nr* 2, februarie 1986 RB/SIA LITERARA FONDAA DE SOCIETATEA «JUNIMEA» DIN IAȘI LA1 MARTIE I867 EDITATA DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA artă Și educație Arta a jucat întotdeauna în istoria societății românești un rol de frunte. Criticii, istoricii, teoreticienii, alți cercetători care s-au ocupat cu studierea fenomenului artistic au remarcat angajarea oamenilor de litere, alături de ceilalți creatori, în toate evenimentele politice și sociale importante prin care a trecut țara noastră. Preocu- parea responsabilă a poeților, prozatorilor, dramaturgilor din Ro- mânia contemporană pentru tot ceea ce atinge destinul patriei nu putea decît să se amplifice în ultimele decenii, favorizată de cuprin- zătorul cadru al democrației socialiste. Este, de aceea, cît se poate de firesc interesul pe care l-a stîrnit în rîndurile oamenilor de cultură Comunicatul dat publicității pe 7 fe- bruarie conținînd bilanțul celui de al șaptelea cincinal și cu deose- bire Cuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului, rostită cu prilejul Ședinței Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. în cadrul căreia au fost examinate și aprobate Ra- portul și Comunicatul cu privire la îndeplinirea planului național unic de dezvoltare economico-socială a Republicii Socialiste România pe anul 1985 și pe întregul cincinal 1981—1985. Tabloul elocvent și cuprinzător care se desprinde din Cuvîntare con- ține o apreciere cît se poate de exactă a etapei pe care a parcurs-o cu deplin succes patria noastră în ultimii cinci ani precum și o prefigu- rare clarvăzătoare" a drumului pe care îl avem de străbătut în cinci- nalul pe care l-am început. Au fost afirmate și analizate încă o dată principiile pe care se sprijină, temeinic, economia noastră, societatea românească în întregul ei. Larga retrospectivă pe care ne-o oferă Cuvîntarea include ample re- feriri și la domeniile învățămîntului, culturii, artei. Cei care ne desfă- șurăm activitatea în aceste domenii cunoaștem cît se poate de bine ceea ce s-a realizat în ultimii ani — ca o consecință firească și ca o firească încununare a îndrumării directe, și a acestor domenii, de către secretarul general al partidului. Epoca noastră, numită cu jus- tificată mîndrie Epoca Ceaușescu, a produs mutații dintre cele mai profunde în conștiințe — mutații care marchează și care vor marca de aici înainte generații întregi. Ocupîndu-se de transformările in- finitezimale ale sufletului omenesc artiștii cuvîntului nu puteau să nu se afle chiar în primele rînduri ale luptei pentru edificarea conștiin- ței omului nou, a omului orînduirii socialiste. Și de această dată a fost evidențiat rolul educativ pe care trebuie să-1 aibă arta. Alături de preocuparea pentru valorificarea estetică, de interesul pentru educația gustului iubitorilor de literatură trebuie să stea •— înțelegem din cuvîntul secretarului general al partidului ■ — grija pentru educația umanist-socialistă a cititorilor, în spiritul dra- gostei față de muncă, a respectării principiilor etice comuniste, a gri- jii față de bunurile care ne aparțin tuturor, însușirea celor mai moder- ne cunoștințe și a unei concepții revoluționare față de lume etc. Rolul scriitorilor în societatea românească este, așa cum spuneam, de prim ordin. Dar a afirma încă o dată importanța misiunii scriito- rilor, a oamenilor de artă în general, înalta responsabilitate care le incumbă nu înseamnă decît a repeta lucruri prea bine cunoscute ; iar viața nu se poate mulțumi cu reducții, cu sintezele efectuate mecanic și prezentate, apoi, sub forma unor sentințe imuabile. Nici vorba, așadar, să putem reduce rolul artistului în societatea noastră socia- listă debitînd cîteva adevăruri învățate pe dinafară. Mersul înainte al societății presupune o adaptare permanentă după liniile de forță ale vieții, după clarificările pe care le aduce ideologia noastră, după planurile elaborate cu clarviziune politică. Cînd vorbim de implicarea producătorilor de bunuri spirituale nu putem, așadar, să trecem cu vederea raportarea permanentă a prin- cipiilor acestora la realitatea vie care ne înconjoară. O astfel de par- ticipare — care solicită din plin nu numai talentul, ci și gîndirea ar- tiștilor și pregătirea lor ideologică — este în deplină concordanță cu exigențele la care vor trebui să răspundă oamenii de cultură în cinci- nalul pe care l-am început — un cincinal al unei noi calități, un cin- cinal care va solicita din plin puterea creatoare a tuturor oamenilor muncii din patria noastră, între care se numără și creatorii de frumos. intre ai Fierb în adîncuri mari sisteme, se zguduie pereții lumii și cerurile, însă teamă de nici o forță oarbă nu mi-i : între ai mei îmi este locul, într-o durabilă cetate, în dulcele mereu acasă mai scump ca ralurile toate nu doar părinți mi-au fost părinții, ci timp senin spre viitor — în numele Istoriei, sînt fiu și al speranței lor mei pentru acest uman orgoliu, eu nici nu mă pretind aparte și nu doresc decît să merit întregului să-i fiu o parte chiar dacă nicăieri vreodată n-am să apar mai bun, mai drept, ai mei vor proteja pămîntul cînd voi dormi cu el pe piept un timp ! și-apoi, la o adică — doar toate-și au anume rostul — mă vor trezi : „Ia scoală, frate, pentru că ești un rău de-al nostru ! “ loanid ROMANESCU în întîmpinarea marii sărbători: 65 de ani de la înființarea P. C. R. Doctrina Ceaușescu unitatea organică a culturii românești 9 contemporane g n gîndirea filosofică și social-politică a 8 partidului nostru, a secretarului general, ■ tovarășul Nicolae Ceaușescu, cultura re- prezintă un ansamblu de valori materiale și spirituale create de omenire în decursul mile- niilor în practica ei social-istorică, ce realizea- ză, cu pregnanță, atît înaintarea continuă, as- cendentă a cunoașterii umane spre esența fe- nomenelor naturii, societății și a omului însuși, cît și influențarea și transformarea acestor fe- nomene de către om și pentru om. In concep- ția doctrinei ideologice românești contempora- ne, conținutul categoriei de cultură include, in- tr-o enunțare mai cuprinzătoare, atît cultura spirituală (valorile științifice, literare, artistice, etice, estetice, politice, filosofice, juridice și sis- temul de relații sociale legate de acestea), cît și cultura materială (tehnica, mijloacele de comu- nicație, gradul de confort). O concepție sintetică și elocventă asupra culturii socialiste este fun- damentată de Programul P.C.K., în care se ara- tă că în sfera acestui fenomen complex, multi- dimensional și plurivalent „intră totalitatea cu- noștințelor de care dispune la un moment dat so- cietatea și care sînt determinate de gradul dez- voltării forțelor de producție, a științei și teh- nicii, a învățămîntului, literaturii, artei, mijloa- celor de informare în masă". Concepția partidului nostru despre cultură se află într-un raport de interdependență cu aceea privind societatea socialistă multilateral dezvoltată, cu strategia edificării civilizației so- cialiste și comuniste, ceea ce explică unitatea organică a culturii noastre socialiste, integra- rea în sfera acesteia a tuturor valorilor mate- riale și spirituale, a creației umane din toate sferele, compartimentele societății. In această concepție este relevantă nu numai relația dia- lectică, de feed-beck, dintre cultura materială și cea spirituală, dar și dintre cultură și civili- zație. O cultură spirituală nu poate exista, de- sigur, în afara unei culturi materiale și tot- odată nici o realizare materială nu poate de- veni civilizație fără aportul culturii. Deși pro- blema raportului dintre cultură și civilizație este încă controversată, culturologii români sus- țin cu legitim temei, că civilizația. înțelegînd prin aceasta realitățile materiale, făurite de o- menire în decursul timpului, nu poate fi concepută separat, în afara culturii in ansamblu. Aceste două fenomene nu pot fi separate decît din rațiuni didactice, pe- dagogice, analitice, întrucît, în realitate, valo- rile lor se întrepătrund și se condiționează re- ciproc. în consens cu mutațiile impresionante din sfe- ra cunoașterii intervenite pe plan național și internațional, sub impactul cuceririlor tulbură- toare ale geniului uman, în condițiile revoluți- ei științifice și tehnice contemporane, s-a pro- dus și o redimensionare a noțiunii de cultură, partidul înțelegînd necesitatea cuprinderii, in- tegrării în sfera acesteia a unor zone altădată socotite a fi periferice sau chiar aflate în afara înțelesurilor curente ale termenului. Concepția secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a impus, între ter- menii de evaluare a participării democratice șl eficace a membrilor societății la conducerea vieții economico-sociale și politice, acela de grad de cultură, ca factor activ de edificare și înnoire pe toate planurile. In spiritul redimen- sionării conceptului românesc de cultură, a re- definirii, reelaborării creatoare, originale a a- cestuia, astăzi, în viziunea societății românești știința reprezintă o parte integrantă a culturii, savanții și cercetătorii din cele mai diverse do- menii, de la medicină pînă la fizică și genetică sînt oameni de cultură. De asemenea, distinc- ția care s-a făcut în trecut dintre „cultura știin- țifică" și „cultura umanistă" nu mai este adec- vată, valabilă în actuala etapă istorică pe care o traversăm. Partidul nostru, secretarul general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, au imprimat culturii un sens nou și anume acela de capacitate de ac- țiune. Este cult cu adevărat, în accepția aces- tei concepții novatoare, numai acela care — în- sușindu-și tezaurul culturii naționale și uni- versale — este în același timp capabil să înțe- leagă acțiunea umană în toate determinările ei, în consonanță deplină cu cerințele legilor obiective ale dezvoltării sociale și să participe la realizarea, la materializarea acesteia. Parti- dul nostru a considerat și consideră, cu justi- ficat temei, că nu cultura ca atare, zestrea spi- rituală a omului constituie valoare în sine, ci modul în care ea transformă omul și îi dă sens vieții. Unitatea organică a culturii noastre socialis- te se exprimă în cooperarea dintre diferitele sale sfere, respectiv a culturii profesionale, teh- nice, cu cultura generală, umanistă, a valori- lor conștiinței morale cu cele ale cunoașterii științifice etc. în educarea și formarea omului nou, multilateral dezvoltat. Cultura socialistă este instrumentul și în același timp expresia omului dezalienat. a omului care are nevoie cum se exprima Marx, de totalitatea cuceririlor geniului uman, care nu poate exista si crea de- cît formîndu-și multilateral personalitatea. Valo- rile spirituale ale societății noastre pornesc de la om 1a om și se reîntorc, se răsfrîng spre om, sînt inspirate din frămîntărîle faustiene ale o- mului socialist și sînt redate lui, sub forme ar- tistice, emoționale, modelatoare de conștiințe. în acest sens. în gîndirea filosofică a secre- tarului general al partidului se subliniază cu pregnantă rolul formativ al culturii, nrecum si multiplele interdependente dintre cultură și po- litică. cultură si conștiință, cultură si competen- tă. cultură si democrație, cultură si responsa- bilitatea individuală si socială. etc.. impactul culturii fiind. întotdeauna, hotărîtor asupra fie. cărui domeniu de manifestare a personalității umane. Tn concepția partidului nostru culturii so- cialiste îi sînt nronrii cîteva funcții esențiale si dinamice si anume : 11 cognitivă, de cunoaștere, de pătrundere a ansamblului de valori si expe- riențe date la iveală de societatea umană, a is- toriei universale, a trecutului și prezentului nostru socialist; 2) de autocunoaștere, ae auto- apreciere a potențelor și capacităților creatoare naționale și individuale, de reaimensionare ș; perfecționare a aportului individual și colectiv la promovarea progresului general continuu , 3) cultura are o funcție de influențare a condui- tei sociale, este o forță participativă ia opera de transformare a societății, la edificarea civi- lizației socialiste ; 4) de asemenea, ea are o funcție prospectivă, anticipativă, de proiectare a viitorului, pe baza unor analize lucide, investi gații și judecăți de valoare. Ca elemente componente esențiale ale cui turii, literatura, arta, muzica, au repurtat în anii socialismului succese de răsunet pe plan național și internațional. S-a conturat un cu- rent liric, patriotic, cu un timbru nou, specific socialismului românesc, s-a creat o poezie de reflecție filosofică în viziunea umanismului re- voluționar, s-au tipărit romane care reflectă ma- rile transformări ale societății și ale omului ro mân contemporan, s-au scris piese de teatru și s-au turnat filme care surprind pulsul vieții în- noitoare de astăzi. In documentele partidului, în opera secretarului general, se subliniază de- zideratul ca toți creatorii din domeniul litera- turii, muzicii, artelor plastice, teatrului, folo- sind stiluri și maniere de creație variate, este necesar „să făurească noi opere valoroase, care să îmbogățească patrimoniul culturii noastre so- cialiste și tezaurul culturii universale, să con- tribuie la continua înflorire a vieții spirituale a poporului nostru". Domeniul învățămîntului, ca parte compo- nentă fundamentală a culturii românești a cu- noscut în anii socialismului o puternică dez- voltare cantitativă și calitativă, în concordanță cu cerințele edificării civilizației socialiste, ale nevoii de cadre, de specialiști competenți pen- tru economia și cultura națională. La baza în- tregului învățămînt românesc se află concepția revoluționară a secretarului general, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a cărei esență o constituie tripla relație dialectică dintre învățămînt, cer- cetarea științifică și producție. Rezultatele politicii partidului și statului în domeniul învățămîntului și-au demonstrat pe deplin viabilitatea fiind strălucit confirmate de practica socială, de aportul competent al școlii, al specialiștilor din toate domeniile la înfăptu- irea unor ample programe de dezvoltare a in- dustriei naționale, cercetării științifice, proiec- tării, literaturii, artei, muzicii, etc. De aseme- nea, întreaga operă de modernizare a vieții e- conomico-sociale, de participare a României la schimburile de valori materiale și spirituale cu străinătatea, transformarea României dintr-o țară slab dezvoltată, eminamente agrară, într-o țară socialistă în curs de dezvoltare, cu un pro- fil industrial-agrar, cu o economie competitivă, nu ar fi fost de conceput fără existența unui învățămînt național și a unei rețele de cerce- tare științifică temeinic organizate, eficiente, și orientate de conducerea partidului, personal de către tovarășul Nicolae Ceaușescu, spre proble- matica societății, a vieții, a producției și creati- vității. în condițiile actuale ale unor progrese spectaculare, determinate de revoluția științifi- că și tehnică, „a subaprecia rolul științei — a- rată tovarășul Nicolae Ceaușescu — a nu de- pune eforturi susținute pentru stăpînirea mari- lor cuceriri, a nu te strădui să mergi în ritm cu progresul științei secolului nostru, înseamnă a te condamna cu bună știință la stagnare, la înapoiere, cu repercusiuni serioase asupra dez- voltării societății pe o lungă perioadă de timp", inclusiv asupra independenței și suveranității naționale. în lumina Congresului al XIII-lea al P.C.R. precum și a Congresului Științei și învățămîn- tului, acestor două sectoare de bază ale culturii românești le revin sarcini de mare semnificație politică, socială și națională de îndeplinirea că- rora depinde promovarea progresului multilate- ral în toate structurile societății noastre. Trăsătura definitorie, distinctivă și sintetiza- toare a întregii noastre culturi o reprezintă u- nitatea, caracterul său profund umanist. Cul- tura în ansamblul său. în integralitatea sa, prin toate resorturile ei a devenit în societatea noas- tră un factor fundamental de înnobilare a per- sonalității umane, de transformare a sa în su- biect real a! acțiunii creatoare de istorie, ma- terializîndu-se. astfel, acea mutație radicală. 1a care se referă Marx si anume, „apropierea reală a esenței umane de către om si pentru om". Prof univ. dr. C. Gh MARINESCU spiritul revoluționar în acțiune 9 Și în cu vin ta rea rostită cu prilejul aniversării zilei sale de naștere și a omagierii îndelun- gatei activități revoluționare. tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat necesitatea inten- sificării activității politico-educative de formare a omului nou, de dezvoltare a conștiinței revo- luționare, de ridicare a nivelului ideologic și politic al tuturor membrilor partidului, al tu- turor oamenilor muncii. -Trebuie să înțelegem bine, spunea secretarul general al partidului, că trăim o epocă în care au loc mari transformări, noi descoperiri In toate domeniile, care creează noi orizonturi, noi perspective, deschid căile pentru o amplificare a cunoașterii și înțelegerii mai bune a tainelor naturii si ale universului în general". Structurînd într-un corpus concep- tual unitar, consecvent revoluționar, o sumă de teze ce au avut drept urmare directă revitaliza- rea gîndirii politice românești, restituind demer- sului cognitiv suplețea spiritului viu, dinamic, propriu acțiunii revoluționare de cunoaștere și transformare a naturii și societății umane, gîn- direa filosofică a tovarășului Nicolae Ceaușescu este caracterizată prin dezvoltările de amplă deschidere teoretică, adecvate actualei etape de evoluție a societății umane și a praxisului revo- luționar contemporan, cu aplicații de profundă relevanță filosofică privind corelările național- internațional, general-particular, democrație-li- bertate, dezvoltare economică-progres social, socialism-bunăstare-muncă-fericire, creație-edu- cație-valoare umană etc. După observații făcute, adresîndu.se sensibilității, vizînd așadar transfor- marea afectivă a conștiinței receptoare, funcție fundamentală a mesajului artistic, creația lite- rară este, într-un chip necesarmente social, un evident instrument modelator, formativ. Toc- mai această funcție îi rezervă statutul privile- giat de important mijloc de educație morală, civică, patriotică, estetică. Literatura de calitate, cunoașterea nuanțată a înaltelor valori umaniste propuse de capodoperele literaturii universale pot fi mai eficiente, cum s-a remarcat, decît orice prelegere despre morală. Condiționarea este aceea reciproc-dialectică, a competenței struc- turii și a factorilor educaționali, pentru că, în definitiv, contactul cu literatura și cu finețea receptării tot prin școală se produce. Școala noastră contemporană, urmărind formarea unor buni cititori de literatură, indiferent de profe- siunea îmbrățișată ulterior, cată a sădi în rîn- durile tineretului serioase cunoștințe teoretice, deprinderi morale, orizonturi largi de cultură, gust artistic, posibilități de analiză și evaluare literară comprehensivă. Să deschidem o mică paranteză. într-un arti- col-anchetă al lui R. Giachetti despre „gimme generation", generația avizilor din societatea de consum, a acelora care văd sensul existenței numai într-o abundență materială risipită fre- netic și egoist, opțiunea pentru studii, pentru a- numite studii, nu-i altceva decît motivația po- ziției sociale și a banilor. Sociologul american David Riesman consideră fenomenul în terme- nii următori : „Acești tineri cer de la societate cît mai multe bunuri materiale : mașini turbo, vile luxoase și conturi în bancă. Această cerin- ță absurdă este consecința nesiguranței și te- merii". Așa se explică inclusiv luarea cu asalt a facultăților de comerț, marketing, finanțe, drept, medicină ori fizică și întoarcerea spate- lui spre disciplinele umaniste. David Riesman, profesor la universitatea Harvard, continuă : „Intr-o vreme în care niște sportivi cîștigă pînă la două milioane dolari anual, cum puteți aș- tepta ca generația cea mai tînără să se hotăras- că să studieze literatura sau arta ? Prelegerile de economie sînt audiate de 500 de studenți, cele de istorie de 12. Este clar ca lumina zilei că ast- fel se ridică o generație de inculți. Cine dorește să se convingă de acest lucru, n-are decît să facă un mic sondaj privind cunoștințele de geo- grafie ale tinerilor noștri". Și sondajul, cu to- tul descurajant, a fost făcut : numai 15 la sută din cei chestionați au știut că Ottawa este ca- pitala Canadei etc. Să privim acum, chiar succint, noua progra- mă de limbă și literatură română pentru clasa a noua, învățămînt de zi și seral, deci privi- toare la gradul mediu de pregătire al tineretu- lui patriei noastre. Programa, în vigoare și în anul școlar în curs, pune un accent deosebit pe cunoașterea noțiunilor de istorie și teorie lite- rară, de stilistică funcțională și, nu în ultimul rînd. de istorie a limbii române. Deci disci- pline ce nu demult se studiau numai la treapta superioară a învățămîntului. Esențială apare a- cum, în epoca spiritului revoluționar în acțiu- ne în toate domeniile, nu numai parcurgerea momentelor principale din istoria literaturii na- ționale pînă la mijlocul secolului al XlX-lea, ci înarmarea elevului încă din prima treaptă a liceului cu acele informații strict necesare pen- tru a deveni un cititor format, cu o educație aleasă, capabil să se orienteze cu ușurință în domeniul complex al beletristicii. Asta înseam- nă un om cu o conștiință înaintată, respectînd conștient valorile limbii și literaturii naționa- le, cu o instrucție modernă, respectînd cerințele unui învățămînt strîns legat de practica vieții și urmărind formarea personalității multilate- rale a omului nou. înțelegerea adecvată, de timpuriu, a literaturii ca artă a cuvîntului, re- prezintă o formă substanțială, îmbunătățită de prezentare a noțiunilor de teorie literară, de a- profundare a textelor de referință, de recep- tare a mesajului unor opere exemplare și sub raportul finalității estetice. luliu MOLDOVEANU --------viața noastră---------------------- Cu prilejul aniversării zilei de naștere a to- varășului Nicolae Ceaușescu, secretarul general al partidului, președintele Republicii, i-au fost consacrate și în județul Iași, numeroase mani- festări politico-educative și artistice omagiale, prin care oamenii muncii, tineri și vîrstnici, din cele mai diverse sectoare de activitate, au adus o vibrantă cinstire conducătorului iubit al partidului și statului nostru, ctitor al României socialiste moderne, în epoca ce cu îndreptățire îi poartă numele. Au fost reliefate, cu aceste prilejuri, concepția secretarului general al parti- dului privind strategia dezvoltării economico- sociale pe multiple planuri a patriei noastre, ac- tivitatea sa neobosită pentru transpunerea în viață a istoricelor hotărîri ale Congresului al XIII-lea al P.C.R., pentru afirmarea comple- xă a personalității umane, pentru înflorirea continuă a spiritualității creatoare, pentru creș- terea prestigiului României socialiste în lume ca o țară a păcii, a colaborării și prieteniei. Au fost puse în evidență, între altele, dimensiunile formative ale spiritului revoluționar, în con- cepția social-politică a secretarului general al partidului, privind rolul partidului și statului socialist, dialectica democrației so- cialiste românești, rolul științei și al conștiin- ței socialiste in societatea noastră. Prin expu- neri și lecturi din creația originală și-au adus contribuția scriitorii Mircea Radu lacoban. Cor. neliu Sturzu. Andi Andrieș. Ion Chiriac, Grigo- re Ilisei. Constantin Coroiu, Virgil Cuțitaru. Vicentiu Donc-se. Lucian Dumbravă, Dumitru Ivănescu • în organizarea Asociației scriitorilor din lari și a Comitetului județean Botoșani pentru cultură și educație socialistă, la Ipotesti. Doro- hoi. Pomîrla si Botoșani au avut loc manifes- tări omagiale prilejuite de împlinirea a 136 de ani de la nașterea Luceafărului poeziei româ- nești. La spectacolul limrar-muzical ce s-a des- fășurat în sala Teatrului .Mihai Eminescu- au participat tovarășii Iulian Pioștinaru. prim-se. cretar al Comitetului Botoșani al P.C.R.. pre- ședinte al Consiliului popular județean. Lazăr Băciucu, secretar al Comitetului iude.^an P.C.R.. alți membri ai Biroului județean 6c partid. Au rostit alocuțiuni omagiale Gh. Jaucă. președintele C.J.C.E.S. Botoșani și Mircea Radu lacoban, secretarul Asociației Scriitorilor din Iași. Au citit versuri dedicate poetului sărbăto- ritRadu Cârneci, Lucian Valea. Ion Beldeanu, Lucia Olaru-Nenati, Dumitru Ignat La mani- festările similare din Dorohoi și Pomîrla a par- ticipat Andi Andrieș, directorul Editurii -Juni- mea" • Cercul literar „G. Ibrăileanu" al Sindi- Ovidiu MAITEC, „Tronul lui Mircea" catului învățămînt Iași l-a omagiat pe marele poet național într-o ședință omagială ce a avut loc la Muzeul teatrului, în cadrul căreia Mihai Drăgan a vorbit despre „Mihai Eminescu — as- tru tutelar al spiritualității românești" ■ La Ca- sa cărții din Iași, la 10 ianuarie, a fost lansat romanul „Drumuri de fum" aparținînd lui Cor- neliu Ștefanache. Despre noua carte a prozato- rului ieșean apărută în Editura „Junimea" au vorbit Andi Andrieș și Al. Dobrescu • în cea de-a treia ședință a „matineului de proză" (în cadrul cenaclului „Mihail Sadoveanu" condus de Val Condurache) a citit, ca invitat de onoare, Nichita Danilov. ® La urmă- toarea ședință invitat de onoare a fost Comeliu Ștefanache • Aurel Leon a vorbit cu prilejul vernisajelor expozițiilor de pictură sem- nate de Lucia Chirica, Doina Ghiroagă, Grigore Popovici • In preajma aniversării a 127 de ani de la formarea statului național român prin u- nirea Moldovei cu Muntenia, în întreprinderi șj instituții, în cadrul cluburilor muncitorești ale caselor de cultură și căminelor culturale au fost prezentate expuneri cu privire la semnificația actului istoric amintit, ca încununare a luptei maselor populare pentru îndeplinirea idealului de unitate națională, independență și suverani- tate. în cadrul lor și al șezătorilor literare adec- vate și-au adus contribuția Ion Chiriac, Vicen- țiu Donose, Antoaneta Macovei, Constantin Pa- rascan. Alexandru Zub • —-------------cronica — 20---------------------- O revistă, ca orice instituție culturală de alt- fel, trăiește prin valorile pe care le propagă și le impune. Dacă la umbra copacului, cît de înalt și rămuros ar fi, pămîntul rămîne sterp, fru- musețea acestuia e zădărnicie. „Cronica", hebdo- madarul ieșean ce se înscria acum douăzeci de ani, în februarie, în catastifele publicațiilor ro- mânești, a izbutit să nu fie literă moartă, să existe prin fervoarea tinereții și înțelepciunea maturității cu care și-a slujit și își slujește cre- zur t? cuprinse în adresarea din 1966 către iu- biții ei cititori. Revista s-a străduit și a reușit să nu-și dezamăgească publicul cititor. în jurul ei, ca și a celeilalte reviste ieșene, a „Convor- birilor" de ieri și de azi, s-au afirmat valorile noi ale lașilor, care au crescut Ia umbra ma- rilor spirite, ce se transmit din părinți în pă- rinți în acest mîrabil pămint ieșean. Chiar dacă uneori revista a mai pierdut din turația de început a entuziasmului, ea a rămas constantă în respectarea legămîntului față de ci- titori, în difuzarea valorilor spiritului, deschi- zind mai totdeauna cu generozitate paginile ei, mai multe, mai puține, personalităților autentice din varii domenii. „Cronica* a fost, este și va fi spre binele culturii române o instituție crea- toare de climat. Paginile ei sînt asemenea unui corpus de documente, în care cei care vor veni după noi vor putea descoperi fizionomia timpu- rilor prin care revista a trecut și despre care este în stare să dea seama. Ultimul număr ju- biliar este în acest sens o nouă mărturie. Ii urăm deci „Cronicii", în acest ceas ani- versar, tinerețe fără bătrînețe, ceea ce pentru o revistă nu-i o figură de stil, ci un mod de a fi. La mulți și buni ani ! Grigore ILISEI Convorbiri literare — 2 al. husar ...intilnirea cu lașul a fost de natură să mă lege insă și mai adine de Moldova — In cîteva scrisori publicate in volumul Tudor Vianu — „Corespondență", răspunsuri — în buna și nobila tradiție epistolară — ale cărturarului' la misivele dv. respiră ae. rul de „Duhovnicească" argheziană. La des- tăinuirile domniei voastre, profesorul Vianu răspunde în același ton. Existau, deci mai vechi afinități decît anul 1955, cind este da- tată această scrisoare, ce începe cu : „Iubite prietene Husar". Cărui lucru datorați această apropiere, despre care, altfel, volubilul pro- fesor Al. Husar n-a suflat nici o vorbă stu- denților săi, între aceștia aflindu-mă si eu ? B Existau, cert, mai vechi „afinități" dacă nu spune prea mult aici acest cuvint). Am fost patru ani elevul lui Tudor Vianu, mi-am dat li- cența cu el, exact cu zece ani înainte de aceas. tă scrisoare. Eram, alături de Mihadaș, printre puținii studenți invitați de sărbători acasă la dînsul, unde ne întreba : beți tutun ? (Fuma „Regale" cu carton), ne servea cu un vin roz. ușor șampanizat, și, cu darul său de a recom- pune din gesturi și inflexiunile vocii un por- tret, amintiri despre Macedonski, Coșbuc și Re- breanu, cunoscuți în anii primului război mon- dial, în situații surprinzătoare. Discuțiile evo- luau apoi în jurul problemelor mari ale culturii și civilizației, ale artei moderne și profesorul ne urmărea pe fiecare, dispus să ne audă cuvîntul. să ne descopere. La un moment dat a izbucnit radios : „Parcă văd că voi scrieți", și fără să aștepte răspunsul nostru, adăugind ca pentru sine : „Dacă și profesorii voștri scriu ? !". Datorez deci această apropiere profesorului însuși, de care cu cît trece vremea, mă simt tot mai legat, dindu-mi seama ce a însemnat în for- mația mea și a generației mele, ultima căreia i-a mai predat Estetica... — In scrisoarea lui Tudor Vianu, Ia care ne-am referit mai înainte, acesta afirmă... „că dumneata adăpostești oarecum o taină si trăiești într-o așteptare". Dacă nu sint prea indiscret, ați putea să ne dezvăluiți ce as- cund aceste cuvinte ? ■ Anii au trecut. îl revedeam tot mai rar pe profesor la curs (preda acum Istoria litera- turii universale), la o conferință despre Voltaire, sau alta despre Shakespeare, în rare întoarceri prin capitală. în vara 1955 ne-am întîlnit la Zamora (Poiana-Țapului) unde avea vila sa, nu departe de Vila Pădurii, unde mă aflam printr-un joc al destinului. Ne întîlneam, de obicei într-un larg anturaj, seara în plimbări spre Bușteni (cu un popas la o gră- dină de vară) si înapoi pe șosea. în discuțiile noastre a venit vorba, desigur, de proiectele mele de odinioară, brusc blocate de un capriciu al istoriei care mă transformase în... medievist. Adăposteam — în aceșstă ipostază — o taină (Vianu o știa ; pasiunea literară). — O întîmplare administrativă, desființa- rea în 1952 a Facultății de Filosofie din Cluj, v-a trecut peste noapte dintr-un do meniu, cel al filosofiei, în cel al istoriei. Ați devenit asistentul marelui istoric David Pro dan. Anii ce-au urmat au arătat că nu vă lipsea chemarea pentru cercetarea trecutu- lui. Erau imbolduri mai vechi, cumva ? HI Paradoxal, încadrarea mea la istorie, după desființarea Facultății de Filosofie din Cluj (unde lucrasem o vreme alături de D. D. Roșea, la catedra de Istoria Filosofiei moderne) n-a fost o simplă aventură. Erau imbolduri mai vechi, moștenite de acasă (Tatăl meu iubea mult is- toria, avea un adevărat cult al trecutului, al lu- crurilor vechi, de demult...). Ca elev de liceu am avut cîțiva dascăli pentru care istoria era un modus vivendi, într-un oraș el însuși cu un trecut glorios. In 1933 a luat ființă aici Muzeul Năsăudean și apoi Arhivele Statului din Năsăud, unde aveam acces ca elev. Alături de colegul meu mai vîrstnic O. Filipoiu (viitor director al in- stituției) purtînd pe brațele mele — sub ochii Iui Iulian Marțian — pachete din Arhiva Bistriței, mi-a intrat în nări mirosul documentelor vechi. La terminarea liceului, profesorul luliu Moisil, care a avut asupra mea o influență decisivă, m-a îndemnat să urmez — fără îndoială, la București — paralel cu Facultatea de Filosofie și Litere spre care eram atras, Școala superioa- ră de Arhivistică și Paleografie, o Ecole des Chartes a noastră, care urmărea să pregătească arhivari, bibliotecari și muzeografi specializați. Am urmat aici pe lingă cursuri de arhivistică și paleografie (în special paleografie latină), cursuri ce diplomatică, grafologie, cronologie, si- gilografie, numismatică, biblioteconomie. Izvoa- rele Istoriei Românilor, arheologie, cu profesori ca Aurelian Sacerdoțeanu, directorul școlii, bă- trînul savant Constantin Moisil, tînărul Dan Si- mionescu, Ion Hudiță, Emil Condurachi( acade- micianul de azi) sau H. Stahl, tatăl sociologu- lui, expert grafolog care a pus bazele științifice ale expertizei grafice în țara noastră și si .te- rnului stenografie ce-i poartă numele. Dar — fapt cu care mă voi mindri toată viața — l-am mai prins pe N. lorga în ultimul său an la catedră. După cîte un curs greu, arid la filosofie, cobo- ram un etaj în amfiteatrul „Odobescu", unde n-am să-1 uit niciodată bătînd cu pumnul în ca- tedră si strigind cu ochii săi de profet părăsit unei săli aproape goale : „pe brutalitate și pe nedreptate nu se poate clădi nimic", la deschi- derea cursului său de Istorie universală. „Dez- voltarea imperialismului contemporan". 11 urmă- ream cu avint, cu pasiune. De la curs alergam după el la Liga culturală, unde vorbea iarăși liber o oră întreagă. Era zguduitor, cuceritor. Fraza lui avea o cădere în valuri, torențială. Mă scăl- dam pur si simplu, ca-n elementul meu, in pe- rioadele lui interminabile, cu digresiuni in largi volute și paranteze în paranteze, eu inflexiuni verbale în ritmul larg pe cer al cocoanelor. îmi odihneam spiritul și-mi refăceam moralul scă zut, la orele lui, cucerit de istorie... — Ce a însemnat pentru dv. intilnirea cu personalitatea puternică a profesorului Da vid Prodan, ce reprezintă existența acestui savant pentru științele istorice de la noi, pen- tru cultura românească in general ? B Pentru mine, intilnirea cu omul a cărui operă Supplex Libellus Valachorum o citisem înainte d< a-1 cunoaște, a însemnat o fază de reconfort moral și inteh ual ; înalta lui seni, nătate — o lecție de atitudine civică înălțătoare. Pentru științele istorice de la noi. prelungind — ca metodă — școala lui Onciul (lucrul pe do- cumentul supus analizei in perspectiva sintezei) reprezintă, alături de C. Giurescu — bătrinul (pe care știu cît îl prețui si P. P. Panaitrscu. tentat deopotrivă «nre stu dij de largi sinteze, o etapă a <‘soluției istoria, gratiei române, care ne onorează. D-sa impurv în istorie un imens simț al răspunderii, o acri- bie filologică, o conștiință morală, imbinind se- veritatea metodei cu spiritul comprehensiv Vl- zînd înțelegerea fenomenelor. în semnificația lor esențială. Nu te joci cu istoria, pare a spu- ne mereu : un fenomen, așa cum a fost, nu pu- tea fi altfel decît așa cum a fost. Spiritul con structiv ține aici de rezistența materialelor ca și de amploarea concepției. O deplină încredere în tot ce a scris emană de aici. Stilul său la- pidar. dăltuit parcă în piatră, are densitatea sonoră a epilafelor vechi. Pentru . ultura romă nească în genere — un model. Dacă, la orice nivel și în orice etapă a evoluției sale, o cul- tură are nevoie de modele, prin trei virtuți car- dinale, pe care le-aș numi : muncă, sinceritate, tăcere (cu gîndul la Carlyle) d-sa e pentru noi azi un atare model. Mîndria de a aparține a- cestei culturi crește cînd mă gîndesc la dom- nia-sa. — Aș repeta această triplă întrebar“ în le- gătură cu Lucian Blaga, dacă n.aveți nimic împotrivă. <■ în aceiași ani. Lucian Blaga a însemnat pentru mine o oază de pace și reculegere în- tr-un veac agitat. în Biblioteca Centrală a U- niversității din Cluj lucram zi de zi în Sala Profesorilor de la parter. Cobora de la etajul II, unde-și avea biroul, crăpa discret usa si < v un fel al său de a trage cu ochiul ca un flăcău de pe Someș, îmi făcea semn să ies. Lăsam to tul baltă (cârti, fișe etc.i si sărind de la locu. meu, ne plimbam amîndoi pe culoarele larri de la direcțiune pînă la poartă și înapoi. Cu ochii la geamuri, mă visam clipe în sir un elev al lui Platon. pe sub platanii Academiei. Au fost cele mai frumoase, mai înălțătoare clipe ale mele în anii clujeni. Despre ce vorbeam ? Des- pre ce nu vorbeam cu acest om taciturn cu care— întîlnindu-ne uneori ne aceeași lungime de undă, ni se dezlegau limbile, deveneam ex- pansivi. Sărind de la una la alta, vorbeam — nu odată în mod coordonat — despre magii si mitic, despre cultura minoră și cultura majoră, despre Faust, despre Blaga. sistemul său filo- sofic. relația lui cu marxismul ș.a. în urma a- cestor discuții, care aveau caracterul unei ini- țieri, — din fraze aruncate în neștire, din vor- be în vint — am început eu însumi a-I privi in ansamblu și nu pe felii. După Eminescu. C?; mai complex gînditor român, Blaga ne-a lăsat o înălțătoare filosofie a culturii („Exodul din cultură ar duce la abolirea umanității ea regn...