l duc ovine nc IUNIE 1986 EDITATE ÎN COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA GÎNDIND LA EMINESCU Sînt lucruri despre care știm atît dc multe încît ne simțim cîteodată în stare să spunem că dacă ele n-ar mai fi, oricînd le-am putea reface, pînă în cele mai neînsemnate amănunte. Dacă un pod s-ar prăbuși fără veste și s-ar topi în nepăsarea apelor de sub el. iar cele două maluri ar sta dintr-odată despărțite, degrabă ar veni oameni cu fier, piatră și macarale, ar des- fășura pe iarbă desene și formule complicate, ar privi în ochiul adine si albastru al anaratelor care alungă orice greșeală și, aproape fără să-ți dai scama, ar construi la loc acel pod. In urma lor, după ce se vor fi indenărtat, du- cînd cu ei uneltele tocite, totul ar arăta ca mai înainte. Podul ar fi desăvîrșit, forma Iui ar pu- tea fi văzută, structura lui sunusă la probe de rezistență. Prin simplul fapt că există ,ar aduce din nou mulțumire celor din preatmă. ar intra în obișnuit, pînă cînd aproape că nu i s-ar mai acorda importanță și s-ar pierde în peisajul in- diferenței. Prin aceasta, el n-ar înceta să existe si, de- sigur, ar fi util, fără ca această calitate să de- vină pentru cineva sentiment sau emoție. Ar pu- tea fi mare sau frumos sau de o alcătuire ne- maiîntîlnită, însă frumusețea si forma lui ar îm- bă*rîni sub rugina aceleiași legi. Sînt însă lucruri care nu pot fi distruse nicio- dată atît timp cît și-au făcut casă în sufletul nostru. Ceea ce, prin poezia lui Eminescu, a fost desăvîrșit în graiul și ființa noastră niciodată nu se va risipi, iar dacă vreodată, nrintr-o absurdă întîmplare, se vor face scrum bibliotecile, ar fi destulă amintire în noi pentru a învinge uitarea, ar fi destul timp în fața ochilor noștri. De cîte unelte ar fi nevoie însă pentrti a reface miracolul unei poezii care, dintr-o pricină sau alta, nu s-a putut naște, nu s-a putut scrie, cită zădărnicie ar conține bunele intenții, hăr- nicia, ascuțirea uneltelor, chiar minuțioasa expe- riență a științei, cu toate victoriile ei ? Există o anume pasivitate a lucrurilor, iar forma lor, culoarea lor, sunetul propriu al fie- căruia în parte, mirosul, cenușa în care se pre- fac toate sînt semne ale aceleiași pasivități. Aerul pe care-1 respir și aerul prin care zboară pasă- rea, cel care smulge arborii din pămînt și cel care împinge valurile și cel care preface în nisip statuile, aerul care duce din nou forma și sunetul cu- vintelor, chiar el conține pasivitatea de a se lăsa respirat, supunerea de a fi străbătut de zborul păsării, de a fi înălțat și coborît ca un drapel, izbit de stînci sau umplut de înțelesuri și stri- găte. O piatră nu-și poate imagina nimic. Nici fie- rul, nici lemnul, nici frunza nu-și pot imagina ceva. O mașină, un combinat chimic, o metro- polă, nici ele nu-și pot imagina nimic. Privirea își poate construi însă orașe pe care nu le-a văzut, care au murit sau care nici nu s-au năs- cut. Mîna poate atinge pietre prețioase încă ne- descoperite, urechea poate auzi muzica tuturor constelațiilor. Trupul însuși poate călători spre nașterea lui sau spre moartea lui, poate străbate pasivitatea clipei, poate să creadă și poate să se îndoiască, să fie uimit sau să pară cunoscător. Ceva care nu ține de durere îl face Să spargă învelișul pasivității. Orice poate fi distrus și apoi reconstituit, o fabrică poate fi părăsită ori prefăcută în scrum. Un oraș, dacă se surpă, se va zidi altul. Un pod, dacă îl macină apele, se va face d>n nou. Gîndesc la poezia lui Eminescu și, dintr-o dată, pe două maluri văd două orașe sau două țări sau două case. Văd oameni călătorind unii către alții, de pe un țărm pe altul, ducînd vești sau flori sau merinde. Văd apa alunecînd pe sub talpa de piatră a podului și cele două maluri cum se deschid încet, ca două buze înainte de a rosti o șoaptă. Privesc cum se surpă piatră cu piatră și cum rămîne totul tăiat în două. Un oraș pe un țărm și un oraș pe alt țărm, o țară pe un mal și o țară pe alt mal, o casă de o parte, una de cealaltă. Toți se adună apoi în fața apei, se privesc unii pe alții, își fac semne, încep să simtă crescînd în ei singurătatea, încep să-și vadă în oglinda rîului singurătatea, să vadă cu- loarea și forma singurătății în șuvoiul rece