IPQQini CEED
Ibucovmcne
autograf ;AI. CÂPRARIU
prin mătasea
unei lacrimi albastre
IULIE 1986
EDITATE ÎN COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN
DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTĂ SUCEAVA
DECOR
Cuvîntul
și poezia
Vine o vreme cînd anume cuvinte dragi îți
apar dintr-o dată indiferente, reci, golite de
miezul fierbinte al semnificației. Ca și cind, fo
losite prea mult, ar fugi din învelișul sunetu-
lui, de sub acoperișul umbros al literei si s-ar
evapora cu nepăsare în cele, patru vînturi.
Sînt și clipe în care aceleași cuvinte devin scli-
pitoare, misterioase, încărcate în așa .măsură de
urgia noutății îneît ai senzația că ființa lor a
fost zămislită chiar în momentul gîndirii, chiar
în momentul scrierii, chiar în momentul rostirii
lor.
Această soartă o au, de obicei, cuvintele care
I se aduc flori aerului verii,
de-a lungul drumului acest fior, acest asalt;
sticlind ca sticla va veni dimineața ;
se pare că aripa rîndunicii
sporește recunoștința ; acum,
rămîn aici: lumina-mi scaldă
marea de grîu și-un munte în privire.
Vasile GRĂMĂTICU
poemul. Atît pentru
alcătuiesc opera literară. .
autor cît si pentru auditoriul său, poemul este
un „loc" unde se petrec neașteptate prefaceri,
unde toate lucrurile dispar, unde întrebările
noastre nu mai cer răspuns, unde încredințarea
sj spaima încetează, unde conturul precis al în-
tîmplărilor se destramă, unde patria devine mai
mult decît un relief cu munți, cîmpii și ape.
Este locul unde poetul încearcă să refacă or-
dinea firii, după ce va fi desfăcut lumea cunoaș-
terii lui în infinite jocuri și va fi pus alături
formă de formă, culoare de culoare, umbră de
umbră, sunet de sunet, înțelegînd pînă Ia urmă
simplitatea așezării lor în natură.
Este locul din care poetul, după ce va fi în-
chis această ușă a experienței, descoperind nu-
mele fiecărui lucru în parte, va simți dintr-odată
singurătatea cuvintelor unul față de altul, tă-
cerea cuvintelor unul în fața altuia, uimitoarea
încăpățînate a cuvintelor de a nu recunoaște si
de a nu se întoarce asupra materiei din care au
luat naștere.
Este locul de unde începe „lucrul" poetului,
munca lui serioasă și grea, aceea de a supune
total cuvîntul înțelesului său deplin, de a-1 face
să iasă de sub crusta de calcar a experienței
sale „utilitare", spre a-și regăsi, în poem, con-
textul ideal.
Aducerea cuvîntului în vers nu ține așadar de
ritual. Aducerea cuvîntului în vers nu poate as-
culta de nici un glas din afară, orîcît de îmbie-
tor în dezlegările pe care le promite. Nu pot
asculta de un astfel de glas nici compozitorul,
nici pictorul dar mai cu seamă poetul, care și așa
are de luptat cu „sensul comun" al vorbelor de
fiecare zi, cu haina de smog de pe substantivele
prea des așezate în formulări și descrieri do-
mestice, de pe sintagmele osificate, în jurul că-
rora „bîzîîe" verbe și adjective, de pe exclama-
țiile eterne ale celor cîtorva sentimente funda-
mentale.
De cele mai multe ori, cel care deschide o
carte de poezie își impune să se instaleze — fără
să știe de ce — într-o atitudine de curiozitate
și respect, hotărîndu-și dinainte o anume dispo-
ziție a gîndului și a simțirii,
.activînd'
cum se spune
„pregătind" sau
instrumente ale
unei lecturi speciale.
Fără a avea știință de intenția precisă a poe-
tului, mulți cititori descoperă că „pregătirea" lor
sufletească în vederea lecturii nu-i ajută cu ni-
mic. ci dimpotrivă, intenția cu care s-au angajat
în lectură nu coincide cu intenția autorului. Ei
constată, cu cea mai sinceră surprindere, că
poetul „nu Ie vorbește", „nu li se destăinuie", ba
mai întrebuințează și un limbaj „greoi", inacce-
sibil, care le solicită efort intelectual. Așadar
poezia nu este „bună" pentru că nu-i „distrează".
nu-i „deconectează", nu-i
ar fi vrut.
Cititorul adevărat este
.liniștește" așa așa cum
pregătit să recepteze
un poem care nu i se adresează direct și să „ia
cunoștință" de puterea autorului de a dezvolta,
în mod simultan, forma și materia cuvîntului și
este hotărît în a detecta gradul de identificare
a acestora în expresii desăvîrșite. El știe că lu-
crul pe care se străduiește poetul să-l facă este
să transpună în cuvinte ceea ce nu poate fi ex-
primat prin nimic altceva și că din acest efort
se naște un limbaj care merită să fie
prețuit.
Șocul și surpriza în fața unei poezii
pot fi neașteptat de puternice asupra
nu caută altceva decît rigoarea formală
învățat și
adevă’"'*
celui car ■
dar poate
fi la fel de intens și pentru cel care se așteaptă
la corespondențe afective ori „alinări" dulcege.
Marea poezie modernă a lumii cunoaște, cel
puțin în privința eticii actului de creație, o lege
unică, aceea în virtutea căreia cea dinții stră-
danie a poetului trebuie să
maximă claritate pentru el
că opera, odată elaborată,
al intenției sale conștiente.
De Ia Gerard de Nerval,
fie de a ajunge la
însuși, asigurîndu se
este produsul exact
Baudelaire, Mallar-
me, prin care s-a conștientizat fenomenologia
actului de elaborare a poeziei, apoi prin Ver-
laine, Rimbaud, Valery, Apollinaire — ca să vor-
bim de spațiul francez al poemului —, prin E-
minescu, Bacovia, Barbu, Blaga, Nichita Stănes-
cu — în lirica noastră, eul liric modern constru-
iește valori întru acest fel de cunoaștere și că
tre acest fel de recunoaștere a esenței umane.
Victor URSAN
Din străvechimi, Bucovina a fost, și tulburător se păstrează,
un templu de frumuseți al spiritualității românești. Gîndind la
trecutul ei, văd Bucovina prin mătasea unei lacrimi albastre,
dulcea grădină a acestui sacru pămînt românesc.
Sigilii de aur nepieritor au însemnat, aici, și pentru toată
nația noastră, prezențele creatoare ale unor supreme persona-
lități din nebunia cronică a geniului românesc. Ajunge a
reaminti că sub cerurile Bucovinei a respirat mai întîi cîntul
lui Eminescu, de la care se rebotează cu eternitate Poezia
Carpato-Dunăreană.
Pentru noi toți, Bucovina este vis și faptă într-o sfîntă lo-
godnă peste timp, izvor de tinerețe fără bătrînețe durînd firesc
și fratern în Marea cea Mare a virtuților poporului nostru, pen-
tru vecie.
Moment
A PRIVI
De cîte ori vin la Suceava
îmi amintesc de drumul Dor-
nelor și al Rodnei, de alte
drumuri și locuri ale Țării
Loghin, în calitate de colec-
de Sus, bătute cu pasul
întemeietorii Moldovei,
de
de
ționar și custode, cu grija
amintirea sufletului celui
care s-a îngrijit o viață
treagă, de pomenirea lui
de
de
în-
de
popasurile poeților și compo-
zitorilor, ale gînditorilor și
cîntăreților acestui neam. Cu
genunchiul și fruntea plecate,
la locul unde odihnește Ștefan
cel Mare, în liniștea Putnei,
sau ridieîndu-mă sus la ce-
tate, ca să scrutez zările ță-
rii, cum ne învață din înăl-
țimea sa amintirea de bronz
a marelui voevod, văd cu o-
chii minții întreaga țară, cu
stîncile și stînele Rarăului,
brădetul și mestecănișul pă-
șind izvoarele, desfășurate ca
pe ștergare semnele pometu-
rilor și geometria grădinilor
din basm și de pe ceramica
înflorită a Rădăuților, pri-
veliști de neuitat si întregi
ale copilăriei mele. Acum in-
tru în retrospectiva pictorului
Dimitrie Loghin și văd în-
tr-un ceas, cit a văzut acest
om de suflet într-o viață, dă-
ruită cu sîrg și cumințenie
artei sale. Mă ajută să-mi a-
mintesc cine sînt, cine sîntem
noi toți acești oameni tăcuți,
care nășim într-o evlavie con-
templativă printre peisajele
si portretele expuse în mu-
zeu, varte a amintirilor lui
și ale noastre, parte a sufle-
tului nostru colectiv, națio-
nal.
