaie curată
De care se sprijină un alt
Țăran fu o bucată de piine
In mină precum un bulgăre le soare
Ion BELDEANV
autograf dinu flămând
Stare a Nordului
Provenind din Nordul Ardealului, am simțit totdeauna
atracția Nordului, mai cu seamă de cînd am migrat spre sud.
Hiperboreean, adică acasă la mine mă simt și in Bucovina,
această altă stare a Nordului românesc.
Peisajul, satul, spiritul locului, oamenii și nu în ulti-
mul rind literatura Bucovinei hotărăsc, și ele, drumurile spi-
ritului meu migrator. In linie dreaptă, din Bîrgaiele mele
transilvănene spre Bucovina duce aceeași paralelă trecînd
peste dulcile Obcine. Pe aceeași linie dreaptă mi-a parvenit
incă din prima adolescență versul plin de încintări șoptitoare
si de miresme al lui Labiș, iubirile lui prime cumpărate din
librăria sătească Prundu Birgăului. Mi s-a părut fabulos fap-
tul că cineva putea scrie atit de sigur, de posesiv, despre bra-
zii mei, pe care-i credea ai lui. Nu m-am dezis afectiv nicio-
dată de poezia lui Labiș deși poate tocmai cunoașterea de-
vreme a ei m-a ajutat să nu imit o metrică atit de tentantă
si de incantatorie. Deși om al nordului, simți la Nicolae
Labiș o exuberanță de sudic, o năvală a spovedaniei care nu-ți
dă răgaz să-i răspunzi cu indiferență. Trebuie să fi fost cu-
ceritor mustăciosul rănit de prea năvalnică-i sinceritate, tre-
buie să le fi părut bucureștenilor un ciudat nordic desghiocat
din găoacea morocănoasă in care se închid, de obicei, nordi-
cii. Toate acestea sint presupuneri. Cert este că simt deasu-
pra cefei lui Labiș sclipind acel eminescian „diamant*4 al Nor-
dului. Steaua noastră călăuzitoare...
REPORTER
DESPRE
GÎNDUL
ADÎNC
a privi Imaginînd o excepție
De cînd știu eu, în spațiul ra-
diofonic românesc răsună diurn o
voce de bucovinean dezinvolt pre-
zent la tot ce se întimplă esen-
țial în viața, munca si simțirea
oamenilor din această parte a
țării. Ascultîndu-1 il recunoști de
la cea dinții propoziție :
Din Suceava transmite...
De la Leșul Ursului, citadelă a
mineritului sucevean, să facem
cunoscută o nouă și remarcabilă
faptă de muncă... Ne aflăm cu
microfonul pe platforma industria-
lă rădăuțeană... Vă informăm din
Dumbrăveni... Astăzi se deschide
decada culturii...
întotdeauna acolo unde se pe-
trec lucruri importante, mereu
discret și zîmbitor, întotdeauna
căutînd oamenii adevărați și fap-
tele lor adevărate, întotdeauna
vorbind despre alții. Și parcă e
nedrept că nu face niciodată o
excepție, că nu vorbește nicio-
dată despre el, sau despre ei, co-
legii lui, reporterii, autori ei în-
șiși de fapte adevărate.
Imaginînd o astfel de excepție
ce-ar fi ca în una din zilele lu-
nii martie să-I auzim rostind :
„Din Suceava, stimați ascultă-
tori, vă prezentăm astăzi pe chiar
omul care vă vorbește mereu de
la acest microfon, despre care ar
trebui să spunem că este marto-
rul consecvent și implicat în tot
ce s-a înfăptuit pe meleagurile
sucevene în ultimii 40 de ani".
Cronicar îndrăgostit de oamenii
și realizările așezărilor bucovine-
ne. a vibrat cu pasiune alături de
cei care au pus temelii combina-
telor, fabricilor și unităților eco-
nomico-sociale sucevene, cartiere-
lor noi din Suceava, Rădăuți, Va-
tra Dornei, Fălticeni, Cîmpulung
Moldovenesc, Gura Humorului sau
Șiret ; a vorbit întotdeauna cald
despre dîrzenia minerilor din Că-
limani, Crucea sau Fundu Mol-
dovei ; a consemnat an de an dru-
mul parcurs de la înființarea pri-
melor cooperative agricole pînă Ia
suprema satisfacție obținută de
oamenii distinși cu cele două
titluri de eroi ai noii revoluții a-
grare ; a relatat despre bogăția
și diversitatea patrimoniului cul-
tural al muzeelor noastre ; a con-
semnat despre dezvelirea marilor
noastre monumente — Petru I.
M lisat, Ștefan cel Mare, Dragoș
Vodă și Zimbrul, Mihail Sado-
veanu ; a povestit despre marile
evenimente culturale care au în-
scris meleagurile sucevene în geo-
grafia spirituală a patriei. Alături
de această carte vorbită țării zi
de zi, în toți acești ani, faptele
lui la fel de adevărate ca și cele
ale zecilor de mii de oameni des-
pre care a vorbit, sînt cărțile Iui
de poezie intitulate simplu Din
nord (1972), Pădurea românească
(1976), Tîrziu, în decembrie (1981),
Noapte de grație (1982). Sînt cărți
din care străbate seninătatea și
frumusețea gîndului, sensibila as-
pirație de a deveni pe albastrul
cerului de Voroneț tangentă la
triunghiul de cocoare. Acest om
care a împlinit 60 de ani se nu-
mește George Damian.
Alexandru TOMA
Constantin Alecsei este un băr-
bat înalt, uscățiv, poate puțin o-
bosit și, de aceea, lăsînd impre-
sia de absență. Nu-și privește in-
terlocutorul în ochi, ba chiar
caută parcă pe deasupra lui.
„Chestie de înălțime", glumește,
știind, probabil că gluma aceasta
l-ar putea face suspect de lipsă
de modestie. II privesc și-mi dau
seama că semeți a aceasta a sa
are, la cei peste șaizeci cîți nu-
mără, ceva temeiuri măcar și
pentru puținul fapt că e un om
in vîrstă. Dar aceasta nu-i decît
un simplu și naiv gînd concesiv,
cind, iată, este un om cunoscut
oriunde în județul Suceava, pe
seama lui circulă istorii, în sat
orice copil fiind în stare să scrie,
la ora de compunere, cuvinte
despre el ce ar pune pe gînduri
reporterul. S-a și împăcat puțin
cîte puțin cu celebritatea aceas-
ta. incit mă cam descumpănește
atunci cînd, ridieîndu-se să mă
conducă, zice : „Ei, a cam venit
vremea altuia...". Cine ? Greu,
foarte greu de spus. A încercai
și a reușit atîtea, s-a zbătut, a
luat asupra sa și a izbîndit atîtea,
îneît altul n-a avut vreme să în-
capă. „Ba nu, mi-ar zice. Fără
acești răbdători și răzbătători ca-
lafindeșteni, n-ar fi fost vorba de
izbîndă".
Cînava slujitor la baronul Ca-
pri — stăpînul celor mai bune
pămînturi de aici —, Constantin
Alecsei este președinte de la înte-
meierea cooperativei. Evoluția a-
cesteia în cei douăzecișicinci de
ani poate fi sintetizată în trei ci-
fre : producția globală a crescut
de 11 ori, averea obștii — de 13
ori, iar producția, în sectorul
mică industrie, de aproape 170 de
ori. Nu rezistăm tentației de a
mai adăuga una : C.A.P. Calafin-
dești are un cont curent în ban-
că de vreo 15 milioane de lei...
Iată de ce a fost in stare un ță-
ran cu ai săi, victoria lor ne-
fiind, mi se pare, inferioară,
prin semnificații, celei a industriei
românești ce a pregătit cu răb-
dare nașterea acelui celebru trac-
tor strivitor de veninoase și de-
șarte proorociri. Mănușa a fost a-
runcată cu noblețea unui soi de
oameni cunoscîndu-și bine resur-
sele si știind și mai bine să-și
valorifice șansele.
