-zile Va vern toamna și vom voiaja între provinciile istorice autograf O zi de Codrul cel bătrin Septembrie 1985 (U SENSURI ALE ISTORIEI Rindurile care urmează au fost prilejuite P d struc- rde I vom A PRIVI TARI- Clipa de un recent fapt muzeal de istorie efect.» mod. - statutul de Capitală a Moldovei (Lațcu Vodă) vor a* a benefice si ulterior. Ca oraș medieval. Șiretul si-a luat Iul de organizare (municipală) de la centrele din apus, poziția la care ne referim insistă asupra aspectului si Lembergul cu Constanlinopolul si negoț al Poloniei și al Moldov.-i Carele grele aduceau de dincolo ale memoriei în fața -j i-astr cultural : la Șiret s-au pus bazele unui fond Vechimea așezării, reputația sa dc fostă reședință voievodală ca și devenirea in contemporaneitate a tirgului de odinioară de negoț care împreuna care se depăna întregul Turcia și cu Orientul", hotare pinză de Crosno nădragi", cuțite și coase, și „pinză litvană", „cușme, pălării si fiere de plug, unelte si vase, catifea și postavuri, coarde de arc, săbii si „felurite arme". Ca punct dc vamă, Șiretul beneficia de anume foloase din aceste ‘■curte po- pasuri negustorești. Bineînțeles avantajele determinat. di po- ziția sa de poartă de intrare si dc ieșire din țară pr , um si și v ■ •m culege un fruct rotund cari poate fi inima k Ion Irimescu : ...Muzica" SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA njr impuneau amenajarea unui asemenea lăcaș. O acțiune dealtfel ce se înscrie in eforturile întreprinse astăzi pentru conserva- rea valorilor spirituale ale trecutului si integrarea lor în cir- cuitul public. Dovezile materiale care au stat la dispoziția specialiștilor sint puține (piese și unelte meșteșugărești, arme, ceramică, or- namentală etc.). Ceea ce nu înseamnă că ele n-au existat. In dealul Horodiștc se descopereau in 1885 cuțite de piatră, cio- cane și securi rudimentare. Apoi, la săparea unei fund..;ii. tot în acea perioadă, s-au găsit o urnă și niștf monede Aman • Există în schimb suficiente date dofument^re c.irv șură nrr.c tele de reper necesare. Dîntr-o mai veche ‘cri rr mtivalata „Orașul Șiret în vremuri de demult" aflăm că un hrisor dir 1756 amintește de o fortăreață de apărare ridicata p“ d> >&iț Ruina, precum și de o cetățuie a Iui Sas, fiul Iui Dragos. pă- zită de 50—100 de luptători. Interesantă ni se pare modalitatea în care a fost soluțio- nată organizarea expoziției de- aici. Pentru a nu i. se da un caracter local îngust, tematica acesteia se caracterizează prin- tr-o generoasă deschidere. Vizitatorul este pus astfel in fața unui amplu și incitant tablou al evoluției urbani din Moldova si aceasta pentru că Șiretul nu poate fi rupt di contextul isto rico-geografic general. De unde si numeroasele trimiteri la prin cipalele centre orășenești din epocă • Suceava. Baia. lăți. Ro- man. Toate acestea reunite într-o primă mari s.Tțiun.. Ca s> Suceava, Șiretul a avut o scurtă perioadă de înfloriri- c s< situează în secolul al patrusprezecelea, cînd el devenise „calc.- respirat i supraviețuitori capul de gennncbj turii acestei organizări, punind accentul pe laturib sale d< ordin economic, social, politic, arhitectural, cu referiri si tri- miteri. cum menționam. Ia alte așezări urbane moldoy. nești. Inaintînd în timp, importanța și afluența de odinioară ini- să scadă. Prin secolele șaisprezece — șaptesprezece asistăm la profilarea meseriașilor. Un autor care s-a ocupat de respectisa perioadă ne oferă o imagine pitorească a zilelor de sărbătoare cînd breslașii, în funcție de profil, se adunau la starostii- si traversau orașul „pășind sănătos și mîndru in urma taratului do lăutari" după care se deschidea „solemn iarmarocul* si „pia- ța se umplea de prăvălii improvizate si corturi cu marfă". Pentru ca mai tîrziu Șiretul să rămînă ceea ce era si de aș- teptat : un tîrg ca oricare altul în configurația căruia rețineau atenția „velnițele de pe pîrîul Negostina", cîteva mori, pră- văliile și circiumele și două-trei clădiri mai arătoase. Se intra astfel intr-o letargie care va dura alte cîteva sute de ani. Istoria nouă a Șiretului își arc practic momentul do ascen- siune în ultimele două decenii. Poate nicăieri mai mult ca aici adevărul acesta nu capătă definiri mai pregnante. Conec- tarea sa la pulsul marilor înnoiri, intervenită in deceniul șapte, la început timide, apoi din ce în ce mai decisive, i-a redat aerul tineresc, seva necesară ieșirii din monotonie si desuet, patriarhalism. Forța declanșatoare dc energii latente a consti- tuit-o, ca pretutindeni în țară, infuzia industrială. O secție de confecții metalice, o alta de tricotaje, o fabrică de produse lactate, o întreprindere de țesut covoare — iată tot atîtea ja- loane menite să modifice viața oamenilor, preocupările lor și. în consecință, confortul și aspectul edilitar-urban al locali- tății. Apelînd la statistici vom reține, de pildă, că volumul investițiilor în 1985 înregistrează, față de 1980, o creștere dc șase ori, iar valoarea producției industriale, in perioada .196S— 1985 consemnează o creștere de 55 de ori. Aceste salturi cu adevărat impresionante se produc în toate domeniile de ac- tivitate : construcția de locuințe, serviciile publice, învățămint, cultură, sănătate. Panourile, imaginile, graficele ce relevă mo dificările intervenite ne trimit în paralel la ritmurile înscrise pe plan național. Pentru că numai printr-o asemenea raportare pot fi descifrate dimensiunile însumate într-un interval relativ redus al istoriei contemporane. Orașul Șiret de azi are. cu ce se prezenta în fața contemporanilor, are ce oferi priviriloi curioase ale călătorilor