Expoziția se datorează mai
întîi (ie toate autorului, care
lipsind de cîțiva ani dintre
bine, după o adîncă tradiție
a acestui pămînt binecuvintat.
Se mai datorează expoziția
prefațatorului Alexandru To-
ma, care reprezintă expresia
bunului simț, al respectului
față de bine, adevăr, frumu-
tîrziu al postimpresionismului
ieșean, la clasa lui Ștefan
Dimitrescu, și pînă la urmă
la N.N. Tonitza. Nu a moște-
nit de la aceștia nici linia de
contur, decizia și energia de-
bordantă, incizia socială, ca-
re-l caracteriza mai ales pe
tumultuosul rector de acade-
mie, de la sfîrșitul deceniu-
lui patru. Firea lui DIMITRIE
LOGHIN era alta și nu se
Discreția
lirică
a pictorului
sucevean
Dimitrie loghin
sețe, crescut în sentimentul
adine al dragostei de țară și
de oamenii ei cei vrednici.
Lui se alătură muncitorul cu
penelul și cu sufletul devotat
breslei Ion Carp-Fluerici, o-
mul de condei Valentin Ciucă
cuvenea să lucreze împotriva
ei, să se contrafacă. Sincer
îndrăgostit de locurile natale
și de oamenii aparent simpli,
mari în generozitate și dîrze-
și mulți alții care
la locul cuvenit
le-au dat
potrivit, în
pline de o
Expoziția
cătuită din
lumina
cele 3
au așezat
lucrările,
și ritmul
săli mari,
nia lor,
discret
nul în
plin de
el a fost mereu un
observator, cu creio-
mînă, un desenator
poezie cuminte, nea-
nenumărată lume,
retrospectivă, al-
mulțime de piese
noi, plecat într-o
din care nu se va
decît în dicționarele
unde va fi amintit
călătorie
întoarce
de artă,
ca acua-
relist, mai ales al neisajului
de la Boita, de la Suceava și
de la Mirănti. Dragomirna
sa., poate si ca victor bun
de școală ori portretist. El
este ajutat acum de Viorica
pictate în ulei (177), acuarele
(36), desene (27) și sculptură
(16) cu fișe notate de Ale-
xandrina Ignat, este însoțită
de un catalog explicativ, ca-
re-l prezintă pe artist și în
ipostaza de poet, cu un lim-
baj colorat de provincialisme.
Toată această alcătuire reu-
șește să-l prezinte amplu pe
DIMITRIE LOGHIN ca elev
demenită de fantasme. Fru-
musețea stilului său strălu-
cește în notațiile spontane, de
sentiment. Profesor de desen
și desenator excelent, s-a a-
jutat de notația succintă a
culorii de apă. Acuarela îi
reușea cu totul remarcabil,
tocmai pentru că nu era îm-
bibat de ideea profesorală a
operei finite, menită expozi-
țiilor sau muzeului. Se sim-
țea liber în aceste notații,
pline de talent, dezinvolte, pe
care le considera, de cele mai
multe ori, lucrări pregătitoa-
re pentru pînzele „definitive"
în ulei. în cîteva din aceste
opere finite a păstrat viața,
vioiciunea culorii și a lumi-
nii de la prima impresie fă-
cută de natura peisajului sau
a modelului portretizat. Aici
este cu adevărat mare, incon-
fundabil, deși comunică di-
rect cu tradiția cea mai bună
europeană și cu publicul sen-
sibil la receptarea adevărate-
lor trăiri estetice.
Apoi a muncit mult, chi-
nuitor, chiar în cei 10 ani în
care războiul îi întrerupe ac-
tivitatea expozițională. Se ve-
de în tot ce face strădania,
meticulozitatea profesorului
conștiinicos, dominat de pre-
zența obiectuală și rigorile
didactice în existența sa rea-
lă.
Ce
de
este
ne rămîne incontestabil
la DIMITRIE LOGHIN
poezia pictată cu pene-
Iul de apă, și efectul de trans-
parență, de laviu, în pictură
cu paleta de ulei, cu ochii
deschiși mari spre peisajele
Sucevei, dar mai ales cu pri-
virea interioară a îndrăgosti-
tului de aceste locuri. Tona-
litatea de cîntec ascuns în
adîncul sufletului, o lirică dis-
cretă a pensulației, în acor-
duri fine, cu străluciri aurii,
pe care nu mai știi dacă le
dă raza de lumină a soarelui
după-amiezei ,sau rouă din
ochii celui înduioșat. Simbo-
lurile sale sînt subiacente și
se exprimă perifrastic, pasiv.
Adică sentimentul rămîne în
profunzime și îl citești mai
mult din luminozitate, din to-
nalitatea paletei de culoare,
niciodată din expresii stri-
dente, din deformări volunta-
re. Prin aceste calități DI-
MITRIE LOGHIN a reușit,
în momentele sale de inspi-
rație, să depășească limitele
impuse de convenționalismul
didactic și să fie pictor.
Radu NEGRU
In pofida unor aparențe
(sporadice), momentele a-
niversare ale personalită-
lor vii (în sens și biologic, și
itelectual) nu incită exegeza
■itică. Și nici nu e cazul să o
ică. Prin forța lucrurilor, orice
emers critic presupune intru-
unea violentă (necesară) în in-
mitatea operei. în asemenea
iomente însă, este nevoie de
aplinirea străvechiului ritual
. respectului, delicateții și com-
?ehensiunii, prin care oamenii
leleiași obști crează semenilor
; seamă, împreună cu care, prin
tzard, se nutresc din aerul, zi-
le și nopțile pămîntului, cli-
atul necesar retrospectivei. De
• să ne frustrăm, noi cei de
:i, de această sărbătoare bine-
icătoare ? Mai ales că ori-
» ceremonie a timpului dat
îrturarului. aflat fie la
împăna apelor, fie la vîrsta al-
tudinii patriarhale, este pentru
î în cauză, nu numai un mo-
ent de bilanț, dar și o negare
sărbătorii.
Drama lăuntrică, faustiană în
ență, pe care o trăiește, în a-
ste circumstanțe, oricine viază
spațiul ilimitat al valorilor
iritului. nu trebuie tulburată
• vacarmul alămurilor. Se cu-
ne să adoptăm linjștea și cal-
ul oglinzilor. Mai ales celui
re nu suferă de egolaterie i se
vine o astfel de aniversare.
>un asta cu gîndul Ia profeso-
l universitar iesan Constantin
opraga. Pentru cine l-a cunos-
t în exercitarea competenței
liversitare sau i-a citit opera
pînă acum, el întrunește vie-
țile de profil ale savantului ;
el profil care nu se învechește
nu se devalorizează.
Consemnările aniversare sînt.
esea. bilanțuri cantitative sau
urriculum vitae“. Nu este, oare,
întreprindere hazardată, sau,
iar. o inddicatețe ? în absolut,
’atia oricărui om de litere cu-
inde scrierile finite. încă al-
e care, dintr-un motiv sau al-
I. nu s-au finalizat si himere-
— cele niciodată împlinite. în
istenta spirituală a cărturaru-
ipsean se înscriu toate cu
’pturi egale. Dar ce știm noi
spre viata nanului închinat, cu
?eași calmă devoțiune, mesei
scris si catedrei, iar între e-
întemeierii unei instituții de
ătămînt surv>rior ?