Dar, zice Constantin Alecsei,
victoria s-a hotărît, înainte de
toate, asupra lor înșiși. Un gos-
podar s-a opus, atunci cînd ide-
ea a fost supusă aprobării obștii,
îmbunătățirilor funciare, mai e-
xact drenajului. „Să nu-mi spuneți
mie pe nume, a spus el, dacă ie-
se ceva ! Culmea e că a ieșit,
Calafindeștii dispunînd astăzi, în
(continuare în pag. IV)
Dumitru TEODORESCU
Cronica
literară
TITUS VlJEU
se întîmplă să eșueze
Scrisoare
Exordiu — ar putea denomina
spune chiar titlul
Poeme in-
GELLU DORIAN
Poeme introductive*)
Scrisoare
cuvintului
.Cuvintele sînt sin-
dar mai ales convingerea
bie
o călugăriță
o deschidere so-
DORIN BACIU
Scrisoare
Pasarea pre limba ei*)
bătrinul
fi accepta:
singurul fiu. Și
imru-
*) Dorin
limba ei. Ed. Junimea, 1986.
PROZA
Strigătul
alai-
ziuă.
vom fi la
la creștete pinâ
Elenei
oase-
voi
Mircea TINESCU
nu se afla nici o ame-
în
ea
frapează în
lui Gellu
strigăt
că nu
și strigi după iubita asta a ta
atit de depărtată și inaccesibilă.
volumul de
Dorian este
intreaga carte care este, in între-
gime. un fel de -captatio benevo-
gurele perfecțiuni imateriale", a-
firmă el cu o tinerească super-
dru-
pașii
limba poate
tul si pentru
Am uitat să-ți spun
râ că o să dorm visul
sfîrșit încet și trebuie
directe
de au-
noastră
decusea-
acela cu
să-1 aș-
Ceea ce
versuri al
ciană din Laus Ptolemaei.
Care sînt țonsecințele
în poezie ale’unui demers
toedificare. dtipă părerea
lucindu-ne dc
la tavan.
La jumătate
mătasa, pielea
nu
că
de
poeziei non sau a celei antilirice ;
le acordăm același statut. Dar po-
etul însuși cade uneori în lirism,
acest „păcat* post-clasic, ba chiar
și ceasul se
/ caut prin
/ sărutarea
sete".
a volumului
confuzii, dar, ca gest al
lui, întru totul onorant,
zintă vreo importanță de
va deroga de la această
Tc-am trecut și așezat nopți
egale pînă la mijlocul apei și
de ce să vedenii dinainte cum
debutn-
Nu pre-
cîte ori
platfor-
părți fiecare zodie după sime-
tria bilaterală).
Citeva secunde întregi voi
trece prin atacama noastră st ră-
în senti-
mi se face
Te-am văzut pregătit de
tăieri si ieri toată ziua.
Cum mergi prin aer pe
mul iris ultri tău vegetal
nu-și propune
simpatii in pu-
autodefînească.
eul liric prin
la poezie (G. D.
mă subțiez
cerne, iar i
lentiae”. Autorul
atit să declanșeze
blic. cit să se
să-si circumscrie
raportare la sine.
zator și e
să decurgă risc des-
un autor.
Aurel BUZINCU
Baciu, Pasărea pre
exista aici nu una
Mihai, pros-
lui mai ve-
aseară cu
n-am văzut
Hoțule !
Vocea mea se vede că
l-a prea speriat, mai ales
mi-o domolisem oarecum
Mihail IOKDACHE
*) Gellu Dorian : Poeme intro-
ductive. Ed. Junimea, 1986.
spaimă in toată încăperea si ai
spus vino puțin inapoi.
Unde te duci tu și mă înșeli
(atit de veche și atit de moder-
nă !) că arta este mai vie și mai
plină de adevăr decit viața isi au
sursa cea mai îndepărtată in e-
lenism; de altfel aderența auto-
și mai anevoie o parte _ „_____
ziunilor narative despre domnișoa-
văzut si
era nici
de-o seamă cu viața
Pină-n metale coboară copacii
patriei mele,
acești oameni de lemn, fericiți,
cind cade o nouă zăpadă
peste cea rămasă în munți
din anul trecut,
din veacul trecut,
din evul trecut.
Pînă-n metale, pînă în sarea
oceanului de început al lumii,
pină ating săbiile îngropate
de primii războinici coboară
ei, cei de-o seamă cu viața.
propensiunea teoretică deschisă
către clasic. Nu unele titluri de
poezii (Exordiu, Epistolă sau apro-
piere de clasici ș.a.) ne-a condus
către această constatare liminară.
ci alte semne care țin de substan-
ța cărții : opțiunile filosofice și
culturale, ideația poemelor (pro-
gramatic subliniată), influențele
(pe ansamblu bine asimilate), in
sfîrșit, dar nu pe ultimul plan,
perspectiva estetică in care se si-
tuează tînărul poet. Volumul, o
troductive —, este unul de înce-
put. Condiția aceasta, în circum-
stanțele actuale ale galaxiei Gu-
temberg. nu presupune absența
unui program, cum se intimplâ,
deobicei, la debuturi, cind ince
pătorii nu doresc mai mult de-
cit să-și afirme vocea. Gellu Do
rian este un poet ambițios in ser,
sul pozitiv al cuvintului. dotat,
deci, și cu certitudinea bogăției
filonului său creator. De aceea el
lansează aici premisele unei acti-
vități viitoare, mai precis, expu-
ne o platformă. Demers, credem,
esențial și elocvent la această
vîrstă a talentului ; nu lipsit
el de inconsecvențe, nu scutit de
mă în viitoarele volume; consta-
tăm însă infidelități încă de acum.
Bunăoară, polemizează cu lirismul
pe care îl aude „horcăind* unde-
va în urma poetului angajat in
cursa neiertătoare către adevăra-
ta poezie — cea intelectuală. Per-
sonal nu avem nimic împotriva
Țărani, șantieriști, șoferi, artiști,
un inginer, un economist; o ttna-
ră profesoară stabilită în Bucu-
rești, un ofițer de miliție, o mun-
citoare la fabrica de confecții a
unui oraș de provincie și fiica ei,
un gestionar condamnat, un con-
structor de poduri, închis și el
pentru un timp, un preot și chiar
cio-profesionalâ și morală amplă ;
o crimă și încă o tentativă, o în-
mormîntare, vedenii, vise, amin-
tiri, afaceri murdare, acte jus-
tițiare oficiale și private, călăto-
rii dialoguri și „considerații cva-
sisociologice“, o seducție și o în-
fiere — toate într-o construcție
epică de optzeci de pagini dense
numai aparent și strînse ca într-o
centură de siguranță sub un titlu
frumos : Pasărea pre limba ei»).
Nu nemotivat acest titlu, întrucît
Petre Ojog —, ci mai multe pă-
sări ce pre limba lor pier : Vasile
Ojog, Badale, frumoasa domnișoa-
ră Elena și, la rigoare, altele.
Din păcate însă, motivat subțire,
în maniera cuvintelor scrise in-
mentalism : „Ce dor
cînd plouă mărunt /
lasă lichid pe perete,
ploaie, caut prin lut
ta lungă, amară, cu
Titlul primei părți
derație poeziei (înțeleasă ca efort
de autocunoa.ștere) Îndemnul so-
cratic generează confesiuni — au-
toportrete lucide și decantate ;
chiar dacă nu are nimic comun
cu idealul clasic, narcisismul ră-
mîne una din invariantele poeziei.
Atenție însă ! Se insinuează, pe
alocuri, pericolul egolatriei, mor-
tal pentru un poet care aspiră la
starea de seninătate a clasicului.
Fiindcă spre un astfel de echili-
rului este deschisă : „Din. cenușă
zborul, / ochii pășesc peste Ale-
xandria atitor milenii. / / Ea e
încăperea a toate !“. De aici în-
crederea lui în permanența clasi-
cismului („Eu descriu / un frag
ment dintr-un antic modern") și
refugiul decis în poezie : „cinte=
cui e singurul echilibru". De la
Horațiu. de mai multe ori invo-
cat, se prea poate' să fi reținut,
în primul rind. mult cunoscutul
„exegi monumentum aere peren
nius*.
Aceste opțiuni care țin de sub-
stanța ultimă a poeziei pe care o
scrie, îl leagă fără echivoc de Ni-
chita Stănescu. Nu pornim, in a-
ceastă afirmație, de la asemănă-
rile de zicere din cîteva poeme
precum Cartea Logos sau Punctul
Omega ; mai importantă și ci
consecințe mai adinei ni se pare
congeneritatrg W poetica AfSnes-”
surie totdeauna, cu intenție clară.
_Poesie“). la lume. De la un ca-
păt la altul al cărții el scrie, deci,
o „ars poetica”. Și o face cu a-
plicație, căci tot ceea ce iese, în
volum, din acest perimetru, este
superfluu.
