ANUL VI nr. 1 (61) IANUARIE 1987 ROnATE IN COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA Sărbători de lumină ale patriei Poposind în acest început de timp, poposim de fapt, în urarea veche, plină de optimism și adevăr, ros- tită sau simțită de fiecare genera- ție, de Ia Traian și Decebal încoa ce și perpetuată cu aleasă emoție în Evul demn pe care îl trăim. Bun venit. An Nou, pe plai românesc, pe Obcini de Bucovină! Bun ve- nit, Ianuarie — piatră de temei- nică zidire în marea și durabila is- torie pe care atit de drept și fru- mos o numim Epoca Ceaușescu. încheiem un an și prefațăm un an, cu aceeași urare, de peste două mii de ani. Sintem, după atîta curge- re de vreme, tot aici, stăpîni peste un scut de pămînt rotund ca o piine pe care Carpații — oșteni pașnici — odihnesc precum nemu- ritoare ziduri de Cetate. încă de la prima clipire a lui ia- nuarie pregătim, cu gind curat și forțe înnoite, simbolica sămînță pentru „brazda bună de sub plug". Semne bune anul are în țara în- treagă, în Bucovina cu izvoare de cleștar și codri odihnind în zestrea de omăt. ...Am încheiat anul cu o depășire de peste șapte sute milioane lei. în 1987 vom putea vorbi despre rul- menții produși la Suceava, despre prima linie de troleibuze din ace- lași oraș, despre alte impetuoase împliniri. Clopoțelul sună în fiecare recrea- ție pentru aproape o treime din populația județului, pe scena de șter- gar înflorat a Bucovinei se desfă- șoară întrecerile grandiosului Festi- val național „Cîntarea României"... Bucovina respiră, la fel ca întregul pămînt românesc, ritmic, armonios. Ianuarie 1987 : — 7 ianuarie, zi-simbol pentru personalitatea de primă dimensiune a științei românești, ziua de lumină a tovarășei academician doctor in- giner Elena Ceaușescu, revoluționa- rul învestit cu înaltă muncă de răspundere la cîrma destinelor noastre, savantul de reputație mon- dială, președintele Consiliului Na- țional al Științei și învățămîntului ; ____ 24 ianuarie — Unirea visată de veacuri și înfăptuită acum 128 de ani ; ____ 26 ianuarie — Ziua Omului cu nume de țară, ziditor al Epocii cu nume de Om, Epoca demnității noastre, Epoca Nicolae Ceaușescu. Ziua în care, ca un străluminat simbol al istoriei în anul Marii U- niri —, pămîntul românesc, roditor de mari bărbați, ni l-a dat pe cel ce, contopindu-se cu idealurile de libertate, dreptate și progres, și-a închinat întreaga viață acestor no- bile țeluri, operei de edificare co- munistă a României. Erou între e- roii națiunii, Erou al păcii, un Om de adîncă și neclintită omenie ! O lună densă, o lună temelie, sub zodia de lumină și certitudine a Erei ce-o zidim. La mulți ani, iubiți conducători ! Semne bune anul are... George OSTAIT Pictură de Cornelia IONESCU PARTIDUL GÎAOIIL Șl ÎAIH El ASEMENI COLUMNEI Dintre fiicele Patriei Ea e cea mai apropiată destinului acestui Timp fără pereche, gîndul Ei asemeni Columnei pe care stă întipărit viitorul, privirea Ei adăpostește miracolul iubirii de oameni, al jertfei pentru idealul ca Țara—Grădină să se cheme în veci România. Aproape de Ea cuvintele noastre se prefac în urare și partea cea mai strălucitoare de cîntec I se așează pe frunte! Ion M. MANOLE în ianuarie Partidul și Țara au chipul Marelui Erou imaculată e inima Sa puternic e glasul cu care rostește in lume dorul de pace memoria Lui e vatra de jar din care se-aprind făcliile neamului peste Carpați lumina ninge cu faptele Sale așternute pe drumul de glorie al poporului Ovidiu SEGĂRCEANU a privi EMINESCU 1887 Eminescu trecea sfîrșitul anului '86 la Mănăstirea Neamțu- lui. Cineva consemnează cele două obiecte ale sale din refecto- riu — o cană de apă și o lingură de lemn. Le vom putea reține ca simbol — austeritate estompată de cețurile muntelui. în ia- nuarie '87 poetul este senin și-i va scrie lui Vlahuță. E reținut dar ferm în a-și apăra demnitatea. Grija ce-o vor avea pentru el, la Botoșani, Henrieta și Cornelia Emilian părea accentuată de resentimentul ce ele nutreau pentru „bălăucă". în septem- brie se întoarce de la băi de la Hali și rămîne în Botoșani pînă la sfîrșitul anului. Kamadeva, publicată în Convorbiri literare din 1 iulie 1887, era scrisă cu ze.ee ani înainte. Gînduri de-acum îl făcuseră s-o noteze din memorie pe bucăți de hîrite mototolită. ,.Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-al iluziei deșerte". Către sfîrșitul anului plănuia scrisoare către Veronica, sin- gura aducătoare de zi de sărbătoare. M. T. * autograf grigore ilisei Nord românesc Ținut al Nordului românesc. Pămînt cu rotunjimi a» ulcior, in- ginînd parcă un cîntec nesfirșit și răscolitor sub bolțile de cleștar ale cerului. „Munți unde zăpezile torc leneș", cum spune poetul Nicolae Labiș, în ale cărui priviri au fulgerat aceste frumuseți, distilate apoi in metafore fără moarte. înălțimi domoale, cu învelișuri de brazi, de fagi, ori cu pomăt de livezi, unde primăvara te orbește sclipitul alb al jăratecului de floare, iar toamna sticlirea de bijuterie a merelor coapte, înălțimi dulci tăiate de lăicerele argintate ale apelor, pe văile că- rora oamenii și-au durat de secole așezările, frumoase precum prive- liștile în mijlocul cărora s-au ivit. Oriunde te-ai îndrepta din Fălticeni nu-ți vor lipsi o clipă prileju- rile de incintare sufletească. Ca și orașul, care în multe privințe e o sinteză a meleagurilor în care s-a născut, împrejurimile îți oferă cu dărnicie peisaje odihnitoare, variațiuni nesfîrșite ale lirismului natu- rii, așezări omenești pe potrivă, cu oameni gospodari, care sfințesc locurile, imbogățindu-le cu nouă podoabă, precum și numeroase și tul- burătoare urme de veche și nouă spiritualitate. Probota, Rișca, Dol- hești. Baia, Slatina, iată o salbă de ctitorii, ce închid in ele o istorie glorioasă. La Rișca a fost surghiunit în vremuri de revoluție Mihail Kogălniceanu, la Slatina și-a imaginat Costache Negruzzi shakespeareana scenă a uciderii boierilor din capodopera sa „Alexandru Lăpușneanu". Pămîntul a fost scăldat cu singe pentru a i se apăra libertatea. E suficient să amintim de lupta de la Baia, din timpul lui Ștefan cel Mare, sau de Mălini 1944, de luptele împotriva fascismului. Aproape nu există localitate în care să nu se fi născut, să nu îi viețuit o personalitate a culturii românești. La Preutești este leagănul lui Nicolae Beldiceanu, Ia Spătărești cel al lui Matei Millo, la Roto- pănești al lui Neculai Istrati, la Mălini, Poiana Mărului și Văleni al lui Nicolae Labiș. Locurile și oamenii au fermecat sufletele celor