care-i trec pragul. Și, odată ajunși aici, se impun cîteva considerații finale. Nu ne-am propus in rindu. rile de mai sus să realizăm o prezentare de amănunt a expo- ziției siretene, a spațioaselor sale incinte în care se află adu- nat rodul migalei și competenței celor ce le-au sâvirșit. Nu putem să nu-1 amintim, de asemenea, pe primarul Petrea Fa., solă pentru dăruirea cu care s-a dedicat desăvârșirii acestei inițiative. Vrem să accentuăm și semnificația educativă a fon- dării unui asemenea act de cultură. A pune în fața tinerelor generații elementele vechimii așezării în care trăiesc și mun- cesc înseamnă a le face să înțeleagă mai deplin rosturile și sensurile prezentului, înseamnă a le insufla acel patos roman- tic necesar pentru destinele viitorului. In aceeași măsură, a- vem în față o carte deschisă, un punct de reper pentru toți cei sosiți on aflați în trecere prin fosta Capitală a Moldovei, Marcel 'II RhSLWI Mâță și literatură CĂRȚILE continuă Ion BELDEANU Pe irumul alb și Îngust care te aduce la Pufna, pe drumul întomnat de nunta plopilor subțiri, mătușa ^faria Boghean își leagănă pe pașii bătrini sumanul bro- -dai-vu degetele bucovinene ale cine știe cui. Din țarini, se lasă peste lume miros amar de ghindă jinduind pămîntul. Mătușa Maria Boghean, adunată între umerii căutind îmbrățișarea urmașilor, duce în ochi și în suflet supraviețuirea Mușatinilor. La poarta zidirii face un popas a evla- vie și mă trage mai aproape, punîndu-mi pe umăr mina asprită de anotimpuri. „Vezi podișul acela ca o lumină ver- zuie ? De acolo a plecat săgeata marelui nostru Domn". Vedeam podișul ca o lumină verzuie in timp ce, prin ochii Măriei Boghean, trecea o săgeată albastră, ca o pasăre. In înserarea de dincolo de plopii sub- țiri. Putna se înfiripa ca să-l așeze pe Ștefan în veșnicie. Am trecut pragul cu capul plecat. „Să spuneți urmașilor voștri și urmași- lor urmașilor voștri..." reverberau ziduri- le și prezentul adeverea. La hotarul dintre „a fost" și „este" — doar clina de înălțătoare reculegere, clipa continuă. Lidia MICLESCU GEORGE SIDOROVICI toamna însorită și dulce" era brumat în octombrie, verde și aurit puțin și purtînd pe alocuri, ca niște presimțiri, albe infiorări de argint. Văzusem cel dinții omăt în toamna aceea, atirnat neverosimil pe creste. Intram ca-ntr-un templu uriaș, cu tăceri adinei încărcate de taină. Coloane neclintite, molizii, fagii, carpenii, urcau spre înălțimi. Era o zi de toamnă însorită și dulce, dar acolo umbrele izvorau din trunchiuri aspre, din pămînt și din stînci cu piepturi păroase îmbră- cate-n mușchi, din liniște nețărmurită și din răcoare. Se invăluiau ca o ceață albastră. Lumina se strecura printre ramuri frîntă, subțire, neașteptată, venită, de pe alt tărîm și foșneau frunzare de aramă aprinsă pe cărări mă- runte. Totul avea un aer de miracol vegetal, de poveste încremenită în timp. Mulțime întunecată, despletiți, bărboși, ne încercuiau moșnegii co- drului, arborii de sute de ani. Simțeam cum ne măsoară severi cu ochii lor de lemn. îi priveam cu sfieli citadine. Cîte un molid enorm aștepta in picioare, uscat toacă, drept ca lumi- narea, ceasul prăbușirii. Alții, plătiți pesemne de trăsnete, se învălmă- șeau, încălărați, apocaliptic. Peste trupuri grele, împietrite, mii de pu ieți țîșneau fragezi și lacomi, nutriți din putregaiuri fosforescente. Virgin și sălbatec, codr ii de la Slătioara e un imens monument natural destinat cercetărilor silvestre. Securea nu bate aici în scoarța veacurilor. în jur creștea o tăcere străveche, plină de zvonuri. Se înfiorau ar- borii aceștia străbuni, suind în spații, treaptă cu treaptă, contempo- rani cu zugravii de la Voroneț și Humor, cu zimbrii din vremea Iui Ștefan și Rareș. Vorbeau îndelung despre tropotul stins al cirezilor în- toarse din timp, noaptea pe lună și despre văgăuni unde s-au pustiit balaurii. lazme și duhuri arhaice lunecă pe poteci, tulbură mistreții, scurmind cu rituri de oțel, lacrima izvoarelor, cerbii saltă în coarne făptura de rîs a Iui Statupalmă și undeva, spre miezul nopții, se aude chicotind dezmățat Fata Pădurii. Tufișuri încurcate se frămîntau în loc, ne închideau calea, nu mai știam încotro să mergem. Codrul întreg era o mare și nesfîrșită legendă. Căutasem prin desișurile sale un bătrîn pădurar care-i păzește mis- terele : un pădurar cu nume străvechi ca și codrul. R«marc adesea în conversațiile cu prieteni și cunoscuți că e- xistâ un foarte viu interes față de așa-zisele „cărți «tari»". Expresia din. ghilimele, folosită altădată ca referire la romanele de aventuri și cele polițiste de ..serie neagră", a devenit de la un timp încoace denu- mirea populară a unei categorii ete- roclite de lucrări, diverse nu numai ca gen ci și valoric, dar în care își fac loc anumite adevăruri și idei neconvenționale și sînt denunțate, cu o oarecare vivacitate, clișee și prejudecăți încă active. Majoritatea celor cu care am discutat acest su- iWlr U-iUaU .să. considere — Timpiificind. desigur — cărți „tari" in primul rînd. romanele despre pu- tere și modul în care ea e folosită. Lista lor e destul de lungă. Incer- cînd să le rezum intr-o singură fra- ză. reamintesc în fapt că ele denun- ță • ‘ -eseie dogmatice și abuzurile omise în periuada postbelică, reve- lă. pe baza uncr dosare inedite, cazuri si destine tragice, asupra că- -ora s-a păstrat pînă Ia mijlocul a- or o nefirească ta ere, sur- prind, mai aproape de noi. anoma- lii si iregularități ivite în sectoarele vieții economice și sociale. Luate în accepțiunea de mai sus, cărțile -tari- au, bag seama, o tra- diție de mai bine de două