Optind pentru clasicism, iși orien-
tează terminațiile radiculare către
Socrate si Aristotel. De la primui
a reținut, se pare, si unele dintre
propozițiile filosofului despre fru-
mos. dar. in mod cert, celebrul
-gnothi seauthon” . aplicat cu pon-
bru tinde tînărul poet : _Ca la
asfințitul soarelui să fiu liniștit,
rugăciunea / mea să se îndepli-
nească, toate ale păcii le împli-
nesc, tșate / ale iubirii, ale vie-
ții”.
Făcind profesiune de credință
pentru Aristotel ț.Poemul este un
corp viu”), Gellu Dorian optea-
ză. dc fapt, nu pentru idealul ar-
tistic al Marii Grecii, ci către cel
alexandrin, mai degrabă. Cultul
convergent și; bine articulat ? Ex-
ceptind acele-’ texte exterioare te-
mei ori depășite ca vîrstă. o poe-
zie a verticalității ideatice, ela-
borată după to retorică neezitan-
tă și cu un Icoeficient apreciabil
de personalitate, mai ales in pri-
vința altoirii suprarealismului pe
un trunchi clasic.
Gellu Doriah a ales un drum
dificil ; continuarea lui nu este o
simplă chestiune de consecvență.
Un astfel de exorditr este, de fapt,
un contract care presupune mari
obligații.
tors sub gnicitorile cu informații
neconduder.ter aleatorii’ CâcT fărâ
acest titlu, am fi citit canea in-
tre hotare semnificative nu nein-
teresante. car mai puțin largi —
doar ca pe un caz literar, al ba-
trinului Ojog. cel care, contemplin-
du-și viața consumată sub semnul
orb al destinului, se erijează vin-
dicativ in destin pentru domnișoa-
ra Elena, unealtă, după el, a fa-
talității care ii desparte, intr-o
altă ipostază, de soție si acum de
tept cum se termină fericit iar
noi să fim voioși miine toată
ziua și poimiine pină la amia-
ză.
(L-am luat povestit de poet
care s-a jurat cum poate im-
le curg molcom.
îmi rămine un
strig temindu-mă
ijunge la capăt.
Iar tu m-ai fost
uzit și ris că nu
ra Elena și sateliții virili din sfe-
ra ei de atracție — cu efect de-
concertant pentru întreg, focalizind
intr-an centru de interes secund,
realist și care acționează dizolva-
tor asupra primului, cel din jurul
personajului central, afin fantas-
ticului. De aici, indiferent de titlu,
fisura care compromite tehnic u-
nitatea cărții : o perspectivă na-
ratorială adoptivă, derivată din % i-
ziunea subiectivă a personajului
Petre Ofog se complinește fără
cuvinte precauții in ordinea sem-
păcat — cu o perspectivă obiecti-
vă, omniscientă. Vrem să spunem
că în economia unei compuneri
care e prea deșirată pentru a fi
nuvelă și prea grăbită pentru a
fi roman — deși roiesc in jurul
ideii lui Dorin Baciu sensuri in-
dicind o vocație de reprezentare
epică remarcabilă —. această su-
praîncărcare cu elemente din pla-
nuri și moduri de reflectare di-
ferite comportă mai multe dis-
funcții decit foloase. Pe de altă
parte, paralel refuzului construc-
ției de a sprijini cartea, se poa-
te vorbi și despre un renghi ju-
cat de mijloacele de limbă și stil
— de fapt, primele care provoacă
suspiciuni Ia lectură, dată fiind
notația care evocă, uneori stin-
gheritor de puternic, scriituri cu
individualitate patentă sau alear-
gă cu exuberanță facilă printre
banalități. Dovadă că dintr-o po-
veste precum cea cu pasărea și
către Mihail Kogâlniceanu
Clepsidra amintirii nu scutură nisipul
ci singele din iarba crescută dezinvolt
lingă puterea vieții in care trecem chipul
ce-avu Kogălniccanu în popolul învoit.
Clepsidra amintirii ne vindecă mîhnirea
de-a fi fost neliberi vreodată — ce contur
nedrept fu spart atuncea, cind vru nemărginirea
cea dulce-a libertății poporul în murmur !
Clepsidra amintirii — arhaică săgeată
ne picură în sînge același sacru dor
de a păstra cuvîntul ce-n literă săgeată
și nu cuvîntul numai, ca pe un biet decor
ci însuși duhul vorbei numită libertate,
independența sfîntă și sfîntul tricolor,
și toate înseși cele ce nouă ne-au fost date
de cei căzuți in lupte spre-a ne zidi popor.
Ci însăși marea sevă înfiorînd tulpina
acestei patrii care culege astăzi rod,
ci însăși nemurirea ce ne compune cina,
ci însăși libertatea, superbul nostru cod.
Ci insăși marea orgă a stelelor ce cintă
armonioase imnuri în spații ce ne vor,
ci insăși jertfa care și azi binecuvîntă
acest pămint cu jertfe ce încă ne mei dor.
Clepsidra amintirii nu picură nisipul
ci singele în ierburi crescute dezinvolt
lingă puterea vieții în care liber, chipul
ce-avu Kogălniceanu fu popolul involt.
către Dimitrie Cantemir
Om cu plete de lumină,
om cu sufletul departe,
viitorului scriindu-i
cea mai înțeleaptă carte.
Om cu trupul de luceafăr,
incrementa, decrementa,
cu privirile-n istorii,
în trecuta și-n prezenta.
Falnic domn, vorbind cu Prutul,
domn întreg Ia chinga minții
și la care se închină
și copiii și părinții
și spre care merg in seară
cu argint în piept și rogu-1
să-mi citească vers în scară
și isprăvi cu Inorogul...
ți se amestecă, nu știi unde a-
ajungi. ai să cari și aud cum
nu te știi întoarce și trezi apoi.
Cred că a trebuit să-|i spun
cum caut—
Și ai fost lăsat fereastra des-
chisă si păsări mici, îmbrăcate
in culori adevărate ciugulesc
cuiburi de țarină și îmi cad
cioburi in ochi.
Hai să dormim incet și eu
am să tc amăgesc și dimineață
am să mărturisesc rușinat cum
întilnesc drumul..ei venind la
mine.
Și cum lungesc literele toată
noaptea cînd ii spun c-o iubesc
ca să-mi iasă un hexametru și
să-1 pun în locul celui stricat
de mine ia început.
Caii orbi
Trece căruța prin mijlocul
cîmpului, vara, prin colb, pe
drum de căruțe, făcut demult.
Noi stăm sub coviltirul ei de
vară, mai subțire. Eu stau in
spatele căruței, pe coada ei.
desculț. Picioarele-mî ajung în
praf. Rămine urma degetului
meu mare. Floarea soarelui e
aproape coaptă, se seceră griul.
Bătrinul Starobinski ține hățu-
rile, legănindu-le. Lingă eL
Jack și Antonie, tunsi abia de
aseară, cu pălării de paie.
Convorbire
cu Miguel
Era spre miezul nopții, in-
tr-o joi, de la sfirșitul lui de-
cembrie. Terminasem de citit
cîteva schițe de J. J. Arreola.
cind mi-a venit poftă să aprind
o țigară.
Am luat superbul pachet de
„Snagov* care mă aștepta lingă
scrumiera mea albă și am a-
prins una dintre aceste aro-
mate și plăcute țigări. Am dat
să întredeschid geamul, spre a
lăsa cale fumului să colinde u-
niversul, cînd am zărit silueta
celui care, în contrast cu ză-
pada imaculată de pe acoperișul
vilei vecinului meu, părea o
Ferma incă nu se zărește, e
departe, spre răsărit, din că-
rămizi. acoperită cu țiglă roșie.
Cit vezi cu ochii numai cimp!
S-au copt si pepenii Bătrinul
cere o gură de cafea caldă, isi
lunecă mina sub cămașă. No ne
grăbim. Dintr-o dată vintul în-
toarce incet pagina in văzduh.
Se bițiie praful, de plăcere.
O pală face inconjorul căruței.
Parcă e cineva in mijlocul vir-
tejului.
Plutim acum intr-un lapte
inecăcios. Bătrinul Starobinski
iși încarcă pistolul. Facem si
noi la fel, Jack, Antonie și cu
mine.
Trădătorii din fermă vor fi.
iată, pedepsiți ! In noi nu-i Joc
pentru nici o milă. Ferma tre-
buie să fie pe aproape. Se-aud
obloanele mchizîndu-se f^e-o
fi frică !