care au ținut un condei în mină. Mihail Sadoveanu a purtat-o pe Vitoria Lipan pe la Crucea Talienilor, pe Stînișoara. pe Ia Poiana Mărului, în satul Doi Meri, cum il numește în „Baltagul", pentru că știa bine locurile, pe care nu se mai sătura cutreierîndu-le și pentru că acestea i s-au părut a întruchipa cel mai adevărat spiritul baladesc, mioritic. Pe la Bră- dățel a trecut deseori Nicu Gane, emoțiile încercate trecînd neștirbite în paginile sale. Oameni și locuri, cum ar scrie Mihail Sadoveanu. O îngemănare, o legătură puternică și veșnică, ca munții, ca apele, ca soarele și ca viața nesfirșită, între făptura umană si pămîntul bunul, străbunul. Oh; REPORTER Dimineți la Broșteni La Broșteni, mi-a reproșat cine- va, reporterii ajung mai greu, ceea ce înseamnă că despre oamenii și locurile de-acolo se scrie încă puțin. Așa și este poate, numai că remarca trebuie luată drept expresia sinceră a dorinței celor de pe valea Bistri- ței de a fi cunoscuți și altfel decit i-a văzut cindva năzdrăvanul humu- leștean. O altă istorie se scrie as- tăzi aici și ea poartă încărcătura ma- rilor mutații ale prezentului. Bine- înțeles, nu poți vorbi de Broșteni fă- ră a Încerca nostalgia trecerii lui Creangă sau a plutelor, așa cum mi poți rămine indiferent ia măreția monumentală a peisajului dominat de „riul tutelar". Bistrița. Nimerisem în ■ tr-o dimineață cu sclipiri tăioase și primul gind a fost să caut spre Bis- trița. Apele împuținate de secetă se strecurau cuminți pe sub malurile posomorite. Cu ani în urmă, George Sidorovici asocia legănarea aventu- roasă a undelor sale cu „nevoia de nunți- și de sfătoase povești de de- mult. Azi la Broșteni Încerci senza- ție de năvalnică „viață la zi", de mișcare continuă în care amestecul de rural și urban nu mai are ni- mic strident, neobișnuit. Se caută și se găsește minereu, se doboară co- paci, dar se meșteresc și grinzi de casă, se fac sumane și covoare. Nu puțini dintre cei aduși de noile che- mări ale muntelui, ale modificărilor economice, au prins rădăcină, și-au întemeiat o altă existență. încet, în- cet Broșteni! nu mai reprezintă pi- toresc și izolare. 1. Discut cu Vasile Moldovan des pre munți și minerit. Subinginerul e un bărbat tînăr, originar din Mara- mureș, puțin intimidat de întrebările mele „curioase", de unde și unele ezitări față de amănunte. Nu-i prea vechi la Broșteni, dar știe ce în- seamnă Broștenii de pe cînd se afla la întreprindere, la Cîmpulung. „Ce- ea ce facem noi se cheamă altfel de minerit", zice dînsul concluziv și- eu trebuie să înțeleg că asta vrea să fie cam așa : geologul îți pune la dispoziție proiectele și tu vii din ur- mă și-i execuți galeriile, puțurile, forajele ce duc spre zonele minerali- zate. Iar cînd totul este gata, dai în primire și te muți în altă parte. Astfel se prezintă lucrurile acum la Piriul Șarpelui, Pîrîul Leșului, Hol- dița și Bărnărel, toponime ciudate ce denumesc șantiere „în plină acți- une", adevărate avanposturi ale bătă- liei pentru neferoase, amplasate la mari distanțe, cu artificieri, sondori, electromecanici, vagonetari, adică băr- bați căliți în înfruntarea cu roca du- ră, cu asprimea iernilor lungi, cu de părtarea, cu toate celelalte. N-am re- ușit să ajung la nici unul dintre respectivele șantiere, dar am convin- gerea că munca acestor oameni a- tinge dimensiunea eroismului. Mi s-a relatat o întîmplare de dată recentă: undeva, pe Puzdra, trebuia efectuată o prelungire a puțului de Ia orizon- tul minus 7 la orizontul 11. O pre- lungire care consta de fapt în adiiT- cirea în noaptea pămîntului cu 200 de metri a vechii cavități. Trebuia găsi- tă o soluție ingenioasă care să asi- gure reușita misiunii în condiții de maximă securitate. „Atunci, continuă interlocutorul meu, a fost tăiat un pod de siguranță prin care s-au prac , țicat apoi găurile de sondă necesare săpării. Intrarea și preluarea din ' schimb se realiza printr-un „plan în- clinat". Și ce credeți ? După degaja- rea podului, o imensă platformă sub- terană, s-a constatat că săpăturile e- rau exacte. Deci înaintarea spre noul zăcămînl reușise". Azi tehnologia se - aplică la Puțul 2 prelungire. 2. Chiar dacă o asemenea compa- ; rație poate părea hazardată, eu gă- 1 sese că Broștenii amintesc febra „că- i utătorilor de aur" de altădată. Pe o suprafață de aproximativ 50 de kilo- metri pătrați oameni, mașini și me- canisme răscolesc tăcerile silvestre pentru a da la iveală noi resurse de materii prime. E o muncă dintre cele mai îndrăznețe, nelipsită de riscuri, în care sînt implicate mai toate profesiunile ce compun paleta, activității geo-miniere. Maistrul spe ■j cialist, Petre Bordeianu, o mai ve-| che cunoștință, mă pune la curent cu ; ceea ce se întimplă acum : „Perioada < de început însemna utilaje puține, forță de muncă insuficientă, fluctua- ție. In prezent reușim să interceptăm mai repede perimetrele mineralizate și să ne incadrăm în programele de re- zerve stabilite". Petre Bordeianu face parte dintre veteranii „căutătorilor" । de pe valea Bistriței. A descins la: Broșteni in urmă cu mai bine de1 două decenii. Dimineața, la sediul Brigăzii complexe, în forfota speci-. fică fiecărui început de zi, el e o- mul cel mai căutat și întrebat. Și cu i un calm detașat, el găsește soluțiile , și răspunsurile menite să mențină „în ’ ritm" uriașul angrenaj electromecanic, ■ al cărui coordonator și este, fără de i care asaltul munților și adîncurilor; acestora ar fi imposibil. I-am văzut casa și gospodăria, o casă arătoasă,, încăpătoare, mobilată cu gust. In fa- ■ ță, spre șosea, și-a amenajat o gră-' dină iar în orele libere fostul fecior de țărani din Bălinești se reîntoarce la îndeletnicirile „de căpătfi" pe ca- re le practică pe cont propriu și cu nedezmințit folos. Păsările și anima- lele care-i umplu ograda „depun" mărturie. Ceea ce-1 îndreptățește să spună : „N-am avut și n-am timp de circiumă și de sporovăieli. Mi-a plă- cut să nu stau degeaba și casa asta am făcut-o cu gîndul că odată copiii se vor întreba : ce-a lăsat tata în urmă ?" Și maistrul Boredianu are, într-adevăr, ce lăsa în urmă. 3. „După opinia mea, geologul este pionul principal, deși atunci cînd se vorbește de ceea ce se petrece aici, si nu numai aici, el rămîne cumva în umbră". Sint primele cuvinte pe care le aud de la Ștefan Hîrșu. Mă arăt nedumerit. „Nu, n-am nimic cu minerii, colaborăm foarte frumos, în- să n-aș vrea să fie diminuat rolul . (continuare în pag. IV) Ion BELDEANU Cronica literară Editarea integrală a publicisti- cii