decenii. Polemice, inconfortabile, ele au fost, la origine, un fel de contra-utopii. de replici la scrierile axate pe o problematică falsă, artificială, ilus- trări ale tezei lipsei de conflict și fericirii generale în socialism. Sim- plă. de bun simț, premisa de la care plecau era aceea că, pentru a înain- ta normal în etapa ce se prefigura, trebuia trasă o linie de demarcație între prezent și latura oneroasă, tul- bure a trecutului imediat, că trebu- iau judecate și eradicate poncifele și erorile noii perioade. Marile acte revoluționare (naționalizarea mijloa- celor de producție, colectiviziarea a- griculturii) fuseseră înfăptuite. Ve- nise Vremea reflecțiilor asupra vala- bilității și moralității unora din mijloace și procedee, a determinării responsabilității fiecărui individ în desfășurarea evenimentelor, a pro- ceselor de conștiință, a demitizări’ politicului și interpretării lui din- tr-o perspectivă riguros dialectică, a disocierii intre „putere și adevăr". Venise, totodată, vremea ca în lo- cul unei viziuni idilice, uniformiza- toare să fie reinstaurată, în artă și literatură, o viziune realistă, un au- tentic pluralism estetic. Din motive ce se subînțeleg, căr- țile „tari" corespundeau „orizontului de așteptare" al cititorilor : ele sti- mulau pasiunile justițiare și reac- țiile cetățenești, satisfăceau fie și retrospectiv — veleitățile organi zatorice, administrative; ajutau atît la înțelegerea trecutului apropiat cî.t^k-a actualității. După ani în care se hrănise cu supa unor com- puneri fade, publicul simțea că i se oferă, în sfîrșit, ceva crocant, „sen- zațional", ceva care avea atingere cu viața adevărată, cu oameni și fap te cunoscute. Din cine era format a cest public ? Din cei care traversa- seră epoca și suportaseră, într-un fel sau altul, seismicitățile si bulversări- le ei. Ca și autorii celor dinții cărți „tari", proveneau, în marea lor ma- joritate. din mediul rural, erau prin urmare sensibili la epatările des- pre modul în care acesta fusese re- structurat. Citindu-le. se regăseai’ în ele și — cum spun țăranii cînd vor să-și ușureze inima d- ceva ca- re î-a apăsat — „se -ăcoreau". Pu- +ornh impactul cărților ..tari" a a- vut fără îndoială repercusiuni asu- pra modului nostru de a gîndi, al fiecăruia, căci, de ce n-am recu- noaște ?. cu toții am fost marcati de lectura lor. însă, din punctul m"u de vedere repercusiunea cea mai imeortantă a fost aceea că au --“animat curiozitatea față de litera- tu'a contemporană. Succesul cărților „tari" a influen- țat. insesizab1). mentalitatea nmd'ic t’vă a autorilor. Fantul confirmă 0 mai veche observație a lui Paul ZarifoDol. wme că ..atitudinile cu- rente în artă si literatură sunt nu de natură estetică, ci socială : sînt rezultate din trebuința de a figura rit mai patent în cercul so":al al cărui prestigiu ne farmecă mai mult“. Scrise într-un cod accesibil (în ele raportul semnificantului cil semnificatul e mai direct), cărțile „tari" prezentau avantaiul de a in- teresa și ..sus" și „ios“. Asa se face că. într-un interval reiativ scurt, numărul lor a crescut, fiind proba- bil de ordinul sutelor. Scriitorilor, talentati si de bună credință, care au deschis drum cărților „tari", li s-au alăturat. între timp, un soi de procurori improvizați, de francti- rori mohorîți, de colecțoinari de „ca- zuri" si ..probleme", gata oricînd să le manufactureze în .romane cu cheie". Producția în serie, dună re- țetă. a afectat calitatea, tăria căr- ților „tari", creînd la un moment dat senzația de saturație. Constantin CĂLIN (continuare în pag. II) C ronica literară. După cîteva volume de poezie și o prezență mai puțin marcată în re- portaj, Ion Beldeanu debutează, re- lativ surprinzător pentru cine îi cu- noaște producția literară anterioară, in domeniul prozei scurte. Surpriza ține de faptul că volumele anterioare nu prefigurau prin semne certe un posibil prozator. După-amiaza unei a- mintiri nu recuperează aproape nimic din sursele de expresivitate ale re- porterului și, de asemenea, am putea spune că face abstracție de profilul șt experiența eu-ului liric al poetului. Diferența este atît de marcată incît, la primul contact de lectură, schițele, povestirile și cele cîteva proze ma ample, cu alură de nuvelă, par a fi scrise de o altă mină (nu însă de cea stingă). Cazul este relativ rar întil- nit la scriitorii ispitiți de mai multe muze și ar putea fi interpretat și în bine, și în rău. Răul ar putea consta în aceea că, dacă scrierile din amin- titele genuri în care s-a lansat Ion Beldeanu nu comunică între ele, în- seamnă că una, dacă nu două, din- tre cele trei piste pe care se an- gajează autorul nu îl exprimă. Bine că scriitorul posedă necesarii senzori și necesara detașare, și credem că a- cesta este cazul său, pentru a recep- ta lumea, la el în primul rînd exis- tența, și de a o comunica prin emi- țători diferiți. înseamnă că se în- tîmplă ceva asemănător, pînă la un punct, cu funcționarea unui televizor înzestrat să producă atît imagini co- lor, cit și în alb-negru. Intr-adevăr, proza lui Ion Beldeanu, preponderent obiectivă și epică, se diferențiază net de lirismul său preponderent subiectiv și marcat de o dilatare romantică a eu-lui. Titlul volumului — După-amiaza u- nei amintiri — nu am spune că este teribil de bine ales, ir. măsura în care sugerează un demers de recuperare a trecutului prin memorie, inevitabil marcat de subiectivitate, dacă nu de lirism. In cazul lui Ion Beldeanu, memoria, atunci cînd se face, cu a- devărat, apel la ea. decupează figuri și întîmplâri prea puțin marcate de prezența, posibilă dar nu obligatorie, a