Praful ăsta mizerabil se scur-
ge și el ca intr-o trompă. Ne,
tragem indărăt prin gura ma-
re a coviltirului.
— Atenție ! strigă Starobin-
ski. Jack, unde dracu ești ?
Ne strecurăm toți după
Jack, pe un coridor mai înalt.
Lumina oricum e mai bună aici.
Urcăm treptele de piatră, late.
Cîteva. Sîntem cu toții Ia fe-
restre. Dinspre timp zarea se
limpezește de praf.
— Parcă aud o căruță ! zice
Antonie. Mizerabilii trădători
de sub coviltir vor plăti !
— Foc ! strigă bătrinul si
armele noastre ne-niping îna-
poi.
Din ceață ies acum doi cai
albi, mari și orbi. Pe pieptu-
rile noastre și pe ale lor de
abia deslușim pete roșii de
sînge, ca urmele unor buze sub-
țiri!
A doua scrisoare
către Nichita Stănescu
Azi știu : amintirile erau pentru tine
fotografii ale viitorului
cînd mî-ai spus atunci, la Astibo :
„ia tu scutul macedoneanului și să
străbatem culoarul acesta
al efemeridelor,
să îeșim din orașul de sodă caustică
arzînd cu lumina lui vietățile și
dealurile, pînă la curtea
lui Filip. Și hai,
vine toamna, așeazăte sub
coiful împăratului lumii, hrănește
cu pîinea mucegăită din sufletul tău
amăriții de porumbei, de doi porumbei
care traversează piața cetății pe jos,
precum pedestrașii
lui Alexandru.
Și nu te mai gindi, nepriceputule
la gitul cel alb
ca spuma oceanului
al Măriei nefericite de Stuart
căci pentru el era
pregătită
centura Macedoneanului..."
cioară enormă și nimic altceva.
Am deschis atunci și mai tare
ochiul ferestrei, ca să-1 zăresc
cum trebuie pe răufăcător.
— Hei, tu de colo, ce faci!?
teamă să nu scol toți vecinii.
Peste o clipă, matahala a în-
vîrtit in aer ceva, o funie la
capătul căreia se găsea o can-
ge din acelea cu trei gheare,
aruneînd-o in direcția casei
mele. Un avînt, și iată-I zbu-
rînd spre mine. Mă așteptam
oarecum și nu mi-am pierdut
firea. L-am primit cu brațe-
le deschise, stringîndu-1 foarte
tare, cu puterea pe care ți-o dă
disperarea. Pălăria lui neagră,
trasă pe frunte, mă gidila spre
rădăcina nasului, ceea ce în-
semna că sînt tu ceva mai înalt
decît el. I-am azvîrlit-o din-
tr-o mișcare. Fața i s-a crispat,
apoi s-a destina intr-un zimbet
cît o'mare crevasă.
— Miguel! am șoptit eu. Tu
ești ?
Strînsoarea brațelor noastre
a devenit și mai puternică, dar
nințare.
— Evrica ! Dumnezeule, ce în-
tîlnire plăcută! Cît să fie?...
—Zece ani, domnule, zece
ani. De pe faleză. Erai cu bu-
na ta soacră.
Ne-am așezat. Am destupat
sticla mea veche, cu vin do
Macea. Am plîns unul pe u-
mărul celuilalt. Cind a sunat
căpitanul la ușă eram incă treji.
— Domnule scriitor, biigui el,
am primit un telefon, de la ve-
cinul dumneavoastră, că cine-
va... prin fereastră... Știți bine
cit ținem noi la integritatea o-
perelor...
— Prostii, dragă
tii ! O obsesie a
che. Stau aici de
prietenul meu și
nimic.
Mihai Pustnicu plecă. Mașina
lui porni greu și sculă tot car-
tierul. Miguel se culcă în bi-
blioteca mea. Pe la prinz ur-
ma să mergem la o vinătoare
de iepuri. Ziarul de dimineață
arăta data de 20. Ceasul arăta
ora șapte.
Marcel MUREȘEANU
către Limba Română, la Ipotești
De din vale de albine
grăiesc Doamnă către tine,
tu, un fagure de miere,
limba mea de înviere.
De mai dincolo dc fluturi,
cînd spre mine tu îți scuturi
verbele, latine scuturi,
dinspre nobile-nceputuri
știu că moartea n-o să vină
pe-o elitră, pe-o albină,
nici pe stelele din cînturi,
nici pe albul cast din fluturi,
numai Viața stă să nască
din grăirea românească,
o, și moartea-i tot o vîață
în celesta dimineață
cînd pe firul ierbii paște
rouă care ne mai naște
încă-o dată și-ncă-o dată
limba noastră nestemată.
De mai dincolo de moarte
îți trimit. Mărită, carte,
limbă de argint, cerească,
fericit, avut-am parte
de o limbă românească.
Nimeni nu ne mai desparte.
Pagini bucovinene
Mesteacănul și puterile albului
permanente	Amintiri cu poetul Traian Chelariu
A împlinit 60 de ani... Cînd în
liniștea transparentă a ceasului
din zori aparatul de radio îmi a-
duce vocea lui, voalată la supra-
față și caldă în adine, venind par-
ca de la capătul unei țigări care
nu s-a stins toată noaptea, inii
zic că începe o zi fastă. Este ca
și cum mi s-ar spune că melea-
gul acesta al nostru, din Nord,
sprijinit pe mun|î și pe ape, îsi
rostește prezența Ia apelul de di-
mineață al țării. Veștile spuse de
el sînt întotdeauna bune ; și Geor-
ge Damian le zice ca și cum ar
fi acolo : într-o uzină care nicio-
dată nu doarme, sau Ia o stină
din singurătățile Rarăului unde
oile încă pilpiic alb pe apele
somnului sub steaua ciobanului ;
în pragul unei cabane aurii de
molid din simburele verde al pă-
durii, ale cărei voci așteaptă clo-
potul soarelui, sau intre cărțile
unei biblioteci în care cuvintul
are fără odihnă ochii deschiși. Și
totdeauna sub veștile lui este așe-
zată, ca și cum altfel nici nu ar fi
Nu mi-1 pot închipui la masa de scris. Poeziile lui, spontane și mereu
proaspete, par a fi scrise din mers, intr-un permanent neastimpâr și.
uneori, intr-o hirjoană cu lumea și cu timpul. Sau. in aceeași măsură,
rostite la un microfon imaginar — un trandafir de seară bunaoara. ori
o ureche de cerb. Un permanent neastimpăr lăuntric, ce de atitea ori
răzbate frumos la fața ființei și a poemului vorbește despre tinerețea eu-
lui întreg care, la el, nu s-a poticnit in râgăliile timpului.
Fiind foarte al Bucovinei și-a asumat in poezie tot ce este al ei : și
vechi si nou, si ce ține de permanență si ce se spune destrămărilor timpu-
lui. Cărțile lui au nevoie, ca de o ramă, de priveliștea sub cer schimbă-
tor a plaiurilor de sus, George Damian si-a întemeiat rădăcinile aici și-a
înțeles că-i este de ajuns. Silueta lui de poet ne evocă un mesteacăn
care încearcă mereu, pe propria-i ființă, puterile albului.
Mihail IORDACHE
cu putință, o umbră de vers.
Pe Traian Chelariu l-am cunoscut
in anul in care a venit ca profe-
sor de filozofie la Instiutul ae in-
vățămint superior din Suceava. Ști-
am doar că volumele de versuri
„Exod", „Aur vechi" și .Zaruri", a-
flate printre cărțile familiei, erau
opera lui și că acest om deosebit
era fiu al Dărmăneștilor, deci suce-
vean. Consătean cu soțul meu — s-au
aflat de rude — ne-am Împrietenit
imediat, prietenie continuată in vre-
me, prin cei rămași in viață dragi
lui. Ne intilneam des și adesea ie-
șeam împreună prin jurul Sucevei
sau adăstam în preajma bijuteriilor
bucovinene de la Voroneț și Drago-
mirna mai ales.