Constantin Ciooraga este unul
itre Uteratii despre care*s-ar
tea afirma, comod, că biogra-
fi se înscrie în operă. TnsS ol
e parte din generația a cărei
venire intelectuală a fost afec-
ă nu numai de experiența ce-
de al doilea război mondial
chiar Ia vîrsta lansării) — în
cazul său mâi dur decît la al-
ții —, ci și de anii contradicto-
rii cînd literatura noastră con-
temporană traversa mutațiile an-
terioare dobîndirii conștiinței de
sine. Pentru evaluarea genera-
ției, considerarea acestor eveni-
mente este obligatorie ; cu atît
mai mult pentru Constantin Cio-
praga, care așează, între debutul
în reviste și primul său volum,
două decenii. Dincolo de orice
avataruri posibile, aici nu este
vorba de un hiatus, ci de .proba
peremptorie a unui mod supe-
rior de a concepe răspunderea
omului de cultură în fața instan-
ței timpului. Erudiția nu poate
gă și care vor rezista multă vre-
me timpului. Evitînd programatic
speculația fragilă, acrobația ipo-
tezelor, originalitatea căutată, e-
femerida conjecturală, studiile
sale își asigură stabilitatea prin
soliditatea documentării și parci-
monia interpretării. Rigoarea in-
terioară caracterizează atît mor-
fo-sintaxa ideilor și intuițiilor
critice, cît și așezarea lor în cu-
vînt. Echilibrul — una din in-
stanțele axiologiei sale literare —
se verifică în propria-j operă.
Tot ceea ce a scris pînă acum
stă sub semnul unei clasicități
structurale, căreia atributele mo-
0 CONȘTIINȚĂ INTELECTUALĂ
EXf MPI ARĂ:
constantin ciopraga
coabita cu improvizația, cu con-
cesiile conjuncturale. Verticalita-
tea personalității umanistului, o-
mului de știință, profesorului im-
presionează.
î
La Constantin Ciopraga. eru-
diția (veritabilă) nu constituie un
scop de sine, ci un vehicul al
ideii, sau către idee; de aceea,
nu este afișată ostentativ și nu-i
redundantă. Perfect adecvată ne-
cesității. impresionează dar nu
epatează. Se simte dorința de a
o face să palpite, vie, activă, in
arterele textului căruia-i conferă
o luminiscență calmă, sporind
plăcerea lecturii. La care contri-
buie substanțial măiestria con-
struirii cărților ; niciunul din vo-
lumele sale, variate ca substan-
ță și structură, nu suferă de ma-
ladiile curente ale opurilor cri-
tice : supraponderalitate, impro-
vizație, absență a centrului de
echilibru etc. Credem că geome-
tria ideilor literare către care
aspiră autorul este sfericitatea.
încăpută pe mîna altcuiva, o te-
mă ca „personalitatea literaturii
române“ s-ar fi prăbușit sub pro-
pria-i cazuistică, iar „fascinația
tiparelor originare la M. Sado-
veanu“ se rătăcea definitiv în
hățișurile carnivore ale mitocri-
ticii. Constantin Ciopraga a scos
din ele două cărți cu bătaie lun-
dernității i se grefează fără di-
ficultate.
Vocația analizei și vocația sin-
tezei sînt virtuți convergente ale
scrisului său. Sprijinită de un
simț fin al disocierii și al nuanței
la nivelul substructurilor, for-
mula sa critică vizează totdeauna
întregul ; a se vedea sinteza, u-
nică pînă acum, asupra literatu-
rii române, și mai de curînd ga-
l'eria de portrete din cel mai re-
cent volum. !n latura) sintezei,
formula sa critică prezintă in-
contestabilul merit de a se si-
tua într-un punct de interferen-
ță profitabil între modurile de-
finitiv validate și inovațiile în
materie ; este cazul ultimei sale
cărți despre M. Sadoveanu.
In selectarea subiectelor afini-
tățile joacă un rol esențial. Pa-
gina sa este arareori polemică
(și numai în subsidar), însă ni-
ciodată agresivă ; ea conține con-
vingerea subiacentă că a afir-
ma ceva în planul artei nu pre-
supune, obligatoriu, a nega alt-
ceva. Opțiunile îi sînt definitive
și cu consecințe largi : M. Sado-
veanu nu putea să nu-1 conducă la
Giono, Bacovia la Emil Botta,
Tbrăileanu la Hortensia Papadat-
Bengescu. Consecvența ideilor,
atitudinilor, opțiunilor, nu ex-
clude „mișcarea". Cărțile sale
nu se plasează pe aceeași
treaptă a devenirii de sine. Evo-
luția în plan spiritual avansează
pe calea armonizării contrariilor
lăuntrice. Condiția axiologică su-
premă a operei este, pentru Con-
stantin Ciopraga, armonia, con-
cepută într-un sens larg, care ex-
clude dogmatizarea ideii.
Orice judecată critică este, în
principiu, amendabilă ; nu și con-
știința din care emană. Timpul,
la rîndul lui, împalidează opinii-
le, le face să-și piardă priza di-
rectă ; doar personalitatea celui
care le-a emis (atunci cînd po-
sedă blazonul exemplarității și
dacă a izbutit să se desprindă
de acea parte a eului supusă im-
pactului cu existența) se împo-
trivește vremii și legilor perspec-
tivei. Obiectivitatea criticului, a-
tunci cînd vocația s-a nu-i iluzo-
rie, se rezolvă la nivelul eticii.
Armonia în relațiile cu semenii
nu trebuie să degenereze în
partizanat. Rezerva afabilă pe
care Constantin Ciopraga o
menține totdeauna în relațiile
interumane este un mod de evi-
tare a accidentelor care i-ar pu-
tea afecta luciditatea și detașa-
rea. Calitate rarisimă, este unul
din puținii noștri critici care
nu s-a lăsat antrenat în alterca-
țiile, mai mult sau mai puțin
extraliterare, care au pigmentat
viața breslei scriitorilor. Faptul
că nu a răspuns nici unor atacuri
brutale și de nimic justificate
nu se explică prin insuficiența
suflului polemic. Ironia pe care
o practică subtil, cu rafinamen?!^
și justețe, o dovedește. Atitudi-
nea detașată este dictată de sen-
timentul demnității și de cel al
decenței. Busculadele de orice
fel îi repugnă. Din comicul in-
voluntar sau penibilul în care
se îmbracă asemenea episoade,
cînd sînt privite din afară și re-
trospectiv, cărturarul înțelept
nu poate deduce decît o singură
linie de conduită : a sociabilită-
ții superioare, în numele adevă-
rului, binelui, frumosului. Clasi-
cul triumfă. Dar, înainte de toa-
te, aici a acționat, prin ricoșeu
sari direct, credința neclintită în
valorile perene. Constantin Cio-
nraga concepe exercitarea voca-
ției și profesiei ca magistratură
„sub specie aeternitatis", ca per-
mament efort de acreditare a va-
lorilor.
I	~
Două cuvinte-chei ale limbaiu-
lui său de specialist: reflecție,
meditație. Ele conduc și către
centrul virtual al operei pro-
prii. Meditația este imanența ei
și exercită asupra autorului o
fascinație irezistibilă. Ea ne dă
cheia „cămării de taină" a perso-
nalității sale.
Mihail IORDACHE
aporii
Mîna mea purtată de curent
prindea aerul
ea curgea de-a lungul văii
plutea pe apă cu palma deschisă
pe ea o legăna apa
în palma ei se lăsau păsările
pînă cînd rîul însuși rîul mare
era acum doar un drum nisipos
în palmă era doar un drum nisipos.
Și iată, într-o noapte,
am descoperit cuvinte în infraroșu
ele erau acolo în miezul...
ele erau semințele nopții
ele erau ascunse sub coaja neagră
eu nu știam
dar mi-am adus aminte
ucigașii de tauri
eu am despicat acea coajă
iar semințele erau treze
ele lucrau, ele tăiau din lăuntru
ele de fapt singure au ieșit
în mijlacul nopții,
neînfricate !
Din fagurii brusei
picură mierea de toamnă
sub titlul nou apare ziua de azi
pe pagina unde se mai vede
o frunză de măr —
locul gol anunțindu-mă
că peste puțin voi muri.
Simt asta după cum adulmecă dușmanul
cu ochiu aburit
după cum aleargă prin piețe
să cumpere, dumnezeule, raci
pentru jertfă pe altarul
daimonului său...
Ci-mi zic, doamne
cîte din astea n-am văzut noi!
De n-ar fi secetă,
de n-ar puhoi' apele !
Ce contează o moarte
printre atitea vieți!
BUT
Cu
mina
întinsă
Se născuse aici, intr-o casă
de Ungă pădure, in anul cînd
tatăl său dispăruse urcînd
muntele. Oamenii vorbeau că
l-ar fi sfișiat lupii, dar ni-
meni nu găsise nici o urmă
și Eroul crescuse așteptind
seara întoarcerii tatălui său.