naratorului. Rezultă de aici o proză epică prin excelență, cu decupaj ferm si rapid al situațiilor și tipologiei. Tehnicile moderne nu-1 prea ispitesc pe autor și, cînd apelează la ele, o fac CU discreție și un fel de stinghe- reală,.ca. și cum ar fi fost prins in fla- grant delict ; realitatea e'Ste cit aceste tehnici nu-i sînt deosebit de familiare si, de aceea, nici nu face caz de ele. Și’, la urma urmei, pentru genul de epică pe care îl practică, nici nu i-ar servi prea mult. Toposul povestirilor, schițelor și nu- velelor salo este spațiul anonim ■ stagnant, incapabil să încorporeze sau să producă evenimente și oameni cu o forță potențială sau în desfășurare ieșite din comun. Un titlu — Altă moarte care nu dovedește nimic — „ ne trimite nu la Anton Holban, ci la | „locurile unde nu se întîmplâ nimic" ale lui Mihail Sadoveanu : sate izo- | late de circuitele tensionate ale lu- mii contemporane, orășele neintrate 1 încă în malaxoarele transformărilor Trei povestiri de pe Dunăre 1. BARBA Bătrînul îl chemă pe Niculaie lin- gă el. începe, fără să-l întrebe dacă îl ascultă sau nu : „Războiul l-am făcut pe front. E- ram pe-o cîmpie, pe undeva. Primise- răm ordin de atac. Ploua cu obuze. La un moment dat, unul căzu în apropie- re și mă îngropă în țărină pînă la gît, ba ceva mai mult, că abia am pu- tut da capul pe spate să pot scoate nasul și gura deasupra, să nu mă su- foc. Nu mai auzeam si nu mai vedeam nimic. Nu știu dacă mi se părea îns- atacul se depărtase. Ai noștri înainta- seră mult. Rămăsesem singur la marginea lăs- tărișului de unde porniseră la asalt, în jurul meu nu era nimeni. Nu pu- team face nimic. A plouat peste mi- ne. A nins peste mine. Soarele mi-a răscopt țeasta și ochii. Vinturile m-au bătut. îmi crescuseră părul și barba, lungi pînă departe, către lăstăriș și către cîmpie. Intr-o dimineață, mă trezesc păscut de-o vacă blîndă și floreană. Pesem- ne că părul și barba se făcuseră de iarbă ! Vaca mă apucă vârtos de păr și, din trei smucituri, mă scoate afară din pămînt, teafăr, însă bătrîn. Și mîntuit am fost, cum mă vezi". Niculaie îl asculta pe bătrîn, zîm- bind pe sub mustață ; ochii îi jucau vioi și mulțumiți. 2. BALAURII Bătrînul continuă ■ „Eram deja flăcău. Jucam minge; pe vale, lingă calea ferată. Intr-o zi (era pe la amiază), sosi trenul în ga- ră. La fereastra unui vagon stătea un om cu un șarpe mare în gură. Fața lui era vînătă cum nu se mai poa- te. Ochii îi erau holbați. Citeam în ei o frică fără margini. Șarpele în- cercase să intre în gura lui, în timpul somnului, dar pentru că era gros cît mina, nu-i încăpuse decît capul și modernizării și industrializării, car- tiere în care, după agitația febrilă a întemeierii, timpul începe să curgă lent, după tipare uitate, scoase par- că din prozele lui I. A. Bassarabescu, sau, mai aproape de noi, ale Iui Te- odor Mazilu. O liniște aparentă sau reală, exajîrd insidios din ele, surdi- n.izează orice fel de conflict care se naște sau se consumă Tn aceste peri- metre ale izolării : „Portița scirții prelung și căzu cu pocnet sec. Era veche, înnegrită de pini și vreme, ca și gardul de La stradă (...) Curtea plutea intr-o deplină somnolentă. Du- pă cîțiva pași cărarea se bifurca și ocolea casa veche cu cerdac împre- surată de perdele de viță. (...) O mo- ION BELDEANU: DUPĂ-AMIAZA U\fl AMINTIRI (Junrmea, 1985) leșeală de iulie apăsa acrul devenit gri >1 și unsuros. (...) Trepte de pia- tră, roase pe jumătate, și multe ghi- vece cu flori înșirate ue-a lungul balustradelor. Pe o masă din nuiele cineva râsfoise un ziar, lăsîndu-și a- lături ochelarii. (...) Am stat aștep- tind, pînă întrebarea se topi în tă- cerea mătăsoasă. Nici o mișcare. Asta nu mă deranja nicidecum". (Casa de pe strada Cazărmii). Firește, scriito- rul încearcă și ambianțe mai agitate, dar rezultatele nu mai sint aceleași; este limpede că stăpînește mai bine toposul lentorii în care timpul s-a scurs, odată. lent sau se derulează acum intr-un ritm anacronic. Pe acest fond spatin-temporal sînt proiectate întîmplări anodine, eveni- mente de rezonanță măruntă, cu o pu- tere de reverberare în social și psiho- logic limitată, mici accidente biogra- fice sau impacle dure, surdinizate de atmosfera de vată în care se mișcă personajele. Meritul unor astfel de proze (și, după părerea noastră, sînt cele mai bune din volum) este de a da relief faptului divers, de a restabili proporția reală dintre spațiu, timp, dimensiunile personajelor și însem- nătatea conflictelor în care sînt an- grenate ; adică, de a se stabili nece- sara armonie a realului în planul fic- țiunii estetice. Bunăoară, la „iazul lui Gurău" un copil îi învață pe ma- turi cum se poate prinde, fără instru- jumătate din lungime ; cealaltă jumă- tate atîrna in afară. închipuiește-ți un om cu un șarpe in gură !". Niculaie nu zîmbi, nici nu întreba nimic. Spuse doar : „Vezi ce pățește omul, dacă doarme cu gura deschisă?' Bătrînul continuă : „Un copil de vreo zece ani dormea dus. Cînd se trezește, i se plînge mai- că-si că simte ceva greu și rece în stomac. 