eminesciene, începută in 19g0 cu al IX-lea tom ulii opere — e- diția critică rondată, aproape o jumătate de veac m urma, de Perpessicius —, se apropie de ri- nalizare o dată cu apariția, in 1985, a volumului al Xul-lea. Ti- părirea articolelor elaborate de Emmescu, cu vreo cincisprezece excepții, in aproximativ șapte am, clți a închinat unui uluitor trava- liu gazetăresc, răspunde unor ne- cesitați de fond ale culturii noas- tre naționale. Nu este cazul să le mai trecem in revistă ; sa re- ținem doar că dosarul editării pu- blicisticii eminesciene este unul dintre cele mai Încărcate din is- toria noastră literară. In 1890, V. G. Morțun tipărea, pentru prima oară intr-un volum de scrieri ale poetului, un text jurnalistic — Influența austriacă asupra romă, nilor din Principate. Un an mai tîrziu, Gr. Păucescu, succesorul iui Eminescu la conducerea Timpu- lui, îi editează o culegere de ar- ticole politice din perioada gaze- tăriei bucureștene, antologie pau- peră și arbitrară, mai mult, re- curgind la trunchierea unor tex- te pentru a răspunde unor inten- ții demonstrative extraliterare. Din motive de o complexitate încă neegalată in cultura noastră, și următoarele reeditări, vreo două- zeci și șase la număr, sînt par- țiale, lacunare sau, în cel mai fe- ricit caz, tematice. Practica tipă- ririi fragmentare, pină și în in- teriorul unui text unitar, a fost, în continuare, consecvent folosită ; dar ceea ce era scuzabil, poate, la 1891, nu mai are nici o justifi- care după ce eminescologia a de- venit o realitate a culturii na- ționale și nu numai a ei. Con- secințele negative n-au întîrziat. In timp, s-a creat un fel de mit, în bună parte negativ, în jurul jurnalisticii eminesciene, mit ca- re merge, uneori, pină la atitu- dinea labuistică deschisă. Ea a a- fectat și, de ce să nu o spunem, mai afectează încă, la anumite ni- vele ale publicului, nu numai memoria celui mai mare spirit care s-a ridicat, pină acum, din- tre români, ci și cunoașterea și evaluarea corectă, probă, realistă a operei sale. S-ar putea obiecta că, pentru cercetătorul serios, inexistența unui corpus al publi- cisticii eminesciene nu poate fi o piedică ; el merge direct la surse, în situația de față la periodicele nu multe ca titlu. în care a sem- nat Eminescu. Dar cu „restul" cititorilor ce facem ? Apoi, in a- fară de dificultatea obiectivă a accesului la colecții rămîne. față cu dimensiunile copleșitoare ale jurnalisticii eminesciene. cea a consumului de timp. Ca să nu mai vorbim de handicapul lipsei glo- balității, al constituirii mozaicato, fatalmente fragmentare a profilu- lui ziaristului, cu consecințe ma- jore asupra efigiei creatorului. A aduna mărturii în acest sens ar fi un demers spectaculos dar inu- til ; cînd vin de la adevărații și marii exegeti ai operei geniului ele nu pot fi, în nici un caz. considerate capote de acuzare. Pină și G. Călinescu apreciază activitatea ziaristică de la „Curie- rul de Iași" cu ironie concesivă. Nimeni dintre rebreanologii mo- mentului (și nu sînt puțini !) nu e atît de implicat în destinul ope- rei / exegezei ctitorului romanului nostru precum neobositul Niculae Gheran ; acum când ideea de e- diție critică a prins chip prin contribuția sa filologico-detectivis- tică de toți prețuită (volumele 1—11 ale seriei de Opere, se știe, au apărut), Tînărul Kebreanu, o monografie solidă, o carte funda- mentală — prin amploare și ri- goare — pentru cele ce, inevita- bil, vor urma (consacrate inepu- izabilului subiect) vine să ștear- gă petele albe, erorile cu viață lungă strecurate în studiile ante- rioare. fardul memorialistic apli- cat de unii cu hărnicie deforma- toare. „citind" viața marelui ar- delean prin lentila unor interese nu tocmai literare. O carte înde- lung așteptată, acest prim vo- lum — dus pină „în pragul ma- rilor creații" — este, înainte de orice, o științifică reconstituire bi- bliografică. Sub masca bonomiei omului Niculae Gheran (mărturi- sesc, surprinzătoare pentru mine, încltipuindu-mi-1 pe exeget glacial si distant) descoperim — iarăși — acribia cercetătorului ; lîngă pa- gina sobră, chiar aridă, scotocind depozitul epistolar, stăruind asupra proză Urgenfâ Ciocăniturile puternice și in- sistente în ușa dispensarului îl treziră deodată dintr-un somn cleios, cu vise neclare. I se încîlceau în minte fapte înfri- coșătoare, aceleași de cîteva luni încoace, de cînd intrase în hora adevăratei vieți. Naș- teri neasistate, mortalitate in- fantilă prin neglijență, statis- tici greșite... Omul ars de soare, între două vîrste, cu zbircituri prea tim- purii brăzdate pe obrazul înro- C. Noica, în cartea sa nepereche despre Eminescu — „omul deplin al culturii românești", îi consi- deră articolele politice ca inope- rante in interiorul „istoriei vii" și î.și sprijină afirmația pe o fină a- naliză la o cugetare sceptică ex- trasă din caietele poetului : „Un om nu poate face nimic într-o țară rău tocmită". O editare cri- tică integrală, cu aparatul ei de note, trimiteri, comentarii, poate contribui decisiv la elucidarea u- nor astfel de chestiuni și, bineîn- țeles, a multor altora. Iată de ce un corpus al publicisticii emines- ciene depășește semnificația unui eveniment ai istoriei literare ; a- firmare a maturității culturii noas. tre, el inaugurează un traseu nou in dezvoltarea eminescologiei. TIMPUL MULAI EMINESCU * * ♦ Exista semne certe. în 1983, an in care apărea volumul al Xl-lea cin opere, regretatul Ai. Oprea a publicat In căutarea lui Eminescu gazetarul, primul studiu amplu a- supra domeniului ir. discuție, avînd ca mono un citat din N. lorga : „Sintem, cu toate străduințele și pretențiile, abia la începutul înțe- legerii fenomenului Eminescu". Doi ani mai tîrziu, aproape sin- cron cu tomul al XIH-lea din Opere (ultimul, ca ordine, din se- ria publicisticii), a apărut, în co- lecția Eminesciana a Editurii Ju- nimea, primul volum al studiului Publicistica lui Eminescu, datorat cunoscutului istoric literar Dimi- trie Valamaniuc. Promptitudinea se explică și prin faptul că am- bii autori făceau parte din co- lectivul de editare a celor cinci tomuri de publicistică eminescia- na. Al. Oprea a coordonat, după Perpessicius, întreaga serie de O pere, pină la prematura sa dis- pariție (scriind și prefața la vo- lumul al IX-lea, în care găsim, in nuce, și studiul amintit), D. Vatamaniuc răspunde de editarea integrală a publicisticii. Cele două ample studii (fiecare tinzînd că- tre patru sute de pagini) nu nu- mai că nu se suprapun sau in- comodează, dar