Maică-sa își continuase via-
ța de femeie singură cu casă
și copil de crescut. Micul
Erou învață să muncească
pămîntul, crescu aspru și pu-
ternic.
Umbla și muncea întotdea-
una singur.
Uneori pleca în pădure să
ucidă lupi. Ii lăsa de fiecare
dată acolo unde îi impușcase,
fără să-i atingă. Nu se temea
de nimic și nu împușca alte
animale.
Din locul de pîndă, privea
uneori arborii și-i închipuia
oameni care stau nemișcați,
își imagina că el ar fi putut
ieși din ascunzătoare oricînd,
ca să-i sperie, se gîndea că-l
vor privi zîmbind și ii vor
spune „Salut, Eroule !“, și fu-
gea plingind de rușinea spai-
mei sale. Asta ținu o vreme,
pînă intr-o zi, cînd se hotă-
rî să-și ridice în spatele casei
un atelier, un loc unde să
cerceteze trupurile copacilor.
11 ridică și nu mai ieși de
acolo decît pentru a aduce
din pădure trunchiuri, pe
care le cioplea cu migală,
dîndu-le forme de oameni, cu
capete, ochi, brațe și picioare.
Era puternic, îi plăcea să
muncească și învăța repede.
Ajunse curînd să minuiască
uneltele cu ușurință și price-
pere, ca pe niște membre pe
care le-ar fi avut dintotdea-
una, înzestrate cu ascuțișuri.
Lemnul se lăsa in voia mii-
nilor sale, iar oamenii făcuți
de el nu semănau cu nici u-
nul dintre oamenii satului,
dar semănau bine intre ei.
După terminarea fiecăruia, o-
bișnuia să-l așeze undeva pe
lingă casă, și să rămină o
vreme nemișcat și tăcut lingă
el.
Intr-o zi ii muri mama, și
în timp ce oamenii o îngro-
pau, el aduse din pădure un
trunchi de mesteacăn, îl cio-
pli și îl așeză în fața casei.
De atunci începu din nou
să împuște lupi. Cu oamenii
nu vorbea niciodată și ei se
obișnuiseră cu ciudățeniile lui
și îl lăsau în pace. Timpul
său se împărțea între șopro-
nul din spatele casei și adin-
cul pădurii. Grădina și casa
intrate în paragină, nu-l a-
trăgeau ; nu-l interesau schim-
bările și nu-și dorea nimic.
Vinătorile solitare devenită
un ritual reluat, pînă la cele
mai mici amănunte, în fiecare
noapte, cu aceleași gesturi,
aceleași zgomote, aceleași gîn-
duri; același lup se zvîrcolea
scoțînd același urlet ultim,
in fața puștii sale fumegînde.
Anulînd unicitatea și sensul
morții, se anula unicitatea și
sensul vieții Eroului.
O dată, văzu în depărtare
o fată și se gîndi să cio-
plească din lemn una la fel.
O privi îndelung, memorîn-
du-i trăsăturile, și se apucă
de lucru.
Era o fată care trecea u-
neori pe acolo, dar Eroul nu
o mai privise niciodată cu
atenție pînă atunci, și apoi
ea trecea întotdeauna la o
distanță destul de mare de
casă.
Treaba mergea greu și la
căderea serii progresase foar-
te puțin. Mîinile îi tremurau,
iar dorința și nerăbdarea îl
îndemnau să continue. In
zori, trunchiul cioplit nu îi
aminti nicidecum de fata a-
ceea, ci de un arbore oare-
care, de o materie amorfă
sau de o ființă fără suflet.
Atunci își dori să o vadă din
nou.
Se strecură noaptea pînă
la casa ei, să o privească prin
fereastră. Dar în casă era în-
tuneric. Se simți dintr-o dată
înfricoșat de pustietate, și a-
tunci observă dinele. Era
mare și negru, stătea liniștit
și îl privea cu indiferență.
Eroul se apropie și îl mîngîie
intre urechi, iar dinele dădu
din coadă și plecă, lăsîndu-l
cu mîna întinsă.
Se întoarse acolo în noap-
tea următoare, și în nopțile
care îi urmară, dar de fie-
care dată în spatele ferestrei
era întuneric și dinele îl
privea fără să scoată un su-
net.
In fiecare zi aduse din pă-
dure dte un trunchi și îl
dopli, dar mîinile nu-i mai
dădură ascultare, fădnd cu
încăpățînare forme pe care
nu le mai încercase și pe
care nu le dorise. Trunchiu-
rile semănau tot mai puțin
cu fata aceea, și semănau tot
mai puțin între ele. Nu adu-
ceau deloc cu cele pe care
le făcuse înainte. Eroul se
gîndi că nu semănau cu ni-
mic, dedt poate cu furtuna
care smulse crengile copad-
lor, sau cu topirea zăpezii,
primăvara, sau cu altceva,
care nu se poate spune sau
cugeta, dar care ,cîteodată,
poate să doară.
Ovidiu NACU
Mă aflam chiar în cuibul de cuci
în civitas dei
puterea cuvîntului
o țineam ascunsă în mine
auzeam noaptea paznicii cotrobăind
limfa-sîngele
era dureros, da
să cotrobăie așa în tine
peste măsură de mult să cotrobăie
mă gindeam că poate
îi voi face pe toți să simtă
ce simțeam eu
pe toți cei de dincolo de ziduri
tot noaptea așa dintr-odată, în pat;
eu am văzut cu un singur ochi,
cu un ochi revărsat pe pernă,
am văzut paznicul
el era fratele meu
necredinciosul apostol al patimii.
iulie
E vremea poemelor fatale
inalte și arse de soare
cu valtrapuri ușoare
umblind aproape goale pagini întregi,
paralel cu țărmul,
cu zvăpăiata riglă
a privirii dumneavoastră,
domnule jude.
Nu vă lăsați furat de esențe
ele întotdeauna iau ochii
și cînd colo, cînd colo
la suprafață mai nimic, fir-ar să fie t
amintiri
din evul de mijloc
Am păstrat această lungă tăcere
fără voia mea
nu cunoașteam cuvintele
care vor veni
ce dens întuneric
misterul celor nespuse ;
așezat în genunchi
cu ochii închiși
aștentînd să se ivească
cel dinții sunet
să se preschimbe în înțeles
umblam din loc în loc
pe la mesele înțelepților
' întinzînd mina
ochiu] meu vedea, călătorea
iar urechea mea asculta
porunci dureroase, utopiile
de pe eșicherul unei galbene foi;
iată-mă azi curățit de tenebre
în straiele de rînd ale mulțimii
neputința e larva pe care
păsările cerului mî-o aduc
în fața gurii mele.

Pagini bucovinene — D
-1 sărute ca
rămîntului"
vărul și de
uri și iar ai
iterviu (publicat mai tirziu) cu Nichita Stănescu
1.	Stimate Nichita Stănescu, nu
știu de ce, dar, convins că prelu-
diul oricărui dialog autentic este
încercarea de a scăpa de formulele
clasice. Deci: cum mai stai cu a-
ripile, Nichita?
— După aripile de ceară ale lui
Icar care mi s-au topit la fel de
iute, de la o vreme, gîndindu-mă
mai mult la aripile de șindrilă ca-
re au înscris în mit pe Meșterul
Manole, am renunțat la aceste două
proteze împrietenindu-mă cu părin-
ele lui Icar, Labirinticul... Dar m-am
certat din pricina Minotaurului cît
și din întîmplarea ciudată de la
Cnosos și m-am tras către fîntînă
cu lumină arzîndă din izvorul tur-
lelor răsucite din Argeș.
Dar de ce( mă întrebi de aripi, în-
treabă-mă mai bine de aer...
2.	Considerind răspunsul tău ca o
acceptare, cu titlu de „membru sta-
giar", în preajma prieteniei tale, aș
vrea să trecem acum la alte lucruri...
Revelația ultimelor mele lecturi
paralele („Teoria producției de sem-
ne" a lui Eco, Santayane și „opera
stănesciană") a fost sentimentul pe
care-1 încearcă un matematician în
fața unei teoreme demonstrate :
„cunoașterea este relevantă, astfel
îneît lucrul desemnat poate să ai-
bă cel puțin cîteva dintre calită-
țile pe care spiritul i Ie atribuie"
și în acest sens mă gîndesc la via-
bilitatea pe care a căpătat-o în lim-
ba română ideea de „roșu vertical"...
