Proletari din taate țările, uniți-vă ! nr. 6, iunie 1986 (anul XCII , nr. 1198) —Ț"”"---- CONVORBIRI Id O. KSiB" REVISTA LITERARA FONCAIA DE SOCIETATEA «JUNIMEA» DIN IAȘI LA1 MARTIE I867 HKATA DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA înalte idealuri ■ ncă o mărturie a profundelor principii democratice care guvernează viata politică I și socială a României socialiste : marele forum democratic al țărănimii. In ■ cel de al 63-lea an al partidului politica științifică promovată de Partidul Comu- nist Român, cu strălucire condus de secretarul său general, tovarășul Nicolae Ceausescu, a primit o nouă și elocventă expresie în lucrările Congresului al III-lea al unităților agricole socialiste, al intregii țărănimi, al consiliilor oamenilor muncii din industria alimentară, silvicultură și gospodărire a apelor care a avut loc între 29—31 mai. In epoca numită cu justificată mîndrie de întregul nostru popor „EPOCA, CEAUȘESCU" dezvoltarea tuturor sectoarelor economiei naționale, a societății, a cul- turii si artelor a cunoscut o deosebită înflorire. Rezultatele deosebite înregistrate în acest timp se datorează în primul rînd aplicării creatoare a socialismului științific. In cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu rostită la marele forum democratic al țărănimii, cuvîntare adoptată în unanimitate de participanții la Congres ca Program de acțiuni} și muncă se spune cu claritate : „Pe baza înfăptuirilor ’ de pînă acum putem afirma cu deplin temei că partidul nostru a știut și știe să aplice în mod creator principiile socialismului științific, adevărurile general va- labile la condițiile concrete din România. Am pornit și pornim de la faptul că socia- lismul se realizează într-o diversitate de forme de la o țară la alta, de la o perioadă la alta și că numai ținînd seama de toate aceste realități se poate asigura victoria socialismului și comunismului". Munca întregului popor, hotărîrea de a duce la îndeplinire în cele mai bune condiții planul de dezvoltare a României socialiste stabilit la Congresul al XlII-lea al partidului, au fost apreciate și la acest Congres al țărănimii, odată cu precizarea, sarcinilor ce stau în viitor în fața oamenilor muncii din această sferă de activitate. Intre problemele deosebite subliniate în cuvîntare se află și aceea a păcii și aceea a decalajului dintre țările sărace și țările bogate. In vederea depășirii „situa- ției grave existente în lume prin menținerea și chiar adincirea decalajului dintre țările bogate și țările sărace" România „se pronunță pentru soluționarea globală a problemelor subdezvoltării — inclusiv a problemei datoriilor în țările în curs de dezvoltare — pentru realizarea unei noi ordini economice mondiale". Aceste cuvinte relevă cu pregnanță soluțiile echitabile propuse de țara noastră în vederea depășirii puternicelor contradicții ale lumii contemporane. Ca ,în atîtea alte prilejuri problemei păcii i se acordă și de această dată o deosebită importanță. Crearea unor zone denuclearizate, interzicerea diferitelor tipuri de arme și cu precădere a armelor nucleare, dezarmarea în general sînt tot atîtea obiective pentru a căror realizare militează consecvent partidul nostru, personal secre- tarul său general. „Europa este prea mică pentru a accepta pe teritoriul oricăror state ale conti- nentului diferite tipuri de arme nucleare. Pentru existența vieții, a independenței fiecărei națiuni europene, este nevoie nu de arme nucleare ci de eliminarea cît mai grabnică a acestora din Europa și din întreaga lume" — se spune în cuvîntare. Misiunea socială a scriitorului nu poate fi împlinită dacă s-ar trece cu vederea că, alături de toți oamenii care militează pentru menținerea înțelegerii și colaborării între popoare, artiștilor cuvîntului le incumbă datoria de a ridica în fiecare din operele lor un imn închinat păcii. Studiind și exprimînd viața, luptînd împotriva a tot ceea ce ar putea-o amenința, poeții, prozatorii, dramaturgii, toți oamenii de litere nici n-ar putea crea fără a avea permanent în minte idealul păcii. Slujind, și în această privință, ideile fundamentale promovate de partid, de secre- tarul său general, scriitorii își slujesc patria, își pun toate capacitățile lor creatoare în slujba poporului. Urmăresc cu alte cuvinte țelul cel mai înalt pe care îl poate avea un artist. C. L. Mircea ISPIR: „Cap de copil sau Poetica trandafirului" scriitorul și pacea Războiul lumilor, romanul lui H. G. Wells, propunea și era de fapt o viziune romantică asupra destinului ce surprindea și contraria opinia publică prin însce- narea unei iminente invazii a Terrei de către o insolită flotă marțiană. Iar cînd citeam în adolescență Se cutremură pămintul de H. Armstrong și sufletul ni se cutremura de proporțiile mefistofelice ale inventivității distrugătoare, totul se ter- mina cu un suspin de ușurare privind soarele și albastrul nesfîrșit ce pare a-1 în- conjura, izvor dorit pururi al zămislirii și regăsirii noastre... „Războiul stelelor" nu mai e de mult doar o reușita metaforă. După ce omul s-a bătut cu omul pe uscat, pe mare și în aer, i-a venit rîndul (ordinis tempore !?) spa- țiului extraatmosferic ea domeniu’ de „securitate" și de reală confruntare. Sinistra panoplie de arme preconizate astăzi nu-i decît o înspăimîntătoare sfidare aruncată existenței omenirii. într-o epocă a informațiilor fulgerătoare prin sateliții de tele- detecție, cunoscîndu-se într-un înalt grad manevrele posibile ale adversarului, se imaginează halucinante scenarii apocaliptice ale viitorului conflict spațial. Și astfel pămîntenii devin ei înșiși temuții marțieni ai ficțiunilor „depășite". Pămîntul a de- venit prea mic pentru a se mai putea păstra secrete sau a se deține priorități în materie de iluzii „victorioase", prologuri, de fapt, ale ultimei posibile tragedii... Realizările fantastice ale științei și tehnologiei de după al doilea război mondial duc iarăși, cu o altă intensitate, imaginația umană spre noi frontiere în procesul cunoașterii universului, dar impun imediat și rigoarea salvării vieții. Poate încă nu vom descoperi Edenul, dar colonii umane pe orbita terestră sau pe alte corpuri cerești sînt acum posibile ; iluminarea orașelor prin transfer de lumină solară, topirea ghețurilor nedorite, transformarea Saharei într-o grădină etc., iată doar cîteva din „visurile" nebeletristice ale savantului nonagenar, Hermann Oberth. întrebat cum ar putea fi realizate marile centrale de energie solară în jurul Terrei, el a răspuns : „Cunosc o singură sursă : reducerea cheltuielilor militare pretutindeni și folosirea forțelor și mijloacelor, astfel disponibile, în scopuri utile"... Un politolog vorbea despre „tragicul paradox" propus de intensiva dezvoltare a chimiei, știință pe care o considera în fapt profund umanistă alături de medicină și agricultură. Dar și aici se vorbește cu groază de arsenale cu potențiale ucigă- toare inimaginabile... A venit timpul cînd frontul păcii, singurul necesarmente irezistibil, va trebui sâ sensibilizeze și va mobiliza miliarde de oameni. Glasul și pasul omenirii nu mai pot avea decît o singură țintă : PACEA ! Un NU hotărît periculosului echilibru pe marginea prăpastie!, un DA dezarmării sincere, controlabile ! Experiența trecutului nu se va mai repeta. Avem această neclintită speranță. Umanitatea întreagă devine f. - Toate acestea se întrepătrund cu dezvoltarea ■?'Jrr politice într-un procc* consubstanțial și interdependent, vizînd carac- terul de finalitate unitar. luliu MOLDOVEANA pianistul Mihail Horia, elevi. La ore a ți a numeroa- se concursuri internaționale, profesoara Liltana lacobescu, precum și ansambluri de clntece și dansuri din municipiul FâgAraș, rapsozi populari. Scriitorii și oamenii muncii prezenți la aceas- tă emoționantă manifestare, animati de profunde sentimente de devotament tată de politica parti- dului, dind glas recunoștinței fierbinți față de conducătorul partidului și poporului, au adresat o telegramă tovarășului Nicolae Ceaușescu, secre- tarul general al partidului, președintele Republicii Socialiste România. Tn perioada 10—15 iunie a.c., in organizarea Comitetului dc cultură și educație socialistă a județului Botoșani, a Uniunii Scriitorilor și a Asociației Scriitorilor din Iași, au avut loc ample manifestări cult ural-artistice reunite sub generi- cul „Zilele Mihai Eminescu", ediția a XlV-a. Cu acest prilej, la Casa de cultură a sindicate- lor a avut loc Colocviul Eminescu — azi, la care și-au adus contribuții : Constantin Ciopraga, Geor- ge Muntean, Amitha Bhose. Mihai Gramatapoi, Victor Crăciun, Dumitru Vatamaniuc, Mu- reșan, Dumitru Tiganiuc, Lucia Olaru-Nenattj. Au fost deschise in municipiul Botoșani expo- zițiile de pictură și grafică realizate de : ion Gheorghiu, Petre Popovici. Ligia Macovei, Bejenaru. precum și expoziția de carte „Lecțîa eminesciană-. La întreprinderea „Electrocontact- din Botoșani s-a organizat concursul radiodifuzat „Eminescu in conștiința românească-. Au avut loc șezători și vizite ale scriitorilor la întreprinderile „Integrata-. „Electrocontart “ Bo- toșani, Fabrica de zahăr Trușești. Ferma Buhâ- ceni a I.A.S. Dîngeni, comuna Pomirla, liceele „Mihai Eminescu- și pedagogic Botoșani. In orașul Dorohoi, a avut loc o întîlnire a scri- itorilor cu membrii Cenaclului „Septentrion" din localitate. La Teatrul „Mihai Eminescu* au fost prezentate spectacolele : „O statuie pentru Luceafăr- și -Tot mai citesc măiastra-ți carte-. Au fost inminate premiile din cadrul concursu- rilor de creație poetică și interpretare a poeziei eminesciene „...Pomi Luceafărul-. * La aceste manifestări au fost prezenți scriito- rii : Dumitru Radu Popescu, președintele Uniunii Scriitorilor, George Bălătță. vicepreședinte al U- niunii Scriitorilor. Mircea Radu lacoban, secreta- rul Asociației scriitorilor din Ia?î. Andt A- '• Ștefan Agopian. Sergiu Adam. Cezar Baltag. Pe- tre Bucșa, Ton Beldeanu. Constantin Draxin. Dti'i Flămînd. Mircea Ivănescu. Dumitru Ignat, Aura Mușat. Iulian Neacșu, Mircea Martin, Ileana Mă- lăncioiu. Lucia Olaru Nenatti, Mircea Scarlat. Viorel Știrbu, Dumitru Tiganiuc. Laurențiu UHci. Lucian Valea. Stelian Vasilescu. HoriA Zilieru. Scriitorii prezenți la -Zilele Mihai Eminescu- au fost primiti la Comitetul județean de narlid de către tovarășul Iulian Plo^inaru. prim-secre- tar al Comitetului județean Botoșani al P.C.R.. președintele Comitetului executiv a’ Consiliului popular județean, care a expus principalele pre- ocupări ale organelor și organizațiilor de partid din județ pentru traducerea în viață a hotăriri- lor Congresului al XHI-lea al P.C.R. Pe narcursul manifestărilor, scriitorii au fost însoțiți de tovarășul Lazăr Băciucu. secretar al Comitetului județean dn partid. președintele Comitetului județean ** cu’fw* si educație socialistă, Elena Burac. primarul orașu- lui Dorohoi. Dana Petraru. vicenresedinte ai Co- mitetului județean de cultură și educație socia- listă Botoșani. sărbătorire La Asociația scriitorilor din Iași a fost sărbătorit profesorul Constantin Ciopraga, cu prilejul împlinirii virstei de "0 de ani. Au rostit alocuțiuni : Mircea Radu lacoban. secretar al Asociației scriitorilor, lector untv. Pavel Florea, președintele Comitetu- lui județean de cultură și educație socialistă, criticul Liviu Leonte, precum și sărbă- toritul. Profesorului Constantin Ciopraga i-a fost inmînată DIPLOMA DE ONOARE a Asociației scriitorilor din Iași. S-a dat citire unui mesaj de felicitare semnat de D. R. Popescu,președintele Uniunii scriitorilor din R.S.R. La festivitate a fost prezent tovarășul Alecu Floareș, secretar al Comitetului județean P.C.R. Iași, vicepreședinte al Consiliului popular județean. x viața noastră • La Casa cărții din lași a avut loc la 10 mai, lansarea volumului de versuri „Împăcarea cu Faust- de Constantin Popa. Despre noua apa- riție editorială a poetului a vorbit Al. Husar • în organizarea comisiei de femei. Ia Combinat.^ de fibre sintetice s-a desfășurat o șezătoare li- terară in cadrul căreia, ca invitat de onoare, po- etul Horia Zilieru a vorbit despre oglindirea fe- meii în actul de creație literară și a citit din poeziile sale • Prof. dr. docent Const. Ciopraga a vorbit cu prilejul vernisajului expoziției de pictură semnată de lulia Hâlăucescu • La ultima ședință a cenaclului literar -Ion Creangă-, pa- tronat de Centrul de Îndrumare a creației popu- lare si a mișcării artistice de masă, condusa d cnti> 1 loan Holban, invitat de onoare a fost poetul Ion Chiriac • In ziua de 25 aprilie a.c.» criticul și istoricul literar Mihai Drăgan s-a în- Ulnit cu studenți ai Facultății de Medicină din Iași, in fața cărora a conferențiat despre „Emi- nescu, contemporanul nostru" • Studenți și cadre didactice de la secția prelucrări la cald a Facul- tății de mecanică de la Institutul politehnic ie- șean s-au întîlnit cu poetul Nicolae Turturean;'.* și criticii Virgil Cuțitaru și loan Holban în^r-un dialog pe tema -Literatura tinereții — tinerețea literaturii-. Manifestarea a fost organizată de Centrul de librării in colaborare cu Facultatea' de colocviul------------------------------------------- । științific studențesc „Mihai Eminescu" „Viziunea mitică și funcții tripartite îndo-euro- pene*. „Sensul modelator și polemic ai istoriei in publicistica Iui Eminescu". „Starea pe loc ca necesară stare poetică". „Valori ontologice ale treptelor negației", „Critică și deconstrucție", „In- teriorul eminescian ca element de relație-, „Teh- nica picturală în proza lui Eminescu și peisagis- tica tradițională japoneză", „Hylogenia eminescia- nă in Cezara-, „Poetica florilor in creația lui E- mir.escu", „Semantica luminii în poezia lui Emi- nescu-, „O clauză testamentară — Inmormintarea la suprafață-, „Tăcere productivă în poezia ma- turității“. -Presiuni contextuale și nivele de de- terminare-, „Mitopoesis la Blake și Eminescu-, „Viziunea poetică asupra istoriei la Eminescu și Coleridge-. „Situații limită la Eminescu si Faul- kncr. „Eminescu și John Ruskin-, .Luceafărul în limba arabă-. _M. Eminescu tn limba chine- ză-. „Eminescu în esperanto' — iată citeva d;n cele peste o sută de comunicări prezentat? de studenți din toată țara la cea de a douăsprezecea ediție a colocviului „Mihai Eminescu-. Lucrările colocviului — dedicate anului internațional al păcii și ImDlinirii a 65 de ani de la făurirea Partidului Comunist Român — s-au desfășurat în zilele de 16— 1S mai a.c. și au fost organizate in cinci secțiuni : -Mit si istorie la Eminescu-. geze eminesciene". „Poetica și stilistica motivelor-. -Stilistica si poetica textului-. „Eminescu în con- text universal-. imn rotund Rotundă ne e vatra, rotundă ni-i gîndirea si milenară piatra si veșnică menirea. Profundă ni-i visarea si-adincă ni-i iubirea, Carpații și cu Marea ne este zămislirea. Rotundă ni-i simțirea și zborul dc lăstun și veșnică iubirea pe-acest pămînt străbun. Ideile rotunde se nasc pe cîmp de luptă, nimic nu poate ascunde pecetea ne-ntreruptă. Rotund ne e seninul pe care-1 apărăm și milenar destinul ce-n suflet il purtăm. Ne e curat izvorul din care existăm și circumscris ni-i zborul în care nc-avîntăm. mecanică • în cadrul „Zilelor școlii“, la Popri- cani, Horia Zilieru și Grigore Ilisei s-au întîlnit cu elevi și profesori din localitate • Sub egida Bibliotecii județene „Gheorghe A$achi“ s-a des- fășurat, în zilele de 29 și 30 mai, un memorial Nicolae Labiș. Personalitatea poetului de la Mă- lini a fost evocată la Salonul Bibliotecii șl la Liceul Național, unde Nicolae Labiș a fost elev, de Margareta Labiș, Corneliu Sturzu. Grigore Ilisei, Virgil Cuțitaru și Vasile Filip • La Casa pentru știință a tineretului, a avut loc lansarea volumului de pcezii Orfeu și Euridice de George Popa. Au participat : Andi Andrieș. directorul Editurii -Junimea", Constantin Ciopraga, Doina Florea-Ciomei, Ion Hurjui. Liviu Leonte, Ion Tă- ranu și Horia Zilieru. Despre creația poetului a vorbit criticul D. Costea 6 La Constanta s-a desfășurat ediția din acest an a Festivalului și concursului interjudețean de poezie „POESIS". Cu acest prilej premiul șl diploma revistei „Con- vorbiri literare0 a fost acordată tînărubiț ^net Mircea Dobrovioescu din București 0 La Casa memorială „Otilia Cazimir- a avut loc concursul „Copiii pictează- (după opera poetei), concurs aflat la cea de-a treia ediție. Horia Zilieru a evocat, cu acest prilej, personalitatea Otiliei Cazimir. Aceste lucrări au fost precedate de o deschidere festivă, unde au luat cuvintul reprezentanții or- ganizatorilor acestei importante manifestări — Ministerul educației și invățămîntului. Consiliul uniunii asociațiilor studenților •comuniști. Uni- versitatea „Al. I. cuza“, Facultatea de filologie— și unde profesorul Alexandru Piru de la Uni- versitatea din București a vorbit despre colegul său George Munteanu. în afară de studenți din toate centrele universi- tare, la colocviu au participat prestigioase cadre universitare din București, Craiova. Timișoara. Clin-Napoca, Sibiu, Baia Mare șl Iași. Cu aceeași nearie au mai avut loc : un interesant dialog-dez- batere cu tema Editarea operei lui Eminescu (unde au fost invitați reprezentanți ai editurilor Acade- miei. Junimea și Minerva), vizite la muzee și mo- numente istorice și de artă din municipiul Iași, un cenaclu inter-universitar la Casa Posor (unde studenții participanți au citit din creațiile lor și l-au avut ca invitat de onoare pe Corneliu Stur- zul. o excursie de documentare la Botoșani și Ipotești. C.U.A.S.C , Facultatea de filologie, catedrele de specialitate, revistele ieșene și revista „Amfitea- tru- (reprezentată de Dinu Flămînd), au acordat diplome șl premii celor mai bune lucrări. șt. A. iubirea de rotund In patima iubirii de rotund îmi ocrotesc grădina fericită si florile trecute dc ispită in gind le-ascund. 1 In patima tăcerii, mai profund aștept bunăvestirea altei ierni si peste clipe lacrimi își aștern lumini de dor rotund. Din patima durerilor, ureînd spre ceruri, înfloresc caișii iar și albe primăverile tresar spre toamna ca rodirea în cuvînt. Constantin MATEI Convorbiri literare — 2 ■ia 1 o g C-” acad, alexandru bălăci „sunt un impresionist care încearcă să vadă și să simtă, să vadă chiar în interiorul lucrurilor. — Stimate tovarășe academician Alexan- dru Bălăci, cîteva împrejurări, mai apropia- te sau îndepărtate, mi-au oferit prilejul să fiu în preajma domniei voastre. V-am pri- vit mai mult din umbră, cum se spune, încercînd să descopăr cîte ceva ce ține de taina-tainelor, adică de lăuntrul ființei. Și Ipe obcinile Bucovinei, în acea împărăție a tihnei și armoniilor, și la mare, lîngă tin- guirea neîntreruptă a valurilor, am simțit in sufletul dv. o chemare puternică, trecînd • peste echilibrul clasic ce vă definește, o chemare către natură, o dorință proaspătă de a vă bucura de miresmele ei. E che- marea ce vine de peste timp, din începutul de copilărie de la Aurora, din satul acela oltenesc, la depărtare de numai 12 km de Dunăre. a Privirea din umbră se dovedește fastă pentru acela care va încerca să răspundă nu- meroaselor întrebări delicate, generate de o orientare general binevoitoare a domniei voas- tre față de lunga serie de oameni de cultură cu care ați purtat dialoguri, interesante in pa- ginile Convorbirilor Literare. Da, simt această chemare puternică, nicio- dată apusă, față de natură, încă de la începu- turi, din satul cu nume fatidic Aurora in care m-am născut, cu atîția ani în urmă și in care m-am întors de atîtea ori în adoles- cență și tinerețe. Am iubit cu intensitate mai tîrziu, prin con- trast cu cimpia dunăreană munții. în care in două decenii, în fiecare săptămînă mă aflam pe înălțimile lor împlîntate in azur, alături de prieteni care nu vor putea fi uitați vreo- dată. Am scris despre „răpirea" de către mun- te, despre ascensiuni alpine, despre beția luptei, aspre și îndrăznețe, care se dă, și cu puterile trupului dar și cu forțele sufletului, pe verticala pereților, deasupra abisului ameți- tor, despre plenitudinea existențială de pe creste, acolo, unde te afli în mijlocul luminii, al celor mai iradiante culori, al spațiului ne- sfîrșit, pentru a asculta apele care cad în cele mai cristaline cascade, marele freamăt al pă- durilor dc brad în acorduri de orgă. Marea, la ale cărei țărmuri ne intîlnim, este reînvierea pentru mine a unui mit. Am cu- Bnoscut-o foarte tîrziu și am confundat-o de- sigur cu cerul. îndrăgostit de munte chiar și marea, la începuturi, mi s-a părut înaltă. Trebuie să spun că pentru mine Natura, cu toate încă tainicele, infinitele ei forțe, parti- cipă la destinele umane, ea poate acorda o- mului capacitatea de a simți și de a înțelege. Natura nu este un sfinx gigantic, o statuie fabuloasă, și cred în forța rațiunii umane în pătrunderea tainelor universale, la acest sfîr- șit de mileniu cînd știința spațiază cunoaște- rea de la atom pînă la cea mai îndepărtată Galaxie. — Vorbeam de echilibrul clasic, ce vă ieste definitoriu. Vînturile, valurile par a nu vă atinge, dar sălășluiește în dv. și ceva din viforosul temperament oltenesc. Se ivește rar și doar cînd trebuie. Această ieșire din matca temperamentului oltenesc e ceva dat, sau dobîndit, și în ce chip ? I B Echilibru clasic definitoriu ? Sunt la o mie de leghe de o asemenea stare de calm. Fac parte dintre „neliniștiți!" vieții, cu o sta- re lirică în fața existenței, cu ochii totdeauna noi. Sunt un impresionist care încearcă să vadă și să simtă, să vadă chiar în interiorul lucrurilor, îndepărtînd cruste, populînd une- ori „cerurile cu zei" și „umbra cu fantasme". Există un „inepuizabil fond de vise" către care aspir în permanență, intuind taine de la năprasnica mișcare cosmică pînă la creșterea umilă a firului de iarbă. De altfel neliniștea, curiozitatea, sunt, după părerea mea, senti- mente generale, aparținînd tuturor oamenilor, iar liniile mele converg spre o „direcție dc bunătate". N-am prea fost niciodată un ele- ment static, înghețat într-o stare de indiferen- ță. Sunt un participant și voi rămîne așa usque ad finem. Voi scrie cîndva (cînd?) o lungă narațiune despre experiențe și evenimente c- xistențiale, echivalente chiar cu ceea ce dom- nia voastră denumiți manifestări ale „viforo- sului temperament" oltenesc. Oltenia este o zonă mediteraneană, cu puternice iradiații de soare și culori, cu cea mai intensă ereditate latină, și mă împărtășesc de la spiritualitatea ei. — Știu că in viața dv. a existat tentația de a urma medicina. Nu ați dat bir cu fu- giți! de la Cluj, de la Medicină, ci ați re- nunțat la studiile medicale, după o delibe- rare în care a fost implicat și profesorul I’apilian. Așa ați ajuns la Litere, la Bucu- rești. N-ați crezut dintru început că aceasta e adevărata vocație? 