11 duce la doctor maică-sa si. pus la raze copilul, se constată că are în burtă un șarpe... Nu mă în- trebi cu ce au ieșit balaurii din gura omului și din stomacul copilului?". Niculaie rămase gînditor, dar nu pă- rea curios. „Nu întreb, pentru că toată lumea știe". „Atunci ascultă-mă cu atenție", con- tinuă bătrînul. „Lingă un sat era o baltă fără stuf un ochi de apă blestemat în care se afla un balaur. N-ar fi fost nimic, da- că balaurul ar fi stat în mîlul lui și ar fi lăsat oamenii în pace. Dar, în fiecare săptămînă, trebuie să i se dea carne de om tînăr, băiat sau fată, că altfel, era vai și amar. Cum să scape satul de balaur ? A venit un străin care aflase povestea prin depărtări. Cum sâ-1 scoată din lac ? Au muls toate vacile, au umplut un cazan mare și au fiert laptele. Clo- cotit așa, l-au pus pe o plută pe care au împins-o pe apa neagră a lacului. Șerpii și balaurii mor după lapte. A- burii laptelui clocotit din cazan plu- teau pe apă. Pesemne că balaurul a simțit mirosul lui, că s-au făcut niș- te valuri mari, aproape să răstoarne cazanul, iar necuratul a sărit să bea lapte, nesătul cum era. N-a apucat să bea, că s-a opărit și s-a înecat. Așa a scăpat satul de urgie. Au fost aduși crapi și plătici. Au pus pe margini plaur de stuf și papu- ră verde. Am prins și eu pește în- tr-o vară. Iar pe străin l-au făout pri- mar și l-au ținut pînă la adinei bă- trînețe. mente complicate, un crap de propor- ții remarcabile în raport cu mărimea bălții și însemnătatea protagoniștilor ; sau, un funcționar moleșit de canicula din apartament mănîncâ tacticos clă- tite urmărind și comentînd mental (!) o emisiune de vacanță, oameni, mișcă- ri ale vieților necuvântătoare ; în ziua serbării premiilor, un Lată fără uzul cutumelor școlare, asistă neputincios la nedreplâțirea odraslei. Cele mai bune sînt cele în care autorul reușește să se fixeze pe muchea de cuțit a tra- gicomicului, precum în Fapt divers, poate cel mai valoros text al volu- mului. De aici se trag și reușitele tipologice ale prozelor, ion Beldeanu îi reactualizează. proiectîndu-i în contemporaneități-, pe anonimii sau umiliții destinului, mediocri, în fond, dar avind sclipirile sau momentul lor singular de unicitate. Este, de pildă, cazul cuplului Pînzaru—Artenie din Sublima petrecere și al lui Manciu cin Fapt divers. Cînd însă autorul în- cearcă să sadovenizeze, mai exact, să supradimensioneze destinul comun proiectîndu-1 în baladesc, ca în Cea din urmă zi a lui Vasilistru Tăutu (care amintește de Cînd a căzut Moș Calistru pe belelcu) modelul se do- vedește copleșitor de puternic. Tema eresului, dacă nu prilejuiește «liste reușite notabile, pune în valoare cîteva fișe de personaj care, luate împreună, creionează o posibilă ipos- tază a bărbatului antrenat într-un cu- ■piu centrifug, labil, adeseori rupt: Xensionat de refulări latente, stâpînit de îndoieli, dacă nu suspicios, inte- rogativ, dar plin de ardori și candori conținute, biciuit de imaginație, puțin •cunoscător al meandrelor psihicului ;(și nu numai) feminin. Descoperim feici niște virtualități care ar putea conduce, într-o proză mai amplă, la «iezvoltări pe care autorul nu tre- Jiuie să le scape din vedere. Cîteva proze scot în evidență posi- bilități în registrul ironic și pamfletar deloc neglijabil. Cînd ironia este stru- ihită cu severitatea necesară, unda ei produce în texte scintilații interesan- te și de bună calitate estetică; am zice că este una din calitățile domi- rr.ante ale volumului. Cînd însă Ion • Beldeanu se lasă dus de temperatura ți crisparea polemică, prozele înclină spre șarjă sau caricatură, ceea ce, ad- mițînd că ar fi fost în intenția sa, nu-I avantajează ca narator ; spuneam doar, mai înainte, că restabilirea pro- porțiilor adevărate, deci dominarea prin luciditate și distanțare a realită- ții este principala sursă de energie a textelor sale. De obicei, proza scurtă constituie, o etapă, mai mult sau mai puțin obli- gatorie a drumului spre roman ; a- ceasta este regula. A-i rămîne fidel, este o excepție. Nu știm ce va face mai departe Ion Beldeanu ; dacă nu se va abate de la regulă, credem că intri După-amiaza unei amintiri și primul său roman i-a mai rămas de urcat o treaptă. Mihail IORDACHE 3. ANAȘIBKAN ! Niculaie își aprinse țigara de la bă- trîn. Acesta avea poftă de vorbă. „Se umflase Dunărea. Bălțile erau pline ochi. Eram obosit după o noapte de muncă. Dar. pentru că sînt mort după pescuit, am luat barca și m-am apucat de treabă. Am prins bine lan- seta cu un lanț de barcă și m-am în- tins cu fața în sus și cu mîinile su cap. Parcă mă fura somnul, parcă nu voim să adorm. Mă gîndeam la peș- tele pe care l-aș fi putut prinde, să-1 duc femeii, ca să mă laud și eu. Eram tînăr și nu voiam să mă dau bătut. Nu știu la ce mă gîndeam. Poate la aceea că femeii mele îi plac cra- pii și voia să-i duc eu unul, să mă pomenească... Poate la altceva... Nu știu. Destul că, dintr-o dată, lanseta smucește barca. Simt că o iau din loc Mă ridic în capul oaselor. încerc să trag de lansetă. Ți-ai găsit! Firul gros, întins ca o coardă ! Ce pește să se fi prins și cît de mare, dacă are putere să tragă atît de ușor barca ? Balta curgea în Dunăre, așa că peș- tele mă scoase pe firul apei. La mal erau cîteva vapoare străine, arăbești, mi se pare. Strig cît mă ține gura: „Anasibran ! Anașibran !“, cum auzi- sem eu de la un marinar că se strigă după ajutor, ca să te înțeleagă stră- inii. Cine să mă audă din mijlocul Dunării ? In cîteva clipe, nu mai zăresc ma- caralele si nici blocurile din port. Ajung Ia Tulcea și de aici în Deltă. După cîteva minute, ajung în mare îți poți închipui ce groază mă cuprin- sese ? Norocul meu că după cîteva mile bune în larg, o vedetă mă aude. Un țintaș bun pune tunul și trage. Din prima lovitură, proiectilul taie firul lansetei și asa scap de pacostea de pește. M-au luat cu ei și m-au adus pînă la Sulina. Le-am mulțumit cu lacrimi în ochi, după care ei au ple- cat". Niculaie tăcu, gîndindu-se că „Ana- șibran !