“). o îndrăzneață filosofie a omului și a valorilor, o frumoasă filosofie a artei, o fecun- dă filosofie a istoriei, proiectînd cert gindirea românească — în toate aceste sectoare — Ia un nivel european. Dar, îmi dau seama azi — și aș dori să dezvolt cîndva această idee — pe linia C*ntemir. Heliade. Hasdeu, Blaga înscrie un fenomen cultural național de anvergură is- torică. Și. dacă Heliade pare a întruchipa pe- rioada culturii noastre eroice, iar Eminescu se impune ca exponentul culturii noastre critice — idee acreditată în ultima vreme —. Blaga reprezintă — aș zice — prototipul culturii noas- tre creatoare sau constructive, care începe (sau se afirmă organic) odată cu Înfăptuirea idea- lului unității naționale, în statul unitar Româ- nia, în perioada dintre cele două războaie. Sînt idei care mă preocupă și asupra cărora cert, mai sînt multe de spus. Contactul cu Blaga, al culturii noastre, se anunță fecund și gene- ros. — In 1960 ați trecut munții, dar nu spre București, cum vă era gindul, ci spre Iași. In acel an ați început să predați Estetica Ia Universitatea ieșeană. Așadar, intilnirea cu Iașii s-a petrecut cu nostalgia in suflet după București, orașul studiilor universitare. Ați venit oare cu gîndul unei șederi vremelnice? ■ Am venit cu gîndul unei șederi vremelni- ce, așa e, cel mult trei-patru ani, fără să știu ce aveam de făcut după aceea sau ce voi face în viață. Dar, gindul de a veni aici își are și el... istoria lui. In jurnalul meu de student (răs- foit cu acest prilej), am găsit, spre surprinde- rea mea, însemnări ca acestea : „O neapte în- treagă cu Negreanu. Vom pleca la Iași. Ne-am decis definitiv. Aici, să vedem ce facem cu ar- mata și cu bursa. La Iași vom face carte și... literatură"... Am realizat acest vis douăzeci de ani mai tîrziu, condus de aceeași idee : Nu poți înțelege fenomenul cultural național fără un popas în Moldova. Nu te poți pronunța in cul- tura română fără un stagiu la Iași... — Cum v-a apărut atmosfera universitară a anilor ’60, cine au fost cei care socotiți că au lăsat urme adinei in sufletul și spiritua- litatea dv. ? ■ Mi-a plăcut întîi, mult, lașul de atunci, așa cum era, asa cum îl văzuseră — în gîndul meu — ochii lui Sadoveanu, Eminescu și Crean- gă, ale căror urme le mai auzeam parcă noap- tea pe străzi șoptind sub pașii mei. Intilnirea cu lașul a fost de natură să mă lege insă și mai adine de Moldova. Orașul de atunci, asa cum mă învățase să-1 văd un fin arhitect, „păs- tra totuși frumusețea unui mare decor și dem- nitatea unui mare trecut, recîștigînd prin pi- toresc și prin mîndria siluetei, lipsa lui de or- ganizare și excesul lui de hazard". Viața mea — in triunghiul : curs-bibliotecă — Casa Universitarilor — se lega de vechea tradiție academică intens evocată în anul Cen- tenarului Universității. In primele luni, citind tot ce s-a scris sau predat aici in domeniul Es- teticii (de la cursul in manuscris al lui Simion Bămuțiu la valoroasele lucrări ale lui Al. Di ma), am refăcut traiectoria in can mă înscriam •u un grav simț al răspunderii și conștiința cla- ră a obligațiilor ce-mi cădeau pe umeri. Urme adinei au lăsat în sufletul meu lucrările lui C. Leonardescu. Ion Pop Florantin, C. Fede- leș. G. Ibrăileanu și M. Ralea, recitiți integral cu acest prilej. în vederea situării muncii mele pe un suport demn de cea mai verhe univer- sitate românească din țară. CorH-usă d‘. unul din cei mai vechi decani, prof. Gavril «strate. Facultatea de Filologie a Universității din laț era în centrul atenției, cu un impc c :t număr de studenți, receptivi si sensibili. Dacă mă re. fer doar la cei ce nu mai sînt printre noi, por in suflet umbra de brahman, austeră, a lui Tii. Simenschi. Nu uit demna figură a lui N I Popa, piețele ieaRine aie lui Petri Cj-ișwn. ■ i interv nțn memorabile la ■ -dințeii Soi MNățil de Științe Istorice si Filologice, im: aminte-, de admirabilul coleg Turcuș. rare eu un sfert de plămin. respirind greu, mai putea m pat ic. generos și optimist piuă in ultima zi i înd l-am întilnit si de care, de c-L cri mi-aduc a- minte. imi zic : Vai ce ușor ni-e nouă să ui- tăm. De o princiară noblețe, Victor Condu- rache, unul dintre cci mai profunzi moldoveni pe care i-am cunoscut, pn da aici Istoria rtei Se distingeau, la filosofie, ErncD Sten si Petre Botezatu, oameni sensibili la arte, gînditori de vocație in buna tradiție a scolii maioresciene, cultivată de Ion Petrovici și Ștefan Bârsănes- cu și alții și alții. Urme adinei au lăsat în sufletul meu serile la Casa Universitarilor, unde la o masă ală- turi de N. Țațomir. pe atunci decan la drept om de foarte fin spirit (totdeauna cu o floretă nevăzută in mîini) sau N. Barbu, bonomul Octav T . . ri N. Gos.ar, retrăiam ca la Paradis Ge. neral ori la Pavilion, în Iașii de odinioară. în- tr-o caldă confrerie cu scriitori ca G. Lesnea. Florin Mihai Petrescu ș.a. prelungind discret vechea boemă ieșeană pină în zilele noastre. Ii mulțumesc si azi maestrului Țațomir pentru acele seri lingă un sfert de vin d-sa o opti- me !) ce nu se pot uita. — Ați fost unul dintre profesorii apro piați de studenți. Pot să depun mărturie în acest sens. Nu vă lipsea nici o anume ori ginalitate, ce nu strica deloc, dimpotrivă făcea bine și plăcea studenților. Examenele la Estetică, cu „Maestrul", cum obisnuiam să vă spunem, se susțineau adeseori in gră- dina Casei Universitarilor, ceea ce era, tre- buie să o spun, de-a dreptul fermecător. Și, totuși, o reală comuniune nu se stabilea și nu se stabilește în general decît rar intre profesor si studenții lui. Care să fie ex- plicația, stimate tovarășe profesor Alexan- dru Husar ? B Mi-am încheiat, de bine — de rău, o viață de om închinată catedrei, care a fost pentru mi- ne adesea un altar. Terorizat de gîndul de a nu pierde o oră fără un cîșlig real (sau cît de cît real), pentru evoluția lor intelectuală (un autor pus la punct, o operă de artă explicati în esență, un concept fundamental lămurit), m-am bazat pe ideea că studenții nu sint vase care trebuie umplute, ci făclii care trebuie a- prinse. Nu pot ascunde ce a însemnat. îți a- a< elasi timp. pentru mine îndemnul lui Tudor Vianu adresat sieși : „Dar fereș- le-te de tonul și mijloacele captațiunii. Ai nevoie de consensul unor spirite cri- tice. de acordul cu ei și cu tine al unor oa- meni întregi... Nu căuta să fii admirat, ci cre- zut. Tinerii aceștia s-au adunat pentru a învă- ța ceva și tu ești dator să le oferi atîta cît știi s: poți afirma, dezvăluindu-ți izvoarele. însu- mînd toate rezultatele tale cu cea mai perfectă bună credință.. ". Timp de un sfert de veac, la Universitatea din Iași, în mijlocul studenților mei, n-am făcut în fond altceva. Mi-am zis : eu nu exist, pentru ei există Baumgarten. exis- tă Kant, există Hegel, există o știință nu- mită estetica, există valorile mari ale ar- tei universale. chintesența culturii umanită- ții. Eu nu exist ca om, ca dascăl — in ochii lor — decît prin valorile pe care le pot impune, spre care-i pot înălța cu ochii deschiși. Am fost ani în șir un mijlocitor, un mesager al fru- mosului. Și dacă am stabilit cîndva o reală co- muniune cu ei (în ore pe care eu nu le uit niciodată) ea a fost nu cu mine ci cu valorile mari ale spiritului. Van Gogh a trecut o clipă printre noi. sau Rodin, sau Brâncuși. Bach, Mi- chelangelo, Goya au fost în mijlocul nostru. Și ceea ce n-am putut face la curs (cu dv.), am încercat ani în șir la seminar, cu un aparat de proiecții, fixînd sub ochii lor pe un ecran ilu- zoriu tot ceea ce-i putea interesa, in cea mai deplină libertate de spirit — (nici o lucrare, nici un subiect, ia alegerea lor n-a fost refuzat). Și — ceea ce aș mai avea eu de spus — i-am pri- vit, adesea ca oameni și nu ca studenți, ca in- telectuali, adresîndu-mă intelectului lor. Am devenit eu însumi prm ei mai om, mai' aproa- pe de oameni și de viață și — nu în ultimul tind — mai aproape de artă, de arta popoare- lor, cu care m-au obligat să țin pasul ferm, să nu ostenesc a le-o face iubită și înțeleasă, spre a-i ajunge din urmă, an de an, menținîn- du-mi ei înșiși iluzia că am aceeași vîrsfă. B O vreme ați avut și răspunderi admi- nistrative, ați diriguit cultura ieșeană. De asemenea, ați condus cîtva timp și Asocia- ția Scriitorilor din Iași. Ați desfășurat aceste activități cu fervoarea ce vă este caracteri- stică. N-a fost, deci, doar o corvoadă admi- nistrativă ? B N-a fost, poate din două motive. Intîiui, fiinucă, aeși greu convins de profesorul G. Is. trate a prelua asemenea sarcini (de care mă temeam pur și simplu), ele veneau intr-un fel în prelungirea directă a unor activități în caro mă antrenasem absolut benevol, cu elan tine- resc, în perioada clujeană. în al doilea rînd. exista aici un climat generos în această direc ție. S-au putut face multe în acei cîțiva ani și dacă nu m-aș referi decît la Casa Pogor (Mu- zeul de literatură al Moldovei), Casa Dosoftej, Casa Otiliei Cazimir, Vila Sonet etc., toate poartă, cum ar spune Kogălniceanu, și mica mea subsemnătură. Am acordat o atenție deosebi- tă muzeelor și bibliotecilor. Educația unui po- por — eram convins — n-o fac numai școlile ci și muzeele, arhivele și bibliotecile lui, auten- tice pîrghii ale culturii, pentru care aveam din liceu și din Școala de arhivistică un adevărat cult moral. Am urmărit o mișcare muzeogra- fică — extinsă, pe cît posibil, la sate. Din a- ceastă concepție a ieșit Ruginoasa, azi muzeu de talie naționala, ale cărui baze au fost puse atunci, casa „C. Negruzzi" de la Trifești (cu prilejul centenarului), casa D. Anghel etc. Casa M. Sadoveanu de la Copou a fost evacuată în același scop. S-au pus bazele muzeului M. Ko- gălniceanu, Muzeului Teatrului Național din Iași, au fost continuate „Prelecțiunile populare ale Junimii", Sărbătoarea Bojdeucii, Cucuten. — 5000. A apărut Festivalul național de poezie „Mihai Eminescu" și altele. — In America de Sud, în Peru, ați avut acum cîțiva ani răspunderea unui lectorat românesc. Ce poate face o asemenea insti- tuție pentru afirmarea valorilor românești? și cum se vede de la o asemenea depărtare cultura românească ? B Mult poate face o asemenea instituție pen- tru afirmarea valorilor românești. Un atașat ultural nu poate face mai mult decît un „lec- tor" activ și însuflețit, într-o țară străină. M-aș feri să vă spun ce am putut face acolo, într-un timp nu prea lung, deschizînd primul lectorat de limba română pe continentul sud-american Conferințe. înlîlniri cu marele public, aniver- sări, cicluri de lecții despre poezia românească, studii despre Brâncuși în presa locală, tradu- ceri din poezia peruană și— invers — din poe- zia română în spaniolă). Am avut din primele luni. 70 de studenți (două serii). Urmăreau a- cest urs elevi de liceu, studenți de la toate facultățile, adre didactice, colegi filologi de la Universitatea San Marcos din Lima, în frun- te cu șeful catedrei, care avea pentru filologii români un respect declarat, considerindu-i t fi mai mult decît ceea ce sînt. mă leg de o frază a lui lorga care spunea : „Și o inteligență mică poate folosi dacă lucrează cu disciplină într-un cîmp potrivit cu dînsa ; ea poate chiar apleca pînă la sine arborii cei mai înalți prin vîrfu- riledejosale ramurilor". La o vîrsta cînd vor- ba lui Goethe, „nu e încă iarna, dar toamna minunată a tuturor rodirilor" — de cînd răsare soarele pînă apune — trag zile în șir ca un tîmplar la rindea. Fericesc ziua în care am scris două-trei pagini asupra cărora nu mai revin... Căutînd un cuvînt indicat, adecvat, în- tre cei patru pereți cu mormane de fișe, mă zbat uneori, ca o fiară într-o cușcă, dar, știind din liceu că improbus labor omnia vincit, pri- vesc cu încredere în viitor. — Vă mulțumesc. Grigore 1LISEI 3 — Convorbiri literare contexte un roman - fluviu din documente I* ntr-un număr din Contemporanul, de prin noiembrie dacă îmi amintesc bine. Adrian ■ Păunescu semna o incitantă imperativă notâ. I invitație la lectură. Se referea la 4 masive vo- ; lume cu coperți de culoare roșie intitulate simplu : 1 23 August 1944 — Documente, tipărite la Editura I științifică și Enciclopedică sub egida a două in- [ stituții cu o existență pe cit de discretă, pe atît de | importantă : Direcția generală a Arhivelor Statu. i lui și Centrul de studii și Cercetări de istorie și I teorie militară. Am citit. Am retrăit, nu o dată sugrumat de emoție, ani de istorie zbuciumată, o ' istorie nebună, care-și ieșise parcă din țiținl, ră- ( nită, călcată în picioare și greu intrată pe făgașul 1 unei noi reclădiri. O dramă universală fără pre- J ccdent ți fără corespondent în planul ficțiunii li- terare, poate cea mai tragică perioadă din istoria I patriei si din istoria omenirii. Cinci ani repovestiți । de documente ce captează in litere și in cifrele lor absurdul si logica de fier, intimplări și fărădelegi cutremurătoare, eroismul și UMtalca. spiritul de sacrificiu, disperarea și înțelepciunea, orgoliul si । umilința, egoismul și altruismul, abilitatea diplo- matică si obstinun a in a lupta și a crede pm.i la capăt in Ubindă, risul printre lacrimi ți, mai presus de orice, sentimentul solidarității umane, I triumful rațiunii și al sufletului, puterea de o ieși de sub vremi și de a supraviețui, de A dăinui — dintr-o datorie sfintă — intr-un spațiu aflat, cum s-a spus cu o expresie atît de plastică, în calea tuturor răutăților. Autorii — o echipă numeroasă coordonată de un colectiv format din Ion Arde- ieanu, Xasih i Mircea Musat — se retrag cu modestie șl nu-și fac simțită prezența decît a- colo unde este neapărată nevoie de o notă lămu- ritoare. Ei lasă să vorbească documentul nud. ne- iertător de crud in adevărul lui. Nimic maț eloc- vent și mai tulburător docil mărturia direct». Hir. tia se infioară adeseori de marile tensiuni ale U- nor momente ce se succed cu o repeziciune ame- țitoare. Se destramă văluri, cad prejudecăți, se nasc convingeri și certitudini noi. întreaga epocă pe care nc-am obișnuit să o numim postbelică și care am vrea să dureze o veșnicie ne apare intr-o lumină mai clară. Prin intermediul acestui impre- sionant corpus de documente devenim partași la marile acte de libertate ale anilor ’39—’44 și noi cure in acei uni insingerați și indoliați abia ne nășteam. Ne trezim deodată pe scena imens». în- vălmășită, a istoriei de atunci, pătrundem in cu. lisele id. Murim ți noi. de mii, do sute de mii de ori, sub cerul înstelai si etern al patriei și al lumii o dată cu sergentuUcrou x sau cu caporaluberou y — sublim anonimat! —• care cad pe pămintul Transilvaniei străbune ori pe meleagurile de din- colo de fruntariile ci violate prlnțr-un dictat lin. ijj'i care cuvintul odio* r atît dr blînd. incit îmi a- purc mai mult ca <■ min«iirrc, decît cu o inH<'- rarc. AAcultâm Mpmni U cu lacrimile recunoștin- ței înflorind in ochi ordinele dr li pe armată cin- stind bravura ostașului roman a cărui vitejie, așii cum multe adeverințe semnate de primari și ce- tățeni străini din teritoriile pentru elitscrarea că. rora a luptat o atestă, nu e întrecută decit de pro- verbiala-! omenie. Faptele, evenimentele evocate de documentele reunite In cele 4 tomuri nu te lasă să respiri. Tre- cerea bruscă din întunecoșii și înzăpeziții munți Tatra in luminile si în ambianța nu mai puțin istovitoare ale cancelariilor diplomatice sau in piețele inundate de oameni care ascultă cuvintări înflăcărate si scandează lozinci de izbăvire și de libertate, participarea, grație stenogramelor, la det- bateriie din cutare ședință a unui Consiliu de mi- tiRUi. litera rece șl severă a unui net do armisti- țiu. regretele tîrzii si dramatice examene de con- știință, șoapta de taină, dezamăgirea si speranța, în fine, moartea însăși și viața însăși, intr-Un cu- vint un mare roman sui generis care te sleîeMe de puteri îneît m-am întrebat dacă aș fi in stare s.o mai reiau curînd de la capăt. Istoria se poate scrie, din păcate, în multe feluri. Documente de genul si de importanța acestora ne arată cum se face istorie. Cu cită etică, cu cît sacrificiu, cu cită grija si cu cît cinism. O asemenea lucrare vastă, funda- mentală, este de o utilitate maximă pentru toți cei care, cu mijloace diverse și dintr-o multitudine de unghiuri de vedere, meditează sau vor medita m vreun secol viitor la tot ceea ce a însemnat al doi- lea război mondial, la noi și aiurea, la tot ceea ce înseamnă si astăzi, cînd au trecut mai bine de patruzeci de ani de la terminarea lui, consecință dureroasă și efect intirziat. De altfel, Cuvintul înainte, semnat de general locotenent doctor Ilie Ceausescu și Introducerea redactată da Vasile Ari- mia si Mircea Musat sînt menite să-1 orienteze șl j să-1 pregătească pe cititor pentru o lectură nu doar । extrem de solicitantă, ci și. prin însăși natura con- i ținutului ei, șocantă, generatoare de stări și sen- | timente contradictorii. Cele patru volume de do- i cumente, a căror valoare, subliniez, este excepțio- nală, pot declanșa, de ce nu, scrierea marelui ro- man, a marilor romane ale celui mai devastator , conflict armat si mai sinistru măcel pe care le-a I suportat vreodată planeta. Oare Marin Preda, pro- zatorul numărul unu al literaturii noastre postbe. ! lice. va fi cunoscut măcar o parte din aceste mâr. i furii? Oricum, despre al doilea război, despre a' ■ gust 1944, teribilă lovitură de teatru fără compa. 1 rație în istoria războaielor, care a marcat, prin I influența ei hotăritoare. nu doar destinul aces- । tei țâri, ci destinul Europei si al lumii, nu mai • am nevoie, mărturisesc, să citesc de-acum încolo , documente. Vreau să citesc literatură, trecind ast. fel din planul operațiilor militare, al acțiunilor | nolitice si al rafinamentelor diplomaticesti. in cel ! al sufletului oamenilor, deși sufletul nu lipsește j dimpotrivă, din documente. Cine altcineva decît scriitorul ne poate releva ce s-a petrecut aici * I Acum, foarte puțin din ce s-a scris in proză despre , anii '39—’45 mai rezistă competiției. Totul pălește J si pare o puerilă joacă de_a v-ați ascunselea. Sint, ; desigur, cîteva excepții dintre care as aminti excr. lentul roman Abatorul Cinci de Kurt Vonnegut jr. Pentru un atît de copleșitor subiect ar fi necesară in. să forța demiurgică a unui Tolstoi sau a unui Rebrea- nu . Necesară dar nu știu dacă sl aceasta suficientă. ■ Să nu uităm că ne găsim pe un teren in care Mai- I raux însusi n-a depășit practic faza memoriilor. j Să nu fi trecut oare destul timp spre a se crea ! acea perspectivă de care arc nevoie scriitorul pen- I tru a vedea nu numai bine si profund, dar sî „o- i biectiv" ? Mai ales că ne aflăm în fața nroblemei , dificile a limitelor dintre realitatea istorică și fie. I țiune. i Impactul scriitorului român tînăr sau al celui din ; generația do mijloc cu documente despre care, in I parte, auziseră doar că există poate determina o = cotitură sau, cum se zice do obicei, saltul caii, tativ. A le parcur"c cil luciditate, cu dreaptă JU- { docată, a le cunoaște în conexiunea lor constituie I însă nrima condiție pentru ca acestea să-si dove- j doască fecunditatea onică si ecoul binefăcător in j planii! conștiinței Al conștiinței că anartinem u- | noi târî si unei națiuni, nu mari, dar caro au știut I să facă mereu istorie maro cl nnlitică mare. h Constantin COROTU ’ Eminescu văzut de Mircea ISPIR prezentul etern poetic în mitul prometeic „Trebuie să fie cineva care să descifreze". Holderlin Este deosebit de semnificativ faptul că în- vățîndu-i pe oameni focul, Prometeu, așa precum arată Eschil, îi învață, tocmai prin această dăruire a focului, o sumă de lu- cruri care, împreună, definesc de fapt poezia, mai mult, — prezentul etern poetic. în adevăr, afirmă Prometeu — prin intermediul lui Eschil el instruiește pe Efemeri în a înfăptui lucruri care să le dea posibilitatea cel puțin a trăirii, dacă nu a dobîndirii eternității. Dăruirea fo- cului a fost un „act de iubire pentru oameni", în felul acesta ei au devenit înțelepți și dotați cu inteligență, fiind capabili să înțeleagă orân- duirea cosmică și tîlcul lucrurilor. Oferindu-le focul, Prometeu îl face pe om în primul rînd să înțeleagă ce este timpul. Timpul cosmic con- ceput ca mișcare și devenire consumptivă în același timp, începînd cu mișcarea astrală și ritmica anotimpurilor și culminînd cu timpul uman cel viu : mișcarea, intensitatea, ritmica și devenirea vieții. Focul constituie imaginea, substanța și evenimentul cel mai pregnant a; timpului în esențialitatea mobilității, schimbă- rii și consumpției lui definitorii. Focul descrie un timp fantastic extrem de precipitat, extrem de inventiv, desenînd de fiece dată întruchi- pări. morfologii și nuanțe absolut unice și fără întoarcere. Focul este timpul în sine mereu nou, irepetabil asa cum l-a definit Heraclit. Dar focul este în același timp lumină și purifi- care. El este astfel distrugere prin lumină că- tre purificare. Mai mult încă. Focul nu este numai lumină, ci fiind purificare prin lumină, el duce la iluminare, la beatitudine, la transfi. gurare și, prin aceasta, la sacralizare. Fiind însă intensitate — și anume ardere, focul este simbolul vieții însăși, de la onticitatea ca atare, in sine, și pînă la onticitatea superioară, năs- cută din purificare și suită pînă la sacralizare, tocmai cu ajutorul catalitic al însușirilor anti- nomice ale focului, rol mistuitor al arderii, rol creator al luminii si al transsubstanțializării. Or prin aceste valențe însumate se realizează unul din cele mai certe prezenturi eterne, îm- plinit pe mai multe căi. Memoria focului fixea- ză și confiscă puternic conștiința prezentului prin intensitatea luminoasă și implicațiile onti- ce ale arderii : durată pură absorbantă, mistui toare și transsubstanțializată câtre o intensitate ontică in sine — realizînd astfel o disponibili- tate abordabilă pentru orice model de ființare. Focul apare drept geniul onticității de model uman. întrunind cele trei calități cardinale : mistuire, devenire si transfer superior, adică renaștere intr-o stare de iluminare, de cutre- n'ur al ființării pure. De aici mitul păsării Phoenix'. O altă calitate particulară a focului este că el constituie o substanță în același timp fizică și meta-fizică în sensul că pe plan poetic ar- derea consumă materia și o transferă la nivelul spiritului in stare existențială purificată pină la intensitatea existențială pură, fapt care o investește cu deschiderea către un etern pre- zent, înțeles ca o stare de ambivalență : atit de împlinire, cît si de așteptare uimită. Are dreptate Bachelard să afirme că _prin sacrifi- ciul său în inima flăcării, efemerul ne da c lecție de eternitate". b. Eschil arată apoi că Prometeu ii învață pe oameni numărul, .ocl mai inteligent dintre lu- cruri". Or. număr însemnează delimitare, re- prezintă esența finitului, posibilitatea intrupâ- rii existențiale in ordine umană ; si însemnează ritm — adică organizarea armonioasă a fini- tului ; or, număr si ritm semnifică timp uman : t-mp organizat, euritmizat pentru a deveni un prezent perpetuu. c. Oameni; mai învață de la Prometeu. a- firmă Es hil. știința .aranjării literelor" deci arta cuvântului, îmbinarea sunetelor, limbajul, pentru a capta în verb universul din afară și cel lăuntric în scopul de a și le însusi. de a Ic da înțeles uman, chip uman — într-un cuvân — de a le umaniza ; îi învață prin urmare în ceputul acelei arte, cea mai completă, mai plină de virtuți implicative-creatoare, dar si explici- tante, calități capabile prin excelență să recre- eze la nivel superior lumea din jur și pe cea sufletească : arta poeziei. d. Prometeu mai spune Oceanidelor că l-a învățat pe om memoria și amintește în mod expres că Mnemosina este mama Muzelor. Deci memoria este cea care hrănește cu experiența sufletească și spirituală anterioară prezentul poetic, prezentul etern al oricărei arte. Fructificarea trecutului, a memoriei in vede rea creării unui prezent etern poetic vine în consens cu concepția greacă despre zeița Mne. mosina, Mnemosina este sora lui Kronos, adică sora timpului și a lui Okeanos adică a undei, a scurgerii. Ea este atotcunoscătoare în sensul că știe tot ce a fost, tot ceea ce este, dar și tot ce va fi. Fiind mama muzelor, rezultă că grație muzelor și Mnemosinei poetul devine stăpînul timpului pe toată traiectoria lui, în ambele sen- suri vectoriale, și în felul acesta poate să-1 transforme în prezent înveșnicit. Cu ajutorul memoriei, adică a timpului care s_a întrupat deja, poetul împrumută din lumea din afară imagini și semne pe care le transformă în timp poetic înscriind un prezent esențializat, inal- terabil, care scapă timpului cronologic. Prii, aceasta sint satisfăcute întru poezie atît nevoia de eternitate, prin permanența unei mișcări temporale orbitale unice, cît și nevoia de liber tate prin două fapte : mișcarea ca atare însem- nează in ordine umană, eliberare („Orice no roc / Și-ntinde-aripile / Gonit de clipele / Stă- rii pe loc") ; iar pe de altă parte starea poe- tică plăsmuită se situează în afara timpului is- toric, extern, impus — ea reprezentînd o rea- litate exclusiv sufletească și prin urmare, ex clusiv umană. Se confirmă, pe un alt plan și în alți termeni ceea ce H. Bergson afirma în Ma- tiere et Memoire2: „Spiritul împrumută de la ma- terie jjercepțiile de unde își trage hrana sa și le restituie sub formă de mișcare în care și-a imprimat libertatea". Aici fiind vorba de miș- carea poetică, plăsmuitoarc de prezent etern. Astfel, are dreptate Michelis cînd afirmă că „o experiență estetică este posibilă numai cînd memoria colaborează cu imaginația creatoare pentru a combina realul cu idealul". Mai bine spus, pentru a transfera realitatea în univer- sul idealității. „Memoria fără imaginație nu este creatoare, iar imaginația fără memorie este fă- ră suport". Dar în ce constă memoria fructifi- cabilă poetic, artistic ? Este ea o simplă tre- cere în revistă a unor evenimente sau imagini trăite ? Nicidecum. însuși faptul că memoria poetică oferă imaginației creatoare o realitate trăită, arată că deja acele fapte si imagini au fost filtrate, nuanțate de către sensibilitatea si intelectul de coloratură particulară ale Crea- torului respectiv. Pe de altă parte, această me- morie, acele fapte și imagini au fost în repe- tate rînduri retrăite, deci reînnoite, îmbogățite în conținutul lor spiritual, în semnificația lor. Astfel, memoria poetică este suma algebrică, dacă putem spune așa. a diverselor imagini, întîmplâri, experiențe sufletești semnificate la treaptă, la modalitate poetică de către un a- numit creator. Se știe că la greci uitarea — rîui Lethe — este egală cu moartea, — cu uitarea. Prin urmare, memoria, care însemnează pre- zența permanentă în. spirit a trăirilor trecute, reprezintă viața, faptul de a fi care s-a rea- lizat. Iar poetul fructifică acest fond anamnes- tic, deci viața însăși pentru construirea poeziei, a prezentului etern. Parafrazînd pe Platon, pu- tem spune că a înțelege adevărul, binele, fru- mosul, însemnează a păstra intactă memoria spiritualității viețuite. „Anamnesis“-ul poetic nu rememorează din realitatea din afară doar o peliculă fotografică, ci idei poetice, adevă- ruri poetice, stări și structuri poetice decantate și esențializate. e. Din legenda lui Prometeu, -— așa cum o redă Eschil, — mai sînt de reținut două fapte. Corul care asistă sufletește și spiritual pe Pro- meteu în suferințele sale este cel al Oceanide- lor, fiicele lui Oceanos : sînt prin urmare nim- fele străfundurilor inaccesibile ale mișcării eter- ne. Iar alt fapt semnificativ este următorul : invocația cea mai frecventă a Iui Prometeu se face către Eter, ca martor al suferințelor sale : „O, Eter divin... lumină a tuturor !“. Or, ete- ( rul în concepția elină, concepție reluată la mo- derni de Holderlin, este partea cea mai înaltă a cerului, acea care se unește cu lumina stră- lucitoare si pură a soarelui, lăcașul zeilor. Ete- rul însemnează de asemenea, cea mai superi- oară, mai subtilă și cea mai poetică esență on- tologică. Din el s-au născut, conform mitologiei grecești, și alte elemente primordiale ale uni- versului și vieții : cerul, pămintul, marea, o- ceanele. f. Iar acum, încercînd o sinteză, să ne amin- tim că Prometeu învață pe oameni Focul pen- tru a-i învăța Artele. Or, dacă artele au drept menire crearea unui pezent poetic etern, este de observat că mitul prometeic sintetizează în mod ideal diversele calități ale timpului uman transformat în prezent poetic perpetuu : arde- rea flăcării ca mișcare și intensitate a trăirii, purificare a existenței și transsubstanțializarea ei , eterul, care este însăși această nouă sub- stanță de suflet, nouă substanță ontologică, transfigurată, sublimată ; iar numărul și cu- vintul — sint mijloacele prin care omu] reali- zează poeticul, in sensul captării, filtrării și a- poi transferării lucrurilor, a lumii din afară și a celei sufletești într-un univers nou exclusiv uman care este poezia, arta în general. Și, în fine, această replăsmuire a lumii are loc cu ajutorul Mnemosinei, care păstrează memoria trăirilor anterioare, memoria experiențelor on- tice, pentru a le valorifica la modul uman și a le da înveșnicire umană. Flăcări si undă (Oceanidele!) aceasta este devenirea umană ; memoria experiențelor cu cosmosul. acesta este universul sufletului : numărul, ritmul, armonia acestea sînt elemen- tele prin care finitul se poate organiza si apăra de infinit ; adică formele condiției umane in lupta lor cu disoluția și moartea. Din acest motiv, fructificîndu-și aventura anterioară și de fiecare zi cu universul din afară, tot prin nu- măr, ritm și armonie — in arte, în poezie, or- ganizează si omul lumea pe care el și-o recre- ează după modelul său. pentru a-și găsi astfel certitudinea intr-un univers care-î este propriu. Iar termenul final al oricărei arte, al poeziei, este transcederea Intr-o stare preacurată, subli- mă, eterică, făcând ca timpul uman cu mers ireversibil să se convertească într-un etern pre- zent al uimirii poetice. Ni se pare extraordi- nară definirea cvasiexhaustivă pe care Eschil o dă prin Prometeu esențiali tații poeticului, ar- tei umane in general 1 De altfel este știut că Eschil a fost nu numai un dramaturg, ci. ore- cvm urma să fie si Shakespeare după două milenii — un filozof cu mari intuiții in dome- niul gindirii si sensibilității omenești. George POPA gravitatea poetului • Focul ca esență a onticității umane, dar si ca element de devenire si consumpție și transcedere spre o existență superioară — „spre o mai înaltă logodnă", il întîlnim sub- til ilustrat în poemul lui Goethe — „Selige Sehnsucht" (.Dor fericit") din Vestostlischer Divan. 