9 In timpul studiilor la ilustrul, centenarul Colegiu din Alba Craiova, cu profesori excep- ționali. demonstram înclinări literare (fondind si conducînd chiar), societăți culturale de elevi. Dar părinții mă îndemnau să merg la medici- nă si desigur la Cluj unde existau, (era opi- nia generală în Oltenia), cele mai înzestrate și elevate clinici medicale. Mă gîndeam chiar să mă specializez în neurologie. Sigur, în ora. sul universitar, necunoscut. în fata încercărilor de la faimosul examen al „disecției", și în ur- ma unei convorbiri cu marele medic și scrii- tor care a fost Victor Papîlian, am înțeles că voi rămîne doar un mare admirator, de de- parte, a celei mai umane dintre îndeletniciri, si nu un profesionist al ci. Am fugit la București la Facultatea de Litere si Filosofie si pentru că avusesem Un profesor excepțional la Limba franceză, marele cărtu- rar C. D. Fortunescu. directorul importantei reviste „Arhivele Olteniei". m-am înscris Ia Secția de filologie modernă a Facultății, cu spe- cialitatea limba și literatura franceză. — Pasul spre italiană cînd si cum l-ați făcut ? B Pasul spre italiană. „il grande passo". l-am făcut imediat, alegîndu-mi ca cea de-a doua specialitate limba si literâtura italiană. M-am apropiat cu emoție de vastul orizont, necunoscut pentru mine atunci al milenarei, atît de complexei culturi italiene pentru a nu o mai părăsi niciodată, cu teza de doctorat despre Giovanni Pascoli. — Care a fost dintre dascălii sau cărtu- rarii acelui timp spiritul modelator în formarea dvs.? B Am mai spus, am avut profesori excepționali in Colegiul craiovean, demni de a fi chiar dascăli universitari : C. D. Fortunescu, Ion Dongo- rozi, Toma Măruță, E. Păunescu-UImu, Mihai Paulian, (toți autori de manuale, de studii, e- seuri, alcătuiri de ediții de clasici români comentați). La Facultate i-am audiat pe Ni- colae lorga, Ovidiu Densușianu, G. Oprescu, Al. Kosetti (de care aveam să mă apropii si să-i ră- min alături). Charles Drouhet, Bazil Munteanu. Caracostea, Ccndrea, Cartojan. Dar acela care avea să ne facă să pătrundem în pădurea de frumusețe a culturii italiene, a fost Alexandru Marcu. despre a cărui personalitate culturală am scris, prefațîndu-i cartea fundamentală, (reeditată anul trecut). Valoarea artei în Re- naștere. — In mai multe rînduri ați practicat ga- zetăria. A fost doar o „corvoadă" adminis- trativă. „o piine mai neagră, mai albă" au ați fost si pasionat de îndeletnicire? Păstrați si amintiri plăcute, pentru că de ce- lelalte știu că nu vă lipsesc ? ■ „Gazetăria" am inceput-o ca student, re- dactor și colaborator permanent al revistei stu- dențești antifasciste Cadran. S-a scris mult despre această revistă la care colaborau Mi- ron Constantinescu, Ștefan Popescu (directo- rul revistei) Mihnea Gheorghiu, G. Vlădescu — Răcoasa, Corneliu Mănescu, Manea Mănescu, Mihai Levente. Simion Stolnicu, Victor Iliu, Mihu Dragomir. Mihai Beniuc, Mihai Dragoml- rescu. Eram tineri dinamici încrezători total în idealuri umaniste. După eliberare, aveam să fiu „gazetar" la Radio, la Scînteia. (chiar cronicar dramatici). Eram foarte combativi în dezbaterea „crizei culturale* căutînd să demonstrăm perenitatea valorilor spirituale, raționalitatea lumii, ne- cesitatea revoluției culturale care să cuprindă masele largi populare. Am avut desigur și a- mintiri „neplăcute" datorate unor dogmatici depășiți de evoluție și de istorie. Voi scrie cîndva o altă narațiune, de ce nu un roman ? (ah ! de-ar trece moda obsedantului deceniu !) intitulat : Povestea a trei voturi de blam. Nu am încetat să scriu la ziare, consider că nu există un antagonism între un „publicist" și să spunem, un cercetător în domeniul isto- riei literaturii. Scriind cele peste patruzeci de volume dc exegeză literară, nu te izolezi in turnurile solitudinii, trebuie să te implici, fără de reticență, în actualitatea arzătoare a ziarului, a periodicelor, oglinda multiplă a a- devărului nostru existențial. — Din acei ani de gazetărie datează prie- tenia durabilă cu Zaharia Stancu. Priete- nia n-a scăzut nici azi în intensitate, azi cînd figura lui Stancu a intrat într-un con de umbră. Care să fie explicația ? B Da, l-am cunoscut oine pe Zaharia Stan- cu, exact cu patruzeci de ani în urmă, el conducînd Secția dc Propagandă și Presă din Blocul Partidelor Democratice, iar eu, tînăr ziarist, fiind trimis de el să scriu o serie de reportaje despre viața minerilor din Patrula- terul aurifer al Transilvaniei. Sc pregăteau a- legerile din toamna anului 1946 a cărei cîști- garc de către forțele progresiste avea să fie o cotitură decisivă în istoria României. Stancu mi-a apărut ca un bărbat superb, dinamic, bi- nevoitor, i-am recitat din traducerile lui din Esenin și n-avea să ne mai despartă decit plecarea lui pe apa timpului departe. Am de Ia el toate cărțile pc care le-a scris și fiecare cu o dedicație in versuri. Aș putea chiar al- cătui o plachetă cu versuri inedite aparținind marelui scriitor. Zaharia Stancu nu va intra niciodată într-un con de umbră, astrul său nu Sc va stinge din constelațiile artei românești. El este o fibră structurală a spiritualității românești contem- porane. Istoria acestor pămînturi sc află răs- frîntă structural in oglinda clară a fiecărui vers, a fiecărei pagini din scrierile sale. A fost si un președinte al Scriitorilor. prețuit in timpul său. considerat fast de către toți aceia care și-au închinat viața tainei paginilor albe, sondării în vastele zăcăminte ale sufletului o- menesc. Consider că opera și activitatea lui Zaharia Stancu nu pot să fie ocultate de nici o umbră. — Ați vorbit de Zaharia Stancu. un mari prieten. în anii cît ați lucrat la conduce- rea E.S.P.L.A. și ați început tipărirea operei lui Arghezi ați dobîndit prietenia poetului de la Mărțișor. Un lucru ce. desigur, mar- chează o existență. Ceva ce nu se poate uita. Amintiți-vă, vă rog, de acele ceasuri de sărbătoare. ■ Da. a fost desigur o marc sărbătoare spi- rituală întilnirea cu cel de al doilea luceafăr al poeziei românești. Am pomenit acele cea- suri de sărbătoare, de multe ori, am scris (vezi si volumul alcătuit de Nicolae Dragoș, L-am < unoscut pe Tudor Arghezi). Am declarat câ întilnirea. tipărirea si retipărirea operei sale, semnifică pentru mine justificarea activității de editor si deschiderea unei porți uriașe către luminile noii culturi. Am fost totdeauna atras si de marele povestitor oral, (poate mai puțin cunoscut), care ne fermeca, ore întregi. în bi- rourile Editurii pentru Literatură și Artă. Am înțeles setea lui de real, care nu exclu- dea starea fantastică echivalentă cu poezia, trecerea spre noul umanism, spre noua viziu- ne a omului și-a istoriei, ca o rezultantă de apogeu a intensei sale experiențe existenția- le care nu semnifica insă și rezolvarea defi- nitivă a tuturor neliniștilor. — Ați evocat o personalitate a culturii noastre a cărei operă v-a fascinat : Ar- ghezi. Ați avut prilejul să cunoașteți pe mulți dintre marii scriitori ai lumii contem- porane. Care din aceste întîlniri vi s-a părut memorabilă? B Da, am cunoscut mulți scriitori ai lumii. In primul rind reprezentanții culturii noastre contemporane ca Lucian Blaga (păstrez scri- sori relative la traducerea sa Faust, ori reco- mandarea pentru tălmăcirea Divinei Co- medii de către Etta Boeriu), Mihail Sado- veanu. Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, George Călinescu, Mihai Ralea, I. M. Sadoveanu, Adrian Maniu. N-aș vrea să con- tinui enumerarea unei serii de scriitori iluș- tri care demonstrează intensul flux al spiri- tualității românești (i-am pomenit doar pe cei care astăzi nu mai sînt între noi decît prin opera nemuritoare). Am cunoscut desigur si mari personalități ale culturii italiene ca Massimo Bontcmpelli, Giuseppe Ungaretti, Eu- genio Montale, Salvatore Quasimodo (din o- pera acestora am tradus), Giulio Carlo Argan, Livio Curci, Giulio Andreotti, Vincezo Cap- pelletti, Vittore Branca etc. Dintre ei, cel mai apropiat nouă rămîne marele prieten al culturii românești Giancarlo Vigorelli, directo- rul prestigiosului periodic Nuova rivista eu- ropea. Memorabilă mi s-a părut întilnirea cu vo- cea gravă a lui Eugen lonescu, în care am simțit toată nostalgia pămînturilor românești, Ia o intilnire în Sicilia, cînd am făcut parte împreună, din juriul internațional al presti- giosului premiu literar, Etna Taormina. Nimeni nu poate uita cerurile care s-au boltit asupra nașterii sale. — La începutul convorbirii noastre ați vorbit de profesorii dvs. La rîndu-vă a- veți elevi. Sînteți mulțumit de ei, cum vedeți, în general, ziua de mîine a italie- niștilor la noi? B Nu știu dacă pot numi elevi, în sensul modelării, pe cei douăzeci și cinci de tineri care și-au trecut doctoratul sub conducerea mea științifică. Toți sînt cadre universitare sau cercetători cunoscuți în aria studiilor dc filologie romanică. Am căutat, slujind de a- tîția ani înaltului saccrdoțiu care este meseria de profesor, să acord cea mai profundă aten- ție, sensibilității tineretului, purei sale dispo- nibilități, efervescenței sale, dorinței de a reînnoi experiențe. Am considerat că sarcina profesorului este extraordinară, încărcată de o gravă responsabilitate, aceea de a prezen- ta tiparele științei, adevărului și frumuseții, în care poate să intre și să se modeleze toată plasticitatea unui suflet tînăr, însetat de fru- mos și cunoaștere. Ziua de mîine a italieniștilor trebuie să fie luminoasă ținînd seama de afinitățile de cul- tură și de sînge care leagă cele două popoa- re, român și italian, dc două mii de. ani. Ve- chile rădăcini istorice bazate pe origina co- mună latină, incidențele și sincronia istorică a celor două popoare, izvoarele comune ale limbii și culturii fac să devină obligatorie o mereu mai profundă cunoaștere reciprocă la care clemente stimulatoare sînt italieniștii și romaniștii dc azi și dc miine. — Ați condus nu demult lucrările unui colocviu internațional „Literatura războiu- lui antifascist" desfășurat la lași și Suceava. N-ați lăsat să se bănuie măcar că sînteți un fost combatant, că 44 de schije ați pur- tat în picioare. E prea dureroasă aminti- rea să o mai scoateți la lumină sau vă displace asemenea memorialistică ? B N-aș vrea să insist. Sunt însă un luptă- tor permanent pentru Pace. Am scris atîtea despre această problemă cardinală a zilelor noastre, despre datoria sacră a scriitorilor, re- prezentanții elevației conștiinței popoarelor, de a-și uni vocile într-un cor unanim de protest împotriva cataclismelor pe care le-ar putea provoca forțele iraționale ale războaielor. Am scris că marea literatură este totdea- una umanistă, că pana scriitorilor este mai pu- ternică decît orice spadă cît se află in slujba apărării drepturilor fundamentale ale omului. — Ați debutat ca poet, în 1941, cu vo- lumul „Dolores", abandonind apoi poezia. Cîndva mărturiseați intenția de a reînce- pe să scrieți poezii împreună cu fetițele dvs. S-a intimplat asta ? B Vom vedea. Speriamo bene! — Păreți a fi mai departe de vuietul din lumea literară. Preocupările dvs. se pla- sează pc teritoriile altei literaturi. Dar sînt convins că scrisul nostru contempo- ran nu vă lasă indiferent. Ce anume vă interesează? B Nu, nu sînt departe de lumea literară, de „vuietul" ei. Dimpotrivă. Cunoșteam odată întreg șantierul creatorilor de valori spiri- tuale. Citesc absolut toate revistele de litera- tură și artă (obicei rămas de pe vremea cînd la Radio, timp de patru ani „făceam" Croni- ca revistelor și de care nu am putut să scap vreodată!). Citesc literatura de valoare a scri- itorilor prezentului românesc. Sunt prezent in țară la variatele manifestări culturale. Nu sînt înclinat exclusiv asupra domeniilor literatu- rii străine (italiene). Am și continuitate în aria culturii românești încercînd prin studii, articole, cronici și note literare să subliniez efervescența prezentului spiritualității româ- nești, originalitatea și valoarea. „Vuietul" lu- mii literare răsună puternic și nu mă pot concepe în afara lui. Caut totdeauna să consider pe fiecare creator de valori spirituale ca o inconfundabilă personalitate, încerc să înțeleg atît de complexele și variatele tendințe și ma- nifestări ale actului de creație, respect valorile clasice dar niciodată nu consider că trebuie respins experimentul, oricît de modern ar fi, dar orientat totdeauna de astrul luminos al ra- țiunii. — Printre pasiunile „lumești" e și cea pentru fotbal. Este doar o evadare, o de- conectare? B Fotbalul! Știu precis ce v-a determinat să-mi puneți o asemenea întțebare ! Am asis- tat împreună la transmisia unei întîlniri, Ro- mânia — Finlanda și ați fost surprins de par- ticiparea și comentariul meu chiar foarte so- nor, dar mai ales de faptul c-am pronosticat precis rezultatul: 2—0 pentru România. Ahi jucat desigur fotbal ca orice adolescent, volei (mai mult și mai bine) și am fost alpinist chiar între aceia care aspirau la titlul de maestru al sportului. Dar fotbalul este cople- șitor oricînd și oriunde! Să nu uităm spiri- tualul dialog (publicat de Corneliu Leu în Contemporanul), între cei doi Bălăci, Ilie și Alexandru, relativ la interferența cercetare- sport și profunda simpatie reciprocă! — Ce se petrece însă în ceasurile obiș- nuite de trudă ale creatorului? Ce surprize ne așteaptă? B Surprize... planificate! A apărut cartea des- pre Luigi Pirandello, o lectură în cheie mo- dernă a pirandellismului, niciodată stins în mo- dernitatea europeană, am predat un volum de studii literare la Editura Eminescu cu titlul In fluxul spiritualității și un album Ia Editu- ra Meridiane, Pictura venețiană din secolul al XVIH-lea. Mă pregătesc pentru o nouă mo- nografie (a treisprezecea!) din ciclul dedicat marilor scriitori italieni, despre Vittorio Al- fieri și așa mai departe... — Cît mai departe. Vă mulțumesc pen- tru interviul acordat revistei noastre și vă urăm de pe tărîmul celor șaptezeci de ani, ce s-au rotunjit în acest iunie, sărbătores- cul „La mulți ani!" consemnat de Gr. I. 3 — Convorbiri literare mărturisiri Creator de explicații și enunțător de ipoteze, con- tribuind la cultura timpului său prin orien- tarea spre mai bun, in jurul criticului cu personalitate puternică polarizează valori diver- se, în care, la rîndu-i, se reflectă el însuși. Ni- meni nu va putea scrie despre Eminescu, Crean- gă si Caragiale, fără să invoce pe Titu Maiores- cu. Scrisul, constata E. Lovinescu. intr-o instruc- tivă autobiografie (sub pseudonimul Anonymus Notarius), e „ceasornicărie complicată", presupu- nînd nu numai vocație, ci și o lungă pregătire tehnică. „Destinul meu e strict literar", — pre- ciza el, cu adaosul normal că și criticul e un scriitor. Hortensia Papadat-Bengescu și Ion Bar- bu, pentru a menționa nume foarte semnificati- ve, nu pot fi separați de destinul lui E. Lovines- cu. Potrivit structurii individuale, un Maiores- cu. logician și filozof, a practicat, in pas cu exi- gențele epocii, o critică normativă vizînd impu- nerea unor principii esențiale, cu precizarea că în ce privește „binele și răul ideilor generale 1 totul atîrnă de la aplicarea lor concretă- (Con- vorbiri literare, II, p. 290). Maiorescian într-o măsură, la militantul E. Lovinescu critica de di- rectivă se sprijină pe largi aplicații concrete. Și intr-o ipostază și în alta importă n narațiunea aceasta are o semnificație) nebăgat in seamă. Femeia găsește intr-un sertar un carne- țel pe care i-1 dăruise cineva demult. Cindva. isi amintește, atunci cînd băiatul ei era mai mic (a- rum bărbatul și femeia au rămas din nou numai in doi căci fiica și fiul au plecat, inscriindu-și destinele pe alte traiectorii), îl îndemnase pe a- ccsta să scrie iu el un jurnal. „Mă gîndeam că ar fi un lucru bun", zice ea, adăugind „— Poate că era o prostie. Să ceri unui băiat să-și noteze ce face. Cred că băieții nu privesc inapoi. Fac ce au de făcut". Bărbatul ii cere însă carnetul care i-ar putea fi Iui de folos, notindu-si in el „niște lucruri”, iar femeia, bucuroasă de a fi gă- sit întrebuințare acelui carnet fără rost, i-I oferă. „Bărbatul se întoarse la scaunul său din margi- nea camerei și se uită la carnetul gol, inceremd să gindeascâ la ce avea să scrie în el. Paginile- albe in ele Insele erau simple si complete Dar trebuie să existe anumite cuvinte simple, care să li' la îndemina lui și cu ajutorul cărora să poa- tă face maj multă lumină. Ar fi vrut să scrie un poem, sau o rugăciune in carnetul gol și se gindi citva timn ia ideea asta, amintindu-și de piesele lui Shakespeare pe care le citise culcat pe burtă» ca adolescent, dar toate cuvintele ce-i veneau in minte erau cuvintele rigide ale unei literaturi pe jumătate uitate, ce nu aveau nici o legătură cu ei. Și astfel carnetul rămase gol. își vedea de treburi, annd, spintecind, mulgmd, recoltînd, go- lind gălețile și umplîndu-Ie. Toate aceste acțiuni erau bune in sine, dar nici una din ele nu-i a- ducea o explicație a stării sale de visare, asa cum ar fi putut s-o facă vreun cuvînt țîsnind ca un fulger din creierul său", (subl. n.). Orice viață este simplă și completă în ea însăsi precum paginile albe ale carnetului din romanul Copacul omului la care mă refer. Cît timp va ră- nune gol acest carnet ? Pină cînd toate acele ac- țiuni mereu repetate, bune în sine, își ies din sinea lor și devin text, devin literatură. Carnetul gol își așteaptă așadar scriitorul care „să facă mai multă lumină". Și uneori el apare. In e- pisodul relatat descopăr o metaforă revelatoare a condiției demiurgice a scriitorului... X Aflu că un sondaj printre cititorii si editorii japonezi relevă că in anul 1985 si în primele două hmi ale lui 1986, in patria lui Kawabata se în- registrează O considerabilă creștere a interesu- lui pentru beletristică și o sporire a numărului cititorilor de reviste culturale. Știrile de acest fel nu pot decit să ne bucure pentru că ele ne întăresc speranța în triumful spiritului. M-a sur- prins insă modul cum au comentat ziariștii ni- poni rezultatele sondajului, afirmînd că ele ar atesta o „firească suprasaturație care a interve- nit in urma intoxicării cu mii și mii de subpro- ducții culturale". Oare așa să fie ? Nu cunosc situația de la fața locului si trebuie să-i credem, desigur, pe colegii noștri din Țara Soarelui Răsa- re pe cuvînt. Dar pentru că ei vorbesc, în con- text. și despre eterna plăcere a lecturii, mă în- treb ce fel de cititor de literatură bună, de lite- ratură <*e Mei (eseu, critică etc.), este un „into- xicat” cu subproduse culturale ? Bucuria și spe- ranța ne sint, din păcate, înjumătățite... 4. In vara lui 1984 am petrecut cîteva zile la Moscova, avind prilejul să vizitez si să revăd atunci multe locuri si case de care se leagă nu- mele unor mari scriitori ruși. întors acasă, după vreo săptămină, am citit in „România liberă" a- ceastă știre : „Un fost bucătar al lui Lev Tolstoi continuă să-și practice și astăzi îndeletnicirea in- tr-un restaurant din Moscova, deși a depășit virsta de 100 de ani. Se numește Semion Grisin și s-a născut în apropiere de lasnaia Poliana. El era bucătar la renumitul restaurant Praga, care funcționează si astăzi, cînd a fost remarcat de Tolstoi ți a devenit bucătarul favorit al acestuia. La Moscova trecusem pe lingă restaurantul cu pricina căruia, firește, nu i-am acordat nici un fel de importanță, cum să zic ?, literară. 5. Traducătorii noștri, pentru care niciodată nu vom a--ea destule cuvinte de laudă si recunoș- tință, ' tiu să folosească intensiv spațiul editorial și publicistic, fiind mai întotdeauna „pe fază" si seleetind d ipă criterii valorice ferme. Numai în „România literară" au apărut, am în vedere doar proza, ample și reprezentative fragmente din o- perele Unor autori celebri precum : cubanezul Alejo Carpentier, columbianul Gabriel Garcia Mar- quez, spaniolul Gonzolo Torrente Ballester, deți- nător al prestigiosului premiu „Cervantes" pe 1985, sovieticul Valentin Rasputin. Acesta din urmă cu secvențe dintr-o povestire intitulată Natașa. Am fost frapat de faptul că, dacă Mar- quez in ultimul său roman Dragostea în timpuri de ciuma, despre care afirmă că este cea mai bună carte a sa, abandonează ceea ce critica a numit realismul magic, scriind așa-zicînd într-o manieră realistă clasică (era să zic realist-criti- câ), Rasputin pare a ne re-aduce în plin rea- lism magic. Povestea de iubire pe care eroul o rememorează pe un pat de spital se petrece în spațiul multicolor si plin de taine al taigalei, re- flectîndu-se în oglinda de o indicibilă, neliniști- toare limpezime a Baikalului si a Angarei — personaj-sumă, erou mitologic, de altfel, în lite- ratura autorului Despărțirii de Matiora. Dar pen- tru cine a pășit vreodată în acel mirific tărîm siberian de la Baika] șl Angara, ceea ce ar putea părea magic nu e, în fond, decît realitatea pură a unei lumi străvechi și misterioase. Constantin COROIU 5 — Convorbiri literare eminescu, privindu-se Eminescu percepe lumea reală ca pe o taină a vieții, a cărei treptată descoperi- re și cunoaștere dezvăluie, deopotrivă, bi- nele si râul. De pe această poziție este privit destinul creator al omului, implicat, în accepția poetului, cunoașterii finale — cîșligată cu pre- țul morții. Entitatea fără trup care, după moar- te începe o lungă călătorie, nu este pentru gin- ditor o simplă ipoteză sau impulsul vreunei lec- turi din afară, ci un adevăr apărut din lăuntru, ca răspuns întrebărilor : „Nu cumva îndărătul culiselor vieții e un regizor, a cărui existență n-o putem explica ? Nu cumva sîntem asemenea acelor figuranți, cari voind a reprezenta o armată mare trec pe scenă, înconjoară fundalul și reapar ia- răși ?“ (Sărmanul Dionis). Lipsa certitudinii ime- diate conduce la acceptarea condiției unor vieți anterioare, a căror existență posibilă este totoda- tă consecința nemijlocită a sentimentului că în ființa omului, pe lîngă partea vizibilă și trecă- toare, dăinuie una invizibilă și eternă, pe care, pentru a-i sublinia aspectul imaterial, poetul o numește „umbră". Acest alter-ego ascuns are me- nirea de a întreține dorința de bine și de bi- ruință a insului încorsetat de absurdul dispari- ției. El se adresează șoptit celor „aleși", care au izbutit să facă în ei atita liniște cită e nevoie pentru ca glasul din adincuri să fie auzit : „Tu știi, cugetă umbra și el ii auzea cugetările, știi bine că sufletul tău din începutul lumei și pină acum a făcut lunga călătorie prin mii de corpuri, din care azi n-a mai rămas decît praful" (Ibiuem). Cind acest glas se face suficient de distinct, cînd nu mai poate fi nici un fel de îndoială asupra realității lui, confuzia din jur se destramă sub nă- vala orbitoare a luminii : „Sufletul tău, fără ca azi să și-o aducă aminte, a fost odată în pieptul lui Zoroastru, care făcea ca stelele să se mute din Ioc în loc cu adîncul grai și socoteala com- binată a cifrelor lui. Acea carte a lui Zoro- astru, care cuprinde toate tainele științei lui, stă deschisă înaintea ta" (Ibidem). In clipele cît du- rează aceste revelații ia naștere ceea ce poetul numește nostalgie inversă", adică imperativul ine- fabil care dă omului sentimentul că — esențial —, el nu este numai al timpului și locului unde-a venit pe lume, ci și al altor timpuri, și locuri, depozitate amorf în ființa sa. începe, deci, cău- tarea și descoperirea straturilor ancestrale ale trecutului — veșnicie subiectivă — pe ecranul că- reia se pot desluși efigiile „acelor corpuri* prin care sufletul va fi făcut „Lunga (lui) călătorie". Sărmanul Dionis este convins că numai aducerea în conștiință a îndepărtatelor lui avataruri ii poa- te deschide drumul spre adevărul propriei lui ființe și că numai identificarea eurilor pe care- le intuiește in propriul destin ii poate prilejui rea- la cunoaștere de sine. Hipersensibilitatea acestui personaj, traumatizat de experiențele chinuitoare ale vieții, este salvată de descoperirea că nu există neant și că ființa sa spirituală are o des- tinație precisă, aceea de a migra din eu in eu, re- venind iarăși și iarăși : „La sorți va pune ia- răși prin lumile din ceri / Durerea mea cumplită un veșnic Ahasver —/ Ce cu același suflet din nou să reapară / Migrației eterne unealtă de ocară..." (Nirvana). Șansa lui Dionis de a fi întîl- nit pe maestrul său spiritual — înțeleptul Ruben — constituie motivul revelator prin care ucenicul află că posibilitatea reîncarnării nu este pentru nefericirea omului, ci, dimpotrivă, spre gloria Iui : grație acestei posibilități ei pot vorbi cespre măreția ființei umane, care se dovedește a fi depozitara unor realități nebănuite, deși intuite. Dionis trăiește atunci ipostaza exaltantă în care îl introduce Ruben : „Bine zici, maestre Ruberi, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metem- psichoza lor. Bine zici, cum că în sufletul nostru este timpul și spațiul ceL nemărginit și nu ne lip- sește decît varga magică, de a ne transpune in oricare punct al lor vom voi". Așadar, descoperirea că, genetic, omul este integrat cosmosului, face să dispară îndoielile te- restre ale lui Dionis, locul lor luindu-1 limpezirea solară a forței pe care i-o rezervă conștiința de sine, virtutea de a stăpini și manevra tainele veșniciei. Creația și iubirea sînt argumentele din- ții prin care Eminescu înțelege că ne putem opu- ne rostogolirii nimicitoare a timpului. Cunoașterea este un alt motiv care dă robustețe spiritului, în- tărindu-1 pentru a respinge funesta tentație a ab- surdului și a-i dovedi inconsistența : „O, eu nu cer norocul, dar cer să mă învăț / Ca viața-mi preț să aibă și moartea s-aibă preț, / Să nu zic despre mine, ce omului s-a zis : / Că-i visul unei umbre și umbra unui vis" (O, stinge-se a vieții...). Norocul și fericirea de-o clipă sînt himere pe care poetul le respinge în favoarea unui țel lim- pede care să-i unifice forțele și să-i dea direc- ție în viață. Dacă, de la început, existența nu are o finalitate precisă, care să se fi cristalizat în conștiința unei misiuni, totul este anihilat de inutilitate : „Zădarnică, pustie și fără înțeles / Viața-mi nu sc leagă de-un rău sau de-un eres". Este atît de imperios necesară definirea propriu- lui său rol în cadrul complexului social existent, îneît, la un moment dat, poetul pare să sacrifice totul neîncrederii universale ori neputinței : „Căci ce-i la urma urmei minciună, adevăr ?... / Țin numai la ceva... oricît ar fi de mic... 7 Dar nu țin la nimica, căci nu mai cred nimic". (Ibi- dem). Această izbucnire agnostică însă trebuie inter- pretată. „Minciuna mare", în accepția lui Emi- nescu, e un fel de a numi idealul, iar prin acel „nu mai cred nimic", abordat în legătură cu deo- sebirea dintre minciună și adevăr, trebuie să în- țelegem refuzul gînditorului de a mai admite pla- titudini și abstracțiuni prezentate drept altceva decît sînt ele în realitate. Instinctul său de mare artist și cugetător îi spunea că dacă ideea nu arde, determinînd în jur adevărate explozii, cu toată înfățișarea ei corectă, nu poate intra în constelația perenității. Este atributul unic și cel mai de preț al creatorului, așa cum îl vede Emi- nescu. Proza cotidiană, cu toate amenințările ei disperante, nu reușește să stingă dorința după ceva „mare" a spiritului creator, astfel îneît, pen- tru marele poet român, idealul perfecției în artă devine o căutare obsesivă : „Totuși el în pieptul lui / O dorință are-adîncă, / Neștiută decît lui. Dorul după ce-i mai mare (s.n.) / ’N-astă lume trecătoare, / După ce-i desăvirșit / Și tot su- fletul îl doare / După cum a fost menit". (Mi- ron și frumoasa fără corp). Scopul desăvîrșirii trebuie să fie imperativul absolut al oricărui spirit creator, acesta singur dînd înțeles vieții. („Aș vrea a mea viață să aib'un înțeles"), împlinirea unei astfel de opțiuni însă este grea. Asupra zbuciumatelor întrebări ale lui Dionis pînă si salvatoarea umbră păstrea- ză o tăcere de sfinx. Aceasta pentru că rostul omului pe pămînt constă tocmai în căutarea aces- tui rost, în găsirea a ceea ce Eminescu numește „firul de aur al scopului", adică voința de a cău- ta. Pentru că pașii independenți ai individului prin viață depind nu atît de limpezimea meca- nismului ce-1 propulsează, cît de forța omului de a nu înceta să caute, de a nu dezarma, dis- pera și abandona în fața neprevăzutului. Iată re- sortul intim și reversul sigur al numai aparen- telor renunțări eminesciene. Ajungerea scopului vine doar ca o răsplată acordată tenacității, a- tunci cînd destinul consideră că prețul suferin- ței insului care-a plătit tentația căutării este cel ce se cuvine. „Viața, scrie poetul, e o cifră ne-nțeleasă", de aceea omul își onorează condi- ția numai în măsura în care încearcă să-i afle „necunoscutele", altfel, cum tot Eminescu spune, individul comun este respins de premisa faustica : „In zadar cătăm răspunsul la-ntrebarea ce ne-am pus". (La moartea lui Neamțu). Ipostazele din care ni se relevă astăzi spiritul eminescian sînt aureolate de energiile necesare dramaticelor lui căutări, așezîndu-1 pe creatorul lui Hyperion în- tre marii cugetători ai lumii. Virgil CUȚITARU caracterul universal al poemului „epigonii^ Dacă valențele universale ale liricii eroti- ce ori filozofice eminesciene vin în pri- mul rînd din adîncimile de sentiment și de gînd desfășurate aproape întotdeauna pe un vast fundal cosmic sau spiritual, îneît grație schimbului de substanță care are loc între acestea, combustiile lăuntrice sfîrșesc prin a deveni ipostaze ale esenței umane, fon- dul poemului Epigonii pare, la prima vedere, impropriu unor considerații similare. Refuzul de a-i acorda un astfel de statut este deter- minat mai ales de însușirile obiectului cele- brat : poeții (lipsiți, în majoritatea cazurilor, de un merit literar real) care l-au precedat pe Eminescu și cei contemporani cu el. Jude- cat în sine, acest material arid și particular, adică specific numai unei anumite perioade a literaturii noastre, nu pare să conțină sau să promită nici o deschidere către universal. Fiind mai curînd reversul celui constituit de senti- mente și idei generale, posibilitatea transcen- derii către spațiul elevat al poeziei autentice devine din această zonă aproape cu neputință, înfrîngerea inerției materiei nu atirnă decît de modul în care creatorul reușește să facă orice material semnificativ, prin remodelarea Iui în tipare inedite, corespunzătoare magmei ideatice. Astfel, în momentul in care Emines- cu dispune materialul în cele două părți care se opun, elogiind pe înaintași pentru idealu- rile care îi călăuzesc si pentru sinceritatea ver- bului lor si denigrînd pe poeții „trezi de su- flarea secolului" din vremea sa, adică sceptici sau incapabili de proiecte vizionare, acesta de- vine activ. începînd să semnifice în cel mai înalt grad. în consecință, liniaritatea evoluției literare din Lepturariul lui Aron Pumnul se transformă In viziunea discipolului, datorită intuirii opozițiilor care se ivesc în devenirea spiritului, in confruntare sau antiteză. De aici, aspectul dramatic al compoziției poemului și mai cu seamă ai părții sale secunde, puternic reliefat prin punerea față în față a ideologiei literare a celor două generații. în aceste con- diții. rolul decisiv pe care-1 are forma in con- cretizarea ,adîncirea și reliefarea ideilor se relevă cu o neobișnuită claritate. Constituită pe acest temei, antiteza din Epigonii comportă mai multe nivele de deschidere către general și universal. în primul rînd, avînd în vedere capacitatea de surprindere a unor realități spi- rituale, se poate constata că poemul reflectă mișcarea contradictorie a tendințelor literare dintr-un anumit moment al istoriei literelor noastre. Transpunînd în planul artei ,nu fără o pronunțată inflexiune retorică, conștiința desprinderii de tradiție a poeților contempo- rani și proclamînd totodată, deși la modul in- direct. necesitatea promovării de către cei ce creează a unui înalt ideal artistic. Epigonii reprezintă, la cel dinții nivel, literatura româ- nă și prin ea însăși spiritualitatea noastră. în felul acesta. întrucît Eminescu face aici „bi- lanțul literaturii care l-a precedat" și adre- sează reprezentanților acesteia un „suprem a- dio". Epigonii devine, după opinia lui G. Ibrăi- leanu, „o profesie de credință". De asemenea, pentru că a apărut „într-un. moment de răs- cruce al dezvoltării poeziei românești" și re- flectă „drama neputinței ieșirii din contem- poraneitate, cu toate că ideologic rămîne un adept și un admirator al înaintașilor de la 1848“ Epigonii „trebuie văzut — după Ion Ro- taru — ca un manifest poetic". Constituind însă unul din punctele de con- vergență ale liniilor de forță care au traver- sat conștiința noastră literară din acel timp, Epigonii ilustrează la nivelul imediat următor, un grad mai înalt de concentrare sau de esen- tializare a elanurilor spirituale, capabil să a- tingă aria altor literaturi și să stabilească puncte de comuniune cu ele. în acest punct, generalul tinde sâ dobîndească virtuțile uni- versalului. Se cuvine sâ arătăm că din punct de vedere logic, universalul este una din ipos- tazele generalului, după cum naționalul este o altă modalitate de a fi a particularului. Dar întrucît generalul nu poate exista decît pe te- meiul și prin depășirea particularului, tot ast- fel universalul îsi datorează apariția ridicării deasupra naționalului (si particularului) pînă pe ce’e mai înalte trepte de generalizare, în spațiul ideilor și al sentimentelor etern uma- ne. Dacă pînă la acest nivel de interpretare Epigonii aparține mai cu seamă sferei gene- ralului, deoarece înseamnă o generalizare în cadrele unei singure literaturi, de aici înainte se va înscrie în cea a universalului, întrucît reprezintă o generalizare de ordin mai pro- fund. Drept urmare, observînd că pentru tînă- rul Eminescu fundamentele artei nu pot fi al- cătuite decît din „sinceritate a simțirii și cre- dință adîncă" și că menirea acesteia nu se is- toveste o dată cu plăsmuirea frumosului, ci in- clude și chemarea de a călăuzi „societatea către valorile înalte create de spiritul uman". D. Popovici caracterizează Epigonii „drept un manifest în spirit prerafaelit". Apropiind ideo- logia poemului de ideile reprezentanților cu- rentului artistic prerafaelit, acesta este de pă- rere că Eminescu, în mod cu totul indepen- dent de școala prerafaelită engleză, poate sta alături de teoreticienii și artiștii ei, John Rus- kin, Dante Gabriel Ross’etti și'W. Morris. „Prin atitudinea lui însă, scrie criticul, poetul român se fixează în ceea ce s-ar putea numi reac- țiunea europeană prerafaelită. în cuprinsul că- reia el deține unul din locurile importante atît prin tăria verbului propriu, cit și prin curentul pe care îl creează". în același context, Epi- gonii nu este, conform opticii lui M. Drăgan, decît manifestarea unui „vizionarism" de esen- ță romantică, fapt ce conduce la corelarea a- cestuia „cu acela al lui Novalis, unul dintre marii precursori ai poeziei moderne europene, sau cu atitudinile altor creatori romantici". Pe de altă parte, ținînd seama de felul in care va evolua poezia postromantică, respectiv acea respingere lucidă a tărimului ideal (mitul, vi- sul, fantezia etc.), în care se complace poetul romantic, Epigonii ar putea figura, în viziunea critică a iui Edgar Papu, printre primele crea- ții eminesciene edificate pe „lucida tensiune postromantică între ideal și realitate". Pasul următor sau lărgirea ariei spirituale circum- scrisă de granițele unei școli sau ale unui cu- rent literar nu este posibil la acest nivel decît prin corelarea sau subsumarea datelor poemu- lui unor tipare aparținînd tipologiilor estetice. La drept vorbind, toate tipologiile cunoscute ide la Schiller și pînă la G. Călinescu și T. Vianu) s-au constituit prin surprinderea esen- ței obiectelor și proceselor ca și prin neglijarea planului fenomenal al acestora. Existența unei astfel de interpretări o datorăm lui D. Ca- racostea. Apelînd la tipologia schilleriană Pri- vind distincția dintre poezia naivă, specifică creatorilor care au trăit într-o netulburată co- muniune cu natura, și cea sentimentală, expre- sie a unei umanități care s-a desprins de na- tură, dar care aspiră cu ardoare spre ea, cri- ticul este de părere că Epigonii nu poate fi decît „sinteza unică" a acestui „conflict care a frămîntat mult literaturile moderne". în sfîr- șit, la cel mai înalt nivel al forței sale de iradiație universală, dincolo de spațiul spiritual al unei singure sau al mai multor literaturi, ca și de cel al literaturii și artei propriu-zise, Epigonii pare a răsfrînge unele modalități de a se manifesta ale spiritului uman însuși. Ca și pină aici, capacitatea sa de a apropia și re- vela lumea esențialului rămîne hotărîtoare în ordonarea materialului. Astfel, pentru G. Căli- nescu „paralela" între cele două concepții asu- pra artei apare ca o ipostază a veșnicei dispu- te „asupra anticilor și modernilor, redusă la problema generațiilor". în schimb, M. Drago- mirescu, punînd în relație fondul poemului cu profunzimile de gînd și de simțire ale perso- nalității artistice, pune în lumină pentru prima oară dimensiunea existențială a acestuia. „Epi- gonii exprimă dar, constată autorul Științei li- teraturii. o stare sufletească intermediară în- tre înțelegerea Neantului acestei lumi și între înțelegerea că acest Neant se armonizează per- fect cu Existența, care la rîndul ei îl condi- ționează". Alături de această abundență și diversitate a considerațiilor critice, care în plan axio- logic înseamnă de fapt consonanță, dorim să avansăm ideea că Epigonii ar putea sugera, pî- nă la un punct, însăși mișcarea fundamentala a spiritului uman, în cicluri mari care refac neîntrerupt drumul său de la un stadiu naiv și sintetic către unul rațional și analitic, urmînd ca după momentul unei necesare sinteze totul să reînceapă de la capăt. în fond, atitudinea naivă presupune o trăire a vieții ca ființă totală cînd ideile, sentimen- tele -și tendințele se împletesc în chip armo- nios. conferind omului forță, simț de răspun- dere și încredere în gîndul și fapta sa. O ast- fel de epocă este prielnică înfloririi tragediei, căci tragicul autentic îsi are întotdeauna drept temei conștiința și aspirația spre ideal. Dim- potrivă. atitudinea rațională în fața vieții în- seamnă o cenzurare a complexității ființei u- mane sau o reducere a acesteia la o singură dimensiune, cea teoretică. Realitatea este frag- mentată și analizată minuțios în vederea des- coperirii mecanismului și legilor ei. Conștiința limitelor minții și acțiunii omenești, mult mai accentuată decît în situația precedentă, se în- vecinează adeseori cu scepticismul. Istoria cul- turii posedă suficiente exemple spre a susține punctul de vedere expus mat sus. Astfel, epo- cii marilor tragici i-a urmat cea inaugurată de raționalismul socratic, după cum perioadei lui Shakespeare, Corneille și Racine i-a luat locul cea dominată de raționalismul cartezian. în acest sens, intuițiile lui Eminescu sînt surprin- zătoare. Căci de fapt, în Epigonii, poetul nu are în vedere valoarea sau nonvaloarea operei înaintașilor și contemporanilor săi, ci spiritul care le animă creația. „Dacă în Epigonii, scrie Eminescu, veți vedea laude pentru poeți ca Bolliac, Mureșan, Eliade, — acelea nu sînt pen- tru meritul intern al lucrărilor lor, ci numai pentru că într-adevăr te mișcă acea naivitate sinceră, necunoscută cu care lucrau ei. Noi cești mai noi cunoaștem starea noastră, sîn- tem trezi la suflarea secolului — și de aceea avem atita cauză de-a ne descuragia. Nimic — decît culmile strălucite, nimic — decît con- știința sigură că nu le vom ajunge nicioda-; tă. Și să nu fim sceptici ?“. Astfel, termenii antitezei din Epigonii conțin una din cele mai sugestive deschideri către formele și modul de a se manifesta al spiritului uman. Insă întrucît avem de-a face cu o anti- teză romantică, nu dialectică, poetul nu de- pășește momentul confruntării tezei și antite- zei, ci surprinde numai o parte, din mișcarea dialectică a spiritului. Considerat din această perspectivă, Epigonii este poemul veșnicei o- poziții care se ivește în interiorul spiritului o- menesc și în care noi, nu Eminescu, recunoaș- tem motorul devenirii sale. în esență, însă a- propierea și confruntarea celor două concep- ții asupra artei a permis interpretării să se ri- dice de la- planul concret și istoric, care ne in- formează despre starea literaturii române de la 1870, la un plan abstract și esențial, în ca- re nu există decît substanța spiritualității u- mane. Susținută de o extraordinară dezlănțuire me- taforică, această capacitate a substanței poe- mului de a semnifica la atît de multe nivele îi conferă în realitate universalitatea și va- loarea sa. încă de pe acum, căci Epigonii pare să fi fost „concepută și scrisă aproape în for- ma ei definitivă, înainte ca Venerc și Madonă să fi apărut", Eminescu îndreaptă ferm litera- tura română pe albia marilor creații, întrucît se dovedește capabil de a imprima oricărui material utilizat pecetea eternității. Leonida MANIU eminesciana Eminescu văzut de Mircea ISPIK se bate miezul nopții Cam esoteric" textul poemului Se bate mie- zul nopții..., afirmă Alain Guillermou. Dar de ce esoteric? Pentru că nu îngă- duie să fie vulgarizat. Oricît s-ar vorbi despre acest text, nu-1 simțim „deja vu". Este per- misă însă necontenit construirea unor viziuni din sugestiile pe care le trimite poezia ca pe niște reflexe. încercarea de refacere a universului acestui poem se întregește în două etape : 1. capta- rea unui ton adecvat ; 2. unificarea într-o ima- gine pe care am vizualizat-o printr-un clo- pot cu „neclintită limbă". Deși verbul a se bate exprimă o acțiune cu durată, deci trecerea, pare a se fixa aici cu sugestia stagnării. Sunetul clopotului nu este un moment intre altele care trec, ci un mo- ment remarcabil tocmai prin audibilitate. Și pentru că simțul auzului este solicitat de izbi- rea limbii în clopot, e ca și cum timpul s-ar obiectualiza în clopotul de-aramă, după ce mai întîi a devenit sensibil prin sonorizare. In întregul său, versul : „Se bate miezul nop- ții în clopotul de-aramă" nu este numai in- trarea în poezie, dar și ieșirea din imperiul duratei ca anticipare a unei revelații. Momen- tul de tip romantic al miezului nopții pri- mește valențe superioare printr-o tensionare la nivelul verbului : ambiguitatea pasiv-refle- xiv (se bate) determină oscilația între miezul nopții ca atmosferă, aproape decor și miezul nopții ca moment inițial-inițiatic pentru o ex- periență fundamentală. In cazul unui se bato reflexiv am avea imaginea frapant concretă a clipei ce se răzvrătește prin abaterea de la curgerea firească, liniară a timpului. Un mo- ment se sustrage marelui tot rămînînd sus- pendat în materialitatea sonoră a clopotului de-aramă. Se regăsește o unitate pierdută, poate niciodată făptuită, a timpului (miezul nopții) și a materiei (clopotul). La nivelul stă- rii de spirit, această unitate corespunde unui echilibru ideal, iar la nivelul expresiei poe- tice, unei conciziuni reflectînd fidel unitatea și echilibrul. Dacă verbul se bate ar avea nuanță pasivă s-ar infiltra o forță parazitară care ar deruta spiritul împiedicînd revelația. Favorabil in- terpretării noastre este aspectul reflexiv deși nu excludem menținerea ambiguității ca marcă pentru gestul poetic( tulbure la început, dar limpezindu-se apoi) al inițierii unui nou univers : gîndirea poetică izvorăște dintr-un impuls exterior asimilat poeziei. De la primul la al doilea vers, poezia stră- bate un drum care este al lucidității revela- torii : „Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-ini ieie vamă". Adîncirea în propriul univers, în universul care tocmai se construiește, are loc treaptă cu treaptă, în ritmul impus de cuvînt. E adevărat că în comparație cu esențiala stag- nare din primul vers, al doilea conține o subtilă redundanță. Dar, de fapt, imaginea clopotului care captează sunetul și o dată cu el clipa, se particularizează în continuare, se domesticește, făcînd posibilă asocierea momen- tului a-temporal cu o individualitate evidentă lingvistic în pronumele mi. Astfel individuali- tatea umană este implicată în oprirea timpu- lui ca autor subiectiv al acestei opriri. Dacă poetul are puterea de a mișca stelele, el are și puterea de a le frîna mișcarea. Somnul-amnezie, stare confuză între ființă și neființă, se îndepărtează și se contrazice : „vameșul vieții" nu mai este vameș pentru că „nu vrea să-mi ieie vamă". Are loc o con- taminare : somnul ca vameș al vieții este un mesager al morții ; cuvintele vamă, vameș tri- mit la un sens ritualic (omul mort este pre- gătit pentru a putea trece vămile văzduhului — bariere în calea sufletului care urcă spre o altă lume). Banala insomnie se transfigu- rează, devine marea insomnie, deschizătoarea drumului întru cunoaștere. Prin negarea apo- ziției „vameș vieții", se instituie nefirescul, u- nicul, momentul care nu trebuie ratat. Ver- surile rimînd sonorități diferite ca intensitate (aramă — materie vibrantă si vamă — cu sensul deja precizat, spațiu de graniță) în- cearcă să cuprindă un teren cît mai vast al posibilităților gîndului de a-și realiza atmo- sfera favorabilă desfășurării, călătoriei, reve- lației. Sinteza timp interior — timp obiectiv, cal- culată să încapă în cuvinte, se dezvăluie în continuare prin quasi-repetiția se bate — bă- tute. Aparent, sensurile acestor doi termeni par a nu avea nimic comun. Intr-adevăr nu au atîta vreme cît rămîn termeni în contextul lingvistic dat. Insă poezia le oferă posibilita- tea de a se înlăța, de a ieși din contextul lingvistic (recuperîndu-1 totodată și pe acesta) pentru un destin superior : acela al conotației lirice. Convorbiri literare — 6 eminesciana înțeles la prima apariție ca o exprimare a descătușării timpului din linearitate, verbul i u valoare adjectivală din al doilea context are un cu totul alt sens : a peregrina în lumea ideilor, mereu în aceleași sfere, obsesie fără leac a minții care caută adevărul. Aceste două cuvinte refac însă textul, îi conferă simetria necesară. In momentul unic destinat unei mari iluminări mintea încearcă, din inerție, ace- leași drumuri : „Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, S-asamăn între-olaltâ viață și cu moarte1*. A asemăna intre-olaltă înseamnă a compara identificind. Aceasta con- stituie o acțiune intelectuală superficială, cu adîncimea ei cu tot. Or, clipa sustrasă timpu- lui, prizonieră a clopotului de-aramâ. a- con- științei. este dc bun augur unei viziuni din- colo de ordinea obișnuită propusă de intelect. Echilibrul poemului Se bate miezul nopții... este un echilibru al lucidității care se con- fruntă cu revelația ultimă : propria ei nepu- tință. Luciditatea se transfigurează într-un clopot a cărui neclintită limbă nu poate primi nici un impuls fiindcă nu numai gîndirea, dar și timpul se află într-o stare de perfectă ver- ticalitate, la mijloc între înțelegerea vieții și a morții ca o totalitate și refuzul oricând identificări. 4 Vedem în cuvîntul și din penultimul vers o conjuncție copulativă care are putjrea de a substantiviza următorul cuvînt (aziț Astfel, azi devine nume pentru clipa care nu se mai schimbă. Fiecare vers începe cu un cuvînt ncflc- xibil (excepție se) și într-o anumită măsură gol de înțeles. Sînt cuvinte scurte, infime, dar ele întîrzie mesajul tocmai pentru a-1 con- stitui mai temeinic. Lipsa de grabă creează un ton de sentință. îndeosebi conjuncțiile ci, căci imprimă textului un aer sapiențial : „Ci cum- păna gîndirii-ini și azi nu se mai schimbă, / Căci între amîndouă stă neclintita limbă11. Se insinuează un suflu transcendent, vocea eului liric pare a constata doar o stare de lucruri hotărîtă dincolo de ființă, într-o conjunctură irepetabilă. O luciditate impersonală răzbate din ulti- mele două versuri. Tonul echilibrat al între- gului poem își concentrează forța în final, afirmînd alb neputința trecerii dincolo de po- sibilitățile intelectului. (Accentul poemului cade pe verbul cu negația nuanțată nu sc mai schimbă). O clipă s-a făcut lumină pentru ca revelația așteptată să fie întunericul. Iar lu- ciditatea percepe întunericul, și-l asumă, îl consideră ultimul sprijin al ochiului rece. Elena PRICOP H Premiul revistei „Convorbiri literare" la Colocviul științific studențesc, Iași 1986. Eminescu în dialect aromân Opera poetică a lui Eminescu a atras, cum era și firesc, atenția unor poeți aromâni, care au transpus-o, chiar dacă nu inte- gral, în dialectul lor. Pentru prețuirea de ca- re se bucură Eminescu în rîndul poeților aro- mâni sînt semnificative și cele două poezii in- titulate, ambele, Al Eminescu („Lui Emines- cu-), semnate una de Hristu Cândroveanu și apărută în volumul, alcătuit de același poet, intitulat Antologie lirică aromână, București, Editura Univers, 1975, alta de Kira lorgoveanu în volumul ei Steaua di dor, București, Editu- ra Minerva, 1983 '. Începutul transpunerii lui Eminescu în dia- lect aromân l-a făcut în 1940 poetul George Perdichi (1913—1957) cu publicarea, la Bucu- rești, Tiparul Universitar, a unei plachete in- titulate Luțeafirlu și Numta al Șumbă, cuprin- zînd poemul Luceafărul în întregime și ulti- ma parte a poemului Călin (File din poveste). Această transpunere a Luceafărului se va re- publica. în 1981, la Editura Minerva, în cule- gerea de transpuneri aromâne din^ Eminescu intitulată Poezii/Puizii, unde se publică și transpunerile a trei poeți actuali, Chirata lor- goveanu, căreia i-a revenit și îngrijirea edi- ției „românească-armânească11, loan Cutova, Costa Guli2. De la George Perdichi au rămas și 39 de pagini dactiiografiate de transpuneri din Eminescu cu titlul Mărilea al Eminescu („Mărimea lui Eminescu11), după cum aflăm din Dicționarul dialectului aromân. General și etimologic, al lui Tache Papahagi, ediția a doua augmentată, București, Editura Academi- ei R.S.R., 1974, p. 1394 precum și) din Biblio- grafia Mihai Eimenscu (1866—Î970), voi. I, Opera, București, Editura Academiei R.S.R., 1976, p. 118, nr. 1128. După George Perdichi poetul loan Cutova a publicat, în 1980, volumul Luțiafirlu, cuprin- zînd transpunerea în dialect aromân a 23 de poeme eminesciene care, împreună cu altele, se vor regăsi și în volumul de Poezii/Puizii amintit mai înainte. Acest ultim volum cu- prinde vreo 60 de poeme, din care amintim Laclu vinit („Lacul11), Seara pri giug („Sara pe deal11) transpuse de George Perdichi, Gionli Mușat ditu teliu („Făt-Frumos din tei11); Pir- mithlu-a codrului („Povestea codrului11) trans- puse de Chirata lorgoveanu, Rigeaua unliti Dac („Rugăciunea unui dac11), O, armîni („O, ră- mîi11) de loan Cutova, Amiră și oarfăn („împă- rat și proletar11), Cartea III („Scrisoarea III“) în transpunerea lui Costa Guli. Unele poeme sînt publicate aici în dublă variantă căci au fost transpuse de cîte doi poeți. Notăm, astfel. Luceafărul, Glossă, O, ră- mîi transpuse atît de George Perdichi cît și de loan Cutova. De asemenea, Sunt ani la mijloc sau După ce atîta vreme sînt transpu- se mai întîi de loan Cutova (vezi volumul Luțiafirlu) apoi de Chirata lorgoveanu (vezi volumul Poezii/Puizii). Faptul acesta este foar- te important, deoarece permite să vedem di- versele soluții date de poeții aromâni pentru a transpune în graiul lor matern versurile e- minesciene. Cum se știe, încă de multă vreme o tradu- 1 cere intr-o limbă străină a fost asemănată cu un covor întors pe dos, plecindu-se de la con- statarea că un text, mai ales poetic, sufere, în ; felul acesta, pierderi. In cazul transpunerilor la care ne i referim pierderile acestea sint mai puține căcr aromâna nu este o limbă străină, ci o variantă a limbii române, adică un dia- lect. Cei patru poeți au reușit, in ciuda unor dificultăți mai ales de ordin lexical — căci dialectul aromân este mai sărac decît cel da- coromân — să dea poemelor lui Eminescu e- chivalente dialectale artistice prin care cititorii aromâni — și nu numai aceștia, desigur — să poată pătrunde mesajul poetic eminescian, vra- ja, frumusețea și armonia versurilor mareiui 1 poet. Am cita, spre exemplificare, doar primele patru versuri din patru poeme. începem cu Tră țe nu vini („De ce nu-mi vii"), transpu- să de loan Cutova : „Vedz, lindurușile si duc,/ Și-ascutură frindza di nuc / S-aștearnă bruma priste-avini / Tră țe nu-ni vini, tră țe nu-ni v ini ț". Echivalența cu strofa lui Eminescu o pu- tem considera perfectă. Singurele deosebiri țin de aspectul fonetic al dialectului aromân. Iată acum Ți iasti vrearea 7 („Ce e amo- rul ?“), in transpunerea Chiratei lorgoveanu : „Ți iasti vrearea? Uni caii / Ți ti dureari-i fapti / Ci nii di lăcrini nu-agiungu / Ci tutu ma multi cafti1*. Aici deosebirea stă în faptul că —E un lung / Prilej pentru durere se transpune prin „O cale / Ce pentru durere este făcută". Se suprimă, deci, cuvîntul lung, apare cale pen- tru „prilej- iar adausul este făcută nu modi- fică ideea Oprimată fn versul lui Eminescu. Iată acum Ți iasti vrearea ? („Ce e amo- to la poemul Călin (File din poveste), în transpunerea lui Costa Guli : „Toamna frund- zili s-aduni, / Un dzindzir tu grendi-asuni, / Nvirnat vintul la geam bați / Cu nî triburati mini”. Să ne reamintim acum versurile lui Emi- nescu spre a vedea ușoarele deosebiri pe care le prezintă transpunerea aromână : „Toamna frunzele colindă, / Sun-un grier sub o grin- dă, Vintul jalnic bate-n geamuri / Cu o mină tremurindă". Așadar pentru colindă poetul aromân folo- sește s-aduni iar în loc de geamuri apare sin- gularul geam. In sfîrșit, Di.aua la steaua țea di-aclo („La steaua"), transpusă de George Perdichi : „Di-aua Ia steaua ațea di-aclo / I calea-ahit di lungă / Că nili di ani chirolu lo / Lu- nina-a lei s-nă-agiungă“. Poetul aromân a reelaborat primul vers, care devine „De-aici la steaua cea de-acolo“. In versul al treilea este modificat finalul. George Perdichi adăugind, dar fără a schimba ideea. că chirolu (adică „timpul") a necesitat (lo) mii de ani. , Și, pentru a putea face o comparație între două transpuneri, să reproducem aceeași strofă în varianta lui loan Cutova, publicată în volu- mul Luțiafirlu : „La steaua cari si-alînci / I nă cale-ahît di lungă / Că ună etă iii lipsi / Luninălei s-agiungă“. Alinei înseamnă în dialectul aromân „răsă- ri, a răsărit" iar lipsi „trebui, a trebuit". Sînt echivalente perfecte ale cuvintelor corespunză- toare din versurile lui Eminescu. Prin urmare singura deosebire constă în folosirea lui etă „timp, eternitate" în loc de mii de ani. Să reținem, așadar, că poeții aromâni au respectat ritmuj și rimele. Ei au folosit, în a- cest scop, fără a modifica ideea exprimată în poemele eminesciene, o serie de procedee : în- locuirea unor termeni cu alții, însă cu sens foarte apropiat, suprimarea unor cuvinte sau adăugarea unor cuvinte noi, iar uneori chiar reelaborarea versului în întregime pentru a respecta forma poemului. Toate aceste transpuneri ca și noua poezie aromână (mai amintim, dintre poeții actuali, pe Nicolae Caratană. Teohar Mihadaș, Vasile Tode) dovedesc că dialectul aromân, singurul idiom românesc sud-dunărean care are un în- ceput de literatură cultă, este capabil, în ciuda dificultăților la care ne-am referit,_ să dezvol- te varianta sa artistică, reprezentată, în trecut, de un număr restrîns de poeți și prozatori, dintre care unii foarte valoroși (Constantin Belimace. Nicolae Batzaria, Nida Boga, George Murnu etc.). Ștefan GIOSU 1 . Ambele poezii se vor republica și în an- tologia alcătuită de cei doi poeți, intitulată Un veac de poezie aromână, București, Cartea Ro- mânească, 1985, p. 442, 465. Pentru date biografice și caracterizarea operei celor patru poeți amintiți vezi volumul Un veac de poezie aromână, p. 384—390, 457— 458, 427—429, 412—413. „convorbiri—1886“---------------------------- Nuveleta Două zile la Slănic de N. Gane propune un personaj Darecum insolit, Nae Peruzescu, găsit cu ușurință de cei mai mulți comentatori ca descinzînd de sub jiletca lui Rică Venturiano — apărut la lumina rampei și a tiparului cu aproape un deceniu mai înainte, în încarnarea și în piruetele-i epice subliniat degajate, căutînd „efecte" specifice fanților de mahala, ajunși prea repede sub cenzura moravu- rilor pretențioase ale societății „proprietarilor14 de toate cele, Nae este, așteptat, fanfaron, fra- zeologic. avid să imite, să se așeze „firesc" în noua găunoșenie. Permanent supus ironiei di- recte a autorului, pe care acesta nu poate decit rareori s-o mascheze prin zîmbete caragialesti. eroul dă mișcare, însuflețire, subtilitate chiar unei scene „obiective" ca aceasta : Acum, doamna mea, zise el gîfîind, nu mă căiesc că am venit la Slănic. — Pentru ce adecă era să vă căiți ? întreabă doamna Angheleanu. — " n-aș fi avut fericirea să danțez valsul ăst su- blim cu persoana dumneavoastră, aș fi fost o- mul ăl mai maltratat de soartă. — pentru ce ? — Pentru că de cînd venii acilea. Mihai Eminescu — portret executat de Nestor Heck, din Iași, in anul 1885 (vara) inscripții la o fotografie... Eminescu Cea de a treia fotografie a lui Eminescu. crono- logic vorbind, realizatâ de Nestor Heck din lași și datată pină in prezent : 1884—1885 ; sintem in măsură, acum, după un secol, să afirmăm argumen- tat că a fost executată în vara anului 1835. Un prim argument este cartea poștală inedită, expediată de f itograful Nestor Heck avocatului Corneliu V. Botez, autorul volumului Omagiu lui Mihail Eminescu, iguy și președintele Comitetului de inițiativă pentru ridi- carea bustului Eminescu din Galați. Semnatarul e- pistolei precizează de la inceput : „Portretul lui M. Eminescu din 1885 vi l-am făcut" (s.n.). Deci, „făcut" șl nu reprodus, nu copiat. Aceasta atestă, in primul rind. că fotograful știa exact data foto- grafierii poetului, pe care-1 cunoștea personal (după cum rezultă dintr-o altă scrisoare a sa ; vezi : Aug. Z. N. Pop, Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, Editura Academiei R.P.R., 1962. p. 565), iar în al doilea rind, artistul a executat fo- tografia în discuție după clișeul original (așa cum arată F. Șaraga in scrisoarea prezentată mai jos), pe care 11 păstra în atelierul său într-o cllșotecă organizată cronologic. Aici este locul să menționăm și faptul că Nestor Heck era un bun fotograf, lâsin- du-ne nenumărate portrete ale celor ce s-au foto- grafiat in atelierul său, dar și un excelent comer- ciant, care iși anunța adeseori -vechea clientelă și onoratul public", prin Intermediul presei locale, despre păstrarea clișeelor (indiferent de mărimea fotografiilor) pentru realizarea de tablouri mari, pî- nă la mărime naturală. Amintim aici că și Iul Eminescu 1 s-au executat asemenea tablouri : unul pentru Galați în anul 1909. amintit de F. Șaraga în scrisoarea sa, iar, un altul, se află în colecția li- ceului „Mihai Eminescu" din Iași, făcînd parte din donația acad. Vasile Râșcanu. Tot în sprijinul acestei datări, facem apel șl la alte argumente. Dacă Petru Vlntllă, in : Eminescu — inedit D-sale D-lui Corneliu Botez, Președintele tribunalului Gaia ți Stimate D-lc Președinte, Portretul Iui M. Eminescu din 1885 vi l-am făcut și imediat ce ați telegrafia! l-am șl trimes, ast(t)fel câ mă mir, cum se face câ nu l-ați primit. In consecința am și reclamat la poștA. Portretul ce vi l-am trimes este re- cunoscut (ca) cel mai bun al lui Eminescu. Astăzi am primit de la D-l A. C. Cuza cela- lalt portret cu zece ani mai tînăr. în cel mai scurt timp posibil, vi-1 voi trimite. Deoarece am fost în ziua de 28 și 29 absent din Iași, nu am putut sâ vă răspund pînă astăzi. Primiți asigurarea distinsei stime, al D-voas- tră serv, Nestor Heck lași, 30/5 1909 (Stampilă rotundă cu legenda dispusă circu- lar : „Nestor Heck" și monograma : „NH" in centru). * lași, 22 Mai 1909 Stimate Domnule Corraeliu Botez, M-am prezentat la D-l Heck și am consta- tat că fotografia clișeu despre care ne scrieți nu este cea din ediția Socec, ci £ea alăturată pe care am cumpărat-o. Curind vă va tri- nu întîmpinai decît neplăceri. Și de... Orice s-ar zice, un om civilizat, pentru banii care-i chel- tuiește, trebuie să aibă o contravaloare. — Cu toate aceste, văd că v-ațl mîngîlat cu puțin. — A «... Doamna mea... Cer cuvîntul ’ Dați-mi voie să vă declar că valsul cu care m-ati ono- rat..." De prisos a mai preciza că Peruzescu era lefter, că pentru el „cartea nu-1 bună decît pen- tru a strica originalitatea talentului44 (la un alt moment „potrivit", el, gazetarul de la «Trîmbița literară» gorjeană, va exclama : „Marele Eliade âl din fața Universității a fost înaintemergătond și noi ăștilalți suntem urmașii lui !“), că niște ocazionale și „nenorocite versuri îi opriră geniul de coadă, tocmai cînd își încerca44 și alte asemenea „înțepături" insistente și nefaste ale eroului povestitor. Ironia subtextualizată a auto- rului își atinge ținta cînd fluența epică nu e stînjenită anume : Foarte mulțumesc, zise doamna Angheleanu c-un glas care-1 gîdili la inimă, și cu o căutătură pe care nici chiar un literat de la «Zorile Artelor» din Dorohoi n-ar fi fost în stare s-o descrie." Sedus de vicleana încurajare, Nae Peruzescu îi va trimite, numai- decît, prin slujnica hotelului, bilețelul de foc : „Scumpă Viorică / Mîndră floricică. ./ De cînd împreună aseară-am danțat / în inimă-un șearpe zeu m-a mușcat. / De nu vrei să mor / Sugru- Roman cronologic. Intercalează arbitrar. între 10 șl 13 iulie 1884 „Mica istorie a celei de a treia toto- grafil Eminescu", p. 617, atunci, noi ain recurs la cercetarea Integrală a evocării prof. ai ut., u, care romancierul a extras doar unele pasaje, re- paruzmau-le după bunu-i plac in paginile romanului. Urmărind cronologia evenimentelor prezentate de tînărul student de atunci, sc demonstrează și pe aceasta caie realizarea fotografiei in cauză tot in vara anului 1885. Venit intr-o vacanță „la sfîrșitul anului 1884", acesta participa la serbarea dedicată centenarului răscoalei lui Horea, care a avut loc în ziua de 21 octombrie. La această manifestare au particjpat mai mulți junimiști, printre care șl Emi- nescu alături de Ion Creangă, care a propus un toast pentru marele său prieten, restabilit in ale sănătății și încadrat ca subdirector la Biblioteca Universității și profesor de geografie și statistică la Școala comercială din lași. După acest episod, evocarea continuă direct cu momentul accidentării poetului, cînd acesta și-a fracturat piciorul drept, căzînd de pe scara hote- lului „România", unde locuia. A fost internat „mai multe săptămini" (Începutul lunii dec. 1884 — sfîr- șitul lunii lan. 1885) la spitalul Sf. Spiridon. (Acum, losif Vulcan, publică, in „Familia" din 13/25 ian. 1885 portretul poetului desenat de Th. Mayakofu, după fotografia realizată de Fr. Duschek din Bucu- rești in feb. 1878). Documentlndu-ne și din alte surse, aflăm că după externare, poetul este instalat, de prietenii săi, în- tr-o odăiță de la catul al treilea, in casele Lepă- datu din strada Lăpușneanu. Dar memorialistul nu amintește nimic despre mutarea poetului, deci, el nu se număra printre cei ce i-au pregătit noua lo- cuință și l-au ajutat în perioada de convalescență, cind avea mare nevoie de ajutor. Depănîndu-șl „a- mintirile-, acesta arată că : „tot In acest timp, ne-am pus să-1 hotărîm a se fotografia" și motivează : „neexlstînd pînă atunci decît două portrete ale lui". Asta se petrecea, deci, cel puțin în primăvara anu- lui 1885, cind „...într-o zi profitînd de a lui dispo- ziție, l-am luat de pe terasa otelului Traian îm- preună cu Wilhelm Humpel și cu Petru V. Grlgorlu, șl așa Îmbrăcat in costumul său alb, de vară, eum era, ne-am dus cu toții la atelierul de fotografie Nestor Heck, unde a consimțit a se fotografia însă numai In grup. Ne-am și așezat împreună. Dună In- dicațiile noastre însă, fotograful l-a scos numai pe dînsul, ceea ce nu puțin l-a supărat mai apoi, va- zindu-se amăgit ca un copil". Din acest citat se degajă întrebările : de ce au evitat Al. Cuza și prie- tenii săi să se fotografieze alături de Eminescu Nu era cea mal sigură cale de a Intra în istoria ilustrată a literaturii ? Așa cum acesta o va face, tot in vara Iul 1885, fotografllndu-se împreună cu Ion Creangă șl N. A. Bogdan la Slănic Moldova ? sau. cum de a uitat și, în volumul Mihai Eminescu, Opere complete, 1914, pe care-1 prefațează, la p. 345 datează fotografia în cauză tot 1884—1685, așa cum o datase șl I. Scurtu in Portretele Iui Eminescu, 1903, p. 13, tot după spusele sale ? Dacă l-a ajutat pe poet să se fotografieze, de ce nu și-a comandat o astfel de fotografie șl păstra in colecția sa numai al doilea portret eminescian ? Dar prietenii șl fo- tograful de ce n-au evocat evenimentul, nelipsit de semnificație ? Privind însă fotografia reprodusă după un clișeu existent la Biblioteca Academiei, nu rezultă deloc că poetul era într-un grup de prieteni, plecati „de pe o terasă", ci ne sugerează o cu totul altă ima- gine : este calm, senin, pozează in fața obiectivului, scrutînd depărtările, cu fruntea înaltă, străjuită de pâru-i negru, perfect pieptănat, așa cum și-ar fi dorit el însuși să rămînă în posteritate. Dacă ne mal gîndim și la comportarea noetn’iii din vara Iul 1884, cînd Petru Misslr 11 menaja, scu- tindu-1 de vizite ca acesta să nu se ..peneze", la refuzul său de a face hidroterapie la Băile Repedea, la renunțarea de a se duce la țară cu viahuță și N. Petrașcu, rezultă că, în nici un caz, po- etul nu s-a lăsat dus la fotograf acum de a- ceastă grupare de „prieteni". Mal mult de atît. Vlahuță ii scrie lui Titu Maiorescu că Eminescu „doarme puțin, vorbește puțin șl sunt zile în care uită să mănlnce...". Or, privind din nou fotografia, aceasta nu înfățișează un bărbat obosit și neali- mentat, el, din contră, în această imagine, poetul pare a fl bine odihnit și mal ales bine alimentat, mergînd chiar spre o anumită îngrășare poate prea timpurie. Această înfățișare nu putea s-o aibă de- cit după îndelungata convalescență, țintuit în ca- mera sa, datorită fracturii piciorului drept, din iarna anilor 1884—1885. După o serioasă documentare de arhivă se vor ivi răspunsuri la întrebările formulate mal sus, care vor preciza și împrejurările realizării acestei foto- grafii, așa cum cronologia expusă și scrisoarea ’ Nestor Heck. pe care o transcriem integral, preci- zează anul cind a fost realizată. Victor MACARIE mete și una mare. Cît despre cea ce o ce- reți, zice că nu o cunoaște 2. Fotografia ce o doriți ar fi după un tablou al unui elev de la Bele arte 3. Modelele vor fi gata șl expediate mîine. Cu stimă F(any) Șaraga ML D-l Heck ne arată că fotografia cea mare despre care vă vorbesc mai sus și pe care ați comandat-o va fi gata abia luni •. Biblioteca „V. A. Urechia", Galați, MSS. V. F7. Materiale documentare privind ridicarea sta- tueî iui Mihai Eminescu la Galați, f. 135 : 14... Original. 1 Este vorba despre a doua fotografie Emi- nescu executată în feb. 1878 de fotograful Franz Duschek din București, care a fost re- produs și în ediția de lux Socec. 2 Fany Șaraga se referă tot la acest portret eminescian. 3 Cornelia (Celine) S Emilian, elevă la Școa- la de Belle Arte a realizat un desen cu chipul lui Eminescu, după ultima sa fotografie (Jean Bielig, Botoșani, 1887). • Scrisoarea Faney Șaraga este anterioară scrisorii lui Nestor Heck de aici și unele dis- cordanțe în text. mat de amor, / Deseară la 9 pe-al Slănicului mal / Ah ! / vino în dosul biroului poștal • • Răspunsul e prompt și halucinant : „Am primit / Și consimțit. / Te aștept / Cu doru-n pept. Cel ce voia să refacă într-un fel romantic ex- periența fericită a Iul Conachi șt a Zulniei. in cadrul nocturn excitant al stațiunii, o va îm- brățișa pe slujnică și tot farmecul final al na- rațiunii stă în orgoliul bățos cu care, fără a plăti chiria, personajul încearcă să evadeze dintr-o lume ce nu-1 înțelese și nici prețuise... după merite. Filipica atît de comentată și mai ales citată. In lături a lui Maiorescu este urmată, la un post scriptum, de scurtul și foarte densul raport academic al lui Hasdeu împotriva premierii ma- nualului lui Aron Densușanu. raport calitativ superior în privința stringenței argumentelor. Un poet eminesciana uitat, minor, mort de timpuriu, C. C. Pleșolanu : „De-atîtea ori... de-atî- tea ori / Sburat-au către mine / Din ochii tăi fermecători / Căutături divine. // De-atîtea ori a înflorit / în cîmpul fetei tale / Floarea surîsu- lul iubit / Cînd mă-ntîlneal în cale..." Etc. L. D. 7 — Convorbiri literare căpițe străvezii Căpițe străvezii pe lamela microscopului și-avem sub ochi imensa pajiște, cu animale, căpițe de fin și oameni Ia orizont, oamenii-aceia înmugurind de sub piele dintr-o cale regală a gindului, arpagic al soarelui care se stinge. amprenta sferei Omul — o sferă cu bete. Wittgenstein Doi arbori, soarele în asfințit — și apa-și face semnul crucii. Picioarele morților se alungesc, străpung pămîntul și cerul și-n stele-ndepărtate le strălucesc papucii. Pe picioroange uriașe, sferic, rudenie între azur și deal, amprente las de cașcaval feeric întru noroiul soarelui primordial. ușa Din spatele unei uși o ființă izbește cu pumnișorii in lemnul sonor. Liniște vie — și ușa se deschide singură scincind. mina Stîlcisem în memorie un vers de Nichita, „Eu sînt numai o pată dc singe care vorbește* și fața mi-am acoperit-o cu palmele : eu sînt o picătură de singe care plinge. Atunci totul mi-a făcut semn că totul pentru încă opt vieți și opt mor(i se amină și ca orbul sîngerînd am fost mingiiat la gîndul că sîngcle meu c o mină. vocea Cea mai firavă dintre urmașele dirijorului, vocea lui, coboară tot mai rar din odăița turnului. Tolerată printre suflători, tîrșindu-și pașii printre corzi, o cutremură tobele sau dispare după un cello cu glas de om... Tot mai rar, tot mai rar coboară din odăița turnului, din dom. Iar cînd nu mai coboară, cînd tace, în sfîrșit, și supraviețuiește din amintirea ei numai o melodie, asemenea universului mut e răsplătită dc sorii multipli-ai orchestrei și de tăcerea care printre ei adie. Marți, 20 august 1946. Căldura mă terori- zează. întreaga dimineață, în nișă, lingă biblioteca burdușnă. Voi găsi timp s-o aranjez și să scot manualele militare ale lui tata, pentru care am avut întotdeauna un res- pect mai mare decît pentru romanele iui Ce- zar Petrescu și Rebreanu ? Citesc răvășit, dar cu poftă, pentru să sint tipărite îngrijit, unele legate de tipografie, altele de legatorul tatei, un caporal liberat ce și-a deschis atelier vis- a-vis de Bercovici, îndatorat tatei pentru nu știu ce serviciu. Dau deoparte L’Aiglon, legată tot in roș, pentru un mic și ordonat volumaș editat de Ministerul de Kesboiu la Inst. de Arte Grafice Carol G6bl, .str. Doamnei 16 ; Regulamentul asupra serviciului interior pen- tru toate trupele. Privitor la ținută, articolul 236 : „Coifura să fie bine așezată pe cap și puțin aplecată înspre dreapta. Cureaua sub- bărbie bine lipită de obraji și bărbie, cata- rama în partea stingă la 100 m sub marginea de jos a coifurei. Cravata la oficeri și trupă se așează și gulerul tunicei se încheie astfel, ca paspolul cravatei să se vadă de jur împrejur însă foarte puțin, 2 m, tunica se încheie apoi in toți nasturii și se trage bine in jos ca să cuprindă șoldurile fără a face îndoituri, chiar cind soldatul este cu toată muniția. Centura sau șarful să fie înapoi, imediat deasupra nasturilor, iar în față între intiiul și al doi- lea nasture de jos. Ține epoletul să atingă co- lacul epoletului de ceremonie. Mantaua se îm- bracă pe mineci și se încheie în partea dreaptă....*. Să scriu toată viața regulamente și tratate. Să le tipăresc la Henri Charles Lavauzelle, ca acest Manuel d’infanterie ă l’usage des sous- officiers et caporaux, pe fila căruia stă scris cu cerneală neagră, caligrafic : „Acest manual este furat dela subl. Stelian Simionescu, Reg. 19 Vinători, decembrie 1920". Tata avea 23 de ani atunci, acum două luni s-au împlinit opt ani de cînd nu mai e. Plopii din fața feres- trei, cinci, mărturisesc că a fost într-adevăr. Ciudat și deloc ciudat, in afară de semnătură nimic nu arată semne de studiu. Era militar cum sînt eu catolic. L-or fi amuzat totuși u- nele rînduri, ca acestea (din Psychologie du Soldat en Campagne, de dr. Leon Wauthy, scoasă tot la Lavauzelle, în 1920) : „Adesea se instalează (la unii) spaima de superior. Preo- cuparea lor constantă e să se eschiveze de răspundere, spre a nu avea dureri de cap. Sint lipsiți de scrupule, atît le pasă dacă necazurile cad pe umerii altora, mai expuși, ei, întotdeauna și pretutindeni, „deSthid um- brela-. Gradații sint egoiști desăvârșiți, dezin- teresați de interesele armatei...-. Dintre factorii ce influențează moralul, un capitol desprinde „nevoia de afecțiune- a sol- datului combatant, care se atașează de un cîine. de calul caretelor, de pușca sau piesa de artilerie. „A combate acest sentiment în- seamnă a răni soldatul, a-1 demoraliza-. Ne- voia de ordine, sila de cazon. Tulburător : acolo unde aflu sublinieri, ele seamănă întocmai cu ale mele, două linii in picioare și eventual o funduliță, linii printre rînduri trase foarte îngrijit. Radu subliniază la fel, în nici un caz n-am învățat asta la școală, manualele colegilor gem de panglici murdare. Jurnalul doctorului Reiner. „Realitatea exis- tenței mele o simt in mod intermitent" și „..toate tristețile care mă scad, imi via din afară. Ale mele proprii niciodată nu mă scad". Și lui Petruș Brezeanu ii place Jurnalul de la Iași. Avem ce vorbi. Jeaneta mi-a dăruit acest caiet cartonat, foaie dictando, văd că cerneala de la Calboreanu unge, plăcere. Scris cu roșu vreo zece titluri, cu semne de tipar ; n-am înnebunit să le păstrez pe toate. îl prefer pe : focul nordului sau Colorado incendiu, eventual voi reveni la Sosirea Protonului. Ca motto, luat din Mon- taigne-ul doamnei Alice Voinescu : „Je ne vise ici qu’a decouvrir moy mesme qui serai par aventure autre demain- (I, 26). Cît voi putea fi ? între tata și Bigi, fratele cel mai mic al mamei : 15 ani. Intre Bigi și mine : 15 ani. Intre mine și Coca, fiica lui Bigi : 15 ani... Cine va veni in 1962 ? Acest Montaigne are răspunsul. L-am întrebat aseară pe Titi Antofie dacă nu știe unde găsesc cartea „spăimosului" (vorba mamei) ; zicea că precis o are domnul profesor Radu, doctor in litere in Italia, zăpăcitul. Inaccesibil : pentru Moar- tea lui Fulger mi-a notat trei de 2 în aceeași oră, trebuia s-o știu pe dinafară și iar mă lua și iar mă mai nota. Judecătorul Naum ! Era prieten cu tatăl lui Costache, inaccesibil și el, cu toate că familia mea e in bune re- lații... îi umblă destui în bibliotecă, nici unul cititor. Ba. Titi: „O să te creadă un... Carte burgheză ; mai așteaptă pină desface pache- tele bibliotecii liceului : s-au înapoiat din dis- persare, o bună parte se aruncă în cuptorul caloriferului...-. Pofta-n cui. Revista fundațiilor : „Dulâii-1 așteaptă, cu ochii în pom. / în pruni e un om / Sau o arătare, călare pe-o cracă. / Și pomul se scoală, se-apleacă-. în alt număr, o poezie semnată de unul Geo Dumitrescu și datată Martie 1943, cu un vers ce mă fulgeră : „La Waterloo eram cu bietul Bonaparte cabotinul / rostandizind pe pragul unui veac...-. Numărul imai 1945). furat din librăria Stănescu (fără jenă). în timp ce Radu se ruga de librar să-i dea nu știu ce, acela țipind : „Nu mai vînd nimic, lăsați-mă-n pace ! Vă spun Ia liceu !...“. Mama, supărată de ce-am făcut: „Dacă mă rugam eu. vindea". După amiază, somn ; apoi uvertura la Co- rîolan. Niciodată o emoție mai puternică. As- cultam ghemuit lîngă Columbia reparat, mer- ge atașat la veioză. Tremuram și hohoteam de plins. peste mine se prăbușea un ocean. Be- ethoven. S-ar putea să nu înțeleg muzica, poate că e altceva și-atunci plînsul meu e fals. To- tuși : „A descrie aparține picturii. Poezia, de asemenea, în această privință se poate con- sidera fericită în comparație cu muzica ; do- meniul ei nu e atît de mărginit ca al meu ; dar, în schimb, al meu se duce în alte spații, mult mai departe ; imperiul meu nu poate fi ușor atins- (Beethoven către Wilhelm Ger- hard). Decît să ne croiască cu cureaua pentru no- tele proaste, mai bine ne-ar fi spus ce e cu muzica, el (Bigi) a cîntat în orchestra liceului militar din Craiova (cu Bobescu) și-acum în corul domnului Rusu. Fala Tîrgoviștei, pro- grame la Radio. Lăsînd de la un timp cureaua, întinde discuții (cum a fost zilele trecute în spatele Administrației financiare), cînd mi-a in- terzis să mai fiu prieten cu Radu, că „se vor- bește urît în oraș, prieteniile astea între bă- ieți...**. Mi-am luat inima-n dinți și i-am spus că eu o iubesc pe Mioara, sora lui, ca să n-avem discuții... Iar Radu, de-ar ști ce are el în cap... „Știu, am citit o foaie de-a lui și m-am lămurit : aiureli !“ mircea horia simionescu primele zece De la acea lămurire, il văd pe Radu in fie- rari1 zi. Azi. după plimbarea prin centru (intilnire cu Liviu Lalu, băiat frumos și foarte îndatoritor, cu Duduleanu, ’cu Varlam), direct la Radu. Discuta cu Tică Lăzărescu, în sufra- gerie. dacă Eminescu n-a lăsat intenționat in ceață înțelesul poeziei O, mamă. Radu a continuat discuția răsfoind niște Boabe dc griu splendide, dar vădit iritat. Nu scot o vorbă, ascult, nu cunosc poezia ca să vin cu ceva. Ce atent întoarce Radu paginile, ființe vii. E palid, trage din țigară ținind-o cu arătătorul și de- getul mare, școlărește, temător să nu deschi- dă ușa doamna Petrescu. Dar are purtări de om matur, n-ai zice că între noi nu-i decît un an. Aici, pe parchetul sufrageriei, mi-a arătat acum doi-trei ani armatele lui : o mul- , țime de ostași de înălțimea unui creion, dese- nați cu tuș, tăiați de-a lungul siluetei și în- doiți din creștet pină in tălpi ca să se poată ține pe picioare. Costume detaliate, de epocă, arme, formații compacte. Comandanții cu nume franțuzești, unii pairi ai Franței, alții cone- tabili, apoi grenadiri, dragoni, archebuzieri, te-apucă amețeala, pentru prima oară auzeam asemenea nume. în ziua acelei descoperiri am rupt Larousse-ul căutind costume și explicații. Atunci purtam încă pantaloni scurți, i-am propus lui Radu să intre în armata noastră — a mea și-a lui frate-meu —, afacerea nu s-a făcut, căci el voia să ne luptăm cu săbiile și cine e lovit trebuie să cadă. Tityre a rîs, joaca noastră era serioasă, noi ne loveam de- adevărat cu praștiile încărcate cu bile de pă- mint frămîntat și ținut la soare, loveam cu răutate adevărată, cel rănit urla de durere adevărată. Tityre l-a respins, Bolovăneanu la fel. au văzut în el un fantezist, eu n-am in- sistat. Armata lui napoleoniană era bună pen- tru a umple un roman. L-am întrebat, la ieșire, unde-i sînt soldații. Nu mi-a răspuns, pregătea o observație lui Tică. Ne conduce pe Calea Domnească în sus, să ne-arate unde stătea barbara aia de Bri- gita, dincolo cu două case de domnișoara Pi- perescu. M-am întors acasă nerăbdător să citesc ceva despre Eminescu și poezia lui. Am scos volu- mul cu variantele, Perpessicius (primit de ziua mea de ,1a tanti Nuța) : nimic. La 12 m-am culcat foarte dezamăgit. Miercuri, 21. Mă doare splina. Peste tot cuvinte împotriva Iui Voltaire. Călinescu : „Filosofia lui este superficială pînă la zăpăceală". Și Radu : „Da, e un răvășit'*. îmi vine să urlu : îl iubesc. Am citit puțin, dar Zadig, Aventure de Ia memoire. Sur la tra- gedie m-au tulburat. Din ultima : „Souvenez- vous toujours, quand vous voyez une traduc- tion, que ne voyez qu’une faible estampe d’un beau tableau1*. Să-1 iubești pe cineva că a exprimat frumos ce tu nu. Rușinat că Histoire de Charles XII, ediție frumoasă, n-am dus-o dincolo de zece pagini. Ii explic lui Radu de ce nu-i dau voie să se atingă de Voltaire : pentru că numele (venind probabil de la Volta) mă asigură că e tocmai ce-mi trebuie, numele mi-au anunțat întotdeauna de ce au- tori trebuie să mă apropii dezarmat. „Și Gala Galaction ? (Mă văzuse citind Clopo- tele din Mînăstirea Neamțu). Un nume minu- nat ! Află că părintele, pe care îl văzurăm a- cum cîțiva ani la Sala de arme și arăta în- tocmai ca numele, se numește Pișculescu !** Nu e singura lui răutate. Uneori îmi spun să nu mai vorbesc cu el. Cred că nu-i mai mare dușman al sentimentului și-mi amintesc cu ce dispreț s-a uitat la scrierile noastre, ale celor de la cenaclul „George Coșbuc**, cînd i le-am dat, în 43. Poeziile lui Bibi Popescu, Octavian Anghel, Mihai Pîrvulescu nu erau pe gustul lui doar pentru că erau sentimen- tale. Ca și cum poezia nu e sentiment. Caietul nr. 1 al Fundațiilor, foarte slab, chiar și Arghezi. Mi-e dor de-o muzică bună, de-o iubire sinceră, de foaia de hîrtie. Ușa bibliotecii m-a lovit în frunte, făcîndu-mi lin cucui. Am lovit-o și eu. Ce a vrut să-mi spună, că eu știu pentru ce am lovit-o ? Joi, 22. Mari pregătiri în oraș pentru săr- bătoarea de mîine. Să încep un roman cu patru sau cinci personaje absolut iden- tice. cititorul să nu poată distinge nici după vorbă cine e fiecare. Vineri, 23. Pe cînd mergeam de dimineață spre Radu, cîțiva colegi de la Industrială arun- cau peste gardul lui Dănescu niște ghemo- toace de hîrtie ferfenițită. Avocatul a ieșit să-i mustre, elevii au început să cînte cît îi ținea gura, Dănescu i-a întrebat dulce unde sc duc. N-a răspuns nici unul. Am înțeles că tinerii aruncaseră după piersicile coapte din grădină. Am grăbit pasul cît am putut, înfricoșat să nu mă creadă și pe mine din grup, aveam sub braț un Bergson luat de la liceu, Stroe mi-a recomandat să am grijă ca de ochii din cap. Cîteva ore la Radu. Tmi citește din jurna- lul lui : extraordinar. Scris acum un an, cînd curtea îi era plină de musafiri și casa mereu cu ușile date de perete. Bunica lui, femeie bravă și curajoasă, cu toate că foarte pir- piriu, lua cîte un zdrahon de mînă și-l ducea să vadă ce mizerie a lăsat în hol și numai că nu-1 băga cu nasul in mizerie, așa cum se face cu pisicile sau cățeii needucați. Luat din scurt, zdrahonul da cu mătura unde a mur- dărit, mătura în dreapta, noi, ascunși în bu- cătărie, așteptam cu inima strînsă pocnetul de armă. îi educa. Ne fcnintim și de anul celălalt, cînd eram în disjersare la Voinești și-i trimeteam cîte cinci lase numere din Carnet literar, scris numai! de mine, desenat de mine, fără să primesc în schimb revistele lui. Vorbim des- pre Bergson. Deosebim un obiect de altul nu- mai dacă ne e util. O mașină cu femei gă- lăgioase se oprește în fața porții. Femeile u- niforme, cîteva culori. După ce pleacă, îmi rămin pe retină cîteva figuri de frumuseți ru- rale, iacă tocmai cele cu care aș fi schimbat o vorbă. Utile. Rîdem cu poftă și ne între- băm dacă am individualiza la fel dintr-un grup de deținuți de la penitenciarul de vis- â-vis, evadați (într-una din nopțile trecute au evadat cîțiva). „De bunăseamă, zice Radu, ochiul nostru îl va deosebi imediat pe cel cu gîndul să se-ascundă aici sub pat...**. Orizont (10 și 11) i-a răspuns la Poșta redac- ( ției : „Emil Sutcr, A. Ravner, Radu Petrescu : Se vor publica. De la ultimul așteptăm ma- nifestul grupării". „$tiu că l-ai scris'*, spun (știam că-1 începuse). „Nu l-am scris**, spune Radu. După ce răsfoim foaia (Ilarie Voronca cu Prefața la Mic manual al fericirii perfec- te : ..nu va mai exista un singur om pe pă- mînt care să nu se bucure, din plin, de viață. Mi se va spune : dacă reduce toate Ia problemele corpului, ce facem cu manifestă- rile spiritului ? : dorințele vagi, nostalgiile, re- gretele, remușcările, despărțirile, dragostea ne- impărlășită... și moartea. Voi răspunde că toate acestea (ca și bolile, delictele și crimele) nu sunt decît ecourile acestei proaste organizări materiale fizice, pe cale de dispariție... în so- cietatea fericită care se anunță, accidentul nu va mai exista.**), ieșim să luăm ' aer, spre Mihai Bravu. La despărțire, spre 10 seara, Radu, cu fața obosită și o abia reținută indispoziție, îmi spune că-i pare rău că i-a promis lui Sașa Pană ce i-a promis. Printre asemenea fraze exaltate, manifestul nostru ar suna ca o ta- langă de cireadă......Avem treabă, zău, iar cu j suprarealismul nu mai avem nimic ; de aceea I am trecut la poemele în hexametru...“. ” Arghezi a împlinit 50 de ani de activitate literară. S îmbată, 24. Mama e delicioasă, s-a întors de la tanti Marioara Heruvim și, întin- zînd pe masă o grămadă de bunătăți, de la pomană, ne invită foarte serios să nu scoa- tem o vorbă despre vizita ei în casa aia... periculoasă. I-a cerut asta chiar Ionel, gene- ralul, care are mari neplăceri. Se știe că a fost coleg cu De Gaulle la Paris, deci „cîrdășie**. Mama. încurcată că nu mai face azi pituști din cocă întinsă pe plită (lipsă de ulei) și colarez (făină fiartă în apă îndulcită). „Dar mai au încă bucata aia de vie de la Viforîta, zice, se mai ajută.Festin. Oricum, n-avem cui să-i vorbim. Plouă tomnatic. Citesc Edgar Poe, cu voce tare Corbul si Clopotele, nu cu farmecul lui Radu. Nu pot uita vraja lecturii lui, cînd schimba nu știu cum vocea și se legăna tră- _______________________ în luntrea 2. înlăuntrul rostirii buzele frinte ard în cuvint 3. eliptice inferiorități trompeții cunoașterii tăceri impecabile ca și plinsul în sine 4. rană a cuvîntului tăcerea trece în sîngele timpului 5. singurul adevăr plînge-n privirea statuilor 6. secundele întrupării, altar și fercastră-n cuvînt Convorbiri literare — 8 gînd clopotele. „Se spune că poetul venea deseori să plîngă pe mormîntul celei in care întîlnea încă o dată amintirea și destinul mamei sale pierdute" (Emil Gulian). Se mai lămurește acum O, mamă, de Poe amintiseră. Amănuntele biografice (căsătoria cu Virginia, de 13 ani, destrăbălările, moartea) mă fascinează, arta și morala nu se prea... Baudelaire știa de ce îl iubește. Senzație în gol. Poate din pricina ploii. Lenorc, Dclia. Delia stătea pe Brezișanu, în spatele potcovăriilor, intr-o casă mică-mică, aproape peste drum de doctorul Voiculescu și de casa Telemac, unde am locuit înainte de-a ne muta aici. Nu știu cum o cunoscuse Radu, știu că el mă prezentase ei și că o iubea. Era subțire și palidă ca Virginia lui Poe, mînă rece, vorbea încet, abia îi înțelegeam cuvintele. Intr-o zi, acum un an și ceva, Radu mi-a cerut să-1 însoțesc la ea acasă, câ e bolnavă. Zăcea, biata copilă, intr-o neștire ce acum îi stinsese cuvintele cu totul. De zim- bit ne-a zîmbit, dar altceva nu am mai reți- nut. Curind am aflat că a murit. Tubercu- loză. Radu nu mi-a mai vorbit de ea ; cînd l-am adus o dată la amintirea ei, a schimbat brusc vorba ca și cum nu mă auzise. Am mîncat destul de grăbiți, ca să mergem la vie, invitația lui nenea Ionel. Vremea a devenit frumoasă. Fericirea de-a simți între limbă și cerul gurii boabele reci, brumate. Trebuie să fi făcut figura unor calici, de la un timp n-am mai luat boabă cu boabă, am vîrît în gură ciorchinele întreg. Ne-am întors seara tîrziu, peste un cîmp uscat, sub stele multe, liniștea aleii Mănăsti- rii mi-a dat momente cînd credeam că am trecut în altă lume. Mama : „De mîine tre- ceți din nou la colarez". Luni, 26. Guri Diculescu, paradoxal, iro- nic, zeflemitor. Știe o mulțime de a- necdote despre scriitori, epigrame cîte vrei, chiar ticuri și bîrfe, tocmai ce nu-i place lui Radu. Odată, mi-a părut plesnind de ta- lent, acum anecdota și poza l-au făcut im- posibil. Ideea câ scriitorul trebuie să întîr- zie în vorbe de duh... După plecarea lui, iri- tat, m-am aruncat pe paginile lui Sadoveanu deschise ieri (Nopțile de Sînziene), fără emo- ții deosebite pînă pe la jumătate. Am termi- nat Șun, carte extraordinară. Dar, după Răpo- satul Matei Pascal, Un om sfîrșit și Ion, ro- manul lui Sadoveanu e fără fior. Părere din epoca furiei suprarealiste. Scot pe un caiet fraze din Șun. sa arți, 27. M-a chemat la gard Nac Varlam nț să mă roage să facem un ceai sîmbătă, la mine. Abia am frecat parchetul și-a- cum... Nu știu cine aduce două găini și el pune vinul. (Găinile le fură Guști de la ve- cinul nostru Diaconescu, pînă l-o prinde). Am vrut să-i știu părerea lui Radu despre ce am extras eu din Călinescu, dar mama m-a oprit: nu astăzi, ea se duce pe la Bigi, la Federală, să facă rost de ceva de-ale gurii Pentru că vorbisem mai înainte, la gard, des- pre găini, am înțeles că se duce la Mamama să-i ciupească din cămară, că Bigi... „are de toate", Petre „nu mai poate de bine"... De - tează în mai multe rînduri, părerile unor spe- cialiști de mare prestigiu. Discursul propus de el se vrea o prelungire a cercetărilor an- terioare. Cu Mircea Vaida însă „polemizează" discret, nefiind de acord cu profilul propus de acesta în „Introducerea în opera lui Șt. O. Iosif" care se încheie cu un capitol intitulat patetic „Dreptate pentru Iosif". Liviu Grăsoiu consideră că Șt. O. Iosif nu este un nedreptățit, atîta timp cit poeziile sale, tipărite în tiraje foarte mari sînt epuizate. „Dreptate scriitoru- lui îi fac opera și cititorii", scrie în conti- nuare exegetul care ne propune un punct de vedere personal : nu un studiu erudit „face dreptate" scriitorului ci, rapiditatea cu care sînt vîndute cărțile în librării. Figură intere- santă în epocă, autorul tînguitoarei doine a colaborat la reviste de nuanță semănătoristă, a fost un bun traducător etc. Criticul în dis- cuție, sever dar cu simțul măsurii, preferă potecile bătătorite. își fixează încă de la în- ceput cîteva repere critice, cîteva opinii ale unor mari interpreți. Vrea parcă să le probeze durabilitatea. întoarce frazele pe toate fețele și constată că mai vechii comentatori „nu au deslușit specificitatea în totalitatea ei". Un ca- pitol intitulat „Teme, idei, motive" rezumă con- ținutul întregii cărți. Nevoia de argumente l-a silit să descompună metodic structura lirică si să raporteze fiecare element la contextul epocii. Folclorul, nrezent în mare măsură în creația lui Șt. O. Iosif, a fost valorificat în registre variate. Atras mai mult de aspectele muzicale decît de cele picturale, poetul expri- ma sensuri adinei în acorduri de doină. Din acest motiv, Liviu Grăsoiu insistă asupra unor trăsături ale liricii iosifiene : doina ca ideal estetic, „noua" poezie a lui Iosif, descriptivismul și sepecificul său, poezia naturii și a sufletu- lui, tema înstrăinării. Fără a-i exagera cali- tățile, noul interpret al poeziei lui Șt. O. Iosif recitește de pe pozițiile omului de cultură de azi textele și remarcă unele note moderne ca- re le asigură mai multă stabilitate. George BADArAU CASSIAN MARIA SPIRIDON : „pornind de la zero" Hotărît lucru. In ultima vreme poeții ieșeni au devenit mai grijulii cu devenirea per- sonalității lor creatoare : dacă în urmă cu cîțiva ani. loanid Romanescu cerea revi- zuirea statutului său de poet, iar in 1983 Lu- cian Vasiliu publica la Editura Albatros vo- lumul intitulat Despre felul cum înaintez (se referea, firește, la poezie !), Cassian Maria Spi- ridon își asigura publicul cititor în 1985 (cu ocazia apariției volumului său de debut la Editura Junimea) că înaintarea amintită nu se poate realiza deeit Pornind de la zero. Pentru debutantul Junimii poezia e o „pro- digioasă călătorie", numai că drumul creației este spinos, plin de capcane și in ranița po- eziei cu care Cassian Maria Spiridon pornește „cu pa>i frămintați cu privirea curată* se în- ghesuie elemente aleatorii si insolite: -lebe- dele negre* (ale poetului Nicolae Țatomir', „flexibile r.ipluri*. „șarpele lung*, -tija flori; de crin*, -lampa de opt-nouă fc uri*, „zeul tînăr*. sfîntă întimplare hegeliană* si „i.-.- sămințarea în strălucitoarele ouă astrale*, .cen- turile castității", „pachidermele* și „pinză co- răbiei*, _c«sele Strămoșilor* si „hohotul cos- mic*. In sfîrșit, astfel echipat de drum poetul o ia voinicește, cu încredere, de la zero, nu- mai că o dată Ia drum, „mirul si carnea / nu mai sint in armonie* și astfel se vede nevwțt să penduleze mereu între astral și teluric, in- tre .andromeda*, „norii Iui magellan* .pitica albă*, .quasari* si .etajul doi al unui bloc oa- recare". între -făptura zeiască* și „perdelele murdare", intre .ondulările veșnice* și -întoar- cerea tatălui* (o întoarcere mai degrabă ne- dorită, căci ii trezește poetului instincte an- tropofage : _veseliți-vă frați / se-ntoarce din risipire . Tatăl vostru ' pe care am să-1 tai pentru ospățul cel mare"). Pentru a nu o lua razna prin .albastrul drumului", dar și pentru a nu se întoarce mereu la .viața dusă pe burtă", poetul rămîne identic cu sine iar ver- surile-i încropesc un .poem uniform*. Unifor- mitatea e starea preponderentă pe drumul pe care a pornit Cassian Maria Spiridon, o uni- formitate de sorginte bacoviană, căreia îi lip- sesc însă intensitatea și profunzimea trăirilor din Plumb sau din Scintei galbene. De altfel, influența bacoviană nu e îndeajuns asimilată, ea fiind resimțită acut în unele poezii : „e fum și e vîntul, e seară / copaci singuratici / copila culege petunii" (Poem uniform). „De ia zero pornind / cu gura închisă / cu încredere / cu disperare / pornind și pornind _ / într-o mie de sensuri / — atîtea se pot întîmplă" — ni se confesează poetul și astfel ajung demne de admirat (și dătătoare de speranțe) încrede- rea și perseverența cu care Cassian Maria Spi- ridon o pornește pe căile scrisului. Ținînd cont de faptul că autorul a pornit-o — după propria-i mărturisire — „de la zero", să-i acordăm credit în continuare. V. s. NICOLAE VEREȘ : „locuri vacante în pantheon” Un prozator de neîndoielnică înzestrare este Nicolae Vereș, autorul romanului Locuri vacante în Pantheon (Editura Da- cia, 1985) și, după cum precizează o notă din subsol, al unui volum mai vechi. Zebrele pasc in cocotieri, de care mărturisesc a nu fi avut știință. Romanul narează peripețiile unor afaceriști dintr-un orășel în plină dez- voltare, ilustrînd motto-ul potrivit căruia „...nu toți cei care vin la Roma bat în poarta cetății cu flori...*- Nu intru în amănuntele intrigii, pe de o parte —pentru a nu umbri satisfacția cititorului, pe de alta — pentru că, deși spectaculoasă, ea spune prea puțin des- pre calitățile autorului. Nicolae Vereș este un spirit satiric, avînd un ochi sensibil la pă- catele omenești. Personajele cărții sînt recrutate exclusiv din rîndurile delic- venților identificați și ale celor deocam- dată figurînd în categoria oamenilor cumsecade, foști și viitori pensionari ai pe- nitenciarelor. Atita numai că, în timp ce gău- noșenia pompoasă, orientată, logică, dialecti- că e pentru insipidul gazetar vorbire de fie- care zi, pentru ceilalți funcționează ca O hai- nă, purtată cu ostentativă naturalețe^ dinain- tea semenilor, dar invariabil lepădată în in- timitate. Principala aventură din Locuri va- cante în Pantheon se dovedește, în cele din urmă, aceea a limbajului, ce îngăduie să pro- lifereze la adăpostul lui întreaga gamă a vi- ciilor. Cuvintele încetează a fi oglinzi ale ce- lor ce le rostesc, transformîndu-se în verita- bile armuri. De n-ar fi contrazise de „activi- tatea" diurnă a personajelor, nu cred că am reuși să le stabilim acestora identitatea reală. Peste paginile cărții plutesc umbrele maeș- trilor necontestați ai genului satiric, Ilf și Petrov, din scrierile cărora pare să fi aflat Nicolae Vereș „secretele meseriei". O uceni- cie onorantă, avînd în vedere că romanul său nu e o simplă pastișă, ci o întreprindere în destule privințe originală. I-aș reproșa, totuși, exagerata plăcere a divagațiilor, transmisă și eroilor, și rezolvarea finalului cam bruscă. Nicolae COBADIN singurătate ■ mi barează drumul cu amîndouă brațele | desfăcute : Ia stai puțin, frățioare ! Mă ■ opresc nu atît brațele lui ieșite mari, cio- lănoase, din mînecile suflecate ale unei cămăși albe, cam boțită, și nici forța pe care o emană mușchii lor încordați sub o piele aspră, înne- grită de soare, sau vocea răgușită, parcă obiș- nuită să poruncească, ori rînjetul disprețuitor, ci mai ales tristețea ochilor săi cenușii, adîncă, mo- lipsitoare. Nu mă mai recunoști, așa-i ? Și-a bă- gat miinile în buzunarele pantalonilor și rîde. Ii tremură umerii lății, șoldurile greoaie, tremură parcă din toată ființa lui, numai ochii îi rămîn încremeniți în tristețea lor sfșietoare. Nu, nu-mi amintesc să mai fi văzut vreodată capul ăsta ro- tund, aproape chel, fața fălcoasă, plină de riduri, năclăită în transpirație și într-un fel de abruti- zare agresivă. Dacă n-ar fi ochii aceștia, cu tris- tețea din ei, l-aș ocoli și mi-aș vedea de drum. Cum să mă mai recunoști tu, care... ? și între- barea i se înecă în rîs. Mă ia de braț și mă trage după el : E prea hain soarele ăsta și, la vîrstă noastră, damblaua începe să ne dea tîr- coale. N-am dreptate ? Continui să nu-i răspund, insă, spre propria-mi mirare, nu opun nici o rezistență. Cînd intram in restaurant, îmi mai spune : E singurul local mai răsărit, încolo, la ga- ră, în piață, au mai rămas doar firmele... Nu-ți mai amintești bombele acelea, pe iubitul nostru profesor de matematici, clientul lor special..., spaima celor ca tine?... Vorbește prea tare pen- tru localul aproape gol. Singurii clienți, un bărbat și o femeie, probabil în trecere prin localitate, își iau prinzul, la o masă lîngă fereastră. Ne așezăm și noi lîngă cealaltă fereastră, din dreapta, și chelnerița, tinerică, se apropie căscînd. Frumoaso, o întîmpină el, știu că ai cîrnați. Cîrnați dă-ne și vin roșu... Și ai grijă, pe mine, de trei z:ie, de cind tot intru aici, mă cunoști, insă fa- ță de dinsul... atenție, e mare domn, ha, ha... îmi aprind țigara și il las să se desfășoare în voie. O vreme fumează și el, apoi zice : Ce cea- fă netedă aveai, frățioare I... Acum s-a cam în- crețit. așa-i ? Cinci ore pe zi... toți anii liceului, din banca de la spatele tau, am avut timp să ți-o studiez. Și urechile, și umerii, și ticul tău neno- rocit. de a-ți freca nasul cu palma, mai ales la tezele de matematică... Acum mă recunoști ? Tris- tețea ochilor săi mă fac să întind mîna spre el. Și, pentr-o clipă, ii simt ca atunci, in ceafă ră- suflarea fierbinte. Ochii au acoperit bărbatul gre- oi, zeflemitor, fața lui ce provoacă silă. N-a ră- mas decît băiatul înalt, subțire, o ființă fragilă... cel mai frumos din clasă, cel care îl încurca, mai ales la probleme, pe profesorul de matema- tică..., copilul minune, elevul care își cunoștea încă de pe atunci viitorul... de savant, de stră- lucit profesor universitar... Acum îmbrățișez un om obosit, care gîfiie, care se îneacă în propriile-i vorbe, răgușit, disprețuitor, duhnind a băutură... E totuși fostul meu coleg de clasă, cel care îmi strecura pe sub guler cărăbuși sau păianjeni, a- pucindu-i cu degetele lui subțiri, cu unghii în- grijite... Niște mîini mari, greoaie, murdare, se odihnesc acum in fața mea pe masă. Una se ri- dică, să-și ducă țigara la gură, cealaltă își înfi- ge degetul în pieptul meu : Ce viață era, frăți- oare !... Nu prea roză, zic cu și el mă contrazi- ce ! Nu, n-ai dreptate. Era ea, viața noastră de atunci, cam cu mirosuri de război, de foamete, de fel de fel de lucruri care ne cam lua min- țile, piuiturile... dar ce se poate compara cu ti- nerețea ceea ?... Vax, nimic.... Acum nu mai am pe nimeni aici. Auzit ?... Nu-i nici o fericire să-ți mai vezi locurile natale, cînd nu mai ai pe nimeni. E numai jalea... și rușinea... înțelegi ? în fiecare an, în iunie, las dracului tot, și vin aici... pentru că atunci, la moartea mamei... la înmormîntarea ei n-am putut să vin... Pricepi ? Parcă sîntem un continent, nu o țară... așa, cît este... Telegrama aia mi-a sosit, e drept, în cre- ierul munților... a sosit la două zile după... Deh... Umblă vorba că inginerii sînt așa și pe dincolo... Eu sînt numai subinginer, atît am reușit... de hi- drocentrale, dacă te interesează, și, odată pe an, vin