— Pentru mine, lucrarea „roșu
vertical" nu reprezintă un punct fi-
nal, ci unul inițial. Am încercat cu
onestitate să adîncesc poesia pa-
triotică și politică, în respectul le-
gilor celor mai stricte din epoca
pe care am trăit-o și pe care am
încercat s-o înțeleg. Cu conștiința
de atunci, cartea nu visează valoa-
rea, ci ea, pentru mine, reprezintă
drumul între valoare și înțelegerea
epocii contemporane.
De fapt, iubite prietene, drumul
spre adevăr mi se pare mult mai
fascinant decît însuși adevărul. O-
dyssea, în gîndul meu,
zintă Ithaca... Nausicaa
mult mai dragă și mai
statica Penelopă...
3. Nu știu de ce, dar
nu repre-
mi-e cu
vie decît
aces‘ răs-
puns mă întoarce cu gîndul la o
temă îndrăgită a lui Nichita „anti-
metafizicul", și anume : dialogul
sau și mai bine zis, meta-dialogul...
Și aceasta cred că este marea șan-
să a oricărui începător intr-ale
„semnului minunării" (!?). pentru
că astfel își poate scrie de acasă
(vezi cazul meu. Bucovina) întrebă-
rile.
Deci, întrebarea : deschiderea a-
ripilor unui înger măsoară de fapt
„nemărginirea" purității? Dar an-
vergura spirituală a unor poeți ca
Villon, Baudelaire, Esenin?...
— îngerii nu-și deschid aripile,
ci sînt angulari. Din punct de ve-
dere al simbolului literar, iar nu
Bîidîgăniile neprețuitului Creangă (Vii)
Spre a ne lămuri funcționalitatea
ei bîzdîgănii ca imagine litera-
— altfel spus ca unealtă de
în Ostrovul Sf. Dumineci, ziua 4
8. primind „obrăzarul și sabia lui
Statu-Palmă-Barbă-Cot" dăruite de
întreabă-mă mai bine de
al celui bisericesc, îngerii fac parte
din recuzita tangentei la un cerc.
Dramatismul tangenței este că ea
are caracterul liniei și de a fi în
afara cercului, așa că ea are carac-
terul curbei. Atît doar că linia
dreaptă în urcare capătă demnita-
tea unei spirale circumscrisă unui
cerc
4.
a cărui rază este infinită...
.și totuși, poetul este un
nior al „domeniilor existente",
domeniilor, repet. Cîte pot fi
care sînt ele?
— Despre „senioria" poetului
Se-
al
Și
nu
am aflat decît ca despre o abație.
Iar în afara fugitivului Cuvînt, gîn-
dit și scris, alt domeniu al poetu-
6. Ce crezi despre... „pescuitul e-
xistențialist" în care fiecare prinde
adevărul său?
— Uneori cred a crede cîte ceva,
alteori n-am timp să cred cîte ceva.
In rest, despre existențialism am o
părere simpatică cum o am bună-
oară despre cămile, ca făcînd parte
din natură și, ceva mai rar, despre
girafe, ca exagerînd gîtul decapitat
al Măriei del Stuart.
Pă mine, cum spune cintecul de
la Ploiești, ce mă oftică / e dorul
de mămăligă / cînd o văd pe căr-
pător ' mă bat pă burtă dă mor!...
Un fel de baroc tirziu al lumii
și, poate. încă ceva mai mult.
aer
cînd Daguerre îi poza pentru în-
tîia oară pe muritori...
9, ...sau Poemul poate fi socotit
ca o „punere între paranteze a rea-
lității sensibile"?...
— Poemul, dacă vrei tu, poate fi
socotit și așa. Poesia însă este
totul și cu totul altceva...
— Ce ?
— Un fel
10. Reiau
Dumitrescu,
de nu știu ce!
o întrebare a lui A.
dar altfel : care ar
cărțile pe care le-ai lua, dacă
cu
T.
fi
ar
mnificare a unui gînd
anume realitate — ar fi
ă ne amintim raporturile
ărțile de propoziție din
.gîndire spusă sau scrisă".
despre
suficient
dintre
așa-zisa
Astfel,
Sf. Duminecă pentru a putea
cerbul ;
în pădurea Cerbului ziua :
omorî
n subiect nu se poate defini de-
prin predicatul său, întocmai
um Harap-Alb din povestea lui
reangă nu se definește decît prin
cțiunile sale. Dar așa cum — dat
iind înțelesul unui cuvînt
su
iectul nu suportă orice predicat
propoziția „Elefantul zboară" e un
onsens), tot așa — dat fiind în-
lesul oricărui personaj de basm—
jpînul nu va; putea săvîrși niciuna
in acțiunile ce cad în sarcina lui
larap-Alb.
Firește, acțiunea-predicat a unui
rsonaj-subiect este
emnificativă adică
uprinde obiectivul
iul desfășurării.
Un simplu tabel
sens gramatical
întreagă —
abia cînd
timpul si spa-
cu obiectele
și narativ
bținute de protagonistul povești:
oastre — :
la curtea craiului (Alb), ziua :
1.	„un căpăstru, un frîu, un bici
i o șea, toate colbăite, șfarogite și
^echi ca pământul" ;
2.	„niște straie foarte vechi";
3.	„un arc, niște săgeți, un paloș
i un buzdugan, toate pline de ru-
ină" căci se aflau uitate în po-
ul casei din vremea cînd a
raiul mire ;
în grajdurile împărăției, ziua :
fost
4.	„o răpciugă de cal, grebănos,
upuros și slab de-i numărai coas-
le" pentru că era calul de mire al
aiului.
la trecerea unui pod, noaptea:
5.	pielea de urs, dăruită de crai
vorba că i-a „prinde bine vreo-
tă" ;
în țara spinilor, înspre seară :
6.	numele de Harap-Alb, primit de
Spîn, la o fîntînă, unde fecio-
luj de crai îi sînt luate cartea,
fiii și armele. Apoi
oate din fîntînă și-i
semn de
de a nu
Spinul „îl
dă paloșul
pecetluire a
dezvălui a-
a-1 sluji „pînă cînd îi
învie".
în grădina Ursului, noaptea :
7. cînd Harap-Alb „smulge salăți
tr-ales și leagă o sarcină mare",
cînd asupra Ursului „pielea
a de urs" ;
9. ..pe la
boncăluind",
mHnd.
Harap-Alb
și-i jupoaie
amează cerbul
adăpîndu-se și
venea
ador-
retează capul cerbului
pielea bătută cu pie-
tre scumpe — una în frunte „stră-
lucește ca un soare".
prin locuri pustii, ziua :
lO.o aripă
rătoare ;
11. o aripă
la curtea
de Ia o furnică zbu-
de la crăiasa albinelor;
împăratului Roș, ziua.
după ce Harap-Alb împreună cu
cei '
12.	cinci tovarăși ai săi — „și la
pagubă și la cîștig" trec cele cinci
probe (Foc, Pîine și Vin, Alegerea
bunului de rău. Alegerea falsului
de adevăr și Veghea de noapte) im-
puse de împăratul Roș, calul îi a-
duce : „trei smicele de măr dulce
și apă vie și apă moartă 'de unde
se bat munții în capete", ceea ce
înseamnă
13.	dobîndirea fetei împăratului
Roș, care află și dezvăluie adevărul
despre feciorul craiului (Alb);
la curtea împăratului Verde, ziua:
14.	cînd Spinul retează capul lui
Harap-Alb iar fata împăratului Ros
— „îl înconjoară de trei ori cu cele
trei smicele de măr dulce, toarnă
apă moartă... îl stropește cu apă
vie'
— îl readuce Ia viață
„îar paloșul în stăpînire"
— ne arată că obiectul
definește pe Harap-Alb este
și-i dă
care îl
paloșul
cu care i se taie capul tocmai pentru
că a încălcat jurămîntul — „așa tre-
buie să pățească cine calcă jură-
mîntul" zice Spinul — făcut pe „as-
cuțișul paloșului" pe care l-a
tatăl său cînd era mire.
Nu vom putea sti, așadar,
prezintă Harap-Alb într-un
purtat
ce re-
basm
în care soarta sa — de a muri și
a învia — este înscrisă pe ascuțișul
paloșului părintesc, decît în mo-
mentul în care vom reconstitui ce
semnificație are acest paloș de mi-
re — acoperit de rugină în podul
casei Craiului (Alb), luat cu vicle-
șug la o fîntînă de către Spîn (îm-
părat Negru) și dat din nou în stă-
pînire feciorului Craiului (Alb) de
către fata împăratului Roș, ajunsă
la curtea împăratului Verde.
Ion FILIPCIUC
lui nu cunosc a fi fiind...
5. Există o „realitate a
unde și cînd descoperă
„știe că știe"?
— De ce mă superi cu
trebare făcîndu-mă să-l
spiritului"?
Omul
că
amicul meu Socrate care
drept probă a cunoașterii
toarea afirmațiune: Atîta
nu știu nimic! Lasă-1 pe
de Chardin care, în felul
această
trădez
în-
pe
dădea
nemuri-
știu, că
Teilhard
lui, des-
crie centrul magnetic al Terrei în
chip de înghesuială a sufletelor mor-
ților. Dacă la atît s-ar reduce su-
fletele morților noștri, mi-ar fi o
scîrbă infinită față de magnetism.
Cu aceasta, iubite prietene, te
anunț că încă mai sînt în viață
și am credința viguroasă de-a mai
fi cîtăva vreme...
7. ...dar
care „nu
să fie"?...
— Dacă
cetate pe
despre Poetul lui Jaspcrs
este, ci poate și trebuie
Platon îi dădea afară din
poeți, nu mă mir că Jas-
pers îi dă afară din prezent tot
pe aceștia. Jaspers, ginditor intere-
sant, chiar inteligent... Dar să fie
la alții!
8. Acum să ne întoarcem puțin la
Sextus Empiricus, la acel Epoche.
care nu e altceva decît „suspenda-
rea timpului prin refuzul de a a
firma sau nega ceva". Este Poemul
Alt-Ceva?
— Dacă însusi Goethe a spus :
„Oprește-te. clipă! O cît de frumoa-
să ești! și versul lui a rămas etern,
epochă-ul îmi apare a fi în epocă
un fel de fotografie în sepia a a-
celui vers ca în la belle dpoque
trebui să pleci într-un exil nelimi-
tat, singur pe o insulă? Spune-mi
cinci titluri.
— Aș lua așa : șeptarii, optarii,
noarii și valeții...
— Mai lipsește una!
— ...da, și damele, bineînțeles.
Niciodată oopîi, niciodată așii!
11. Dar 3?
— Prima carte ar fi 6, a doua ar
fi 6, a treia Rubiconul. Alea
est!
12. Dar una?...
— Mi-aș lua cu mine data
terii, pentru că data morții
jacta
naș-
n-o
voi afla-o niciodată. Morții nu au
memorie...
(A asistat la această convorbire
Dora Stănescu).
Dialog consemnat în ziua de 31
mai 1983, la București, de
Simon Petru OPREA
Sufletul
voievod
Sirop de vorbă
Sufletul meu s-a făcut voievod
Peste trupul bolnav de-nțelesuri
Ce prin necuprinsul.
Oștite sale sint astăzi acasă.
Au vreme să umble
Prin ierburi păzite de Lună...
O, cine-o să-mi sperie zimbrii
Ce pasc in cerneală cuvinte
Să afle cînd iar voievodul
Se-mbracă in focuri de pază?
Vîrsta
ca
un sunet
N-am încercat să fug din inine.
Singur m-aș fi tras pe roată...
O, nu-s decît ce sînt, întreg.
Un rîu ce-a răsărit sub frunți.
Pentru-a trăi in fiecare-amiază
Din setea grea a pomilor ce umblă
Prin crengile suflării ce mă arde.
Mă spăl cu amintiri de cer
In care mai vislesc lucide îndoieli,
Golindu-mă de umbrele ce pier...
Acum mi-i vîrsta numai sunet.
Puteți in ca să dăltuiți un cintec
Sau poate ziua-n trecerea ascunsă
Prin ochii grei, înmăntiați subțire
De brumele visind zăpezi
ingindurate.
în vîrsta mea acum, chemați
pe nume
Iubirile ce n-au putut vorbi...
Și de-oi rămîne-un strop de vorbă
Ce-nchidc-n el adincul mării,
iVoi ști să trec prin mine, albe,
Corăbii ce se pierd în zborul
Celor jnai limpezi pescăruși din
lume.
Ion PARANICI
Improvizații pe cifraj armonic
I. Allegro
un început
decapitat ca gestul umbrei pe o hirtie neagră
— sintaxă și năruire
repetînd foșnetul frunzelor toamna —
o apropiere a poemului
de oriincotro însuși
— juxtapunere în abis —
îngăduie viața
intensă orice fuziune a memoriei
cu trandafirul
ce succede muțeniei
astfel salamandra și nimbul gunoaielor
orașul cu mănuși de verbe cosmice
al cărui țesut anihilează descrierea
clare turnuri și frontiere
de carne viitoare
edifică o pagină spațială
n. Andante
uzat de vechile priveliști
pămîntul galben atomizat de texte
tremură perdea fluidă în cameră
repetînd foșnetul frunzelor toamna
gura ta pulsar caligrafiat în clar-obscurul
melodios
vocala infinită din numele
ce îți desprinde corpul de auroră
nu mai există prezent doar urma unei treceri
cometa ce deschide muchiile lucrurilor
într-un ocean de traiectorii istorice
cum poți opri metastaza iluziei
boala care îți umflă privirea și mîinile
orașul strivind direcții ascunse în sîngele copiilor
numai auzindu-ți pașii printre imagini
încerc întreruperea cursului realității
prin construcții în limbaj
oricum imaginația nu e un zid
prin poroasele cuvinte pătrund
grațioasele tije ale vanelor pneumatice
petalele cu parfum abstract ale ventilatoarelor
curcubeul uleiului
magicul rîu al materiei
marile cîmpuri de calcul
aerul betonat de zgomote abur vibrații
inima nu are cularea naturii
III. Menuet-trio
visul tău de a dura o casă
într-o tornadă de texte
cînd malaxoarele macină peisaje de ferbă și aur
iarba nu mai indură ficțiunea cubului
in orașul cu baruri cinematografe și săruri ferice
fericirea e o mască a muzicii
verticală stereofonic de singe și spirit
o pagină deschisă între oricînd
și jumătatea de clepsidră din craniul marionetelor
automobilele trec nici un prieten
singurătatea închide nopțile tuturor trecătorilor
cum o picătură de singe
raza secundei
muzica
înnoptează in plasa de puncte
variabile a rațiunii
— calde amprente într-o reîntoarcere —
dansează dansează pașii accelerează
freamătul invizibilului
cuvintele sînt negre leziuni
in sunetul pur
repetînd foșnetul frunzelor toamna
zadarnic privești mapoi nrin tulnice
cu fruntea imprimată în frazele lunii
nici un prieten doar pasageri
în turnul cinetic suspendat intr-un nor de insomnii
aurifere
vulturi la puterea numărului de aur
cetăți de aur reclame de aur
trandafiri de aur și totuși piinea de aur
IV. Presto
o nouă eclipsă în densa claritate
coagulează un orizont de
obiecte figurate
metafora tren-de-imagini / metafora spot-de-reat
muncitorii continuă să traseze
autostrăzi în rețeaua
filtrată de magie și liniște
ușor poemul poate fi prins
în levitația unei nebuloase mișcări
a devenit un puls de imagini pe o față
sub care se prăbușește orbita de aur
piatra în carne
gîndul în somn
amplificare a spațiului
prin transparență
uneori umbra umbra umbra
nu mai imită imită imită
Constantin SEVERIN
— Pagini bucovinene
CONSEMNĂRI
Arthur C. Clârke (ll.S.A.
Reîntîlnirea
Oameni ai Pământului, nu vă fie
frică !
Venim cu gînduri pașnice. Sin-
tem verii voștri, am mai fost pe
aici demult.
O să ne recunoașteți cind ne veți
intilni, peste cîteva ore.
Ne apropiem de sistemul vostru
solar aproape la fel de repede ca
undele ce poartă acest mesaj. Am
putea călători și mai repede, dar
ne pregătim de aplanetizare. Deja
soarele vostru domină spațiul din
fața navei. E soarele pe care stră-
moșii noștri și ai voștri l-au îm-
părțit acum zece milioane de ani.
Sîntem oameni ca și voi, dar voi
v-ați uitat istoria.
Am colonizat Pămîntui pe vre-
mea reptilelor gigantice, care toc-
mai începuseră să dispară. Nu
le-am mai putut salva.
Lumea voastră era o planetă tro-
picală, fierbinte, și am crezut că ar
putea fi un cămin plăcut pentru
noi. Ne-am înșelat. Deși eram stă-
pîni ai spațiului, cunoșteam prea
puțin despre climă, evoluția gene-
ktică.
Timp de milioane de veri — în
^acee timpuri străvechi nu existau
ierni — colonia a înflorit. Deși i-
zolată, intr-un univers unde călăto-
ria de la o stea la alta dura cîțiva
ani, am păstrat contactul cu civi-
lizația mamă. De trei-patru ori in
fiecare secol soseau nave spațiale
și aduceau știri din galaxie.
Acum două milioane de ani, Pă-
mîntui a început să se schimbe.
Fusese un paradis tropical; brusc
temperatura a scăzut și gheața a
început să se-ntindă peste poli.
O dată cu alterarea climei, același
lucru s-a petrecut și cu coloniștii.
Acum ne dăm seama că era o
adaptare naturală la sfîrșitul acelei
veri care ținuse ere întregi. Cei
.care-și făcuseră din planeta Pămînt
casa lor de sute de generații cre-
deau că au fost atacați sau conta-
minați de o boală ciudată și res-
pingătoare. O boală care nu uci-
dea, ci mai degrabă desfigura.
Unii erau imuni: schimbarea i-a
cruțat pe aceștia și pe copiii lor.
Astfel, în cîteva mii de ani, colo-
nia s-a divizat în două grupări
aparte (aproape două specii diferi-
te). Diviziunea a dus la invidie,
discordie și în cele din urmă la
conflict.
Pe măsură ce colonia se dezin-
tegra și climatul se înrăutățea, u-
nii au reușit să părăsească Pămîn-
tui. Cei rămași au căzut în barba-
rie. Planeta mamă ar fi putut să
țină legătura cu cei rămași, dar
maladia ne-a obligat să fim reți-
nuți. Și apoi, sînt atîtea de făcut
într-un univers de o sută de trili-
oane de stele. Pînă acum cîțiva
ani n-am știut că ați supraviețuit.
Apoi am recepționat primele voas-
tre semnale radio, am învățat lim-
bile voastre simple și am descope-
rit că refaceți drumul lung de re-
întoarcere din sălbăticie.
Venim să vă felicităm pe voi,
rudele noastre pierdute, și să vă
ajutăm. Am descoperit multe din
erele scurse de cind v-am abando-
nat. Dacă vreți, vă aducem înapoi
vara eternă care domnea înaintea
erelor glaciare. Mai mult, avem a-
cum un remediu simplu pentru pla-
ga aceea genetică, nevătămătoare
dar ofensivă, care i-a afectat pe
mulți dintre coloniști. Probabil că
și-a urmat cursul...
Oameni ai Pămintului, puteți să
vă realăturați societății Universu-
lui, fără teamă sau rușine, fără
reținere !
Traducere de
Dan CRISTOREANL
Costin NEAMȚU :
„Vară"
Romanul renașterii românești
Adevărul retorului Lucaci, unul
din romanele reprezentative ale iui
Mihail Diaconescu, iși desiășoarâ o
bună parte din acțiune în Tara de
Sus a Moldovei. Sînt evocate în el
fapte instituții, relații sociale. perso-
nalități istorice, medii spirituale și
realizări culturale din a doua ju-
mătate a secolului al XM-lea lega-
te de Suceava, Rădăuți, Botoșani, A-
cademia domnească de la Putna, Mar-
ginea, Bădeuți, Cristești și Miroslă-
vești pe apa Moldovei, Strunga. Mic-
lătișani, Bălinești, Lențești, Lipinți si
de multe alte locuri din aceasta parte
de țară. Este de altfel un mediu geo-
grafic și istoric pe care mulți autori
români și străini s-au simțit îndem-
nați să-1 celebreze artistic.
In acest mediu natural, spiritual și
istoric, admirabil simțit și descris de
Mihail Diaconescu, e localizată o ac-
țiune epică avînd o valoare simbo-
lică. Adevărul retorului Lucaci, cel
mai izbutit sub aspect artistic, cum
afirma pe bună dreptate Constantin
Ciopraga, dintre romanele lui Mihaii
Diaconescu, își realizează cîteva din
notele sale caracteristice tocmai în
relație cu acest mediu și aceste lo-
curi nimbate de glorie. Aici, în ve-
chiul Principat român al Moldovei,
au domnit in secolul al XVf.lea doi
voievozi de orientare umanistă, Des-
pot Vodă și lancu Vodă Sasul, cel din
urmă fiind unul din personajele ro-
manului. Aici s-au întîlnit toate cu-
rentele culturale de după Renaștere,
inclusiv toate tendințele spirituale
care se combăteau în centrul Euro-
pei. Tot aici au apărut și replicile
spiritualității autohtone, care vor
culmina în secolul următor cu sino-
dul de la Iași organizat de Vasile
Lupu și cu Mărturisirea... lui Petru
Movilă. Un mediu spiritual complex,
ales în chip intenționat de Mihail
Diaconescu, un scriitor de idei, care
abordează literatura, proza istorică
îndeosebi, ca pe un mijloc de a-.și
ilustra convingerile sale de istoric,
teoretician și filozof al culturii. Fap-
tul nu impietează nicidecum asupra
valorii artistice a romanului. Mai
mult decît în alte cărți ale sale, se
concretizează în el o fericită întîlni-
re între lumea ideilor, mediul istoric
real și talentul literar al scriitorului,
aptitudinea lui de imaginare și obiec-
tivare.
Retorul Lucaci, traducătorul în
românește al unei Pravile scrise de
Vasile cel Mare, este doar un punct
de pornire. Nu se știu prea multe
despre acest personaj istoric. Autorul
îl plasează, atit cît este atestat, în
contextul politic, ideologic, religios
al epocii, context de asemenea real.
Totodată ii inventează un statut psi-
hologic, caracterologic, individual me-
nite să' demonstreze existența tipului
renascentist in spațiul românesc. Fic-
tive dar verosimile, intrucît traduce-
rea Pravilei, adică laicizarea și autoh-
tonizarea unor valori universaliste, este
un fapt autentic. Contextul cultural
in care il introduce era, la fel, o
realitate. Lecturile pe care i le a-
tribuie sînt cărți care circulau in
zona românească : lucrări de Melan-
chton. Luther. scrierile pedagogice
ale ardeleanului Honterus, lucrări
în latină de Seneca. Quintillian, Ci-
cero, tipăriturile în slavonă ale lui
Macarie (Liturghierul, Octoihul) și
cele românești ale lui Coresi, lucrări
in greaca bizantină, pe teme muzicale
(atestate ca opere create la Școala de
la Putna) etc. In acest mediu cultu-
ral real, personajul este credibil. Cre-
dibilă este însăși individualitatea lui.
voința lui de a-și impune o poziție
proprie, atît în plan spiritual cît și
social și moral. Mihail Diaconescu ne
propune în prim-plan însuși tipul Re-
nașterii. omul individual, liber de
prejudecăți, care încearcă să regîn-
dească pe cont propriu toate valorile
culturale tradiționale — religie, cul-
tură, morală. politică — și să le
aducă în serviciul umanității vii a
veacului său. Mai exact, acesta e
punctul final la care ajunge per-
sonajul Lucaci: el se desprinde trep-
tat (prin succesive sacrificii, inclusiv
sacrificiul propriei sale vieți) din
mediul convențional, formalizat și de-
zumanizant al mentalității medievale.