se completează și se armonizează ca modalități deo- sebite de atacare a ansamblului scrierilor ziaristice ale poetului. Cartea lui Al. Oprea vizează, în principal, definirea gîndirii social- politice. așa cum se conturează ea din articolele lui Eminescu. impresionante ca număr, comple- xitate a preocupărilor, domenii a- hordate și profunzime a cugetării. Este concepută eseistic, tinzînd, așadar, sDre sinteză, scrisă alert, parcă grăbit, parcă dintr-o răsu- flare. Deși își propune doar „a nu fi altceva decît un prolog" al unor viitoare dezbateri, eseul, po- lemic si interpelativ pe tot par- cursul său. es’e. de fapt, institutiv si reparator. Se înscrie între reu- șitele certe ale exegezei emines- ciene. episoadelor litigioase și momente- lor obscure de pe traiectul unei vieți (devenită, ea însăși, scena- riu romanesc), înflorește zîmbetul malițios, conservînd pigmentul iro- nic. Autorul dezvăluie meandrele unei vieți și năzuiește în paralel, sincronizîndu-se momentului cro- nologic „decupat", o exegeză a ope- rei, ce e drept cu ecou surdini- cmncA izm™») zat. Misiunea e mai mult decît ingrată. Niculae Gheran va curăța terenul, izvoriștii colportînd în timp amănunte picante, confecțio- nînd o veritabilă — și prosperă — industrie istoriograficâ. Reconsti- tuind printr-un efort titanic (pro- fesionist) acest scenariu romanesc, autorul Tinărului Kebreanu, ne- crezînd pe nimeni pe cuvînt, pur- cede la studierea izvoarelor. Hia- tusurilc istoriografice nu-l inhibă, folclorul cafenelei literare nu-l influențează. își propune o carte cinstită, rostind cu voce tare a- devărul ; verificînd cu minuție toa- te depozițiile, filtrînd informații- le, ordonînd manuscrisele „uzinei in cătunul Voia*) șit de alergat, bătu îndelung la ușa dispensarului. Sosise în- tr-un suflet din cătunul Voia. — Domnule doctor, veniți re- pede ! Nevastă-mea a născut al șaselea copil și nu poate da a- fară cămașa, abia îngăimă, vlă- guit, disperat. Aerul rece și umed, intrat o dată cu omul care cerea grabnic ajutorul medicului, îl făcu să-și revină din mahmu- reala somnului, Radu Bârsan caută să-și impună o înfățișa- Cartea lui D. V. are la bază tot munca la monumentala ediție, și anume stabilirea paternității tex- telor, elaborarea comentariilor și notelor de istoric literară, core. larea articolelor lui Eminescu cu presa românească și străină a timpului. Un travaliu de cercetare a surselor impresionant (în limba- jul cifrelor. în jur de o mie de pagini, format in quarto), remar- cabil prin acribia și multilatera- litatea documentării, obiectivitatea abordării și sobrietatea expunerii. Avînd asemenea fundație, este fi- resc ca studiul să fie sistematic și robust. Intenția lui ultimă este de a fi un adiuvant al lecturii o- perei eminesciene. Faptul că că- mine fidel concepției globale care a guvernat ediția este, în aceste circumstanțe, pozitiv. Conceput în două volume, după cum aflăm din prefață, folosește, ca prim- criteriu de organizare a materia- lului, cronologia, emanație, desi- gur, a formației de istoric literar. Pornind de la Garabet Ibrăileanu, distinge, in publicistica eminescia- nă (ca și Al. O.) trei perioade : ianuarie 1870 — mai 1876, mai 1876 — octombrie 1877, octombrie 1877 — iunie 1883. Volumul iutii le încorporează pe primele două. Pentru definirea individualității celor trei momente, cronologiei îi sînt adăugate considerente de substanță a căror îndreptățire nu poate fi pusă sub semnul îndoie- lii. Distingînd, cu justețe, două domenii în care acționează geniul jurnalistic eminescian (cel politic și cel cultural), D.V. este atent și la numeroasele lor interferențe și inducții, la fel de relevante pentru felul în care concepea Emi- nescu aceste două nivele ale exis- tenței poporului român. Separat sînt tratate polemicile (politice, literare, filosofice, pedagogice), iar cea ce nu încape nici aici es- te grupat într-un capitol miscela- neu intitulat „Alte aspecte". Așa- dar, un studiu prin excelență descriptiv, dar cu atenția mereu trează ca unghiul do perspectivă să fie interior operei. Ultima sec- țiune a volumului — „Considera- tii finale" — este destul de ete- rogenă și, din păcate, prea restrîn_ să ca dimensiuni ; o întindere mai mare a ei. ca și a concluziilor de la finele fiecărui capitol, ar fi conferit lucrării lui D.V. un alt echilibru lăuntric. O inexplicabilă reținere, deloc justificată la un cercetător cu o asemenea deschi- dere. îl blochează, de multe ori. la fruntariile opiniei critice, și asta după ce i-a realizat premi- sele : constatări, ipoteze, conexi- uni cu un potențial ideatic indu- bitabil. Dar a spune, împreună cu autorul ei, că Publicistica lui E- minescu reprezintă doar „contribu- ții documentare" ar fi inexact. într-o ordine, nu a importanței, ci a evidenței, primul merit al cercetării lui D.V. este că. alături Rebreanu" (o imensă moștenire t). detașîndu-se olimpian de războa- iele de familie și inâbușitele ad- versități ce au obturat atîția ani chipul adevăratului Rebreanu, tre- cînd prin ciur contribuțiile memo- rialiștilor de toată mina. Muceni- cia lui Gheran obligă la respect, măcar ; acest alt Perpessicius. tru- dindu-și ochii, sacrificat pe altarul cauzei, s-a apropiat de miezul < i fierbinte și inatacabil : documen- tul. Vom găsi în acest prim vo- lum prețioase excavații de con- text, informații privind rădăcina ardelenească (remarcabilă prezenta epistolară a Mamei ca personaj 5 ambianța literară, tatonările proas- pătului bucureștean dornic de a evada într-un alt mediu, lepădîn- du-se de „cultura străină" infil- trată în anii de formație. Corecti- vele devin bun al istoriei literare Niculae Gheran controlează — in atacabil și nesubstituibil — do- meniul ; via Gheran va prezida toate eforturile viitoare încercu- ind opera rebreniană, storeîndu-i re de calm și stăpînire de sine. Avea simțămîntul că spaima din vis trecuse hotarele sălașu- lui ascuns al sufletului, se în- truchipase și se îndrepta cu dușmănie împotriva lui, în viața cea mai adevărată. Cerul cernea de cîteva zile o ploaie mohorîtă de toamnă tîrzie care-ți sfredelea mădula- rele. — Șezi pe scaun și trage-ți sufletul pină îmi iau cele tre- buincioase ! Ieșit abia de trei ani de pe băncile facultății de medicină, de cea a lui Al.O. (la modul ideal, ele trebuia să apară in ordine cronologică inversă), demonstrează necesitatea unui nou unghi de a- bordaro a moștenirii eminesciene, obligatoriu pluridisciplinară. Mai mult decît creația beletristică pro- priu-zisă, publicistică dovedește că, in stadiul actual al eminesco- logiei. este lipsit de perspectivă să mizezi numai pe literați. Apoi, după cum o învederează primul ei volum, Publicistica lui Eminescu se profilează drept cea mai amănunțită biografie, cel pu- țin deocamdată, a jurnalisticii marelui romantic. Dincolo de ^ori- ce opțiuni estetice, această opera- ție de studiere a morfologiei ope- rei, adeseori subestimată, premer- ge oricărei cercetări în profunzi- me a moștenirii unei mari perso. nalități. Cu atît mai mult este ne- cesară cînd e vorba de gazetărie, domeniu care angajează obligatoriu pe scriitor în contextul social, po- litic și cultural, în evenimente esențiale sau accidentale,. în pole- mici necesare sau altercații ine- vitabile. La creatorii de mare an- vergură. scrierile jurnalistice în- registrează mai fidel decit opera propriu-zis literară d'alectica in- timă a personalității și acele miș- cări infinitezimale ale eului. ab- solut necesare lecturii pe verti- cală, care in textele de ficțiune nu sînt înscrise, sau apar doar mediat, de aceea greu sau im- posibil de reconstituit. Timpul Mihai Eminescu nu este răbdător cu cei care poartă azi răspunderea directă a posterității Poetului. Se apropie comemora- rea unui veac de la moartea lui ; mai sînt doi ani și jumătate. In ianuarie, anul 2000. poporul ro- mân îl va sărbători la o sută cincizeci de ani de la naștere. Desigur, numeroși istorici și cri- tici literari își pregătesc volume pentru proxima aniversare, ceea ce este întru totul necesar și lău- dabil (iar cei mai tineri „croiesc la planuri" și pentru a doua). Continuatorii direcți ai lui G. Călinescu și Perpessicius nu și-au încheiat de spus cu- vîntul. Generația mediană nu prea a convins. dar mai arc timp (excepții, totuși, există). în cea tînără există energii și vo- cații certe, deja afirmate, o at- mosferă propice, spirit de emula- • ție. Muzeul Literaturii Române și-a asumat, în bună măsură, pre- rogativele unui Institut Eminescu. E nevoie, deci, ca forțele științi- fice amintite mai sus să se coro- boreze, iar cercetarea să dobin- dească un caracter sistematic ferm. M. IORDACHE semnificațiile, firește fără putința epuizării. Tinărul Kebreanu. sti- vuind un imens material arhivis- tic. luminind cotloanele unei exis- tențe „cu înălțări și scăderi" — care a fascinat și continuă să a- tragă magnetic. îmbrățișînd pate- tic-_seientist“ viața și opera unui mare om și a unui uriaș scriitor, pregătește i’^nul marilor sinte- fiind — ea Insâs — o astfel de »i: u ză. Trudind o viață pe ma- nuscrisele icur^-iene. Niculae GlwT.m ridică prin acest volum 'n,s.. rat tinereții și prin cele ce r continua investigația, un mo- : . nt-reper și oferă o pildă, cn- nunind fericit competenta și d°- voțiunea. Pe această temelie vor crește exegezele viitoare. în rolul lui Toma necredinciosul fiind, Niculae Gheran rezolvă „necunoscutele" tî- nărului Rebreanu oferind soluții »nri Sfir- țitul absurd • T. Dragoș, Narciâs •. Radu Octav) O antologie a jwcrț>r‘!or ;. ici . . in ret istă a fost al, âtuită de Ion Negură '.prefața d< Vasile Pos- teucă) ti publicată la Cernăuți, ir 1936. Haiducii — p\ să in trei ta- blouri a apărut tot postum, la Editura Bucovina, I. E, Torouțiu, București, 1937. Referințe : Vesper, Iulian — în „Orion", an I, nr. 6. din 15 iulie, 1933 șl în „Galsul Bucovinei" din 19 august, 1936 ; Streinul, Mircea — în Poeții tineri bucovineni, E- ditura Pentru Cultură și Artă, București, 1936 ; Negură, Ion — în „Revista Bucovinei", nr. 10, 1943. Octavian NESTOR H odihnii cuvintelor Bucovinean de stirpe. G. Dru- mur învăluie cititorul și printr-a- «astă a cincea carte de versuri, cu trimbele calde ale unor domestice ceremonii rostite ca niște orații, ne- pretențios, cu o așezare de vorbă și tilc de-o rafinată cumințenie. Patriarhalitatea geografiilor „evoca- te" pare a nu se tulbura de nici o sofisticare modernă, pe albia nos- talgiilor poetului satul păstrează însemnele nealterate ale primordia- lității Tonalitatea elegiacă a texte- lor curge „prin filtre de-azur", în- tîrzie în spații solare optimiste sub proteguirile luminii (blagiene) că- zind „pe umeri de lungi curcubeie". Pecetile senectuții își revelează „in- scripțiile" intr-o stoică împăcare cu sine, poetul traversează un „ano- timp revărsat peste lucruri", un te- ritoriu bucolic impresionist, veghin- du-și cuvintele „ascunse-n cuvin- te”... Remarcat de Călinescu în anii primelor iviri lirice, G. Drumur se relevă ca un autor fidel structuri- lor clasice, îndrăgostit de puritatea naturală, cu o aleasă vocație a sim- plității. Poemele dintr-această mică „antologie", după o plăcută lectură, vor întări încă o dată sintagma că Poetul este o mașină de așchiat cristale... Constantin HREHOR DEBUT Pe țărm Au rămas o mulțime de clipe pe țărmul mării aceleia atunci... Abia foarte tîrziu mi-am dat seama că de fapt n-a fost decît nisipul... Ș> eu, albastră, continuă rostogolire către larg Mu rină S a prăbușit din înalt Pasărea rănită, Slîsiindu-se De umbra stîncilor. Doar marea S-a aplecat s-o culeagă ! Ecou Mi-e sufletul plin ca o fîntînă Dacă ai arunca un cuvînt Ecoul ți-ar răspunde cu inima inea. Dida MALCINSCHI Ana Maria TEODORESCU - ———————— Urgenta în cătunul Voia (urmare din pag. II) orizont. In facultate preferase medi- cina internă, mult mai pasionantă, cu probleme subtile de diagnostic. Stagiile practice la nașteri fuseseră mai mult teoretice, un soi de „exer- ciții spirituale" la patul bolnavelor, mult după ce trecuse intervenția chi- rurgicală sau urgența. Nu-și mai a- mintea aproape nimic despre tulbu- rările de eliminare a placentei. Se furișă ca un vinovat surprins asupra nelegiurii spre așa-zisul său birou de la etajul clădirii. Era o în- căpere mică in care se aflau un pat și un raft cu cărți. Erau cărți stu- dențești și cîteva romane. Le cărase în virful muntelui pentru a-i ține tovărășie în clipele de singurătate. Le ținea și pentru a-și verifica și completa cunoștințele. Spera că pre- zența lor să-1 oblige la continuarea instruirii. Lampa de petrol îi pîlpîia în mină, aruneînd umbre și lumini deformate pe cărțile surprinse în dezordine. In aerul rece al nopții de toamnă căr- țile păreau neprimitoare, străine, ne- prietenoase. Nu găsea cursul care trata despre intervențiile la nașteri... I-ar fi adus salvarea... Radu simți o sudoare rece năpădindu-i spinarea. Se scurgeau clipe prețioase pentru via- ța bolnavei. Găsi, în fine, o carte de urgențe... Parcursese cu repeziciune și disperare cele citeva însemnări privitoare la măsurile obligatorii în cazurile de retenție a placentei. I se păreau îngrozitor de sumare și., doam- ne ! atît de abstracte ! Cîteva infor- mații practice, de care se agăță. îl făcură să tragă aer in piept, adine și liniștitor. Pășea, deja, în urma țăranului ca- re-i lumina calea cu ajutorul unui lampas înnegrit... își simți încheietu- rile încleștate de umezeala și răcoa- rea nopții... îi era ușor greață și frică. Răzbătînd neguroasa noapte și răscoala măruntaielor, se opintea însă în străfundurile sale curajul, i se a- duna ființa. Omul începu să vor- bească : — Cine știe dacă o mai găsim in viață. A pierdut atîta sînge. Moașa noastră din vecini a forfecat-o cu mîînile și s-a suit și cu genunchii pe pîntecul ei. doar doar va da afară învelișul copilului. Nu am pătimit cu nici unul dintre copii atîta caznă la naștere. Săraca de ea cit a fost de muncită tot timpul cit a purtat co- pilul acesta in pîntec. Nu-i ușor să duci in spate o casă cu cinci prunci ; ăl mai mare are numai zece ani. — Moașa de la dispensar nu a fost să-ți vadă nevasta in timpul cit a lost grea cu ultimul copil ? —Drept să vă spun, domnule doc- tor, nevastă-mea se ascundea cînd moașa din Baia trecea prin sat. Ce ar fi zis baba Leana dacă intra la noi ? Stă în vecini și-ar fi zărit-o. Cine știe cu ce am păcătuit de ne-a bătut Dumnezeu • Spusele țăranului, dar mai ales în- cercările neomenești de eliminare a placentei ii îngroziră pe Radu. Sta- rea bolnavei părea să fie mai gra- vă și mai complicată decît își închi- puia la început. Frămîntă cu deznă- dejde noroiul virtos sub ploaia cer- nută de smoala nopții. Drumul des- fundat de ploi îi absorbea pașii. îi înghițea dindu-i senzația că înaintea- ză cu încetineala melcului. Timpul se scurgea cu iuțeala zănatecă a gin- dului. Primele luminițe, apărute la o dis- tanță pe care n-o putea judeca, pre- vesteau apropierea cătunului, așezat pe o vale îngustă, cu multe ridică- turi și gropi, a riului Voia. Văzu luminile aninate în întunericul de iad și se simți ca în apropierea cimpului de bătălie. Va trebui să țină piept morții. Fără cunoștințe multe, cu mijloace prea simple. Fu din nou copleșit de îngrijorare și numai pre- zența țăranului care il însoțea il făcu să-și păstreze calmul și atitudinea corespunzătoare de medic. Ajunși in centrul cătunului Voia, începură să urce o colină rîpoasă si piezișă pentru a scurta drumul spre mica si sărăcăcioasa casă. Tulburat la culme do apropierea ceasului ho- tăritor. Radu nu mai luă seatna la urcușul alunecos al colinei spălate d ană Alunecă de citeva ori si se făcu una cu noroiul lipicios. Timpul d'-veni și mai prețios acum cînd mai aveau numai cîțiva zeci de metri pînă acolo. Țăranul se grăbi să urce pe prispa inaltă pentru a deschide ușa singu- rei încăperi de locuit. Liniștea din casa slab luminată il îngrozi pe me- dic... Copiii, rare dormeau doboriți de oboseală, fură deodată treziți de cei doi oameni, ce năvăliră înăuntru... Uluirea lui Radu Bârsan, in mo- mentul intrării în camera slab lumi- nată de lampa de petrol, fu cumpli- tă și il asvirli in cea mai crâncenă deznădejde. Nu-și putea crede ochi- lor... Căută cu înfrigurare în patul răvășit pe femeia care abia născuse... Coborind privirea spre inima incăpe- rii, încremeni vâzind ce se petrece pe vatra dripitâ cu Iul... Femeia galbenă ca ceara și toro- pită, Îmbrăcată in straie obișnuite dar murdare, zăcea într-o rină. A- proape de corpul ei pe care il crezu neînsuflețit, descopăr! u:i ghemc’.oc albăstrui... Cu ce să încep? Să salvei mai in- tii mama, sau copilul? putea pricepe iuțeala ginaur-â-r ce se l:ă scoată afară :op I ora '. șl inspă mi ntat. car ; „ îcse.iii rv. mtă de orice confrate .a pra t; a inc gală, lesă tăie cu raxarirc- cur care mas u:>- a Iară rost trup«st mw- m«*i de al copilului. U gă r a grijă ■apatui tăiat, ceru birbat lc; .. care Păstra o mare stap. ■ s; -... sa curețe singura masă din i .- capen— Așu-mu o plnză aspră, d»r curată. Așezară pe ca femeia viă- guisa De cînd pi«"a~- de la dispensar, pertrt prima o»ră se simți sfîrșit de pute»* Obosit, parcă îmbătrânise cu ze-r a in ciieva ore. Simți deodată fura om ului neputîncies. Căuta scu- ze și jusuf. ari pentru neputința de a lua o hcarir-; fermă. Insuficiența pregătirii practice din timpul facul- tății. izolarea in virful muntelui, re- zolvarea de cazuri grave in locuri in- depărtate dc centrele medicale spe- cial rate... — Vă rog, domnule doctor, să fa- «••Yi tot ce puteți, să salvați viața mamei coniilor mei. s£ auzi vocea laldă, rugătoare, plină de omenie si respect a bărbatului. Simți în glasul emulul o neclintită încredere față de iscusință și meșteșug, față de acela ire a învățat ani de zile îndeletni- ,-irca de a vindeca bolnavi. Se în- treb? dacă nu cumva țăranul citise șovăiala din sufletul său și voia să-1 îmbărbăteze. — Am venit așa de tîrziu să vă a- duc la căpătiiul ei. Dar să știți, fe- meia mea ii tare. Cu tot sîngele pierdut, femeia mea are multă putere in ea. Spusele pline de înțelegere îl fă- cură să-și revină din buimăceală. Se miră cum aceste vorbe plecate din inimă îi reamintiră legi simple de conduită medicală. Cu o asprime care sperie pe țăran, Radu Bârsan ceru apă caldă și să- pun. Se spălă bine de citeva ori și iși dădu mîinile din plin cu tinctură de iod și apoi cu alcool. Nu avea nici macar mănuși de cauciuc... Condam- nă, o dată mai mult, in sinea lui, dotarea insuficientă a dispensarelor rurale. Timpul sc scurgea tu repezi- ciune. Lui Radu i se păru o veșnicie de cind începuse să dezlipească pla- centa ... Nu mai avea t .mp să se gin- deas ă la neinumâra>L- per;role care ar putea zădărnici strădania dispe- ,-.: ă Kenși. crispat dar. cu răbdare -i blinoețe. Aă dezlipească o mare psrM a piăttîiîri . Femeia sufenr.dâ r.u mai "sădea iwei eeț puți**, durere . înțepenirea '.rupXu -. păi x .a d ■ ceară a o- :>ra. . -r cic- vu la .veală parcă răcea. mory apropia:»’ Numai bâ- a le immr ma! fier u demda ă riJtța ne *e > ere■■■>.= c:n ea Medii ul s- străduia să r.u se las.? debo-i: d. >:s<:a'ă ș de frica de r.eizbindă. A• au fost investiți dintotdeun» e- ducatori : -De la ei. marii, nr-uitații mei profesori, am învățat nu puma; adevă- rul despre limba și • tnogeneza poporu- lui nostru, dar și datoria de a le iubi talgic-visâtoare. ci „bătînd terenul*, controlînd execuția cutărei galerii, urmărind cu rigoare înaintarea sape- lor de forare sau întîrziind deasupra eșantioanelor extrase pentru determi- nările de laborator. Acțiunile sînt precise, bazate pe nenumărate ore de elaborare la capătul cărora se află, trebuie să se afle, efectul economic. „Nu ne putem permite să mizăm doar pe ipoteze. Orice program se funda- mentează pe cerințe exacte. Produc- ția are nevoie de resurse palpabile. De-aceea documentațiile se comple- tează. se amplifică pe parcurs în con- cordanță cu realitatea de șantier*. „Riscul este exclus ?