“ este într-adevăr Un strigăt al marinarilor ajunși la mare încur- cătură și care îi salvează din orice pericol. loan PRIGOREANU DANIEL CORBU elegie de spus în fața oglinzii Cui vei mai suride azi Frumusețe viermele roade aripa păsării poezia e o dezordine înfrîntă mai sus de inimă nu e decît frica (un joc care continuă continuă pînă cînd unii se holbează în gîngăveala altora) întorci pagina încă o declarație de război încă o mie de morți în orientul apropiat cui vei mai surîde azi Frumusețe snobii cumpără la licitație o americă de vorbe goale îngerii au împînzit stadioanele și poartă lungi discuții într-o limbă moartă undeva intr-un oraș din Moldova cineva stă aplecat asupra hîrtiei și plînge își ascunde fața între cuvinte își flutură deasupra mîinile roșii și plînge scribul sau declarație în favoarea unui adevăr care nu folosește nimănui Vino și mai spune un adevăr despre tine autor iconoclast incomod ai umplut lumea cu versuri amare scrib îndrăcit scrib impudic mică instalație de visat crai tînăr și pregătit să fundezi veșnicia gîndurile tale umileau zeii erai frumos ca o durere neștiută de nimeni erai atît de bogat cu sărăcia ta cu tot în visele mele stăteai pe nori și spuneai vorbe de dragoste scrib îndrăcit scrib impudic mică instalație de visat tu care-ai construit un imperiu de vorbe iată-te acupi strivit sub dărimăturile tuturor lucrurilor iată-te acum orb în camera slujitorilor elegie Din nou e duminică și din nou îmi trece prin casă istoria in timp cegnchid ușa în timp ce fumez în timp ce recapitulez numele femeilor pe care le-am iubit sau am vrut să le iubesc in timp ce Voi credeți că ați putea locui în rănile mele ca-ntr-un apartament confortabil în timp ce constat că plinea e singurul adevăr care ne apvopie in timp cejngeri tot mai prost îmbrăcați mătură străzi glorioase din nou e duminică și din nou imi trece prin casă istoria iar eu din mijlocul acestei singurătăți scol capul pe fereastra zilei ! încercînd să aflu pe care maidan înflorește speranța cineva spune : „fiecare cu spaima și războaiele lui fiecare stăpin pe propriile mîngiieri astfel inaimăm trufaș dinspre nimic spre nimic" dar poate Și nu e totuna suspinul cu ceara luminării topindu-se iubito noi vom musca din ziua de mîine ca djntr-un măr ionatan noi venim împotriva pustiului moartea e ilegala amintire se cuvine să binecuvîntăm hoții de trandafiri se cuvine să trăim printre lucruri ca printre rugăciuni să fim dețîhuții cuvintelor pină și peste orgoliu se așează praful în mine sînt văi și dealuri urc și cobor necontenit (urmare din pag. 1) Momentulide vîrf in proliferarea lor a trecuQEntuziasmul față de ele a mai scăzut ori s-a răcit de-a bi- nelea. Acunt se vede limpede că, ---------i--------------- CĂRȚILE „TARI" cele mai multe, sînt simple substi- tute ale unor necesare studii isto- rice și sociologice, că însăși valoa- rea lor de documente de epocă e îndoielnică. Scrise, nu o dată, cu în- crîncenare, cu o gravitate care cul- pabilizează fără distincție, n-au lim- pezimea și comprehensiunea a ceea ce pretind că sînt : oglinzi fidele ale realității. Ce anume le-a privilegiat cu ani în urmă, de au reușit să con- fiște interesul unei întinse părți a publicului ? Cred că persistența u- nor carențe în informarea noastră asupra momentelor decisive ale pe- rioadei de după Eliberare, iluzia că explică unele incoerențe și decom- pensărî ale realității, „curajul" au- torilor. Intr-adevăr, aceste cărți o- feră groase „felii de viață" și su- gestii pentru o etică adecvată timpu- lui nostru. Dar cînd e vorba de li- teratură aceste merite nu-s de ajuns. Din punct de vedere estetic, cu pa- tru-cinci excepții, cărțile „tari" sînt deficitare. Poziția lor e între repor- taj, cronică și „istoria secretă". Cred că despre nici una din ele nu se poate paria că va rămîne prin stil. II — Pagini bucovinene RECENZIE Bibliografia românească ^modernă, 1851 - 1918, voi. I (A—C) Aproape nebăgate în seamă (ca să nu zic de-a dreptul ig- norate) trec în publicistica noastră lucrări de incontesta- bile semnificații pentru matu- ritatea unei culturi — instru- mentele fundamentale de lu- cru, indispensabile oricărei ac- tivități de cercetare temeinică. (Să reținem, în acest sens, o- pinia Iui Tudor Vianu, care considera, cu cîteva decenii în urmă, că „Lipsa unei biblio- grafii complete (..) întîrzie cer- cetarea și o menține la un ni- vel mai prejos de țintele pe care aceasta și le poate asu ma‘j. în vreme ce unele apa riții editoriale mai puțin im portante se bucură, uneori, dc- o pe cît de susținută pe atîi de nemeritată (și inutilă) aten- ție din partea criticii de în timpinare, o bibliografie masi- vă. riguros întocmită, care ne prezintă cît se poate de corn plet istoria cărții românești din perioada 1831—1918, cum este Bibliografia românească modernă, al cărei prim volum (A—C) a apărut spre finele a- nului trecut, abia dacă a avut, pînă acum „șansa" unor sfioase semnalări în rubrici cu alură de „însemnări diverse". Cate- goric, valoarea intrinsecă si funcționalitatea lucrărilor de o asemenea anvergură nu are cum să fie. din această rri- „ cină, diminuată. T* Elaborată de un colectiv larg, coordonat de învățatul filolog Gabriel Strempel. bi- bliografia, în stadiul ei final va of» ri „o imagine fidelă a dezvoltării științei și culturii românești, a organizării pe ba- ze moderne a vieții economice și administrative a țării, o : imagine a relațiilor țării i noastre cu alte popoare". Pla- sîndu-se în continuarea Biblio- grafiei românești vechi, pe ale cărei principii metodologice de bază (al naționalității, al lim- bii. al teritoriului) le urmează (materialul nu mai este însă dispus cronologic, ci alfabetic), actuala întreprindere a Aca- demiei R.S.R. este programată să apară în trei părți: partea I, însumînd patru volume, va cuprinde descrierea bibliogra- fică a operelor scriitorilor ro- mâni, indiferent de limba în cane au fost scrise sau de lo- cul unde au apărut, apoi toate cărțile in limba română, indi- ferent de naționalitatea auto- rului și de locul apariției, pre- cum și cărțile scriitorilor stră- ini stabiliți temporar sau defi- nitiv în țara noastră și inte- grați, prin activitatea lor, cul- turii românești; partea a Il-a (un volum) va conține tipări- turile care, prin caracteristicile și destinația lor, prin formele editoriale, diferă de cele din partea I (norme administrati- ve de interes local, acte juri- dice, cataloage, prospecte, al- bume, ghiduri administrati- ve etc.); partea a IH-a va fi destinată producției tipo- grafice a naționalitățhor con- locuitoare și operelor autorilor străini publicate ocazional la noi. în fine, un volum separat va fi dedicat indicilor de di- verse tipuri, care vor facilita consultarea operativă a lucră- rii. Dacă luăm în considerație faptul că acest prim volum, de peste 900 pagini, cuprinde mai mult de 16 006 de fișe bi- bliografice și că celelalte, „ce așteaptă rîndul imprimării", vor fi de dimensiuni echiva- lente, rezultă că ne aflăm în fața unui proiect de proporții vaste. în măsură sâ demonstre- ze, așa cum notează în Prefa- ță Gabriel Strempel. că „Po- porul român are un trecut și un aport la progresul omenirii (..) cum nu multe popoare din vecinătate au putut să aibă". Reprezentind nu numai un in- strument d” :d°ntificare și do- cumentare, ci și o bază solidă pentru diverse lucrări ulteri- oare de aceeași factură (biblio- grafii regionale sau pe dome- nii de activitate, monografii, dicționare bibliografice etc.). sau pentru mari sinteze de is- torie. culturală, științifică, li- terară. Bibliografia româneas- că modernă va constitui. în forma ei definitivă, a doua etapă hotărîtoare, după Biblio- grafia românească veche, în realizarea marelui corpus bi- bliografic național, care ar ur- ma să se înfățișeze ca o des- criere exhaustivă a cărții ro- mânești de la începuturile is- toriei sale și pînă în contem- poraneitate. Nicolae CARLAN antiteză oricit de mult ai imblînzi o viperă oricit de mult i-ai dărui din sîngele tău ea nu va înceta să te dăruiască intr-o zi celorlalți I îneît ceea ce numim sferă este deseori trup ceea ce numim țipăt este curind seară I și ceilalți se opresc deasupra ochiului tău se spală pe miini l se piaptănă se privesc unii în tine alții în propriul lor trup continuind cruciada împotriva oglinzilor I astfel dacă arta nu este o crimă indiferența este doar sinucidere I Mircea A. DIACONU privire, acasă Coline line fulgerată salbă casele albe, surîsul dînd muguri rodnici între celeste porți. I Stoluri de miini iluminează pînă noaptea rotundele fragede întinsuri, revărsat miracolul, răcoroase talgerele întru odihna columbelor laudei. I Nesfîrșite rădăcinile în matcă, murmur de soare lîngă ochiul pur al mieilor mătăsoși, deschise toate ferestrele aromelor rare I irrba ca un călăreț, cu toate steagurile alb înmugurite victoriile își suie dinspre tăcerea de sare, năvalnic... C. HRFHOR matineu Cu o floare-n dinți voi veni la acest spectacol și-n liniștea adîncă a sălii vei auzi respirația mea i biciuită cu frînghia de urzici în cele mai frumoase haine albe voi veni și voi sta în picioare printre spectatorii întîrziați cu capul meu mare voi sprijini tavanul un actor ce duce tava se va mira de picioarele mele lungi I coborînd direct din inimă vei întîlni ochii mei căutîndu-te mă voi îndrepta cu sfială spre explozia cuvintelor în care exiști dar voi fi mai mic tot mai mic cu fiecare pas si mă voi preface-n cenușa I pe care un copil o va mătura si o va presăra spre a nu uita drumul spre casă. Gheorghe SU F 5 melodie Cu degete de jar plimba pe clape Arpegii argintii, raze-n amurg, Un cînt în care bezna nu încape Si apele somniei clare curg. ( Acorduri — sentiment mocnind sub spuză Din zorii trecerii către abis, Cînd dragostea-1 reîncarna, difuză, Sub timbrul cald al florii de cais. M AANEI despre poet și despre giila mișcată Fără de margini flacăra-și depune puterea cum în sala tronului se-aud arginți! memoriei și butucul mai afumă fereastra comunicării cînd înfometat de propria lui realitate își păzește stindardul I regretele purpurii și caii-nhămați la viețile paralele și mucegaiul fantomelor scos la licitația uneltelor timpului subțiate, subțiate pînă la închipuire. Doar I pajiștea verde pe vîrful unui ac mai poate fi sprijin răsturnării gîndurilor în sentimente sau invers cine să priceapă tramvaiele pornind împotriva poeților în timp ce arginții memoriei cad în fără de marginea istorici. I Constantin CERNICA arhitectură Casa luminii e din lumină casa iubirii e din iubire Și casă a miinilor tale rămîn doar mîinile tale... I și lumina orbește după ce a orbit întunericul... I și-n singurătate copacul se înzidește de Ia picioarele mele si pînă la picioarele păsării... I și numai meșterul fîntinilor poate să vadă ziua stelele cerului... Elena CÎMPAN sens O noapte roșie gătită de nuntă vorbește cu mine prin somn Hai, iubitule, trezește-te, să mergem acolo unde nu există odihnă l acolo unde nu există ce există aici i Să mergem, iubito, să mergem cîntînd din fluiere de ciocîrlii Ciprian Vasile STOLERI Ion Irimescu: „Rod" DICȚIONAR XX 47. GOROVEI, ARTUR (19. II. 1864. Fălticeni — 19. III. 1951, București)’ folclorist, prozator, descendent din familia scriitorului Nicu Gane. A urmat școala primară la Rădăuți și Fălticeni, gimnaziul la Fălticeni, li- ceul la Iași, iar studiile universitare de drept la București (1886—1887) și Iași (1887—1889), obținînd licența în drept la Iași, în 1889. Lucrează ca profesor suplinitor la Bîrlad (1889 — 1890), ajutor de judecător și ju- decător la Pașcani (1890—1891), a- vocat la Fălticeni, judecător la Broș- teni (comună in județul Suceava), ^in nou avocat la Fălticeni, procuror Rîmnicu Sărat, prefect de Sucea- va (1905), inspector agricol (1909 — 1911). Artur Gorovei s-a consacrat cu pasiune șî devotament creației popu- lare pe care a cules-o, a studia^-o și a valorifieat-o, în mare parte, in paginile primei reviste de folclor din țara noastră. Șezătoarea (1892—1929). Bogata activitate pe acest tărîm a fost consacrată prin alegerea lui A.G. ca membru de onoare al Academiei Române, în anul 1940. în 1883 con- dusese Revista populară din care au apărut patru numere (două la Paris și două la Fălticeni) și în care a pu- blicat pentru prima oară cimilituri și cîntece în grai popular, culese N-------------------—--------- din satul Bîdilița. A colaborat cu schițe și cronici literare la Cimpoiul, Gazeta din Fălticeni, Românul, Re- vista literară, Gazeta săteanului. In- tre 1907 și 1909 scoate, împreună cu Mihail Sadoveanu, revista bilunara Răvașul poporului (au apărut 42 de numere), una dintre cele mai izbu- tite publicații destinate luminării maselor. Șezătoarea, revistă pentru litera- tură și tradițiuni populare, apărută în 32 de pagini, la 1 martie 1892. a fost fondată de A. Gorovei împre- ună cu Un grup de învățători din împrejurimile Broștenilor și menți- nută de-a lungul anilor numai dato- rită eforturilor uriașe ale conducă- torului ei. Publicația se impune de la început tuturor oamenilor de cul- tură și scriitorilor din țara, bucu- rîndu-se de aprecieri elogioase din partea unor personalități ale culturii europene din epocă. Ast- fel.- cunoscutul romanist Gustav Wei- gand găsește în ea nu numai inte- resante informații asupra unor fe- nomene spirituale și dialectale, ci si cea mai frumoasă și curată limbă românească, fapt pentru care folo- sește revista drept carte de studiu pentru studenții Seminarului de lim- ba română de la Universitatea din Leipzig. Potrivit concepției lui Artur Goro- vei. folcorul este sursa principală a definirii spiritualității unui ponor Cercetările sale asupra creației lite- rare. tradițiilor, credințelor și ritua- lurilor străvechi sînt realizate din- tr-o perspectivă cît se poate de mo- dernă, cu competență și detașare ști- ințifică. Materialele publicate în Șe- zătoarea, parte din ele adunate re- cent în volum (Artur Gorovei — Li- teratură populară, Ed. Minerva. Buc., 1976) și puse la dispoziția con- temporanilor prin grija cunoscutului folclorist Iordan Datcu, precum si cele din Cimiliturile românilor (București, 1898), Descîntecele româ- nilor (București, 1931), Ouăle de Paști. Studiu de folclor (București, 1937), dar și din foarte numeroasele broșuri publicate la diverse edituri din țară, rămîn pînă astăzi adevăra- te monumente ale culturii populare. Cimiliturile românilor cuprinde peste 1900 de tipuri de ghicitori ro- mânești și ale cîteva sute din arealul european romanic, slav sau germa- nic. în Descîntecele românilor sînt surprinse 203 tipuri de descîntece în 2200 variante, clasificate în ordinea alfabetică a 203 boli cărora li se a- dresau. De remarcat aici un foarte important studiu introductiv în care autorul propune perspective funcțio- nale și comparatiste de studiere a speciei, precum și o tipologiza- re stilistico-literare. Studiul asu- pra ouălor încondeiate este prima lucrare de acest gen pe plan mon- dial. Sînt relevate obiceiurile stră- vechi ale încondeierii ouălor la di- ferite popoare, motivele generale și particulare, cromatica, epocile de a- pariție și manifestare, circulația u- nor motive. La fel de interesante rămîn pînă astăzi Datinile noastre la naștere, Datinile noastre la nuntă. Partea su- fletului. Un vechi obicei juridic al poporului român. Persistențe păgî- nești în datinile noastre, studii des- pre datini și obiceiuri, cu atît mai importante pentru cercetătorul dc azi, cu cît ele nu mai pot fi întîl- nite în viața satului contemporan. Lucrarea intitulată Noțiuni de fol- clor (1933), cuprinzînd viziunea lui Artur Gorovei asupra creației popu- lare, este un veritabil curs de folclo- ristică modernă care, în ciuda unor limite (negarea folclorului citadin) emite, pe lîngă valoroase informații, și idei personale, cum este cea a fol- clorului înțeles drept creație a indi- vizilor de excepție și nu a unei mase amorfe de indivizi, cum greșit mai este interpretat și astăzi de unii fol- cloriști. O serie de poezii publicate în pe- riodice nu face dovada unui talent poetic la A.G.. în schimb prozele scurte din volumele De dragoste (1900), Cruzimi (Iași, 1921) și alte cîteva, răspîndite prin diverse pu- blicații probează un observator a- tent al epocii cu moravurile și tipo- logiile ei umane. O viziune sămă- nătoristă exagerată le minează însă valoarea. Nu același lucru se poate spune despre unicul roman, Zbuciu- mul unui suflet nou. Jurnalul unei femei (Buc., 1938), finețea observa- ției, talentul descripției și analiza psihologică fiind tot atîtea calități ale unei scrieri cu caracter social, prea puțin cunoscută și discutată pînă astăzi. A mai colaborat la: Anuarul Ar- hivei de folclor. Adevărul, Adevărul literar și artistic. Analele Academiei Române, Arhiva românească, Arhi- vele Olteniei, Convorbiri literare Etudes balkaniques, Făt-Frumos, Ju- nimea literară. Lumea, Lupta lite- rară, Noua revistă română. Steaua Dunării, Viața românească s.a. Referințe (selectiv): Datcu, Iordan și Stroescu, S.C. — