autograf
DUMITRU CAPOIANU
ANUL VI nr. 2 (62)
eu insumi cred
iDucovmcne
mai mult și cu mai multă
tărie in mine..."
FEBRUARIE 1987
EDITATE 1N COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN
DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTĂ SUCEAVA
Dimensiuni necesare
Cum se cuvine
O recentă și competentă
tetului Județean de Partid
a relevat parametrii reali
ganele și organizațiile de
dezbatere sub auspiciile Comi-
a problemelor culturii sucevene
ai efortului făcut de către or-
partid, de masă și obștești, de
către instituțiile și așezămintele culturale din județul nos-
tru pentru calitatea, puritatea și oportunitatea manifestă-
rilor culturale, pentru implicarea lor în problematica mun-
cii, a sarcinilor economico-sociale în profil teritorial, pen-
tru coordonarea și potențarea eforturilor spre dezvoltarea
conștiinței socialiste, spre formarea omului nou. S-a vorbit
despre casa de cultură, căminul cultural și clubul munci-
toresc ca despre tribune ale educației politice și culturii
socialiste, despre rolul lor de pulsari ai ideilor noi, ai fap-
telor și datelor de mare actualitate precum și despre ace-
la de promotori ai actului de cultură autentic exprimat de
formele militante ale culturii de masă: cintecul revoluțio-
nar, poezia patriotică, teatrul politic,
actualitate, brigada și grupul satiric.
Bibliotecile și librăriile județului au
amplifice rolul lor de răspînditori ai
dansul cu temă de
fost îndemnate să-și
înțelepciunii scrise.
să sondeze, să cultive și să amplifice pasiunea pentru lec-
tură, să atragă și să statornicească prieteni ai cărții de
toate vîrstele. Instituțiile muzeale pot face și mai mult
pentru educația patriotică, partinică și revoluționară a ma-
selor, a tineretului, pentru aprofundarea momentelor cru-
ciale din istoria patriei și partidului, relevarea succeselor
deosebite obținute de poporul nostru în anii de pace, li-
bertate și creație socialistă.
Cinematografele, universitățile cultural-științifice, cercu-
rile și cenaclurile de creație, uriașul potențial cuprins în
mișcarea artistică de amatori reprezintă, de asemenea, mo-
dalități, forme și forțe în stare să dea calitate, prospeți-
me și originalitate vieții spirituale. Toate acestea trebuiesc
direct, serios și hotărit racordate la ceea ce numim im-
perativul epocii actuale — noua calitate a muncii.
Din păcate ne am obișnuit să vorbim, să indicăm, să pre-
tindem o nouă calitate a muncii, de regulă cînd este vorba
despre alții. O spunem răspicat, la obiect, exemplificăm
chiar, cînd este vorba de producție, cînd ne referim la ci-
fre de plan, la tot ce este comensurabil. începem să di-
luăm, să divagăm cînd e vorba de munca educativă, iar
cînd ajungem la cultură ne sînt foarte la îndemină noțiuni
generalizatoare de genul procesualitate..., conștientizare...,
durată... Fără îndoială calitatea muncii, calitatea actului
cultural este nemijlocit legată de calitatea oamenilor in-
vestiți cu această mare încredere. Dincolo de arderea per-
manentă pentru munca spirituală, oamenii culturii trebuie
să țină seama permanent de cîteva dimensiuni necesare.
Limbajul direct. Ne am obișnuit să-l întilnim pe organi-
zatorul vieții culturale în mai toate ipostazele. V orbind in
plenare, deschizind manifestări, organizînd dezbateri, pre-
zentări de carte, film, spectacole, trăgînd concluzii.
Din
păcate, invariabil, limbajul lui este conform schemei: in-
troducere, tratare cu bilanț amănunțit și
gajamente. Indiferent unde-i intîlnim, la
incheiere cu
an-
în bibliotecă, casă de cultură, la
matograf sau librărie, în muzeu
sității cultural-științifice, oamenii
municarea directă, limbajul care
clubul
sau la
căminul cultural,
fabricii, la cine-
curs urile
univer-
așteaptă de la noi co-
să le pătrundă mintea
și sufletul, informația care să-i captiveze, care să adauge
ceva la ceea ce știu, să-i determine la reflexie, să-i îndemne
Ia viitorul nostru apel. De aceea calitatea acțiunii organi-
zate ține în foarte mare măsură de esențialitatea comuni-
cării, de valoarea limbajului direct, nealterat de scheme
știute, de fraze împrumutate.
Calitatea implicării. Dintr-un anume punct de vedere
implicarea tuturor factorilor în activitatea culturală pare
ireproșabilă. Mii de formații artistice, sute de creatori și
interpreți individuali, zeci de mii de oameni antrenați în
creația tehnico-științifică, mii de acțiuni educative și artis-
tice în cele peste 500 de instituții și așezăminte culturale.
Nu dovedesc toate acestea implicare, zbatere, răzbatere ?
Dar cite din acestea sînt de calitate ireproșabilă? Pripa și
teama de a se prezenta la raport sub nivelul cantitativ al
anului precedent, munca în asalt în preajma perioadelor
bilanțiere topesc implicarea, de cele mai multe ori sin-
ceră, curată, cinstită, în improvizație, în formalism, în re-
zultate care nu egalează strădania.
Continuitatea. E poate accentul cel mai de dorit vieții
culturale din fiecare localitate. S-a impus în județul nos-
tru o serie de manifestări tradiționale, au căpătat consis-
tență și ritmicitate decadele și săptămînile educației poli-
tice și culturii socialiste. Dar dincolo de ele? Care este
gindul și gestul cultural care fertilizează ziua, săptămîna,
luna ? Cum croim evoluția culturală a orașului, a comu-
nei, a satului pe un trimestru, pe un an, pe mai mulți ani?
Continuitatea exclude bilanțul roziu, automulțumirea.
Continuitatea înseamnă perpetuă căutare, permanentă con-
sultare. Și mai înseamnă, în ultimă instanță, o mare iubire
de oameni. înlănțuind fericit aceste trei dimensiuni vom
găsi lesne calea către ei, ne vom apropia împăcați de li-
manul de atîtea ori rîvnit numit satisfacție.
Alexandru TOMA
Coborim prin zile și nopți
Coborim in noi
Pină la ruga strămoșilor
Care ne-au dorit mari, •
Frumoși, puternici și stăpini
Ai munților, apelor
Și cimpiilor noastre.
Coborim in noi
Și descoperim in suflet o speranță
Pe care n-a singerat-o
Nici un paloș,
Nici un iatagan.
Coborim in noi,
In istorie
Și ne întoarcem fără patimi.
Puri.
Așa cum se cuvine.
Vasile ZVĂNCESCU
Rareori pașii m-au purtat mai sus de „dulcele tirg al leși-
lor". N-am știut mare lucru despre meleagurile bucovinene pină
de curind. Și mai ales, n-am știut, pină de curind, despre oa-
menii acestor locuri, despre sufletul lor deschis, despre inima
lor bună, despre dragostea lor pentru frumos și nevoia lor de
bine. Despre bucuria cu care-și primesc oaspeții, despre dărui-
rea cu care fac tot ce fac oriunde s-ar afla. Acum le știu, toate
astea, acum le cunosc bine, acum le iubesc. De aceea ori de cîte
cri o iau in sus, pe partea dinspre soare-răsare a hărții, eu în-
sumi cred mai mult și cu mai multă tărie in mine și în ceea ce
fac, cu bucuria de a descoperi, incet, încet. încă o taină a su-
fletului bun al românului din partea locului. Și-mi pare, de fie-
care dată, mai rău că atit de rareori m-au purtat pașii mai sus
de „dulcele tîrg al leșilor- și că n-am știut mare lucru despre
meleagurile bucovinene pină de curind...
PUȘA PISLARU : Fata din griu
SCULAȚI, GAZDE
Pe o peliculă neagră înregistrăm iarna
oricum tabloul va ieși mișcat
părțile-ntre ele își vor schimba locul
hăitași din ceruri mină către noi
fantasme, secoli
ziua-ncape nopții
sub purpură abia se nasc
tiranice omături,
alt mileniu cu noi așteaptă
să înceapă vinătc-~ea
Marcel MUREȘEANU
A PRIVI
Cred că șura trebuie lăsată
ariciului.
Mă învîrt pe lingă ea, mă
opresc sub pomi și le gust
poamele, care mai mult, care
mai puțin verzi.
Dranița putredă e spartă
dese locuri și mușchiul bă-
trîn, verde o reintegrează în
regnul vegetal.
Parcă aș vrea să n-o strice.
Nu aici e casa lui, oare ?
Căpriorii sînt girbovi iar tăl-
pile s-au pietrificat.
Demult, într-o dimineață,
dormeam un somn scurt și
trebuia să visez repede ziua
care urma și ce mai rămă-
DOMOLIREA VULTURULUI
sese din cea trecută.
Vine vulturul.
Mă ia în ghiare și zboară
cu mine sus-sus.
E prea sus, mi-e frică și
țip-
Atunci ariciul trage de
cușma dealului spre cer, vul-
turul mai bate o dată din a-
ripi și dăm de pămînt.
Ariciul vine, mă așează bi-
nișor cu labele, îmi șterge
pleoapele cu limba și dorm
un ceas bun, așa cum voi
dormi mult mai tîrziu, cu
capul în poala ta și tu de-
părtîndu-mi rugii ce-mi creș-
teau în locul părului.
Anuala 86
...demonstrează, încă o dată, competitivitatea
„grupării* sucevene în amplul dialog cu alte
.puncte" de interes plastic ale țării. Afirmația
își are sorgintea în faptul că, în anul trecut,
membri ai Cenaclului Suceava al U.A.P. au fost
mesageri ai artei românești peste hotare (Ion
Carp-Fluerici și Virgil Parghel în U.R.S.S. și
Italia), în faptul că prezențele în „republicane*
au fost mai numeroase (Ion
cea Hrișcă, Tiberiu Moruz,
Mircea Dăneasă — ultimii
festări de acest gen
în
Carp-Fluerici, Mir-
Virgil Parghel și
doi în două mani-
numărul mai mare
de „personale" — fie pe simezele galeriilor de
artă din alte orașe, fie în întreprinderi și in-
stituții din județ.
Dincolo de aceste certificări, înscrise în cata-
logul expoziției anuale, lucrările semnate de cei
23 de artiști plastici (amatorilor fiindu-le rezer-
vat un salon special) reprezintă nu numai o
imagine globală a unui an bogat (cantitativ dar
și calitativ) ci și aceea a definirii unui context
și climat ce conduc spre o afirmare specifică:
se poate vorbi, de acum încolo, de Suceava, ce
de un „centru" ce-și conturează personalitatea.
Reprezentanții săi, în afară de cei semnalați
— cu acute accente definitorii — (cărora li se
adaugă „(re)confirmînd" sau „debutînd" un nu-
măr — comparativ cu edițiile trecute —• mai
mare de expozanți) converg spre dimensionarea
unui „specific" tocmai prin unitatea stilistică,
tematică, prin acuratețea execuției, prin refle-
xivitatea demersului plastic.
Coordonatelor majore ale expoziției (resurec-
ția peisajului, implementarea mai decisă a ar-
telor decorative — în special a tapiseriei —,
definirea mai exactă a statutului graficii) li
se pot alătura unele ce întregesc imaginea e-
xactă a manifestării (infuzie de „naturi statice"
— în special flori, dar și de portrete — nu ne-
apărat în defavoarea compozițiilor) ceea ce in-
dică pe lîngă o selecție riguroasă și o mai aten-
tă aplecare spre extragerea valențelor substra-
turilor ideatice ale expresiei vizuale.
Nu fără accente valorizatoare, o „semnalare"
a expozanților se impune: Ion Carp-Fluerici,
Mircea Hrișcă, Mircea Dăneasă, Virgil Parghel,
Lucia Pușcașu, Măriora Pruteanu-Corduban, Ti-
beriu Moruz. Dumitru Rusu, Veronica Gridinoc,
Daniela Gaftea, Angela Pitaru-Bolnavu, Marcela
Larionescu, Eugen Mircea, Eugenia Goraș-Dobre,
Ileana Bardă. Costel Butoi, Viorel Grigoraș,
Irina și Corneliu Tincu, Petre Căpraru, George-
ta Gheorghiu, Nora Georgescu. La capitolul în-
trebări, qvasi absenta sculpturii.
Petru DK1ȘCU
Și după ce-mi vegheai som-
nul să mă vindec, îmi și măr-
turiseai cd m-ai visat întruna.
Dar asta a fost mai tîrziu
căci mai întii te-am dus pe
acolo ne-am rătăcit prin iar-
bă, te-am răsfățat cu lumină
și te-am lăsat să visezi și el
a venit să te vadă și ți-a
șters ochii.
Și numai că-i plac de leac
crrmpoțelile din coada ochi-
lor noștri.
/ți scriu ca să te rog să
cauți ariciul și să-i vorbești.
Trebuie să fie la tine, eu
l-am trimis.
Caută-l bine prin toate un-
gherele.
(Te poți lipsi o noapte de
el ?).
Spune-i să vină că trebuie
să pășesc, piciorul mi s-a fă-
cut de furnici, se năruie, ce-
lălalt dă în gol.
Vreau să-mi întindă sub pi-
cioare doi, trei pași de pă-
mint apoi îl las să se întoar-
că la tine, acolo unde eu în-
tii l-am trimis.
Te-a învățat, văd, îi placi
și nopțile îți șterge nisipul
din pleoape și n-o să se lase
despărțit de tine niciodată.
M. TINESCU
O caracteristică morfologică a
poeziei noastre contemporane es-
te ponderea considerabilă, am zi-
ce, rară precedent, a liricii femi-
nine. Afirmate relativ sporadic
(dar cu aplomb) in proză, ca și
absente în dramaturgie, prezente
autoritar în toate domeniile cer-
cetării fenomenului literar, scrii-
toarele de azi dau o culoare in-
confundabilă poeziei noastre din
ultimele trei decenii. Nu poate fi
vorba de o simplă întîmplare, în-
trucît succedarea generațiilor din
acești ani ne dovedește că feno-
menul nu pierde, în timp, din
pregnanță ; dimpotrivă, relieful
liricii feminine devine tot mai
pregnant. Se pot da, firește, nu-
meroase explicații, dar nimic nu
ne împiedică să vedem în el și un
dat specific (și puțin misterios)
al sufletului românesc, un semn
al energiei lui tinere. Să ne a-
mintim numai ce extraordinară
notorietate au cunoscut trei poe-
te, românce prin origine, în lite-
ratura franceză. Lirismul celor
țrei doamne valahe (Martha Bibes-
cu, Anna Brâncoveanu, Elena Vâ-
cărescu) aduce o briză proaspătă
în poezia franceză saturată de ex-
periment și inovație.
Dar confirmarea, cea mai recen-
tă a afirmării de excepție a li-
ricii feminine o furnizează gene-
rația '80 din care cîteva tinere
poete s-au impus cu o forță cu
nimic inferioară celei a colegilor
de condei. Firește, orice previziu-
ne asupra viitoarei lor evoluții es-
te, deocamdată, hazardată, marea
majoritate a celor care s-au lan-
sat după 1980 aflîndu-se în plin
proces de cristalizare a personali-
tății creatoare. S-ar părea însă că
poetele parcurg această etapă a
devenirii într-o manieră îndeob-
ște mai calmă. Ieșirea din crisa»
li dă urmează un scenariu mai pu-
țin dramatic, jocul opțiunilor nu
este atît de spectaculos. Fascina-
ția modelelor sau, la polul opus,
vanitatea originalității cu orice
preț nu afectează așa de adine
virtualitățile creatoare individuale.
Mai mult, deși, se știe, moda e un
apanaj prin excelență feminin, fu-
rorile provocate de voga pasageră
a anumitor formule lirice le mar-
chează arareori și doar superfi-
cial. Conservatorism ? Mai degra-
bă puterea de a refuza extremele.
Cîte poete au aparținut avangar-
dei ? Cunoaștem vreuna care să
Se fi integrat, efectiv, boemei ?
S-ar părea că fiicele, dotate cu
talent, ale Evei, rezistă mai bine
tentațiilor decît urmașii lui A-
dam. Paradoxal, ipostaza feminină
â poetului este mai puțin sensi-
bilă la seismele de tot felul ale
fermecătoarei vîrste a tinerei vo-
cații. Este, poate, și reflexul unei
realități biologice : eul feminin
se maturizează mai timpuriu și
mai rapid decît cel masculin. Un
semn sigur al maturizării este
conștientizarea vulnerabilității :
poezia începe să devină, din con-
fesiune pură, formă de apărare a
sinelui. Cămașă de zale sau gra-
țios veșmînt de catifea, poezia es-
te, la această vîrstă a poeteior,
expresia feminității împlinite, in-
diferent de teritoriul liric în care
se plasează, de opțiunile lor on-
tologice sau estetice. Două recen-
te ieșiri din condiția debutantului
stau mărturie.
*
* *
Al doilea volum al Marianei Co-
druț, apărut la „Junimea" în 1986
— Schiță de autoportret — nu
îste, cum se mai întîmplă, o ad-
ienda la cel al debutului ; se a-
;ază, e adevărat, în continuare
a Măceșul din magazia de lem-
le, dar exprimă un moment nou
lin devenirea lăuntrică a autoa-
ei. Titlul nu este convențional și
•ROZĂ
nici metaforic, ca în cazul primu-
lui ei volum. Ne aflăm, într-ade-
văr, în fața unui autoportret, dar
nu în faza lui de schiță. Conceput
astfel, demersul poetic al Maria-
nei Codruț posedă simplitatea ra-
finată și puritatea tonală a culo-
rii stampelor japoneze. Nici în-
groșarea orgolioasă a tușei, nici
ispita de a se privi vanitos și
naiv în oglindă, nici gesticulația
clamoros-sentimentală, nici cea
prețios-intelectuală nu tulbură sin-
ceritatea și transparența Schiței
de autoportret.
M. C. nu cade în capcana para-
dei de inteligență care le pîndeș-
te pe poete ; face poezie lirică,
subsumată afectului, fără să se
lase tulburată de tentația alinie-
rii la ultima modă. Versurile ei
pot depune mărturie pentru defi-
niția pe care Benedetto Croce a
dat-o poeziei : sentiment contem-
plat și transpus în imagine ; și,
totodată, pentru existența unei
lirici feminine distincte. Armura
ei este de catifea și tocmai de a-
ceea redutabilă. între luciditatea
ZALE Șl CATIFELE
funciară a poetei și acest mod de
a concepe actul creator există o
interdependență totală. Luciditatea,
a cărei feminitate constă la M.C.
în capacitatea de a-și domina ho-
meopatic stările de suflet, îi per-
mite să depășească fenomenalul
făcînd din el calea de acces către
sensurile mai adinei ale existen-
ței și ale lumii. Starea de veghe
'condiționează disecăreă atentă a
stărilor de suflet : „o parte din
mine trăiește / (mai exact, secre-
tă bucuria, / angoasa, ura) / cea-
laltă veghează, / măsoară, / cîn-
tărește semnificația — / aurul,
rebutul". într-o a doua etapă a
travaliului liric, emoția dobîndeș-
te miraculoasa substanțialitate a
imaginii poetice: „... / poetul visea-
ză struguri. / în jurul lui, toți se
întreabă nedumeriți / de unde mi-
rosul înnebunitor de struguri / în
plină primăvară".
Autoportretul pe care îl detalia-
ză M. C. nu este static ; valoarea
dar și dificultatea lui stau în fap-
tul că reține un moment de tran-
ziție din biografia lăuntrică a po-
etului — trecerea de la tinerețe
la maturitate. Cele două părți ale
volumului (ambele fără titlu) în-
corporează două secvențe ale a-
cestei stări de schimbare. Prima
are ca fundal anotimpul luminii
depline — vara („vară în cîm-
pie". „a venit vara", „portret în ro-
șu al verii"). Poeta se abandonea-
ză fără complexe voluptății natu-
riste, proprii vîrstei și tempera-
mentului ei solar, cu discreție.
Senzorialul cristalizează subțire
într-o discretă senzualitate. Poezia
de dragoste a Marianei Codruț e-
mană o feminitate sobră fără ac-
cente pătimașe sau patetice. Ca-
lineriile, grațioasele capricii, de-
clarațiile de orice fel sînt exclu-
se. Starea de armonie a cuplului
este condiția lăuntrică, iar nu cea
a relației de posesiune ; pronume-
le „meu", „mea" nu se rostesc. E-
ros nu este negat fiindcă nu-i con-
ceput în ipostaza viscerală, ci
sublimat și așezat în relația lui
generică, nemaculată de fiziolo-
gic, cu Thanatos ; de aceea poezia
nu este afirmativă ci interogati-
vă : „spune-mi și jură, este po-
sibil / să existăm cu-adevărat în
astă-seară, / așa apărați de dra-
goste pe dinăuntru / și-așa su-
flați cu aurul morții pe dinafa-
ră?". După modelul poeziei ro-
mantice poeta forțează o deschi-
dere metafizică ; spațiul nocturn,
izolarea, solitudinea cuplului spiri-
tualizează și beatifică : „din tot
ce mi-ai putea da / aleg această
așteptare / plină de extazul mor-
ții. / astfel, / sînt asemenea fîn-
tînii / amînînd să cadă steaua /
pe care o răsfrînge". Sentimenta-
lismul în poezie nu este condam-
nabil cînd e asumat. Generația
’80, pe linie retro, este mai pre-
dispusă decît cele imediat anteri-
oare la această stare. E o chesti-
une de poetică personală dacă se
folosește sau nu masca.
A doua parte a volumului a-
nunță o stare de iarnă („somnul
în frig", „va veni iarna"), anotimp
care nu are valoarea de metaforă
a declinului vîrstei, ci de timp
a] contemplării și autocontemplă-
rii lucide. Reflexivă acum, poe-
zia Marianei Codruț gravitează în
jurul unor teme eterne, se con-
fruntă cu marile întrebări ale o-
mului și ale poetului. Tempera-
mentul ei romantic se dezvăluie
mai apăsat în „schiță de autopor-
tret" (aici, titlu de poem) în care
poezia este „Himera" ce „nu poa-
te fi atinsă de cuvinte". Nicăieri
nu se resimte însă pretenția de a
se rosti sentințe absolute; poeta
se autodefinește, de fapt, și cu un
remarcabil simț al măsurii, me-
reu marcată de frisoanele vulne-
rabilității, prin raportare la e-
nigmele lumii și ale proprie vo-
cații : „poezia e spaima / ca-
re-ți izbește violent / sîngeie în
artere / cînd / brusc trezit în
miez de noapte / ai impresia / că
te privește cineva / prin ferestre".
Dacă prima parte a volumului
transcrie în imagine emoții genu-
ine, a doua mizează pe poezia în-
țeleasă ca tensiune între imaginar
și real, între fizic și metafizic,
între intelect și sensibilitate. Con-
fesiunea este înlocuită de depo-
ziție ; în acest caz nu profunzimea
enunțurilor contează, ci exactita-
tea și, mai ales, dramatismul lor.
Mariana Codruț este aici scufun-
dătorul care face cunoștință cu
fascinația, voluptatea și primej-
diile adîncului. E a doua dimen-
siune — necesară — a autoportre-
tului, încă ingenuu plăsmuit, lu-
cru rar, fără ajutorul oglinzii.
*
* *
Evoluții majore ale eului liric
demonstrează și al doilea volum
al Elenei Ștefoi — Repetiție zilni-
că, Editura „Eminescu", 1986. Con-
tinuitatea este marcată prin relua-
rea titlului ultimei părți a cărții
de debut „Schițe și povestiri" —
pentru prima secțiune din Repeti-
ția zilnică.
Expurgată de o anumită primej-
die a excesului verbal, de vaga
înclinare către anecdotica de fac-
tură soresciană și de primejdia a-
linierii prea disciplinate la mobi-
lurile poetice ale generației sale,
poezia din Repetiția zilnică oferă,
față de M. C., o ipostază total de-
osebită a liricii feminine. Punc-
tul de plecare este comun amîn-
durora : conștiința vulnerabilită-
ții si, mai ales, recunoașterea ei ;
la Elena Ștefoi se simte însă re-
fuzul consecvent al acestei condi-
ții, o rezistență tenace la vulne-
ratiile de tot felul care o pîn-
desc dinlăuntru și dinafară. Ar-
mura este tot poezia, de data a-
ceasta însă ca aspră, și totuși ne-
sigură, cămașă de zale : „Pasteluri
fericite ' ar trebui să închipuie /
mina mea dreaptă. / Cine dorește
să afle / că o forță măruntă /
își pregătește victoria / cu gîn-
dul la ea ? ’ / în cămașa de zale /
viperele și-au făcut cuib / ...“. În-
săși poezia, ca produs finit al eu-
lui este primejdioasă : ....printre
hieroglife și zmei, / printre capca-
ne și pietre / se vede sufletul
meu : o bătrînă șurubâind / mă-
runtaiele melodioase / ale altui
abis".
Există o fericită contradicție (de
fapt, sînt mai multe) în poezia
Elenei Ștefoi : între cerebralita-
tea funciară a autoarei și lumea
percepută ca text poetic. Tot ce o
înconjoară (mai exact : asediază)
se lasă citit, nemijlocit, ca text
estetic ; transfigurarea este instan-
tanee sau, pur și simplu, această
etapă a constituirii textului în
demersul ei lipsește.
Prima dintre instanțele care stă-
pînesc pînă în infrastructură poe-
zia din Repetiție zilnică este iro-
nia atotcuprinzătoare la capătul
căreia, rod al unei extenuante
stări de veghe, sclipește feroce
autoironia. Iată o probă a poten-
țialului de ironie dintr-o poezie
intitulată „Odă aprigei tinereți" :
„Farmece și prefăcătorii // Peste
organele cele vitale / între șiret-
lic și parabolă / cu dragoste
răpăie grindina // din clopotnița
universului / bubuind / se revar-
să mirosul de mătrăgună // «în
spatele casei ce arde ?»	«— O
pereche de aripi îndrăcite»". Ironia
ei este mai substanțială decît a
multor colegi de generație pentru
care a devenit un reper fix, o ob-
sesie ; nu se confundă cu deriziu-
nea ori cu bășcălia levantină, nu
devine reflex, nu se instalează co-
mod la acel nivel al existenței
în care automatismul, reacția ne-
diferențială oferă un teren pro-
pice. Ca un acid nobil, la E. Ș.
ironia vizează ontologicul și pose-
dă o remarcabilă ținută intelec-
tuală.
A doua autoritate tutelară este
incertitudinea concepută, potrivit
adagiului latin, drept condiție ne-
cesară a conștiinței de sine a lu-
cidității (a doua secțiune a volu-
mului se intitulează chiar „Mici
planete pentru adăpostit îndoiala"),
îndoială nu este sinonim cu ne-
încredere, ci presupune, în pri-
mul rînd, înțelegerea limitelor in-
dividuale ale cunoașterii, ale în-
țelegerii. Firește, primul supus a-
cestei instanțe este propriul eu :
„Jucăriile tale : / ghiuleaua mă-
runtă / dintre două secvențe / ale
echilibrului natural, cîteva au-
toportrete / năpădite de pălămi-
dă, < același briceag folosit / și
la ciopîrțitul proporției T/ și la
refacerea ei".
în sfîrșit timpul este simțit de
E. Ș., cu o acuitate puțin obișnui-
tă la această vîrstă poetică, mai
ales că principala lui reprezentare
lirică este trecutul ; descoperirea
trecerii, singura revelație care
poate declanșa în poetă potenția-
lul sentimental, generează un senti-
ment acut de solitudine — zona
vulnerabilă a „cămășii de zale" :
„Culorile toamnei îmi dănțuie-n
gură / de parcă pustiul de-a oaza
se joacă ' hai, cîntărește cu dreap-
tă măsură / greșeala săracă // șî
iartă monstrul ; el nimic nu spu.
ne / ci stă ironic și viteaz la
post / între ziua de azi și copi-
lul minune / care am. fost // gă-
sește-!, găsește-i o groapă-nțeleap-
tă / ia-mi gîndul de mînă prin
psalmi și livezi / el însuși o sobă
încinsă așteaptă / să-1 îmbrățișezi".
Cînd toate cele trei puteri con
cură, cînd devin cauze ale unui
singur efect liric, Elena Ștefoi se
înfățișează ca o poetă deplin con-
stituită ; piese precum „Din prima
copilărie", „La ani-lumină distan-
ță", „Schiță după natură" mar-
chează intrarea în maturitate.
Mihail IORDACHE
singu ratate
Singurătate,
tu patru pereți și-o perdea,
nu mi vei răspunde
niciodată nimic
de frică să nu întreb
unde e Ea...
ca diogene
Cupa din care beau propria-mi privire
se poate sparge la cea mai mică ciocnire.
Beau acel lichid și mă-ntreb
ce poate fi mai superb
și cit
va fi vara din mine în toi ?
și înă feresc de urît
ca Diogene-n butoi.
haiku
E’îș! și chibritul s-a aprins
Tac! și lanterna s-a aprins
Numai luminarea nu face zgomot.
jucătorul de cărți
Versul nostru e noaptea...
Auzi cum sună orașul e versul tău.
Eu sînt jucătorul de cărți...
haiku
Nu sînt superstițios
dar dacă becul
se aprinde
înseamnă că
noi sîntem lumina.
lingă mag’azinul
de textile
Lingă magazinul de textile
intersecție
semaforul sîngera la una din cele trei pupile
eram singur
fără vreun țel
așteptînd clipitul cel galben apoi pe cel verde
îndrăgostitul își trase iubita aproape de el
întrebîndu-se poate ce va face dacă o va pierde
căci ea făcuse doi pași chemată
de ceva nefiresc, fără durată...
extragere
Extragerea I : un cap, un trup, două miini și
două picioare
Extragerea a II-a : doi ochi, două urechi și un
nas
Extragerea a HI-a : o gură, două buze și din
ce în ce mai multe cuvinte
Extragerea a IV-a : o conștiință
Extragerea a V-a : un număr poate cîștigător
care
poate
se
repetă...
cineva
Cineva îmi ținea vorbirea
Cineva îmi ținea tăcerea
Cineva îmi ținea văzul
Cineva îmi ținea auzul
Cineva îmi ținea mersul
Dar acum e mai greu
Cînd cineva îmi ține locul...
De cîteva ore șerpuia ca un a-
nimal obosit, umplînd cu fideli-
tate urmele noi, Unse înainte
de-o ploaie mică vrăjmașă și fă-
ră legătură cu restul anotimpu-
lui, colțuri și dune de pămint,
impînzind un aer greu respira-
bil, și dîndu-i incandescența ciu-
dată, subțire, de după aceea. In
locul curcubeului, un bulgăre u-
riaș de ceață, în care Clarei ii
plăcea să se cufunde cu moli-
ciuni de vietate leneșă, în ciuda
senzației de sufocare dată de su-
ferință și boală prin care înain-
ta ușor, legănîndu-se și căutînd
urme de tot felul, prin picurii
fini albicioși de apă subțiată,
înota, ăsta era cuvintul, înota
prin lumina vag filtrată a soa-
relui ghicit pe undeva, inutil a-
cum, și căuta cu o tot mai în-
cordată stăruință urma, alegînd
pentru asta aleile mai izolate,
sperînd că acolo, printre puținii
pași care trecuseră, le-ar fi pu-
iut găsi. Sau frunze mici îngăl-
benite, în aerul dens mirosea în-
iă a fum, se arseseră ieri gră-
nezi uriașe de frunze și greble
'.ungi inutile și ele atirnau acum
în cine știe ce colțuri pustii.
— Vino să vezi, ieși in oraș,
neapărat să ieși ca să vezi di-
nii !... îi spusese încă de dimi-
neață Vlad, trezind-o dintr-un
somn rotund ca o ceață și arun-
cînd-o în altul, ca o continuare
a lui, dar se pare cu ceva de
coșmar, abia întrezărit, in risi-
pirea de urme de pe alei.
CEAJĂ
în sfîrșit, zări o urmă. Mi-
nuscul, un punct de un roșu in-
tens, aproape ascuns sub o frun-
ză care scăpase printr-un mira-
col de la incendiu, un punct ru-
biniu, intens, dureros, de sînge.
Ca să verifice se lasă în ge-
nunchi, din spate un val uriaș
de ceață ajutind-o, îl simți și se
bucură de puterea lui, incepînd
să îngîne, ușor, in sfîrșit, cu u-
șoară emoție, gîndul care-o ptn-
dise de dimineață prin somn, în-
fingîndu-și gheara vrăjmașă în
ultima imagine din vis, în care
cineva tocmai reușea să găseas-
că în lutul ușor al aleii o urmă
proaspătă de sînge.
Cîinii însă nicăieri.
Tăcuseră, închizînd orașul în
tăcerea lor ca într-o lespede u-
riașă, nu mai hămăiau, nu mai
cereau nimic, nu mai păzeau pe
nimeni.
Tăcerea ajutase ceții. Cu dîre
lungi, alerga din somn înainte
și înapoi, trezind și readormind
oameni și cîini, pe perioade di-
ferite, lăsînd în voia lor numai
buhaii de baltă, ascunși prin
băltoacele de după ploaie, în
parcul central.
!n ceață, chiar și împușcătu-
rile sunaseră moale, înnăbușit,
fără convingere. Și totuși, ur-
me erau... Găsise chiar acum u-
na. doar că nu avea curajul s-o
atingă, se apropiase mult cu fa-
ța, cu nările care prindeau nu-
mai, vag, mirosul iute al frun-
zelor arse cu o zi înainte, și nu
avea curajul să atingă nimic,
privea doar, ușor scîrbită, la pa-
ta rece de sînge care nu vorbea.
Vlad plecase în cealaltă parte
a orașului, poate căutînd și el
urma, numai că gesturile lui tre-
buie că erau mai sigure, și pie-
lea mai întinsă și nările închise
și sufletul dur. Știa deja, știa
despre povestea cu cîinii. Poate
că el însuși...
Dar nu, nu era asta, i se pă-
ruse, avu în sfîrșit curajul să
atingă ceea ce părea să strige
cu putere în aerul îmbibat, ires-
pirabil, fusese o iluzie, o frunză
mică-mică de arțar, ascunsă cu
atîta pricepere acolo incit numai
ochii ei, înfometați de intensi-
tatea roșului, o descoperiseră...
„Poate că nu e totuși adevărat,
Vlad are uneori idei din astea
și, în definitiv, nici nu știu ce-mi
veni să ies și să caut exact ce
mi-a spus el, totul e-o tîmpe-
nie și desigur că eu incă mai
dorm...“.
(continuare în pag. IV)
Dina HRENCIUC
aide memoire
Melodia aceasta mă doare
De-ar ploua !
De-ar ploua !
Singurătatea are acum nevoie
De-o cîrjă
lapte de pasăre
și cremă de zahăr ars
Mătușa mea Peruza
de cite ori o vizitez
îmi face fie lapte de pasăre
fie cremă de zahăr ars
știe ce-mi place de cînd eram copil
insă odată de unu april
nu mi-a mai făcut nici cremă de zahăr ars
nici lapte de pasăre
știam că are umor
dar nici eu nu m-am lăsat mai prejos
și-n aceeași zi m-am făcut că mor
bineînțeles că după aceea am rîs împreună
și pînă la urmă pasărea pe care tanti
o ținea legată cu strună
a făcut lapte
iar zahărul s-a ars într-o cremă
pentru că era și ziuă și noapte
dar mai ales fiindcă în jurul mesei
eram vreo șapte
care trecusem deja Ia fapte...
Pagini bucovincne — II
• Vasile Bumbac către Timotei Cipariu
Anul 1861 a marcat un moment
crucial in viața românilor bucovi-
neni. Acest an aducea Bucovinei fă-
găduita autonomie administrativă a-
cordată încă prin constituția austria-
că din 4 martie 1848
datorată reintroducerii
în împărăția austriacă
covina primește acum
(Tergiversare
absolutismului
în 1850). Bu-
un parlament
propriu — dieta țării —, iar in mar-
tie 1861 au loc alegerile. „Pentru în-
tîiași dată românii erau chemați
să-și aleagă deputății în camera le-
gislativă a țării și prin aceasta și la
cea imperială centrală" (I. G. Sbiera,
Familia Sbiera..., Cernăuți, 1889, p.
134). Alegerile căpătau astfel dimen-
siunea unui eveniment național, mo-
bilizînd toate conștiințele, inclusiv
ale studenților români de la Viena,
și ale elevilor de la liceu. I. G. Sbie-
ra, pe atunci student „la drepturi" în
ultimul an la Viena, alcătuiește, îm-
preună cu cîțiva colegi ai săi, un
manifest către alegători, pe care ele-
vii români ai liceului cernăuțean îl
multiplică și-1 difuzează prin sate și
orașe. In districtul Cîmpulung-Dorna,
unde candida Eudoxiu Hurmuzachi,
printre elevii care au primit cu în-
suflețire să facă „propagandă electo-
rală pentru bărbatul care întruchipa
aspirațiile neamului său oropsit" (V.
Morariu) au fost Vasile Bumbac,
Ion [Gherasiml Buliga și Vasile Bur-
lă, pe atunci in clasa a
luciți elevi ai lui Aron
mult prețuiți de acesta,
fost însă arestați pentru
tulburători revoluționari
V-a, stră-
Pumnul și
Elevii au
„crima de
și de lez-
majestate", deci pasibili de a fi im-
plicați într-un proces politic. In cele
din urmă însă ei sînt absolviți de
pedeapsă, dar profesorii ii persecută
și, pentru a nu fi expuși să rămină
repetenți, se văd obligați să plece
în Transilvania spre a-și continua
studiile : Vasile Bumbac și Ion Bu_
SCRISORI INEDITE
liga la Blaj, iar Vasile Burlă la
Beiuș.
Acesta a fost „dezastrul" din clasa
a VII-a al lui Vasile Bumbac des-
pre care vorbește primul său biograf,
Victor Morariu : „El trebui să-și is-
pășească crima de a fi participat
la o mare bătălie pentru afirmarea
națională a românilor". Spre Blaj,
V. Bumbac va pleca cu regretul de
a părăsi „țara de fagi" și pe vene-
ratul său magistru, Aron Pumnul,
dar. de bună seamă, cu deplina mul-
țumire sufletească de a fi contribuit,
după puterile sale, la alegerea ca
deputat in cea dintîi dietă a țării a
lui Eudoxiu Hurmuzachi, cu o ma-
joritate zdrobitoare de voturi, împo-
triva candidatului străin susținut,
prin tot felul de ingerințe,
guvernul austriac.
de
către
La Blaj, cei doi elevi au dat exa-
men pentru clasa a VII-a, au frec-
ventat în anul școlar 1861/1862 cla-
sa a VlII-a, la sfirșitul căreia au
susținut cu succes. în 4 și 5 iulie,
examenul de maturitate. La arhivele
Statului, Filiala Alba, au găsit pro-
cesul verbal al examenului de matu-
ritate, catalogul celor 30 de elevi
prezenți și lista profesorilor exami-
natori.
Referitor la acest atît de Însemnat
episod din viața tînărului Bumbac,
am avut șansa de a mai afla la Ar-
hivele Statului, Filiala Cluj-Napoca,
în Fondul „Timotei Cipariu-, patru
scrisori către Cipariu : una a lui
George Hurmuzachi, în care intervine
pentru primirea la gimnaziul superi-
or din Blaj a lui Bumbac și Buliga,
două scrisori ale lui Vasile Bumbac
și una a lui Ion Buliga, precum și
o poezie dedicată lui Cipariu cu
prilejul anului nou 1862 (scrisă, fi-
rește de Vasile Bumbac), purtind
semnăturile lui Bumbac, Buliga și a
viitorului pictor Epaminonda Bucev-
schi, pe atunci elev și el în clasa
a VII-a la Blaj, care desenează și
un frumos tablou alegoric în culori,
la începutul poeziei.
Prezentînd textul inedit al primei
scrisori a lui Vasile Bumbac către
Timotei Cipariu, cea din 17 septem-
brie 1861, menționăm că am actuali-
zat ortografia păstrind însă formele
lexicale care caracterizau limba din
acea vreme a lui Vasile Bumbac.
Prea onorate Domnule
Mircea CENUȘA
______________________________ Direptoriu și Canonic I
Aducindu-vă nescari evenimente ale anului curinte. despre carile
îmi voi lua libertatea să vorbesc mai jos in spițial. intr-o pusăciune
prea tristă și prea critic inriuritoare asupra propășirii mele pe cimpu!
studiilor, cutezii a mă apropia de generozitatea Dmniei Tale cu umlita
rugăminte, să-mi stați intr-ajutoriu cu bunăvoință părintească, spre de
lăturarea piedicilor aruncate in calea studiilor mele, și anume din ur-
mătoarele cause :
Inștiințindu-se unii domni profesori ai gimnastului din Cernăuți st
alte persoane, cum că încheind cu studiul gimnasial printr-un esamen de
maturitate^ ași voi să plec la Vianna spre a studia profesura. nu le
plăcea deloc acest scop al meu ; ințelegind cum că ași nutri un simfi
patriotic carele m-ar îndemna vreodată, să-mi iubesc patriea și năciunea
mai presus de toate, și s-o apăr de stricăcioasele inrîurinfi ale străi-
nismului. de aceea caută dumnialor mai întii a-mi răpi încrederea in mine
însumi pren clasificațiuni foarte slabe insă în totul false in testimoniile
semestriale.
Insă fiindcă nu-mi putură innăduși spiritul meu năciunal intr-acest
mod, urmară a mă prigoni, mă calumniară. ba chiar mă și acusară
• Panait Cerna către Romulus Cândea
• Getorge Cosbuc către Leca Morariu
în strădania de valorificare a moș-
tenirii culturale, oferim cititorilor —
prin amabilitatea dintotdeauna a
doamnei Octavia Lupu Morariu —
alte scrisori inedite: Panait Cerna că-
tre Romulus Cândea și George Coș-
buc către Leca Morariu.
Cunoscut poet la început de veac.
Panait Cerna (1881—1913) este licen-
țiat în filosofie (Magna cum laude)
al Universității din București ; își
continuă studiile la Universitatea din
Berlin și apoi la Leipzig, unde-și dă
doctoratul în filosofie (tot Magna
cum laude) în februarie 1913. In pe-
rioada petrecută la Leipzig, a locu-
it în aceeași gazdă cu Romulus Cân-
dea, împărțindu-și amîndoi sărăcia,
fiind nevoiți să trăiască din medita-
ții.
Romulus Cândea (1886—1973) a făcut
studii de specializare la Berlin : ob-
ține titlul de doctor și magistru al
artelor frumoase (Magna cum laude)
al Universității din Leipzig. A fost
profesor universitar și membru co-
respondent al Academiei Române
<(din 1929).
Cele trei scrisori ale lui Cerna că-
tre prietenul său sînt din anul 1912.
fiind trimise din Leipzig, Sinaia și
București. Poetul ii dă știri despre
Vlahuță, Delavrancea, N. lorga, I A.
Rădulescu-Pogoneanu (membru al A-
■cademiei Române). G. D. Mugur (pu-
blicist) și Constantin Papuc-Secelea
(publicist, coleg de studii cu Cerna
la Leipzig). Impresionat de frumuse-
sanu a ilustrat cărți de Ion Barbu.
Victor Eftimiu. M. Eminescu („Lucea-
fărul"), Lev Tolstoi, Mărgărită Mil-
ler-Nerghy.
Afectat de drama pierderii fiului
său. Alexandru. G. Coșbuc găsea in
dialogul cu cărturarul bucovinean
clipe de alinare sufletească. Inălțin-
du-l
credem
dintr-o anume
curtoazie in grad. în cele patru
de vizită pe care i le-a adresat,
tul academician spera că Leca
rariu va veni la intilnirile din
cărți
poe-
Mo-
casa
librarului Sfetea — cumnatul său.
Prietenia lor a rămas vie, iar Coș-
buc i-a dăruit un autograf pe o fo-
tografie a sa, păstrată și azi cu sfin-
țenie de soția profesorului universi-
tar. La București, poetul a citit vo-
lumul de debut al lui Leca Morariu
— De la noi, făcind adnotări pe mar-
ginea textului. Și acesta se păstrează
in familia Morariu.
Locotenentul bucovinean a trăit sa-
tisfacția deosebită de a nu fi luptat
nici o zi împotriva fraților români,
iar pentru ajutorul cu alimente a-
cordat unor sărmani, din capitala
României, a fost mustrat de supe-
riorii săi și trimis din nou pe front.
Despre felul cum l-a cunoscut pe
Coșbuc și despre intilnirile lor la
București, profesorul a lăsat cîteva
pagini de savuroase amintiri, pe care
nădăjduim să le oferim cititorilor in
viitorul apropiat.
Mulțumind și pe această cale doam-
nei Octavia Lupu Morariu, redăm
mai jos textul scrisorilor, care repre-
zintă prețioase mărturii ale unor sen-
timente de prietenie creatoare.
Eugen DIMITRIU. Petru FROICU
• Panait Cerea către Romulus Gândea
Leipzig : „Altes Rathaus1
C. P. Ilustrată
(Vechea Primărie)
Domnului Romulus Cândea
Dominikgasse Nr. 26
Cernăuți, Bucovina (Austria)
Dragul
meu.
Leipzig. 18 iulie 1912
(ștampila
poștei)
greu de agitaciune năciunală. Deși den partea înaltului ministeriu am
căpătat in causa pirelor asupra mea, și asupra altor colegi ai mei, un
resultat foarte bun, decerindu-ne de nevinovați, totuși domnii profesori
aflară de bine, să-mi dee secunda den purtare, și 'să-mi ee stipendiul
religiunariu greco-neunit,
de 84 de florini, ce mi se împărtășea din fondul
presupunindu-și domnialor, că lipsindu-mă de
ce-mi asigura esistenția mea în Cernăuți voi
școala, și așia nu-mi voi putea ajunge țiinta.
Dară nici cu aceasta nu mă putură surpa
singurul acesta mijloc,
înceta a mai frecventa
total, deoarece se mai
află și pe la noi spre mare norocire inemi de cele nobil simțitoare, carele
îmi întinsă mina de ajutoriu.
Totuși cei dinții vrind numai de cit
să-yt împlinească scopul lor, caută tot chipul ca să mă discurajeze măcar
prea alte rele, și se puseră pe-atita, să-mi dea secunda den propășire,
ce se și intimplă, că deși nu -mă putură strica den alte obiepte, totuși
urmară a mă suci în tot feliul den matematică și den fisică, pren în-
trebări schimonite mă aduseră în confusiune la esamen, și-mi dederă clasa
a doua.
Deci dară prea venerate Domnule Direptoriu și Canonic, acuma sînt
in pericul să pierd un an întreg, și mi-ar părea foarte rău. căci o minută
den timpul de față e neprețuit de scumpă, cu cît mai mare preț însă are
un an întreg 7 Și sînt sigur, că chiar de ași voi să răpețesc aci, tot
ar căuta să mă doboare măcar la esamenul de maturitate.
De aceea cutez a ruga pre generozitatea Domniei voastre, să bine-
voiți a-mi încuviința să alerg la Blaji, la cuibul adăpostirii, la Asilul
junilor români însetați de învățătură; să-mi încuviințați sau să depun
esamenul de clasa a 7. acuma și apoi să-mi dați voe. a cerceta clasa
a opta public; sau să învăț privat tot anul acesta, și la finea anului să
mă supun esamenului de maturitate. Eu mă reazim pe binesocotința Dom-
niei voastre, sperind, cum că rugămintea mea • va avea un succes bun.
Și trăind rog și voi ruga pre Dumnezeul popoarelor,ca să-și răs-
pindească grațiile sale asupra celor bărbați nobili ai românilor, carii nu
mă lasă a dispera intr-o stare nefericită, ci eu asupra sa sarcina a mă
ajutura prin mijloace amăsurate împrejurărilor mele, tn fine promit
den sinceră inimă, cum că faptele mele vor fi cu timp o dovadă vie de
mulțămire pentru binele ce mi l-ați făcut; și dacă in urma studiilor
mele săvirșite sub părinteasca conducere a Domniei voastre mă va în-
vrednici ceriul să pot șerbi cit de puțin iubitei mele năciuni, apoi nu
voi înceta a mări purure numele Domniilor Voastre, ca al celui mai mare
făcătoriu de bine.
Și încă veți încununa binefacerea aceasta mare încuviințînd amicului
și colegilui meu Joanne Buliga priimirea la gimnasiul den Blaji tot
in aceeași foarmă,' fiind acest june român tot den a 7, clasă gimnasială,
și aflindu-se tot intru acele împrejurări.
Dați-mi voe a vă mai ruga, ca să binevoiți, a adresa răspunsul
Domniilor voastre, — Dea Domnul să fie îmbucurătoriu, — către Dom-
nul George cavaleriu de Hurmuzachi în Cernăuți.
Rămin Domniei Voastre, prea venerate Domnule Canonic și Direp-
toriu. cu multă umilință și profund. răspect prea plecat șerb Cernăuți,
17. Septemvrie 1861.
Vasile Bumbac
studinte în a 7. clasă gimnasială
în Cernăuți
3
Sinaia, 3 august 1912
(17 august 1912, ștampila poștei Sinaia)
Domnului Dr. Romulus Cândea,
Str. Pallade 33, București
Dragul meu,
L-ai văzut pe Pogoneanu la Văleni ? De ce nu i-ai vorbit ? După
întoarcerea lui de la Văleni i-am vorbit de tine și tare rău i-a părut, că
nu i tr-ai prezentat. Că el, de unde să știe, că un prieten de-al meu
se află acolo. Cum ți-au plăcut lecțiile lui ?
Să faci tot posibilul și să vii iar la Lipsea. Ce mă fac eu singur
acolo ? Ce se face Lamprecht ? Ce te-ai face tu aici 7
Eu locuiesc la Mugur. Fac rezumatul rezumatelor. Totuși niciodată
n-am simțit mai bine ca acum frumusețea Bucegilor. Poate unde stau asa
de aproape de ei — și așa de departe de Cazino și de toate anexele lui
naționale și internaționale. Seara imi citește Mugur din Eminescu, Coșbuc
etc.... și mă transportă intr-o lume... „impersonală", cum ar 'zice domnul
Maiorescu.
Am o singură grijă : Nu mi-a sosit incă giamantanul. încolo Arbeit.
natur, Heiterkeit L
1 Muncă, natură, voioșie
Al tău prieten,
Cerna
George Coșbuc către Leca Morariu
i
GEORGE COȘBUC
Membru al Academiei Române
Mă bucur cu a ieșit splendidă
lui Ra jef, care s-a interesat de tine.
Lucrarea mea e acum gata, scrisă
promoția.
Am comunicat asta și
pe curat cu mașina. Dar n-o îna-
intez ! Am răbdare pină la toamnă. După opt zile plec din Lipsea. Via-
hufă mi-a scris — și telegrafiat, să nu care cumva să-l uit.
țea Bucegilor. lucrează la teza
doctorat, încercînd să-și refacă
odată și sănătatea.
In 1917, cînd Bucureștiul era
de
tot
o^u
pat de trupele germane. Leca Mora
riu se afla în capitala țării ca loco
tenent in armata habsburgică. Grav
rănit pe front, după o lungă ședere
prin spitale, fusese trimis aici cu
sarcini de administrație. Cu acesi
prilej, a ajutat pe ascuns mulți ro-
mâni înfometați și rămași sub ocu-
pație. Tot timpul liber și-l petrecea
în compania unor personalități româ-
ne marcante, intre care amintim pe
George Cosbuc (1866—1918) și pictorul
M. Teișanu (n. 1883). Artistul l-a pri-
mit pe Leca Morariu in gazdă și
relațiile lor au dăinuit peste ani. Tei-
Delavrancea s-a
— repede. Pe Papuc
CP.
intors bolnav din Karlsbad, dar s-a restabilit repede
nu l-am mai căzut.
îmbrățișări de la Cerna
2
(București, 7 august 1912)
Dlui Dr. Romulus Căndea
Auditor la Văleni de
Dragul meu.
Poimiine plec la Sinaia. Ce-ai făcut cu
tărit in privința lucrării tale 2 A primit I.
Ori nu se poate.
Munte (jud. Prahova)
notele lui Volkelt ’ Ce-ai ho-
(Jorga. n.n.) să fie referent ?
La Sinaia să-mi scrii pe adresa G. D. Mugur, Institutor
Eu mă necăjesc actualmente cu Herbart. Iți doresc ție ocupații mai
distractive.
Al tău Cema
• Elena Niculiță-Voronca pentruSimion Florea Marian
Dacă relațiile dwre Simeon Flo-
rea Marian și Zaharia Voronca nu
au fost chiar așa dî apropiate. încă
din anul 1883 cînd Marian i-a predat
parohia de la Șiret, din cauză că
„Zaharia era foarte ambițios și în-
căpățînat" ', in schimb Elena Voron-
ca a colaborat cu Marian pină in
anul morții acestuia. 1907.
Relațiile de colaborare se văd atit
de clar din amintirile Elenei Voronca,
cît și din corespondența dintre a-
cesti doi folcloriști.
Intrucît scrisoarea pe care o pu-
blicăm mai jos nu poartă data ex
pedierii, apreciem că ar fi din anul
1906, an cînd Marian i-a cerut Elenei
Din mărturisirile Măriei Cărăușu,
Suceava, 1967.
să-i trimită tot materialul colecționat.
„Din parte-i, anul trecut, Marian ce-
ruse de la mine să-i trimit tot ce
am cules despre flora română ; ceea
ce cu dragă inimă am făcut“2.
La scrisoarea prin care i-a cerut
acest lucru, Marian i-a anexat și „Le-
gendele Maici Domnului"3 pentru
care Elena îi mulțumește respectuos.
Atît scrisoarea cît și plicul, care
s-a pierdut, sînt
negru : au fost
in anul 1905, cu
Elenei Niculiță,
Hîrlău 4.
fiica folcloristului
2) Elena NicuHță-Vnronca, Amintire, Junimea literară,
3) Lucrare editată la București, 1904
încadrate în chenar
tipărite la Suceava,
ocazia morții tatălui
fost subprefect la
N. MOSCALIUC
Simeon Florea Marian,
anul IV, 1907, nr. 6-7.
*) Din mărturiile Artemiziei Sâveanu, nepoata Elenei Voronca. București, 1971.
Prea onorate domnule Părinte 1
Vă mulțumesc din inimă pentru prețuitul dar cu care m-ați onorat.
Mă mir mult că nu găsesc în ea legenda Rarăului sau „Pietrele Doam-
nei" — unde se spune că a petrecut Doamna lui Bogdan ascunzîndu-se
de tătari.	‘*38'1
Duminecă, seara, in ziua Paștilor papistașilor, fă așa ca să fii liber.
Cumnatu-meu Sfetea ne-a poftit la masă. Ori vii pe la mine ca să mer-
gem împreună, ori te duci singur pe la 6 1/2 — 7 1/2.
Salutări
Să nu uiți 1
Dragă căpitane, voiam să
Sfetea. Te-am căutat și ieri, și
Dacă vrei să vii, ești bine
2
te iau astă seară la masă la cumnatu-meu
nu erai nicăiri.
venit, căci anume mi-a cerut cumnatu-meu
să te duc la masă. Poți veni și la masă, și după masă, cînd vrei.
Sf. Gheorghe, librăria Sfetea, în etaj. Caută și vei afla, bate și ți se
deschide.
Cu dragoste
Intrarea e pe poarta de alături de ușa librăriei.
3
La
va
De altfel, dragă căpitane, n-ai de ce regreta că te încurci așa
des. Scaune rupe cîte poți. Dar aș vrea să te văd undeva, să ne facem
și socotelele. Lasă mine seară, vineri, o scrisoare la dl. Teișanu
nu vei fi acasă pe la orele 6)'. in care să-mi desemnezi și mie
cărărilor că, dacă e vorba de încurcări, să ne încurcăm amîndoi pe
se poate.
Babe die Ehre und so weiter 1 1
1 Am onoarea și așa mai departe !
de
(dacă
harta
unde
4
Dacă ești liber mine seară, simbătă, după 8 ori 81/2, te rog să vii
Ia noi. O să fie mai multă lume adunată, cumnatu-meu cu nevasta și
fetele și dl. Ulpiu Hodoș etc. Te-am căutat pe-acasă.
Salutări
Am citit-o undeva intr-un jurnal și eram sigur că e scrisă de
D-Voastră. Vă rog dacă știți să-mi comunicați unde aș putea s-o găsesc,
sau de o aveți să mi-o trimiteți și cu mulțămită o voi înapoia.
Mă bucur tare și aștept cu nerăbdare apariția opului D-voastră. Din
parte-mi vă trimit tot ce am mai important din colecția mea inedită.
Alte buruene de leacuri diferite nici nu le-am clasificat incă, partea
aceasta venind la voi. 111
m-am gindit că am timp, mai ales că
nu am nici o speranță de a-mi putea volumele următoare tipări, le-am
lăsat prin brulioane împrăștiate că nici nu știu de unde să le iau.
Prin Botoșani am văzut mai multe feluri de „faptnică", „desfăcătoare"
care plante le-am fost conservat un timp dar apoi căzînd de prin cărți
s-au sfarmat Cu acestea se spală de fapt. Trebuie să le aveți D-voastră
și din Bucovina.
Despre „drențe" buruene de baltă, ce sunt bune de reumatism, veți
ști, asemenea despre slăbănog, tn Cîmpul — lung mi-a dat o moașă, o
buruiană de dragoste pe care v-o alăturez, e bună de spălat. Crește prin
fînaț și tătă ziua să tot invirte după soare. Nu am o botanică mare,
ca să le pot afla numele și de aceea nu sunt în poziția de a vă putea
spune (apriat) aceea ce vă trebue mai mult D-voastră.
In Cîmpulung, „Pepigioiul" îl pun pe pască și-l dau la biserică. Cred,
că voi putea căpătă presate, buruenele de reumatism din iVăculești,
precum și „călciiul dracului" și atunci vi le-oi trimite. De aici pot să vă
trimit „busuiocul Maicii D-lui".
Arătați din parte-mi complimente și sărutări Doamnei iar de la
Zaharia sărutări de mini și complimente D.voastră. Primiți salutările
mele cordiale și mii de mulțumiri.
Elena Voronca
Mai scotocind prin caete, vă trimit aproape toate plantele cîte le-am
găsit. Cred că zmănoica, unghia căii, sutoaica, mutătoarea, cîrligățica,
sburătoarea, vă sunt cunoscute.
Ipotești
ni —
Pagiaj bucovinene
CONSEMNĂRI
SLAVCO ALMAJAN
(R.S.F. Iugoslavia)
CADRAN
Critica încifrată
Critica foiletonistică, asupra
căreia ne permitem cîteva con-
siderații în rîndurile ce urmea-
ză, începe să devină de la o vre-
me tot mai încifrată, dacă nu
chiar voit încifrată. Asimilarea
modalităților moderne de inves-
tigare a textului pare să fi
acționat, din păcate, nu acolo
unde era de așteptat (obiectiva-
rea observațiilor și detectarea
valorilor), ci îndeosebi spre „in-
fatuarea" formei, a discursului
ca atare. Nimeni nu poate pre-
tinde, desigur, ca referirile a-
supra unuia sau altuia dintre
produsele editoriale să devină
simple fișe didactice, care să ne
spună „despre ce este vorba in
propoziție". Dar unora dintre co-
mentatori le face deosebită plă-
cere „să se audă" etalîndu-și
informațiile de ultimă oră, din
surse ce nu stau la îndemina
oricui, să-și înzorzoneze excesiv
afirmațiile cu termeni deseori
„impenetrabili". Se pierde ast-
fel din vedere însuși mobilul ac-
tului critic. Dar să luăm, spre
edificare ,un exemplu. Cristian
Moraru, recenzând (în Amfitea-
tru nr. 252) ultimul volum de
versuri semnat de Traian T. Co-
șovei, notează: „Simbologia a-
natomică a începuturilor, per-
cepția heteromorfă, atomizată a
sinelui, anatomia părții, auxili-
arului, efectului, obiectului față
de întreg, esențial, cauzalitate,
respectiv subiect (?'.), atitudinea
față de reprezentarea sacrului,
morfologia discursului și încă
altele din “anii de ucenicie» s-au
estompat".
Cititorul acestei contorsionate
fraze va rămîne dacă nu per-
plex, cel puțin dezarmat în fața
eventualei intenții de a mai citi
opusul în cauză. O fi chiar atît
de absconsă poezia lui Coșovei,
cum se forțează C. M. să ne
convingă ? Să mergem așadar, la
sursă, trecînd peste „amănuntul"
:ă „In așteptarea cometei" (a-
'esta fiind titlul) nu este decît
în parte o carte inedită, auto-
Cetatea pustiită
SLAVCO ALMAJAN s-a născut
în 1940, la Oreșaț, în Iugoslavia.
După ce absolvă liceul la Vîrșeț
se înscrie la Facultatea de filoso-
fie din Novi Sad. Lucrează ca re-
dactor al rubricii culturale a
postului de radio Novi Sad, apoi
redactor al secției de teatru și
mai tîrziu al secției literare a
Televiziunii Novi Sad. Debutea-
ză în anul 1955. Obține Premiul
Octombrie pentru literatură al
orașului Novi Sad. A publicat
mai multe volume de versuri și
proză precum și cîteva scenarii
pentru televiziune și film. Poe-
zii și fragmente de proză au fost
traduse în numeroase limbi
străine.
George DAMIAN
Ce am putut afla împreună
In afară de puțină tristețe și pasiune
N-am putut urca dincolo de zid
Nu se putea pătrunde mai adine in vulcan
Despre delimitarea care te apasă voiam
să știu
Despre cetățile ei pustiite
Trece timpul fără conștiință și necesitate
Îndoiala ta crește
îngălbenesc toate albinele
Șarpele setos
Flacăra Păsările ei Textul
Toate se apropie își arată scoarța și dispar
Primul sărut Prima seară
Totul e cunoscut Peștele speriat
Repriza Paranteza Risul
Totul sensibil Uitat și nevindecat
Unde ne-am întilnit șarpe setos
Care e sensul deschiderii și atracției
Sensibil și umed
Totul e ascuns Văzul Nevăzul
Neauzitul Materia și veninul
Și cum intră pustiul în casă
Nu vă pot spune si nu vă pot arăta
•
Apar multiple zone de identitate
Cineva ține cheia Cheia acustică și caldă
Se aude un tic tac un av av sau ham ham
Imaginea rămîne bine fixată de coperta
de interior
Pe umăr îi crește capacul lui martie
Din evaziunea exclamării ceva se apropie
de ușă
și bate și bate și cineva spune Bați la
ușa deschisă
Ce ne facem acum
(urmare din pag. II)
Se ridică în picioare, dar nu
mai găsea drumul, aleea se pre-
schimbase, trecuse poate la alt
vis, în jur pomi încîlciți se a-
plecau s-o muște și ceața se in-
groșase, alcătuind în față un zid
diform, magnetic, prin care nu
mai putea trece. Se așeză cu re-
semnare lingă pata roșie de ar-
țar, atingind-o acum cu dezin-
voltură, însă simți că, de da-
ta asta, miezul ei se mișcă, o
senzație de greață o cuprinse
din nou și întregul ei organism
reacționă prompt, dînd astfel
imaginea neîndemînatică a unui
corp greoi ce încearcă să se
desprindă de pămînt. Sînge, era
totuși sînge, o altă pată lingă
frunza de arțar, năpustindu-se
spre ea și infricoșînd-o, deci e-
ra adevărat, dinii muriseră, se
lăsaseră întreaga noapte im-
pușcați... Cîini proști, asta vă
e soarta, !’ gîndi Clara la repe-
zeală și se hotărî pentru întoar-
cere, mînia o făcu mai puterni-
că, frumoasă chiar, dar asta nu
puteau s-o vadă decît arțarul de
alături, pata de sînge și miro-
sul nelămurit de frunze arse...
Se întoarse hotărită, păși
chiar, cu nepăsare, peste alte
cîteva frunze (de obicei încerca
să le ocolească pentru că-i stîr-
neau imagini de vietăți zdrobi-
te), și se izbi de alt zid de cea-
ță, care se și apropia, răbdător
și tandru, s-o înșface.
„Nu trebuiau totuși pedepsiți
chiar așa, nu trebuiau chiar ex-
terminați, gîndi, în definitiv nu
mi-au făcut un rău ireparabil
atît doar că m-au atacat, și da-
că erau mai mulți puteam chiar
s-o sfirșesc rău, noroc de Vlad,
atunci"... așa-l și cunoscuse, de
altfel, pe una din străzile pus-
tii ale orașului, cînd un anume
miros al ei ,al spaimei, întărî-
tase cîțiva din cățelandrii vaga-
bonzi ai orașului și o încolți-
seră, smulgîndu-i din gît, în
sfîrșit, un strigăt disperat,
strigăt pe care-l purtase în ea,
simțise, mult timp și acum îi
dăduse drumul, în sfîrșit, elibe-
rîndu-se, și Vlad apăruse șchio-
pătînd, greoi, de după un gard,
gata pregătit, cu o creangă uria-
șă în mîini și țipase și el (par-
că lătrase) și toți clinii aceia o
luaseră la goană, sdneind, cu
boturile umezite de teama pe
care i-o luaseră, eliberînd-o.
Nici o atingere, cu nimeni, în
toate secundele acelea, numai
roșeața din obrajii ei, înaintînd
ușor către el și colorînd noaptea,
rușine de teama pe care tocmai
o dezvăluise și-o lăsase pradă
clinilor acelora speriați și răi.
De teama ei se îndrăgosti Vlad,
de strigătul care cerea ajutor,
care era, devenise dovada certă
că are nevoie de ocrotire, de a-
jutor și încet, încet, în urma eli-
berării de spaimă, începuse chiar
ea să-i mărturisească toate as-
tea și felul cum o făcea, lipsa
de orgoliu, de minciună, din cu-
vintele ei îl ajutau să se vadă
el însuși altfel, mai mare, mai
puternic, mai bun...
•
— Promit să pedepsesc toți
dinii orașului.'.' îi spusese apoi,
intr-un moment de încordare ma-
ximă, și ea zîmbise atentă nu-
mai la cuvintele ei nesfirșite
despre frica de moarte pe care
boala o acumula în toți nervii
ei, ani la rînd, cu răbdare că-
reia îi rezistase dar nu se mai
putea, nu se mai putea trăi ast-
fel, în obsesii, ceva trebuia fă-
un cut. Zîmbise și călcase peste
cuvintele lui, abia acum și le
rul realizînd în fapt o antolo-
gie „nedeclarată". In maniera
binecunoscută ironiștilor promo-
ției ’80, T.T.C. scrie despre pe-
roane, vechi străzi și interioare,
uleiuri și pneuri, cutii goale, vi-
trine de frizerii, rulmenți și
clanțe, uși, jgheaburi, hornuri,
țigle, oglinzi, sertare, mansarde
și cite alte asemenea repere ci-
tadine peste și printre care își
pendulează solitar existența. Ver-
surile sale aglomerează (ca și în
plachetele anterioare) imagini
arborescente într-o derulare ame-
țitoare asemeni unor bulgări de
zăpadă care în rostogolire antre-
nează nemaipomenite avalanșe.
Ceea ce la Cr. Moraru se tra-
duce astfel : „Paralelismul sin-
tactic, omogenitatea izotopilor,
previzibilitatea rupturii în text,
traseele destul de “regulate» ale
faliilor semantice, structura lo-
gică a metaforei și comparației,
oximoronului și paradoxului, a-
liajul constant dozat dintre ab-
stract și concret, mundan și
transmundan, realitate și vis,
concentrația supravegheată a a-
cidului ironic și iluziilor inter-
textuale...". ș.a.m.d.
reamintea, privind neputincioasă
la zidul din fața ochilor, închi-
zîndu-i și lăsînd-o din nou stră-
ină și singură, ca de atîtea ori,
singură și străină în orașul cu-
minte și liniștit, în care marea
majoritate a oamenilor erau
plini de viață și chiar lăudau
totul, clima, brazii, ozonul,
și trăiau fără obsesii, nepăsători
la ale altora, bucurîndu-se de
zile scurte de vacanță cu o gra-
bă de-a nu pierde nimic care-i
făcea străini și recii și îndepăr-
tați...
Numai uneori ceața, ascun-
zînd în falduri groase bucuria
de pe chipurile lor, uniformizin-
du-i, ceața pe care o urau stin-
gheriți, fără convingere, și do-
reau s-o vadă iute risipită, cea-
ță prin care aproape că numai
ea mai umbla, cu pași leneși tre-
zită din somnul artificial în ca-
re-și făcuse ca o pasăre speriată
culcuș... Prin mijlocirea ei, a ce-
ții, vedea, de altfel, și mai bi-
ne. Culorile căpătau o vrajă a
lor, se intensificau, tăbărînd pe
contururi schiloade de obiecte și
făcîndu-le, în sfîrșit, mai mis-
terioase, mai ușor de suportat,
mai îndepărtate de viață și apro-
piate oarecum de o altă lume.
De lumea de dincolo ?...
Nu, nu e drept, o liniștea el,
Vlad, fericit că poate fi cuiva
de folos, că uneori infirmitățile
fizice sînt neînsemnate față de
marile infirmități sufletești, din
care, cea majoră era, bineînțeles,
neputința de a-ți suporta desti-
Numai că T.T.C. n-are nici o
vină; el comunică ceea ce are
de comunicat, cu o detașare, ce-i
drept, bine pusă la punct, lăsîn-
du-i pe critici să-și bată capul
cu „interpretările": „Cu o daltă
ușoară sparg cutiile de scrisori /
(mă folosesc pentru asta de
mîini, de picioare, de colți) /
șterg rujul lipicios de pe plicuri,
verdele din frunze / cu o lin-
guriță de bicarbonat alung din
pereți / petele de cerneală trans-
mise în direct, ceaiul englezesc /
flaconul cu apă bună de gură".
Dar Cr. Moraru, spre a-și uimi
probabil eventualii . admiratori,
urcă mîndru de sine la pupitru
și cuvîntează cum că poemele lui
Coșovei „recuză fragmentaris-
mul, segregația registrelor și dis-
criminarea stilistică", avind, re-
cunoaște și el, „un caracter alu-
vionar dar pasta lor nu este u-
niformă ci policromă (sic '), a-
nimată de convulsii — veritabili
«shifteri» ai textului și deci ai
lecturii ce obligă ipocritul lec-
tor la o netrucată participare".
Curat... participare !
loanid DELEANU
nul. „Da, de a-ți duce crucea,
asta e cea mai înjositoare nepu-
tință, noi nu trebuie să ne lă-
săm înfrînți, universul nostru
răstălmăcit, schilodit, trebuie în-
tors, ordonat altfel, asta e tot,
și e simplu, ai să vezi, e foarte
simplu și nici nu depinde decît
de tine...".
Și atunci ?... Ce nevoie avea
de dinii aceia ? De ce-i ames-
tecase din nou, de altfel frica
lor fusese cam dubioasă, atunci,
noaptea, cînd îl simțiseră, nu de
creanga uscată fugiseră sau de
piciorul lui tîrîit ci poate de
prea marea siguranță a unui uni-
vers construit haotic, dintr-o
teamă și el, sau dorință de com-
pensare...
își ridică din nou mîinile cu
care atinsese pata de sînge, le
privi lung, fără să vadă nimic,
pata dispăruse, o înghițise cea-
ța... „Poate că totuși frica mea
mă apără mai bine decît îngîm-
farea lui, nu știu"... mai gîndi,
lăsîndu-se apoi sfîșiată fizic de-o
milă cumplită față de toți dinii,
„și totuși, se zice, se zice că ei
simt, că ei simt oamenii buni și
atunci... de ce ?... de ce era ne-
voie ?!“... mai gîndi, lăsîndu-se
să alunece ușor pe lutul răvășit
de ceață, ascultînd cum o sfișie
îndoiala și boala, timp în care
cerul începu să se limpezească,
alungind în tăcere dar hotărît
norișorul care buimăcise un timp
pămîntul, și Clara începu, în
sfîrșit, să zărească în spatele a-
burilor ceva ce semăna cu o
grămadă zdrențuită de came și
blană, un fel de animal uriaș,
agonizind, împroșcînd cu scîn-
tei de lumină roșie pe toți cei
care, ușor aplecați, ținind cu
scîrbă deoparte vietățile zdren-
țuite, aduceau alte și alte hoi-
turi de cîini...
•	Premii
obținute de colective artistice și creatori lai
concursurile interjudețene în anul 1986 : LITE-
RATURA : Constantin Arcu, la Concursul de
proza scurtă „Mihail Sadoveanu" — Iași ; Se-
bastian Comănici și Carmen Macovei, la Con-
cursul interjudețean de poezie și proză scurtă
„Interferențe" — Ialomița ; Vasile Grămăticu și
Liviu Popescu, la Concursul de poezie „George
Coșbuc* — Bistrița-Năsăud ; Elena Cîmpan și
Gheorghe Cirstian, la Concursul național de
poezie „Nicolae Labiș" — Suceava ; Vasile Pu-
ha, la Concursul de creație literară „Cîntare
pentru oamenii de azi" — Bihor ; ARTA FOTO-
GRAFICA și CINEMATOGRAFICA : Dori Ma-
ierean, la Salonul de artă fotografică — Plo-
iești ; Felix Smetaniuc, Emil Butnaru și Ferdi-
nand Michitovici, la Festivalul interjudețean
„Toamnă la Voroneț" — Gura Humorului ; TEA-
TRU — BRIGĂZI ARTISTICE : Teatrul popular
din Vatra Dornei (Festivalul de teatru scurt
„Oameni ai zilelor noastre" — Bistrița) ; forma-
ția de teatru a I.P.E.G. Cimpulung Moldovenesc
(Festivalul „Oameni ai zilelor noastre" și Festi-
valul de teatru — Slănic-Moldova) ; grupul satiric
de pantomimă „Parodia" al întreprinderii Inte-
grata de Lină Suceava (Festivalul „De la o glu-
ma la alta- — Băilești, Dolj, Festivalul umorului
— Vaslui și Festivalul „Tudor Mușatescu" —
Cimpulung Muscel) ; grupul satiric al întreprin-
derii „Zimbrul" Suceava (Festivalul „Tudor Mu-
șatescu") ; grupul satiric al I.P.E.G. Cimpulung
Moldovenesc (Festivalul umorului — Vaslui) ;
grupul satiric al întreprinderii de Confecții Su-
ceava și brigada artistică a Filaturii din Fălti-
ceni (Concursul pe ramură al industriei ușoare-
— Sibiu) ; Constantin Tiron — interpret de sati-
ră (Festivalul umorului — Vaslui) ; COREGRA-
FIE : Ansamblul u.F.E.T. Fălticeni (Festivalul
„Veșnic pădurile cîntă" — Suceava) ; Ansamblul
de obiceiuri populare al Căminului Cultural din
Mălini (Festivalul de datini și obiceiuri de Anul
Nou — Iași) ; Ansamblul folcloric al Casei de
Cultură din Șiret (Festivalul „Holda de aur" —
— Botoșani) ; Ansamblul folcloric „Balada" al
Casei de Cultură din Fălticeni (Festivalul „Car-
pați" — Curtea de Argeș) ; Ansamblul folcloric
„Trandafirul" al U.T.C. Fălticeni (Festivalul in-
terjudețean de folclor — Cluj-Napoca) ; Colectivei
de dansuri populare al Căminului Cultural din
Slatina (Festivalul interjudețean „Jocu-i din
bătrini lăsat" — Tîrgu Mureș) ; Colectivele de
dansuri populare ale Căminului Cultural Caș-
vana (Festivalul interjudețean „Cununa munți-
lor" — Sibiu) ; Colectivele de dansuri populare
ale Căminelor Culturale din Dolhești și Drago -
ești (Festivalul interjudețean „Trandafir de la
Moldova" — Strunga, Iași) ; formația de dansuri
populare a Căminului Cultural Valea Moldovei
(Festivalul „Cintă de răsună lunca" — Tecuci) ;
Ansamblul f.J.C.M. (Festivalul de folclor Bis-
trița-Năsăud) ; Ansamblul de obiceiuri populare
al Căminului Cultural Volovăț (Festivalul de
folclor Petroșani) ; MUZICA : Domnica Varva-
roi (Concursul interjudețean de doine și balade
„Oltule pe malul tău" Slatina-Olt) ; corul mixt
al Căminului Cultural Dolhasca (Concursul co-
ral interjudețean „D. G. Kiriac" Pitești — Ar-
geș) ; grupul vocal-instrumcntal folcloric al Co-
operativei „Unirea" Suceava (Concursul -inter-
județean de folclor „Satule, mîndră grădină"
Bucecea — Botoșani) ; Dorina Dumitrășoaie (Con-
cursul interjudețean de folclor „Satule, mîndră
grădină" Bucecea — Botoșani) ; Vasile Bădeliță
(„Toamnă culturală băcăuană" ; Concursul in-
terjudețean de folclor „Satule, mîndră grădină"
Bucecea — Botoșani) ; Doina Lavric (Concursul
interjudețean de muzică păstorească „Miorița"
Toplița — Harghita ; Concursul interjudețean
„Maria Tănase" ; Concursul interjudețean de fol-
clor „Toamna culturală buzoiană" — Buzău) ;
Gheorghe Nichiteanu (Concursul interjudețean de
folclor „Permanențele Coziei) ; Nicolae Bodnar
(Concursul interjudețean al instrumentelor popu-
lare și al rapsozilor Năruja-Vrancea) ; duet vo-
cal de muzică populară — Salomeea și fftimia
Leșeanu (Concurs interjudețean de folclor Cora-
bia — Olt) ; Formația de fluierași a Căminului
Cultural din Dolhești (Concursul interjudețean
„Cîntă de răsună lunca" Tecuci — Galați) ;
Grupul coral cameral bărbătesc al Casei de
cultură a Sindicatelor din Cimpulung Moldove-
nesc (Concursul coral „I. Mureșeanu" Năsăud,
Bistrița-Năsăud ; Concursul coral interjudețean
..Ciprian Porumbescu" Suceava ; Olimpiada corală
interjudețeană „Ion Vidu" Lugoj — Timiș) ;
Grupul vocal folclorica! SindicatuluiInvățămîntuluî
Fălticeni („Toamna culturală băcăuană) ; Maria
Tănase („Toamna culturală băcăuană" ; corul
Școlii Generale Putna (Olimpiada corală inter-
județeană „Ion Vidu" Lugoj — Timiș) ; corul
mixt al Căminului Cultural din Putna (Con-
cursul coral interjudețean „Ciprian Porumbes-
cu" Suceava) ; grupul de Colindătoare al I.C.S.A.P.
Suceava (Concursul național „Hermes" 86) ;
grupul vocal folcloric feminin al I.C.S. Mixtă
Suceava (Concurs național „Hermes ’86“) ; corul
bărbătesc „Rarăul" al Căminului Cultural Pojo-
rita (Concurs coral interjudețean „Ciprian Po-
rumbescu" Suceava ; Olimpiada corală interju-
dețeană „Ion Vidu" Lugoj — Timiș).
•	0 sărbătoare a cărții
Biblioteca Orășenească din Cimpulung Moldo-
venesc a împlinit cincizeci de ani de fructuoasă
activitate, moment marcat (în decembrie 1986)
printr-o bogată suită de activități cultural-edu-
cative. Intre acestea de un deosebit interes s-au
bucurat sesiunea de comunicări pe teme ale
muncii cu cartea (la care și-au adus contribuția
si specialiști de la Biblioteca Județeană Suceava),
expoziția de autografe „Cărți și autori", deschi-
să la sala de lectură a bibliotecii cîmpulungene
și șezătoarea literară susținută de scriitori suce-
veni si din localitate.
în cadrul unei festivități organizate cu acest
prilej, instituția sărbătorită, numeroși colabora-
tori ai acesteia si bibliotecari au fost distinși
cu diplome si insigne ale Consiliului Culturii și
Educației Socialiste. (I. B.)
REALIZATORI : Ion BELDEANU, George
DAMIAN, Viorel DARJA, Ion CARP
FLUERICI, Mihail IORDACHE, Gh.
LUPU, Marcel MUREȘEANU, Ion PA-
RANICI, Mircea TINESCU, Alexandru;
TOMA
Secretariat: Eugen DIMITRIU
Tehnoredactare: Valentin MILICI
Comitetul județean de cultură
si educație socialistă Suceava
Ștr. Mihai Viteazul nr. 48