*. „Nereușitele in cazul de față sînt minime. De ce ? Pentru că noi continuăm va- lorificarea flancurilor intrate în ex- ploatare. Deci știm ce căutăm, nu Că nu-i nici o-nșelăciune, această apă-verde, transparentă, a mării s-a-ndrăgostit de mine, Fără îndoială îmi va mîngîia trupul gol cu toate palmele ei, Că nu mă va amenința cu o febră adunată în admeuri, Că totul este clar pentru totdeauna, Că apa rece din fîntînă este atît de gustoasă, Și căpșunile sunt atît de plăcute și zemoase, Că fructele din livada cu meri și din livada cu portocali, că pepenii, strugurii, piersicile, prunele, toate mi s-or dărui, Că atunci cînd mă voi culca in iarbă voi fi departe de orice rău, Deși poate orice fir de iarbă poartă cu sine și ceva ce odinioară a fost un. rău. Acum sunt cuprins de Pămînt, este liniște și pace, Se nasc lucruri plăcute, ferite de astfel de ispite, Revin curate și nevătămate pe oiștea lui, într-o succesiune repetabilă de corpuri in dispariție, Purifică vîntul tare de orice duhoare, Reînnoiește perspectiva clară a recoltelor anuale, dornice și-mărețe, Dă omului o materie divină și in cele din urmă acceptă orice pornire de la el. Din Fire de iarbă, In românește de Horațiu STAMATIN Mărăști și Mărășești, sfințind cu singele lor cauza eliberării și unității românilor. După ocuparea Ucrainei de către ar- matele germano-austro-ungare drumul voluntarilor spre patrie a fost tăiat. Unii refugiați sau prizonieri români au luat drumul lung al Siberiei, alcătuind la Celiabinsk, în 3 august 1918, Comite- tul național român, avînd ca președinte pe bucovineanul Voicu Nițescu. La 29 octombrie 1918 adunarea garni- zoanei Corpului voluntarilor români a redactat și difuzat, drept răspuns la ma- nifestul împăratului Carol. o declarație prin care se spuneau categoric : .decla- răm și proclamăm toate provinciile ro- mânești, Transilvania, Banatul, Crișana. Maramureșul și Bucovina din monarhia austro-ungară desfăcute de către această împărăție...*. In numele voluntarilor Voicu Nițescu a trimis o telegramă Pre- ședintelui Wilson, al S.U.A., prodamînd desfacerea păminturilor românești din Austro-Ungaria și alipirea lor la Româ- nia. Tot la Celiabinsk a apărut in 1918 „Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei" sub redacția aceluiași Voicu Nițescu, asistat de redactorul Victor Braniște. Publicația a militat pentru întărirea con- științei naționale a voluntarilor. Prizonierii români aflați la Moscova au tipărit .Foaia țăranului-. urmărind să asocieze idealul de eliberare națio- nală de cel al eliberării sociale. Cauza unirii a fost propagată si în Franța. Italia. S.U.A., Anglia, precum și in alte ssatc a*: lumii <’• numeroși si pcp.ruliii român. Ea a fost in- unur.ctă d* suwes. La 15/28 noiembrie ..grv: .. generai al populației din Bu- țr.iirui s olărit unirea cu România, iar '< 1 decembrie 1918 Adunarea Națională v la Alba-Iulia a luat aceeași decizie privire la Transilvania. Mar^a unire din 1918, la care au con- irit^ît - \ uiți tarii bucovineni, a fost o ■_ nsn1 a aspirațiilor de veacuri, rS a i‘r gului popor român. Nicolae STEIU pr- ■ -, Intr-adevăr, ce-ți p ate dori ma? un "adevărat dascăl c _it ase- - ■ s ::umoas- cuvinte? Despre răs- pu a profesorilor de limbă și lite- -iură română in cultivarea respectului îată c- valorile spirituale, față de fe- ivl m .-.re s nt utilizate normele scrie- ri: 'i vorbirii orecte se cunosc suficien- te lucruri. Ș: nu vom insista. Articolul de la rare am plecat punctează, dealt- fel. ;□ ^rtinvr.ța datele problemei. îm- bu. urător cămine faptul că revistele -.oastre se dovedesc a fi preocupate de această st un- < Reamintim și ampla tă apărută ia SLAST sub generi- cul țCurr. apărăm puritatea limbii vor- bit*»-?. Există in unele publicații rubrici p-'—an-r consacrate fenomenelor ac- tuaie e Și e bine să fie așa. pen- t-: ă . mba română reprezintă o zestre otbală pe care trebuie s-o apărăm : i'? • f rind-o de orice încerca- re de ciuntire, falsificare, deteriorare. Se impur..- însă o extindere a acestor inițiative care nu pot pierde din vedere dezideratul formativ, respectul, prețuirea limbii răminind o permanentă și aleasă calorie. -Pentru că limba și cultura, ■; um afirmă și Gh. Rădulescu în inter- venția sa de o distinsă autoritate inte- iectualâ. ne definesc și ne legitimea- ză ca popor in conștiința umanității-. loanid DELEANU facem prospectare de dragul prospec- tării*. La Broșteni oamenii au ceva din solemnitatea și măreția munților. Ei știu că munca lor nu e o muncă oarecare, că ea trebuie făcută temei- nic, cu dăruire și pricepere. Mineri- tul și tot ceea ce implică scoaterea la suprafață a valorilor descoperite nu mai reprezintă pe valea Bistriței o noutate. Mulți, foarte mulți din- tre băștinașii, care mai ieri urmă- reau „de la distanță* freamătul pro- dus de necunoscuții ..descălicători*, au devenit între timp ortaci de pri- mă mînă. Liceul din centrul de co- mună s-a și profilat pe noile mese- rii. Ceea ce nu înseamnă că ocupa- țiile tradiționale au dispărut. Dar la Broșteni se scrie o nouă istorie, o istorie ce are prospețimea și vitali- tatea dimineților de fiecare zi. « Cărturarul I. G. Sbiera Activitatea culturală și pu- blicistică a lui I. G. Sbiera (năs- cut la Horodnicul de jos, Ră- dăuți) este grupată în două perioade, aceea a anilor de ti- nerețe (1860— 1875) Și cea a ani- lor de profesor universitar (1875—1906), fiind efectul „sui generis- al influențelor ideolo- gice și culturale pașoptiste din Transilvania și Moldova, prin filiera Aron Pumnul și frații Hurmuzachi. Preocupările sale din prima etapă a existenței, legate de aspectele ortografiei și limbii literare, vădesc opi nii, în genere judicioase, expri- mate cu simț critic privind ac- ceptarea scrierii după princi- piul fonetic combinat cu cel etimologic. Cea mai însemnată parte a operelor lui Sbiera o constitu- ie insă scrierile de istorie li- terară și culegerile de folclor. „Mișcări culturale și literare la Românii din stînga Dunării în răstimpul de la 1504—1714* (publicată în 1897), cuprinde părți din cursul-manuscris a- supra istoriei limbii și litera- turii