care-i desparte. Și mintea fiecăruia construiește în acea secundă cîte un pod minunat. Din ochii fiecăruia țîșnesc poduri de oțel arcuit, poduri încăpătoare, poduri luminate, peste care aleargă trenuri și automobile, peste care ei au și luat-o la fugă cu brațele pline de flori. Poduri pe care nimeni nu le-ar putea distruge. Victor URSAM autograf OVIDIU GENARU La Suceava, mestecenii Desen de Ion CARDEI EMINESCU La Suceava simți anotimpul pe frunte ; o briză rece, sub- țire, tăioasă. E laserul Nordului nostru. Și totuși o anume blindețe secretă ne scaldă ochii și nu numai atît: parcă toți avem ochii albaștri. Dacă așa stau lucrurile vinovați de asta sînt mestecenii. In împărăția unui ciment amical nou nouț, prin orașul atît de cochet, mestecenii Sucevei par ca și noi, pietonii, ușor ingin- durați și „lucrați" de istorie. Trunchiurile lor de cavaleri ai melancoliei sînt prietenii unei țări presimțite de piatră și lemn : Bucovina cea dulce care eminescianizează fără odihnă acum și pururea. Mestecenii parcă provoacă aerul la poezie și cum poeții zboară la fel de firesc ca și păsările, la Suceava nu-i piatră să nu-și dorească o inscripție înaripată. Orașul ca stu- diou de Poezie incluzîndu-și sufletele nobile în acel teritoriu iubit al sentimentului patriei. Numele sfinte ale românilor se șoptesc mereu în neliniștea delicată a mestecenilor Sucevei: veniți și ascultați-le. și poezia populară Colecția eminesciană de literatură popu- lară, publicată de Perpessicius în ediția națională de Opere, V1, E.A.R.P.R., Bucu- rești, 1963, conține și cîteva piese din folc- lorul bucovinean. Nu am insista asupra a- cestui aspect, dacă n-ar fi avut reflexe a- supra creației poetului, care a utilizat mo- tivele folclorice pentru propriul său labo- rator de creație. Din Foaia Societății pentru literatura și cultura română in Bucovina, Cernăuți, bine cunoscută poetului, din anul II. 1866, p. 287, el își transcrie poezia populară : Cit? flori pe iaz in sus, iar din anul III. 1867, p. 133—140, poetul a reținut foile respecti- ve printre manuscrisele sale, cu poeziile : Frunză verde baraboi, Cîte flori îs pe pă- mînt, Mămuța m-a măritat, Cîte paseri sînt pc lume. De asemenea, versuri ale poeziei eminesciene Ce te legeni..., figurează și în revista cernăuțeană. Toate ooeziile popu- lare sint culese de pe plaiurile bucovinene. Poezia Frunză verde Afion din colecția eminesciană de literatură populară e co- piată de poet din culegerea Poesii popo- rale române adunate si întocmite de Si- meon Florea Marian. Tom. I. Cernăuți, 1873, p. 21—22, cu titlul : Bădița Ion. La fel poezia Frunzulița macului nu e decit transcrierea, cu mici modificări si inversiuni de versuri, a poeziei Nevasta cu prunc mic, cu 33 de versuri (la M. Emi- nescu 31), tot de acolo. Pe temeiul acestui text, poetul a tors firul de argint al versului în poeziile (postume) : Povestea Dochiei și Ursitorile și Ursitorile. Mihai Eminescu și-a dat perfect de bine seama de capacitatea de creație spirituală a poporului și, anelînd Ia patrimoniul popu- lar, a încercat să creeze un mit uric al genezei poporului român. în acest sens, el A PRIVI Aveau să mai fie șapte zile pină ce soarele urca în solstiiiul de vară. Trupul trecător al înalt stelarului Eminescu revenea în țarina originară. Opera Sa strălucește ca steaua polară pentru toți cei ce străbat vremile pe corăbiile limbii române. Cuvintele noastre gindite sau rostite vor bucovineană s-a inspirat din culegerile de poezii popu- lare ale lui Simeon Florea Marian, in care a găsit motivele ce-1 interesau, știind că din cizelarea și șlefuirea nestematelor folc- lorice se naște veșnica strălucire a opere- lor de artă. Iată un fragment din Simeon Florea Marian : Nevasta cu prunc mic : ...Apoi pruncului din brațe, / Cu lacrmi ;ierb:;.v pe față. li cuvinta eu blîndeată : / — -Nani, nani. Dragul mami, / Căci mama ' va îngriji. / $• de seară-ți ia găti : / Colibuță de nuele Pătulet de floricele. / Și cînd vîntul va bori / Dube m: te-a adorm’. / Și cînd vîntul va su'li Iarăși te va deștepta / In temeiul . edr - lor / In drumul tîlharilor Ia’ă-1- transfigurate în U-sToril ■ : pe o-neet’scr : — Nani, nani, pui- șor, Dormi, drăguță, dorm' in pace. 1 Că la vară eu ți-oi face / Sub cel tei bă-