Expansiv ca o coroană solară, păs-
tra in mers și-n mișcări sprintenea-
la vie a tinereții ; prea ades ne ui-
mea prin nostalgia ce-i invălurea
privirea. Devenea visător si deseori
se retrăgea de grup, alegea un colț
de refugiu, de unde revenea printre
noi cu cite o mică perlă in care vi-
brau .culoare și sunet și dantelare
yi curcubeie și spații de pulbere li-
chidă". (Casă pe nisip). Ne așezam
cu toții pe covorul primitor al ier-
bii si inciiegam discuții despre poe-
zie. despre confrați in ale scrisului,
pe care i-a cunoscut bine : Lucian
Blaga. George Călinescu Tud»r Vta-
nu. Tudor Arghezi si ciți alții. Na-
tura ii era apa si sarea vieții. Era
zbuciumat de întrebările fără răs-
puns : _Te-ntrebi Destinul este? Nu
există ? Ni-I facem -x>i ? Sinteir
argilă ? Ceară ?	/ Ne modelea-
ză fără «ă	i Niricind
părerea ? Negrăit de tristă / Ne-ar
fi v iața. și așa precară" (Sonete
pentru tine).
In primăvara anului 1965 l-am
purtat pe locurile copilăriei. Ajers
in Dărmănești a bătut cărările unde
il chemau amintirile. Alta era casa,
dar toate celelalte erau aceleași. A
ingenunchiat pe iarba fragedă, a să-
rutat pămîntul. s-a săltat, a coborit
in beci. A revenit sub soarele primă-
verii Impresionată, il pn.eam_.
Sprinteneala gesturilor era in drama-
tic contrast cu apeie ochilor. Șoptea
ceva. Surpnnzindu-m: privirea mi
s-a adresat : .Tu nu te mira că
vorbesc cu piatra cu lighioana
cu buruiana ." Și a scris p>ezia .Poe-
tul". pe care o am in manuscris.
Apoi ne-am urcat spre pădure îl
simțeam trist. Anur::nle il copleșeau.
Privea botul de deal dinspre Ccstina
și Mihovent s-a răsucit si. sprinten.
s-a cocoțat în virful unui arbore, ca
să zărească turlele bisericii lui Ște-
fan cel Mare din Pătrăuti. A cobo-
rit si s-a afundat ir. pădurea fcimu-
IM DII
(crui primdKrii
DăruieMe-ți gind si dor
Visa lui luminii.
Rod să lege, lată i vor
Zarzării grădinii
I
Orizontarile-nscrin
Rîuri ample-n arce.
guriță. L-am lăsat o vreme... Picura
seara Ne-am apropiat de el. Scri-
sese. I-am furat un rind ; .Sint ia-
deri de gheață și ceruri încinse*...
Ne-a povestit cum, adus intr-o va-
ră la tirg la Suceava. a văzut pe
capul bărbaților pălării de paie, u-
șoare, aurii, frumos Împletite. Amă-
rit că ai Iui nu aveau bani sâ-1
bucure cu așa frumusețe, întors aca-
să si-a făcut atelier lingă o căpiță
de paie și si-a meșterit o pălărie
aurie. Cine era ca el? Dar bucuria
i-a fost de scurtă durată. Trimis cu
vaca la păscut, blindul animal i-a a-
dulmecat pălăria, i-a inșfacat-o în
gura-i flămindă si..
A doua zi. mi-a oferit ce-a scris
in pădure: o poezie datată, fără ti-
tiu : .Ca pe un finîster dintr-o dată, /
Contemplăm uimiți adincimea imen-
să a mării temute. Masca limbaju-
lui nostru, cu mindri luceferi gri-
■-nată. Nu-și recunoaște cuvintele
mute * (Masca, manuscris).
lolanda FILIPESCU
Timpul torc, iar auriu.
Tainicile Parce.
De pe codri au căzut
Brumele tăcerii.
Crește-n zări nemaivăzut
Cerul primăverii!
Traian CHELARIU
îți amintești
Iubita mea ce-ntiorarc rară
Mă tulbură misterios in fiecare primăvară
De ochii mei te luminează și acum
Ca pe o pasăre nemaivăzut de minunată
Ca prima dată ca prima data...
Iți mai aduc aminte par-a trecut un veac
Cum înfloream salcimii sub blinda scinteiere a lunii
Și eu cum te ningeam cu flori de meri
Cu sfinte flori de tei
lubindu-ne înzăpeziți
De flori și noaptea pe alei f
Iți ma iaduci aminte parc-a trecut un veac
Cum viscolea in violet bătrinul liliac
Și cum ne-nvăluiau tăcerile pe rind
Din cer venind de sub pămint ureînd ?
Iți mai aduci aminte parc-a trecut un veac
l um deslegam noi tainele cerești
Cum trecătorii cei bătrim și triști
Ne urmăreau bolnavi de-o boală neștiută
Pe-atunci de-nlănțuirea noastră mută
Sub viscolul cel violet de sub bătrinul liliac
Iți amintești parc-a trecut de-atunci un veac ?
RECENZfE
Portretul vînStorului de fluturi
Lui loan Carp Fluerici
i
Stau încorsetat in rama lemnului uscat demult
Nisipul sticlei naște mici roiuri de albine
Simt cum limba mi-i tăiată și cuvintu-mi este mut
Stau și moartea de cind tînăr mi s-a cuibărit in sînge
Precum prima mea iubită mi se strecură-n privire
Somnul ramei mă supune și nestăvilit se stringe
Ochiul cel rănit de moarte stă s-asculte rtiiezul-nopții
Cum colindă prin orașul scufundat in somnul greu
Ce n-am fost în stare oare ce n-am fost in stare eu
De mă tem și-acum de unda vintului scăpat din friie
Și de cerul peste care spinzuratul curcubeu
Cu luminile-i ciudate cobora să mă mingiie
A trecut de Crucea Nopții osia din Carul Vlare
Și prin holdele de stele de pe cerul fără margini
Se aude vers de spaimă ca o tainică chemare
Semnul ramei mă supune sticla-mi intră-n ochi si doare
Lingă pat privind tabloul a venit acum și mama :
— Unde-ai fost atita vreme cite vămi te-au vămuit ?
Mut rămin doar cu privirea un răspuns as vrea să-i dau
De ce ești atît de singur și de trist mă-ntreabă iar
Fac eforturi disperate să-i răspund dar in zadar
Mama mă privește tristă și îmi face tainic semn
Bun rămas copil de aer bun rămas copil tîrziu...
Constelația berbecului...
i
Această lună timp cu largi deschideri
Cînd fiecare vers al meu e-o întrebare
Și cînd frumoasele femei adorm abia in zori
Pe un țărm ciudat al nemuririi...
Acum cind cerul se aruncă în amurg
Iar doamnele temei mai speră prin copii
Doar noi statornici și spăimoși
Mai întrebăm oglinda în neștire...
Frînturi de liniște și vis
Tăcere albă peste sufletul meu
Ucis ca un cîine fără vină
Ca o femeie hulită în tirgul
De mărfuri furate
Cine mai știe ce-o fi (să fi fost ?)
Ce-o să râmina...
Tîrziu
Mă vizitează tot mai rar iubita
Pe ascuns in haine albe îmbrăcată
Ne mîngîiem cu ochii să nu murim de dor
Vecinii stau la pîndă iar cîinii lor sint slobozi
In cameră pătrunue pășind încetișor
Parfumul altor vremuri din tinerețea mea
Iubita ținc-n mină o rătăcită stea...
țakeel
Ce noapte lungă ne-nfășoară pe-amindoi
Guri leneșe ne macină cu grijă
Iar noi privim la frunza care cade
Rostind o rugăciune pentru-apoi.
Este un timp tîrziu o liniște rivnită
Un fel de pace ne-ncheiată
Cind iată ne-au crescut copiii
De teama lor — lăsindu-1 ca să zboare —
Murim incct ca frunzele cc-s trecătoare...
Ce noapte nevăzută și vicleană
Și ce iubire rece fără rană
Ne-nlanțuiește încă pe-amindoi...
George DAMIAN
Edițiile critice, ca mai toate in-
strumentele de lucru absolut nece-
sare activității de cercetare științifi-
că majoră, par a fi hărăzite, dacă e
să judecăm după priza lor inconsis-
tentă la critica de intimpinare și sus-
ținere, unui rol de cenușăreasa
Iată de ce nu trebuie să răminem
surprinși dacă unii motivează indife-
rența criticii față de atari lucrări
prin impresia că. subiacent, s-ar ma-
nifesta un anume soi de .teamă- ca
nu cumva ele să polarizeze (în de-
trimentul cui?!) atenția publică (in
paranteză fie zis, cu sau fără aportul
publicisticii, ele nu au cum să nu
capteze atenția necesară, însă indi-
ferența criticii dă naștere la nedu-
meriri și suspiciuni care vor sfirși,
in cele din urmă, printr-un efect de
bumerang).
Situația invocată aici poate fi ilus-
trată, între altele, și prin interme-
diul ediției critice a operei folclo-
ristice a lui Artur Gorovei (îngrijită
de Iordan Datcu), a cărei apariție
decurge prea anevoios, probabil și
datorită scrupulozității profesionale a
editorului, dar cu siguranță că și din
pricina mecanismului editorial, pen-
tru că în decurs de 13 ani au vă-
zut lumina tiparului doar trei volu-
me : unul la Editura Eminescu — Ci-
militurile românilor — în anul 1972,
iar alte două la Editura Minerea
sub titlul stabilit de editor Literatură
populară.
Să notam că volumele editate de
Iordan Datcu în 1972 si 1985 readuc
in circuit lucrările capitale ale în-
temeietorului revistei .Șezătoarea",
lucrări care l-au impus drept un
.clasic de necontestat al folcloristi-
cii românești*, si câ toate t-ei volu-
mele au fost întîmpinate de critică
printr-o atitudine vecină cu tăcerea.
Aceasta, in pofida faptului că — ne-
mailuind în calcul valoarea și sem-
nificațiile lucrărilor in discuție —
demersul editorial urmat de Iordan
Datcu ocolește soluțiile facile și co-
sînt patria
Sint Patria pe care-o alintați
cu degetele de-omăt pe planiglob
si-s rege-n mine, propiul meu rob
care-mi trudesc Mosia-ntre CarpațL
I
Din oase vechi mi se desprind izvoare,
păduri. --n porii veșnic asudind,
mi-s venele rotundele hotare
si sîngele-mi e-o ploaie fremătind.
Sînt cero-albastru care vă inundă
cn-a] stelelor puhoi incandescent,
un spic, sanctificat de sentiment
și-a bucuriei limpede secundă.
Si sînt livada-n care-mi răsădesc
copaci de soi. sâ-mi fie moștenire
și vechiul buzdugan din amintire
cu carc-ntrcg cuprinsul mi-1 păzesc.
Ion lancu LEFTER
primăvară
De obicei țăranii
se plimbă cuminți
în jurul caselor.
Citeodată cred in povești
și-n ideea
că ei sunt buricul pămintului.
Noaptea visează
că sunt izvoarele
care-au adăpat lumea.
Constantin MÂNUȚA
mode. el necompiicindu-se. nici în
cazul volumului de față, in situația
simplistă de a reproduce ad litteram
textele după prima ediție.
Constatind bunăoară că .Artur Go-
rovei avea spirit critic*, supunînd u-
nui ferm rechizitoriu culegerile mi-
nate de deficiențe metodologice, anto-
logate in propria-i lucrare, editorul se
arată, pe bună dreptate, surprins că
.asemenea principii judicioase nu
funcționează întotdeauna* și în cor-
pusul realizat de folclorist. In con-
ARTUR GOROVEI:
literatura
populară (ii)
secință, Iordan Datcu purcede la re-
constituirea „de citate în formele lor
autentice*, colaționînd întreaga lucra-
re cu sursele ei originare, transpu-
nînd, cînd se cerea, textele „în tran-
scriere fonetică*, deoarece Gorovei
le tratase „destul de liber*. Astfel
lucrarea este înscrisă corespunzător
în sfera principiilor metodologice
care postulează culegerea și edita-
rea producțiilor folclorice „tale qua-
le*. Este, desigur, aceasta cea mai
de seamă calitate a recentei ediții
critice, nu însă și singura. întrucît
numeroase amendamente s-au impus
a fi operate și altor compartimen-
te ale aparatului critic elaborat de
Gorovei : bibliografie, note, abrevi-
eri.
baladă din mers
Mama a fost țărancă stăpînă
tata stăpin mai ales,
daci au vorbit toată viața o carte
cu ochii 1a țărnă din mers.
Bunica — o munteancă mai sfîntă
bunicul oier mai ales
tinerețea au ingropat-o-n fîntină
cu ochii Ia nouri din mers.
Trecerea lor prin grădină
e, mai curind,
motiv de după amiază ploioasă —
soarele a încălzit orișicind
pădure, iarba, livezilor casă...
Viorica Ana COZAN
leagăn de cîntec
Carpații, marea și cimpia,
in rotundul nostru superb,
leagănă un cîntec : România.
O, stelele bolții stau în priveghi
noapte de noapte, cînd griul
înspică in aur ogorul străvechi.
Poposind la margini de Ian, visători,
cu arome rare ne-mbată țarina,
vestesc ora culesului mâiastre viori!
Cu o rază anume, de la soare,
efigia Păcii încrustăm în herb
și-o punem pe catarg de vapoare.
De-aici pornim în larg de zare
să-ntîmpinăm mileniul trei, în drum
lingă fîntîni, cu piine rumenă și sare.
Carpații, marea și cimpia,
in rotundul nostru superb,
leagănă un cîntec : România.
Ion PUHA
împreună cu studiul introductiv —
o exegeză pertinentă, redactată cu
sagacitate și probitate — comenta-
riile din final (menite să ne pună în
contact cu „dosarul cărții*, cu „pro-
cesul elaborării ei*, cu „ecourile ce
le-a trezit la apariție* sau cu pre-
eminenta contribuție calitativă a lui
Gorovei „în cadrul preocupăriloi
contemporane pentru gen”) reprezin-
tă modalități de accedere în univer-
sul acestei specii folclorice care, as-
tăzi, pierzindu-și „funcționalitatea* și
sensurile primare, arhaice, se dove-
dește a fi o .fîntină pecetluită* pen-
tru conștiința omului modern, nu în-
să și cînd e vorba de receptarea si
recuperarea ei estetică sau ca „do-
cument* de gindire magică si de
mentalitate primitivă. In fine, bi-
bliografia lucrărilor consacrate des-
cîntecelor, apărută înainte sau după
publicarea cărții lui Gorovei (1931),
conturează Imaginea interesului cer-
cetătorilor pentru specia în cauză,
reliefind totodată locul folcloristu-
lui fălticinean în investigarea si va-
lorificarea ei științifică, după cum
glosarul și traducerea (din limbile
franceză, spaniolă, italiană, latină,
germană) pieselor inserate în anto-
logia lui Gorovei fără echivalări în
românește, facilitează consultarea lu-
crării, explorarea exhaustivă a în-
tregului ei complex de conotații.
în concluzie, trebuie să subliniem
că întreprinderea lui Iordan Datcu
rămîne unul (dacă nu chiar singurul
în momentul de față) dintre cele
mai riguroase acte editoriale ale fol-
cloristicii noastre, la înălțimea exi-
gențelor pe care le comportă im-
portanta operă a Iul Artur Gorovei,
un reper de neeludat pentru cei an-
gajați în operațiuni similare și un
instrument de lucru de maximă si-
guranță pentru o exegetică perti-
nentă.
Nicolae CARLAN
DEBUT
Fără mască
Se mai intîmplă uneori
Să rămîi tui
cel adevărat
atît de adevărat
îneît
ți-e teamă de tine.
Nu mai
sînt eu
Toamna nu mai sînt eu.
Sînt fructul pe care îl devoră
zîmbetul soarelui,
sînt trandafirul.
Sînt crizantema albă.
Toamna nu mai sînt eu,
sînt Toamna,!
Respirație
E toamnă
și se culeg rodiile.
Eu doar o castană coaptă,
atîta vreau,
să-mi încălzesc sufletul.
Mihaela CRĂCIUN
III — Pagini bucovinene
CHRISTOPH MECKEL (R.F.G.)
Diverse activități
Am desfășurat diferite activități
în ultima vreme.
Am mers călare pe bou și rinocer prin orașe
am stat în cap în fața regilor
am dărimat palate
am furat ceasurilor timp le-am aruncat în rîuri
am învățat pe papagali să sufle
în trimbiți si să recite sonete.
I
Am cîntat și versurile lui Shakcspeare
în porturi,
am dormit cu sirenele
am stat în pintecele balenelor
călătorind de la Ostende la tropice —
am desfășurat diferite activități
în ultima vreme
și mi-am rezervat
să fac cîte ceva.
In românește de Alexandru ȚENCHEA
Un mare suflet al culorilor cal-
de, pămînturi de nisip, argile și
prund, ale Bucovinei, unde s-a
născut.
L-am cunoscut în absență, privind
cîteva din lucrările lui de început,
acum două decenii la Iași, în săli-
le „Victoriei" și „Galeria contempo-
rană", de la Palatul culturii, dar
mai ales, luîndu-mă pe urmele cî-
torva admirabile piese de aleasă
meserie pe pereții camerei de lucru
a celui care a fost Grigore Coban,
profesor, critic și colecționar, că-
ruia-i datorez inițierea în arta celui
care avea să devină șeful breslei
pictorilor la Bacău, să descopere
Letea ca artă a „turnării hîrtiei",
să cheme tinerii în tabăra de la
Berzunți ca să redescopere împreu-
nă farmecul și deliciile peisajului
autentic, pictural, în fine, să în-
temeieze noi galerii de artă, o în-
treagă civilizație a vizualului, de
la școală pînă în inima tîrgului,
devenit și prin aceasta un oraș e-
talon al ultimelor decenii. Cred că
iui Grigore Coban îi datorează Ilie
Boca. de altfel ca și noi, cele mai
la obiect și mai adevărate pagini
despre pictura lui, tratată ca va-
loare de sorginte autohtonă, nu rod,
sau ecou, al unor ușoare alăturări
și etichetări critice.
Apropierile se pot face, doar pic-
tura nu vine direct din pădure,
sau din „Landschaft", ci din sensi-
bilitatea acumulată a neuitării a-
fective, cultivată de meseriile ar-
tizane și de întreaga istorie a ar-
tei. Dar atunci cînd se fac (cu con-
știința vinovată că orice compara-
ție în istorie șchioapătă), să fie mă-
car în incinta genului proxim, cît
mai proxim, adică acelui mai a-
propiat grup de fenomene similare
și cu obligația delimitării prin dife-
rență specifică. Să observăm, deci,
asemănările dar și deosebirile. Or,
cu timpul Ilie Boca a început să
semene tot mai mult cu sine în-
suși. nu cu alții, iar definirea lui
nu se poate face decît în sfera bio-
grafiei operei, eventual al biblio-
grafiei ei selectate cu grijă.
Solea. Șcheia Sucevei. Botosana,
cam acesta este triunghiul vetrelor
părintești, iar bunicii și străbuni-
Țărani f
(urmare din pag. I)
Am gravat pe răbojul inimii adevărul rostit de secretarul general al
partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în inaltul forum al Congresu-
lui întregii țărănimi : „întreaga noastră istorie pune în evidență faptul
că țărănimea a fost clasa care, vreme îndelungată, a dus pe umerii ei
greul bătăliilor pentru păstrarea și afirmarea Ființei poporului român,
pentru dezvoltarea națiunii noastre, pentru libertate, neatirnare și o
viață mai bună, pentru transformarea revoluționară a societății- In ciuda
atitor furtuni ale istoriei, țărănimea a asigurat permanența neclintită a
poporului nostru pe aceste meleaguri, păstrind, totodată, comoara limbii
-i culturii naționale și înaltele virtuți ale spiritului popular. Ea a fost
mult timp principala făuritoare de bunuri materiale și spirituale, clasa
care prin munca ei îndirjită a făcut să renască, de atîtea ori, din ce-
nușă si ruină, țara distrusă și prădată de cotropitori".
Dr aceea, in această primăvară, gîndindu-ne la înaintași, cu vre-
rea, cu dorurile si cu numele lor zvîcnind în sîngele și trupul nostru,
oriunde si oricind, la orice pas, vedem șirul lor întreg, nesfîrșit, fără
moarte, sprijinind cerul, istoria, ființa națională, prezentul și viitorul —
si ne plecăm cu recunoștință fruntea in fața acestor zămîslitori ai bu-
catelor. ctitori ai Mioriței celei nemuritoare, puternici și de nebiruit,
ca țârma patriei și ca stinca și izvoarele Carpaților.
Despre gîndul adînc
(urmare din pag. I)
județ, de cea mai mare suprafa-
ță drenată de teren arabil. Prin
forțe proprii, mai ales. Rușinat,
omul ce nu se sfiise să-i înfrun-
te pe toți în acea adunare gene-
rală a sfirșit prin a-și drena sin-
gur livada...
încet, încet gîndul adînc al pre-
ședintelui și al celor ce au între-
văzut din vreme bătaia intenții-
lor sale s-a împlinit. Un sector
inuustrial puternic i-a readus a-
casâ pe cei plecați. Cu aceasta și
cu aceștia pămîntul a dobîndit o
cu totul altă valoare prin însănă-
toșire, recoltele s-au dublat, s-au
triplat, urmînd să se împătreas-
că... In sfirșit, totul s-a întors în-
zecit sau însutit oamenilor. „Din
ce-am făcut noi, gîndește cu vo-
ce tare președintele, s-ar putea
trage învățătura că cine se bate
să facă ceva nu se poate să nu
reușească. Așa și este Dar eu zic
că nu-i suficient. Trebuie să știi
foarte bine ce vrei de la viitor.
cii, probabil mai dinspre munte,
sau poate de dincolo. Case cu grinzi
de lemn, țesături calde, în dungi
late, din culori naturale, ca lîna oi-
lor toamna, cîteva ștergare cu aripa
peste icoane ; prin ferestre șura cea
mare și un ochi de iaz. Apoi o
școală bună românească și un liceu
serios, fără boemă și chiul. Clasa
lui Ciucurencu, la București, a fost
ca o călătorie în deltă, făcută fără
bani dar și fără supraveghetori. Mai
întîi răsăritul soarelui și pescuitul
alături de pictori de renume ai a-
cestei țări. Apoi lumea, lumea lar-
gă. Lumea a devenit tot mai mare,
mai largă, din 1967, anul debutului.
Dar cheiul la care și-a legat pînze-
le și sufletul, familia de gust și de
conversație a fost și a rămas „Școa-
la de arte" din Bacău.
Atelierul, mă refer la cel nou,
arată ca un acoperiș Luigi Nervi
căzut peste o casă țărănească, cu
multe încăperi și ferestre, fiecare
locuită de alte flori, de alte cu-
lori, de alți colegi. Datorită sta-
rostelui Ilie Boca, vecinătatea lor
este prietenoasă, fără prea multe
complicații și sofisticări. Iar la el
în atelier toți vin după o pensulă,
un tub de culoare, o tăbuiață de
făină, un sfat. încăperea este mare,
dominată de ferestrele largi cu lu-
mină împărțită în două de un rînd
de panouri care par din lemn vechi,
ca de icoane. Multe suprafețe sînt
pictate și stau mărturie a călători-
ilor de studiu și a expozițiilor inter-
naționale, altele sînt grunduite, cu
fondul pregătit de lucru, mai puține
arată lemnul crud, cu ape frumos
rînduite.
Case și portrete din Bucovina.
Să nu speri Ia ce nu-ți dă bătă-
tura, dacă-n bătătură e vraiște.
Te-ntinzi cit ți-e pătura, dar. da-
că pătura-i bt nă, parcă și întin-
sul e mai cu priință. Noi am știut
de la bun început ce vrem de la
oameni, de la pămînt. de la ani-
male. de la mașini, de la toți cei
ce ne puteau da o mină de a-
jutor...“.
Omul acesta nu este un senti-
mental. Puțini se vor fi putut lău-
da că l-au surprins dezvăluindu-și
altfel de cît o știe sau o simte
fiecare om al satului, dragostea
pentru ai săi. Soldat pornit in-
tr-un război presărat numai cu
victorii, el și-a făcut datoria. Am
Îndrăznit, într-o toamnă în care
cutreieram ogoarele Calafindeștilor
în căutarea unui erou de repor-
taj, am îndrăznit, zic, să-l întreb
pe tînărul ce mă însoțea dacă
nu-i puțin exagerat prestigiul de
care se bucură președintele. S-a
stăpînit și, strivind între degete
spicul de porumb cu care se ju-
case pînă atunci, a pornit înain-
te, fără să-mi răspundă. Și m-a
lăsat singur în mijlocul cîmpu-
lui...
Ilie BOCA in atelier
panouri întregi cu impresii din
Bulgaria, case, portrete, apoi Italia,
de la Veneția și Perugia pînă în
Sicilia, la Palermo. Are nostalgia
sudului cald și colorat viu, de ace-
ea a avut succes în Finlanda, la
Kopio, unde a expus pictura sa
„italiană", cele cîteva zeci de car-
toane preparate mat, cu caseină și
guașă fină, ca la meșterii feudali,
cu minunat semi-hipogeul castel din
Ferrara și plaja lui, ca un săniuș
de nisip auriu spre mare. Impresiile
de la Roma, din preajma Columnei
lui Traian, unde și negustorii de
I
ARTĂ CONTEMPORANĂ
ILIE BOCA
mărunțișuri și ilustrate au învățat
românește, meditațiile de la Rave-
na, toate au fost admirate ca pic-
tură, originală, de bună calitate, a
unui român prezent la Omagiala
Michelangelo. L-a impresionat mai
mult decît școala, academiile nor-
dice și Florența, marele muzeu
neapolitan de la Capo di Monte,
unde Tizian^ este extrem de bine
reprezentat. Aici și-a dat seama de
valoarea Renașterii tîrzii, în raport
cu pictura clasică romană, proble-
matica portretului, în special. Un
muzeu de mare clasă pentru pic-
tură. pe lîngă vizitarea altor zeci
de muzee și monumente, spectacu-
losul Sud ca piatră calcinată și ce-
tate. la care se adaugă experiența
celor două luni de pictură la Sci-
la. în ’74. toate aceste clase de au-
teseolire în pictură îl conduc la o
sobrietate aparte, la elaborarea u-
nor tehnici proprii și. pînă la urmă,
a unui limbaj artistic inconfunda-
bil. Panourile cu portrete casetate,
sînt ca niște ferestre cu ochii de
sticlă mată (caseină-ulei) din care
ipostazele și unghiurile diferite dau.
în fixitate, senzația depășirii stati-
cului, nu prin dinamică, ci prin
amintirea peregrinărilor și încercă-
rilor sufletești, din fizionomii cind-
va agitate. Acum totul s-a sedimen-
tat. Obsesia unei vulpi metamorfo-
zate în femeie, sau invers, o epi-
fanie etruscă, îl urmărește vizual.
Misterele din Peru nu-i sînt străi-
ne ca imagine. Totul îl conduce
spre dezlegarea enigmelor unui pro-
fil dac. din piatra cu urme de cu-
loare de pe malul pontic.
Sînt atîtea corespondențe uma-
ne. Pe drumul spre Constantinopol
30—40 de schițe, structuri de case
și de oraș adunat de relieful ca o
pîlnie, structuri pe orizontală și
verticală prinse în țesătura de ar-
gintari vechi români, din timpul
lui loniță și Asan. îl inspiră la al-
cătuirea unui periplu contemporan.
Iarăși Italia, uleiuri mate pe car-
ton și holst. Refuzul „glanțului".
adică al excesului vernil în gla-
zuri, care-i par dulci, excesive, a-
devărate „acadele- pentru chioșcu-
rile cu răcoritoare, ori comerț am-
bulant. Din Asisi își amintește stra-
tificarea civilizațiilor, ca și a amin-
tirilor, într-un sentiment al trecerii
si revenirii. Siracuza îi relevă pu-
terea de paradigmă a artei grecești,'
mitologice. De aici nevoia ‘ luî de
simbol, chiar în portrete și în pei-
saj. Imaginile nu mai sînt întîm-
piări exterioare ci evenimente ale
eului contemplativ — meditativ,
nînă la proiectarea subiectivității
în lucruri.
Acasă, cu tinerii pictori la Ber-
zunti. în fiecare vară la peisaj, din
’84 încoace, o adevărată revelare a
naturii ca frățietate, o grijă pa-
ternă față de fiecare copac, pro-
tector față de modestele flori din
cîmn, așa cum sînt cuminți în pîlc,
printre ierburi, nu prizoniere în
glastră, nu ucise. Alături de hîr-
tiile si tiparnițele experimentale
stau cîteva schițe de ordinul de-
corativ-monumental. încă nu sînt
proiecte. Ilie Boca la cei cincizeci
de ani este un mare pictor de șe-
valet. Și va fi încă și mai mare.
Radu NEGRU
-------CONSEMNAR I------------------
•	Monografia comunei
Udești
„Dragostea de sat și de locuitorii
săi, țăranii cei harnici, demni de
înaintașii lor, mi-a întărit convinge-
rea că, într-un timp mai scurt sau
mai îndelungat, aș putea pune la
îndemina lor monografia acestei co-
mune. Acesta a fost, de altfel, do-
rința de totdeauna prin care am în-
țeles să închei activitatea social-cul-
turală a vieții mele". Iată o decla-
rație de credință, exprimată simplu
și elocvent, de un învățător (Ion
Marțolea) care, după ce a păstorit,
timp de o viață, una după alta, atîtea
și atîtea generații de elevi, a reu-
șit, in tihna vîrstei de pensionar, să
scoată la lumină. în regie proprie,
o concludentă monografie a comu-
nei sale : Udești, o comună din Țara
de Sus (Ed. „Litera", 1986, 240 p.. cu
ilustrații în text). Capitolele lucră-
rii (Cadrul fizico-geografic, Cadrul
istoric, Administrația și justiția, Popu-
lația, Viața economică, Cultura, Oa-
meni de seamă din satele comunei.
Folclor udeștean, Anexe), redactate
intr-o manieră sfătos-bătrînească, cu
inflexiuni din graiul viu al poporu-
lui. schițează, concis și exact, prin-
ipalele dimensiuni ale existenței u-
nei așezări cu străvechi tradiții au-
tohtone, păstrate cu sfințenie, trans-
mise prin timp, îmbogățite perpetuu
. u noi și autentice carate, drept do-
vezi ale dăinuirii peste veac a sa-
tului ca matrice etnico-socială. psi-
hologică si etico-culturală, menită să
stea necurmat la temelia durabilită-
ții neamului nostru. (N. C.)
‘ ' ’ ' ' > 1
•	Consfătuire
cu cenaclurile
literare
Sub egida Cenaclului din Suceava
Uniunii Scriitorilor și a Centrului
de îndrumare a creației populare a
■T loc recent la Vatra Dornei con-
sfătuirea anuală a cenaclurilor lite-
rare din județ. Discuțiile purtate cu
a<. st prilej au relevat rolul impor-
tant al cenaclurilor în viața cultu-
rală a localităților. în evoluția crea-
ției tinerilor scriitori. Subliniind ne-
cesitatea a cît mai numeroase întîl-
niri cu cititorii, participanții au fă-
cut si unele interesante propuneri
referitoare la modalitățile concrete
de afirmare a celor mai talentați
creatori. (L. M.)
•	Noul local
de bibliotecă
Biblioteca orășenească Rădăuți dis-
pune, incepînd din acest an, de un
nou local. Realizat prin reamenajarea
unui imobil din zona centrală, noul
așezămînt cultural oferă cititorilor de
toate categoriile (copii și adulți) con-
diții optime de informare și docu-
mentare. La dispoziția acestora se
află spațioase săli de lectură și de
împrumut ce însumează un fond de
carte de peste 71 000 de volume. La
realizarea mobilierului modern și a
celorlalte dotări, care conferă inte-
rioarelor o notă distinctă de elegan-
ță și funcționalitate, și-au adus con-
tribuția colectivele de meșteri de la
întreprinderea de prelucrarea lemnu-
lui și întreprinderea de scule sub-
ansamble și accesorii din localitate.
Inaugurarea noului sediu a fost
marcată de o suită de manifestări
cultural-educative. (I. B.)
•	Plastică
botoșăneană
la Suceava
Creația grupului de artiști plastici
din Cenaclul botosănean al U.A.P. a
fost prezentă în municipiul nostru
printr-o amplă expoziție deschisă la
Galeria de artă, în cadrul unui
schimb cultural cu plasticienii suce-
veni. Cei 30 de autori, semnatari a
peste 40 de lucrări, reușesc o eficien-
tă „operație" de îneîntare și interes,
celor „consacrați", cunoscuți și din
anualele de la Suceava, alăturîndu-
li-se autori tineri ce semnează lu-
crări de calitate, în tehnici, plastiee
moderne.	A I f (
Benefic pentru toți plasticienii,
schimbul cultural poate fi considerat
un dialog cu perspectivă de reedi-
tare. (I.C.F.)
REALIZATORI: Ion BELDEA-
NU, George DAMIAN, Viorel
DARJA, Ion CARP FLUERICI,
Mihail IORDACHE, Gh. LUPU,
Marcel MURESEANU, Ion PA-
RANICI, Mircea TINESCU, A-
lexandru TOMA
Secretariat: Eugen DIMITRIU
Tehnoredactare:
Valentin MILICI
COMITETUL JUDEȚEAN
DE CULTURA
ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA
SUCEAVA
Str. Mihai Viteazul nr. 48