românești. Dintre operele cu caracter monografic, notabi- le sînt -Gr. Ureche. Contri- buiri pentru o biografie a lui-, 1884, reprezentînd o istorie a literaturii române de la înce- puturi pînă la jumătatea seco- lului al XlX-lea, ediția „Co- dicele Voronețean- cu un Vo- cabulariu și Studiu asupra lui, 1885, și scrierile lui M. Costin (în Miron Costin op. complete, ediție de V. A. Urechea, tom. I., 1886). Ambele sinteze sînt prelucrarea cursului de limbă și literatură română predat la liceu si la universitate, în anii 1861—1871 și 1875—1906, despre istoria social-politică și cultu- ral-literară a românilor de la origini pînă în 1714. Erudiția cărturarului bucovi- nean în interesul pentru opi- niile străine și autohtone des- pre originea poporului și a limbii române sînt probate de o bogată bibliografie. Ca is- toric literar, I. G. Sbiera nu li- mitează conceptul de literatură doar la beletristică, interpre- tînd pozitiv literatura poetică conform concepției științifice a luj Kant—Maiorescii. Concep- tul de literatură română cu- prinde si operele scrise în limbi străine ale unor autori români. îndeosebi ale celor din epoca veche, iar literatura na- țională semnifică în esență tot ce denumește literatura artistică (frumoasă),' beletristică sau poetică (creativă). Terenul li- teraturii frumoase nu e decît o realitate idealizată și nu a- ceea din viața cotidiană. O prezentare de istorie a li- teraturii române vechi, cea mai viguoarsă sinteză pînă la exe- gezele lui N. lorga, „Mișcări culturale și literare-, impresio- nează pînă astăzi, prin diver- sitatea, ingeniozitatea informa- țiilor pline de adevăr puse în slujba afirmării scrisului ro- mânesc. Dobîndind aprecieri elogioa- se prin obiectivitatea judecăți- lor, profunzimea documentării, cunoașterea directă a izvoare- lor, claritatea unor capitole obscure din trecutul nostru cultural, nelipsite de prezența unor opinii eronate din „Istoria literaturii române vechi", nu- mele lui I. G. Sbiera s-a con- sacrat ca filolog și istoric li- terar prin editarea unuia vin- tre primele monumente de limbă veche românească, „Co- dicele Voronețean". Prelegerile lui A. Pumnul din anii lui Sbiera de gimna- zist îi vor facilita înțelegerea profundă a creației populare din Bucovia. încă din anul 1858, studentul Sbiera conside- ra foclorul o comoară a știin- țelor. Preocupările sale de cu- legător de folclor se continuă și în cea de a doua etapă a activității, cînd profesorul va include producțiile populare în conceptul de literatură. Activi- tatea de folclorist a lui I. G. Sbiera se situează în epoca ro- mantică a folcloristicii româ- nești, marcată de gloria poeti- că a lui Vasile Alecsandri. Spe- cifice celor mai realizate bas- me, povești, snoave din colec- ția sa, sînt desfășurarea dina- mică a scenelor, hazului popu- lar dublat de neprevăzutul si- tuațiilor. Diversificată ca aspecte și tendințe, opera culturală și li- terară a lui I. G. Sbiera cu- prinde articole, studii, confe- rințe, dări de seamă aflate in revistele vremii: („Foaia So- cietății", „Almanahul Societății", „Familia*, „Vatra", „România Jună* din Viena, „Arhiva* din Iași, „Gazeta Bucovinei", ..Pa- tria*, „Junimea literară- etc. Există peste 30 de lucrări care se adaugă la cele menționate, apărute în volume. Petre HERȚANU • 0 „Săptămină a Bibliotecii^ Viața culturală a Sucevei a fost marcată în luna decem- brie de o „Săptămină a Biblio- tecii Județene", marîifestare a- flată la prima ediție și care a inclus o bogată paletă de ac- țiuni specifice: o expoziție de ■ ărți rare, o expoziție retros- p> tivă de carte dedicată scrii- torilor Nicolae Labiș, George SÎdorovîci și Dragoș Vieți, o sesiune de comunicări privind ■ alorificarea patrimoniului spi- ritual local, șezători literare, evocări, seri de audiții „Din fonoteca de aur", lansări de noi cărți etc. In același cadru, la Tipografia Suceava, cu oca- zia Zilei tipografilor, a avut loc o întîlnire cu poeții Ion Beldeanu. George Damian și Marcel Mureșeanu. De menționat este faptul că Biblioteca suceveana, al cărei fond însumează în prezent pes- te 300 mii de volume, desfă- șoară o fructuoasă activitate de cercetare, punînd la dispo- ziția cititorilor bibliografii te- matice, liste bibliografice și alte instrumente de lucru de mare utilitate. De asemenea, în ultimii ani sub egida ace- leiași instituții au fost publi- cate ghidările bio-bibliografice „Știința în Bucovina" (3 volu- me), ,'.Muzica în Bucovina* și „Arta în Bucovina*. La festivitatea de deschidere a -Săptămînii Bibliotecii" au fost prezențj Alexandru Vor- nicu, șeful Secției de propa- gandă a Comitetului Județean Suceava al P. C. R. și Al. Toma, președintele Comitetului Jude- țean de Cultură si Educație Socialistă Suceava. (I. B.). • Al. Cumpătă la Suceava După două semnificative po- pasuri, la Botoșani și la Iași, pictorul de sorginte moldove- ..cască, Al. Cumpătă, unul «intre remarcabilii artiști con- temporani, a expus la sfîrșitul anului trecut în Galeria de ar- tă din Suceava. însoțit de flori, de marine, de memorabile „e- seuri- despre Om, puse toate sub semnul unei exemplare modestii și al unei culturi ar- tistice pe măsură, Al. Cumpătă a fost, în săptăminile în care l-am avut lîngă noi, și un pre- opinent lingă care mai tinerii săi prieteni întru pictură din Suceava au recunoscut Profe- sorul. (M. M.). • Expoziții La Suceava a fost deschisă Expoziția anuală județeană de caricatură, euprinzînd, de a- ceastă dată, 13 graficieni suce- veni, cu aproape 50 de lucrări. Mai vechilor noastre cunoștințe: Radu Bercea, George dstafi, Constantin Papuc, Pamfil Ho- rodnic, George Licurici, Doru Olaș Ghiocel, Viorel Flutur, Florin Susinschi, Viorel Cor- descu, Eduard Pintilie, care revin pe simezele Galeriei ca originale imagini dintr-o me- reu împrospătată și seducătoa- re realitate de fiece zi, li se adaugă și cîteva nume noi: lancu Damian, Pavel Lămă- șan,... Pînzaru. Muzeul din orașul Gura Humorului găzduiește expoziția de pictură și grafică a plasti- cianului sucevean Grigore Mi- cii. Un grupaj de treizeci de lu- crări reconstituie pentru privi- tor „momente" din existența unui sat bucovinean al memo- riei, peisaje și portrete. (V. M.). REALIZATORI: Ion BELDEANU, George DAMIAN, Viorel DARJA, Ion CARP FLUERICI. Mihail IORDACHE, Gh. LUPU, Marcel MUREȘEANU, Ion PARANICI, Mircea TINESCU, Alexandru TOMA Secretariat: Eugen DIMITRIU Tehnoredactare : Valentin MILICI COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA str. Mihai Viteazul nr. 48