El începe cu elaborarea, în româ-
nește, a unei legi, destinate să apere
adevărul, binele, dreptatea, de abuzu-
rile unei epoci tulburi, o lege căreia
să i se supună tot omul de rînd, dar
nu mai puțin boierii și voevozii. Ges-
tul său nu face însă decît să contra-
rieze forțele dominante ale vremii :
oștenii lui lancu-Vodă îl urmăresc,
partidele boierești il dezavuează ca
pe un neavenit ce demasca petrac-
tările lor cu puterile străine, ierar-
hii, de la episcopii Eustație și Gheor-
ghe Movilă pînă la mitropolitul Teo-
fan, îl condamnă pentru indisciplină,
trufie și orgoliu individual. Observînd
că însăși instituția bisericii renunță la
rolul de a conserva neîntinate va-
lorile morale tradiționale în vîrtejul
devastator al evenimentelor politice
el reacționează surprinzător. își a-
sumă acest orgoliu individual, convins
că numai în sine, ca individ, pot re-
naște structurile morale ale tradiției
și se pot naște valori inedite, cores-
punzătoare aspirațiilor vremii. Ceva
nou, bun, drept, apare în contextul
degradat al epocii și acest ceva nou,
un ferment al viitoarei culturi ro-
mâne moderne, trece prin tipul isto-
ric al Renașterii, individul care-și a-
sumă reînvierea valorilor vechi in
autenticitatea lor și crearea unor va-
lori laice, juridice, avînd arept scop
să stimuleze și să îndreptățească via-
ța vie a omului, înțeles ca individ
real ca grup național real, ca uma-
nitate reală și activă. In final el de-
vine efectiv un revoltat și se alătură
răscoalei răzeșilor lui Ion Lungu, ei
fiind singurii reprezentanți ai drep-
tății sociale, ai independenței țării
în raport cu imperiile vecine (Oto-
man, Habsburgic și cu Regatul Po-
lon), ai moralei tradiționale, neafec-
tate de conformismul eclesiastic. A-
cesta este retorul Lucaci în interpreta-
rea estetică a lui Mihail Diaconescu
iar sensul lui se poate rezuma în-
tr-o propoziție : Renașterea româ-
nească e aceeași ca în toată Europa,
ea avansează în scena istoriei perso-
nalitatea umană ca nucleu viu al tu-
turor valorilor tradiționale și moderne.
Iată de ce considerăm că, în Ade-
vărul retorului Lucaci. Mihail Diaco-
nescu (autorul mai multor cărți inci-
tante) și-a concentrat tot ce este mai
profund din concepția sa despre isto-
rie, cultură, în particular, despre sen-
sul istoriei și al culturii românești ;
de asemenea, (și nu întîmplător) că
arta sa de prozator e aici la nivelul
concepției sale.
Marian VASILE
• Retrospectiva Dimitrie Loghin
Un moment de referință în
viața spirituală a Sucevei l-a
constituit organizarea și pre-
zentarea (în lunile mai și iu-
nie) a retrospectivei Dimitrie
Loghin, manifestare găzduită
de Secția de artă a Muzeului
Județean. Expoziția, reunind
peste 250 de lucrări (ulei, de-
sen, acuarelă, sculptură), a
prilejuit numeroșilor iubitori
de frumos întîlnirea sau re-
întîlnirea cu opera unuia din-
tre cei mai de seamă sluji-
tori ai penelului din cîți a
dat Bucovina. Impresionanta
suită de exponate a fost în-
tregită de elocvente mărturii
(documente, distincții, și o-
biecte personale) privind via-
ța și activitatea distinsului
artist.
La festivitatea de deschide-
re a retrospectivei au rostit
calde cuvinte Alexandru To-
ma, președintele Comitetului
Județean de Cultură și Edu-
cație Socialistă și Ion Car£jd
Fluerici, secretarul Cenaclu-
lui din Suceava al Uniunii
Artiștilor Plastici. (I.B.)
• „Zilele școlii sucevene"
Deschise cu o sesiune de
comunicări și referate ale e-
levilor, „Zilele școlii suceve-
ne" au inclus în bogatul lor
program colocvii pedagogice,
dezbateri și întîlniri de o-
rientare profesională, tradițio-
nala reuniune a absolvenților
de liceu (ultima promoție), o
sesiune de comunicări și re-
ferate ale cadrelor didactice,
expoziții, spectacole muzical-
literare etc. (I.B.)
%
• Decada culturii dornene
în perioada 2—11 iunie a.c.
orașul Vatra Dornei a găz-
duit o decadă a culturii, ma-
nifestare de referință în via-
ța spirituală a localității și
care a prilejuit organizarea
unei bogate suite de acțiuni
politico-educative și artistice.
Iată cîteva dintre acestea :
simpozionul „Coordonate ale
devenirii socialiste", șezătoa-
rea literar-folclorică „La izvor
de joc și cîntec", „Zilele tea-
trului dornean", medalionul
muzical „Ciprian Porumbes-
cu, viața și opera", spectacole,
dezbateri, lansări de carte,
gale ale filmului, expuneri,
recitaluri de versuri. Cenaclul
Suceava al Uniunii Scriitori-
lor a fost prezent, prin Ion
Beldeanu, George Damian și
Victor T. Rusu, la o întîlnire
cu cititorii, desfășurată Ia
Clubul' „Bradul" din locali-
tate. (I. B.)
• Festival folcloric
La Putna, veche vatră spi-
rituală și etnografică a Țării
de Sus, s-a desfășurat o Ga-
lă a portului, cîntecului și
dansului popular bucovinean,
organizată (în ziua de 25 mai
a.c.) de Consiliul Județean al
Organizației Pionierilor
Și
Șoimilor Patriei Suceava.
La spectacolul folcloric in-
titulat „Floare mîndră, Buco-
vină", susținut în aer liber,
au luat parte ansambluri fol-
clorice, formații ale copiilor
de dansuri populare, grupuri
vocale, rapsozi și soliști
muzică populară din nume-
roase localități ale județului.
Manifestarea a mai inclus o
paradă a portului popular și
vernisajul (la Școala Genera-
lă din Putna) expoziției d
artă populară „Tradiții buco-
vinene". (I.B.)
Expoziții
I. Pentru Costel Butoi-Alexan-
dru, absolvent al Institutului
de Arte Plastice din Cluj-
Napoca, promoția 1975, pictu-
ra este înainte de toate răs-
punsul la întrebările puse
sieși : realitatea este ceea ce
văd, este ceea ce simt, este
ceea ce aș dori ?
De aici aspectul neunitar al
expoziției (56 lucrări, galeri-
ile de artă Suceava, mai —
iunie 1986). Importantă este
viziunea cuprinzătoare asupra
motivelor de gen (portret,
natură statică, peisaj, compo-
ziție etc.), tratate în manieră
și stil diferite, avînd în fie-
care exprimare datele necesa-
re autenticului meșteșug ar-
tistic.
Opțiunea pentru calea de
urmat se află deja exprima-
tă în grupajul celor zece pas-
teluri : formă lapidară, cro-
matică tăioasă, expresie vi-
zuală concentrată, suficiente
date pentru considerarea au-
torului drept o speranță a
plasticii sucevene și nu nu-
mai.
II. Bunul simț, echilibrul, m
destia, și simplitatea sînt ex
presiile sub care oficiază pic
torul Dumitru Rusu în ex
ziția deschisă la galeriile su
cevene.
Refuzînd noutățile, autoru
reverberează prin moți
casei (atît de uzitat în ulti
ma vreme) nevoia de întoar
cere la locul de obîrșie, po
vestindu-ne
pre sufletul
ruralitate.
Imaginea
fără echivoc des
său de sănătoas
casei țărăneș
revine simbolică și monume
tală, nu atît prin localizar
cît mai ales prin condensare
în culoare a pămîntității m
tivului, a aburultii și spir
tului satului.
Florile, multele flori în u
cele de lut, se alătură co
plementar peisajelor, prin di
creția tonurilor, prin pale
comună folosită.
Așadar, Dumitru Rusu
un pictor ce se află într-o
tapă de creație suitoare, n
grăbită, dar sigură. (I. C. F.)
REALIZATORI: Ion BELDEANU, George DAM
Viorel DÂRJA, Ion CARP FLUERICI, Mihail IORDA
Gh. LUPU, Marcel MUREȘEANU, Ion PARANICI, M
TINESCU, Alexandru TOMA.
Secretariat: Eugen DIMITRIU
Tehnoredactare: Valentin MILICI
COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ
și EDUCAȚIE SOCIALISTĂ SUCEAVA
str. Mihai Viteazul nr. 48