aici, unde nu mai am pe nimeni ,și pling... Am o nevastă frumoasă... încă mai este, doi bă- ieți..., dar o dată pe an las dracului tot, fug aici... Pricepi ?... Văd... simt că vorbele mele lunecă pe lîngă tine... Nu, nu vreau să mă contrazici, aici nu suport... Acolo, pe șantier, sînt cel mai supus om, un prost, dar aici e altceva... Nu pri- cepi... asta-i... Tu cred că treci pe aici și mai rar ca mine... De fapt, sîntem niște străini... Mă- car să ne aducem apninte acum de vînzătoarea de țigări și papetărie... aia cu perucă... Nu nega, ai fost și tu îndrăgostit de ea, toată clasa era... Fiindcă toți aveam aceiași coși pe față, făceam aceleași boli, primăvara ne vuiau la fel urechi- le... Acum, la cincizeci de ani, nici să rîdem ca lumea nu mai știm, nu ne mai putem mira, nu mai rămînem cu gura căscată... ehei, sîntem ’ oameni serioși... Pe atunci însă... Tot amintiri, tot aduceri aminte ? zice chelnerița turnîndu-ne în pahare. El se uită la cîrnatul sleit în farfu- rie, de care nu s-a atins, și-i răspunde : Orice poți confisca unui om, frumoaso, însă amintiri- le, nu... Asta n-ai știut... Chelnerița ridică din umeri, rîde și se îndepărtează, iar el continuă : Auzi, mă cunoaște, am băut aici o zi întreagă, așa, de unul singur... și tot așa am vorbit. Ce mai sport!... Să rîzi și să plîngi singur... Dom- nișoara de la papetărie a murit la optzeci de ani... Auzi ?... Optzeci... Am văzut-o în sicriu, pe atunci mai trăia mama... Au îngropat-o tot cu peruca aia, care i-a ascuns o viață chelia... Și pe Miți am întîlnit-o pe aici... Vinde loz în plic... Ha... ha... tu n-ai cunoscut-o poate ești singurul care n-ai trecut pe-atunci pe la ea... în rest, pe toți ne-a făcut bărbați... Da, nu-i nici o fericire să mai vin pe aici și, uite, totuși vin... Las dracului tot și... Continuă să vorbeas- că, în vreme ce eu privesc prin fereastră piața din mijlocul orașului nostru. Sub soarele amiezii pare încremenită și pustie. Numai soldatul de bronz, cu arma în' mină, parcă mărșăluiește pe soclul lui .Tristețea ochilor omului de la masă mă molipsește și pe mine. îl aud vorbind și mă întreb de ce naiba am dat tocmai peste el, să-i aud împleticeala limbii din cauza vinului prost ? De ce tocmai această împleticeala de cu- vinte să-mi amintească de oameni care au fost cîndva pe aici, adică lumea aceea de care pro- babil nu m-am despărțit niciodată ?... Auzi ?. Pricepi, omule ? Și întinde mîna, mă bate pe umăr, mă apucă de braț și începe să mă zgîl- ție, de parcă aș fi adormit și ar încerca să mă trezească. Cînd ridică ochii spre mine, cenușiul lor înoată în lacrimi. Auzi, odată pe an las dracului tot și vin aici, hoinăresc exact ca a- tunci, așa, de unul singur... Ascultă, profesoa- ra de română, aia care nu mă mai scotea din trei și patru .are un mic bust în cimitir și ieri am dus niște flori acolo... Corneliu ȘTEFANACHE 11 — Convorbiri literare viata intimitatea clasicilor Am în. față două impunătoarea tomuri de corespondență : scrisorile lui Alecsandri dintre 1871—1881, alcătuind volumul al X-lea din admirabila serie de opere îngriji- tă de Marta Anineanu, și epistolarul maiores- cian dintre 1866—1870, cuprins în. volumul al Vl-lea din prețioasa ediție a Jurnalului, apă- rută grație eforturilor Georgetei Rădulescu- Dulgheru și Domnicăi Filimon. Amîndoi epis- tolieri asidui, cheltuind zilnic destule ceasuri cu redactarea corespondenței, menite nu doar a întreține relațiile sociale, dar și a rezolva o sumedenie de probleme (economice, politice și literare), Alecsandri și Maiorescu au, pe acest plan, puține puncte comune. Dacă lăsăm deo- parte amănuntul că și unul și celălalt își com- pun scrisorile de preferință în alte limbi decît aceea maternă (consecință a educației primite in școlile străinătății), probabil că singura a- propiere evidentă e obiceiul amîndurora de a interveni pe lîngă prieteni în favoarea cu- noștințelor cît de cît apropiate. încă nu s-a scris, deși ar fi cum nu se poate mai instruc- tivă, o istorie a moravurilor societății româ- nești din unghiul acesta al relațiilor amicale, semnalîndu-se cît datorează fiece carieră ra- porturilor personale, cum atîtea expresii ale recunoașterii publice, acte de justiție ori de injustiție, facilități sau piedici, elogii și bla- muri s-au născut și au crescut în obscuritatea corespondenției private. „Lanțul slăbiciunilor" a funcționat fără cusur pe orizontală și pe verticală, rari fiind aceia care să nu fi apelat la eficientu-i sprijin. Caragiale însuși îl cu- noștea din proprie experiență, schița sa, din- tre cele mai joviale, părind destinată mai de- grabă să nemurească un obicei al locului decit să-1 înece în ridicul. O asemenea cercetare ar consemna, bizuindu-se pe scrisorile particula ■ re, numele tuturor bărbaților iluștri ai Româ- niei moderne, adevărați maeștri in arta de a solicita, dar și în aceea de a rezolva, direct ori prin intermediar, solicitările apropiaților. Epistolarul maiorescian, ca și al „bardului" na- țional, abundă în intervenții de această natu. ră. Nu pun, doamne ferește, în cauză îndrep. tățirea lor. Dacă le-am suspecta și buna cre- dință, unde am ajunge? Remarc numai că a ceastă cale ocolită a fost, nu doar mai bătută, dar și mai scurtă, că două rinduri tri- mise de cine trebuie cui trebuie izbuteau acola unde filierele oficiale și mijloacele strict le- gale amenințau să dea greș, că favoarea a lu- crat deseori în numele dreptului și dreptul in numele favorii, fiind aproape imposibil de pre- cizat cum s-ar fi descurcat unul fără cealaltă. Spuneam că, puse față în față, scrisorile ce- lor doi evidențiază mai degrabă deosebiri de- cît asemănări izbitoare. Tonul corespondenței lui Alecsandri, bunăoară, e mai „simțit" și mișcarea gîndurilor mai liberă. Maiorescu e mereu protocolar, respectuos in orice împre- jurare cu eticheta, parcă ar avea mereu sub ochi bunele manuale de corespondență. Nu mă gîndesc la misivele oficiale, trimise de cei doi unor instituții sau persoane cu funcții sus- puse. în ele protocolul e la locul lui, apelul la formele ceremonioase de înțeles, distanța politicoasă de asemenea. Cînd se adresează unor necunoscuți, lui Pietro Mezzetti sau Ministeru- lui Cultelor și Instrucțiunii și Alecsandri e sobru și convențional, utilizînd fără reținere întreaga gamă a formulărilor recomandate de bunele maniere epistolare. Mirare trezesc însă alte scrisori ale Maiorescului, cele trimise ru- delor directe ori prin alianță, in care stilul nu-și pierde de tot rigiditatea, chiar fa- miliaritatea suferind de oarecare crispa- re. Cînd scrie familiei Kremnitz la Berlin si se vrea deosebit de afectuos, el nu reușește să scape de aerul de artificialitate, menținut intact în pofida cuvintelor (în sine calde), ceea ce ne îndeamnă a bănui mai mult respectul neabătut al conveniențelor decît sentimente trainice. Dar nici scrisorile către Emilia, sora de care se mărturisește atit de legat, nu pără- sesc linia generală, ’ de respectuoasă rezervă. Aproape că e cazul să ne întrebăm dacă Ma- iorescu la treizeci de ani mai are cu adevărat aptitudinea de a-și exprima convingător sen- timentele de care, neîndoios, e animat sau și-o va fi diminuat în răstimpul dintre adolescență si maturitate, aceasta atrofiindu-se lent ca ori- ce organ neîntrebuințat. Prea sint ele palide și aseptice, prea sever drămuite bucuria și ne- mulțumirea, prea atent măsurate frazele ca să nu contrarieze. Temperamentalul Maiores- cu se exprimă cu asemenea detașare și în forme atît de riguros convenționale, incit ai crede că evenimentele, dacă nu-1 ocolesc, nici nu lasă urme asupră-i. Afirmația și negația sînt, în scrisori, precumpănitor gramaticale. Să fiu bine înțeles : nu absența efuziunilor sen- timentale mi se pare frapantă, ci conven- ționalismul frazelor, exagerat civilizate, im- personale ca emanînd de la o instituție, iar nu de la o persoană. Maiorescu și-a elaborat un stil preponderent funcțional, rece, sec, științi- fic aproape, prin care mai mult comunică de- cît se comunică. Omul se ascunde mereu în- dărătul cuvintelor, din care ridică In juru-i un zid de apărare, îneît pentru a aproxima cît de cît corect amploarea trăirilor sale ar trebui să ridicăm fiecare indicație scăpată din for- tăreață la pătrat. Autosupravegherea maioresciană ne reține întrucît depășește limitele obișnuitului. Altmin- teri, orice ins cu capul, cum se zice, pe umeri își controlează expresia sentimentelor. Și A- lecsandri e atent la ce scrie, ceea ce nu-1 îm- piedică să existe mai viu în paginile cores- pondenței. Lucrul e cu atît mai semnificativ cu cît epistolele la care mă refer datează din- tr-o epocă tîrzie, a bărbatului trecut de cinci- zeci de ani, cînd pasiunile se așează ca vinu- rile după fiert. Tonul scrisorilor către soție (în paranteză fie spus, Maiorescu îi trimite Clarei doar telegrame!) e afectuoas, relatările deloc convenționale, limba slobodă, opiniile nete. „Seninul" Alecsandri se încurcă fără pre- cauție, se vaită la fel, dar se și amuză fără surdinăr Nu alta e impresia lăsată de lectura epistolelor expediate fiicei, Maria, în care ae- rul protocolar, cît este, aparține mai degrabă limbii franceze decît poetului. Ca să nu mai amintesc de acelea către prietenii apropiați (Ion Ghica, lacob Negruzzi, Nicolae Pisoski), de o neumbrită transparență afectivă. Și Ma- iorescu are dispoziții mai libere, dar sporadi- ce și numai cu doi-trei destinatari (Carp, Ro- setti, Kuschera), de care îl vor fi legînd nu doar stima intelectuală, ci și oarecari afaceri de sentiment. Altfel, voluminosul său episto- lar se compune mai ales din „scrisori de ser- viciu", împrumutînd adică aspectul grav-defe- rent al acestora, și din „scrisori de profesor", ce nu au mai înaltă îndatorire decît luminarea minților învățăceilor, cărora le îndrumă pașii șovăitori cu înțelegătoare răbdare. ț n focul polemicii sale cu regretatul Liviu I Rusu, referitoare la unele aspecte ale * receptării lui Maiorescu în actualitate. Alexandru George susținea la un moment dat că adevărata personalitate a acestuia trebuie căutată în textele lui publice, nu în ace- lea private, fiind fără sens a echilibra prin cele din urmă atitudinile cuprinse în cele dintîi E neîndoios că scrierile tipărite de junimist în timpul vieții îl reprezintă cu stră- lucire. In ele Maiorescu apare așa cum s-a dorit: senin, dezinteresat, lucrind în numele adevărului pe care singur pare să-1 stăpi- nească și, de aceea, ferit de îndoieli, de cău- tări, de eșecuri. Cine se ocupă de destinul omului și al operei sale, și unul și cealaltă edificate cu o voință și o minuție greu de comparat, n-are cum ignora chipul pe care ardeleanul descins în Principatele Unite cu diplome apusene in buzunar și l-a dăltuit cu mină sigură. Dacă însă e dator să-1 aibă în vedere, nu e tot atît de sigur că trebuie să se mențină exclusiv în limitele lui. Nici o personalitate nu se reduce la înfățișarea pu- blică, ci se completează cu aceea în intimita- te. Una fără cealaltă oferă un tablou incom- plet, mai ales în cazul oamenilor de felul Maiorescului, la care sub încremenirea măș- tii sociale se întrevede o fizionomie dintre cele mai expresive. Căci, oricît s-a străduit să-și pună de acord chipul purtat prin lume cu acela intim, cel puțin în cîteva rînduri con- trolul n-a funcționat ireproșabil, lăsînd nea- coperite grimase, rictusuri și priviri deloc amabile. Să trecem nepăsători pe lingă ase- menea „accidente" ori să declarăm că ele cel mult nuanțează alcătuirea omului, cînd — dimpotrivă — o modifică din temelii, dîndu-i complexitate, adincime ? Maiorescu n-a fost nici senin, nici imparțial pe cît s-a voit. Cei ce au cutezat a nu-i împărtăși părerile, râ- nindu-i imesui orgoliu, și-au primit mai de- vreme sau mai tirziu plata. N-a trecut nicio- dată peste neînțelegerile personale, n-a răs- puns nicicind afronturilor prin justiție. N-a avut mărinimia să ierte, cum nici n-a știut să uite. Sînt acestea simple nuanțe ? Sau cum am socoti fără însemnătate gindul sinucide- ri:. de care a fost bîntuit la un moment dat ? Nimeni nu e vizitat de o asemenea idee din capriciu și dacă Maiorescu a atins acest prag e pentru că viața sa sufletească trecea atunci prmtr-o perioadă dintre cele mai zbuciumate. Și, totuși, nimic din frămîntările momentului n-a trecut în scrierile sale publice sau noi nu știm să-i descifrăm ecourile. Nici jurna- lul nu e tocmai darnic, mulțumindu-se să clameze Dar să fie acesta un motiv su- «men; pentru a ignora o fereastră deschisă către adincurile personalității maioresciene ? Maiorescu tras din scrierile publice, cît de coerent și de ademenitor, e incomplet și, deci, fals, dînd crezare numai măștii compuse cu atîta trudă și nesocotind ceea ce palpită îndărătul ei, omul viu adică. Dacă, așa cum afirmă răspicat Alexandru George, și aici sîntem de acord cu el, modul în care junimis- tul înțelegea evoluția societății și culturii române, inclusiv a literaturii și criticii, nu mai e demult și al nostru, în ce va fi con- stind oare modernitatea, actualitatea sa ? In ce mă privește, cred că în primul rînd în pină acum nevalorificata-i complexitate su- fletească, ce va ispiti, poate, într-o zi pana unui biograf de talent. Criticul Maiorescu a fost și va mai fi invocat drept vajnic apără- tor al justiției literare, al imparțialității, al adevărului. însă nici în trecut, nici în viito- rime justiția, imparțialitatea și adevărul în numele cărora a fost și va fi convocat să pledeze nu erau, nu vor fi acelea pentru care militase. El a formulat și păzit cîteva abstrac- țiuni, revenindu-le urmașilor îndatorirea de a le îmbrăca in hainele concretului, schimbă- toare de la o epocă ia alta. Numirea ideii pure, a principiului, nu și a funcționării lui in realitate, aceasta e partea lui Maiorescu, pe care i-o recunoaștem fără rezerve și ori de cîte ori principiul e în primejdie pronun- țarea numelui său se arată salutară. Cînd însă alte aspecte ale inconfortabilei noastre profesii sînt in suferință, e preferabil să ne adresăm unor avocați mai „tineri", poate nu atit de înzestrați pentru speculație, dar între ale căror titluri figurează și acela de a fi pus principiile la lucru. Omul Maiorescu, în schimb, prin tumultoasa existență lăuntrică, prin capa- citatea de a-și croi Un destin, dirijîndu-și toate puterile ființei spre atingerea scopului, prin tă- ria de a trece peste sine, arătîndu-se lumii ne- șovăitor și de o egală serenitate, prin pasiunile și slăbiciunile veșnic cenzurate, prin — în fond — aptitudinea rareori mărturisită de a suferi, e semenul nostru in perpetuitate. întrebarea care rămîne e următoarea : cît credit putem acorda, dată fiind prudența au- torului, pînă și acestor documente ale inti- mității ? Cu alte cuvinte: cît de sincer, de neprefăcut e Maiorescu în ele ? Greu de dat un răspuns categoric. Notele zilnice, de pil- dă, nu erau redactate chiar numai pentru u- zul propriu, dovadă repetatele intervenții ul- terioare, menite a înlătura indiscrețiile, amă- nuntele inconvenabile. Dacă la început gîn- dul editării lor în postumitate îi va fi fost străin, el se va fi precizat pe măsură ce au- torul devenea conștient de amploarea presti- giului său public. Cît privește corespondența, păstrată cu aceeași grijă în ciorne (ceea ce pe un Alecsandri nu l-a preocupat, semn că atribuia epistolelor o însemnătate strict parti- culară și o funcțiune momentană) și „purificate" deopotrivă de „personalități", ea e încă și mai greu de identificat cu domeniul maximei sincerități. Liviu Rusu a pus în evidență fla- grante inexactități în scrisorile trimise din străinătate propriului tată, așa că nu văd de ce acelea cu alți destinatari ar fi complet străine de un asemenea procedeu. _ Singură verificarea atentă și fără prejudecăți a fie- cărei afirmații ne poate arăta cînd e sincer Maiorescu si cînd preface convenabil datele, cînd relatează pur și simplu și cînd fabu- lează cu imaginea propriei statui dinainte. Sigur că ar fi eronat să cumpănim afirma- țiile tipărite sub semnătură cu cele din jur- nal si scrisori. Uneori se întîmplă ca ele să coincidă în liniile genbrale, formulările din epistole aducînd numai un plus de precizie și expresivitate (cazul lacob Negruzzi). Cel mai ades însă se contrazic, dezvăluind nepotriviri flagrante cu judecățile declarat critice. Dar un critic viază prin ceea ce publică, nu prin ceea ce ține în sertar,_ la adăpost de ochii contemporanilor. „Otrăvurile" lui Sainte- Beuve sînt mai ales un document sufletesc, nu critic, criticul rostindu-și părerile în foi- letoanele de mni. Un regim similar au și în- semnările descoperite recent în arhiva Ibrăi- leanu, prin a căror publicare s-a încercat ex- tinderea receptivității acestuia față de litera- tura momentului. Nu altul trebuie să fie un- ghiul din care examinăm judecățile sumare, „de taină" din jurnalul și corespondența lui Maiorescu. Ele vorbesc mai limpede și poate mai drept despre autorul lor decît despre cei în cauză. Al. D. V. Alecsandri, Opere, X, Corespondență (1871—1881), ediție îngrijită, traduceri, note și indici de Marta Anineanu, Editura „Mi- nerva", 1985. Titu Maiorescu, Jurnal, VI, (8/20 noiembrie 1866 — 17 april 1870), ediție îngrijită de Georgeta Rădulescu-Dulgheru și Domnica Filimon, Editura „Minerva", 1986. temele criticii Mai înainte de a mă ocupa de volumul O ușă abia întredeschisă, al șaselea din seria de „Teme", aș aduce în discuție o ches- tiune de psihologie' și sociologie a culturii. Ni- colae Manolescu nu e scutit de capricii de gust, nici de păcatele subiectivității. Dar, la fel ca Eugen Lovinescu, Nicolae Manolescu apără un principiu de modernitate. Dacă ar fi să reluăm „Istoria..." lui Lovinescu, vom găsi în ea, de multe ori deasupra unor nume pe care istoria le-a validat, pe mulți „sburătoriști", al căror nume s-a pierdut. Din perspectiva timpului, cu greu am putea să numim pe vreunul dintre poeții de la „Sburătorul“, ca fiind un produs al cenaclului. într-o între- prindere de felul acesta, importantă rămîne „lupta cu inerția", bătălia pentru modernita- te, înțeleasă ca progres literar. O ușă abia întredeschisă conține foarte pu- ține inedite. Majoritatea „temelor" de aici au fost publicate în „Steaua", în „Ateneu", in „România literară". Unele dintre ele sînt chiar cronici, apărute în 1984 și 1985 în „România li- terară". Mărturisesc că nici eu nu cunoșteam în întregime această producție risipită în re- viste și ziare și nu realizasem, citind-o frag- mentar, omogenitatea ei. A trebuit să mă în- torc la Julien Green și strămătușa mea și chiar la Teme 4 pentru a căuta originea și motivația unei spectaculoase schimbări de re- gistru. „Temele" de început, publicate, unele, sub titlul de -Efemeride" (în revista „Vatra"), erau, mai mult, obiect de lux, pagini grațioase pe marginea unor cărți străine, a unor idei literare, a unor obsesii. Ele veneau, cumva, în prelungirea Lecturilor infidele, unde se mai citea, încă, un program de independență și de neimplicare în destinele literaturii. O dată cu prelungirea „mandatului" de cronicar literar, în „Teme" au început să apară, tot mai des. răspunsuri la întrebări pe care nu le mai ri- dicau cărțile traduse din alte literaturi. Cel puțin ultimele trei volume de „Teme" se con- stituie într-un corpus de texte în care se pre- lungește meditația asupra literaturii române contemporane, de-abia schițată în cronici. „Te- mele" sînt un jurnal de scriitor de cea mai bună calitate, refugiu (dar ce fel de refugiu este acesta, în care conștiința este mai impli- cată decît în foiletonul critic, unde, cu toată arta expresiei, primează exactitatea ?) unei con- științe dramatice, care-și asumă polemic desti- nele literaturii contemporane. Nu există, în „Teme", lecturi „inocente", reverii „gratuite" : totul este răspuns și reacție, paradă și ripostă, ieșire în arenă. Aș compara această conștiință, cu acea conștiință. torturată șl ea de în- trebările prezentului și de presimțirea viito- rului, pe care Marin Preda o cheltuie în Im- posibila întoarcere. Și dacă publicistica și me- morialistica lui Preda fac substanța unui ro- man autobiografic, atunci și paginile din Julien Green și strămătușa mea și, mai ales, din O ușă abia întredeschisă taie, în blocul memo- riei afective și al memoriei culturale structura unei scrieri memorialistice. Nu numai aminti- rile pe care Nicolae Manolescu le transcrie cu înfiorare proustiană alături de comentariul cri- tic mă determină să fac această afirmație : e- xistă, însă, în „temele" din ultimii ani un spi- rit viu cu adevărat, o tensiune intelectuală și o responsabilitate morală care dezvăluie, sub masca imperturbabilă a criticului, sub detașa- rea ironică de toate zilele, angajarea. Nu este momentul să fixăm această imagine, mai mult presimțită. In bilanțul pe care-1 vom face, peste ani, nu vom putea dezlipi, în ta- bloul de conștiință al literaturii contemporane, cele două figuri, care nu au stat decît foarte rar, și cu mefiență, alături : Marin Preda și Nicolae Manolescu. Tentația literaturii a existat, de la bun în- ceput, în critica lui Nicolae Manolescu. Cu toate acestea, el se numără între puținii critici „anticalofili" de astăzi. Expresia este, în cro- nicile, în „temele" și în cărțile sale, mai de- grabă exactă, decît „frumoasă". Dacă vrem să aflăm un critic artist, acela este Gheorghe Grigurcu, cel mai abundent autor de metafore critice. La Nicolae Manolescu spectacolul este al ideii. O logică foarte strînsă îi guvernează textele, iar metafora, cînd apare, ține, mai degrabă, de locul comun. Declarațiile lui de principiu explică și motivează „autonomia" dis- cursului critic („In sinea mea, chiar dacă nu de la început conștient, m-am socotit producă- tor. Cititul cărților mi-a furnizat pretextul . scrisul despre ele conta cu mult mai mult ) decît exaltă calitățile „stilului artist". Litera- tura, în schimb, privită în chip de comentariu, n-a încetat să-i provoace imaginația. Produ- cător de literatură Nicolae Manolescu s.a so- cotit tot timpul. întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem e alta : cînd este scriitor Ma- nolescu, atunci cînd scrie critică, sau atunci cînd „face literatură" ? In Teme 2 Manolescu a publicat trei proze fantastice, scrise în registru eliadesc (de la Mircea Eliade). Preocuparea pentru fantastic există, încă în Julien Green și strămătușa mea, ba chiar și în volumul O ușă abia în- tredeschisă. Există, aici, o schiță de povesti- re fantastică — Trei întîmplări cu obiecte — care, spre deosebire de povestirile de acum zece ani, nu mai debutează auctorial. „Să vedeți ce mi s-a Intimplat deunăzi", scrie Nicolae Manolescu, fără să mai lase loc, în- tre ei și pagină, vreunui autor implicit. Cele povestite s-au întîmplat criticului Nicolae Manolescu, nu sînt lucruri imaginate, con- struite spre a fi literatură. La fel ca Lovi- nescu. Manolescu a avut un moment de slă- biciune cînd a vrut să se dedice imaginaru- lui. Spre deosebire de acela, Manolescu a știut să se retragă la timp. Mai mult: într-un articol publicat mai întâi în revista Steaua — De ce nu scriu roman — reluat în volum, se explică, încercînd să explice psihologia ro- mancierului. „Limbajul criticii m-a ajutat să exprim aproape complet mult-puținul pe ca- re-1 aveam de exprimat", spune criticul. Ca altădată Platon — arta, Nicolae Manolescu alungă ficțiunea din cetate : „De cînd am în- ceput să citesc conștient literatură, am băgat de seamă că scriitorii urmăresc să ne inducă în eroare. Nu există nici o jumătate de pro- poziție inocentă într-un roman. De la cel dintîi rînd și pînă la cel din urmă, totul e pus în slujba creării unei iluzii". Criticul nu a- cuză convenția și nu pretinde artei să fie alt- ceva decît este: „N-aș vrea să fiu greșit în țeles : nu spun aceste lucruri ca să condamn romanul. Ar fi o prostie. Cititor cu oarecare experiență, știu și accept regula jocului". Ce- ea ce nu poate face este să accepte, la rîn- du-i, să intre in regula unui joc în care au- torul îșj închipuie lumea ca pe o lume, în- chipuinHu-șj lumea ca pe o carte. Dar nici romancierii din secolul XX nu se mai lasă pradă artificiului pur: Borges a secularizat imaginația. Ca să poată scăpa din capcana „iluziei", Nicolae Manolescu recurge la povestirea auto- biografică. Arca lui Noe e Un roman de tip proustian: „cum am devenit cititor de ro- mane", aceasta e tema romanului critic. Și, așa cum romanul luj Proust ar putea fi re- zumat, din perspectiva esteticii generative (și a lingvisticii generative), la o singură frază („Marcel devine scriitor"), ultimul ciclu de „teme", început cu Teme 4, continuat cu Julien Green și strămătușa mea și O ușă abia întredeschisă, explică, epic, un refuz : „De ce nu scriu roman". Nescriind roman, Nicolae Manolescu nu în- cetează să scrie literatură. O ușă abia în- tredeschisă e una din cele mai pasionante cărți de memorialistică din literatura contem- porană — sinteză originală între memoria lui Proust și fantezia logică a lui Barthes. Al șaselea volum de „teme" împlinește opera u- nui scriitor pe care îl putem așeza alături de Preda, oreban, Mazilu, Ivasiuc, Bănulescu, D. R. Popescu, Bălâiță, Sorescu, Radu Petres- cu, Noica, Gabriel Liiceanu. Andrei Pleșu și alții. Proza celei de-a doua jumătăți a vea- cului XX nu va putea să ignore pe nici unul dintre acești prozatori. I Val CONDURACHE Nicolae chisă, Ed. Manolescu, O ușă abia întredes- Cartea românească, 1986. roadele poeziei ■ ntîlnirea cu creația scriitorilor autentici I este semnificativă pe un plan mai larg de- • cît acela al receptării propriu-zise: circum- stanța implică, deseori, reexaminarea locurilor comune care animă în momentul respectiv via- ța literară. Exemple pot fi oferite cu ușurință. Apropi indu-ne, de pildă, de scrisul lui Cezar Ivănes- cu — cu ocazia apariției antologiei din colecția „Cele mai frumoase poezii" — vom descoperi că ne aflăm în fața unui asemenea loc comun chiar din clipa în care ne vom gîndî că in- cluderea într-o colecție prestigioasă presupune o prealabilă judecată de valoare și vom încer- ca, în consecință, să precizăm, la rîndul nos tru, adevăratul loc al autorului în ierarhia li teraturii contemporane. Vom constata, repede, un lucru curios : astăzi e mai greu decît altă- dată să spui fără ezitare despre un scriitor că e un scriitor important — chiar dacă ești con- vins că e așa și chiar dacă afirmația la e în- tărită de opiniile altora. Motivul? — în spatele unei atît de grave a. firmații s-ar putea să-și scoată capul o umbră de... ironie, la care nici măcar nu ai visat. Se vorbește acum cu atîta ușurință despre „mari poeți", „prozatori remarcabili", „talente inconfundabile" etc., etc. îneît adjectivelor li s-a insinuat un imperceptibil sens parodic. Generozitatea s-a răspîndit în rîndul criti- cilor ca o epidemie — dar, semnificativ, ori- entată după „sfere de interese" distincte. Cri- tica de susținere cunoaște o nouă perioadă de înflorire, iar acest gen de critică e animat, se știe de un principiu maniheist : îi împarte pe scriitori în autori potopiți cu superlative și în autori care nu merită nici o atenție. Fo- iletonul laudativ începe a avea un ascendent serios asupra articolului echilibrat, emanație a scepticismului principial al profesionalismului si are ca pandant, recenzia zeflemistă, dispre- țuitoare programată din start să anuleze orice argumente ale părții adverse. O inovație relativ Convorbiri literare — 12 cărți* or recentă urmărește ascensiunea în grup la ran- guri literare înalte : cu generația, promoția sau cenaclul — nu individual, cum se credea altă- dată că ar trebui să se împartă destinele în artă... Nu ne rămîne în cele din urmă decît să con- statăm (constatarea au făcut-o și alții, mai înainte) că în preajma noastră s-ar afla mai mulți „mari scriitori" decît scriitori... Se poate însă ca această inflație de super- lative să aibă și partea ei bună ; dacă nu-i mai putem deosebi pe scriitori prin calificative (sînt prea mulți „mari" — „persoane importante") crește șansa să capete o greutate sporită ana- liza atentă a specificului fiecărui univers ar- tistic. Revenind la exemplul nostru putem constata cu ușurință că lectura cîtorva versuri e sufi- cientă pentru a-1 recunoaște pe cel care le-a scris. Astfel de semne de recunoaștere sînt însă prea ușor investite cu puterea de judecăți de valoare. Rezultat al unei viziuni cam rudimen- tare asupra literaturii, convingerea că atunci cînd poți deosebi dintr-un teanc de poezii ne- semnate versurile unui autor acel autor_ _ ar fi neapărat un poet de valoare, se bucură încă de suficient credit. E adevărat că un scriitor bun are, de cele mai multe ori, un ton al său, recognoscibil -— dar ușor de recunoscut poate fi și un scriitor slab, cum pot exista foarte bine autori remar- cabili fără particularități stilistice — așa-zișii „stiliști fără stil", cum plastic îi numea Tru- man Capote într-un interviu. Putem chiar constata că scriitorii superficiali sînt mai atrași de efecte, de ceea ce sare ime- diat în ochi, decît marii creatori ; ca atare, ei ar putea fi mai ușor de recunoscut, ceea ce nu înseamnă defel că ar avea o valoare su- perioară. încă un detaliu: avangardiștii, care și-au făcut, vizînd o fantomatică „noutate per- petuă", un. program din încălcarea tuturor o- bișnuințelor și o virtute din stridență, care au declarat că tot ceea ce nu țipă și nu agresea- ză privirea e conformism burghez (sau mic burghez) au sfîrșit într-o monotonie dezolantă ; nu numai membrii acelorași „școli", dar uneori adepți ai unor mișcări de avangardă cu programe antagonice (cel puțin în teo- rie) au reușit în cele din urmă să semene în- tre ei ca și cum nu i-ar despărți nici o tră- sătura distinctă, nici o umbră de personalitate. Dacă urmărim cu atenție portretele, luate la vîrste diferite, ale unor persoane oareca- re vom descoperi, după examinarea unui nu- măr de fotografii, că în fața aparatului fieca- re adoptă constant o anumită poză, se „pune în valoare" în mod specific, după reguli care par să-și aibă motivația în structurile profun- de ale personalității. Nu altfel se intimplă lucrurile cu scriitorii, iar faptul e încă și mai vizibil în cazul poeți- lor, pentru că genul ii obligă să-și etaleze, fiecare, propriul „eu". După felul cum se „așează" în spațiul lite- raturii, după cum pune in lumină sau ascunde trăsăturile lui și ale fondului pe care pozează, putem aprecia particularitățile unui autor de ficțiune mai exact decît după trăsăturile de limbaj care se reliefează la o primă lec- tură. Acestea nu sînt, evident, fără legătură cu profunzimile eului creator, dar asemenea le- gătură nu poate fi dovedită : masca limbaju- lui literar nu devine în toate cazurile a doua natură a scriitorului. Căutarea raporturilor particulare ale poetu- lui cu imaginarul poetic este în cele mai multe cazuri laborioasă : Cezar Ivănescu, este • ușor de constatat, intră în categoria artiș- tilor vizionari care „se oferă" (ca exponent pentru trăirile întregii umanități și, în acest scop, apelează la contraste puternice și la ges- turi poetice ușor de remarcat. Autorul Kod-ului este unul dintre poeții pen- tru care existența se compune numai din gro- zave mișcări tectonice : el suferă și se bucură pentru toată omenirea și are nevoie, pentru a-și exprima amploarea mișcărilor sufletești, de largi spații în jurul său, trebuie pus in per- spectivă așa cum este pus actorul care recită monologul capital, reflectoare puternice tre- buie să-i amplifice silueta, prelungindu-î um- bra peste decoruri : „fața mea supusă la cîte n-a fost, peste zi / ca untdelemnul au curs pe ea / vorbe, rîsete și plînsete. noapte, te in- voc! / vin acasă și cînd toți adorm / mă tre- zesc în fața mesei și-a hîrLei albe ; / blîndă hîrtie, tu-mi ești ca o mască / pe care o scot de pe față / și pe spatele căreia îmi scriu via- ța /curată mască, tu nu spui nimic, / de- geaba fața galbenă de încordare! / zic o vor- bă ; între perfecțiunea vieții / și a morții un vierme cît un cal sălta, / între perfecțiunea vieții și a morții / un vierme cît un cal miș- ca, și-apoi tac... / acest cîntec nu e altceva de- cît / o întrunire de voci care mă apasă!" (Turn) Deși ni se vorbește despre coala de hîrtie ca despre o mască, poeziei lui Cezar Ivănescu nu-i este caracteristic jocul. Lumea poetului nu e compusă din nuanțe ; idealul său pare a fi acela de a codifica fiecare gest cu sem- nificație artistică în scopul redării sale în gama celor cîtorva teme fundamentale pe care se reazemă istoria poeziei universale: nașterea, dragostea, moartea : „sînt un poet comun, / un individ comun ca orișicare. / am exaltat tinerețea și moartea / (...) / în fapt eu ca și Domnul Martin Heidegger / defineam individul drept acea / ființă care luptă împotriva mor- ții... / și împotriva complicilor morții..." (îm- potrivire). Nimic nu va trece prin filtrele poe- ziei sale fără să fi atins camera de rezonan- ță a vreunuia din aceste simboluri. Chiar de la primul volum — Rod, 1968 — profilul poe- tului era conturat cu precizie. Se poate însă obiecta, fără îndoială, că sim- pla enumerare a acestor teme nu este sufi- cientă pentru a face portretul unui poet, de- oarece fiecare autor de poezie tinde să vorbeas- că în cele din urmă tot despre dragoste, moar- te, sentimentul timpului care trece, al desti- nului inevitabil ș.a.m.d. Adevărat, dar trebuie să adăugăm, parafrazîndu-1 pe un mare scri- itor, că așa cum fiecare familie nefericită e nefericită în felul ei, fiecare adevărat poet e obsedat de motivele majore ale poeziei în felul său. Versurile lui Cezar Ivănescu sînt, de altfel, un bun exemplu de particularizare a acestei „căi de acces". Un pas hotărîtor pe care îl face autorul nos- tru către aceste teme primordiale este acela care îi pune în evidență violența. Deși s-ar părea că violența nu face casă bună cu poe- zia ea este, aici, mijlocul principal de seduc- ție, de captare a atenției cititorului, mijlocul de a-i trezi interesul pentru mesajul transmis : „să nu mă căutați la Baaad / nici printre cei ce-n taină / se răsucesc în groapă / spre a-șt întoarce bucile / spre crucea de deasupra / îți zic, să nu mă cauți / nici printre morți / că- atunci te-ai dovedi / un putrefact prieten..." (La Baaad). Nu violența cuvintelor șochează în scrierile lui Cezar Ivănescu (Arghezi „rezolvase* pro- blema limbajului poetic „urît" cu mult înainte), ci contrazicerea unor clișee de gîndire ; ne-am obișnuit ca meditațiile lirice asupra condiției umanității să fie o continuare a gîndirii ilu- miniștilor : omul nu se poate afla decît în centrul lumii, totul se învîrte în jurul lui, des- pre el nu putem vorbi decît cu evlavia cucer- nică datorată unei ființe superioare etc., etc. Orice brutalitate, orice relevare a limitelor condiției sale ne șochează, ne mai apare încă sub forma impietăților inadmisibile. Cu toate acestea, deferența declamată față de om și-a secretat, încetul cu încetul, de-a lungul seco- lelor, precipitatul : în operele unor scriitori ai veacului trecut și mai ales ai veacului nostru ea s-a transformat în opusul ei. Asta nu în- seamnă că un Leon Bloy, un Celine sau alții din familia în care se înscrie și poetul nostru ar discredita omul, ci doar o anumită idee despre om ; fiind în stare să-i măsoare mai bine grandoarea, au resimțit cu o mai acută sensibilitate derizoriul, micimile care-1 coboară. Important mi se pare să observăm de astă dată nu nonconformismul unei asemenea atitudini, ci diferența dintre două nonconfor- misme care se pot confunda în plan literar deși nu au nimic în comun. De o parte nonconfor- mismul avangardelor, care prinde în vizor for- mele literare ; de cealaltă mișcarea despre care vorbeam, cu bătaie mai lungă și cu semni- ficații legate direct de gîndirea filosofică a timpului. în pofida impresiei fruste lăsată de poezia lui Cezar Ivănescu întreaga ei dezordine, toată „nebunia" poetului care respinge cu brutalita- te obstacolele care-i stau în cale mi se par a fi rezultatele unui gînd care precede poezia, ale unei ordini care „comandă" dezordinea. Un substrat livresc, țintuindu-1 pe poet de stîlpul obsesiilor eterne ale autorilor de poezie sus- ține izbucnirile de „spontaneitate" care ne sint oferite. Impulsivitatea, naturalețea, receptivi- tatea la trivialitățile cotidianului sînt, în cazul său, carnea care acoperă scheletul ferm dese- nat al ideii poetice. Performanțele formale, cantabilitatea multo- ra dintre piesele scrise de Cezar Ivănescu (pu- ține dintre balade sînt însă incluse în an- tologie), sînt încă un argument în acest sens : nu poți elabora simetrii muzicale fără să te supui unor reguli, fără să-ți „elaborezi" obse- siile. Nivelul artistic al pieselor lui Cezar Ivănes. cu este — culegerea de față ne-o confirmă — aproape constant de Ia primul volum pînă astăzi ; de la început aceeași manieră, același stil străbătînd ca un fir roșu o întreagă operă. Iată încă un loc comun contrazis : a pre- tinde poetului să se reînnoiască mereu, să ne ofere surprize la fiecare nou volum nu poate fi concluzia cercetării atente a dialecticii crea- ției artistice; autori precum Cezar Ivănescu (Bacovia ar putea tutela această direcție) spun același lucru în toate etapele creației lor ; o selecție din volumele lor mai vechi și mai noi va arăta întotdeauna ca o carte scrisă din- tr-o răsuflare; alții, în schimb, după numai două sau trei plachete îți sugerează deja o apăsătoare monotonie... In cele din urmă, confruntînd creația scriito- rilor de frunte de astăzi cu clișeele care se bucură de o largă audiență nu ne rămîne decît să recunoaștem un adevăr pe cît de simplu, pe atît de incomod pentru critici și pentru teoreticienii fenomenului : fiecare operă de artă are viața ei căreia, s-ar zice, puțin îi pasă de clasifi- cări și caracterizări; din confruntarea între principiile poeticelor și operă iese învingătoare, întotdeauna, opera. C. P. I Cezar Ivănescu, Rod, colecția „Cele mai frumoase poezii", prefață de Artur Silves- tru, ed. Albatros, 1985. diferite... CUMPĂTAREA PĂTRUNZĂTOARE. Ce mult pot face bunul simț, bunul gust și buna credință cînd se întîlnesc — admirabil „hazard" — sub aceleași coperți ! Cînd spun bun simț, mă gîndesc, firește, la inteligență, acea paleologică facultate paradoxală de a ve- dea lucrurile altfel, adică bine, exact, proas- păt, deshămat din convenții și stereotipii, în lăuntrul și în afara lor. Coperțile supt_ ale cărții lui Mircea Martin, Singura critică, în care, de altfel, este citată minunata frază a lui Ernst Robert Curtius : „singura metodă reco- mandabilă în critică e aceea de a fi mereu inteligent". Pe Mircea Martin îl țin puterile să asculte acest sfat. Rar citești o carte de cri- tică literară care să-ți dea o asemenea senza- ție de plinătate și coerență ca această pură și simplă culegere de articole. Cu directețea pe care numai subtila inteligență o are, Mir- cea Martin spune — mă refer la secțiunile I și II ale cărții — chestiuni care stau pe buzele multora dintre noi, în legătură cu viața lite- rară, cu tirajele, cu cronica literară, cu re- vistele, cu necazurile criticii. Sunt adevăruri care se văd numai cu ochiul liber, adevăruri a căror repetare este mai mult decit necesară. Banalitatea sastisește, adevărul-adevărat nu poate fi niciodată în exces și cade mereu bi- ne, chiar cînd nu e noutate. Tot ce zice Mir- cea Martin despre moralitatea criticii, despre rosturile ei azi, despre exigențele ei ș.a.m.d. este valid ; poziția autorului este aceea a unei calme intransigențe. El vede, pe drept cuvînt, în critică o soluție împotriva „spiritului primar agresiv", o garanție a democrației ideilor, un obstacol in fața nivelării administrative a va- lorilor, un antidot contra îmbîcsirii și a nau- fragiului în oceanul poncifelor. Dar acestea toate nu se nasc decît pe un sol fecundat de vigoarea competenței. Pentru a putea filosofa, critica trebuie întîi să fie, primum vivere. îna- inte de a fi o Etică, o Deontologie, o Politică, critica trebuie să trăiască literarmente, adică să fie o adincă literatură a literaturii. Princi- piile juste nu fac doi bani pe mîna unui cri- tic care nu priceȘe cărțile și autorii. „Dacă nu e capacitate de înțelegere, critica nu e nimic", spune răspicat, cu ecouri petrinice, Mircea Martin. E ușor a scrie critici cînd nimic nu ai de spus ; dar cînd inima-ți frămintă doruri încă vii și patimi încă multe, atunci hîrtia te-ngheață și tocul e sfios. „N-am iluzia și nu-mi îngădui prezumția că și sînt în ceea ce cred", mărturisește, cu cartezian dubiu, Mir- cea Martin, dar implicit el proclamă prin a- ceastă modestie un ideal, care e și al nostru : să fii, în ceea ce crezi, adică în ceea ce spui. Capacitatea de înțelegere a criticului Mircea Martin este probată cu brio în secțiunea III a volumului, care cuprinde 7 inegale portrete analitice : Edgar Papu, Adrian Marino, Lu- cian Raicu, Nicolae Manoiescu, Gheorghe Gri- gurcu, Liviu Petrescu, Alexandru Călinescu. Cel puțin primele trei și al cincilea sunt, fără doar și poate, cele mai complete, detaliate, nuanțate considerări ale autorilor în cauză, a- devărate micromonografii (dacă nu e demodat elogiul !). Fiecare portret e construit, ca la Picasso ,din mai multe perspective și, ca un marcator al munților, Mircea Martin găsește potecile, nu zic cele mai bune, dar din cele mai bogate in panorame convingătoare, către piscul esențialului : figura spiritului creator. Intuițiile revelatoare și formulările dense a- bundă. încerc, fără comentarii și cit îmi în- găduie spațiul, să dau o idee. Lui Edgar Papu „erudiția nu-i interzice candoarea, ba chiar i se asociază" (p. 89) ; el este „mereu în cău- tare de osmoze" (p. 95), dar, „spre deosebire de Tudor Vianu, maestru de rigoare și pruden- ță, E. P. rămîne un intuitiv dezlănțuit" (p. 101) ; „profesorul nu e tot atît de exigent cu alții pe cit este de exigent cu sine și gene- rozitatea sa față de unii contemporani a fost, fără îndoială, exagerată (...). E. P. e mai degra- bă un disociator de idei și de forme decît u- nul de valori" (p. 101) ; „în vreme ce Șerban Cioculescu este raționalist (iluminist), disocia- tiv, ironic (...), E. P. e contemplativ, roman- tic, spiritualist asociativ, serafic..." (p. 102). „Sobrietatea și rezerva înaltă ale teoreticia- nului Adrian Marino sint nu o dată tulburate de răbufnirile unui publicist febril, «precipitat», temperamentos" (p. 137) ; „A. M. se aruncă a- supra ideilor literare cu bucuria de a exercita asupra lor o autoritate nestingherită" (p. 114). „Alături de Valeriu Cristea, Lucian Raicu este, printre criticii noștri, cel mai puternic marcat de spiritualitatea marilor ruși" (p. 151) ; „în concepția lui R. (...), ideile nu sînt decît niște sentimente decăzute" (p. 162) ; „L. R. e un cri- tic pentru care «sufletul» există !“ (...) L. R. se înscrie sigur în descendență ibrăileană" (p. 169). La Gh. Grigurcu, Mircea Martin remarcă „o facultate expresivă ieșită din comun (...) și promptitudinea terminologică" (p. 202), ba chiar o „veritabilă «jubilație formulatorie»" (p. 211) , „negația lui G. G. «validează un sistem» (p. 206) ; „G. este cel mai sainte-beuvian dintre criticii noștri" (p. 207) ; „adversar al entuziasme- lor facile și, în genere, al capitulărilor spi- ritului critic" (p. 209), „rezervele sale nu sînt (...) bătăi pe umăr de pe pozițiile unei intan- gibile superiorități" și tonul este „de o irepro- șabilă urbanitate" (p. 211), cu tot „dozajul a- proape farmaceutic al adjectivelor sau adver- belor" (p. 212). Și acum, să încercăm, la rîndu-ne, un in- stantaneu în adîncime (cît vom putea) al lui Mircea Martin din această carte (fără a le ne- socoti pe celelalte). Universitar lipsit de scorțo- șenii metodologoreice, el face o critică in tegralâ și integratoare, alegînd tot ce e rele- vant într-un autor și înseriindu-1 cu precizie în spațiul lui azi și al lui ieri. Integrală — pentru că e și stilistică, și psihologică, și con- ținutistă, și tematistă, și axiologică, după om și tom. Fără a lăsa deloc gustul eclectismului, feldeința lui Mircea Martin este una a suple- ței învăluitoare și a vioiciunii ordonate. Ase- diator mobil, agil, bine înarmat, în căutarea celor mai valabile și largi „căi de acces", Mir- cea Martin este un spirit ponderat (dar nu dulceag) și independent, format și dinspre Blanchot și Genette cît și dinspre Cioculescu și Pompiliu Constantinescu. Sever fără osten- tație sau venin, glisînd cu măsură între scep- ticism șî fervoare, atent la text dar și la situa- ția autorului (situația, se-nțelege, în accepție sartriană), căutător, adică, și de contextualități psihologice și sociale, el reprobează excesele personaliste sau de „încrîncenare", după cum sancționează și naivitățile sau inadecvările su- biecților săi. Spunînd cu eleganță lucrurilor pe nume, atacind cu fair play ceea ce-I sîcîie, extrăgînd cu ușurința lucidității măduva, Mir- cea Martin reamintește, cui uitase, că este u- nul din cei mai buni critici de azi, dintre a- ceia pe care-i stimezi din toată inima chiar și pentru părțile în care-i dezaprobi. INTRE STEINBECK ȘI BAEDEKER. O că- lătorie spre marea interioară de Romulus Ru- san relatează voiajul pe care l-a făcut autorul împreună cu Ana Blandiana, într-un automo- bil „Lada", prin Austria, Iugoslavia, Bulgaria, și Turcia, deocamdată. Atîta vreme cît urmea- ză (mutatis mutandis) modelul Eu și Charley traversăm America a lui Steinbeck, cartea este cît se poate de agreabilă. Adică atunci cînd Romulus Rusan nu iese din mocasinii de pro- zator pentru a încălța cipicii de muzeograf. Cu alte cuvinte, reușite de-a binelea în acest memorial sunt paginile quasi-epice, în care cu- plul (ca să nu zic trio-ul, cu tot cu capri- cioasa mașină) nu se abstrage în impersona- litatea baedekeriană, fie ea chiar erudită și meditativă, ci își exhibă romanesc „peripețiile" deambulării. Prin acestea, noi, stătătorii acasă, prindein mult mai clar și atmosfera locului și psihologia locuitorilor și timbrul locuitoru- lui, decît atunci cînd el începe să ne poves- tească de-a fir a păr istoria cutărei clădiri. Zace în prozatorul Rusan un reflexiv cogibund, care deodată îți taie sunetul și imaginea, ca să-ți țină el o conferință. Pe pielea propriei urechi, Romului Rusan a simțit nu o dată că ghizii sunt niște mercenari ai plictiselii, pi- sălog! impenitenți, pe care-i urmărești fără să-i asculți și-i urmezi fiindcă n-ai încotro. Cu toate astea, cu indeniabil talent și dexteritate în alcătuirea unei cărți, Romulus Rusan cade cam des în păcatul culturalizării cu otusbirul (m-am contaminat, aferim !) a cititorului. Nu știu alții cum sunt, dar eu, în notele de drum, vreau om, vreau viață, vreau senzualitatea con- tactelor cu alte ceruri și pămînturi, foșnetul străzii altora, inefabilul căminelor (home) și al aglomerațiilor — nu informații de pliant romanțate și nici, cu tot respectul, elemente de istoria arhitecturii sau civilizației. Sigur că o țară este și monumentele ei, dar acestea se pot „aprofunda" și în biblioteci, acasă. Ce frumoase sunt, în cartea lui Romulus Rusan, pasajele despre năbădăiosul vehicul Pif, cele despre autostrada austriacă sau turcă, despre „apocalipsul murat", despre florarul din Bul- garia sau afaceristul din Turcia, despre Bazar (excelente!) și altele de acest gen, în care ochiul lasă zidurile, mintea lasă datele isto- rice și amîndouă se focalizează pe vitalitatea specifică locului și clipei. Deosebirea e ca în- tre un album cu poze și un film de cinema. Nu zice chiar autorul, într-un titlu de capi- tol, că „Dacă nu-s întimplări, nu-s amintiri" (p. 122) ? Și dacă nu-s amintiri, sunt teorii, eseism uscat, comentarii fără suport. Maniera de călătorie interioară, pe hărțile spiritului, în care la noi a excelat Paler, nu e punctul for- te al lui Rusan. Cultivat și fin, nimic de zis, el nu bate cîmpii, dar nici nu-i rodește, aici. („Ogarul cenușiu" a fost mult mai bun decît „Lada"). Deci: citită cu 10 la oră în zonele însuflețite și cu 150 la oră în cele docte, car- tea poate fi străbătută cu folos și plăcere. George PRUTEANU Mircea Martin, Singura critică. Editura Cartea Românească, 1986. Romulus Rusan, Călătorie spre marea in- terioară (1), Editura Cartea Românească, 1986. 13 — Convorbiri literare convorbiri despre teatrul lumii, cu oamenii săi Am avut prilejul să cunosc, mai ales în ultimele trei decenii, mulți oameni de tea- tru din dilerite țări — scriitori, regizori, sce- nografi, actori, critici, teoreticieni, istorici, directori, factori de decizie în domeniul cul- turii specializate. Am notat, adesea, convor- birile cu ei. Unora le-am solicitat special in- terviuri. Mi-au încredințat articole, mărturii, expuneri făcute în reuniunile internaționale la care ne-am aflat împreună. Mi-au trimis scrisori. Parte din toate acestea le-am publi- cat, sau le-am citat în articolele, studiile, cărțile mele. Altele au rămas în dosarele ar- hivei personale. * — Domnule Carlos Solorzano, sînteți Unul din autorii dramatici mexicani de întinsă reputație pc continentul american Și pe cel european, mi-ar face plăcere sâ pot trans- mite oamenilor de teatru români cîteva din gîndurile dv. de scriitor. J Vreau să împart această plăcere cu dv. După sculptorul de geniu Brăncuși și priete- nul meu Eugen lonescu sinteți al treilea român pc care-1 cunosc personal in lunga mea viață. — Ce înțelegeți prin cuvîntul „lungă* ? ■ Ce vîrstă îmi dați ? — Cu voia dv., vreo cincizeci de ani. ■ Mulțumesc. Am împlinit de curind Dar e adevărat că forma mea fizică îi în- șeală pe mulți. — Unde l-ați cunoscut pe Eugen lonescu ? | La Paris. Am stat multă vreme în Franța și, firește, m-am apropiat îndeosebi de scri- itorii de teatru. Am mai legat trainice prie- tenii cu Ghclderode, Camus, Emmanucl Ro- bles ; poate că intr-o zi voi publica scrisorile noastre. — De ce scrieți piese ? g Dintr-un dictcu interior, al unor voci contradictorii, pe care le pun apoi intr-un joc din care se țese o poveste. Și Un dialog intri personaje ce se opun, se atrag, se completează pentru ca, pînă la sfirșit, să se transforme in personalități. Ele îmi cer sâ narez ce anume sc află în înterioritatea lor. Dacă -i cmd iz- butesc, realizez dramaturgie. — Care a fost prima dv. lucrare ? ■ Prima mea piesă avea un subiect inspi- rat de istoria cuceririi Amcricii : viața si moar- tea iui Pedro de Alvarado și a soției sale. Era o încercare de a mă sprijini pe un fapt real, trăit, furnizat de documente. A doua piesă, Miinile lui Dumnezeu, a fost c poveste inven- tată, total desprinsă de realitat-a imediată, tinzînd a crea o lume imaginară, abstractă, care să rezume valorile realității într-o formă simbolică. — Așadar, v-ați propus, de la începu:, să parcurgeți un șir de experiențe... y Partea a doua a frazei dv. e corectă, prima nu. Nu mi-am propus ; am simțit ne- voia. — Piesa dv. Fantoșele a circulat mult în America și în Europa. Comentatorii i-au apreciat, printre altele, specificitatea mexi- Mircea ISPIR : „Hulubi", ' „Rapsod", „Case pe deal" „înainte-i trecutul", (din expoziția deschisă la Galeria „Cupola" — Iași) cană. De cînd mă aflu în țara dv., am început să înțeleg mai bine trăsăturile a- cestei specificități. 7; Da. Fantoșele au avut și continuă să aiba rezonanță, deși e o lucrare de doar 40 de minute. După părerea mea, ea exprimă... — Cum adică, „după părerea mea“ ? B Fiindcă pot să-mi îngădui și eu o părere «lespre ce-am scris, nu ? — E cea mai autorizată-, B Dar și altele sînt valabile, nu cred că putem închide o piesă într-o considerație u- nică și universal validă... Deci, după, părerea mea, ea exprimă deconcertarea omului in fața propriei sale condiții, a destinului său ireme- diabil, înaintea finalului inevitabil al existen- ței. In ce mod moartea determină (ori nu de- termină) acțiunile sale? Cu o serie de păpuși, care fac aluzie la jocurile mexicane practi- cate de „Sărbătoarea morților", am construit această fabulă scurtă, care a dorit să înlăn- țuie motive ale artei populare cu teme ale artei contemporane. — Socotiți că specificitatea rezidă în re- cursul la folclor ? B Cred că problema consistă in a te in- spira din motivele imediate ale realității din țara ta. Și anume, din acele motive care sînt oricum inevitabile. Și de a încerca să unim teatrul nostru cu acele curente universale ca- re au validitate artistică. Pentru că altminteri vom rămîne locali, regionali și nu~vom inte- resa dincolo de frontiere. A nu rămîne pro- vinciali în lumea de azi — iată, cred, una din problemele primordiale. — Dv. ați reușit să rezolvați această pro- blemă. Cel puțin prin unele piese — pe care le cunosc și eu. j Dacă am reușit ori ba, nu eu sint acela care pot s-o spun. îmi îngădui doar să cred că propunerea mea concordă cu a altor autori dramatici de pe continentul nostru. Teatrul Americii Latine e azi una din expresiile li- terare cele mai puternice și mai cultivate de către scriitorii din această parte a lumii. Pînă acum patru-cinci decenii poezia și romanul se detașau printre genurile literare. Acum, în toate țările americane unde se vorbește limba spaniolă există cîteva zeci dc dramaturgi im- portanți ale căror opere, inspirate de actuali- tatea țărilor lor, pot să fie reprezentate pe in- diferent care scenă a lumii. — Cine sînt, între aceste cîteva zeci, a- uu-rii mexicani? 3 Elena Garro, care stîrnes-c un mare in- teres prin tematica sa regională exprimată ex- presiv in formele unui realism dc avangardă. Evident, admirabilul Emilio Carballido... — Căruia i-am tradus o piesă în țara mea. S-a transmis la radio. B Ce piesă ? — Ziua mîniei. B O socotesc întru totul reprezentativă. A- poi, Sergio Mcgana și Luiza losefina Hernan- dez. care știu să reflecte cu siguranță reali- tățile mexicane. Juan Jose Arreola, a cărui •P?ră a fost tradusă și editată la Paris de s-ghers, într-o colecție de teatru contemporan. — Dacă-mi permiteți : am avut impresia că piesa lui Arreola, reprezentată la Tea- trul Națiunilor, la Paris, sub titlul Ora tuturor, nu s-a bucurat de o prea bună Primire. B Vitați-vă, noi sintem bine cunoscuți și mult prețuiți în Occident, în Franța, prin expozițiile de artă populară, de pictură mo- numentală, de artă prccolumbiană, care au totdeauna succes. Despre teatrul mexican ei știau foarte puțin cind am participat, pentru prima oară, la un festival internațional euro- pean cu piesa lui Arreola și cu Fantoșele mele. Francezii așteptau să le vină din Mexic ceva cu multă culoare locală sau. dacă nu, măcar ceva din misterele prehispanice. Cum nu le-am arătat în principal asemenea aspecte s-au sim- țit intrucîtva defraudați. Socot însă că scriito- rul mexican are și el dreptul să se prezinte cu o piesă ca Ora tuturor, care pune o pro- blemă universală în formulă expresionistă, de mare eficacitate dramatică și teatrală. — în enumerarea dv. n-a apărut Rafael Sola na... B Dacă c să vorbim de Rafael Solana sau de IVilberto Canton, cred că fiecare din ei, cu mijloacele proprii și cu posibilitățile personale, exprimă realitatea mexicană. Mai există și alți autori care nu doresc să sc depărteze de teatrul tradițional — dacă prin tradițional se înțelege o anume logică strictă a desfășurării intrigii, de exemplu o anecdotă clară, care se înnoadă și se desnoadă fără nici un echivoc în fața publicului. Cred însă că acest teatru nu se bucură de prea mult interes înăuntrul frontierelor noastre. După părerea mea. Me- xicul, cd țară tînără, și teatrul mexican, și mai tînăr, trebuie să se lanseze în marile a- venturi ale spiritului, în căutarea unor drumuri noi, in descoperirea a noi procedee artistice, inspirindu-se, desigur, din marea tradiție a admirabilei arte prehispanice, din arta popu- lară și din toate sursele vitale ale țării noastre de azi. — Și dv., Carlos Solorzano, în ce atare aventură sînteți angrenat acum ? B Acum scriu o piesă pe care am intitulat-o Diavolii falși și pe care mi-a propus s-o tra- ducă, deindată, in franceză. Emmanuel Ro- bles. E o lucrare non-arîstotelică, desfășurin- du-și acțiunea pe fondul unui carnaval popu- lar, cu strălucirile sale ciudate, uneori halu- cinatorii, cu momentele sale magice, aglome- rindu-se în jurul unei idei majore de justiție. — Aveți legături cu autorii din alte țări latino-americane ? B Da. Bune. Nu destule. Ar fi necesară o mai mare solidaritate intelectuală. Poate că e și un fenomen de imaturitate spirituala. Vedeți, trăim în țări tinere, care caută să-și definească identitatea spirituală. N-are rost să cheltuim timp și energie în negări, fie ele și frățești, lupte inutile si polemici, care nu duc la ni- mic. Devenim maturi pe măsură ce sîntem mai pozitivi. — Mni pozitivi ? B Mai concentrați pe operă. Și pe valoare. Pe țeluri. — Considerați solidaritatea dintre drama- turgi o valoare pozitivă ? B Da. Cred cu tărie că Un scriitor nu poate trăi izolat, căci existența sa e în funcție de viața țării, de o generație, de o ambiarjță de suflet. Cine vrea să trăiască singur înseamnă că dorește să se sinucidă. — Vă mulțumesc cu îndatorință pentru a- ceastă convorbire. B Și eu. Sînteți un critic bun sau rău 2 — Nu știu. Aș vrea să fiu drept. B Strîngindu-vă mina pot sâ vă spun „prie- tene român* ? — Mă onorați. Valentin SILVESTRE înnoiri Pictura lui Mircea Ispir, așa cum ne-o de- monstrează ultima sa personală de la Galeria ieșeană „Cupola”, curge în a- ceeași albie, dar cotele sale nu staționează, ci sînt într-o vizibilă creștere. Pe trunchiul artei sale de pînă acum pictorul a știut să altoiască mlădițe tinere. El nu s-a blazat în formula care-i asigura oricum un loc sub soa- re, ci a fost preocupat să descopere căi noi de exprimare și afirmare a talentului său. Pei- sajele, și nu numai acestea, sint acum ale unui creator cu o vibrație pregnant lirică. Lirismul este discret, respirația lui este lăuntrică. Pro- babil și pentru aceasta Mircea Ispir a ape- lat adeseori în peisaj la mijloacele artei mini- aturale. Deși, spre binele picturii sale, conti- nuă să ardă mocnit în pinzele lui Mircea Is- pir culori în tonalități iberice, învățate la școala babistă, artistul și-a înseninat vopse- lele, le-a dat strălucirea smalțurilor de cera- mică, ceea ce se potrivește mai bine subiec- telor investigate la ora actuală de pictor. Flo- rile nu mai constituie un subiect relaxant, pic- tîndu-le Mircea Ispir își pune probleme de compoziție și probleme cromatice, pe care reu- șește să le rezolve. Florile zugrăvite de pictor, cînd în tonalități diafane, cînd cu o pastă groasă, așezată parcă cu șpaclul, trec de de- corativ, există în aura în care se scaldă pe pajiști sau în grădini. Pictorul este astăzi mai mult ca altădată un creator de atmosferă, lucru ce se simte cel mai puternic în portrete, domeniu care ră- mîne mai departe punctul forte al artei sale. Mircea Ispir nu pictează îndeobște cu modelul în față. Nici nu-1 interesează prea mult exac- titatea detaliilor, ci doar acelea care indivi- dualizează oamenii și reprezintă amprenta de neșters a personalității lor. El caută cu ob- stinație să surprindă viața lăuntrică. De ace- ea în. portretele lui din această expoziție, din- tre care unele, ca bătrîna țesută în pînza anilor ei, sînt memorabile, citești ca într-o carte. Transparența lor cromatică duce spre adîncul sufletului. Dar acolo totul este în- văluit într-o taină, ce ți se cere ție, privi- tor, să o dezlegi. Pasul următor pe care tre- buie să-1 străbată artistul este acela de creare a tensiunii ideatice și atmosferei în toate pîn- zele sale. Expoziția pictorului Mircea Ispir de la Cu- pola mărturisește că artistul se află pe dru- mul cel bun, situîndu-se sub semnul fertil al înnoirii. în perimetrul deja configurat al pic- turii sale artistul își așează veșminte noi. E important de reținut că schimbările nu sînt formale, ci atingătoare de esențe. Este recon- fortant să constați mișcarea stelelor pe boltă, și la fel de plăcut este să simți mișcarea ste- lară a artei. Iată ce ne prilejuiește, prin personala sa de la Cupola, pictorul Mircea Ispir. I. GRIGORE “—moment • natalia dumitrescu alexandru istrati Cu mulți ani in urmă, intr-o dimi- neață de Sinzienc, Horia Zilieru frunză- rea un catalog. De o distincție rară. Era catalogul lui Alexandru Istrati. Ce aer de civilitate !, mi-am spus I imediat. (Civilitate, in sensul impus de Virgi- nia Woolf celor din cercul ei, artis- tului, în genere. De a se menține în- tr-un permanent regim de bun simț și de bun gust. Nu numai estetic). Horia tocmai îi strinsese, la Paris, I mîna lui Alexandru Istrati și cu ace- eași mină, generoasă, îmi scria acum, pe catalog, o dedicație. Iar eu, luînd cu ochii mirați, catalogul, știam că am o dedicație de la Alexandru Istrati, ple- I cat din același Dorohoi cu cel din care | eu insumi plecasem. Dar și a uitării. De cîtva timp, în vitrinele librăriilor noastre se află un album de excepție : Natalia Dumitrescu, Alexandru Istrati. Prin noutatea actului editorial, iată, e în plină consumare un moment Nata- lia Dumitrescu, Alexandru Istrati. Datorat Mistinsei noastre critice, Olga Bușneag, care, prin demersul ei amplu, reușește să ne arate tocmai aura de ci- vilitate ce înconjoară pe cei doi artiști | români, mesageri nobili ai spiritului nos- tru în inima Franței. Spiritul nostru dintotdeauna. Pentru că ni se spune cum au evo- luat cei doi artiști de la viguroase și împăstate pînze în cea mai autentică tradiție românească, pină la noutatea expresiei moderne ,de care această tra- diție se simte atit de organic apropiată și responsabilă. Și e numai o aparentă translație, de la robusta Școală românească la cea e- clatantă Ecole de Paris. Poate doar înlocuirea unui atelier cu altul să însemne „schimbarea". încolo, trecerea de la Autoportretul de început al Nataliei Dumitrescu, la structurile sale tîrzii pe dominantă grafică, sau de j la Autoportretul din 1942 al lui Alexan- dru Istrati, la recentele Compoziții în albastru, s-a făcut într-o deplină. îm- păcare cu normele evoluției firești. De la un realism care atestă indubitabile dotații native, la noua abstracție lirică, sinteză matură și durabilă. Albumul e o drăcească sarabandă de forme și culori nemaivăzute. Suficiente, ele însele, să-și facă sin- gure intrarea în lume. De Unde și observația lui Eugen lo- nescu, marele prieten al celor doi mari artiști : pentru ca să dai explicația unei explicații, pictura este ea însăși o ex- plicație. ,Val GHEORGHIU * Convorbiri literare — 14 * doină Din ce în ce mai mult cuvintele întemeiau un fel dc cult al clipelor ce se ardeau natură convorbiri literare prin corespondentă frumos pe gura ta cind mă r Din ce in cc ființa mea mai t suna a bronz cînd tu în înimbăteaî însemnul numerelor parc. E atita frunză șî fruct pe malul tău de fluviu nebun ce curge între solare echinocții Și c atîta feerie amară!... Și atît tremur de tremur de codru Intre buzele măriei talc, iubito. O Cezarina ADAMESCU Galați. Oare- care pedanterie în a potrivi cuvintele iese la iveală („să nu-mi locuiești / acasa din trup" etc.). Imaginile par astfel confecționa- te și adăugate, nu asimilate. Am reținut Curcubeu de ncsațiu (și această asociere e căutată) și Dialectica emoției. O Carmen AMIHAESI — Suceava. Prea pu- țin înseamnă insuficient cantitativ. Nu luăm in discuție „idei de poezie" fără poezie. Cind crezi că ai așa ceva pus la punct, trimite-mi. Suc- ces la examene ! O ARII’ — Bacău. Am reținut pentru o e- ventuală publicare, Iluzie, Setea din fîntîni. Frica. Din păcate, nu știu cine semnează. O E. R. Vînju Marc (Mehedinți). Răz- • Petru BAKBU Galați. Registrul bur- lese pare a vă fi mai convenabil. Așa se face că Bunica a uitat să joace ping-pong e anostă (deși teribilistă in ton), în vreme ce Scurtă și naivă istoric... are dinamism și unitate. Mai trimiteți, dactilografiind textul la două rînduri și corectind atent dactilograma. O Mircea BEGA — Bistrița. Ne aflăm în plin suprarcalism, problema e dacă „transa" produce cu adevărat poezie. Uneori da, de cele mai multe ori nu. Arbitrariul e absolut și inexpresiv : „de la o vreme / drumurile tale / au gustul lămîii / înțepenite / în / gîtul hulpav / al pungii marsuptale" (! ! I). Nu înțe- leg rațiunea pauzelor verticale, în interiorul versurilor și la sfîrșit, a pauzelor simple, du- ble și triple, chiar. ® Cătălin-Marius BEGUNI — Suceava. E o- bligatoriu să-mi trimiteți mai mult. 0 Vasile BIRO — Sf. Gheorghe. Plicul dv. conține proză versificată : „a ezita înseamnă / lețe oaze de inspirație : „secundele ingenun- chiaseră / in speranța că mîine / vor înfrun- zi / plin de toate aversele / cu care mă cu- nunasem / în timpul / ultimului buletin me- teorologic". Insuficient. 0 Nelu RASAD — Bacău. Puneți în versuri stingace proza unor considerații nesemnifi- cative. 0 M. S. — Bistrița. încercări onorabile, dar lipsite de rezonanță în spațiul poeziei. 0 Constantin SARACU — Vaslui. Am sesizat că se poate mai mult. Fragmentar, sint lu- cruri remarcabile, dar nici o poezie din ulti- mele trei plicuri nu mă mulțumește în între- gime. 0 Florin SEREA — BOTEZAN — Iași. Nu cred că noua formulă vă exprimă cel mai bine. 0 Dan SEMENESCU — București. Distihuri- le — nu. Prima zi de școală — da. O Cătălin SEREDIUC — Suceava. Ar fi ceva în Cîntec pentru un fluture. O Ana-Maria SIRETEANU nou. Iași. Nimic Tăiș de daltă dulce, dureros, la dreapta și la stînga. împre mi-ai dezgolit cuvintul pin'la și pin’ la miez, o mon amour cel care fluieră duios cind trece vintul pur. orizontul din tine Ion IOSIF Și pentru ce bolnava mea din negăsitul castel medieval te mai cufunzi istorică tn ruinele singurătății mele?... Sărmana mea vrăjitoare... dureri după naștere Ne dor ochii mari și senini cu care iubim de trădarea pămîntului către ideea aceasta de viață a gîndi / deci nu e o slăbiciune / e / o problemă / existențială". O Maria BODOLICA — Iași. In locuri comune rostite cu acuratețe. 0 Laurențiu BUDAU — Galați. o alegere general, Speculații inteligente fără ceea ce sc cheamă „fior liric". 0 Daniela BUNEA — Sibiu. Candoare și grație trancrise fără ezitări. Am încredere, mai ales din pricina celor 16 ani. 0 Ion CANTOREANU — M. Gh. Gheorghiu- DeJ. N-am înțeles nimic. 0 Iulian CARUNTU — Timișoara. îndrăzneli Imagistice care din punctul de vedere .» i nu spun mare lucru. • Liviu S. CĂTĂLIN — Timișoara. al poe- Versifi- rația (clasică) e lipsită de obligatoria rigoare ' rmală. 0 Constantin CIOCOIU — Piatra Neamț. E bine că cinstiți memoria' lui Topirceanu. Nu e bine însă s-o faceți printr-un text care do- O Constantin SIRGHI — București. Ca mai înainte. 0 Dan STARCU — București. Mai intere- santă e Ginduri, exceptind începutul : „Noi. doi / Culegînd norii / Intr-un buchet de vio- rele". 0 Mihai SURDU — București. Discuții și întîmplări care dovedesc un anume spirit de observație. Lipsește cristalizarea într-un sens artistic a datelor acestei observații. 0 Valentin VALGEVI — Galați. Supuneți cu- vintele la un tratament de artificializare cu efecte antipoetice : „mai speri cumva ca el să savureze studenția prelungită a buzelor tale / la' academia sentimentului precum un țipăt ?“ 0 Sorin VIDAN — Drobeta T. Severin. Pen- tru lectura în cenaclu, trimite texte colegu- lui Constantin Pricop. Ține legătura cu el pentru o eventuală programare. Adresa care te interesează e următoarea : str. Gh. Asachi nr. 10, bl. C 7. ap. 40 (Galați, 6200). 0 Mihai Constantin VOICU — Milcovul (Vrancea). O oarecare vibrație lirică se des- lușește în „un salcîm se oprește". Ridică rug pentru unghia inti către orizontul din tine unde fiecare fintină are embrionul ei și cite o lună mușcă tăcută din fiecare fir de iarbă. Acolo voi aduce fruntea ca o scrisoare iscălită de fulgi pentru că orizontul din mine a inventat ceața și ramul dc vișin cu care va inrăma tăcerea și ceasul de rugină in care timpul e pură încrem Ne doare semnul în noi de zborul amar gindit pentru prospera singurătate, pentru nelătrata moarte. mioriță Nu vom mai fi ierburi Cind ne vor căuta ciobanii Nu vom mai fi ciobani Cînd va înverzi iarba Dar ne vom lăsa de transhumantă fiind mai bine să ne intilnim pe acest drum de scară și să cintăm laic și interminabil din fluierele celor plecați Ia stele. Daniel DIMITRIU vedește că nu cunoașteți elementarele de versificație. • N. CILTACU cantitativ. 0 Zorina CUZA Pitești. E prea Gura Humorului. reguli puțin. Are seara rost să continuați. Zi dc toamnă — proaspătă și inocentă — e mai mult decît o promisiune. • Sabin GHERMAN Tîrgu Mureș. Vă prefer în versul clasic. Solemnitatea vă repre- zintă, cred, cel mai bine. Derizoriul („Și su- fletul e ieftin — doar o liră"), nu are ce cău- ta. Mai trimiteți. • Ela GHIȚEANU — Ploiești. Printre mul- te ezitări și cîteva locuri comune („Octombrie cu sunete de viori neacordate") disting un tim- bru a cărui originalitate. In raport cu virsta, surprinde. Mai trimite, mî” interesează cum e- voluezi. • Luminița — GALAȚI. O singură poezie a- devârată în cele două plicuri : Unicitate. • Dinu MATEI — Sintana (Arad). Citabilă fi : „Nici o pasăre nu încape / în umi- -ța aceasta / De-aceea-și lasă ușile /deschi- Tristețea se J piaptănă prin îngeri". • Iulian MOcXnU — București. Ceva-ceva in Cu strămoșii. 0 Alin MORĂRESCU — Sibiu. Lucruri re- marcabile. Am reținut Țărm în noapte. Seară și în somn... sub semnul virgulei Dacă în general poeții moderni au renunțat la punctuație, Li- viu loan Stoiciu a rămas ca un os- taș brav pe metereze, să apere această cauză mai mult sau mai puțin pier- dută, fluturînd deasupra sa un steag găurit de virgule și de punote-puncte. Din punct de vedere grafic, în pri- mele sale două cărți. La Fanion (Ed. Albatros, 1980) și Inima de raze (Ed. Albatros, 1982), paginile sînt încăr- cate de virgule, de puncte de sus- pensie, de semne de întrebare, de semne de exclamare și de alte semne grafice, ca niște graidini de castra- veți și bostani. Intîlnești la Ljviu loan Stoiciu virgule de tot felul: vir- gule mici cit o gămălie de chibrit, virgule mari cît un cap de bou îm- podobit cu frumoase coarne "Se țap si virgule scurte, întoarse așa într-o parte și cu fața la perete, care par- că scîncesc prin somn sau schiaună pe sub masă. Virgule senine, ca niș- ochi de copil și virgule tulburi, niște bălți stătute. Sînt aici vir- gule ce se întind pe zeci de pagini si virgule retezate cu hîrlețul, ciun- tite în bucăți, ce se zvîrcolesc ca . te șerpi pe asfalt. Poți vedea vir- gule ce se înghit una pe alta, se de- voră la lumina zilei și se retrag spre seară în colțul paginii să-si facă si- esta. Virgule sobre, ca niște epoleți general, și virgule sprințare, îm- r bite cu panglici și pănglicuțe. : pre Liviu loan Stoiciu aș putea . - e că este un maestru al virgulei, ..artist al foamei"- sau — mă rog — . cavaler al ordinului „Puncte de ■ nensie". . ca să închei cu virgulele, a- trandafirul se evaporă in oglindă privighetoarea în apă este tăcere șarpele, se preschimbă in nor Muntele, stînca în văzduh Vibrează o draperie roșie în văzduhul străvechi dc vară Doar în scoica auzului in livada umbroasă, oglinda susură ca o liră picură seara pe iarbă din luminările copacilor greierii, melcii pilpîie într-un foc verde Alin MORĂRESCU daug : din poezia lui Stoiciu s-ar putea scoate semne de punctuație cu carul sau chiar cu mărfarul. Și acum să dăm un exemplu. Des- chid cartea la intimplare și-1 rog pe cititor să numere el semnele de punctuație și eventual să-mi trimită rezultatele în plic (pe adresa Con- vorbirilor). Citez : „TU, TRAGI CIORAPUL, stai palatului (nu în ceruri, pod, la grajd...), cu o toarsă pe tine și / cu DAR, IȚI / la porțile nu, ci rochițe un bici in jmblînzire în mîini, mirosind a de paz te- (așa !..., a șters și ea sticlele ,1a ’ linare, de lampă, la barieră / cc...), / stai în fața butoaielor, unul / cu da- rurile binelui / altul cu darurile ră- ului și nu știi / la care să dai dru- muTazi: fă, o întreb eu / fluturele, / suit pe scară, o acadea / nu găsești pe acolo ?... (ă... „ca atitudine esteti- că... ă ?...“)“, și închei aici citatul, n-are rost să mai continui, peste tot e la fel. Ei ice zici, cititorule, tu, se- menul meu, frate?! Ți-a plăcut po- ezia ? Te-am convins ? îți dai seama de numărul de semne tipografice pe milimetru pătrat?! Cîtă bătaie de cap pe capul sărmanului corector ! Dulce copil ce ești, stai și-ți închipui că lumea e minunată. Așa visam și eu nu de mult si acum „S-a stins viața falnicei Veneții / n-auzi ckitări, nu vezi lumini de baluri..." Ca și la o casă, construcția unui poerrt începe cu săparea fundației si se termină cu înfigerea unui stegu- leț alb pe acoperișul clădirii, nu de- parte de horn. După care se sapa fun- dația. se aduc nisip, pietriș, ciment, piatră și se toarnă temelia. La Li- trece drum prin gardul casei și trece și printre spițele roți cu șina plesnită a carului intre jug și boțul de soare cu gust dc mămăligă răsturnată pc muchia dc nisipi mina bunicului se zbircește p din căușul palmei ridică fruntea stropii de ploai care învață mersul copăcel pnbeu pe cea de a patra brazdă muguri adolescentini fac reverențe către genunchit îmbibat cu reumatism și sărută pe furiș mina bunicului zbîrcită de bii ca un desen șoptit pe lobul u CohIGANELE disc fierbinte Să privim ca într-un abur un- celălalt amindoi să privim în acest cil încă ncrăsărit de dragoste grinelc prelungind pămintul unul spre celălalt in aburul, în vastul abur de aplcacă-ți urechea peste sau numai peste inimă și ascultă cum îți lovesc sau numai rodul el, undeva în abur inchizînd lumina rază cu pină in pîinc rotundă ca Cătălin ANUȚA