1 H. Bergson : Matiere et Memoire, F. Al- ean, Paris, 1938, p. 280. Tulburâtore prin multitudinea reacțiilor contrastante, aspirând spre cuprinderea cosmicului dar făcînd din eul neliniștit centrul incursiunilor existențiale, poezia ceiei de-a treia vîrste philippidiene nu face decît să valideze trăsături de continuitate cu etapele precedente. „Tot ce-i contrast m-atrage, și-n mine, ca-ntr-o seră / Cresc palmieri alături de cactușii buboși...". O inscripție ca aceasta, Fron- tispiciu la Stînci fulgerate punctează în fond bipolaritatea unei mari energii spirituale, zba- terile acesteia la incidența luminii cu misterul, contactele lumii fizice cu hieroglifele morale. Metafora Monolog în Babilon — devenită titlul celui mai caracteristic volum — pune ideea de solilocviu sub semnul dramei, babilonicul fiind tot una cu răsturnarea noimelor. Contrastele proliferează, acaparînd, făcînd imposibilă calea spre esențe. Non-Eternul se confruntă neîncetat cu Eternul, nemărginitul astral cu profunzimile interioare, deșertul temporal cu centrii de foc ai conștiinței în tensiune. Copleșit de „enigme și mistere", „Căutătorul" din Monolog în Babilon repetă pe cont propriu soarta damnatului Fau- dclairean din L’Irremediable : ..un Etre / Part! de l'azur et tombe / Dans un Styx bourFeux et plombă / Ou nul oeil du ciel ne penetre .". Este enorm de mult egotism în atît de îngrijit- elaboratele poeme din Monolog, dar un egotism în care se răsfring temeritățile și eșecurile u- manității în genere : Eul se desubiectivizează uneori pină la echivalența cu Umanul, tărîmu- rile se degeografizează pentru a da curs plane- tarului, întrebările lumii vechi se confundă cu cele ale prezentului într-o largă viziune dezisto- nzantă, generalizatoare. Explorator tenace al o- menescului pe întreaga-i arie, rece, dezabuzat, sarcastic, ..Căutătorul" din Monolog aduce din dimineața lumii „minereu de amintiri", medi- tează la „vechile furtuni". Ia noi „înălțări", me- reu asediat de conștiința incomunicabilului. Ipostaze ca acestea devin aproape clișee, parti- cularități definitorii ale unei personale forme de umanism modern. Adresîndu-se unui tînăr poet, Rilke crede că „aproape tot ce e grav e dificil; și totul e grav...". Față cu existența, o- biect infinit de observație, autorul Monologului are masca unui Rilke „încoronat de vis" (Tra- umgekront), căutător de certitudini în același timp, dar nu și profunditatea lirică a celebrului elegiac. Proprie lui e acea specie de gravitas care leagă peste timp dialogurile platoniciene de orizontul gîndirii dantești, gravitate care, cu nuanțe diverse, e detectabilă la contemporanii Robert Mușii, la Hermann Broch sau la expo- nenții altor mostre de solitudine existențială. Reflexivitatea în poezie valorează în măsura în care e subliniată la nivel plastic-sugestiv. N-a fost o exagerare cînd despre Valery s-a spus că e un poet „făcut"... Reflexivitatea lui Al. Philippide e nutrită cu lecturi de anvergu- ră excepțională, de unde suflul livresc, imagis- tica savantă, acel cerebralism care — dincolo de temperament și cronologie — evocă simili- tudini cu limbajul sentențios—poematic al unui Nietzsche. Poezie „lipsită în genere de emotivi- tate". „joc de imagini exterioare", conchidea E. Lovinescu despre Aur sterp ; poetul „își dedu- ce abstract imaginile una dintr-alta, după aso- ciațiile verbale care vin din întîmplare", adau- gă Camil Petrescu. Nu numai „în cîmpul clasic poetul știe tot" (G. Călinescu), dar și în dome- niile modernității, iar o asemenea cunoaștere amplă se reflectă — ca la Valery — în nota de intelectualism constant, din toate volumele. La drept vorbind, „monologările" sale sînt niște jjseudo-dialoguri cu trimiteri la Odiseu și Aris- tctel. la „curtea din Alexandria", la Gange și Mosella. la ..valea numită losafat", la Roma și la colosul din Rhodos, la insula lui Polifem și „Etiopia toridă" ; Ciclopi, Titani, Parce, Furii, Efemeride, zeci de alte figuri mitice alternează cu referiri istorice — la Alexandru, la Ptolo- mei — sau la personaje literare, ca Ahasverus si Schlemihl. Nu e întoarcere de rutină la cei vechi, sub cerul aburit al Cicladelor sau în bu- colica Arcadie, ci dialog subtextual cu „o lume- ntreagă de vis" murind „uitată" (Sirinx), pele- rinaj tonifiant la „vechile izvoare" (Monolog în Babilon) și în special apropiere de „lucruri ce n-au fost rostite". Ca la Ion Barbu, se schi- țează astfel o Heladă aeriană, de pură ficțiu- ne ; spațiu în care pelerinul imaginar, admira- tor al armoniei pitagoreice și al Simpozionului Convorbiri literare — 4 lui Platon, se sustrage prozaicului și iregularu- lui. O declarație cu un an înaintea dispariției rezumă un crez, nu numai estetic : „Construind, am avut întotdeauna sentimentul că construiesc în continuare...". începută în lumină mitică, homerică, experiența cărturărească a scriitoru- lui duce, riguros-selectiv, la luminile veacului al douăzecilea. Lapidarul său caut ceea ce du- rează e o înscriere în orbita mișcării universu- lui. Nostalgia formelor geometrice pure, ridica- rea din fragment în „zona timpului în cerc", a- cestea descind din protocolul estetic al contem- poranilor lui Euripid, dar cum să intri în comu- nicare revelatoare cu ei cînd instrumentele apte să lege ,gîndire cu gîndire" lipsesc, cînd „eoli. anul labirint din creier" derutează ! Cum să în- tinzi punți, cînd Incomunicabilul domină ? „Pe hartă nu mai sînt ținuturi noi, / Necunoscutul e în noi..." ; altfel spus, osîndit singurătății, in- dividul e un fel de peșteră zidită, entitate în- chisă. Nimic nu se dezleagă de osîndă —, inutil deci arsenalul tehnicii moderne („sîrme" și „ace", „bronhii de oțel") explorînd doar lumea fizică. Neîntrerupt misterios, „exilat în absolut", Cău- tătorul fără chei sparge „absurde porți“, dar „lumea dinăuntru a inimii profunde" i se refu- ză. A intra în acest spațiu tainic „pe poarta viselor adevărate" — prin mijlocirea somnului, de care se vorbește în Eneida — Pe poarta de corn, e o speranță. Deși aude „fără urechi" și vede „fără privire", deruta poetului din Intîm- plare in deșert în fața Timpului „lenevos și tont" — e generatoare de anxietăți. Cineva sau ceva misterios împinge timpul înainte, făcîn- du-1 să treacă printr-o fantastică poartă cos- mică. Vedenii și năluciri aparținînd visului treaz, diurn, estompează, temporar, numai limi- tele dintre Eul răsfrînt spre interior și lumea din afară. Scăpat un moment din cleștele luci- dității, pelerinul din întimplare în azur e în unul din rarele lui aventuri triumfale, de un lirism neadumbrit de dubii, necenzurat de ra. țiune. In fond, visurile în vuietul vremii, re- împrospătate periodic unifică, restructurează șt remodelează, iar performanța e de a sugera nu irealitate viziunilor, ci de a capta realități invizibile, trăsăturile imperceptibile sensoriai, Fermenții ascunși ai lucrurilor din univers. Dacă ideea de puritate (nevoia barbiană de „min- tuit azur" !) e principalul liant existențial, su- portul etic al întregii poezii philippidiene, visul e liantul de natură cognitivă. Pelerinul prin a- zur, trăind un „vis de slavă și singurătate" e un descendent al magului eminescian călător in stele. Privită ca text global — cu mai multe stra- turi —, creația poetului se constituie într-o con- tinuă antiteză, fluidă, ascendentă și descenden- tă Cum în substanța Monologului intră, reor- chestrate la nivel superior, toate impulsurile din volumele anterioare, faptul îi conferă statutul de operă reprezentativă. Vorbim, prin urmare de Monologul lui Al. Philippide așa cum, esen- țializind vorbim de Elegiile lui Duîno ale lui Rilke sau de Cimitirul marin al lui Valery. Fantezistul „călătorind odată prin Virgil". fa- miliarul nalților „Săgetători și Herculi și P< . - sei", alpinistul imaginar ascuitînd Voci ale ve- chilor poeți („mai clare decît sclipirea stelelor pe cer") visează „făpturi cu creștetul in slăvi" : perspective imensifiante. Insă gigantismul ne- oromanticului e instabil căci tentat de ceruri novalisiene și eminesciene, el, poetul, are con- comitent memoria „negrului Styx", e terorizat de locuri rele, de miasme și smoală, de „asprul suflet mineral" al adincurilor. Blestemul — camusian — sisific aproape — e de a urca și co- borî „un vălmășag imens de scări", de a balan- sa, ca în Tainicul țel, între un „azur de săr- bătoare" și văgăuni malefice, acestea din ur- mă embleme ale hibridului. Clasicele columne albe, făcute „să poarte numai cerul fără nori", expun vederii chipuri „pocite", „capete patibu- lare" „marcate parcă de vitriolantele Blesteme argheziene: „Strîmbe guri, / Tumefiate buze, nasuri roase, / Obraji cu negi cît niște nuci, frunți joase, / Ochi storși, urechi pleoștite, tot figuri / Dintr-un muzeu de monștri parcă scoa- se !" ...Fuzionează aici probabile sugestii plas- tice din grafica expresionistă a unor Marcel Gromaire, Max Ernst, Frans Masereel, ca și din sculptura unui Henri Moore. A pune în relație de interdependență „țipătul nătîng de cucuvaie (...) : Eu ! Eu ! Eu ! Eu !“ și aceste „capete in- fernale" — iată o parabolă : ideea că exacerba- rea Eului sfîrșește în caricatură și grotesc. Aici si în alte locuri rele invadează epitete ale de- monicului si dizarmonicului dantesc, ale untu- lui și dizgrațiosului (ciung, pitic, pleșuv, clăpăug, schilod), toate în conotații punctînd repulsia pentru Eul nedebrutalizat, animalic. Clasicist nu prin invocarea umanităților antice, ci prin cul- tul parnasian al expresiei elaborate, poetul din Monolog, unul dintre cei mari ai veacului, e ro- mantic, înainte de orice, prin tranzițiile ne- așteptate de la magnetismul astral și vis la te- luric și dramă. Constantin CIOPRAGA „n-am cerut nimic, am constatat numai66 Nuanțarea în timp a definiției poporanismului nu e decît pe jumătate opera lui Ibrăileanu. cealaltă revenind de drept adversarilor. Cri- ticul de la Viața românească nu revine din pro- prie inițiativă asupra anterioarelor afirmații, ci de nevoie. Rezervele și obiecțiile sînt prea nu- meroase și grave ca să nu impună replica și el o scrie, schimbîndu-și aproape pe nesimțite punc- tele d^ vedere. De n-ar fi fost ripostele, al că- ror foc concentric aducea a campanie, probabil că înțelesul atribuit poporanismului n-ar fi e- voluat. Lui M. Simionescu-Râmnic^anu ii _d , torăm", de pildă, lungul articol Probleme lite- rare, unde Ibrăileanu se apără de învinuirea că ar urmări să dirijeze literatura momentului. A remarcat doar că orice creație este- expresia complexei personalități a autorului, care are o ereditate, a crescut intr-un mediu, și-a alcă- tuit o concepție asupra vieții, are sentiment- ete. și că toate acestea se răfring. intr-un fel ori altul, in operă. Evident. Ibrăileanu are dreptate atunci cînd distinge între esteti- că și critica propriu-zisă. in sarcina celei din urmă căzînd cercetarea tuturor straturilor ope- rei. Ca și atunci cînd precizează că cercetarea implicațiilor sociale, morale, politice ale litera- turii înseamnă, implicit, o recunoaștere a va- lorii ei estetice. Cine citește Probleme literare n-are cum să nu devină partizanul lui Ibrăileanu Și chiar dacă, ici-colo, descoperi observa- ții de amănunt pe care n-ai cum să le împărtășești. ori nefericite alunecări de condei („Atitudinea personalității e vagă, dar este, și vagul nu o oprește să fie puterni- că. Și n-o oprește să fie o eclatantă atitudine"), ești dispus să treci peste ele, pentru că prea sînt numeroase punctele în care gindurile au- torului sînt și ale tale. Cele mai multe din stu- diile și articolele lui Ibrăileanu au această par- ticularitate. de a convinge dacă sînt luate se- parat. Ne simțim solidari cu fiecare în parte, însă nu și cu toate deodată. Dificultățile atunci încep, cînd luăm firul ideilor de la capăt, adi- că de la primul articol în care ele apar, și în cercăm a ..-or.frunta înfățișările lor succesive Aproape orice punct al traiectoriei e convingă- tor, pentru că, înainte de a duce discuția mai departe, el sintetizează etapele ei anterioare. Sprijiniți pe rezumările criticului, n-avem cum vedea decît justețe, dreaptă măsură și mișcare dialectică. Dar îndată ce procedăm la verificări, parcurgînd drumul in sens invers, constatăm că rezumărilor sale le lipsește tocmai fidelitatea, ci imaginea trecutelor etape e deformată, în al- cătuirea ei intrind un însemnat procent de fic- țiune. „Am cerut noi ceva sau am constatat ? N-am cerut nimic, am constatat numai", conchide Ibrăileanu și, încrezători în recapitulările pe care ni le pune la dispoziție, îi dăm dreptate. Da, n-a cerut nimic, mulțumindu-se doar să constate. Te și prinde mirarea cum de Lovines- cu și Simionescu-Râmniceanu și-a permis să mistifice adevărul. Să fi dispărut, oare, buna credință ? Dacă însă nu ne-am pierdut complet scepticismul si, măcar din pură curiozitate, par- curgem toate piesele dosarului, nu numai „sinte- zele" criticului, surprizele nu întîrzie. Buna cre- dință nu crește numai în grădina lui Ibrăilea- nu, ba uneori nu crește deloc acolo. Iată : „...a- titudinea morală de antipatie pentru lipitorile satului o vom numi cu un nume special popo- ranistă, căci implică atitudinea de simpatie pen- tru țărănime. Această atitudine nu o putem gă- si și cere decît numai în operele unde e vorba despre țărănime sau despre acele clase care stau în antagonism cu ea — aiurea nu poate fi și nici n-o cerem". („Morala" in artă). Seria de in- tervenții ale criticului în apărarea poporanis- mului seamănă cu un șirag, ale cărui mărgele trezesc, prin colorit și experta șlefuire, admira- ția. dar, de îndată ce sînt prinse la gitul menit să le poarte, firul se rupe. Articolele de explicare (revizuire) a popora- nismului urmează în ritm egal : Iarăși popora- nismul (decembrie, 1911), O rectificare (ianua- rie, 1912), Fragmente din articolele în care am vorbit despre poporanism in cei șase ani de cînd a apărut V. r. (februarie, 1912), Un monument de... incomprehensiune — ca să zicem așa ! (mar- tie, 1912). Pretextul e, de fiecare dată, același, grosolana răstălmăcire a propriilor afirmații. Și „falsificatorii" sint. cu două-trei excepții (Gâr_ leanu, Trivale). aceiași. Nici refrenele lui Ibrăi- leanu nu par să fi suferit deosebite prefaceri. El continuă să repete că poporanism în litera- tură înseamnă specific național și simpatie pen- tru clasa țărănească, iar, cînd se plictisește să mai repete, citează din anterioarele numere ale revistei, avind grijă să selecteze numai pasajele care-1 servesc. Asta in mare, pentru că. privite cu atenție, ele dezvăluie, totuși, schimbări a- dăugiri ce merită a fi reținute. Prima sc re- feră la aceea că poporanismul, despre care m sc spusese că nu e nici curent. - ci scoală, ei un s-T.timent, e considerat o veritabilă filozofie : -numai o omeepție asupra vieții", notează ?u modestie crit: bl in Iarăși poporanismul. Și a. cestă „concepție* nu exclude (a doua noutate " „nici un curent ori - oală literară". Nu înrompaSibdită;: intre clasicism, r» nisam. ro- mantism. simbolism pe dc o part, -si p-por — nism pe de alta. Istoria se repetă. Nu la Ici d. concesiv se arătase Stere .ind preciema compn- tibilitatea poporanismului cu socialismul? Sco- pul nu i. c ici acum, diferit, uronărindu-se des- chiderea portilor r ’ istei către scriitori de cele mai diverse orientări. La 1906. Ibrăileanu s. luziona că paginile Vieții românești pot fi a- ropente numai cu productium care să-i ilustrez, programul literar. Insă forțele poporaniste, fi- del poporaniste, erau destul de firave. Cu I. Ciocîrlan. Jean Bart. Spiridon Popes.u și alții de nivelul lor nu se putea edifica o mișcare li- terară solidă. Cît despre Sadoveanu, lăsînd deo- parte faptul că poporanismul povestirilor sale era de tot îndoielnic, sămănătoriștii aflînd în ele motive mai serioase ca să-1 revendice, a- cesta mersese pînă la a contesta. în paginile Luceafărului, existența unei asemenea orientări. A persista in ideea că revista ieșeană „are o a- numită direcție și, în chestiunile principale, cum este aceea a artei, nu publică nimic îm- potriva direcției, iar dacă totuși ar publica ce- la, ar face-o aceasta numai spre a combate i- mediat părerile ce nu le împărtășește", nu mai era o probă de consecvență, ci curată sinuci- dere. Se impunea, prin urmare, abandonarea a- titudinilor restrictive, ce barau calea scriitorilor cu alte vederi spre Viața românească. Și pri- ma măsură la care recurge Ibrăileanu este ne- garea opreliștilor : nu există școală poporanis- tă. nici curent poporanist, ci numai o revistă ai cărei colaboratori „fac parte din școli fără să vrea. Unii sînt romantici, alții realiști, alții simboliști — toți mai mult sau mai puțin popo- ranisti. pentru că au sufletul românesc și pen- tru că. atunci ind vorbesc de țărani, nu-și arata caninii, rinjind de ură și de dispreț". Să băgărr. de seamă că nici „terna" preferată a criticului. ..simpatia", nu mai revine, cum nu revine nici corolarul ei. „indulgența". Ar fi greșit să vedem aici o simplă omisiune: e o schimbare radica- lă. „Țăranul — scrie acum Ibrăileanu — trebuie arătat in toată goliciunea inferiorității, sălbă- ticiei și barbariei lui, dacă e inferior, sălbatec si barbar. Să fie însă zugrăvit complect, așa cum zugrăvesc cei mai mari romancieri, cum zugrăvește Tolstoi pe Ana Karenin, cu toate contingențele explicatoare, cu faptele luminate de cauzele lor — și atunci imaginea țărănimii, fiind adevărată și just luminată, cu cît va fi mai respingătoare, cu atît va fi o protestare mai vie împotriva soartei care i s-a creat și de care este răspunzătoare istoria și sfetnicii ei —, pe cît poate fi vorba de răspundere în acele lucruri în care "bietul om e sub vremi»". Nici o concesie nu i se mai pare exagerată, dacă poate contribui la captarea bunăvoinței autori- lor prestigioși ai momentului : „Noi, redactorii, care nu scriem nuvele și poezii, care n-avem temperamentul așa de puternic și tranșant, ca să putem fi clasați, noi nu suntem de nici o scoală". Ce uimitoare metamorfoză au suferit, în doar cinci ani, elementele programului Vie- ții romanești ! „Băgați bine de seamă: în țara aceasta, sîntem aproape singurii pentru care toate școlile și curentele sînt egale". Se putea o mai străvezie invitație la colaborare ? Adrian OPRINA urme pe zăpadă vise de ziuă Sc răsucește cu fața spre tavan și deschide o. chii. Întunericul tremură gelatinos, se preface în fum, apoi într-un fel de ceață, tăiată in două de o linie șerpuitoare. E cordonul de care a- tirnă becul cu abajur, chiar spre mijlocul mesei. De acolo vine și țăcănitul unui deșteptător. Se aude m fiecare dimineață. Așa cum vede si cordo. nul becului. In timpul zilei, atît cordonul aceia. ci( si n-usul își pierd orice însemnătate, aproape că încetează să mai existe, însă dimineața ele sint singurele lucruri de care se agață cu toată fiin- ța. Ascultă țăcănitul deșteptătorului, în vreme ce nrivirea-i lunecă încet, cînd în sus, cînd tn jos, p cordonul atirnat de tavan. Știe că. dacă ar aprinde lumina, nu s.ar înșela, ar vedea pe cadranul cea- sului că este ora cinci. (im i si «ini-i, isi spun sau cinci fără cinci, oricum... și nu-si mai duce gin. dul pină la capăt, întrebarea si-a si făcut loc : Ce mai contează, cele cîteva minute la cei optzeci de ani prin care a trecut ?,.. și iși amintește că si ieri și alaltăieri tot cu această întrebare s-a iatii- nil. Poate i-a ieșit in cale in toate diminețile de cînd a fost pensionat. Cine să mai țină și astfel d< socoteli?... Dacă mai știe ceva precis c doar fap- tul că fiecare zi trăită în plus este un dar nespe- rat... Da, da, este sigur ora cinci, iși mai spune el. Altădată, la o asemenea oră. iși fuma ultima țigară de noapte și se pregătea să iasă din tipografie, t - neori, singur sau împreună cu alți tovarăși de-ai săi, se oprea la vreo bodegă, care era gata să-si închidă ușile, ori tocmai atunci si le deschidea, și bea o țuică sau un pahar de vin. să-și curețe git- lejul de plumb. Acasă, în bucătărie, iși minca tot- deauna ciorba, pe care singur și-o încălzea si. stră- duindu-se să nu facă nici un zgomot, se strecura in pat. sub așternut, lîngă nevastă-sa. Erau dimineți cînd adormea ca fulgerat, dar erau si dintre acelea in care, cu toată oboseala, iși stringea nevasta :n brațe. Din diminețile acestea din urmă, i s-au nâs cut băieții și-o fată... De ce naiba să-și mai amin- tească acum, se intre-bă aproape revoltat, etnd si co- piii lui sint aproape oameni bătrini?... Cordonul becului a căpătat intre timp un fel dc luciu șl ță- cănitul «vasului pare mai ascuțit. întinde o mină, să sc sprijine dc marginea patului, cu gindul să se scoale, dar tn aceeași clipă rămine încremenit. Cum de a uitat tocmai dc ca?._ Cîteva clipe ascul- tă ținmdu-si respirația, dar nu aude nimic, țăcă- nitul ceasului parcă s-a ascuțit si mai mult si el intră in panică, c gata să-vi așeze mina pe umărul neveVti-sii... tn stirșil. i-a auzit obișnuitul ei suspin si apoi respirația regulată, ușoară. Ce sc mai p->a. te vintura si prin capul unora ca ei. iși spune in sinea sa. Ce, dacă nevasta «etui mai bun prieten al său a murit așa, in somn, lingă soțul el, trebuie s-o pățească și el la tel? Cine poate sil cum ti va fi sfirsituL Dacă și-ar cunoaște fiecare ultima zi, omul ar deveni cu adevărat o fiară >1 lumea ar dispare. Da. da, de asta era sigur si era bine că nu se intimpla asa... Ei. si-apoi. nu-i nici o neno- rocire să mori in somn, poate >• moartea in cari visele alungă durerea si. oricum, nu te mai chinui, si nu mai chinul pe alții.-. O naiba l a apucat toc- mai acum, să întoarcă moartea pe toate fețele? Dar Ia ce s-ar mai putea gindi el, la o astfel de vir- stă?„. Sigur, e sănătos tun si ar trebui sa aibă in minte si alte ginduri. insă țața n-vesti sil il obligă mereu să Se oprească tot mal des |a moar- te. Ea este cu zece ani mai tinără ca el, «Iar pare cu mult mai bâtnnă. Toată viața ci a suferit de cîte cvt'a și din cauza asta «I n-a băgat-o in nici «> slujbă. Ce slujbă mai poți face cit patru copii șî cu un bărbat eare vine acasă in zorii zilei, frint dc muncă?-. Uneori, dimineața, după ce copil pic cau la școală el se trezea, ea II ruga *3 i poș. s teMd ce vesti bune sau rele cuprindea ziarul a- ndus de el l.v ar ti pulul cili și ca. insă ii plăcea ca bărbatul ci să i înșire toate știrile, să I Ic co- menteze. să-l povestească ce cuprindea un articol sau altul, si ea asculta «urâțind riirz-uvatul pentru mincare sau spălînd rufe... Doamne, cum au tre- cui anii? oftează el, ridiclndu-sc încet din pat. Se înfășoară cu halatul de molton ponosit si sc duce spre bucătărie, bijbîind ușa cu miinile. Abia acolo aprinde lumina si pune ceainicul la fiert. După ce ben o ceașcă plină, isi aprinde o țigară si se duce la baie, tiriind după el aceleași ginduri. Dar cînd iese, bărbierit, spălat, se simte ceva mai se- nin. Va mai fuma o țigară, va reîncălzi din nou ceaiul si numai după aceea va intra iar în dormi lor, si i dtKl si < i n asia plină. Cît ceainicul înce- pe iar să fîsîie, începe să faca tot felul dc soco. teii. Apelează chiar la un creion, găsit in bufet, si la o mansolă de ziar. La sfîrsit. isi spun. , ă n-urc încotro, nu poate desprinde din bugetul său mai mult de douăzeci de lei și va trebui să ducă sticli* le din debara la vînzare. Socotește că, ducă va vinde patruzeci de sticle, va putea cumpăra două kilograme de vin. iar cu ceilalți bani, adică două zeii de lei. va plăti florile. N-u intrat niciodată în casa celui mai bun prieten al său, dc ziua a- ccstuia, fără flori și fără băutură. Cum ar putea ca. tocmai în acest an, cînd omul și-a pierdut so- ția, să schimbe obiceiul?... Nu, nu va taro altfel. S va duce să vîndă sticlele, fiindcă de cec nu tre- buii- să w atingă. Zece mii. ntita are, bani pentru ■.uuiurminlărilc lor. Nu pmile să apese cu Ml», > u moartea lor, pe veniturile băieților și ale fcitcl, nici ei n-o duc pe roze... Așa că va lua căruțul de sub masă, îl va coborî în hol, la intrarea in bloc va adu- ce pe urmă sacul plin cu sticle... Șl, ajuns cu gîndul aici, toarnă în ceașcă ceai și intră in dor- mitor, aprinzind lumina. Ți-um adus ceaiul, zici* •■I. Ea nu-i răspunde, nu La auzit sau continuă încă să doarmă. Cu fața in sus, cu miinile aduna te la piept, si cL văzindu-i nasul ascuțit si obrajii supți, intră iar in panică. Dormi, mai întreabă. Acum deschide si eu ochii, ist frămintă buzele vi- neții : Doamne, ce. vis am visat... Parcă eram cu soră-mca, aia marc și... El n-o mai ascultă. A- proape știe ce.a visat ea. Așază ceașca pe noptieră și începe să-și lepede halatul... tn vremea asta, ca. sorbind rar din ceai, continuă să-și povesteas- că visul i it iși trage pantalonii pe picioare o în- trebă : Sora asta, a ta. cred că e moartă de două- zeci de ani... Nu, zice ea, sînt aproape treizeci si, uite, o mai visez... Tu chiar nu visezi niciodată ? Noaptea, știi că nu, zice el, ziun mi sc mai intim nlă, mai ales cînd nu dorm... Să lăsam visele, mă duc să vînd sticlele. Am făcut toate socotelile si asta-i. trebuie să mă duc... Da. dar cu douăzeci de lei. poți cumpăra patru garoafe. Ar trebui optzeci si unu. atîți ani împlinește prietenul meu, zice el. Ea ii dă repede dreptate, săltîndu-se pe pernă! Asa s-ar cuveni, dar asta i o sumă... Așa că, ori cinci, ori trei garoafe, atît trebuie să cumperi... El a deschis dulapul, își caută deja paltonul, răcind : Ce-o să se mai bucure, cînd ne-o vedea!... Ai gri- jă cum îți înfășori fularul și nu umbla cu pal- tonul descheiat, că ai să răcești din nou, mai zice ea, dar el nu-i răspunde si nici nil-și mai aduce a. minte cînd a răcit. Gîndurile Iul sint la cei tre! băieți si la fată, numai la ei, si închide ușa amărit. Da. da, pe băieți viata i-a împrăștiat nrin țară, numai fata a rămas în orașul lui, iar fata asta, a lor. cum să-i ajute, cînd ea însăși abia răzbate cu un bărbat de trei parale șt o casă de copii... Corneliu ȘTEFANACHE 5 — Convorbiri literare haralambie țugui Lacom de viață, și de spațiu, Haralambie Țu- gui are mers grăbit și egal de militar tra- vestit in civil, chiar atunci cind își drapea- ză musteața-i tușinată cu un foarfece alb sub borul pălăriei sadoveniene. Pălăria aceea con- sacrată de către poeți spre a înainta ca in re- verie despică mulțimea străzilor ieșene, înso- țită uneori de un baston-toiag, emul circulînd prin redacții ca un menestrel pe la curți senio- rale. In tolba-i plină are răvașe de dragoste pentru toate zilele mari ale neamului, cintin- du-le cu glas sinoer, răspicat și cristalin într-o vreme cînd unii confrați se încurcă în exorcism ritmat și în onomatopeice imprecații. Admini strîndu-și cu grijă filonul de apă vie, descintată în dragoste de țară și de oameni, Haralambie Țugui reușește o producție impunătoare de vo- lume cu titluri ca niște semnale de gong : înalt prin stemă. Sub cerul Mioriței, Lingă vetrele sacre, Sunetul bronzului... — mereu egal cu sine și netarat de dificultățile tematice. Aceas- ta fiindcă acum septuagenarul nostru coleg are un profil spiritual precis pirogravat în lemnul de Teck al existentei sale poetice, drumul său neavînd nevoie de marcaj turistic spre a se ști încotro merge. Țugui știe precis că are de co- municat —, după cum i-a intrat în sînge me- trica, In care oficiază. Aceasta, cred, în urma unei severe discipline scriitoricești, care susți- ne că talent e egal de trei ori muncă ori cum sună sfatul lui Brâncuși : „sâ ere iezi ca un Dumnezeu muncind ca un rob". De unde ii vine dîrzenia aceasta de a lupta cu viața și a munc i atît la șlefuirea stihurilor, fără a deveni nici prevaricator și nici infatuat ? Unde a lămas li- ceanul care suporta rigoarea regimului de școa- lă militară visînd despre Liane crude si scri- ind Prohod pentru o zi ? Nostalgiile după v- g-- tația satelor dorohoiene, contrarierile dintn- li- bertatea fără margini a feciorului de țăran si constrîngerile disciplinei de cazarmă l-au făcut să caute o evadare. I-a oferit-o poezia și a tre- cut în solda ei cu tot talentul, inclusiv ranița cu manuscrise, îneît a debutat grabnic la nici pădure de cîntece Soare de toamnă : amintire duioasă revărsîndu-mi pe suflet acele candori pe care doar magica șoaptă a roadelor coapte le mai întoarnă din anii priori... O lumină difuză în fiece gind ? Un cuvînt al pămintului vibrind prin tine din copilăria cu frunze de soare in păr. precum o plutire de tainicc-albine ? Cine S-a întrebat și se-ntreabă mereu cu aceste cuvinte abia auzite de gindul suav și de lacrima neștiută din pleoapele amintirii ? Negreșit, negreșit numai pămintul acesta moldav. Atît de dulce și-amarnică totuși bucuria aceasta a revenirii la țărmul din care ca un gind, sau ca o aripă, sau ca o lacrimă ai purces, să-i fii vieții, deopotrivă, suspin si cîntare. Soare de toamnă bucurîndu-ne trecerea și petrecerea cu cea mai blinda, extatică lumină aici, pe pămintul părinților rămași in noi ca o pădure de cîntece plină... gloria lumii Cerurile.azurc, cerurile de neant sideral deasupra ochiului, deasupra gindului ceruri, ceruri pînă dincolo de capătul lumii de unde s_a vestit Facerea cerului și pămintului, facere cu bucurie curată, cu moarte curată în fiecare cuvînt al nostru abia rostit, în fiecare lacrimă a noastră niciodată uscată. Asupra lui Costache Conachi mai stăruie încă „definitorie" imaginea logofătului la- tifundiar, cu giubea și ișlic enorm, im- provizînd acrostihuri cu „suspinuri" și „leși- nuri" pe care să le înstruneze lăutarii pe la gea- murile unei Casandra, Anica, Lucsandra, Elenca, Mărioara. Casuca și mai ales Zulnia. Pentru unii, cărturarul și visătorul de la Țigăneștii Bîr- ladului pare excesiv preocupat de „rotunjirea imenselor sale proprietăți- prin „spolierea" ră- zeșilor si a tîrgoveților. Nu-i locul să opunem contraargumentele în genere cunoscute, dar e lim- pede că acel ce l-a avut profesor la Iași pe repu- blicanul francez le Regicide nu avea nevoie să se „inițieze" în cultura și ideologia politică a Fran- ței doar... de la sfîrșitul sec. al XlII-lea prin inter- mediul grecesc, traducerea de către Conachi a romanului Mațilda ș.a. fiind ele însele probe elocvente. Mărturiile unui mai tînăr contempo- ran, folosite intens și de G. Călinescu, publi- cate la 1886, spun: „Conachi cunoștea pe de rost scrieri de-ale poeților și dramaturgilor francezi, și-i plăcea să declame părți întregi din ele". Ce însemna limba literară a vremii (Conachi începe să „compună" pe la 1802), mărturia unui alt contemporan — și-i vorba de Costache Ne- gri, în „România literară" din 6 februarie 1855 ! 19 ani cu o plachetă sentimentală, sentimenta- lă rău. O fi mai avînd vreun exemplar din ea poetul matur și vajnic de azi ca să-1 compăti- mească patern pe acel elegiac de acum peste 50 de ani ? Că încă de pe atunci era un perseverent, ca să nu zic încăpățînat, o atestă faptul că la terminarea școlii militare, deci după 4 ani, mai scoate una la fel de tris- tă. Bineînțeles că era multă poză în acea me- lancolie a proaspătului sublocotenent, tînăr, voi- nic, sănătos, totuși elegiac fiindcă așa era mo- da. Nu e greu de presupus cu ce bani a scos poetul acele volumașe de tiraj intim, căci mi- aduc aminte că am avut colegi care transfor- mau fie o vacă, fie cîteva mioare de acasă în mult rîvnita carte de vizită a gloriei literare. Apăreau pe atunci multe plachete de stihuri în editură proprie. Țugui a scos Lianele cu banii unui frate rămas în sat, fericit de a avea un poet în neamul Țuguilor. Pe vremea studen- ției mele, eu priveam cu jind cum mergeau tot timpul înlănțuiți, uitați pe sub teii Copoului, doi colegi cu obraji proaspeți ca un caș abia scos din strecurătoare, în costumele țărănești aduse din Bucovina, cu sumănase curate și o- pinci de echipă folclorică : Tana Mugurel și F^orea-Rari.ște. Pseudonime de alint, cum le stă bine unor poeți. Rariște avea pe conștiință o plachetă Maria Magdalena, soră cu cele scoa- se de Haralambie Țugui cam tot pe atunci, poe- ții debutind mult mai necugetat decît prozato- rii. De pildă, un alt tînăr ofițer, Laurențiu Ful- ga publica în „Bilete de papagal" doar timide proze scurte, deși era de-un leat cu Haralam- bie Țugui. Și aceasta se întîmpla în 1938, pe cînd Țugui pregătea a doua plachetă șj Florea Rariște debutase în volum. Din generația lor s-ar aduna un important teanc de plachete cu poezie de toată mina, apărută fie prin efort propriu, fie prin generozitatea unor edituri ca „Bucovina", prin colecția „Iconar-. De altfel, și Haralambie Țugui a avut norocul să fie pre- țuit de Eugen I. Torouțiu, care-i editează Pro- hodul.... el fiind al doilea său naș literar după D. Furtună, cunoscut om de cultură si direc- tor al seminarului din Dorohoi. Cu sprijinul i- nimosului preot, un grup de tineri dorohoieni, deși încă elevi, printre ei și Țugui Haralambie, au scos mica revistă „însemnări- ca să aibă unde se vedea tipărită. Pe atunci circula for- mula : „ un tînăr — un poet; doi tineri — o re- vistă literară ; trei tineri — un curent literar". Așadar, la Dorohoi, ca și la Iași, Cernăuți, Făl- ticeni. Birlad, Roman exista un climat favorabil preocupărilor literare, majore sau minore, în- eît bibliografii au de lucru cînd e vorba de pomelnicul titlurilor de reviste literare apărute și subit decedate în perioada 1930—40. Înainte de plachetă, elevul Țugui Haralambie va debuta în asemenea reviste școlare, ca de pildă „Mu- gurași- cam pe aproape de Mugurel Tana, stu- dentâ-poetă care se plimba in sumănaș cochet prin Copou la brațul lui Florea-Rariște. Dar anii au trecut si puțini isi mai aduc a- minte de acele vremuri. Haralambie Țugui și-a luat serviciul în primire tocmai cînd vremu- rile erau tulburi în Europa și războiul se a- propia de noi. Tînărul ofițer a băut pînă la fund paharul, cunoscind frontul, spitalul și a- Cerurile-azure, cerurile de neant sideral revărsate în ochiul si gindul nostru ca niște maree abia perceptibile ale singelui veșniciei... Cine să le asculte mai bine frămintul de galaxii ce nu mai există, de stele abia înmugurind decit ochiul nostru cel pururi de veghe, decît gindul nostru, imponderabilul ? De zbor in lumină e nașterea... De taină e înnoptarea preafrumosului, bietului trup- Și iată că lumina cu Taina sunt una... Și iată că diminețile devin mai întrebătoare șoptindu-ți cu indiscreție : Ai văzut cum se trece gloria lumii ? clopotul de cristal Arămit cu lacrimi de văzduh. Clopotul... I! auzeam chemindu ne; era război iar golul in care parcă ne mutasem pentru vecie, spre răstignire urla ca o hienă flămindă în noi. Tinerețe șuie in singele crud... Cădeau prin suflet hohotiri nebune de proiectile fără șir... Numai el. Clopotul de cristal numărindu-mi bătăile inimii nu-si mai contenea ropotuL • Bate a moarte, numai a moarte ! spunea unul; uite cum cresc din tranșee miresele noastre de fum, întunecatele voci ale destinului. Numai ele nc-or mintui de toate păcatele. și se murea așa cum ar ploua ; si se murea asa cum ar ninge : — convorbiri — 1886 — — e iarăși sugestivă : „Mai de luat aminte este că toate cîte au scris acest bărbat sunt chiar și numai în limba adevărat românească scrise ; mare merit ce din zi in zi se face mai rar, cu amestecul unor năravuri străine printre ale noastre și cu necumpănită introducere de nouă cuvinte ce aceste trag după sine". Necurmata poveste a neologismelor ! Fără a ignora că în- treaga listă de „barbarisme" alcătuită cîndva de Maiorescu a fost asimilată în timp de către limba literară, să-1 regăsim pe Conachi, pe la 1846, filosofînd în graiul său și al nostru din totdeauna : „Toate stau pe o schimbare, de la cer pînă la pămînt, / Căci schimbarea este via- ța feluritelor ființi. / Contenesc dar a mă plîn- ge, căci ce-am fost acum nu sînt / Și că colea mi-i aproape către alte locuinți". Debordanta pasiune pentru viitoarea și ultima soție, Zulnia, i-a fost însă atît de caracteristică și de sincer mistuitoare în expresie : „Ah ! Zulnio, mai ții minte ziua-n care a ta față, / Cu lacrimi ca trandafirul în rouă de dimineață, / Rumenă de rușinare și cu nurii [farmecele] înflorită, / C-o căutătură blîndă, de amor povățuită, / Ai zîm- bit cu îndurare de o dragoste ferbinte / La a mele jurămînturi, la a mele rugăminte? /[...] Ars am fost de-a ta iubire, ah! cit te-am iubit de tare,/ poi prizonieratul. Soarta a aranjat lucrurile ca în lagăr să-i cunoască pe Laurențiu Fulga și pe Constantin Ciopraga, ambii născuți tot în 1916, ambii debutați tot în reviste școlare, primul la Chișinău, al doilea în „Luminița'' la Pașcani — deci aceeași generație. Dintre ei, cel mai pre- coce a fost Const. Ciopraga, debut 1930 cu pro- ză, urmat de Țugui, 1933 cu versuri și de Lau- rențiu Fulga, 1938 cu proză. încercările acelor ani grei i-au marcat pe toți maturizîndu-i pre- matur și impregnîndu-le un puternic fior dra- matic. Se pare că singurul care a reușit să iasă din încleștare cu privirea la fel de senin-al- bastră a fost Haralambie Țugui, de Parcă și-ar fi pus Kohol în ochi. Fulga a alunecat și mai mult în straniu și halucinant, retrăind literar obsedanții ani ai unui război impus și n-a mai reușit sâ uite pînă la ultima-i carte; Ciopraga și-a găsit refugii în studiile și cărțile de spe- cialitate, trecînd pe planul doi rezonanțele li- rice. Nu se poate însă ca, pînă la urmă, să nu se confeseze într-o carte a prizonieratului jude- cind însă evenimentele, cumpănit după cum îi e firea, din perspectiva vremii. Totuși, echili- bratul și ușor prezumțiosul profesor are în colțul gurii un rictus amar care îi cenzurează zîmbetul. Haralambie Țugui a ieșit sfîrtecat trupește, cu o mie și una de metehne fizice, dar și-a păstrat starea de incantație și de copilărie ca o poleire cu scarabei de aur a imaginilor vieții lui diurne. S-a întors și mai profund poet, și mai convins de necesitatea imnică a poeziei. Melancolica trestie din stihurile dorohoiene a devenit un stejar cu frunze de aramă întomna- tă, în care și cel mai slab vînt naște rezonanțe eroice, și care nu pot fi suspecte a fi patriotar- de dat fiind trunchiul scrijelat de șrapnele. Țu- gui a fost în acești rodnici ani ai liricii sale deslănțuite un port-drapel al sentimentelor co- lective. împletind dragostea de neam cu devo- tamentul pentru Partid. Cu deosebirea că el spu- ne răspicat și vehement, cu înaltă combustie li- rică, gînduri pe care alți scriitori le inhorbotea- ză in metafore ambigui. Cineva a etichetat poe- zia lui drept chtonică. Să limităm termenul la ceea ce înțelege țăranul prin pămint. el car» spune țarină de la țară știind că prin milenii țară descinde din latinescul terra. Deci e o poezie chtonică a pămintului ca simbol al su- fletului românesc, fluturat în stindarde de holde pîrguite, de păduri însingerate la Posada și Cos- min și de sfințit la Voroneț albastru. Evoluția lui Haralambie Țugui amintește revigorarea miraculoasă a vegetației după pirjol. grăbită să recupereze întîrzierea, intrind în ciclul ano- timpurilor, trăgind seve noi din cenușa dezas- trului. La cei "0 de ani, pe care ii împlinește în acest făurar, Haralambie Țugui, cu pălăria lui sadoveniană și cu privirea de oțel încă ager, poartă voinicește pe străzile lașului și în cărțile noastre de căpătii încrederea într-o poezie ne- timorată de mode, sinceră si directă, precum e cuvîntul dintotdeauna al acestui popor care nici- cind nu s-a lamentai și nu si-a renegat credin- ța _ Tînărul nostru septuagenar a fost și a ramas un luptător. Aurel LEON pe vale, pe deal, afară, în groapă. Cine putea sti cum e mai bine, sub cerul cu gust de funinge ? Numai noi.cu glasul în glotă înghețat ca o răspintie de zare fără aer priveam pămintul și cerul, indiferente bătăi de clopot despicind lumea n-dusă la un simplu, himeric vaier : Bang-bang prin văzduh. prin pămint pentru ochii și soarele sfint ! Cling-cling pe la Poarta de-Apoi pentru noaptea din față mereu adincindu-se in zenitul bolnav de noroi._ Bate a moarte, numai a moarte ! zicea lumina abia licărindă din cerul nebun. îngropați-vă. ingropați-vă ! răspundea din neant o altă voce, ocrotitoare și blindă. Bang-bang prin tăcerea din sînge pentru lumea ce-n două se frînge ! Cling-cling la apusul de soare cind îngerii vieții cu aripi albastre iți cintă, smeriți, la picioare. Era secolul douăzeci aproape de jumătate, si eram vreo sută de milioane sau mai mult, foarte serioși și gravi în uniformele noastre... Și peste toți un singur clopot, de cristal pe care mereu îl ascult : Bang-bang. tu fericitule. tu smeritule sub clopotul perfidului timp încă rămas să-ți numeri bătăile inimii asemeni rănitului din Țara Nimănui. O! cum te așteaptă Acolo același mereu enigmatic popas... Haralambie ȚUGUI ■ Din volumul „INVOCAȚII DE AMURG". Dar această despărțire m-au aprins cu foc mai mare ! / Jurămînt iți fac din suflet că și cerul și pămîntul / De s-ar strămuta, Zulnio, eu nu mi-oi schimba cuvîntul / Altă stea de proslăvi- re, alt luceafăr de-nchinare !“ [...] și vom fi, transpuși în epocă alături cu întîiul contem- poran : „Ce poezie ! ce închipuire ! și ce limbă frumoasă în toată această Scrisoare către Zul- nia. care este, fără îndoială, una din cele mai frumoase poezii românești" ! Dintr-o însemnare ce va continua a lui V. A. Urechia despre Miron Costin extragem cîteva deosebit de oneroase dări și angarale : „de leu. de taler, de zlot, de ort, de sulgiu [dare pe lap- tele vacilor], goștina pe oi, deseatina pe stupi, de camănă [lină], de unt, de cai de olac [poștă], de care de braniște [nuiele], de podvezi [trans- porturi] domnești" etc. Pertinente observațiile lui loan Bogdan (mai ales în sensul că „auto- rul a cules bucăți nu numai din publicațiile membrilor societății Junimea") asupra celei dinții Antologie română pentru uzul școalelor secundare alcătuită de Miron Pompiliu. Surprin- zător de adecvate realității contemporane ana- lizele conservatorului Th. Rosetti asupra Miș- cării sociale la noi. Lucian DUMBRAVA calendar al. an^iescu Aniversările au efecte ușor de recunoscut a- supra discursului critic : îi deturnează unele dintre intenții, îi accentuează, pe de altă parte, altele. O poziție „protocolară" față de sărbă- torit poate să transfigureze toate elementele im- plicate in actul critic; și pe autorul comentat, și opera în discuție, și pe cel ce semnează textul cri- tic. Poate că lucrul cel mai potrivit în împrejurarea de față — Al. Andriescu își trece în revistă, la vîrsta maturității, o activitate literară și științifi- că diversificată, acoperind domenii pe care puțini sînt dispuși să le atace cu egal interes — ar fi fost unul din articole, bine cumpănite și pătrunse de civi- litate. scrise chiar de Al. Andriescu. In lipsa aces- tuia voi încerca să trec in re’istă, în cele cîteva pagini pe care le am la dispoziție, domeniile în care s-a ilustrat autorul. Pentru cititorii revistelor literare Al. Andriescu este, în primul rind, criticul care își asumă obli- gațiile mai mult sau mai puțin ingrate ale foileto- nistului — deținător, cu intermitențe, al cronicii literare sau al altor rubrici la revistele „Cronica" sau „Convorbiri literare". Cu recenziile, cu studii- le si eseurile de mai largă cuprindere pe care le-a publicat Al. Andriescu a parcurs și a judecat critic importante teritorii din literatura noastră con- temporană. Judicios ar fi, poate, cuvîntul po- trivit pentru a-i numi activitatea publicistică. Fără să ridice tonul (dar, din cînd în cînd, dacă e cazul, polemic), criticul e interesat de „înțelegerea" mecanismelor ascunse în fiecare operă. Două vo- lume — Disocieri și Relief contemporan (ambele apărute la „Junimea" în 1973 și, respectiv. 1974) în- sumează o parte din contribuțiile lui Al. Andriescu în domeniul criticii literare propriu-zise. Nu aș trece peste un detaliu. Deși a scris intr-o perioadă care a cunoscut numeroase și seducătoare „conver- tirii" metodologice (cu victime chiar printre comen- tatorii serioși și cu reală vocație) Al. Andriescu nu și-a trădat, în acest interval de timp, principiile. Nu pentru că ar fi fost mai puțin „receptiv" la nou ; ci, în primul rînd, datorită convingerii că anumite perspective teoretice prezintă suficientă soliditate pentru a te putea sprijini pe ele în permanență. Nu cred că trădez intențiile lui Al. Andriescu dacă, în lipsa unor mai recente afirmații programatice, voi re- produce aici dintr-un vechi articol, cuprins în Disocieri : „Este normal să ne întrebăm (...) pen- tru cine sînt scrise aceste studii de încifrată sti- listică. Critica literară le refuză și le ignoră. Ci- titorii care simt nevoia sâ fie călăuziți în recepta- rea operei literare nu le înțeleg. Ele rămîn, așa- dar, sâ Jrcule intr-un cerc impenetrabil și foarte limitat, autocondamnindu-se la izolare pentru că nu pot pătrunde, deși își propun să facă opera de artă mai inteligibilă, pînă la consumatorul de li- teratură și pînă la creatorul ei. Autorii acestor studii (...) ajung în situația curioasă de a se citi (și aprecia cu superlativ uneori) intre ei. Să nu se producă acea fatalitate biologică ce condamnă la degenerarea cercurilor prea închise". Intre timp „fatalitatea biologică- s-a produs. Interesant e că „previziunea" din anii cînd critica structuralistă făcea primii pași pe terenul literaturii noastre teo- retice e compatibilă cu concluziile celor care, în anii din urmă, au putut să urmărească apusul ace- leiași tendințe. Dar nu pentru a urmări realizarea unei profeții m-am oprit la acest citat ; din deli- mitarea polemică se desprinde, în contrast, profi- lul criticii practicate de Al. Andriescu ; o critică comprehensivă, atentă în egală măsură la esențe- le operei și la cititor — căruia i se adresează, ur- mărind consolidarea legăturilor acestuia cu opera. Am relevat atitudinea criticului față de structu- ralism și din alt motiv. Al. Andriescu n-a fost niciodată interesat exclusiv de critica de întîm- pinare, de comentarea ultimelor apariții editoriale : s-a dedicat, in paralel, studiilor de stilistică (Stil și limbaj — 1977 și Limba presei românești din secolul al XlX-lea — 1979, cuprind o parte din acestea). Ati- tudinea sa față de mode a fost, și în această ipostază, aceeași : ...unele din studiile acestea Idin Stil și limbaj, n.m.] se revendică dinlr-o școală lingvistică și stilistică mai puțin spectaculoasă decît structu- ralismul și direcțiile poststructuraliste. Această «școală» nu promitea totul, dar oferea, în schimb, cîteva rezultate sigure. Nu ne jenăm, de aceea, nici astăzi să rostim cu cea mai mare încredere nume care, nemaifiind la modă, au în schimb șansa de a fi doar durabile...". Nici criticul, nici stilisticianul nu par să fi fost interesați de răsturnări ale ierar- hiilor consacrate, de schimbarea, într-un fel sau altul, a cursului evoluției firești a disciplinelor res- pective. Polemic din cînd în cînd, cel mai a- desea însă sceptic, Al. Andriescu nu agreează stri- dențele, orgoliile prea puțin temperate. O conștiință a inevitabilelor limite, dar și orgo- liul venind din evaluarea exactă a propriilor cali- tăți străbat din studiile lui Al. Andriescu. Lucidita- tea precumpănește, în cazul său, asupra entuzias- mului. Scepticismul despre care aminteam, bine dozat, l-a ferit ne autor de judecăți pe care să se grăbească, mai apoi (cum se întîmplă cu alți scrii- tori din generația sa) să le ascundă în vreun... colț mai puțin frecventat al bibliografiei personale — deși, pe de altă parte s-ar putea bănui că ace- lași scepticism și același echilibru l-ar fi putut în- depărta de posibile inițiative literare originale. La îndeletnicirea concomitentă (și cu foloase reci- proce) de critic literar și de stilistician trebuie să o adăugăm și pe aceea, susținută cu acribie, de edi- tor. Ediția Gib I. Mihăescu pe care a inițiat-o, în pofida unor vremelnice hiatusuri, își propune să ne ofere, pentru prima oară, imaginea întreagă a operei unuia dintre scriitorii noștri importanți. Activitatea literară și științifică o completează pe aceea de profesor al atîtor generații de studenți ai Universității „Al. I. Cuza“ ; pe scurt : cei 60 de ani pe care îi numără acum Al. Andriescu își arată, în acest „arbitrar" prag cronologic, roadele. Constantin PRICOP Convorbiri literare — 6 „cîntarea româniei“ pa rtidul Partidul e pieptul de stîncă Al munților Carpați E columna de idei si de fapte A Președintelui NICOLAE CEAUȘESCU Partidul e cîntecul femeii Kotunjit a trăinicie de neam Și clarul de lumină Din ochii noului născut Partidul e foaia aceasta de suflet Pe care mi-așez gîndurile Cum țăranul așează sub brazdă Plăpinda și eterna sămînță iubirea de fără A iubi această țară înseamnă a ști Cind bobului de griu I se face de piine Și cînd ploii feciorelnice I se face de dragoste A iubi această țară înseamnă a ști Că haina ta de sărbătoare Este haina ta de muncă A iubi această țară înseamnă a ști Cînd pietrei I se face de statuie Și cînd cuvîntului I se face de dragoste «Elena CODRESCU clipele noastre Clipele noastre sînt caldă plămădeală de veacuri Șuvoi de prundiș izvorit în baraje. Flori de furnale cu petale de șarje ; Ridicări de statui peste miine. Inimă de grîu încălzită.n răsuflet de brazdă Și-n răsuflet de piine ; Clipele noastre-s vîrtejuri de ape Țesute-n aripi de turbină. Cristale de inimi Urcate Din altare de munți în lumină ; Muguri de plumb înfloriți în silabe de pagini, Fapte de vis Nesfirșite rodiri în imagini. chemare In valea dintre Soare și Lună E-o Lume rotundă în care Patima unui gind mai seamănă furtună Și-n templu-i încă arde O torță de singe Semințele rodirii Din mugure le frînge. Cu.albastru de munți udați-vă fața, Spălați-vă-n verdele apei Că iată seninul cel mare aproape-i Și strigă spre slăvi O visare comună Să fie pace pe valea Dintre Soare si Lună. ,Gh. BOTEZ preamăresc Cind urc o treaptă, ori cind deschid fereastra O fac să mă apropii de soare și lumină Pămîntului să-i cer o nouă rădăcină Cind văd in floare merii și lanuri aromind Sau cind mă uit la oameni, la jocul de copii Eu preamăresc văzduhul și cred in ciocîrlîi Iar cînd imi plec genuncbiul a închinăciune O fac pentru țărina dospită cu sudoare Și pentru piinea ei in formă de hotare. Și mă închin la palma cu bătături de veacuri La neamul meu cum altul nu-i la fel. La numele de OM, cu tot ce-nchide-n el ! unicitate Din cîntecele lumii Nici unul nu-i mai nou, Nici unul nu-i mai minunat, mai rar Ca acela strigat de prunc în clipa dintîi Cînd însăși infinitul și-a dobîndit hotar : Supremă plăsmuire de viață și de har ! Multiplu fără seamăn De cîntec de ecou Nici unul nu-i mai rar Nici unul nu-i mai nou Și mai Irepetabil ! .Lucreția ANDRONIC meditație Niciodată căderea nu va zdrobi cartilagiul de nufăr astral al omului propoziții A crescut griu într-o propoziție de forma cimpiei au crescut păduri intr-o propoziție de forma muntelui au crescut pești intr-o propoziție de forma Dunării au crescut doruri într-o propoziție de forma unei hore au crescut oameni într-o propoziție de ferma vieții au crescut morminte intr-o propoziție de forma războiului au crescut steaguri intr-o propoziție de forma victoriei au crescut legende intr-o propoziție de forma eroilor au crescut propoziții intr-un text de forma limbii române și limba română este țara Ofelia APETROAIEI cîntec pentru labiș L-am căutat pe Labiș la Mălini Și i-am strigat numele-n munte Și-atunci, spre mine s-a întors, ecoul „Primelor iubiri" C-o mîngiiere pe-a mea frunte : „Eu nu mai sînt, e-un cîntec tot ce sînt" L-am căutat pe Labiș în rîul de-argint printre păstrăvii zglobii înotind Și pietrele ce le-am stîrnit le-am auzit strigînd : „Eu nu mai sînt, e-un cîntec tot ce sînt". L-am căutat pe Labiș noaptea pe lună, pe sub brazii umbroși alergînd cu cerbii-împreună. Pe cer, în chipul Iui cu ochi frumoși, O stea ținu să spună: „Eu nu mai sînt, e-un cîntec tot ce sînt". L-am căutat pe Labiș din frunze doinind pe plaiurile Stînișoarei Și lîng-un rug falnic arzînd, am auzit și glasul căprioarei : „Eu nu mai sînt, e-un cîntec tot ce sînt". Alexa PAȘCU n. v. turcu timp — Mamă ! — Tu să taci ! Mama credea că eu vorbesc întotdeauna prea mult. Ea vorbea de parcă eu chiar aș fi vorbit prea mult cînd trebuia să tac. De fapt eu tăceam. — Ai tăcut ? ! Drept pedeapsă mă trimitea cu vaca pe șanțul căii ferate. Noi eram patru, dar eu eram cel mai adesea pedepsitul. „Cine nu hră- nește vaca, nu mănîncă lapte", îmi spunea. Era secetă. Preotul satului credea că o alun- gă. El ieșea cu toate văduvele satului după el. Văduve de război, că era după război. Mergea cîntînd în fruntea lor și a invalizilor. Noi veneam în urma lor cu joaca noastră. După ce binecuvînta acolo, în șesul ars, spu- nea de fiecare dată : — Primul să se roage orbul. Și orbul înce- pea zicînd : -Soare ce ne arzi nestins acolo sus, îndură-te și adă asupra noastră ploaia". Preotul spunea amin, iar oamenii se rugau în- tr-un fel de murmur neînțeles. — Ati fost ? ne întreba mama. — Da. — Atunci veniți să vă dau de mincare. Fiindcă tata nu avea cu ce să împuște nici iepuri, nici căprioare, am început să ocrotim vaca. Ea era salvarea noastră. O purtam prin toate prăpăstiile după hrană. Mînca ea, mîn- cam și noi. Vara aceea era fierbinte ca o plită încinsă. Cenușiul era singura culoare, iar Și- retul se tîra ca un șarpe lihnit, abia se tîra prin fosta lui albie. Fratele meu și surorile mele mai mici plîngeau și de foame și de spaimă. — Ce ne facem dacă moare vaca ? o in trebam pe mama. — Tu să taci 1 striga ea la mine. Eu v-am făcut, eu am să vă și cresc. Mă uitam cum ne împarte ce avea și ple- ca apoi grăbită. Eu plecam sub nuc, la um bră, iar seara adormeam cel dintîi. Mă smu1 gea de unde eram așezîndu-mă la masă. — Stai cum te pun eu, zicea. Unde te pun eu să stai ! Tragedia ei care o schingiuia era că eu plec fiindcă nu aveam ce mînca. — Tata cînd vine ? — Vine el ! Plecase cu alții din sat să aducă porumb din Banat. Bunicu-meu se dusese la munca în bărăgan și în Dobrogea tot pentru grăunțe La noi, cerul era ca sticla, nourii fugiseră Toți așteptam minunea, dar minunea nu ve- nea. — Ilincă... — Ce vrei ? — Tu vezi fă că de-un an nu s-a mai fă- cut nici o nuntă în satul ăsta ? — Nu văd. Că nuntă ne trebuie nouă a- cum. Du-te... — Vă e foame ? ne întreba mama. Eu mă uitam la fratele meu mai mic și la surorile mele mai mici și tăceam. Pe ur- mă răspundeam : — Nu. Arta mamei de a ne împărți buruienile fierte ale cimpului era fără margini. împăr- țirea mîncării era aproape un ritual. Jivine flăminde ce eram ni se părea că toate bună- tățile pămîntului se adunaseră pe masa noas- tră rotundă. La urmă ne întreba : — Tu? — Tu ? — Ei, acum veniți să beți lapte să nu vă plesnească ceva de buruienile astea fierte. Laptele era cald, dulce și bun. Intr-o zi, l-am văzut printre seîndurile gar- dului pe moș Dincofă vecinul nostru cum a- duna poame verzi, crude, cum le fierbea și le mînca. Avea un pon^mare, un păr cu pere necoapte. Fratele meu și cu mine neam ho- tărît să sărim gardul și să ne pomenim pe rînd în pomul omului, în felul următor : el să-1 cheme Ia poartă, iar eu să mă sui drept în păr ; o zi eu, o zi el. Intr-o zi însă fratele meu s-a rostogolit de acolo de sus drept în poala Ilincăi. De aici ni s-a tras că nu ne-am mai bucurat de rația noastră de pere furate. De fapt noi nu știam că omul se înțelesese cu noi fără să ne spună. El venea în fiecare zi apoi, la gard, cu căciula plină de mere. Uneori, mama plîngea pe furiș. — Mamă ! — Tu să taci. Ia și dormi. — Mamă ! — Ce vrei ? — A venit tata ? — Taci. Vine el. Trebuie să vină... vizita A fost întîi ca o adiere de vînt. Aerul devenise mai greu, răspîndea un fel de neliniște. Apoi s.au stins și luminile. Așteptam, neclintiți, în jurul mesei. Ceva, ca o adiere de vînt a respirat lîngă noi foșnind șervețelele... stare de contopire cu pasărea-liră Dacă intr-o picătură de apă vezi îngeri. Dacă alături de ei se disting infuzorii... Dacă bătrînui hareng poate fi peștișorul cel fermecat. Dacă iubita ți-e născută în Cartea Cîntărilor... Dacă un copac poate fi pentru tine și-altceva decît o umbrelă... Dacă, pe vreme de vînt, ți se-ntoarce tot părul în ochi și-n zadar dai din cap, să-1 aduci înapoi... ochiul cald al poeziei Fratele meu geamăn supernove caută-n eter ; eu Ic aflu sensul. Ochiul rece-at telescopului simtecînd se-apropie de el ochiul cald al poeziei — un univers în altul să privească. stau pe orbita iubirii Dragostea Je țară : nucleu _ în jurul căruia se rotesc sentimentele noastre. Stau pe orbita iubirii și aștept un semn de la tine, o, țara mea ! Și-n timp ce clădesc arabescuri din cuvintele vremii, tu descoperi noi simetrii in ochii și inima mea. strune albastre Simetria Frumuseții : umbră albă-n infinit... Intre ele zeii Memult) au întins strune albastre ca cerul, să cînte iubirea... De-atunci, le șterg de palide rugini poeții... Adrian VOICA virginia mușat miracol Privirea ta de argint Mă preface în aur Celor nemuritori Aducîndu-le-ofrande Și rouă umple în fiecare zi Un potir flămînd de dragoste Trupul meu sterp A-nceput să-înflorească Descoperind minunea-mplinirii. pînă la capăt Cu siguranță nu voi iubi pe nimeni Mai mult ca pe tine Din miezul ființei mele Nu voi dărui niciodată mai mult nimănui Și totuși tu, mereu nemulțumit, Nefericit pînă la capăt. Atins tot mai mult de paloarea furiei oarbe Năvăleai în sufletul meu Cu cavalcada tăcerii Nici cea mai simplă imaginație Nici cea mai caldă atingere Nu trezeau în adincul tău Liniștea, dubla liniște a cuvintelor mele. coroana Cum se preface iar coroana Pe care mi-ai așezat-o pe frunte Intr-un schelet înnebunit de groază Că și-a pierdut puterea să te.nfrunte Și totuși văd, aud, respir și simt Te urmăresc cu umbra și cu gindul Și lacrimi îmi mai curg din nemurire, Cind pașii tăi îmi mîngiie mormîntul. poem cu lădițe și cîntar Poemul se petrece într-o stație de autobus. Un singur călător așteaptă ; are sub brațul sting povestirile lui Hoffmann E. T. A. Așteptarea se prelungește. Dintre pagini curg motani Murr și draci violeți pe care o mină necunoscută îi ia de-a valma și-l înghesuie în lădițe pătrate. Apare autobusul, iluminat ca ziua. Urcați, îndeamnă vocea șoferului, ieșind din orificiile aparatului de autotaxare. In stație, lădițele s-au stivuit pe cîntar. Tăcere. Acul indică mari greutăți de exprimare. Titus CEIA T — Convorbiri literare un punct 1. Un punct avar cc-ndeasă-ntrînsul sfera. 2. Un punct pe care-1 strigi pe nume un punct cu care te tutuiești un punct cu care schimbi opinii. 3. Un punct voluptuos spectaculos făcînd strip-tease. 4. Un punct alergînd pe stradă grăbit să-ncheie textul. 5. Un punct explicat temeinic pe puncte. cînd cum Cînd cum apăru peisajul cînd cum aerul șifonat alunecă precum o rochie dc pe umărul tău cîntător cînd cum un călător plictisit tuși sec tabagic cînd cum luna mestecă un colț al acoperișului salivând ușor pe zidul zgîriat cînd cum se ridicară de pe scaunele tapițate o pereche de gulii bătrîne și-o lumină apatică țîșni din vechea fotografie porni să colinde lumea. aceste sonete Aceste sonete ca niște fotolii ușor desfundate în care-ți cufunzi mușchii și sufletul spre-asculta cum la cel dinții colț frînează automobilele. cineva Cineva se-ndepărtează se-așează de-a dreptul pe trepte din buzunar îi iese o gazetă abia își mișcă picioarele abia își mișcă brațele ✓ se dezmorțește sub acest soare înalt și cenușiu sub acest soare indiferent pătat de țînțarî cum fațada hotelului. și nu vreau Și nu vreau nimic altceva decît întîmplarea Cuvîntului pe-această pagină căzînd cum o monedă (nepăsătoare vitală) pe tabla de zinc a localului. poetul Poet nu poți fi dacă nu ești uneori monotonie exasperantă monotonie cum un nesfîrșit șir de picături tortură chinezească. areta șandru dans pe o tabacheră de aur Crede că nu mai poate schimba i.imic. Ni- mic esențial din ceea ce ar vrea și ar trebui să schimbe. La urma urmei tem- peramentul ei este același. Dar inima, ficatul, nervii ? Gradul lor de uzură ? Ar vrea să se împotrivească dar nu are cum. Dacă ar fi po- sibil, și uite că nu este, s-ar mai naște încă o dată^ să aibă grijă mai multă de ea însăși. In seara asta nu reușește deloc să scape de senza- ția apăsătoare a morții acelui ziarist. Moartea lui a survenit cu încetinitorul i un om este ucis în fața noastră în timp ce noi, restul lumii, în papuci și halat ne vom lua ca de obicei cina Nu vom avea cum să-1 ajutăm. El nu va ști nimic de cina noastră, de halatele noastre mat Lasate, de aerul condiționat din sala de proiec- ție. Cîteva milioane îl vom privi timp de mai multe secunde. Aparatul de filmat, camuflat la o depărtare de cîteva zeci de metri doar, va în cegistra prim planuri ale sfîrșitului său. Uite.l. acum se furișează pe lîngă o mașină în flăcări, aparatul de filmat nu anticipează cu nici c imagine acest final absurd, se tîrăște, iese din cîmpul de observație al aparatului pentru puțin timp, peste tot sînt gloanțe și din orice oame nii și-au făcut acum un zid : o mașină, un sac de nisip, colțul dărîmat al unei case. Dar e prins și nimeni nu mai ține cont de nici o lege, zia ristul nu mai e o ființă omenească, iar ei, ui- tînd acest lucru încetează să-1 mai respecte. Cineva îi dă un brînci, altcineva îl lovește. Scurt, fără să șovăie. Aparatul lui de fotogra- fiat e făcut zob. Apoi, imaginea se precipită, un bărbat in uniformă îl ține de cap și glonțul, al cărui sunet nu este înregistrat pe peliculă, dar pe care toată lumea va afirma ceva mai tîrziu că l-a auzit, pornește atît de repede că nu ne putem dezmetici. El cade pe pavajul ud. se uită țintă la noi cu ochii aburiți, și nu vom ști niciodată la ce s-a gîndit în momentul acela. Fără să știm unii de alții, în picioare, ne în- depărtăm de buzele noastre ceașca de ceai. * Nu s-a întîmplat nimic, nimic, nimic. I s-a spus doar de atîtea ori că adevăratele nenoro. ciri sînt bolile, accidentele. Sufletul ei e răvășit atunci cînd cere florăresei să-i împacheteze buchetul de flori. încearcă să creadă din nou că peste puțin va putea intra în posesia un^ lucruri simple și bune pe care va pune stă- pînire Ori de cîte ori cumpără un buchet de flori pentru ziua cuiva, nu e în stare să se tocmească la preț. Grăbește pașii ca să-i înceti- nească iar. Urcă ocările unui magazin și încear că să aleagă ceva simbolic. Insistă mult, neho- tărîtă în fața rafturilor. Alege o cană ciudată, din pămînt ars ,un obiect de artizanat, ciudat de simplu pe care vînzătoarea i-1 împachetează cu o grabă abia reținută. Aștepți să treacă un tramvai prin fața ta Două vagoane de clasa întîi și a doua, de par- că ar fi prinse în ace, se aruncă înainte pe șine gata să sară de pe ele la cel mai mic obstacol Pe fiecare scaun cîte un călător, unii cu capul sprijinit de geam privind pe fereastă sau îna- intea lor. Fiecare este adîncit în propriile lui gînduri. Dacă ai fi la rîndul tău într-unul din aceste vagoane, ai rămîne pe un scaun cu pi- cioarele întinse înainte sub banchetă simțind nevoia să te odihnești. Uneori, în picioare, în dreptul unui pasager, îți propui să-i ghicești fe- lul de viață, ocupația, stația în care va coborî, ce fel de hobby are. Cîte unul se uită fixînd îndărătnic un punct, dar privesc cu aceeași in- diferență o cutie de cuie, un maldăr de scîn- duri, sau un afiș cu adresele la care poți lue lecții de acordeon și vioară. Undeva, un geam la care se face brusc lumină. începe să plouă și-și îndreaptă din mers părul. Picăturile de apă strălucesc proaspete în părul ei. Cîteva bu- căți de țiglă smălțuită strălucesc undeva, sus, deasupra unui balcon. Eșarfa ei are culoarea cobaltului. Este ajutată să se dezbrace. în cuier, un mantou și cîteva pălării pretențioase. Pe peretele holului, o pictură înnegrită. în seara asta bărbatul din fața ei împlinește 41 de ani. începe să încărunțească ușor dar îi stă bine. De pe vesta lui albă cad picături de ploaie, semn că a ieșit de cîteva ori pe balcon să vadă dacă nu vine. Un camion trece pe mijlocul stră- zii și casa capătă o rezonanță ciudată : sea- mănă cu un pahar plin cu apă surprins în mi- na cuiva atunci cînd omul e împins și mina, din pricina prea marelui efort începe să-i tre- mure. Cu ani în urmă, ei doi au dansat pe puntea unui vapor. Este unul din lucrurile de care își amintește cu precizie. Erau înconjurați pretutindeni de apă. Un scurt circuit într-un tîrziu și n-a rămas să lumineze decît luciul fos- forescent al apei. Ea iriza asemenea unor sem- nale aprinse sau a unor firme. Atras de mu- zică, cîte un pește sărea zvîrcolindu-se din apă. Ceilalți s-au retras în cabine. Ei au rămas să danseze toată noaptea. Mesele din mijloc erau strînse. Dansau fără să-și închipuie că dansul lor se consumă pe o tabacheră de aur. Nu se vedea decît apa reflectînd lumina peste care curgea din nou întunericul, acoperind feliile ace- lea ciudate, patrate și triunghiuri, La fel de în- tunecate, semn că treceau pe lîngă sate de pes- cari. Dimineața, cînd s-au despărțit si-au spus amândoi că nu trebuie să uite nici unul din ei nimic din noaptea aceea. El a rămas să vadă cum se îndepărtează de mal. Se micșora înce- tul cu Încetul in timp ce acolo, în sufletul ei, imaginea lui a rămas nu să se micșoreze cu timpul, ci să se mărească. Au trecut ani și ani peste promisiunea voas- tră. Nu a fost Înlocuită cu nimic din acele lu- cruri și imagini care ne fac uneori să le în- locuim cu altele. * Ploaia sapă șanțuri în geam. Voi nu o vedeți pentru că în cameră este lumină. Ați încercat să cuceriți în acești ani ceea ce un om își do- rește din toată inima : fericirea. V-ați ales, e foarte posibil, cu citeva ore de farmec ale ei. Unii au încercat să le tulbure și pe acelea. Sin- guri. de cele mai multe ori, asemenea singură- tății acelei nave lipsite de pasageri care trece noaptea fantomatic și de pe care se aude mu- zica. Au fost ani la mijloc cind au avut strania impresie că nu au început încă să trăiască. Li s-nu părut nestatornici oameni, case, funcții, obiecte, prieteni si chiar cărțile. Cînd ș-au reîntîlnit. după atîția ani. s-au o- bișnuit curînd cu noile trăsături. Le-au așezat pe acestea, în locul celor știute cîndva. Apoi, voi doi. fiecare la alt capăt al mesei. Sfeșnice de argint care vă despărțeau, pahare, platouri, în- tinse pe fața de masă strălucitor de albă. Ma- sa care seamănă atît de ciudat cu puntea unui vas. Cîndva, demult, chipul lui îl vedeai pe fit care obiect în parte, pe geamul unei vitrine pe un copac de merisor, pe conturul vag al unui tablou, pe grilajul unei porți. pe o perdea abia trasă. Gesturile el au dintr-o dată un început de iritare prin felul In care Mi furculița și ruptul sau nxidul cum le mînuie. El Întoarce privirile. Intr-un colț, un vas de email, plin cu apă, și din eh tulpinile înalte șl sensibile ale florilor aduse dc ea. încăperea parc marc pentru că nu c tic- sită de lucruri. Ridică paharele în aceiași timp. Ii urează. * Mănîncă sandvișuri și vorbesc despre psihi- atrie. Simte că el înrearcă să vi ascundă deli- berat privirile și nu reușește decît cu mare eîort -Singură, expresia feței e dată de puterea ochilor — Top cei care îmi trec pragul. începe el să spună, sint mai mult sau mai puțin afec- tați de un deranjament mintal. Fiecare suferă țâră să știe. în ascuns sau pe față, de o ne. vroză. Dm pricina căldurii frișca de pe tort înce- pe să se topească. Pleacă în bucătărie să aducă cuțitul. — Să-1 tăiem, hotărî Viața ta este senza- țională. Tu te ocupi de fapte. Și faptele nu pot fi decît senzaționale. — Poate din punctul meu de vedere. Sau al tău. Dar nu și pentru ei. Ei Iși trăiesc viața așa cum ne-o trăim fiecare dintre noi. — Am un om acolo, la mine, într-o rezer- vă. Și a tăiat venele. Am crezut la început că e vorba de un accident stupid, o poveste de dragoste. E im om tăcut pe care accidentul l-a făcut si mai tăcut. Mai ales faptul că a rămas in viată. Se gindește mereu la același lucru. De pildă, ce se va intimpla cu el cînd va ieși pe poarta spitalului. Este un lucru uimitor ceva ce mi-a spus, pentru care nu mă grăbesc să dau Încă o explicație dar el afirmă că .știe unde se află vasul Titanic, că ar fi unul din supra- viețuitorii săi. Că ar deține un set de foto- grafii. multe dintre ele reprerentlnd vase râ- mase intacte la atlta timp de la scufundarea navei, sticle de băut, argintărie, veselă, sfeșni- ce, veșminte, bijuterii, că e, nici mai mult nici mai puțin decît Edward Srnith. căpitanul vasu- lui. Că Intr-o altă existență a fost autorul unui biontm care testează adevăratele ritmuri bio logico — uman, intelectual, fizic, emoțional si diurn — activitate pe caro .consideră el, așteap- tă să o declare la fisc. Și mai spune că a fost martor la moartea unui ziarist, Împușcat In- tr-o ambuscadă. — Ziarist ? E un lucru bizar, foarte bizar. Poate că nu al înțeles bine, poate că nu era vorba de un ziarist. Simți că nu-i e prea clar ce spune, șl-l rugă să-i facă o cafea. — Este mai greu, mult mai greu chiar sâ reușești sâ obții, ca în cazul meu, secretul vieții chimice, organice, spirituale. Este primul lucru care văd că te preocupă In sflrșit In a- ceastă seară. Poate mai mult chiar dccit ziua mea de naștere. încerc să particip sufletește la f'vcare caz al meu. — E un mincinos, apreciază ea. Sau un im- postor acest ziarist de care îmi spui a murit ieri seară. Telejurnalul a confirmat. Ori el, spui tu, ți-a povestit toate acestea acum două săptămini. Simte o mare iritare, și starea în- cepe să pună stăpînire pe ea. — începînd de ieri seară a Încetat să-mi mai spună ceva. Cum de-i posibil ? — Nu știu. Tu ești medicul lui. Nu e pa- cientul meu. Povestea cu Titanicul e un fals. Nu sc știe nimic de eL Poate că personajul lâu e unul inventat. Și nu înțeleg ce legătură are cu ziua ta de naștere. Poate că ți-ai propus un test cu mine în chiar seara asta. O privi grav timp de cîteva clipe Lingurița cu care mănîncă tortul se îndreaptă către sine ca șl cum ar fi întrebat: eu, tocmai eu sâ fac una ca asta ? La vîrsta mea ? Dădu neputincios din cap. — N-am de gînd să inventez nimic. Acciden- tul acela există. Cu tot ce ți-am povestit des- pre el. Ea sc ridică de pe scaun cu un gest elegant. Il rugă să-i pună o melodie .suavă. Se uită țintă la el și fața lui se coloră ușor tn roșu. Ceva li dădea un aer neliniștit. El l$i potrivi haina Șl-o însuti ceremonios la dans. — Există ? îi șopti la ureche. 11 simțea în- frint, pălind ca altă dată, atunci cînd s-au des- părțit pe un ponton, ea tndrepUndu.se spre un sat de pescari după o noapte dc dans. El simți la rindul lui că *e află în fata unei vitrine stră- lucitoare. cu fructe exotice pe care le pri- vește. dar la care știe că nu o să ajungă nici- odată. Nedumerit. încerci sâ afle cum a ajuns la asemenea asociație. — Există, șopti el atît de convins ineît se îndoi pentru prima oară dacă există sau nu. Și firi să atingă nimeni casctofonul dat in sur- d.nâ. acesta porni dintr-o dată mai tare făeîn- du-i să tresară asemenea glonțului care ucisese un ziarist. Iar imaginea morții lui, care nu fu- sese completată de sonor dar pe care toată lu- mea putea să jure, cu mina pe munâ, câ La auzit la telejurnalul de scară, se estompă pe muzica unui vals cu nimic mai prejos de. cit cel de pe o tabacheră de aur. nicolae ariton pe valea chioaiei Boambă văzuse odată copiii ieșiți undeva la poalele Dealului Ciotăriei și după ce învăță- torul Cristea terminase de explicat o lecție de științt.e naturii, el s-a alăturat copiilor și le-a strigat să vină cît mai aproape că vrea să le spună ceva. întîi i-a întrebat dacă ei cu- nosc alfabetul. Copiii au început să rida, hi, ni hi, cine nu cunoaște alfabetul, bine atunci șă-mi spuneți voi cum vorbește o vrabie, hi, hi, hi, vrăbiile nu vorbesc, bine atunci sa-mi spuneți cum vorbește un șoarece, hi, hi, hi, șoarecii nu vorbesc și după o serie de astfel de întrebări și răspunsuri Boambă a început să imite glasul tuturor păsărilor pe rînd și uzind de puțin tact pedagogic nu trecea mai departe pînă nu știa fiecare copil să imite pasărea respectivă, apoi a trecut la animale antrenînd copiii în urlete specifice lupilor ori cîinilor cînd sînt pe moar- te. în scheunături de vulpi, in zbierete de capră sălbatică ori în grohăituri de mistreți cînd se scaldă de plăcere sau cînd sînt încolțiți și via. ța lor atîrnă de iuțimea picioarelor ori de ha- zard, exact cum ați învățat la școală, com- pleta învățătorul venit șl el aproape și uneori dînd indicații asupra deschiderii gurii sau mo- dulării vocii. Bucuroși de rodnicia zilei copiii s-au dus acasă și au anunțat triumfători că as. tazi au învățat un alfabet nou și drept_ dovadă au început să cînte și sâ țipe ca păsările, să scheaune și să guițe ca animalele ori să respire dureros de încet imitînd astfel copacii si iarba. Această stranie invenție de a conver- sa a dat de bănuit părinților în special mame- lor care au început să-și deseînte copiii, să-i afume și să le lege în jurul frunților înficr- bîntate prosoape muiate în spirt ori în oțet fără a uita să-i compătimească mereu, mă băiatule, mă, cum erai tu dimineață și cum ai ajuns în amiază. Prelungirea acestei stări de lucruri a dus la o revoltă categorică a taților care au a- nunțat prin Alexa că vor veni la școa'ă să se intereseze dacă e posibil... da, e posibil și nu vă impacientați, totul e trecător iar acumularea despre care mi-ați relatat căci despre o acumu- lare este vorba dacă au reușit să stăpînească acest limbaj atît de complicat nu se poate face decît Printr-un efort considerabil și deci fiți fericiți că au fost în stare... Acum Boambă și-a legănat capul și a be- hăit mai mult către amiaza care stăpînea sa. tul, că mai tîrziu cine știe ce s-o fi petrecînd acolo la centru și a ieșit strecurîndu-se pe sub o margine de deal. A mai privit o dată culmea si apoi s-a îndreptat stăpînit de o teamă lăun- trică spre Valea Chioaiei, spre bulboana cu ap? sîngerie, împărăția peste care era suveran și peste care nimeni nu avea dreptul să-și impu- nă puterea în ciuda zvonurilor cum că Boambă ar fi spus că dă în primire paza Văii Chioaiei, hi, hî, Boambă-i nebun, ce să facem noi cu o vale sălbatică în care domnesc ciorile și sălciile sau ar fi spus că un timp de... să se găsească unul de bună voie și nesilit de nimeni să ia o bîtă în mină, o praștie în buzunar și o grămă- joară de pietre să o păzească... iar eu m-am hotărît să merg la un control medical pentru că simt așa că mă trage ceva spre pămînt si mă duc să văd ce și cum, dar toate au fost zvonuri pentru că Boambă n-a consultat nicio- dată vreun medic, n-a consumat nici un fel de medicament, iar cînd la circa sanitară de Ja centru a fost anunțat că toată lumea, adică tînăr, vîrsitnic. femeie, bărbat este obligat să-si facă ’merefeul, Boambă 1-a așteptat la marginea satului pe învățătorul Cristea și La întrebat cu anume teamă în priviri și în cuvinte dacă acolo înăuntru în maghernița aceea unde tre- buie să intre lumea îi strict necesar să le dez- braci și să te vadă cei din jur așa dezbrăcat că eu domnu învățător ce pot să le arăt decît aceste oase goale, aceste mîini subțiri și fără vlagă, he, he, dacă aș fi eu în putere cîte n-aș face pe pămîntul acesta dar așa, și timp de o săptâmînă nimeni nu La mai putut vedea pe Boambă descuindu-și ori încuindu-și ușa casei și de aceea s-a format o comisie avîr d ca ^mi- siune să-1 determine cu mijloace pașnice să se supună ordinului că auzi dumneata Boam- bă unde te vei fi aflînd acum strigau membri' comisiei umblînd pe marginea Văii Chioaiei eu pălăriile în mîini și dindu-și păreri despre r eventuală dispariție fără urmă a celui în cauză, auzi Boambă de ce vrei dumneata să ape- lăm la litera legii că avem și noi legi dar cre- dem că ne putem înțelege ca oamenii și de a- colo trebuie să te informăm că n-a ieșit nimeni și nu va ieși nimeni cu vreo leziune corporală asa că nu ne mai pune la încercare și transpi- rați au intrat prin stufărișul si papura văi' și mai reține Boambă că cine iese de acolo primește drept recompensă un rachiu din acela din care am auzit că îți place dumitale și apoi vei avea curajul să te lauzi la femei că faci și dregi, am auzit noi și ăia își făceau din ochi trăgîndu-se unul pe altul din bîlcurile_ cu apă stătută înjurîndu-1 în gînd pe Boarnbă că pentru un nebun trebuie să se obosească zece și se căutau pe după sălcii și plopi, loveau în scorburi și răscoleau mușuroaiele că poate-poate și se urcau prin copaci, nu poți ști ce se află ir capul lui și cînd simțeau că puterile îi lasă l-au descoperit pe Boambă undeva într-un cuib de barză și de acolo l-au ctoorit, l-au luat de subțiori, hai, hai, curaj omufe că sîntem aștep- tați, lumea iesise la porți o Ti dat în cap cuiva, t, nu este ei omul, o fi pus mina că păca'ul t. nu-i el omul, atunci ce a putut face, s-a sus- tras unei decizii și aceasta se pedepsește și Convorbiri literare — 8 Boambă era mai mult tîrît spre circa sanitară și numai pe Dealul Ciotăriei cînd s-a întîlnit cu căruța lui Chiorcea a întrebat așa ca și cum ar fi știut răspunsul de mai înainte a întrebat dacă acolo trebuie să te dezbraci și Chiorcea le-a strigat ălora care îl și legaseră că n-avem chef să mai și fugim după el, le-a strigat să oprească si să-i dea drumul, a plecat mașina aceea și eu mă duceam cu el și dădu o ha na ia o parte din dosul căreia se vedea un cap alb dar n-am avut noroc, dii tată, dii... Membi i comisiei nu S-au lăsat înșelați și l-au dus mai departe pînă la centrul comunei. Acolo l-au dezlegat nu înainte de a-1 arăta autorităților locale astfel motivîndu-și zilele cît l-au caut it și pentru care vor primi salar că am muncit, numai noi știm prin cîte am trecut, iar dacă peste un timp de vei simți așa dureri în coșu pieptului și într-o zi vei vedea intrînd pe geam sau pe ușă pe cineva necunoscut și care seamă- nă cu o femeie să nu te arunci că greșești, va fi moartea, iar noi să știi că n-avem nici o vi- nă ți-ai făcut-o singur cu mina dumitale, hî, hî, Boambă își pipăia trupul îndepărtîndu-se iar cind cobora spre Hoțoaia oamenii l-au auzit pentru prima oară cîntînd și strigînd că s-a terminat, ai dracului, au vrut ăia să mă omoare dai cu mine nu le-a mers... Broaștele cîntau și Boambă își sălta pașii ca la paradă, bărbia și-o purta în vînt, ochi. lui apoși sticleau și uneori fixa Dealul Ciotăriei și doar printre buzele uscate scăpa cîte un cine știe acolo la centru... In față avea dimi- neața aceea ca de lapte în care oamenii s-au speriat văzînd cum dinspre gară intră în sat un sir de cîteva mașini în înăuntrul cărora e- rau femei, pachete și sacoșe. Aceia au privit satul încercînd sâ-1 recunoască și s-au oprit îr fața casei de la margine în care au intrat în- gîndurați. G.asul femeii bătrîne striga rar, sa- cadat si anemic că nu vrea la azil, însă privind s-a oprit cu palmele la gură recunoscîndu.și co- piii. Cîțiva se pierduseră prin viață și cu ochii spre ei femeia s-a lăsat moale lingă prispă dîn- du-și ochii peste cap. Peste leșinul ei s-au aple- cat cei din jur ducînd.o în casă și tîrziu unul venea pe drugul căruței lui Chiorcea, fuma si cu o sticlă roșietică spunea că s_au adunat, le- gea-i lege și ridica sticla apoi i-o întindi a au- toritar lui Chiorcea care se împotrivea și bea, cu o mină trăgea de hățuri apoi lovea ca i cu blîndețe. Cînd au ajuns în dreptul porții băr- bații și femeile venite au scos la vedere o bă- trînă îmbrăcată în alb cu șiraguri de mărgele sclipind în jurul gîtului iar părul ii avea îm pletit în două cozi subțiri, brumării și au ur- cat-o în căruța lui Chiorcea cu toate că după ce au fost ferite într-o parte cele patru scîn- duri legate cu sîrmă ruginită, fiecare din băi bații și femeile care susțineau că au supt lapte la sinul ei și care luaseră cîte o poziție impre- sionantă o invitaseră în cîte o mașină. Femeia i-a privit pe rînd cum erau ei alintați pe vîrste si sexe si a pășit pe lîngă mașina fiecăruia ne- tezindu-ie tabla lucitoare, apleeîndu-se printr-’ mic gest de curiozitate, privește mamă de ce am fost noi în stare să i'acem pînă la ora a- ceasta și as fi onorat, înțelege, dacă pe ban- cheta mașinii mele s-ar odihni și pentri cîtt- va ceasuri măcar trupul mamei, aha, extraor- dinar exclama ea trecînd cu aceeași ceremonie a bătăii de joc pe lingă mașina fiecăruia ir- țelegînd să accepte acest compromis al fiilor ei cu destinul pentru care credea ea că luptă, s' privirile ei puteau să distingă chipurile surî- zătoare si vesele ale bărbaților și femeilor pe care îi onorase atingîndu-le fiarele acelea în- fierbîntate de zăpușeală, putu sâ mai distingă schimburile de priviri înțelegătoare, ce putem să facem noi decît să mai așteptăm... aha, ex- traordinar, mai exclamase femeia cu va rice, cînd făcu calea întoarsă, spriiinindu.se de ma- șini și cînd îi întrebă pe fiecare dacă în afară de ceea ce au adus acolo la poarta casei au mai fost in stare să facă și să crească vreun ccpil sau doi că voi ați fost unsprezece... Ajunsă la locul de unde plecase, femeia i_-a privit peste umăr și pentru prima oara i-a văzut tremurînd, i-a văzut cu figurile schimonosite, aha, extra- ordinar, a mai exclamat ea cerind să-i aducă din nou bățul ei de sprijin și să vină o căruță, ce dracu’, a strigat ascuțit îneît n-a mai putu* fi recunoscută în ciuda efortului vizibil pe ca- re-1 făceau ceilalți, nu sînteți în stare să adu- k ceți o căruță pentru mama voastră, hă, hă, hă " i se distingea dantura intactă, ce rușine, ce ru. sine mamă să ai la picioare una dintre marile invenții ale omenirii și tu să stărui în dorința de a te plimba cu o droagă uscată pe patru roți trasă de două gloabe ale nimănui, dar noi n-o să ne opunem, numai nu știm ce va zice lumea și îl căutară pe Chiorcea care se fîstîci atunci cînd auzi dorința acelor domni : ca mama lor să meargă la Consiliul Popular într-o căruță, eu n-am mai curățat-o demult și n-am mai uns-o că m-au tot luat treburile înainte, nu face nimic domnule, nu face nimic, avem noi grijă de asta și peste finul din căruță an fost așter- nute cîteva covoare a căror margine acopereau și drugii lustruițl, iar Zăinoaia a fest așezată între niște perine albastre, astfel că d; depar- te semăna cu o floare imensă. Mulți au luat-o înainte ureînd Dealul Ci )tă- riei. Aveau cu ei sticle de culori diferite din care beau și-și aduceau aminte de copilărie. Oamenii au văzut cum bătrîna a fost dusă la comună iar peste un timp a fost adusă î aapoi, a venit doar ea, Chiorcea și cu două din fete, ceilalți au intrat în bufet și încercau să se cu- noască cu oamenii din jur. Plăteau băutură pen- tru alții și întrebați despre bătrînă spuneau că au rezolvat totul, o vor lua din Boțoaia și o vor îngriji pe rînd, eh, și cel întrebat plescăia și ridica sticla urind celor din jur sănătate și să ne vedem și altădată tot așa. In Boțoaia bă- trîna a fost dată jos dar n-a intrat în curte, a silabisit încet că vrea s-o vadă satul purtată la braț și cele două femei voinice cu dantură fieruită și-au zîmbit acru luînd bătrîna de sub- țiori purtînd-o în lungul și în latul satului. Cei de sub gardul școlii s-au mirat și chiar s-au speriat, iar Chiorcea le striga celor de sub gardul școlii că a înviat bătrîna și-i mireasă acum, umblă moartea în alb băăă, și s-a ascuns. Femeia se plimba lăsînd ca satul să-i admire 4 mărgelele și părul împletit, iar în dreptul cimitirului a făcut cîteva semne și a intrat. Ere seară. Luminile satului s-au aprins brusc. Au ieșit iarăși în mijlocul satului unde se auzeai: si cu Zgravu priveau de pe prispa școlii iar Dealul Ciotăriei și acum cîntau și rîdeau. Alex? niște cîntece de lume. Copiii femeii coborîseră alții din ogrăzi. O parte dintre copii râtului se adunaseră undeva lîngă un stîlp și se jucau ca și cum ceea ce era în jur ar fi fast undeva departe. Apoi au intrat în curtea școlii și au început să traseze linii cu o cretă pe trotuarul înfierbîntat și să joace șotron, iar bărbații a- ceia coborîți de pe deal rîdeau și îl arătau pe Boambă cu nuiaua și broaștele în spate care tre- cea privind casa și oamenii, încercînd să vadă dacă bătrîna cu varice a plecat. La marginea satului Zăinoaia a fost dusă în casă și cei veniți și-au desfăcut pachetele și sacoșele. Un aparat de radio cînta, iar bărbații se învîrteau și chiu- iau în timp ce bătrîna ca și cum ar ti uitat toată ceremonia în care înotase peste zi a înce put a privi speriată în jur și între buze îi re- veneau din ce în ce mai des cuvintele acelea că nu vreau la azil, insă era luată înainte de tot ceea ce i se așeză în față. Iși netezea din cînd în cînd îmbrăcămintea albă și sorbea băuturi scumpe. Bătrîna adormise. Cîțiva om casă se priveau cu ochi străini și au ieșit afară. Vîntul venea ușor de le mîngiia trupurile, iar ei a i început să se învîrtă în jurul casei și să lo- vească pereții cu degetele, vorbeau de casă si de vînzare și de bani. Unul a întrebat cine o ia primul pe mama, nu hotăriseră la cine va sta întîi bătrîna, dar a rămas fără răspuns, conti- nuau să se învîrtă într-o horă și socoteau. A doua zi cîțiva din băieții Zăinoaiei s-au îm- părțit prin sat chemînd lumea în fața porții și cînd au crezut că nu mai au pe cine să aș- tepte, unul s-a ridicat într-un prun uscat demul’ și a scos un petec de hîrtie și-a agățat niște ochelari după urechi și cu un glas răgușit a început să citească : onorată adunare; Sîntem satisfăcuți de faptul că ați răspuns cu promp- titudine chemărilor noastre. Nu vreau să fo >- sesc cuvinte prea mari, știu că este mult de muncă, și de aceea vreau să vă spun că eu împreună cu frații și surorile mele vrerr să dăm fiecăruia dintre cei prezenți aici cîte un mic dar si să auzim și noi cuvinte de rrulțu- mire pentru că așa se face și nu vrem să căl- căm legile noastre de demult chiar dacă noi a- vem mașini, vedeți și dumneavoastră că stau ca la o parcare. Pe mama care ne-a născut, ne-a crescut și educat, de am ajuns oameni adevărati, poate ați citit ziarele și v-ați putut da seama de ce sîntem în stare, noi tot cu o căruță am plîmbat-o, asa e frumos într-un sat, și să nu mai lungesc vorba, bărbatul își ridică ochii din hîrtie, îsi săltă ochelarii și întinse o palmă spre mulțime, vă rugăm să vă ordonați pe mai mur ; rinduri și să primiți darurile noastre cu toată bunăvoința pentru că prin dumneavoastră ce de aici, vocea bărbatului devenise aproape plîn- gătoare, aceste daruri vor ajunge acolo unde trebuie, și-și scoase o batistă cu care-și șterse cîteva lacrimi ivite pe sub ochelari, apoi coborî din copac. Lumea începuse să se agite văzînr cîteva coșuri de răchită nline cu diferite o- biecte colorate. Fetele Zăinoaiei aduseseră far- furii cu cozonac tăiat felii. întîi s-au îngrămă- dit copiii cu toate că cineva le striga să nu se înghesuie, ce naiba, macar atita lucru ați în- vățat și voi la școală. Fostul navetist plecă tîrîndu-și ranga prin colb. Înjura că adică dacă au avut de gînd să facă chestia asta de ce nu i-au spus să nu-și mai ia ranga. Mulți au ple- cat spre casă fără a mai sta la pomană, dar au mai și rămas. Unii au primit la început cîte un basc de care era agățat printr-un ac de si- guranță un loz de trei lei, apoi, învelită în hîr- tie, o fdlie de cozonac, un covrig și cîte un pa- har cu vin. Alții au primit cîte o pereche de sosete de la care nu lipsea lozul de trei lei. Copiii primeau gumă de mestecat, ciocolată și cîte o pasăre din lut colorat în care dacă se flai ieșeau niște țipete de cucuvea. Cei care îm_ părțeaii și-au dat seama că vor rămîne mult'' obiecte în coșurile de răchită și le-au luat ie- șind undeva lîngă banca din marginea gardului scolii și împărțeau gumă de mestecat, păsări din lut colorat, baloane la fel de colorate, nr sinuțe în care dacă învîrteai cu o cheiță te puteai plimba cel mult doi, trei metri si abia la urmă cînd au văzut că totuși vor rămîne o- biecte au lăsat coșurile de răchită pe bancă s: au plecat. Copiii se îmbrînceau luînd gumă de mestecat si baloane pe care le umflau și le dădeau drumul în aer. După ce au răsturnat coșurile de răchită au găsit scrumiere colorate șiraguri de mărgele din plastic și cîteva bibe- roane. Pe drum a trecut Samoilă și i-a întrebat ale cui sînt coșurile și cine a semănat porcăriile astea pestrițe, se referea la mărgele. Copiii au ridicat din umeri. El a băgat coșurile unul în altul, le-a ridicat în spate și a plecat. Cîțiva norocoși primiseră cîte o păpușă. Mașinile din fața porții Zăinoaiei au întors scoțînd cîteva rotocoale de fum albăstrui care nici măcar nu s-a amestecat cu aerul din jur. Cîți'a au ieșit la porți întrebînd pe alții dacă am văzut-o pe Zăinoaia în vreo mașină, ț, n-am văzut-o, atunci cum dracu’ de pleacă așa... Mașinile au ocolit o dată satul apoi r-au în- scris pe un drumeag paralel cu Valea Chioaiei si s-au oprit în dreptul iazului. Șchiopul a_ ieșit dintr-o colibă și le făcea semne să meargă ma. departe dacă n-au permis că la noi numai cu permis se poate... Rămăsese într-o pereche de chiloți albaștri si se sprijinea cu o mînă în b=’ tag iar cu cealaltă mîngiia trunchiul unei săl- cii arsă de trăsnet. Mașinile au fost oprite un- deva pe iarbă. Șchiopul s-a mișcat indecis, nu putea sti cu cine avea de-a face și de aceea se învirtea în jurul baltagului și uneori îsi du- cea cîte o palmă Streașină să rx>ată deosebi lu- mea. Din mașini au coborît bărbați si femei. A fost coborîtă si Zăinoaia. Purta aceeași rochie albă si aceleași șiraguri colorate. Părea spe- riată și de aceea se mișca doar cînd o mișcau ceilalți. Bărbații si femeile au așternut o limbă de pămînt între un șanț si malul iazu- lui cîteva pături și au început să se dezbrace și să se întindă pe pături. Soarele frigea. Unul a dat drumul unui aparat într-o mașină ioc: a luat o găleată, a mers un timp aiurea pînă a găsit un Ioc unde și-a scufundat găleata si s-a întors cu apă. Luau cu pumnii și-si udau fe- tele și mîinile. apoi rămîneau ai nimănui să-i înnegrească soarele. Pe Zăinoaia au luat-o cele două femei cu dantura fieruită. au întins-o pe 9 pătură undeva aproape de salcia arsă si au început să-i ungă picioarele și varicele în timp ce ea scoatea doar cîte un vait șters. In jurul ei se adunaseră o sumedenie de sticluțe și tv_ buri de mărimi și culori diferite din care după anumite metode era scurs un anume lichid ori unguient și Zăinoaia primea supusă mîngîierile femeilor cu palmele bătrîne și aspre Nu putea suporta soarele si bărbații alarmați de cele două femei au bătut la repezeală patru pari peste care au așternut drept adăpost o altă pă- tură rămînînd ca dedesubt bătrîna să-si trateze picioarele. Se mai vedea cum Șchiopul se în- vîrtea sontîc, șontîc în jurul iazului și uneori vorbea cu peștii Iui fără a pierde din vedere pe cei veniți cu mașinile și lungiți pe limba de nămînt. Intr-un timp a văzut pe unul ridicin^ du-se și făcînd cîteva mișcări de trezire. Tot acela i-a sculat si pe ceilalți. Doi s-au dus aiurea printre sălcii si s-au întors cu cîțiva pari. Cei rămași în urmă și-au descuiat mașinile dm care au scos pachete și sticle. Au aprins un foc timid sub un ceaun prins pe un pa - între două crăcăni și rîdeau. Șchiopul se urcase în- tr-o salcie de unde urmărea totul. Venea un miros de carne friptă și îi înlura pe ăia _ că n-au mai avut unde să se ducă dracului că la dînsul nu-i camping și dacă vine vreun sef el pe unde scoate cămașa... De după cotul văii își făcură apariția carele cu fîn. Veneau grele și infierbîntate. Priveau nedumeriți spre oa- meni si mașini si treceau mai departe. Unul de lîngă boi strigă altuia din virful carulu casa arde și baba... frige carne, completă ce- lălalt primind și el ca fiecare mirosul de frip- tură. _ .......... . . ... Soarele coborîse pe după sălcii și barbațu în chiloti au început sâ cînte întîi ceva ce se cînta atunci la aparatul din mașină, apoi au început niște cîntece de care se hlizea șchiopul bînd și el dintr-o sticlă roșietică. I-o aruncase unul pînă sub salcia in care urcase și din care nu coborîse pînă nu-1 văzuse pe acela trîntin- du-se lîngă ceilalți în jurul ceaunului și a farfuriilor, nu puteai ști cu ce te mon ește, a domnule și bea că doar oameni sîntem și te trezești că-ți aruncă ceva în iaz și s-au dus peștii... Acum cîntau si femeile. Li se auzeau glasurile lălăite. Pe Zăinoaia o îndopaseră cu pîine și carne friptă și o uitaseră undeva pe o pătură. Cîțiva s-au sculat și au început să joace. Juca fiecare cum credea că trebuie ju- cată melodia cintată de ceilalți. Oboseau și că- deau pe pături. Mai cereau de băut. Cel cu o- chelari care vorbise dimineața oamenilor urcat într-un prun se tîrî mai mult la mașina unde cînta aparatul schimbă o casetă și adormi cu capul sprijinit de volan. Printre sălcii se stîr ni un freamăt scurt și deodată răsună un aaa! subțire și lung, pleosc, pleosc și se rostogolea”, cele două femei bete, mama noastră, mama noastră, pleosc, pleosc ardea Zăinoaia cu o nuia lungă de salcie, mama noastră, mama noastră, grohăiau bărbații surprinși de o asemenea schimbare a sentimentelor și încercau să se o pună fără succes în fața bătrînei care se spri- jinea cu o mînă în bățul ei din totdeauna și u cealaltă lovea fără cruțare. Se învinețise și tre- mura izbind în tot ceea ce devenise anima.de a- colo la marginea iazului văzînd cum cei care mai înainte nu puteau să se miște, acum se rostogoleau și alergau în genunchi Prin iarba răcorită, mama noastră, mama noastră, da eu sînt mama voastră și izbea așa cum făcea Pilea cînd trecea cu cei opt magari înhămați la re- morcă învârtea nuiaua care Începuse să se co- jească adunîndu-și toate puterile pentru a ține piept acelui tăvălug de ilaritate, ah, mame noastră, mama noastră, se văicăreau femeile îmbrăcîndu-și fustele, ah, mama noastră, mama noastră, boceau molcom bărbații trăgîndu-se u- nul pe altul din fața nuielii de salcie in timr ce șchiopul jubila și ridea între crengile co- pacului, sîntem bătrîni mamă și Zăinoaia căuta să-i ajungă tocmai de aceea că sînteți bătrîni și învirtea nuiaua verde, hă, hă, hă, și odată cu risul șchiopului venea un vuiet nedefinit și doar el paznicul iazului a mai avet curaiul și puterea să strige peste întinderi de acolo din înălțimea locului unde se afla că vin țințari-, țințarii uăăă! si apoi s-au auzit :zbmd port-e- rele, cîteva jeturi de fum și umbrele mașinilor țîșnind ca o săgeată undeva spre Boțoaia. Zăi- noaia rămăsese parcă suspendată in Inserare privind norul cafeniu care se apropia dinspre Valea Saratei. Venea năvalnic și necruțător. Ea iși agita nuiaua sperind să fie ocolită. Șchiopul se împiedica prin iarbă si o îmningea spre co- libă strigîndu-i că ăia cu mașinile au plecat, ce naiba n-ai văzut, i-ai bătut și au plecat. Abia apucă să tragă o pătură la gura colibei cînd zumzetul țîi.țarildr cuprinse totul. Ză noa- ia începu să plîngă și să strige șchiopului să n-o ducă la azil, de unde azil că acum sîntem într-o colibă, iar în jur sint țințari, așa-s de mari si întinse un deget arătind femeii cam cît sint de mari țințarii. Aceasta se mira și nu mai plîngea. Afară nu se mai auzeau decît broaș- tele iazului. Paznicul feri pătura și scoase capul, apoi ieși cu totul. Norul trecuse în sus spre Valea Chioaiei. Se auzi o mașină claxonind și se văzu un bărbat făcînd semne. Șchiopul îl che- mă cu baltagul. Bărbatul veni cu mașina pînă lingă colibă, scoase pe Zăinoaia afară, o urcă, îi mulțumi Șchiopului, îi bătrînă domnule, toți ajungem asa, îsi aprinse o țigară, izbi portierf si gata. In urma șchiopul încerca să îngîne un cîntec din acela auzit la aparat și să mai arun- ce cîte o privire spre Valea Saratei să nu mai dea peste el vreun nor de țințari in rest nimic. (fragment de roman) evocare Crini roșii și bujori decorează casa-n care Maria parcă mai trăiește... O văd în umbra vaselor ascunse, pășind în ireala ei înfățișare, solemnă ca și Uta de la Naumburg, așa cum o văzusem împreună, cînd mina ei sub faldurile rochiei de piatră s-a mișcat. Virgil HUZUM pa i t îd li 1 e mai ușor să poți opri cumva furt’in’lor vigoarea și întreg tumultul decît să crezi că cineva va reuși vreodat să fringă o putere care izbucnește ca un izvor pornit de dinlăuntru e mai ușor să încerci a priponi c-un lanț mișcarea astrului pe boltă decît să izbutești a ține în mod forțat în frîu elanul celor care sub un roșu steag pe nedreptatea socială se revoltă e foarte greu dar poate încă tot ar cuteza un braț viclean să mute munții-ntr-o altă parte e sigur că nimeni și nimic nu va îndoi nîcicînd voința de granit a unui întreg popor de a se întemeia pe veci în libertate abia acum o dulce și frumoasă nebunie de argint un nimb de flăcări împletite și arzinde în cunună spune-mi de ce abia acuma trebuie să te pierd cînd buciumul sara pe deal cu atîta vrajă și voluptate sună Ionel DOROFTE femeia venită din carte Foarte rar scrie o carte poștală și o lasă pe masă cu un zîmbet nerușinat de plăcut Sigur iar nu voi putea bănui pielița roșie ce desparte viața de femeie de cea de bărbat Iar voi răsfoi zodiacul tăcut voi plînge puțin la o poartă neagră cu cheie de lemn Nu-mi va fi teamă (sălbăticia din text e poem pentru mine) vreau să spun : plinsul orbilor închipuie lumea dar numai cenușa Ie știe pe toate Poate va veni o apă mare cu pești cu rățoi și flașnete poate numai o zi cerul va mărșălui printr-o carte Voi fi un vînător trist prin celulele vii și la masa aceea mă voi așeza obosit voi citi. Voi înțelege numai ce merit Din ferestrele roșii conturul unei femei va mușca liniștit. ca într-un cunoscut poem de vară Tot mai multe zile în acele grădini cu nume orientale iarbă neagră printre florile negre Și toate aceste trupuri umbrind și trăind prin cuvinte chiar tatăl meu pe marginea unui iaz trăind ca scaieții uitat și el de cele vînturi vavilonești întrebînd poate numai de mine Eu scriind Prin această fereastră văd iarba neagră printre florile negre / Prin alte cărți despre mine nimic. Tatăl meu sau lemnul cel dulce — ca într-un cunoscut poem de vară mîntuindu-se prin dispreț. text pentru divina paradoxalia el nu avea ursită avea doar un leac pe care plutea cu burta în sus vînăt șters de pe cer n-avea nici un drum nu știuse nimic despre viețile noastre ziceam : „să nu știi nimic e ca și cum ai fi văduvit ca prostia" „ca și cum voi n-ați fi“ zicea el numai toamna, plutind pe lacul acela roșu și verde și negru mai ales negru Fără grai doar cu un solz de lună în carne Cîți ani numai așa l-am văzut ? mulți sau puțini Și de n-ar mai veni alt anotimp de n-aș mai spune nimic rău de n-ar mai cocli ghioceii pe mal de-aș uita. De m-ar ajuta cineva să uit. nu spun mulțumesc Un deal cu ferestre roșii sub un cer negru Poate vrei să mergem pe deal poate vedem merii prin această fereastră Poate trăim. 0 — Convorbiri literare un poet și un prozator cronica Locul lui loanid Romanescu în poezia română contemporană a fost fixat încă de Ia apariția an- tologiei de autor, Demonul, publicată în colecția Hyperion a Editurii Cartea Românească. Noua antologie, completată și cu cîteva „inedite", îl pune pe loanid Romanescu, prin intermediul co- lecției de masă „Cele mai frumoase poezii", in circuitul valorilor durabile ale poeziei clasice și contemporane. De altfel, autorul a operat și aici o selecție extrem de riguroasă, reținînd din u- nele volume numai una, două sau trei poezii. Mai bine reprezentate sint volumele publicate după 1975, dar și pentru această perioadă, din Ener. gia visului și Trandafirul sălbatic, de pildă, poetul nu a păstrat decît patru și, respectiv, cinci poezii. E o antologie care conține, cu cî- teva excepții, cu adevărat „cele mai frumoase poezii" ale lui loanid Romanescu. loanid Romanescu a reținut pentru această antologie majoritatea poeziilor „insurgente", de tip eseninist, în care definește statutul de poet în raport cu lumea și în raport cu limbajul, de la Presiunea luminii la Poezia mea și la Vă rog să revizuiți statutul meu de poet, probabil cea mai cunoscută dintre toate. „Insurgența" clamează romantic destinul ales al poetului și-al poeziei si revendică pentru artă și pentru ar- tist — paradisul visării. Textele programatice, destul de puține la număr, în fond, și nu în- totdeauna relevante pentru arta cuvintului, au deturnat atenția criticii de la substanța lirică a poeziei lui loanid Romanescu — la aspectul ideologic. Din punctul meu de vedere, „cele mai frumoase poezii" ale lui loanid Romanescu țin de linia intim confesivă, de jurnalul liric, în care, fără să-și provoace stările, poetul are o mare acuitate a observației lor, atunci cind se ivesc. în Lupoaica, „poetul insurgent" încă mai scoate colții într-o alegorie destul de trans- parentă, dar poezia nu se mai reține pentru idee, ci pentru imaginea plastică : „La pieptul meu crescu lupoaica / priviți : lupoaica este mare / lupoaica este albă — tot părul ii căzu / de-atîtea nopți în dezmierdare / / cînd urlă parcă linge Luna / cînd mă privește parcă bea/ cînd merge parcă mă imploră / să mă-nsoțesc din nou cu ea II de-un timp, la pântecele ei într-adevăr mă simt regește — / dar vai urechea mea de Midas / de pe acum se prelungește / presimt destinul singular / — măgar cu stele în copite — / și lent îmi pregătesc tăcerea / pînă la porți în cer izbite / / cu limbă roșie lu- poaica / mai linge Luna fără rost — / e-hei. nu va uita măgarul / că rege mai intii a fost măgarul Midas e tot rege / — de ascultare-i sînt urechile prea mari / din tot ce a atins si-a-nnobilat / nimic nu va rămîne cind zeii sint măgari". Pe linia lui Trakl și Blaga, loanid Romanescu scrie si o puternică lamentație on- tologică („de ce m-ai trimis în lumină, mamă, de ce m-ai trimis ?“) : „Cind voi lăsa în urmă numai umbra / nu spre moarte mă voi îndrep- ta / ci în brațele mamei mele / / cum astfel fiecare ajunge / în brațele celei care l-a năs- cut, / cum însăși mama stă in brațele / mame sale care stă in brațele / mamei sale care stă în brațele / mamei sale. •., / îmi închipui că dincolo e o lume visînd / in brațele unei mame uriașe / / dacă există un dumnezeu / nu poate fi decît femeie" (dacă există un dumnezeu). Fiind vorba de o antologie, voi antologa, la rîndu.mi, cîteva imagini cu totul remarcabile: „ieri vîntul cînta intre genunchii fecioarei / ta bolta înghețată îmi este mai aproape"; „Și iată e timpul / ca lacrima ajunsă mai mare decit omul / să-1 poarte pe acesta în pîntecul ei / și să-1 plîngă"; „vai fiului, care și-n moarte , va continua să se nască*; „mi-s ochii obosiți de vis — / ca păsările însetate deasupra mării » se prăbușesc peste real"; „Mamă ce bine e-he. e-o-he / la timp m-ai născut pe pămint și ir. cer / mîinile mele zgreapțănă soarele — / noi — / dacă mai poți îmbătrîni o dată / naște-mă si-n lumea de apoi". Poezia elegiacă, meditativă concretizată plastic in imagini răscolitoare, chiar dacă mai puțin personală, în sensul că se în- scrie într-o tradiție prestigioasă, și reia temele mari ale lirismului fără modificări spectaculoa- se, conferă poetului un alt statut, de care, de altfel este conștient. Poemul Demonul, inclus mai întîi în volumul Magie (1982), fragmente din Resurecția, publicate în același volum, poe- me din Flamingo, precum și fragmentele din Orpheus (inedite) indică nu numai o schimbare de ton, dar si de atitudine lirică. Se ivesc și aici incidențe (în Mississippi, de pildă, se aud tonuri din Mircea Cărtărescu, din realismul a- cumulativ și din mărturisirea plină de franche- țe, în care eul liric vorbește despre sine cu detașare si autoironie, ca și cum ar vorbi des- pre un altul), dar direcția schițată în Demonul se coagulează în Orpheus în meditații contem- plative și într-un limbaj cu caracter apofteg- matic: „Cum despre Apollon Hyperboreanul / — voind în rîndul zeilor să-1 pună — / au spus că nu spiritul / ci coapsa îi era de aur, / / vor desluși ce semne lasă piatra / pe-o latură a stîncii din care s-a desprins ? / / mina mea friabilă s-a ros pînă la umăr // fie ca altul ducînd mai departe / lucrarea anonimă dar in- confundabilă / să se facă auzit în tăcere / spre sensul crescînd în cercurile memoriei / / totu-i trecut — acesta e / adîncul beznei cmtecului morții". Voi cita și o foarte frumoasă replică ironică la Melița lui Beniuc : „De pe acest pămint ciu- ruit / azi trag în desperare — am rămas anu- me / în tranșeea surpîndu-se-n care/ noroiul mi-aj unge pînă la umeri / ta-ta-ta-ta 1 ta-ta-ta- ta 1 iauuuuuuuu ! / ta-ta-ta-ta 1 ta-ta-ta-ta ! iauuuuuuuu 1 / / de foame și frig să nu mă-ntre- bați, / cartușierele încă mi-s pline ■— / mai știu împotriva cui lupt / ordine nu primesc de la nimeni / / ta-ta-ta-ta ! ta-ta-ta-ta ! iauuuuuuuu ta-ta-ta-ta ! ta-ta-ta-ta ! iauuuuuuuu ! / / poate că războiul s-a sfîrșit / poate că sâ-mpușc mi-e interzis — / din toate pozițiile în toate direc- țiile / schiaună mașina mea de scris / / ta-ta- ta-ta ! ta-ta-ta-ta 1 iauuuuuuuu / ta-ta-ta-ta ! ta-ta-ta-ta ! iauuuuuuuu" (Mitraliera). „Cele mai frumoase poezii" ale lui loanid Romanescu nu consacră un poet — el este de mult consacrat — ci îi fixează locul în conștiința poeziei contem- porane. Expansiv, jovial și volubil, Tudor Dumitru Sa- vu seamănă cu un personaj din George Bălăiță. De un umor debordant și de o vitalitate ieșită din comun, sentimental, chiar patetic, prozato- rul seamănă numai pe jumătate cu proza pe care o scrie. De-a lungul fluviului este al treilea volum publicat de autor și primul în care se distanțează (cu toate că în marginea aceluiași domeniu dunărean) de Panait Istrati și de Ște fan Bănulescu. Din cîte am înțeles de la el, De a lungul fluviului este ultima carte dedicată unui tărîm, pe jumătate real, pe jumătate imagi- nar, ieșit, literar de sub mantaua unor scriitori de prestigiu. Și aici personajele au nume bănu- lesciene și chiar si unele situații mai amintesc de maestru: orașul se cheamă Cantacuzina, iar protagoniștii, Gramatopol, Naceadis Cota, Dafnula, Âgop, Anastasatu, Ion Leopold Margea, Herembâs, Halichia, Pantelimon Calcatinge, Marcozi, Sia Ferekide-Belgun și așa mai de- parte. Nu aceasta este ordinea însemnătății lor și lucrul acesta nici nu contează. De-a lungul fluviului nici nu e un roman, ci un lung poem în proză în care personajele sînt viziuni și-n care lumea se repetă, „bizanț după bizanț". Nici ideea aceasta nu este nouă, ea există, în ger- mene, și in proza lui Bănulescu, unde isto; ia așează, piatră peste piatră, ruină peste ruină, un Levant deasupra altuia. Ceea ce e cu ade vărat nou la Tudor Dumitru Savu, în spațiul de la gurile Dunării, pe care-1 explorează, este con- fuzia realului cu imaginarul, marea lăcomie a imaginarului, care digeră istoriile și istoria în poveste. Din apele acestui epic... fluvial, do- mol și greu ca la vărsare, țîșnesc cîteva idei- imagini foarte frumoase, legate, toate, de o percepție particulară a timpului prin văz. Așa cum generalul Margea veghează cu binoclul la ordinea lucrurilor în Cantacuzina, nepotul lui Agop vede, cu lentilele de calcan aplicate pe ochi, ce s-a întîmplat în trecut și ce se petrece la zeci de kilometri distanță. Metafora textuală a cărții lui Tudor Dumitru Savu, și care de. termină și perspectiva narativa fabulatorie, ține de clar-viziune. Așadar nu jocul de oglinzi, nici păienjenișul (labirintul dedalic) străveziu nu dau structura inefabilă a acestei cărți de povești (povestiri), ci chiar consistența opacă a lucrurilor evocate ca-ntr-un bazar, mirosurile grele de mîl, de ape grele, halvița și susanul, braga. E un Levant al simțurilor, tulburător și un Levant rafinat, dar nu exotic, ci de o stranie clasicitate : Levantul povestii. Și aparatul, mașina de vise, care în Cartea Milionarului era drezina, tot o mașină a timpului, este, aid, vederea. Nu e nimic de rezumat în De-a lungul fluviu- lui. Conflictul de putere nu dezvoltă, în linie imaginară, mari fantezii. La drept vorbind, ceea ce face nepotul lui Agop, supraveghindu-1 pe Margea. in loc să vfndă bragă, nu duce la nici un deznodământ. Nici planul lui Naceadis Cota nu are, din perspectiva romanului, o urmare fa- tală. Totul este pretext de poveste și știu că Wanda Wilhelmina, regină a apelor, personaj simbolic, e chiar mai consistentă decît persona- jele-oameni. Tudor Dumitru Savu se desprinde de lumea întimplărilor reale, renunță la un do- meniu pe care se pregătea să și-1 împroprietă- rească și se întoarce cu fața către magia cu- vintului. către starea de poveste, fantezie de e- sență poetică. Romanul lui dezvoltă un eseu despre jocurile imaginației și dezlănțuie forțe de o nebănuit productivitate. Talentul îl îndreptățește pe Tudor Dumitru Savu la o proză de viziune, radicală și îndrăz- neață In idee. I-aș sugera să se apropie de un subiect contemporan, angajant și fierbinte. Mij- loacele literare pe care le are sînt, deocam- dată, deasupra subiectelor. Oricum, Tudor Du- mitru Savu se numără între stiliștii de marcă ai generației sale. Val CONDURACHE l loanid Romanescu: „A doua zi", Ed. Albatros, 1985. ( Tudor Dumitru Savu : De-a lungul fluviului, Ed. Dacia, 1985. cărțile din viată 5 ’ si viata din cărți s ’ * Scriind acum mai mulți ani despre Lucian Raicu, observam că el se simte cel mai bine în neconstrîngătorul teritoriu al eseului A practicat, mai practică și azi cu intermitențe, critica de primă instanță, deși datele personali- tății sale nu sînt tocmai potrivite acestei în- deletniciri. Criticul, de o infinită delicatețe, are gustul impalpabilei nuanțe, pentru care foileto- nul nu e îndeajuns de încăpător. La drept vor- bind, lui Lucian Raicu ii repugnă afirmațiile tranșante, judecățile categorice. Nu neapărat dintr-un hiperdezvoltat simț al relativității lu- crurilor artistice. Nu numai de asta. Dar a ho- tărî dacă o carte e bună ori nu are in ochii săi o mai mică însemnătate decît înțelegerea ei. descifrarea — prin urmare — a „secretului vie- ții" cuprins inlăuntru-i. El năzuiește să desco- pere un limbaj comun cu opera, „smulgindu.i" astfel ceea ce ea ascunde îndeobște cu îndă- rătnicie, determinînd-o la mărturisiri revela- toare. Convins că ea are de transmis ceva im- portant, decisiv, irepetabil și că de el de- pinde ca mesajul să devină public, o ia in se- rios, chiar și atunci cînd primele impresii ar încuraja o atitudine mai degajată. O permanen- tă gravitate caracterizează poziția criticului in fața literaturii. Nu-și permite momente de des- tindere, e atent, concentrat să nu-i scape, nu vreun cuvînt, pe acestea le înregistrează cu i- reprosabilă fidelitate, ci o inflexiune a tonului, o subtilitate de topică, un accent. Cită vreme opera ii vorbește, criticul există numai ca devo- ta1- ascultător, abia ingăduindu-și să respire, ne- cum să o întrerupă, să-i pretindă lămuriri, să-i solicite adaosuri. întrebările, îndoielile vin după aceea, cohorte de întrebări si dubii, cînd stoar- să, epuizată de efortul confesiunii, opera tace. Această capacitate de a asculta cu întreaga fi- ință, liber de toate prejudecățile, vocea litera- turii singularizează dintru început demersul lui Lucian Raicu. Rareori o asemenea uitare de si- ne, un asemenea devotament și o asemenea mo- destie. Nimic din așa de obișnuita superbie a criticii, preocupată să-și pună într-o cît mai convenabilă lumină virtuțile, să-și afirme as- cendentul, să-și impună cuvintul. Cuvintul ope- rei, el si numai el, are întîietate. A o sluji ne- condiționat, fie și cu riscul de a trece neobser- vat, rămîne pentru Lucian Raicu supremul or- goliu. Critica este o formă de viață în măsura în care întreține viața literaturii. Ceea ce e po- sibil doar intrînd în pielea ei, identifieîndu-te cu ea pînă la pierderea de sine, devenind — dacă nu ea însăși — măcar ruda ei de sînge. Bineînțeles că un asemenea tur de forță nu e la îndemîna oricui. Trebuie, pe lîngă auzul ab- solut, in stare să discearnă sunetul propriu al operei, uneori nu mai intens decît o amăgire, un talent de expresie suficient de puternic și de divers pentru a amplifica imperceptibilele sonuri pînă la limita de jos a recepției urechi- lor comune. Și pe acesta îl are Lucian Raicu cu prisosință și-1 pune la lucru cu o admirabilă dărnicie. în paginile sale, vocea literaturii e plină șj caldă, impune respect și convinge. Con- vinge oă, departe de a fi literă moartă, viața a mocnit mereu sub stratul protector de cenu- șă, așteptând numai curentul de aer proaspăt care să-i redea măreția de flacără. împrejurarea că, pînă și atunci cînd e dis- pusă la mărturisiri, limbajul operei numai ac- cesibil nu e prelungește rostul criticului dincolo de pragul simplei (de fapt complicatei) audiții. A receptat mesajul, i-a realizat consistența, ur- mează să ne facă părtași la revelație. împovă- rat cu această, pe cît de nobilă, pe atît de pre- tențioasă îndatorire, criticul are obsesia fideli- tății, îl terorizează ideea că intermedierea sa ar putea fi, cum se întimplă adesea, o deformare. Nu grosolană, dar pină si omiterea unei nuanțe, i-ar diminua amploarea. Se vrea transparent, ca un perete de sticlă prin care peisajul năvă- lește intact. Or, tocmai desăvârșita transparen- ță (i se pare că) e de neatins. Scrisul lui Lucian Raicu ni se înfățișează ca o încordată luptă cu limbajul, veșnic alunecos, a cărui supunere ar fi o garanție de precizie. Oricare gind, abia ex- primat, e suspectat de imprecizie. Nu mai de- parte decit adineaori, înainte de a-1 fi așternut pe hirtie, părea întruchiparea exactității însăși și, iată, conturele au și prins să-i tremure. Ce depărtare între intenție și realizare ! Cine să mai distingă fn limpede-tulburea apă de cuvin- te fermitatea de o clipă a liniei ? O nouă for- mulare, mai chibzuită, mai adecvată, se impu- ne, o cauți, o descoperi, pentru ca imediat să constați că nici ea nu strălucește prin fideli- tate și să te vezi nevoit a alerga după o alta. Niciodată nu ajunge criticul să fie pe deplin mulțumit de precizia termenilor. Scrierea ma- sivului op despre Gogol, bunăoară, nu reprezen- ta si încheierea unei experiențe, continuată in- cidental în volumele ulterioare. Niciodată nu scapă Lucian Raicu de inconfortabilul, apăsă- torul sentiment al trădării cuvintelor, dar — cu siguranță — succesivele aproximări ne apropie simțitor de puritatea gîndului ce-1 animă. Dacă nu pătrundem în chiar miezul lui fierbinte, cel puțin ne găsim in imediata sa vecinătate și-i simțim căldura binefăcătoare. Miezul oricum nu ne e dat să-1 atingem, deși adesea sîntem dispuși a crede că ultima tentativă a criticului ne-a lăsat la un pas de incandescență. Iluzie! Cu cît ne apropiem de el, cu atît ne îndepăr- tăm, căci — în timp — însuși gîndul se schim- bă, lasă locul altui gind, poate că mai drept, mai adevărat, însă de care ne despart nebănui- te întinderi. Vom reuși, probabil, să le biruim și pe acestea, pentru ca. atunci cînd bucuria izbînzii ni se va părea întreagă, să vedem cum un alt gind, mai drept, mai adevărat, ne îmbie din zare. Scene din romanul literaturii, ultima carte a lui Lucian. Raicu, adună o serie de reflecții li- bere despre literatură. Sînt însemnări dispara- te, redactate — ni se precizează — din tinerețe vi pînă în prezent, referitoare la chestiuni de o mare diversitate. Citite cursiv, ca un roman al criticului, impresia pe care o lasă c copleșitoa- re. Regăsim, desigur, în ele bineștiutele calități ale autorului: ascuțimea observației, finețea a- nalitică, prospețimea ochiului. Să adaug nurnai- decît darul formulărilor pregnante spre a aver- tiza că nimic din ce avea mai prețios critica lui Lucian Raicu nu lipsește în Scene din ro- manul literaturii. Paginile colcăie realmente de idei, incitante. vii, ce te trag de mînecă, nu te lasă în pace, obligîndu-te să iei atitudine. Ci- tez la întîmplare un fragment despre „litera- tura de idei" : „Cine nu plînge și nu ride nu are acces la idei. De aceea este un nonsens li- teratura -, cea specializată în idei nici pe atît. Creația lipsită de idei nu este creație, după cum nu este nici aceea avind aerul că trăiește doar pe seama lor. Moartea prințului Bolkonski este saturată de gindire ; nu mai puțin decît sînt marile siste- me filozofice. Cuvintul moarte are de la sine o conotație profund filozofică ; să-1 dăm atunci deoparte și să folosim cuvintul bal, aparent des- puiat de atare conotații. Sau cuvintul vînătoare. Sau cuvintul petrecere. Sau cuvintul primăvară. Cînd se vorbește despre : bal, vînătoare, pe- trecere în Război și pace tensiunea gîndirii, a «problemelor» nu este mai scăzută decît în Ma- rele închizător; sau decît în dialogurile plato- niciene". Socotesc totuși mai nimerit să nu insist asu- pra însușirilor evidente ale textelor criticului, ce pot închega singure portretul unui comenta- tor de primă mină al literaturii, preferind să mă opresc la o alta, despre care s-a vorbit mai rar, anume fervoarea. Nu numai că, meditînd la cele mai diferite subiecte, Lucian Raicu nu e așa-zicînd indiferent, dar el consumă în limpe- zirea lor o pasiune de o înălțime pentru care nu găsesc mai potrivit termen de comparație decît patosul lui Ibrăileanu din sumarele, dar atit de consistentele eseuri consacrate clasici- lor ruși. Contactul cu literatura este pentru Lu- cian Raicu întotdeauna vital. Trăiește în și prin literatură, își trage energiile din ea și le chel- tuiește in numele ei. Se deschide dinaintea o- perei precum o floare avidă de lumina sub ra- zele soarelui. Inspiră prin toți porii aerul ei tare. Nu e o simplă figură de stil. Glosele sale fac dovada unei participări integrale. Proble- mele literaturii sînt și problemele criticului. Nu printre altele, nu oarecare, ci singurele, adevă- ratele lui probleme. Ar fi nedrept să vedem aici numai o angajare intelectuală, la o adică nici ea de disprețuit. Este însă mult mai mult : o trăire cu toate resorturile ființei, inclusiv bio- logice. Suferințele operei il dor ca o nevindeca- tă rană personală, presiunile la care ea e su- pusă il sufocă, atentatele la viața ei sînt resim- țite ca amenințări ale propriei existențe. Și, tot așa, izbînzile ei, rarele, memorabilele ei vic- torii, îl întăresc, îi sporesc puterile, îl fac să e- xulte. Scene din romanul literaturii este jurna- lul zguduitor de sincer al unui critic pentru care profesiunea s-a identificat cu viața însăși. Cum ar mai putea el suporta, după ce i s-a dăruit trup și suflet, minciuna, fie cît de ademenitoa- re. pe care literatura, o parte a ei, ne-o plim- bă pe sub nas ? Cum să tolereze clișeul, artifi- ciul, contrafacerea, mistificarea, cînd unica hrană în stare să-i astîmpere foamea e autenti- citatea ? Trăirea autentică, palpitul neprefă- cut al vieții, chipul dindărătul jubilatoarelor machiaje, numai ele au preț pentru critic. A- sumarea literaturii se traduce în cazul său Prin, tr-o înfrigurată căutare a omenescului. Rîndu- rile privitoare la Gogol, la Tolstoi, la Flaubert, la Thomas Mann. la Caragiale, la Mazilu, la Kafka sînt rodul acestei neincovoiate credințe. Speculațiile goale de încărcătura vieții îl lasă rece, nici nu le bagă în seamă, insistînd în compensație, fără teama că ar putea fi obositor, că se repetă (și nu se repetă), pe acele cărți ori porțiuni ale lor saturate de omenesc. „Am în- ceput să citesc (Daniel Martin de Fowles — n.n.) cu destulă greutate, m-a plictisit la prima sută de pagini, apoi a început să mă captiveze. Nu poate fi «înlocuit» de romanele lui Thomas Har- dy, Galsworthy ș.a. Altfel de rău și, mai ales, altfel de conștiință a răului, alt tip de culpabi- lizare (inclusiv de autoculpabilizare), alt nivel de meditație existențială și de intelectualitate pur și simplu (mult mai înalt, măcar atît «s-a» cîștigat, pierderile se văd și cu ochiul liber). O- mul liber, scutit de constrângeri interne, să nu mai vorbim de cele sociale, acesta este perso- najul lui Fowles. Este el mai «fericit», liber fi- ind ? Cu intenție formulez atît de rudimentar, nu vreau să complic, e prea importantă proble- ma... Eu spun că da, mai cu seamă dacă eli- minăm nesuferita ghilimetare. Excluzînd, firește, orice perspectivă idilică de înțelegere a unei noțiuni, totuși, esențiale. Nu suferă mai puțin, poate chiar suferă mai mult, dar însăsi capaci- tatea de a suferi devine elocventă. O literatură cu oameni abrutizați, din motivele bine știute si oricît de explicabilă este abrutizarea, riscă ea însăși abrutizarea". Gravă și densă, pasionantă prin tensiunea gîndurilor, această carte a lui Lucian Raicu este „confesiunea esențială" a u- nei conștiințe pentru care cărțile sint viață ne- mijlocita, iar viața o carte. Al. DOBRESCt1 Lucian Raicu : Scene din romanul litera- turii, Editura Cartea românească, 1985 Convorbiri litarare — 10 literară resentiment si valoare 0 foarte interesantă carte publică în colecția „Eseuri" a editurii „Cartea românească" Vasi- le Dem. Zamfirescu. Intre logica inimii și logica minții are prea puține în comun cu vo- lumele incluse îndeobște în respectiva colecție - volume dedicate aproape în exclusivitate feno- menului literar. Literatura e atinsă mai degra- bă accidental în între logica inimii și logica minții ; domeniul vizat este acela al filosofici cul- turii, așa cum ne poate apare privită dinspre psihologie și dinspre o disciplină mai nouă — etologia. împărțirea lucrării în două părți dis- tincte — Spirit.suflet și Natură și cultură — re- prezintă o soluție ingenioasă pentru a „lega" un număr de studii independente. Cu toate că unitatea ansamblului nu vine din „concepție", or- ganizarea volumului fiind ulterioară, scrierii in- dependente a studiilor (părți din anumite texte sînt reluate în altele, în momentul conceperii ele nefiind, se vede, sortite antologării), omo- genitatea „intereselor" autorului asigură cule- gerii o coerență autentica întru totul. Etologia este o disciplină relativ nouă care iși trage teoria din biologia comportamentului. Cer- cetarea comportamentului animalelor nu e deloc „inutilă" completării imaginii omului-— ima- gine care ar fi putut părea unor contemporani edificată în datele ei esențiale. Geneza unor pre- cepte morale — de pildă — poate fi altfel inter- pretată atunci cînd se știe foarte bine că ,.la ani- malele sociale comportamentul intraspecific este guvernat de un sistem de norme care vizează un bine supraindividual — conservarea speciei și a vieții. Nici urmă de război al tuturor împo- triva tuturor! Prădătorii sînt cruzi cu victime- le lor, dar niciodată cu semenii. Chiar dacă a- ceastă morală animală nu are amploarea unui decalog, cea mai importantă dintre cele zece porunci este prezentă : «Fiare» sîngeroase a leul și lupul dau impresia că respectă, în grupul de apartenență, interdicția de a nu u- cide. Și nici nu este o simplă impresie". Siste- mul de inhibiții pe care natura îl traduce in viața societăților animale justifică o concluzie doar aparent paradoxală : „Ceea ce deosebește un asemenea comportament de morala umană este doar absența conștiinței". Constatînd n cazul omului prezența conștiinței nu înseamnă că astfel am și rezolvat problema „genezei- princi- piilor moralei. Se prea poate ca ele să fi fost „date" omului vizîndu-se același „bine suprain- dividual — conservarea speciei și a vieții". Fap- tul că sînt însoțite de conștiință înseamnă oare neapărat că ele sînt, automat, o ema. nație a acesteia? Cu argumente etologice s-ar putea justifica absolutismul etic ; urmînd să protejeze specia, să edifice un cult al vieții, a- numite reguli morale pot fi socotite ca singurele reguli capabile să susțină condiția omului... E- tologia este în stare să modifice substanțial i- maginea tradițională a speciei. Ideea lui Arnold Gehlen, potrivit căreia „omul este o ființă practic lipsită de instincte specializate, o ființă absolut deschisă spre lume, dar și, din acest motiv, deficitară, privată de repere sigu- re pentru comportamentul său", mi se pare, în acest sens, semnificativă ; etologia are toa- te șansele să ne furnizeze viitoare clarificări surprinzătoare. O idee asemănătoare întîlnisem și la Roger Caillois, un eseist astăzi aproape uitat. Acesta amintea într-un eseu de lipsa de adaptare la mediu a omului: fiecare vie- țuitoare e dăruită cu mijloacele cu care se poate adapta la mediu și hrăni (cioc, ghiare. dinți puternici, blană sau pene etc.) în timp ce omul pare deposedat de toate aceste șanse. Singură inteligența i-a dat posibilita- tea să-și făurească ceea ce natura i-a refuzat. „Disponibilitatea" lui în alegerea mijloacelor e remarcabilă : născîndu-se dezarmat în fața na- turii, omul are șansa să-și caute, să-și aleagă și, atunci cînd poate, să-și’ înlocuiască mijloacele de „adaptare". Etologia oferă șanse unor utile reconsiderări hermeneutice. Explicațiile pe care le propu- ne sînt suficiente pentru a deschide porți altă- dată inaccesibile. Vasile Dem. Zamfirescu o face în O superstiție a poporului român in lumina etologiei. In basmele românești spinul și omt 1 ros sînt nelipsite personaje negative. Nu voi reface aici întreaga demonstrație. In lumea ani- malelor etologii au remarcat o puternică reac- ție de respingere față de orice membru al grupului care se abate de la norma. Aceeași respingere s-a observat în comunitățile umane vizavi de persoanele „tarate". Această ostilitate a grupului, trecînd printr-un releu de care „elaborarea visului se slujește în mod curent : reprezentarea prin contrariu", transforma os- tilitatea grupului față de cei „marcați" într-o ostilitate a acestora față de grup, Spinul și o- mul roș pot aduce nenorociri celor pe care-i întâlnesc... Multe alte foarte interesante sugestii dă fi- losofici etologia. Aș mai consemna numai sen- sul pe care etologii îl atribuie tradiției uma- ne: fenomenul nu ne este, așa cum am fi ten- tați sâ credem, specific. Animalele respectă la rindul lor o „tradiție" ; spre deosebire de oameni. însă, la acestea tradiția este legată strict de „obiectul la care se referă-. O comunități- de viețuitoare trăind într-un anumit cadru își ta transmite din generație în generație obișnuințe- le pe care existența în acele limite le impu- ne. O dată cu părăsirea cadrului „tradițiile" res. pective dispar fără urmă. Citîndu-1 pe W. Wie- kler, autorul ne oferă explicația diferențierii : „...purtători de informație extraindividuali și folosirea simbolurilor deosebesc clar tradiția umană de toate formele de tradiție înregistrau pînă acum la animale". Am zăbovit mai mult asupra condiției tradi- ției pentru că mi se pare că ea .se află în- tr-o indestructibilă legătură cu una din chestiu- nile tratate într-un studiu de mare densitate din prima secțiune a cărții: Momente psihici in geneza valorii — Contribuții la o teorie a resentimentului., Pentru a fi mai exact trebuie să spun că studiul este precedat de o investigare istorică a problemei, investigare împinsă pînă la maximele lui La Rochefoucauld. Observator imbatabil al realităților sufletești, moralistul francez descoperă cu inegalabilă pătrundere o serie de trăsături care vor ajuta ulterior la de- finirea unora dintre cele mai importante „ma- ladii" ale spiritului. (Cu toate că nu i-as acorda o prea mare importanță, vreau să remarc aici unul dintre puținele in- conveniente ale studiilor lui Vasile Dem. Zamfirescu : in mai multe locuri autorul face un soi de apropieri competitive între li- teratură și știință; deși n-a avut parte de instru. mentele de investigație ale științei, artistul ar fi observat un anumit fenomen; posedînd unel- tele conceptelor, omul de știință a mers mai de- parte decît scriitorul etc. etc. Problema a fost nu o dată abordată și, în ce mă privește, cred că răspunsul de multă vreme cunoscut este și cel potrivit : fiecare din aceste domenii a'e spiritului vizează o altă finalitate, nefiind vor- ba de o „concurență" din care una sau alta ?.r putea ieși biruitoare. Totodată, însă, și teoriile omului de știință și ficțiunile scriitorului se nasc, pentru un timp dat, în cadrul aceleiași paradigme — paradigmă în sensul propus de Th. S. Kuhn. Comunicarea dintre discipline la acest nivel cred că ar putea fi căutată). Invidia disecată de La Rochefoucauld este tratată prin teoria auto- estimației a lui Adler ; produs al orgoliului, in- vidia apare ca un rezultat al neputinței de a atinge un obiect sau o valoare existențială (in- teligența, o trăsătură de caracter etc.). Netra- dusă în act această stare de nemulțumire se transformă în resentiment. O mult mai amă- nunțită cercetare a resentimentului fac Max Scheler și Nietzsche. Dorința de răzbunare, in- vidia și atîtea alte impulsuri negative devin, din „neputința de a acționa în direcția indi- cată de anumite afecte", resentiment. Deosebit de important mi se pare mecanis- mul prin care resentimentul răstoarnă valorile imposibil de atins. Fenomenologia resentim-r. - tului. elaborată de Max Scheler. il reconstituie etapă cu etapă ; valorile „invidiate" se transfor- mă in negativul lor. Nietzsche a văzut in creștinism, și mai ales in morala creș- tină, un produs tipic al resentimentului. Pi-rs. pectiva istorică pe care o avem astăzi. ,i pe care se sprijină Vasile Dem. Zamfirescu atunci cînd dă dreptate în această privință lui Niet. zsche versus Max Scheler. întărește asemenea ipoteză : „Cercetările istorice au arătat că re- ligia creștină a apărut în mediile de la perite ria Imperiului roman, la acele pături sociale si naționale defavorizate și dezmoștenite. In- trucît condițiile sociale frustrante erau, pentru cei din rindul cărora s-au recrutat primii ere, tini, de nedepășit, adevărat destin, întrucît do- rința de răzbunare, ura, invidia, — principalei" surse ale resentimentului — nu se puteau rezolva în act, întrucît neputința și sentimentul de infe- rioritate nu puteau fi îndepărtate printr-o corn- pensare reală, în sufletul acelor oameni s-3 născut resentimentul, reacție de apărare (pseu- do-compensare) menită să le facă existența su- portabilă. Astfel, principalele date ale condiției lor au devenit valorile cardinale ale moralei creștine : umilința, sărăcia, cumpătarea, asculta- rea^ iubirea dușmanului, adică exact opusul va- lorilor oficiale". Textul e mult mai bogat decît aș putea.o su- gera în aceste rînduri : este, de altfel, și unul dintre puținele din bibliografia noastră care să acordă o atenție specială resentimentului în i- postaza de creator de valori. Interesul studiului pentru filosofia culturii cred că ar putea fi amplificat cu o aplicare la domeniul valorilor estetice. Punctele de reper nu sînt greu de trasat : valorile estetice ale u- nei generații sînt „contestate" cu mai mult sau mai puțin succes de generația următoare — ale cărei valori vor fi contestate, la rindul lor, c? artiștii care-i vor succede. O reîmprospătare continuă se ridică pe un -joc al resentimente lor" care ar putea fi interpretat analitic. In același sens cred că ar putea fi privite valorile marilor epoci culturale. Valorile romantismului sînt. simplificînd, defecte ale clasicismului. Mo- dernismul ce altceva este, prin mișcările de avangardă, dacă nu elaborarea unei estetici ne- gative, o estetică menită să treacă în rindul valorilor tot ceea ce se opune valorilor tradi- ției? Sugestiile oferite cu dărnicie în Intre logica inimii și logica minții n-au putut fi, evident, nici măcar inventariate în aceste pagini — care nici nu și-au propus, de altfel, decît sâ prezinte eșantioane dintr-una din cele mai incitante cărți de eseuri care au apărut în ultimii ani. Constantin PRICOP Vasile Dem. Zamfirescu. Intre logica ini- mii și logica minții. Editura Cartea româneas- că. 1985. monstrul delicat Motto ? Au lecteur a lui Baudelaire. PREA MULT KITSCH. Am citit, și nu fără plăcere, tot ce a scris pînă acum Du- mitru Dinulescu. De aceea m-am dus „cu sacul" la romanul pe care el l-a tipărit de curînd. Nu mică mi-a fost dezamăgirea. Deși nu lipsesc din acest tom de 318 pagini multe din calitățile au- torului lui Kobert Calul, al Lindei Bi Tinda și al Galaxiei Burlacilor, ansamblul este de o stupe- fiantă inegalitate. D. D. și-a creat un stil, ba chiar o manieră narativă, proprii, constînd, în esență, într-o „flușturatecă", nepăsătoare colocvialitate. Pro- pozițiile se succed, simple și scurte, plesnind de claritate ca niște baloane de săpun, foarte „vorbite", de o isteață stîngăcie adesea, ca și cum cel care istorisește „n-are treabă" cu lite- ratura și nu-și bate capul să dichisească, să „stilizeze". Totul pare spus de un „om comun", fără pretenții de expresivitate și de pe plat- forma unui behaviorism de mărunt bun-simț Dau, scos din discursul auctorial, un scurt e- xemplu : „De aceea lucra el încă pe rupte. Dar în secret. Avea foarte puțini colaboratori apro- piați. Dar niște apartaje mamă-mamă“. De alt- minteri, naturalețea, oralitatea și simplismul miticesc al grăirii naratoriale (deci nu a per- sonajelor) sunt duse pînă dincolo de margine, fiind frizat, atins chiar de-a binelea, anacolu- tul : „Exact ca și mie, cele două fete îi luară adresa, dar pe a lor nu le-o dădu" (în loc de : i-o dădură) sau „Mai stau mult așa ? se impa- cientă Jacqueline, care-ncepuse sâ-i fie frig" ;:.l.d. : căreia). Am atras atenția asupra acestor lucruri toc- mai fiindcă meritul principal — cît există — al romanului lui D. D. rezidă in specifica zglobi- ciune seacă si mucalită a scriiturii mai-mai să zic : a „vorbiturii"). Nu-1 pot omite nici pe cel al creionării, cu o mină și o mină destul de bărbătoase, a atmosferei unui platou de filmare sau a unor idile prin Europa. Last, but not least, la rubrica profit (cu minime pierderi) trebuie trecut umorul autorului care, una peste alta, e incontestabil. Nenorocirea vine dinspre epic. D. D. a com- pus o poveste atît de „browniană", de inextrica- bilă, de bazacomală, incit e cert -ă pentru mul- tă vreme se va situa în fruntea topului celor mai trăznite cărți- Acțiunea, care acțiune ? ac- țiunile. sâ tot fie vreo două duzini, se petrec pe Pămint. in Italia. Franța. Germania, pe Mante, in Iad. la București. în Cosmos, comutările fi- ind guvernate de principiul netam-nesamic. Per tonajele sunt marțieni, marțience. oameni, pi- - i. draci, drăcițe. apar și Niels Bohr, Max Planck. Einstein. Yeti. omul zăpezilor, ele intră ți ies din cadru sau din propria piele după ca- priciile imaginației incontinente a autorului, dar interminabilele avataruri țin de aleatoriul cel mai gratuit, n-au nk i o convergență și. bref, plictisesc. Dacă in prea îngustele pasaje „rea- liste" D. D. e ursiv și atrăgător. în cele fan- tastice. fantasmatice. fantasmagorice, esfe, oni- rice isau toate acestea laolaltă, într-un conglo- merat burlescosmieomicavernos) el pierde ori- ce control al circuitelor narative și impresia e de talmeș-balmeș, nevertebrat și fără gust. în- zestrarea sa. puternică aceasta, este pentru lu- mea firescului mediocru ; desfrînîndu-și închi- puirea. D. D. a izvodit o parodie de roman care e, in grosul său, un kitsch funambulesc, uimitor de inconsistent. PREDICATE F A R A SUBIECT. Dacă Dumitru Dinulescu trece gafind din proza scurtă în cea lu«gă, Tudcr Vasiliu descrie o traiectorie asemănătoare, nu mai puțin descen- dentă. din proza ultra-scurtă în cea scurtă. Nu- velele și povestirile sale din Vinătoarea de per- ne suferă de neseriozitate. Autorul pare să nu știe exact ce vrea. Resursele nu-i lipsesc. El are un simț sprințar al limbii, din care ies re- plici viu, chiar carnavalesc colorate ; are memo- ria amănuntului, din care ies observații cu un grad remarcabil de realism, de autenticitate ; are, în fine, și o certă capacitate speculativă, din care ies (mai firesc, mai artificial) conflicte ideatice, dileme de conștiință. Deci (ca să pre- iau un anume stil) la capitolul materiale dc con- strucție nu e deficitar. In schimb (rău schimb), arhitectura e la pămînt. Volumul său e un bloc de locuințe, țeapăn zidit, dar în care un apar- tament n-are uși, altul n-are ferestre, altele n-au podea, tavan, pereți, sau, cînd toate par la locul lor, camerele au o dispunere nesăbui- tă. Vreau să spun că narațiunile lui T. V. nu au omogenitate, ceea ce implicit grevează și asu- pra relevanței lor; nu conduc nici la senzația de umanitate plauzibilă, nici la cea de univers parodic închegat. Acest compromis funciar dă fisurile pe unde se infiltrează noxele neseriozi- tății. Titlurile sunt, în majoritate, parodice : Aș- teptîndu-1 pe tovarășul Godeanu (Așteptîndu-1 pe Godot), Week-end la Teiș (Week-end la Zu- ydcoote), Un breloc pentru Tone (D. R. Popes- cu), Patru cazuri clinice (Cehov) Dragoste și ambiție (Mazilu), Poveste de dragoste (E. Segal). Și numele luate din realitatea imediată sunt șu- gubăț parodiate : Traian lancu devine astfel Decebal Jianu. Multe din subiecte produc fie plăpînde scheciuri pure (Vulpea, Un breloc pen- tru Țone, Continuarea, Volodea, Patru cazuri clinice. Dragoste și ambiție, Catinca), fie debile melodrame-scheci (Week-end la Teis, Sentința, Dublă cetățenie—. Poveste de dragoste). Cîte o probă din fiecare tip: scheci: un soț gelos pune un contact electric sub salteaua conjugală și un bec pe acoperiș ca să afle de la distanță i ind e înșelat. M e 1 o d r a m â-s c h e c i : el e- migrează, dar, în țară, are un copil cu ea care, clarvăzătoare, îl așteaptă, mama ei însă nu cre- de în posibilitatea revenirii lui și totuși, chiar cînd să arunce pruncul de la balconul etaju- lui șase, pe cine zărește jos?: pe el care, dezamă- git de R.F.G., se întorsese acasă și venea braț la braț cu ea. Autorul forțează succesul, abordind cu jovia- litate și teme mai fierbinți, mai, să zicem, de- licate. Este însă o vînjoșenie superficială, gen Ba. ranga, ca un doping, încheierile (ca și încheie- turile) fiind moi. Problemele de natură morală, socială, civică, politică, pe care T. V. le in- troduce — acesta e cuvîntul — în prozele sale, se rezolvă în doi timpi și trei mișcări, prin pres- tidigitație verbală, lăsînd impresia de aranja- ment instructiv-demonstrativ. Oricît de grozav e fitilul, lampa scoate fum dacă gazul e îndoit cu apă. Q U O V AD I S, MHS? Am fost și sunt un îndrăgostit de primele două volume ale te- tralogiei lui Mircea Horia Simionescu : Dicțio- nar onomastic și Bibliografia generală. A trecut peste un deceniu și jumătate de la apariția lor, în care n-a fost an sâ nu recitesc, cu statornică voluptate, măcar cîteva zeci de pagini din fie- care, ca o gură de aer bine ozonat. Le-am socotit dintru-nceput opere de mina întîi ale literaturii române, competitive chiar dincolo de frontiere. Intr-un eseu pe care li-1 consacram în 1972 (apărut în „Cronica", 38), mă dedam, entuziast, la optimiste pronosticuri : „Mircea Horia Simio- nescu e un scriitor cu explozie întîrziată (. . .). Prozator de forță, ar putea scrie, și o va face, o perfectă proză de disecție, de observație rea- listă, condimentată cu captivante răsuciri sti- listice (...). Evident, nimeni nu e profet în țara lui, dar am credința că de la MHS trebuie aș- teptat un roman trainic și mustos". Scriitorul m-a confirmat pe jumătate plus unu. Ghicisem : a dat, intr-adevăr, romanțe). 4 pînă azi (Nesfîrșitele primejdii, 1978 ; învăță- turi pentru delfin, 1979 ; Redingota, 1984 ; Lici- tația, 1985). Parțial mustoase. Dar nu trainice. Nici unul din textele ulterioare ale autoru- lui nu s-a ridicat la înălțimea „debutului" (ier- tare de vorba proastă !). Intrînd, pe poarta largă a succesului, în profesionalismul trepidant, M H S și-a prăpădit parcă ingeniozitatea și in- genuitatea. Din lăudabila năzuință de a evolua, MHS a nâpirlit pielea autentică, recurgînd, vai, la „înlocuitori". Pe cît de briliant „spon- tane" și organic originale erau Dicționarul... și Bibliografia..., pe atît de meșteșugărește dila- tate și modest inseriabile au fost romanele de după. îndrăznesc a bănui că suntem în fața unui caz (literar) dramatic. Sub lumina puternicei sale conștiințe literare, scriitorul însuși realizează „involuția" sa. Intr-o convorbire (publicată tot in „Cronica", 5/85) îmi mărturisea : „Sunt ob- sedat de ideea că prozatorul român se epuizează repede. Cursa il obosește și il obligă să inven- teze lucruri pe care nu le~a trăit. Uitați-vă la Rebreanu : cit de vie e ficțiunea pină în mo- mentul maturității, cînd incepe să-și piardă for- ța inițială, deși știe meșteșug. In primii 25 de ani ai activității mele de prozator aveam inge niozitatc și tehnica era mai in urmă ; acum posed tehnica, in schimb au slăbit forțele de pătrundere în materie. Intervine abilitatea : mare pericol pentru scriitor । » — Recunoaș- teți preeminența („tetralogiei") ? — Sunt preo- cupat să găsesc (in scrierile mele, în notațiile mele) o idee la fel de «tare» cum a fost cea pe care am avut-o cînd am conceput - Bibliografia generală..". Licitația este (încă) un roman ratat. Cititorul competent înțelege că, la nivelul unui MHS, o carte ratată nu-nseamnă pur și simplu o carte Prost scrisă. Ci, mai curînd, una care, deși com- plexă și sofisticată, nu „funcționează", aparat de radio al cărui fading dominant te împiedi- că să prinzi ca lumea măcar un post. Citești — greu — volumul, depistezi în el un subtil și ale- xandrinic joc de-a stilurile, depistezi și mai ve- chiul leitmotiv al căutării dublului, depistezi și intenții satirice (e.g., p. 28—9), depistezi și mo- tivul gidian al „cărții în carte", drag lui M H S auto-referențialul, depistezi și teza anti-mime- tică a romanului („literatura, față de istorie și adevărul acesteia, înfățișează evenimente ero- nate"), dar și îndoiala, autodojenitoare, asupra validității mariajului dintre aievea și aiurea („intre vis și realitate stă, vorba barcagiului care s-a făcut navigator portughez, pisica ne- împăcării"). depistezi și mitraliatele aluzii li- vrești (aluzii pierdute !) cît și masiva escapadă inter-textualistă (ca și în Redingota de Mircea Thomas Horia Mann Simionescu) — dar după ce depistezi aceste multe piste, unele, nu zic, ispititoare, bagi de seamă, parcurgîndu-le cu mi- gală și speranță, că toate te prăvălesc, încet dar implacabil, spre, vorba lui Dante, din infer- nalul cînt al paisprezecelea, „spre o aridă și în- tinsă landă / pe-al cărei șes pînă și scaiul moa- re". O mișcare epică ambiguă pînă la confuz („Este imposibil de a se reconstitui această a- ventură (...). Faptele sînt sistematic oprite, frac- turate (...). Nu există legături cauzale în acest roman" — scrie Eugen Simion, care lasă totuși impresia că romanul i-ar fi plăcut, în Rom. lit., 5/86], o încîlceală migrenogenă, steril ludică, a firelor pishologice și pur logice („Lectura nu-i ușoară (...). Un roman greu de urmărit la lec- tură — idem], o locvacitate barocă operînd, în maniera unui sterp joc combinatoriu, cu friabi- le ființe de celofan (protagonistul chiar coche- tează cu invizibilitatea, ceea ce ar trebui să-i dea o iradiație simbolică ; dar, nu fie cu supă- rare, nici celelalte personaje nu se prea vâd), un funciar divagaționism spărgător de coerență (un roman e un sistem, ca, măcar, o planetă cu sateliții ei ; or Licitația e o rețea amorfă de asteroizi), o inadecvare a soluțiilor de un fan- tezism abstract și artificios — toate aceste otră- vuri ucid virtuțile de amănunt ale penei lui MHS și dau în schimb naștere acelui monstru delicat pe care tu, cititor fățarnic, tu, seme- nul meu, — frate, îl cunoști. George PRUTEANU Dumitru Dinulescu, îngerul contabil, CR., 1985. Tudor Vasiliu, Vinătoarea de perne, CR., 1985. Mircea Horia Simionescu, Licitația, Albatros, 1985. 11 — Convorbiri literare parada dascălilor panoramic Emai mult de o jumătate de veac de cînd, lu- înd ca punct de plecare Parada dascălilor lui Anton Holban, Mihail Sebastian sesiza legătu- ra dintre portretist și psiholog. Pe scurt, susținea eseistul, primul reprezintă mai mult decît obser- vă, vede oamenii din afară, după indicii mai de- grabă teatrale, decît sufletești. Adevărul acestei distincții se verifică și la lectura unui roman re- cent de Traian Olteanu : Adincul oglinzii apărut la editura „Junimea". Printr-o coincidență, care nu mi se pare deloc „simplă" ori „întimplătoare", me- diul evocat — dăscălimea — e tot cel din Holban, cum identică e și perspectiva ironică, indirect mo- ralistă. E de bănuit apoi și în acest caz, cu toată distanțarea afișată, o experiență biografică a proaspătului romancier, complicată însă inutil prin excese livrești ori răsfăț „tehnic*. „Nu fac cine- matografie cu ochiul deschis spre mine, ci o chi- nuitoare mișcare înainte-înapou, care îmi scoate pămintul de sub picioare, lăsîndu-mă aproape sus- pendat. Atîrn de amintirile sale, înfipte adînc în nu știu* — se confesează semnificativ protagonistul într-un moment de luciditate de bun augur și Pen- tru el, și pentru autor. Căci oglinda nu-i restituie la urma urmei adincul lăuntric, ci o sumă de a- venturi și de siluete, iar rezultatul e un jurnal din care personaj și scriitor încearcă pe cît posibil să se elimine. în oglindă nu se vede, așadar, chipul similar al naratorului, prins într-o amănunțită cu- noaștere de sine, ci oamenii pe care i-a întilnit. prilej de creionare a unor portrete incisive legate între ele în dezordinea studiată a confesiunii. Re- dusă la maximum, schema cărții ar fi aceasta : Constantin Damian, profesor și inspector școlar in același timp, își rememorează in timpul ședinței din preajma iminentei promovări „viața* și „ca- riera*. Jocul împrejurărilor, ajutat fie de lașitate, fie de un arivism neconștientizat pină în momen- tul autoscopiei, face ca ultima să o absoarba. se- cătuind-o pe cea dinții. Urmarea, in plan epic, e un nou gen de roman al parvenirii dar in regis- trul dăscălesc, ceea ce presupune transformarea culturii (în multe cazuri minimă) într-un instru- ment practic : „Ingenuitatea* eroului, insistent a- fișată pînă spre sfîrșit, are efecte si rele, i bune. Rele, fiindcă un autentic examen sufletesc lipsește din roman și cartea nu poate fi căutată în cheie psi- hologică. Bune, pentru că evitind judecata expli- cită, sentința, tabloul schițat capătă o anumită ten- siune dramatică. Pe scena minimă a romanului se desfășoară, de altfel, tot timpul două spectacole. Primul, închegat sarcastic de replicile sinedriului profesoral, evoluează în preajma gradului zero al limbajului. Dislocînd această sporovoială solemnă, înțesată de lozinci golite de conținut, cel d< al doi- lea antrenează amintirile eroului, oamenii pe rare i-a cunoscut. Bun păpușar, naratorul intervin.- o- portun cu pauze de efect, cu savuroase parai ;. <• explicative. Preț de o secvență — două in prim plan, personajele evocate sînt imediat eomentate cu o luciditate neiertătoare pentru a li se dezvă- lui vidul interior, absența unei adevărate xveți su- fletești. Caricaturile defilează rapid, ca intr-un film de desene animate. Nou, în comparație cu Parada... lui Holban, e interesul pentru demago- gie, pentru lichelismul „principial”. Obiectivul s« mută iute de pe gesturi pe cuvinte. Un director au- toritar și ignorant, în veșnică pîndă, ceri dc U subaltern declarații parafate și timbrate că nu vor „umbla cu cioara vopsită și nici cu pira, procedee ce nu definesc ținuta morală a tinerei generații”, în momente de omenie, repromite că-și va reduce reclamațiile „sus* la una pe trimestru. Alt direc- tor, de astă dată de la oraș, supraveghează idilele subordonaților și demască în ședințe rituale, în care se discută de la stînga la dreapta, conform mișcării acelor de ceasornic, „atitudini incompati- bile, incalificabile și intolerabile* cu normele cor- pului profesoral. Alt personaj episodic, profesor de biologie, îsi surprinde consoarta într-un delicios delict și o alungă în veșmînțul Evei cu aceeași re- torică mustrătoare de pedagog în exercițiul func- țiunii. Cînd și cînd raza amintirilor trece dincolo de cancelarie pentru a aduce, în același registru i- ronic, mostre din alte medii. In treacăt fie zis. tocmai aceste felii suplimentare le viață sublinia- ză 'romanul, îndepărtindu-1 de la rosturile lui. Re- trospectiva colectivizării, văzută din unghiul unei experiențe limitate e. de pildă, mai mult un ecou livresc și tîrziu la o literatură întreagă ce se de- monetizează progresiv. Mai convingătoare sînt, din fericire, trimiterile la stări de lucruri actuale, na- rate în priză directă, fără complicații stilistice, ori referințe artistice inutile. E direcția în care tre- buie, cred, să se exerseze în continuare prozatorul. Nescutit de o notă puțin simpatică de ostentație intelectuală, Adincul oglinzii relevă, totuși, un iro. nism redutabil, cu vocația certă a fiziologiei. După Domnul Vucea si Parada dascălilor, Adincul oglin- zii confirmă nu numai bogăția, ci și actualitatea unui vechi filon satiric. loan ADAM Iftimic BAKLEANU : „Muzica* DOMNIȚA PETRI : „celălalt" Riguros acest volum (Celălalt, Editura „Car- tea Românească" 1985) al Domniței Petri. Ro- tund ca un măr, ajuns la desăvirșire. încărcat de toate miresmele unei lumi stranii, misterios și de aur și locuit de vierme... Cele trei secvențe in care este structurat vo- lumul sint scrise, fiecare, în alt stil, fapt ce nu alterează armonia ansamblului. De ce a sim- țit poeta nevoia reunirii lor între coperțile a- celeiasi cărți ? La o privire mai atentă, secțiu- nile par a fi rezultatul unor experiențe poeti- ce distincte. Această simplă supoziție poate să fie argumentată, validată de poemul Scurtă is- torie, o posibilă artă poetică. Primul capitol al volumului e alcătuit din versuri libere ; poe- mele desfășoară compoziții de mare picturali- tate, și mărturisesc senzualitatea, voluptatea cu care poeta percepe concretul, forma, culoarea, mirosul ; ele reprezintă rodul unei sensibilități autentice, al unei imaginații debordante, al u- nei spontaneități fericite. Și, deși sînt străbă- tute de o fără de leac melancolie, ele poartă totuși amprenta unei solare, plenare comuniuni cu Viața. Da, versurile din prima secțiune par scrise sub imperiul dicteului inspirației, al autocenzura : „m-am pus să scriu, mi-am dictat Următorul capitol e alcătuit din sonete ; iată deci că versurile trec de la libertatea totală, la corsetul de gips născut acum aproape șapte veacuri, din această cauză ele căpătînd o ine- rentă rigiditate, răceală, incifrare, ba, de multe ori, lăsînd impresia de virtuozitate goală, gra- tuită. Tehnicizarea maximă nu poate fi nega- tă : „am pus-o să scrie, i-am dictat", nu ? In sfîrșit, ultima secțiune, scrisă în vers alb, îmbină rigoarea cu spontaneitatea, libertatea cu autocenzura: „m-am pus să scriu, mi-am dictat / la masă scria un bărbat. / îmi dicta, scriam după cum îmi dicta. / și dictam ce-mi dicta, el scria"... Dar demonstrația aceasta pornește de la o simplă supoziție... Cît privește multitudinea temelor acestui vo- lum, e greii să o relev pe un spațiu tipografic atit de redus. Prin urmare, mă voi opri doar la una singură : mitul Tatălui. Nu interesează aici simbolistica atit de complexă a termenu- lui. în cartea Domniței Petri, Tatăl reprezintă bărbăția insăși, frumusețea și forța care ținea in echilibru lumea. El este „cel mai frumos vî- nător din istorie", nostalgia și obsesia esenția- lă a poetei. Chipul său, realizat din tușe risi- pite în multe poeme (depozitul, hai să ne du- cem la Nepos, hainele tale de mire, fețele zilei, un car galben, faptă înceată, de-atita așteptare ș.a.) poartă aureola pură și intangibilă a legen- dei : „pe atunci numai ochii lui retușau sime- tria" : „ochii lui aliniau legiunile / mîinile pe care le-a sărutat mama” ; „trupul său mare / știe să înoate in verdele negru din mugure-n Plumb" ; „ai, vara cobora prin pădure de-a drep- tu-n livadă / bătea încet in poarta șurii, tri- mițind ciinii înainte / ... / pe urmele lor se rostogolea glasul lui uriaș / ricoșa în soarele roșu / în nucul din curte,-n fîntina / cu lanț muzical si spărgea / fereastra unde înflorea ca o mușcată / fața dumitale îndrăgostită". Pentru Electra, o dată cu plecarea definiti- vă a lui Agamemnon, lumea s-a redus la o ce- lulă : „pereții cleioși care / ca într-o celulă primară mă-nchid", sau „tu-n coperta casei tale- nduri / amintirea prințului prea blond*. Toată viața sa. Electra 'Domnița cea cu păru] pînă la genunchi) și-o petrece închisă în sine, trăind nu- mai cu „nădejdea întoarcerii lui. înălțarea*. De altfel, nici nu-i rămîne altceva de făcut, din mo- mentul în care orice altă întrupare capătă pe nesimțite chipul tatălui. Pentru Domnița Petri, „celălalt* e un mit. Stranie ecuație... Autoarea volumului CELALALT face parte din rîndul acelor poeți în mîinile cărora totul se transformă în poezie. Și, încă, in poezie a, devărată, de o tulburătoare frumusețe și pro funzime. Mariana CODRUȚ PETRE GOT : „paranteza lunii" Beneficiind de experiența a cinci cărți (de- butul editorial s-a produs în 1969), Petre Got surprinde și în cea de a sasea (Paranteza lunii, „Cartea românească", 1985), prin . tit«n- ta, neinspirata apreciere a tonalității convena- bile și a întinderii vocii. Două registre ev, fruntă în partitura sa lirică. In cel dinții con- fesiunea poetul e consecvent confesiv, stă -ub semnul sincerității declarative, ce s« revoltă cu exterioară frenezie in fața mult invocatei, des-eîntate opoziții dintre o lume pragmatică și contradictorie, și inocența eroico-d. nquijo- tescă a sufletului poetic : „Tu nu ești ascensorul / Fără pic de răgaz / Pe care toți ii împovă- rează. / Tu nu .ti telefonul public / înjurat și izbit cu pumnii — / Est fumul albastru / Ce se înalță deasupra jertfei [ceea c* nu-i rău ! — D. D-i / Ești aburul ieșit din pămint in di- mineață" (Seara isi închide coperțile ș. Un ..r- goliu romantic, previzibil intr-o astfel de îm- prejurare, situează fără echivoc și simplist ia», deletnicirea poetkeas.ă pe soclul unor inuMt. bile speranțe : „O. cuvinte neîndurătoare, cu- vinte — / Mai cred în flacăra voastră lăuntri- că, / Mai cred in fluxul vostru salvator* etc. (Există un drum). Tot fără ecnivo: sună medi- tația dezolantă pe tema damnați un., : Purtăm in ființa noastră sfîrșitul / Chiar dm clipa in care răsărim* (In memoriam). Cînd însă candoarea U imaginea fragilei al- cătuiri a Poetului (a speciei deci, nu a indivi- dului). nu dau buzna in „declarații patetica*, scăpind totodată de torturante obsesii existen- țiale — și aceasta se intimplă intr-un al doilea registru —. vcea lirică se purifică, face auzita sonorități agreabile, acompaniate de acordurile grave ale unei angelice melancolii. Vizitat de „starea de grație*, poetul articulează delicat ți memorabil : „Funigei, funigei, funigei, fire de lumină, / Funigei, funigei, funigei, fire de vis — / Cineva adună prin grădini pene de în- geri, / Cineva mătură speranțe, mătură sp - ranțe. / Aerul e un palat de cristal. / Liliacul s-a îndrăgostit a doua oară. / Brindușa nu se va lăsa mai prejos, / Octombrie nu știe să moară. / Ne vom părăsi moartea, / Ne vom părăsi moartea. / Ne va lumina izvorul tăcut, / Vom învia împreună cu arborii, împreună cu iarba, / Uita-vom că ne-am mai născut, / Vom învia împreună cu arborii, împreună cu iarba, / Uita-vom că ne-am mai născut* (Metamorfo- ză). Cum se vede, mai bine zis cum se aude, de astă dată vocea nuanțează impecabil, așa cum dățile trecute se sufoca într-un recitativ stri- dent și monoton. In aceeași linie a unei notații suave, maladive, despovărate de tensiuni și accente sînt Convalescență, Veghe, Petală, Ma- tinală, Surisul trandafirului, Răgaz, cu toate distribuite către sfîrșitul volumului, ca o bine- venită infirmare a ceea ce se intimplă mai pe la început. Desigur, n-ar fi rău ca Paranteza lunii să în- semne o ultimă indecizie în evaluarea corectă a atuurilor pe care sensibilitatea poetică, deloc comună, a lui Petre Got le deține, fără îndo- ială, și pe care le falsifică fără complexe. Daniel DIMITRIU MIHAI SORA : „a fi, a face, a avea" Acest „monolog în trei*, e, de fapt, un dia- log in trei, care e, de fapt, un trialog în unu, ceea ce vrea să zică de unul singur, de fapt; cu încă doi „însoțitori* (T. P. și D. A.) și ei, la rîndul lor, singuri-singurei, căci dacă Unu (M. Ș.) e trei, nu e mai puțin adevărat viceversa și nici mai puțin adrvărat contrariul; și invers, dacă se mai poate. Cum preambulul l-am perpetrat, să venim la cestiune. Dacă ma- joritatea filosofilor s-a instalat intr-o metafi- zică nominală (nu sein=a fi, ci Sein Ființa, nu esse ci ens) M. Ș. încearcă să dea chip unei gramatici filosofice purgate de substantival și nominal, o gramatică a verbului ; metafizica sa este, cel puțin în intenția primă, una a verbe- lor nesubstantivate încă isau trecute, la modul tedesc, (pr)în neutrul lui das, cel substantival!); aceasta amintește de modul „hindus” al filoso- fării; gîndirea indiană se sprijină și ea pe o gramatică verbală, acțienalistă (v. Sergiu Al- George. Limbă și gindire în cultura indiană). O metafizică în care predomină verbul este una a „acțiunii*, insă această acțiune e tot ce-i mai departe de făptuirea pozitivă ; și acest mod de „receptare* a lumii nu se poate rezolva in sensuri, ci in „trăiri", ca jubilanța, meditația, extazul etc. Modul nominal al filosofării s-a definit odată cu Aristotel, cel ce. a propus cele zece categorii (genera generalissima!), și toată gîndirea occidentală pe această cale a mers (cu o mereu amplificată „faună" categorială : la Lullus aflăm 54 de categorii, la un autor con- temporan G. Tamas peste 200!). Așadar, nomen- ismul european față cu atotputernicul verbum hindus, e ca și diferența dintre greacă (unde verbul dă tonul) șl latină (unde predominant e numele) relevată, in treacăt de Noica... M. Ș. încearcă pe întreg pan ursul opului său să mai păstreze substantivul cu reziduul său de verba- litate (ă propos de estime — a lui Eufrosin Po- teca), trecîndu-1 prin furcile caudine ale unei gîndiri ce-i dreptul cam... întortocheate, ticăite, dacă-mi este permis. Insă : menținînd gramatica filosofiei Ființei la nivelul verbului (verbelor), care ar fi avantagiile ? O depășire cumva a o- pozițiilor confecționate de bietul Verstand (in- telect). înfierat tot mai frecvent astăzi? O mai fidelă „abreviere" a Ființei ? O mai adecvată spunere (supunere helas !) a acesteia ? O mai corectă aproximare a acelui Sinn (Se li căutat de M. $. precum Graalul (comparația eu rătă- cirea în căutarea Graaluluî revine in cîteva rinduri) ? Cei trei, care-s, de fapt, unul în trei, sînt sau se aseamănă ei înșiși cu vechii cava- leri eranți căutători ai Graalului, carele Șine- le este ! Anchetînd quid est „est* : e anume este „este" , ei. mai degrabă, pre Sine îl (se) caută Nu-i aici cumva intenția arcană a oricărei fi- losofii autentice ? Dar dacă la Graalul din le- gendă numai unul avea pînă la fine acces, în cartea de față cei trei ide unu) nu vor ajunge acolo in vecii vecilor, pentru că în filosofie nu- mai drumul există, nu ,i capătul drumului ! Ci mai știi ?. poate că odată și-odată ajunge-vor ,i ei, cei trei. care, mai spus-am, una fac și alta..', dreg, acolo, căz’ doară n-au intrat zilele-n sac, cu vorba care închide, provizoriu, cartea a- ceasta, A fi. a face, a avea... O mirabilă poves- te a eternului ocol, a veșnicului drum către sensul lui a fi. Căci din Verbul Total cu toa- tele au irumpt (inclusiv filosofii !) și după o vreme tot intr-acolo se vor inturna... Valeriu GHERGHEL „G. T. Kirileanu sau viața ca o carte” Pr osirdia lui Constantin Bostan, harnicul «■creător nemțean. a luat naștere această •■arte consacrată celui care a fost cărtura- rul G. T. Kirileanu. Este o inițiativă editorială remarcabilă și ea ar trebui urmată. Ne uităm pre;; ușor datoriile față de cei care și-au în- ciiinat viața întreagă culturii noastre, evocați doar u ocazii aniversărilor și comemorărilor rotunde. Tinerelor generații, lor mai ales, lu- crarea acestora. iii atîtea privințe pilduitoare, le e ca si necunoscută. Ele au cît de cît ști- ință de faptele edi-u-ior mișcării culturale si literare. nu d de ale celor ce au slujit-o cu mo- destie. u discreție, dar nu cu mai prejos de- votament. G. r. Kirileanu. de ia « cărui moar. > s-a împlinit ic noiembrie trecui un sfert de se«n. a fost tir. asemenea om devotat trup s. suflet culturii naționale. amăriusțit cunos- ■ stor al isteriei =: literaturii, Împătimit d. cărți, pe ■ are le-a adunat o viață, ea ar> sa le dv :C7V b.L it j din Piatra-? stituind fondul v-i poartă nun- te. A scris pu- țin. principala sa realizare fiind ediția critică a operei lui Creangă. A fost, in srfiimb. un sti- mul și un îndrumător pentru ce: ce eu avut privilegiul dc a-1 intilni. incurajind iairiaiive. sprijinindu-le moral i materiei, furnirir-d ori- cui șvilClta mfornu:;.; dm multele vite a, vn t- lase. Puțin: ii pe a-tvestă lin*. Bo- gat-? sa cor.-sțcjr parțial publicate acum a ani. cu ••qî prin volurrw! Oe tw ’u-â fAvt-m o dreaptă idee desprv a’riu-irea ccwitei -j mul- titudinea preticiițMȘuOr lui. ir>uenxkîtKÎu-ne a-i prețui risipirea ie: -:-ă. Piuă sr va publica jur- nalul în legătură eu care dă ur.«> indicații Șer. ban Ciocul. ; :i. -mi-=’rdiile diri g'. T. Kirileanu sau viața ca o carte mențin t iu in- teresul pentru inimosul cărturar. Să cv::*?mrăm în încheiere numele celor care, din generații diferite, s-au silit să-1 evoce, cu dragoste, cu recunoștință : Dumitru Almas, Alexandru Bar- dieru, Mihai Băcescu, Gheorghe Bobulescu Damian P. Bogdan, Constantin Bostan, Dumitru Braharu, Adrian Brudariu, Nestor Camariano, Virgil Căndea, Decebal S. Chirileanu, I. C. Chi- țimia, Șerban Cioculescu, Ion H. Ciubotaru, Iordan Datcu, Lajos Demeny, Adrian Fochi, Ște- fan S. Gorovei, Alexandru Graur, Radu lones- cu, lorgu Iordan, Virginia Isac, Dumitru Ivă- nescu. Ionel Marin, Paul Mihail, G. Mihăilă, Octavian Paler, Alexandru Piru, Aurelia Rusu„ Dan Simonescu, D. I. Suchianu, Gabriel Strem- pel, Vasile Uglea, Romulus Vulcănescu, Ale- xandru Rosetti. Nicolae COBADIN AVRAM D. TUDOSIE : „podgoriile românești în literatură" Avram D. Tudosie, profesorul de la Școala de Viticultură a Hușilor, una din cele mai vechi și mai temeinice din cîte avem, este fără îndoială un specialist de marcă în dome- niul său. Stau mărturie în acest sens lucrările științifice, munca sa de dascăl dăruit profesiei sale, elevii pe care i-a format și nu doar în ultimă instanță vinurile cu însemne de noble- țe voievodală și cu miresme rare. Dascălul de la Huși nu este însă numai un oenolog iscusit și un degustător rafinat de vinuri, ci și un cu- noscător, un împătimit al vorbelor înțelepte ce s-au rostit despre vie și vin. Cuvintele de duh s-au ivit cu sclipetul lor de nestemate atunci cind paharul a fost umplut cu un vin de preț și în fața lui s-a aflat un om cu mintea scă- părătoare, luind foc din scinteia amnarului ce sălășluiește întotdeauna în cămașa vinului. Avram D. Tudosie crede că vinul trebuie descintat cu vorbe înțelepte. Și-a făcut un frumos obicei din a căuta și a găsi asemenea mărgăritare. El a avut, totodată, ideea de a le stringe și a le oferi spre delectare cititorilor, in cuprinsul mai multor antologii de texte. UI tima, apărută în Editura Sport Turism, intitu- lată „Podgoria românească în literatură* are un pronunțat caracter științific. Cele mai multe secțiuni ale cărții privesc istoria podgoriilor, organizarea lor actuală, constituindu-se în mi- cromonografii ale celor mai importante zone viticole românești, cu soiurile lor reprezentati- ve. Se apelează cel mai ades la aprecieri din opera unor autori de autoritate recunoscută în domeniu. Bineînțeles, și din acest volum nu lipsesc acele vorbe de spirit ale unor oameni de cultură, plămădite din bucuria întilnirii cu podgoria și cu ispititoarele ei roade. Sint selec- tate destule texte semnificative, ceea ce justi- fică travaliul autorului. O selecție mai rigu roasă, pe criterii mai ferme le-ar fi pus mai bine in valoare. Vecinătatea lui George Enescit cu a unui Mircea Cîrloanță, de pildă, nu se prea potrivește. Dincolo de aceasta, „Podgoriile ro- mânești in literatură* se recomandă prin soli- ditatea documentării, înfățișindu-ne istoria șî prezentul acestei îndeletniciri ce ne-a făcut re— numiți pe noi românii în lumea întreagă. L DRAGOȘ „Legende din Moldova" Poate numele de locuri au avut cîndva o sem- nificație cunoscută. Cu trecerea timpului, insă, si prin neîntrerupte schimbări ale struc- turii lexicului, unele dintre acestea au devenit niște nume „închise*, pierzîndu-li-se înțelesul. Dar, dacă la un moment dat începe intrarea în uitare a semnificației, tot atunci sau chiar mai înainte începe și procesul unei sau unor ex- plicații noi, de multe ori fără nici o legătură cu ceea ce a dus la acordarea numelui respec- tiv. Prin urmare, la un moment dat începe ex- plicarea numelui prin ceea ce se numește eti- mologie populară câutindu-se un punct de spri- jin fn lexicul altei epoci. Se înțelege ușor că astfel de explicații orientează numele vechi spre' legendă si fantezie. Elidia Agrigoroaiei a avut buna idee de a culege si de a strînge într-o carte o seamă de astfel de legende, multe dintre ele fiind un sprinten joc al închipuirii omenești. D pildă, numele satului Ibănești, ar veni de la numele fraților daci Iban. O femeie din neamul regi- lor daci, pe nume Raba, trăitoare în timpul in- vaziei tătarilor, avea o fată numită Basa. Nu- mele localității Ceplenița s-ar explica prin cep- la-Nița. Bahlui ar reprezenta o modificare a cu- vintelor Bahna Uliului. Jijia ar fi numele unei fete, ceea ce se poate, dacă Jijie era și nume de bărbați (mai ales de familie) în multe ți- nuturi ale Moldovei. Cu totul inventată de fan- tezia populară este povestea despre numele o- rasului Botoșani, explicat prin numele tătăresc Bătu. Tot așa și cea despre numele orașului Iași, care ar reprezenta apelativul uitat iași, care ar fi însemnat „locuitori ai ținutului* sau: „așezare mare de oameni*. Unele legende au origine cărturărească, așa cum este cea des- pre Prut — Porata (fiul unei femei dace). Memoria colectivă a păstrat nenumărate în- timplări din vremea năvălirii tătarilor, cu fapte d. vitejie ale românilor. Unele legende își au i ■ . eputul în epoca lui Ștefan cel Mare. Sînt în carte șî legende care cuprind ex- plicații sau informații adevărate, dar distincția dintre acestea si celelalte este anevoioasă. Citim fn cîteva locuri proaspete judecăți populare, precum: prostul tot prost rămîne, chiar dacă-i mare si tare (D. 9) sau femeia frumoasă este pururi in primejdie (p. 39). Cart»;; ELdiei Agrigoroaiei cuprinde adevă- rate i ții de patriotism, punind în evidență nu ■ urna frumusețate unor locuri, dar si lupta pen- tru ipir.sret a >mpărative — puse chiar în termeni de in- fluențe — cu poeții respect! vi. Apropierea Emu nr»cu—Nerval (propusă șpo.-ad c de ex. gaza - minescîanăț se justifică, după opinia noastră. cs .iză exemplu privilegiat al unei relatM- nări n«c.i largi privind romantismul românesc 1 cel francez (indirect și german). Marina MUREȘANU 1ONESCU rență, o suprapunere si mai ales o uluitor de repede su- ■-■ivitate inorentă multiplelor acti- vități ale omului... — Firește, i-am întrerupt, infruntindu-1. In drama actuală whnica unui Eugene O'Neill a introdus de mult monologul interior, în sen- sul unei duble manifestări a personajelor, una de suprafață, de aparență și convenționalism, alta de adine, de taină și sinceritate, eroii ex- teriorizind. parale! u gindurile tributare falsității și pe acele care în viața de toate zilele se țin ascunse cu îndărătnicie tocmai crudului ade- văr cure ar turbura raporturile sociale. Dra- mele acestea, cum releva P. Comarnescu, prin minuțiozitatea descripțiilor și preschimbarea o- pacului în transparențe au ăpătat denumirea de „Roentgenbildem". Dacă autorii dramatici au reușit să-și intirdă antenele lor dincolo de limita la care v - hea dramă se oprea... — Mergind pe firul logicii tale, zîmbi Mare- le Melancolic, s-ar putea vorbi de un instinct „radioscopic", penetrant pină-n pinzele albe ale esenței. Nu uita că reflectarea presupune un proces creator, o manifestare a ființei însăși ca subiect al cunoașterii. Opera de artă reflectă maniera de a simți și de a gîndi a poetului, pictorului, compozitorului, arătînd ce reprezen- tări umplu conștiința creatorului și sunt la dispoziția emoției asude de expresie. Max Nor- dau are uneori dreptate. — Frumos spus : emoția avidă de expresie Dar expresia unor poeme trădează vidul emo țional, care nu poate fi avid decît de propriul său gol plasat în unghiul facial al autorului.. — Da. se întrista Marele Melancolic. Poemul pare că are și el un unghi facial care, format din linia facială și linia auriculară, caracteri- zează fața în ansamblul ei. Un naturalist și a ratomist olandez ne redă. încă din sec. XVIII, o imagine cinetică de o .expresivă plasticitate . -Dacă înclin înainte linia facială, am un cap antic; dacă o înclin înapoi, am un cap de ho- tentot, dacă o înclin și mai mult am un cap de maimuță; inclinînd-o și mai tare, am un cap de cîine; iar printr-o înclinare foarte mare ajung la forma unui animal cu cioc". Unele poeme sunt în adevăr „înclinabile". . — Noroc că nu se pot înclina liniile faciale ale Pegasului și Păsării Phoenix. Ce-ar mal rămîne atunci, o, Zevs, din mitul Olimpului, din cenușa Legendei ? ! Nicolae ȚAȚOMIR Primim la redacție Către, COLEGIUL DE REDACȚIE AL REVISTEI „CONVORBIRI LITERARE" Stimați colegi, Constat cu uimire că în substanțiala și prestigioa- sa dv. revistă, atît de distinsă pentru probitatea ei științifică și elevația culturală, în numărul pe luna decembrie, în paginile atît de emoționale pe care le consacrați inegalabilului nostru tovarăș de generație, poetului unic care este Nicolae Labil, se strecoară și cîteva inadvertențe regretabile pentru insinuările și mizeria lor morală. Cum îmi repugnă dorința de a comenta însăilarea în între- gime semnată de Irimie Străuț — (vezi „Labiș în- tre întrebări", pag. 4—5—14), lăsînd la o parte calomniile incalificabile la adresa mea și a altor cîtorva colegi, care au făcut în orice caz mult mai mult pentru memoria lui Labiș decît să profere amenințări revanșarde, a- cest personaj strecurat întîmplător în matricola Școlii de literatură și critică literară, „Mihai E- minescu", ca și în efectivul presei (cel puțin din punct de vedere al preceptului caragialian „cinste și gramatică") se dedă la unele mistificări de date reale care nu pot fi în orice caz tolerate, din ele puțind să decurgă aprecieri de ordin cultural. „Aveam telefonul de acasă — își permite acest Irimie Străuț cu nerușinare să afirme — al tov Nic. Stoian. pe atunci singurul dintre colegi cu un astfel de aparat, fiindcă era membru în con- ducerea Uniunii Scriitorilor, membru al Comite, tului Central al U.T.M. Am făcut imediat coman. da prin firul direct. Stoian zicea că incă nu a. flase si a căutat să mă liniștească, presupunind că e o greșeală, că o să-mi comunice ce și cum. răminind să-1 sun din nou. Revenind mi-a afirmat că totul e in regulă că Lae o să-și revină. Pînă in cea de a 11-a zi, l-am sunat de cîteva ori și tot asa mi-a spus (de ce oare ? colegii o știu !). Nu-i nimic grav. Așa s-a intimplat că n-am putut fi Ia inmormintare...“. Lăsînd la o parte insinuările odioase din aceste informații, să facem cîteva precizări — probabile cu acte : în 1956 eu nu eram membru al conducerii scriitorilor, ceea ce s-a intimplat abia în 1962 iar al C.C. al U.T.M., în 1960. Necum să fi beneficiat de vreun avantaj politic, dacă instalarea unui apa- rat telefonic reprezintă așa ceva. De serviciul te- lefonic am început să mă folosesc abia în 1963, după cum iarăși se poate verifica. Cît privește zilele cind a murit Nicolae Labiș, mai vreau să reamintesc că eu nu puteam convorbi cu Irimie Străuț deoarece în ultimele dintre acestea mă a- f!am chiar pe meleagurile poetului muribund, organizator și participant la „Săptămîna cărții" ce se organiza pe vremea aceea. Poeții Corneliu Sturzu și Marin Sorescu, încă studenți pe atunci, își mai reamintesc pesemne șezătoarea literară din Aula Universitară ieșeană, la care am citit din versurile mele alături de Mihu Dragomir, Nicolae Tăutu, Victor Tulbure, Aurel Mihale, Ha- ralamb Zincă, Mihail Gavril și prestigioșii scriitori ieșeni. Mai mult chiar vestea morții lui Nicolae Labiș ne-a surprins la Focșani, cu cîteva ore îna- inte de șezătoarea literară consacrată în întregime, prima de acest fel din țară, memoriei marelui dis- părut îmi pare râu că printr-o asemenea intervenție s.a întinat memoria lui Labiș, dar acest delict care poate fi și juridic, ar trebui să devină unul moral, pentru colectivul de presă în care s-a o- ploșit. Ar fi cazul să i se ceară lui Irimie Străut să probeze paragraf cu paragraf toate insinuările i- responsabile la adresa cîtorva colegi. Altfel în- seamnă că vom reveni la timpuri revolute, dintre acelea împricinate în cazul Labiș. In ce mă pri- vește, pot să asigur de pe acum colegii ca și pe factorii responsabili de deplina mea probitate. Niculae STOIAN „Filomela" 13 — Convorbiri literare maitec — triumful lemnului Bălăceam fără țintă prin „pădurea Maitec"; nicicînd nu-mi păruseră sculpturile sale mai energice, mai grave și mai convin- gătoare ca acum, adunate laolaltă în sălile Dalles. Rătăceam, incercind ici și colo o pre- cară, zadarnică, mereu contrazisă identificare : care lucrare anume se cheamă „pasăre", care „poartă" și care „cumpănă". Căci de departe fiecare apărea altceva decît era (sau decît era „denumită"), fiecare dezmințire dovedindu-se a fi în cele din urmă o tulburătoare confirmare : în toate se rostește unul și același tipar funda- mental al entității poartă-pasâre-cumpănă. A- cest trinom poartă in germene întreaga „pă- dure", aproape toate sculpturile fiind ipostaze ale dezvoltării aceluiași nucleu central. O ex- poziție într-o singură lucrare. Adevăr parțial totuși, căci pătrunzînd în cea de-a doua sală a- veai revelația „tronurilor" și a lui „Ion" : un adevărat triumf al lemnului, al măreției și for- ței lui primordiale, un capitol nou în poetica lui Maitec ; întoreîndu-te apoi în prima sală, între- zăreai, presărate printre „porți" și „zboruri", „falanga macedonică" și „cariatidele", ce învede. rează o alianță de tip nou intre tehnicile de abordare a lemnului practicate de artist. Sculpturile lui Maitec impun prin esenția- Rialca formei, prin simplitatea lor elegantă, prritr-o monumentalitate percutantă chiar în piesele de mici dimensiuni („Poarta de la Agra", misterioasa „poartă" a spiritului, atinge tăriile cerului cu elanul celor 15 cm ai ei). Solidare morfologic, prin descendența lor dintr-un „pat- tern" comun („pattern" identificabil și în cazul unuia dintre tronuri, cel al lui Horia, enormă pasăre cu aripile adunate), lucrările sint solida- re și semantic, simbolismul „aripilor" (implicit al „zborului") — elan de transcendere către zo- nele uraniene — fiind solidar cu cel al porții care evocă și ea ideea de transcendență, de ac- ces la o realitate de nivel superior. Aceste sculpturi evocă forme și situații sim- bolice, primordialitatea unor „Urformen-, a u- nor „modele" arhetipale, regăsite nu numai în adîncurile tradiției autohtone ci și în cele ale tradiției universale : „Pasărea albastră", făptură fabuloasă, ne poartă deopotrivă către mitul ica- ric și legenda lui Manole, către structura gar- dului țărănesc sau către străvechea unealtă a jugului. Percepi în gradul de abstractizare a formei, in particulara ei bidimensionalitate, în însuși felul cum este tratat materialul, că adevărata obsesie a sculptorului rezidă nu în ceea ce aceste lucrări reprezintă, ci în ceea ce ele sem- nifică. Tehnica are aici un sens heideggerian de „scoatere din ascundere", de atingere a „stă- rii de neascundere în care survine adevărul". Prin cioplitul rudimentar cu barda, prin articu- larea și îmbinarea componentelor după scheme milenare, artistul reușește să-i conserve lemnu- lui aura unui element primar, să-i trezească vo- cile zăvorite. Maitec este, însă, un fenomen paradoxal, un om al polarităților care împletește imprevizibil intuirea empatetică a arhaicului cu o sensibili- tate contemporană față de problemele ridicate de civilizația tehnologică. Și asta se reflectă limpede in felul în care iscodește lemnul, stră- pungîndu-i masivitatea cu bormașina. In per- forările perfecte care ciuruiesc masele acelor arhitecturi utopice intitulate „coloane" acțio- nează, — dincolo de adecvarea la o tehnologie modernă, — nevoia de sondare a inferiorității materiei, de integrare a spațiului și luminii, necesitatea creării unui ritm, a unei cadențe pun negativ. De altfel, observăm pe întreg parcursul evo- luției acestui sculptor o alternare a procedee- lor. Dacă în partea a doua a anilor 60 și în pri- ma jumătate a anilor 70, Maitec a practicat une- ori frenetic sistemul străpungerilor circulare, în ultima perioadă este evidentă predilecția pentru integritatea materialului. „Tronurile", creatii ale ultimilor doi-trei ani (1982—1985), restituie lemnului vigoarea și majestatea verticalității lui. Materialul trăiește plenar, nimic nu-i tul- bură liniștea. Elementele heraldice (coroane, tronul, vulturul bicefal) — care ornează regis- trul superior al volumului — sporesc prin bo- găția ambiguității lor sensurile cosmice și isto- rice ale lucrărilor. Prestigiul lor voevodal tri- mite la figura de mare demnitate a lui Mircea cel Bătrîn și la eroii „pătimirii noastre", Horia și Avram lancu. Atemporale și totodată strîns legate de istoria acestui neam, (cît de grăitoare este și orizontala lui „Ion" cu tulburătoarele ei conotații), sculpturile lui Maitec reliefează preg- nant implicarea estetică și etică a artistului. Ilustrînd dinamica devenirii acestui artist că- ruia, cum spuneam, îi este caracteristică alter- nanța, ciclurile care abia se anunță („Cariati- dele"), ni-1 arată preocupat de revalorificarea vechii sale tehnici (străpungerea circulară a scindării), tehnică utilizată recent eu noi va- lențe și într-un dozaj foarte parcimonios. Explorarea continuă a tehnicii și materialu- lui este proprie de altfel lui Maitec, procedeele de lucru fiind totdeauna corelate cu modifică- rile de viziune. Ceea ce răzbate însă dincolo de opțiunile tehnice, este atașamentul particular față de lemn („materialul mi se oferă" îmi spu- nea odată Maitec), înțelegerea organicității și nobleții sale. Maitec nu are obsesia detaliului; el accentuează doar structurile ce rezultă din des- picarea fibrei sau din rezistența pe care mate- rialul o opune mușcăturii fierăstrăului ; el la- să suprafața vie, firească (făcînd-o să trăiască prin dialogul porțiunilor fruste, rugoase, cu tex- turile mătăsoase), lustruind-o manual și acope- rind-o cu ceară. Pierre Rouve intuiește fericit relația artist-material cînd afirmă că pentru Maitec sculptura înseamnă „meditație manuală". In acord cu tratarea ascetică a suprafeței este și utilizarea austeră, subtilă, a culorii : aurul la tronul lui Mircea sau albastrul în cazul „Ră- bojului" și al lui „Ion" ; (de notat, nu culoa- rea sîngelui, a dramei, ci a legendei). In pădurea de o calmă majestate a sculptu- rilor lui Maitec, în care simetria, echilibrul și armonia merg mînă în mină, se insinuează u- neori un zvon de neliniște : „Cubul", cu struc- tura lui de rocă bătrînă ciuruită de dintele vremii, pare să ascundă potențialități malefice, iar „Poarta amintirilor", se ivește impecabil în fața noastră, ca un „înger exterminator" cu aripile larg desfăcute. Este impresionant cît de sagace a putut pă- trunde privirea cronicarului de la „Internatio- nal Herald Tribune" în zonele abisale ale aces- tor sculpturi pe care le asemuie „trunchiurilor de copac sau totemurilor cu semnificație închi- să în ele, însemnînd mai mult decît simpla Iar înfățișare poate semnifica" (s.n ). Olga BUȘNEAG copacul S-a trecut dintre noi așa cum a trăit, ca un copac ce moare în picioare. La moar- tea lui a căzut o stea. Poate aceea care în urmă cu aproape 70 de ani, tot într-o noapte, s-o fi ivit la nașterea sa. Un cerc și-a închis ro- tundul. Tocmai se pregătea după datina străbu- nă, pe care o respecta cu sfințenie, să-și sărbăto- rească ziua în acea duminică de 18 ianuarie 1986. O viață pe care a trăit-o incandescent, căci în ciuda masivității sale, apropiată de statuile plămădite cu palmele, omul era mereu un freamăt, o neliniște. Ii plă- cea să lucreze, trăia, asemenea țăranilor lui din Bucovina, voluptatea muncii și bucuria lucru- lui temeinic făcut. Se născuse, deci, cu toate darurile pentru sculptură. Putea porni la drum. A avut norocul să aibă un dascăl adevărat, pe sculptorul Ion Irimescu, de la care a deprins multe din tainele acestei arte. L-a atras monu- mentalitatea, pentru care avea, se vede, o vo- cație ancestrală. Din cînd în cînd, îi dădea tîr- coale și lirismul, mai ales atunci cînd cioplea -----------------------brize zăpezi La zece, am ieșit, ningea într-una și ora- șul se liniștise, cîțiva pîrleau un porc într-o groapă, unul din ei cînta la clarinet, focul era roșu, lampioanele de pe stradă erau al- bastre : ce mai, noapte de decembrie. La Fundație, ardeau luminări, m-am apropiat, prin ușa grea se vedea un catafalc, negru și alb, gabardină și canafas, n-am intrat, am luat-o în jos, spre cabine, Alo, dormeai ? of, iartă-mă, te scoli devreme ? Da, cît e cea- sul ? E zece. Ce-i cu tine, de ce hoinărești? Am ieșit să văd cum ninge, mă iubești ? Pauză, Alo, te întreb, mă iubești ? S-a în- trerupt. Am vîrît altă monedă. Alo, s-a în- trerupt, te-am întrebat... Da, ți-am răspuns, doar. Mi-am aprins țigara și după ce am tras, am suflat în receptor. Auzi ce vînt bate ? Nu mă speria, știi ce drum am mîine. Fă- cea o navetă dincolo de dealurile orașului. Pauză. Rădeam cu unghia o pată de smoală, am mai tras din țigară, respira stins, ca în somn. Hai, lasă-mă să dorm, știi bine că te iubesc, du-te, vorbim mîine, ne vedem a- colo ? Sigur, să închid ? închide, noapte bu- nă ! Am pus în furcă și am început să cobor pe Lăpușncanti. Nu mai era nimeni. La Corso, am luat un campari mic și mi-am a- prins o țigară, cerînd bărmăniței un fir din vîscul prins în aplicul de metal perforat. Unul cu plasture Peste arcada stingă s-a a- „sărmanul heinrich66 La patimile eroului medieval al lui Hart- mann von Aue din romanul cavaleresc cu același nume se gindca, desigur, poetul și criticul Hans Magnus Enzensberger, numindu-1 astfel pe Heinrich Boli intr-un eseu ce i-1 consa- cra în Der Spiegel (din 22 iulie) cu nefericitul prilej al morții, la 16 iulie 1985, a cunoscutului scriitor vest-german. Apropierea, la rigoare ha zardată, am găsit-o semnificativă abia cînd, par- curgînd o amănunțită revistă a presei de limbă germană alcătuită cu aceeași ocazie de o pu- blicație dc specialitate, am rcîntilnit-o, impli- cit, in mereu reluata idee, revenind aproape unanim și obsesiv la comentatori dintre cei mai diferiți ca vîrstă, ideologie și convingeri este- tice, a „martiriului" lui Boli — un martiriu al singurătății, al strigătului „în deșert", al „în- țelepciunii nebunului", auzit de toți și de ni- meni ascultat. Situație paradoxală pentru statu- tul celui care, al saselea german după Thomas Mann, a fost distins în 1972 cu Premiul Nobel pentru literatură ; Theodor IV. Adorne o atribuia cîndva deciziei liber asumate a autorulu Katha- rmei Blum „de a prefera aplauzelor publice po- ziția solitarului vulnerabil", în vreme ce mai tinărul Giinter Wallraff vedea în Boli o vieți, mă a consecvenței cu care și-a urmat convinge- rile și care „nu valorează cîtuși de puțin în propria-i țară". Dincolo de formulările extre- me, se profilează drept constantă pentru ima. ginea deja postumă a lui Heinrich Boli impo sibilitatea de a-1 judeca și, mai ales, de a-i ju- deca opera, înafara unei relații conflictuale, di zarmonice, antinomice, dar sine qua non, cu orizontul social, politic, psihologic în care a luat naștere prozatorul, față de care s-a deli mitat, cu care s-a confruntat și pe care, in ul timă instanță, l-a înriurît precum nimeni altul, în această a doua jumătate de secol a tuturor experimentelor și inovațiilor literare, el a optat pentru ipostaza tradițională, „balzaciană" a scri- itorului realist în sensul cel mai general și li beral al termenului : cel care nu poate despărți estetica de morală. Un alt drum ar fi fost. în cazul său. inima ginabil. întors din războiul care !-•> purtat prin întreaga Europă pustiită de bombe, obuze si camere de gazare, răscolit de „îngrozitoarea mașinărie" ucigașă pe care o declanșase de- mența criminală a hitlerismului, încercarea d" a scrie echivalează cu tentativa de a se elibera de apăsarea propriei alienări, de a_și regăsi i- dentitatea dizolvată in masa amorfă trimisă să omoare și să moară. O realitate covârșitoare, d" neînțeles, îsi caută, nesigur încă la început, o cale între cuvinte, într-o limbă înstrăinată ea însăși de slogane. clișe» și metafore „eroice", asurzitoare și bombastice. Examenul la care isi supune conștiința, interogația tot mai pro- fundă asupra raporturilor dintre individ si „lu- me" devin în primele sale texte notație laco nică, „obiectivă", „realistă" : „Am scris așadar despre război, despre întoarcerea acasă, despre ceea ce am văzut în război și am găsit acasă : despre ruine". De Ia cele dinții povestiri din preajma „orei zero" și pînă la romanele din de- ceniul șase, umbra tragică a conflagrației mai stăruie asupra existențelor postbelice ; spera ta unui nou început, mai demn și mai uman, se conturează pe fundalul experienței limită a dezumanizării, dezintegratoare de valori si destine : victima predilectă este omul obișnuit, simplu și sărac, depersonalizat și instrumenta- lizat de o putere egoistă și lipsită de scrupule. Alarma scriitorului se declanșează însă de î" dată ce o anume mentalitate „restaurativă", pragmatică pînă la a face din bunăstare unicul dialogul artelor lemnul, pe care știa să-1 pună să cînte. Tăria lui ieșea la lumină mai cu seamă in marile con- strucții sculpturale, vădind simț al proporțiilor și capacitatea de a modela într-un chip memo- rabil. Stau dovadă in acest sens statuile Iui Ște- fan cel Mare de la Suceava și Vaslui și cea a lui Dosoftei de la Iași, mărturii elocvente ale for- ței sale de creație. Copacul a căzut din picioare. La umbra lui, de-a lungul unei vieți de artist, s-au ridicat însă acele opere care vor dăinui, avînd puterea miraculoasă a artei de a înfrunta timpul. Pe un colț de bronz va sta mereu încrustat cu simplitate numele lui Iftimie Bârleanti. Un nu- me care a făcut și va face cinste neamului său. Grigore ILISEI propiat și mi-a șoptit conspirativ în ureche : ai văzut ce ninge, dacă o ține așa unde ajungem ? înapoi în sus. pe Lăpușneanu. Am intrat la jocurile mecanice, puzderia de be- culețe colorate, pîlpiind în alertă, mă trimi- se, o secundă, pe pistele aeroporturilor necu- noscute ale lumii. Cineva curăța cu zăpadă mozaicul încăperii în care mai rămăseseră doar cinci, șase inși. Din nou la cabine. Alo, iartă-mă, am vrut să te mai aud o dată. Ce-i cu tine? De ce bați străzile? Am tăcut un minut. Pentru că totul e atit de frumos și pentru că am vrut să-ți spun că tu ești atît de frumoasă. Of, lunatec scump, de ce nu mă lași să dorm ? Ce le predai mîine puști- lor ? Cultura Cucuteni. Oooo, le spui și de ultimele intervenții americane in chestiune ? Oooo, cită informație la zi !, sînt totuși prea cruzi, nu crezi ? Mi-am aprins țigara și am tras adine : uite, îți las aici, puțin după cu- tia asta rece, un fir de vise, ia-1 mîine dimi- neață, cînd treci spre autogară, da ? Noapte bună ! Noapte bună ! Dar toate astea s-au petrecut demult. A- seară, am ieșit să beau un campari mic, la întoarcere, am intrat într-o cabină să sun undeva, mi-am scos țigara, am aprins și. o clipă, flacăra a luminat o mică gînganie, gal- benă, ivită de după cutia cromată : era firul de vîsc, insectă de ceară, încremenită, chir- cită de căldurile și de frigurile atîtor ani. Unde sînt zăpezile?... Val GHEORGHIU Iftimie BĂKLEANU, „Artistul in atelier" in memoriam Niciodată nu poți uita un fiu. Efigia lui este punct de hotar statornic, peste care timpul cade nu ca o umbră, ci ca o aură. In memoria noas- tră chipul sculptorului Ifiimie Bârleanu. din Mă- zănăieștii Sucevei, acoperă spațiul unei iubiri, confundabil numai cu opera sa. De pe înălțimile Cetății, statuia marelui Voievod Ștefan ne va re- aminti mereu statura de plăieș a artistului și su- fletul lui încărcat de mireznieîe Bucovinei. Nu ne-am despărțit de Iftimie BârLeanu, el sălășlu- iește in noi. el se întoarce acum definitiv ,,la obirșie. la izvor-, rămînind, în același timp, al Tării. Alexandru TOMA Președinte al Comitetului județean pentru cultură și educație socialistă Suceava universalia ideal, amenință cu aceeași brutalitate să se în- stăpînească asupra gindurilor și faptelor, să le „adapteze", să le „integreze" mecanismului bi- rocratic, uniformizator, al „miracolului econo- mic". Alternativa se conturează din ce in ce mai clar pentru individul ce are acum de ales între alienarea „aliniată" in societatea nivela- toare a „concurenței", în care singura măsur. a „reușitei" este profitul, și marginalizarea. re- tragerea neputincioasă in ipostaza dovnescă a ratatului social, — prețul amar al încăpăținării de a nu-și sacrifica identitatea, libertatea de a spune, dar nu de a impune, adevărul. Simpto- matică este funcționalitatea relației dintre me- morie și uitare, acolo unde amintirea războiu- lui devine aproape oficial incomodă pentru că ar putea sugera incomode analogii în tehnica manipulării maselor, pentru că, prea treze, prea încărcate de apăsarea trecutului, conștiințele ar putea împiedica expansiunea „prosperității" pri- oritară pentru capitalismul postbelic. Refuzând să uite, personajele lui Boli își declară rezisten- ța. — o rezistență pasivă, ironică, izolată, — față in față cu Goliathul tentacular al instan- țelor puse în mișcare în serviciul atotputernicu- lui principiu al eficienței filistine și intoleran- te : administrație, justiție, biserică, armată, par- tide politice, industrie etc. Hans Schnier Gruhl tatăl și fiul Leni Pfeiffer au o anume vocație criticist-protestatară, pe care, chiar dacă nu o îndreaptă explicit împotriva sistemului, și-o e- xercită in numele unui ideal moral activ, an- gajat, și de aceea aflat într-o quasi-permanen- tă opoziție. Este, în fond, însuși idealul lui Boli, preocupat mereu să aducă aminte că „o- mul nu există numai pentru a putea fi admi- nistrat, și că distrugerile ce se înfăptuiesc in lumea noastră nu sînt doar exterioare". Aver tismentul scriitorului s-a transformat, în dece- niul opoziției extraparlamentare și al primelor manifestări teroriste, într-o dureroasă profeți'' perfecționată, presiunea establishmentului asu- pra individului devine „violentă structurală", pe care marea industrie a „opiniei publice" o re- produce dezinvolt și iresponsabil, servind, de- sigur. interese „superioare" — dar ea si naște violență, disperare, crimă. Katharina Blum va depăși limita pasivă a suportabîlității, și va reacționa, într-un gest pentru ea eliberator, prin focuri de armă. Soluția, aici inevitabilă, nu este si cea a lui Boli, încrezător pînă in ultima cli- pă în virtuțile toleranței si ale umanismului burghez; cu puține luni înaintea morții mai putea fi văzut, alături de mii de tineri vest- germani, demonstrînd pașnic împotriva perico- lului nuclear. „A fost o încurajare pentru mulți faptul că Boli a existat, și mai ales că și-a ridicat vocea sa molcomă atunci cînd alții au preferat s- tacă". Observația de astăzi a lui Wolfram Sihiitte (criticul cotidianului de stingă Frank- furter Rundschau) poate fi completată cu o alta, pe care tot el a făcut-o cu cîțiva ani în urmă : întreaga operă a lui Boli constituie in esență „un comentariu paralel la istoria Germaniei de după război și Republicii Federale". Această întrepătrundere dintre literatură si istorie, dc o organicitate fără egal în proza vest-germană postbelică, a fost socotită de unii drept slăbiciu- ne, de alții drept virtute ; discuția în jurul ches- tiunii dacă Boli este sau nu romancier „mo- dern" s-ar putea prelungi la infinit, căci argu- mentele pro sau contra nu lipsesc. Dotat cit o excepțională conștiință estetică, el a consi- derat dilema criticii drept una secundară în ce- ea ce 1 privește, mai preocupat fiind, de exem- plu, să găsească o formulă narativă a angaja- mentului auctorial total. în care „personaliza- rea" textelor poate merge pînă la identificarea, nu lipsită de ironie critică, dintre autor și per sonajele sale. A si găsit-o în tipul de povestire scurtă, pe care I-a consacrat în cele dîntîi vo- lume, dar n-a încetat să exploreze, — fără os tentație, căci nu „mijloacele" în sine i s-au pă rut importante, ci țelul final al „comunicării' cu cititorul, — mereu alte virtualități expresive Măsura „de aur" a unui realism investigînd ' profunzime, mult dincolo de „fațada" înșelătoa- re a lucrurilor, ca și a unei accesibilități incon- fundabile cu divertismentul, a făcut din Boli un scriitor, de fapt, popular, în ciuda diziden- tei sale obstinate, nu doar politice, ci și llte- rar-estetice, față de comodele tabu-uri ale con- sumului. La cele 31 milioane de exemplare ale cărților sale, circulînd prin toată lumea în 45 dc limbi, există totuși o speranță că vocea „sărmanului Heinrich" n-a clamat doar în „de- sert...". Andrei CORBEA Convorbiri literare — 14 pro :uvenfu?e „convorbiri literare prin corespondență** ■ David ALEXANDRU — Dumbrava Roșie (Neamț). Vreau să văd cum vă desfășurați pe spații mai mari. ■ Maria ANGHEL — Tîrgoviște. Scrisoarea în versuri e amuzantă. Qj Petru BARBU — Galați. Am reținut Cum se renunță Ia o boală de dinți. Mai trimiteți. Sînteți, se pare, un prozator format și, rar lu- cru, foarte original. Evitați subiectele și con- flictele derizorii, ca în Fiasco. ■ Marius loan BOCU — Cluj-Napoca. Pe lîn- gă multe platitudini („să fii e cel mai greu pă- cat / și dorul cel mai neiertat / să fii înseamnă lacrimi, sînge / să fii înseamnă piînge, plînge plînge), apar și unele semne încurajatoare, mai ales în poezia de notație : „în drum, / șarpele încolăcit, / cerbul lepădîndu-și / în sine / coar nele frînte, / și ploaia / putrede crengile, ' zborul îndoit al paserilor, / ruine călătoare I pietrele, / urmarea — și apoi / soarele răsărind. / lucrurile / mînjind cu cer / văzduhul". Eu zic să perseverăm, dv. în a scrie, eu în a vă citi. ■ Toader Th. BUHOCIU — Botoșani. Dacă veți citi poezia care apare în reviste (inclusiv în Convorbiri literare) veți putea, sper, a- precia mai bine ceea ce scrieți. îndeletnicirea dv. literară merită toată lauda, problema pu- blicării însă nu se pune. ■ Zîna CATANA — Galați. Trimiteți un frag- ment de 10—15 pagini, pe care îl considerați mai reprezentativ. ■ Valeriu CKISTEA — Focșani. A nu se con- funda poemul în proză ori proza poetică, cu versificațiile prozaice sau proza versificată. Nu- mind astfel poezia dv., am făcut o apreciere și nu o încadrare. H Dorin DIACONESCU — Roșiorii de Vede. V-am trimis nr. 10. Nr. 1 nu mai există nici la noi, iar 12 este în curs de apariție, urmăriți-1. B Daniela DORIN — Iași. Sînt lucruri bune, dar nici un text nu mă mulțumește pe deplin. Se observă unele crispări sau unele mult prea „leneșe" asociații care afectează unitatea tex- telor. O eventuală discuție pe text, ia reuac- ție, ar lămuri,, poate, lucrurile. B Nicolae loan DRAGU — Ploiești. Sînteți inventiv, dar nu întotdeauna inspirat. B Alee DUHNIC — Brăila. Spuneți : „Vino / pe o rază de lasser / și taie bariera infinitului". Vecinul meu de pagină și poștașul „Argonau- tului", George Ceaușu, ar fi, cred, mai sensibil decît mine la astfel de avansuri. In orice caz, vă sfătui să nu faceți asemenea invitații vreu- nei persoane gingaș-feminine ; sigur veți fi re- fuzat. Poezia, nici ea, nu acceptă orice, e și ea o Doamnă foarte sensibilă la insistențe, dar, în aceeași măsură, greu accesibilă. B George ELIAN — Slatina. Narațiunea ale- gorică (din Vis) nu vă avantajează. Ceva mai puțin convențională, în contextul unor dispo- nibilități lirice evidente, este Acord : „Stranie absență a vocii, / peșterile nu mai aud / ecou) decît în răstimpuri repetîndu-se / ca un joc ne- firesc. / / Ploaia e numai un abur — / respira ția caldă / a sevelor... / / Pădurea privește în urmă spre lutul unde încep rădăcinile...". B Teodor IANCU — Darabani (Botoșani) Folosiți cuvinte mari pentru lucruri mici : „zîm- bești și buzele descoperă / zidul aproape mono litic / al dentiției / apogeul e al strungăreței" B Kolea KURELIUC. — Măreția Mică (Su- ceava). Motivul primirii tardive a textelor c real. Termenul limită de adunare a materiale- lor a fost 1 martie 1 în mai. Almanahul era la tipar. B Simona-Nicoleta LAZAK — Bacău. Unele semne bune ar fi (primul catren din Spre di- mineață, de pildă). Ele sînt, însă, înghițite de o cantitate prea mare de prozaisme (povesti versificate, ritmate și rimate), Aberațiile, fu- gitve, și „non-fugitive", nu te Prind. încearcă să concentrezi imaginile, nu lăsa limbajul sa se risipească în narații sau interogații foarte „profunde", precum : „Nu știu ce voiai, de fapt, să înțeleg ?“ Să mai vedem. B D. R. MANOLE — Galați. Sînt (și) unele lucruri bune. Voi proceda în consecință. B Theodor MARCEAN — Constanța. Mai tr> miteți. Peisaj cu păsări e scrisă, in general, bi ne, anumite accente sentimentale (chiar senti- mentaliste) îi afectează insă unitatea. B Emilian MIREA — Craiova. Multe mulțu. miri pentru suvenirul de la Mălini. Aștept s alte vești, lirice, bineînțeles. B Cătălin MIINESCU — Bals (Olt). Am gă sit, „grăuntele de aur" : „Independent de voința noastră, / frunzele cad... / E-o clipă de ezitare / o clipă de neliniște, / cînd anotimpul își fac» de cap...". In rest, prea mult steril. B Luciana MUREȘAN — Pașcani. Mai trim> teți, vreau să am de unde alege pentru o vi- itoare publicare. Cîți ani aveți (iertați indis- creția !), de cînd scrieți ? B Dora P. — Vaslui. încărcați textul pînă cînd, bietul de el, se prăbușește sub greutatea atîtor asociații si metafore sofisticate : .Se cu- vine să-ți ascund sîngele, // cuvintele-pradă o- prite sub unghii de vlagă pietroasă / uitate pe socluri de cretă-iubiri". B Sorin PATRAȘCU — Iași. Nu m-ați con- vins. Sînteți în faza adolescentină a confesiun.- lor melodramatice. Atît fragmentul de roman cît si povestirea păcătuiesc prin lipsa unei con- strucții. întâmplările se succed una după alta, nu „cresc" una din alta. B Alexandru S. PETRIA — Cluj-Napoca. A- tenție la o sumă de neglijențe, cum ar fi con- strucțiile redundante în genitiv („...sclipirile cioburilor realului") sau aliterațiile supărătoa- re („... toamna / în pelerine / propune din nou numărători din doi în toți..."). In cazul dv. dis- ciplina formală e obligatorie. B Marian POPESCU — Tîrgoviște. Textul e neconcludent. Dacă putem accepta convențiile și chiar tîlcul parabolei, mai greu acceptabile sint vulgaritatea și aspectul de improvizație, de arbitrar. Reveniți cu un text mai puțin „origi- nal*. B Ion RUSU — București. Regret că nu mi-ați trimis poeziile mai devreme să le fi publicat în grupajul consacrat premiaților de la .Labiș*. Voi alege ceva pentru un număr viitor. Ce vîrstă aveți ? B Edres SEDREANU — Tîrgoviște. Vă men- țineți in zona nesemnificativului artistic. Chiar reproducînd fidel realitatea, cum se spune, li- teratura ascultă de legile imaginarului, nu de cele ale realității. B Dorin STARCU — București. Pe lîngă alte cusururi, versul e căznit : „Și-aduceți bucuria în inimi oropsite, / Aduceți și iubirea pe ființe neiubite / Căci pribegiri de soartă sînt peste tot în lume". B Rose TALL — Tîrgu-Jiu. Demne de aten- ție sînt Există un ungher, Nicbîtiana și Zbor. B Constantin ȚIGANELE — Reșița. Descrip- ția e cea care vă avantajează. Primăvară și A- nume dau unele speranțe. B Sorin VIDAN — Dr. T. Severin. Talentul d-tale, e, din punctul meu de vedere, cert, însă „necopt". Eu zic să nu te grăbești, pînă nu se cristalizează o manieră, o perspectivă lirică sta- bilă. Scuză, te rog, nepoliticoasa greșeală de ti- par din nr. 1. Aștept în continuare. B Vasile ZUGRAVU. — Galați. Păcatul cel mare e artificiul : „In ordinea firească a zilei printre fluturări de aripi / Tot mai tîrziu / a- propiindu-se de clipa despărțirii supreme / își grupa stolul în două, jumătate alb, jumătate negru / și se zbura într-o simultaneitate de lu- mină strălucitoare". Insolitul și inventivitatea nu sînt sinonime cu arbitrariul. D. D. poșta „argonaut*4 Vasile CSOLTI — Cărei. „între plane para- lele de lumini, oamenii-stalagmite deplîng abi- sul sideral, născînd pe această coajă de nucă intonația fertilității...". Cîte o scăpărare îneca- tă în hainele grele ale discursului romantic in- dică vreun filon insuficient exploatat. Dintre poemele trimise (toate, fără excepție, sînt poe- me — sau vor să fie) Lanul e cel mai aproape de literatură. Imaginile rămîn în stadiul de con- glomerat datorită unei anumite neglijențe a expresiei. Bogdan DICU — Caracal. Se întîmplă un fe- nomen ciudat la Caracal : oamenii au umor ! Sau, cel puțin, localnicii care ne-au scris pînă acum. Ion Bogdan nu face excepție de la re- gulă. Reținem desenul cu extraterestrul televi- zat cu tot cu urechi (nu noi cu urechi, ci extra- terestrul). L-am reține și pe cel cu marțienii ca- re defilează cu Hobana, Asimov, Bradbury — dacă nu ne-ar fi teamă de Pantheonul celebri- tăților Science fictionului. Poate îți mai vin idei. Bogdane. Petre DUMITRAȘCU — Pitești. Mediocrul în literatură e sortit să dispară. Bila ta de biliard nu poate scăpa de comparația cu textul lui Buf- nilă și, fără a fi o pastișă și nici o parodie, plutind la limita publicării, e un text lipsit de șanse : povestirea cea mai bună le anulează pe celelalte care se învirt în jurul aceleiași idei. Trimite-ne ceva de-al tău ; numindu-ți persona- jele cu secvențe de note muzicale, ne dovedești că ai un „ce*. Bogdan FICEAC — Pitești. Reținem textul, cu toate că ne-am fi așteptat la mai mult decît la o variațiune pe tema „animalului ciudat". Chiar dacă el e un inorog (animalul, nu textul), chiar dacă inorogul e alb și chiar dacă Virgil Căndea a descoperit de curînd un manuscris al lui Dimitrie Cantemir printr-o bibliotecă din A- merica. Un cal albastru ar fi fost la fel de inte- resant. Radu GARBACEA — Sibiu : Reținem tradu- cerea. Ph. Dick e Ph. Dick. O preferam, totuși, cu mai puține poticneli, deși e vorba de tiri- toare. Romică GROSU — Suceava. Ultima misiune poate avea și semnificația (fericită sau nu) de ultimă povestire, dar vîrstă dumneavoastră ne îndreptățește să mai sperăm. Dintre darurile unui prozator, s-ar întrevedea în textul trimis doar simțul pentru dezvoltarea pe spații ample. Constantin GRUEȚ — Brad. Hunedoara. In cazul dumneavoastră, m>-a părut rău că nu e- xistă scriitori orali. (Am să-1 întreb pe I. D. B. dacă a auzit de rapsozi S.F.). Ciudat — aveți ce- va de spus și știți cum s-o spuneți, dar nu s-o si scrieți : aveți mari probleme cu grama- tica. Ion HANGANU — Pitești. Trimiteți povesti- rea. Publicația noastră se adresează tineretu- lui si adolescenților. Sau vreți să vă suspectăm că vă considerati bătrfn ? K. S. Rețt-em povestirea refăcută în actuala formă. Reintegratorul promite să fie t-1 mai bun text a! dumneavoastră «rare ne-a căzut în mină), dar e necesară o discuție asupra momen- telor acțiunii. Altfel, dialogul se revarsă în cas- cadă — si peste cîteva locuri comune — și nu vă pierdeți verva umoristică. Ion MALETA — Galați. Povestirea e în rela- ții mai bune cu corectitudinea gramaticală (a- tenție Ia virgule, totuși) și nu-i mai trebuie de- cît ... povestire, adică acțiune — nu demonstra- ție —, pentru că altfel devine de un didacti cism înfiorător. Știm cu toții că oamenii de pe Planeta Albastră sînt iraționali si că înarmări, le dovedesc asta. Mai trebuie s-o și demons- trăm ? Sau să ne-o demonstreze extraterestrii ’ Sorin MUȘAT — Constanța. Da. Asta nu în- seamnă că sîntem La Starea Civilă, ci că aștep- tăm o nouă proză In genul lui Woden’s only. Nu numai pentru noi! Matei SCHINTEIE și Victor SLMION — Ani- na, Caraș-Severin. 1) Argonaut nu-i o publica- ție exclusiv Science fiction — mai sînt înăun- trul ei și călătorii, aventuri. 2) Minicalculato- rul fermecat promite ceva și ar fi de-a dreptul fermecat dacă, in timp ce unul dintre autori ar scrie, celălalt ar mai și citi nițel. Am mare în- credere în autorii-gemeni, mai ales cînd ei se completează reciproc. „Și așa am încălecat pe-un software și v-am povestit ce-am mai avut și eu prin program-..*. Marin IFRIM — Buzău. Reținem Micropor- tretul unui fan. Brusc, începe să ne intereseze poezia dumneavoastră. Poate că aveți dreptate: „Intr-o bună zi / vor dormi / în cosmos / ca într-un pod / umplut cu mere / și fin (Science fiction). George CEAUȘU prezențe la junimea irina andone poem ca un cîntec Și de teamă, și de magie, și de urît mă voi strînge in mine ca sepia atinsă de friguri Mă lepăd de toate coșmarurile, în fața tăcerilor mi se taie picioarele ca pe patul de nuntă, pe gură misterul cîntării misterul de pasăre-pruncă. I Fără mirosul de cerneluri crude și vii, (ah, înaltul!) lumile S-ar schimba cind pe-un picior, cînd pe altul. poemul cuvîntului greu Iar eu mi-am tocmit zăbranic de fier i de iască— aceasta le-am spus, va fi haina mea-mpărătească. Am tocmit lacrimi cit bobul de viță amară, sucul rece și tare din carnea cuvîntului greu cade ca-ntr-o prăpastie p< ste sufletul desferecat, peste singele-n clocot al meu. Și singer : ca o pană smulsă din înger. poem Am spus : de Ia iubirea aceasta și pină Ia vorbă e o groapă cu lei. i Eu îmi păzesc trupul îmi păzesc lutul, cind il bate vîntul dinspre miazănoapte miroase a prunc și a tei. Strig : opriți Retorica și tăiați-i ca regilor capul, intre tragos și comos trupul ne saltă ca țapul. geneză începusem a mă naște în coliba de grîu a frigului, în ochiul ierbii brăzdat de culori, mă doreau fîntînile în adîncuri împrăștiată căci eu purtam în mine umbra rece a stelei căzute : aducem soldații de plumb ai cîmpiilor moarte, trupul meu rămînea în urma zămislirii — sufletu-mi slobozea ciinii flămînzi de cuvinte... începusem a mă atrofia cînd din adîncuri vulcanul nașterii m-a aruncat în spațiul înlănțuit al sîmburelui. sîmburele — piatră a devenit, iarbă biciuită de rouă. eu veneam încuiată în lumina sferică a umbrei mele, veneam din moarte ca dintr-un somn circumspect... ★ iubeam sălbatic pădurea sălbatică, mi se făceau copacii o toamnă și fiarele mi se făceau o poezie : se înălța ochiul orb al catedralei clopotele de anilină începeau a mă naște... portret Chipul zdrențuit Din sfera oglinzii se desprinde Cum părul nisipos Al luminii Evadează Din capelă. Isi ridică pleoapele de lut Jilav Apoi se depărtează Ca o celulă de altă celulă... pace Ție Agri, Strimtele ceruri nu te mai încap... Cuvintelor și pietrelor, pace Păduri prin care ai rătăcit Cînd visul mort zăcea La capătul somnului... Pace Ciobanului îngropat pînă la genunchi în propriu-i trup De parcă vulturii au trecut peste mare Spărgîndu-i oglinzile... michael... Michael își face culcuș în mine, biciuie zorii și plînge.-. Michael înjunghie dimineața, se spală de sine cu sînge... ochii tui teribil de grei desenează sfere pe nisipul crud... Michael se reazemă de ferestre străine : el spune că jaguarii sînt forme vii ale singurătății, junglă — sălbăticia aparentă a sentimentelor... Michael nu evadează din mine, Michael biciuie zorii, biciuie... poem autumnal Ceea ce simt, marea mișcare din toate părțile și dintr-o dată, ca pe-un cuptor fierbinte dorm idilică si desfrinată. I (Luna, ca totdeauna, de sus, mă-ncovoia și mă lumina pe la subsuori, pe la genunchi) i Se dezbracă prin pămint arșița Mă nvesmîntă in tină : cirtiță, fără lumină. stare de alb । In decembrie, tata Cosește zăpada... ia caii de hățuri — îa biciul... Se-ntoarce acasă Cu uriașele căpițe albe Și mama strînge de pe culme Mari cearșafuri de frig... Nările oilor miros A naftalină... Tata pune statui Pe căpițe... Mariana TIMUC poem de iubire tn convoaie lungi vin iubitele, castele, asta sînt eu în strai păienjeniș vin pe furiș, vin ca să fur și să plec, guralivă ca o sămînță mică, o ghindă sau un bob de linte ce-și scoate pe rînd sufletul prin pămint, sub răsuflarea cîrtiței care sapă și spune ceva obositor, de-au auzit și mamele și bunicile și-acum fiicele. — Convorbiri literare literatura universală boris vișinski ochii pictorului Romanele SENKI I ZED (Umbre și se- te —Editura Univers, 1974), LAVINA (A- valanșa — Editura Facla, 1980), culege- rea de povestiri DREVNE OBALE (Țăr- muri străvechi — Editura Junimea, 1978) și piesa KOCIO RACIN (publicată in pa- ginile revistei Arlechin", nr. 16—17, 1983) recomandă un nume de rezonanță in li- teratura macedoneană contemporană. Născut in 1929 la Skopje, Boris Vișinski studiază dreptul la Belgrad. Se consacră ziaristicii, in paginile cotidianului „Nova Makedonija". Din 1971 este redactor șef al revistelor „Kulturen zivot“, „Macedo- nian Review" (apare in limba engleză, la Skopje). Personalitate artistică dintre cele mal pregnante. Boris Vișinski se impune prin diversitatea genurilor culti- vate : romanul, nuvela și povestirea, dra- ma ; semnează studii și articole, note de călătorie, reportaje, scenarii radio- fonice. Premiile Kocio Racin și 4 Iulie Încununează o bogată activitate litera- ră. Cunoscută in Iugoslavia, opera sa se bucură de privilegiul de a fi publicată in limbile albaneză, armeană, engleză, franceză, germană, hindi, polonă, romană, rusă, sirbo-croată, slovacă, spaniola, su- edeză. turcă, ucraineană. In primul său roman, UMBRE ȘI SETE, e urmărită pe- rioada degringoladei militare a vechii Iu- goslavii, cu pletora de reacții interuma- ne ce o presupune. Peisajul care prile- juiește dezvoltarea ideilor, marcat de două evenimente-limită (cel de al doilea război mondial și Inundarea orașului Skopje, in 1962), personajele-obsesie in- tilnlte deopotrivă in romanul său CURCU- BEUL — (Duga). fantezia deviind borge- sian spre straniu — iată cîteva elemente ce conturează un tip de roman-narabolă, AVALANȘA. Nu fără temei Darie Novă- ceanu 11 găsea aproape de formula unul Gabriel Garcia Mârquez. Inteligentă o- biectlvă. Boris Vișinski privește excesiv de atent lumea Împrejmuitoare, operind, in același timp, prin introspecție. Densă, răspunzlnd Ia Întrebări acute ale exis- tentei. cartea de povestiri ȚĂRMURI STRĂVECHI e compusă intr-un registru melodic, pe rind, major sl minor. In ..Mina aerului închis". „Pașii din casa scărilor", „Intilnirea", „Pictorul" — parti- turi realiste sau cu aer fantast —. auto- rul vehiculează idei care, părăsite, vor fi reluate în dramele sale. Cititorilor familiarizați cu opera scri- itorului macedonean le oferim un frag- ment din ultimul său roman — KLISUR X (OCHII PICTORULUI) D. F. C. Apusul soarelui ce se învăpăia fastuos la ori- zont mi-a umplut ochii și m-am oprit dintr-o dată, mut, cu sufletul plin de căldură, admirîno pierdut cerul încă limpede, pe care se destrămau nori de o transparență arămie. Un vînt de munte mi-a mîngîiat obrazul. iar răcoarea pe care o aducea părea să alunge jos, în cîmpie, efortul acestei zile grele si fierbinți In fața mea se afla deja satul, adunat la poa- lele muntelui. Auzisem spunîndu-se că ai mei sosiseră aici „O femeie tînără și frumoasă s-a refugiat îm- preună cu fiul ei"' mi se zisese. Și am luat-o din loc. Plecasem în grabă, mersesem timp îndelun- gat. Niște oameni cumsecade mă luaseră in camion, însă cea mai mare parte a drumului am făcut-o pe jos, cu bucurie, fără a băga de sea- mă căldura ce se lăsa tot mai grea asupra cîm. Piei, ( Era de ajuns să aflu despre sosirea, în vreun loc oarecare, a noi refugiați, și porneam de în- dată într-acolo. Am cutreierat astfel multe o. rașe și sate... Sînt gata s-o fac în continuare, dacă va trebui. Chemarea aceasta e mai tare decît mine. Sînt sigur că-i voi strînge, chiar fn aceeași seară, în brațele mele vlăguite. îmi petrec toată ziua în căutarea lor. Nop- țile, mai liniștite, îmi aduc vise plăcute sau î.i- tîlniri neașteptate cu Olga. „E atît de bin< cu tine, Marko“, îmi spunea ea adeseori, în vis. După nopțile fn care îi aud vocea, dimineața sînt plin de neastimpăr și emoție. Iar asta ține pînă în noaptea următoare, cînd aștept s-o văd din nou, cu ochii ei biînzi și veseli, cu dulcea mîngiiere a degetelor lungi și subțiri. Goran îmi scapă mereu privirii, ascuns în spatele ei. Le simțeam deja prezenta undeva, foarte a- proape. într-o casă din sat. O căldură imensă, confuză, îmi umplea pieptul. împreună cu miro- surile pădurii, vîntul îmi aducea ceva din fi- ința lor. ceva cunoscut și ascuns. Eram fericit să-i regăsesc în această seară calma, lăsată par- că pentru rugăciune. Priveam cu admirație apusul soarelui, pentru a cuibări cît mai adînc în mine această seară minunată dinaintea în- tîlnirii. Privirea mea atingea duios verdeața întuneca- tă a pădurii din spatele satului, cerul pe care apăreau primele stele, în timp ce pășeam pe cărarea ce urca domol spre case, spre plopii ale căror umbre palide se lungeau pe pămînt. încet, mă pregăteam pentru acea clipă atît de mult așteptată, trecînd cu gravitate prin nea- semuita poartă a soarelui deschisă înaintea mea, în necuprinsul auriu. Aveam deja în nări prospețimea trupului ei alb, îl simțeam, mă pierdeam în el. Picioarele mele obosite și-au regăsit sprinteneala și, plin de vigoare nouă, mi-am urmat drumul, ca să nu-i pierd mirosul. M-am oprit în albia unui torent, simțindu-i mai pregnant apropierea, și am savurat vraja ce-mi copleșea gîndurile, stăpînite de chipul ei. Mă aplecam adeseori să privesc pămîntul moale și frămîntat, peste care trecuseră șu- voaie năvalnice. Printre urmele pe care le ză- ream, doream să deosebesc una cunoscută, a ei sau a micului Goran. Nu departe de mine, in lungul drumului, murmura un pîrîu, impercepti- bil și monoton. La intrarea în sat, între casele mici_ și să- răcăcioase. se ridica o biserică de piatră și că- rămizi roșii, acoperită cu țiglă deschisă la cu- loare, adăpostită de frunzișul unui copac uriaș. Păsări îi fremătau In ramuri, zburînd cu ne- astîmpăr. Sub copac, în apropierea bisericii, un preot cu barba și părul alb se plimba liniștit. îm- brăcat cu o sutană neagră, cu capul descoperit, se agita încolo și-ncoace, emoționat, răvășit. Se sprijinea de copac, privind gînditor în pă. mint, iar apoi, făcînd o mișcare din mînă, își relua mersul. Am ajuns la biserică prin partea opusă in- trării. Dar preotul nu mai era acolo. Dispăruse, brusc, undeva. Ușa bisericii era deschisă, cîteva luminări ar- deau pe pămint, în întuneric. Mirosul de cea- ră arsă era atît de puternic, îneît m-am înde- părtat repede, renunțînd să-1 mai caut pe preot. Urcînd înspre cele dinții case, pe lumină, am fost ajuns din urmă de o căruță trasă de un cal negru, costeliv. Doi țărani stăteau rezemați de un cufăr din lemn alb, de brad. Amîndoi erau parcă nemișcați, cu ochii pierduți în gol. Calul, fără zăbală, își scutura mereu capul, în sus si-n jos ; o spumă fină i se adunase în col- țul buzelor. Căruța s-a oprit, sefrțiind. in fața mea. fără ca eu să îndrăznesc a le vorbi țăranilor. Drumul larg se întindea de-a curmezișul cîmpiei, pre- sărată. ici și colo, cu cîteva case. Calul a luat-p Ia dreapta și a dispărut in spatele gardului u- nei căsuțe așezate pe colț. în loc să-1 urmez, am luat-o in direcția opusă. Am privit casa albă, cu cele două etaje și cu balconul din fier forjat, înconjurată de o curte largă. Zăpăcit, m-am oprit, uitîndu-mă în altă parte. Ap n. mi-am întors ochii în aceeași direcție. Am remarcat atunci, în curte, o femeie blon- dă. Am recunoscut-o, ca fulgerat, pe Olga. Un strigăt de bucurie, am pornit spre ea. făcînd mișcări largi, ca să mă vadă. Cu răsuflarea tă. iată, n-o scăpăm din ochi. Părul ei lung și blond, adunat într-o coadi grea, ce-i cădea pe umeri, strălucea în lumina ultimelor raze ale soarelui. Era îmbrăcată tu o rochie scurtă, albastră, fără mîneci. Brațele albe și picioarele lungi, sidefii, m-au orbit. în- tindea rufe pe o sfoară ce nu izbuteam s-o disting. Rochii, cîteva cămăși micuțe și un pan- talon albastru, care trebuia să fi fost al !l Goran. Cu glasul sufocat de emoție, abia am reu< să scot un strigăt slab. ..Olga. sînt aici, Olga ..“ Pierdută în gînduri, nu m-a auzit, continua să întindă rufele, cu brațele sure sfoară. S-a aplecat din nou, iar cind s-a ridicat, ținea m mîini o cămașă roșie fn carouri, pe care mi s-a părut c-o recunosc. în goana mea spre ea. pe drumul ghiftuit de noroi, o vîlcea mi-a apărut în față, cu o că- rare ce ducea în jos și o punte din seînduri no- duroase. Am coborit alergînd panta, pentru a ajunge în curtea unde se afla Olga ; am trecut, din cîțiva pași, puntea ce se mișca zdravăn. Am urcat în grabă dealul și m-am trezit în fa- ța îngrăditurii de spini și ramuri împletite. M-am oprit lîngă gard, dar Olga nu mai era în curte. Rufele se clătinau pe sfoară. Era a- colo și cămașa în carouri pe care tocmai o a- gățase. Am privit peste tot. fără însă s-o ză- resc pe Olga. Intrase, pesemne, înapoi în casă, nestiind de sosirea mea. în curte, pretutindeni. se simțea parfumul dens al trupului ei. atît de puternic. îneît am deschis grăbit poarta. Doream nebunește s-o întîlnesc. Eram fericit că se află acolo, atît de aproape de mine. Cîteva găini fugeau cotcodăcind prin ograda prăfuită. Am înaintat spre casă, ținîndu-mi mîna pe pieptul în care-mi simțeam inima zbătîndu-se. Ajuns la cîțiva pași de ușă, am văzut o femeie cu fața galbenă și prelungă, înfășurată într-un batic negru. Stătea pe prag, cufundată în gîn- duri. fără măcar să bage de seamă prezența mea. „Olga locuiește aici?" am întrebat, trăeîn- du-mi suflarea. „Cu fiul ei, Goran". am adău- gat. Femeia a ridicat canul. Fata ei. crispată, avea o paloare lividă. Ochii negri, adinei, erau În- cercănați cu roșu. Mi-a aruncat o privire ștear- să, lipsită de expresie. „Olga locuiește aici ?" am repetat cu glas mai apăsat. „O femeie cu părul lung, blond împreună cu fiul ei. îl cheamă Goran. B înalt și slăbuț". Fără să deschidă gura, cu gîndurile departe, mută, femeia a clătinat din cap de mai multe ori. „Tocmai am văzut-o, e aici", am insistat „Poate că nu m-ați înțeles. Mai stă cineva In casa asta?" „Nu e nimeni", mi-a răspuns Femeia cu o voce scăzută, încet, apăsînd pe fiecare cu- vînt. „Nu știu despre ce vorbiți". „Vă rog, cine întindea rufe adineauri?" i-am zis, rătăcit și îndurerat. „Nimeni", a rostit liniștit Femeia, fără să facă vreo mișcare. „Era ea! Era în curte. Acum o clipă. Am vă- zut-o limpede!" Femeia s-a îndreptat din șale și s-a ridicat, privind în jurul ei. Mică și slabă, purta o ro- chie neagră. „O fi venit astăzi, dar n-o cunosc", a adăugat Femeia cu un glas de parcă își cerea iertare. „N-am văzut-o". S-a strecurat pe ușa vecină. Așteptam s-o văd apărînd împreună cu Olga. „Nu e nimeni", a mai zis Femeia cu o voce spartă ,stînd în rama ușii. „Vă spun că nu e nimeni. Sînt singură ca o cucuvea". „Olga, Olga!" am strigat spre ferestre. „Dar era aici, adineauri, Doamne-dumnezeule!", am spus, întoreîndu-mă către Femeie. Nu mi-a răspuns nimeni. Mi se părea că vocea ei îmi lovește timpanele, întoreîndu-se spre mine din pereții mohorîți ai casei. „Cît aș vrea să fie cineva cu mine", a conti- nuat Femeia, așezîndu-se din nou pe prag. „Sa- tul ăsta e gol, părăsit. Stau în fața porții, și îl văd cîteodată pe bărbatu-meu plimbîndu-se pe ici, pe colo. Inima începe să-mi bată cu pu- tere. Mă ridic să-1 Intîmpin, dar nu e el, e al- tul, un trecător. M-am înșelat, îmi spun, ochii mei nu mai văd bine. Și mă așez din nou, să-I aștept îl aștept în fiecare zi. O să vină, știu..." „tm zărit-o de acolo", i-am spus arătîndu-i vîlceaua, pe deasupra gardului. Am văzut-o așa cum vă văd, era ea. Ea!" Femeia rămînea calmă, cu privirea rece. „I-ați căutat în cîmpie?" a întrebat ea cu voce potolită, gravă. Acolo i-am găsit pe ai mei. Poate că sînt acolo..." In timp ce vorbea, mă simțeam pustiit Era ca și cum cineva m-ar fi jefuit „N-am văzut pe nimeni In timp ce veneam spre sat", i-am răspuns suspinînd. „Știu doar că s-au refugiat..." „Nu-, mi-a zis Femeia clătinînd din cap, „aici nu sînt refugiați. Jos, acolo, mulți oameni au fost omorîți. De peste tot. Oho, cîți vin aici, ca tine, să-și caute familia... Pe vremuri, exista o rfpă adîncă. Au umplut-o cu cadavre. întreabă-1 pe preot El știe tot Trebuie să-1 fi văzut plim- bîndu-se prin fața bisericii. Toți au avut de-a face cu el, și pe mulți i-a scos de acolo pe ju- mătate morti. Iar acum, sărmanul, vorbește tot timpul cu ei". Am părăsit-o pe Femeie cu sufletul greu. N-o întilnisem pe Olga. Privirea mi s-a oprit asu- pra sforii... Am rămas mut de uimire : nimic nu mai atîma de ea, sfoara era goală. Totuși, eram sigur că Olga se afla acolo, aproape de mine. îi simțeam parfumul, nu mă puteam înșela. Ăm ieșit din curte, îndreptindu-mă spre sat. Soarele asfințea. N-am intilnit pe nimeni, am coborît încet către biserică. îl căutam pe preot. „Părinte, ești aici?" am strigat. Singură liniștea mi-a răspuns. „Unde ești, părinte?" Am intrat șovăind și m-am rezemat de ușă. Mirosul luminărilor arse se pătrundea de un altul, greu, de putreziciune și moarte. Lumi- nările .a^-zate pe pămint. scoteau ultimele flăcări, neliniștite, fremătătoare. Luminau blind fețele supte palide si gălbejite ale sfinților „Părinte", am repetat nervos, stînd în mijlo- cul bisericii. Glasul mi s-a spart de ziduri, risipindu-se in sunete repetate. Liniștea m-a înconjurat, apăsătoare și gravă Doar luminările se clătinau într-un ultim efort, înainte de a se stinge și a dispărea în întune- ric. în acest miros cald, de descompunere, sfinții se îndepărtau încet, pe resimțite. Erau din ce fn ce mai departe de mine. In vîrtejul blînd.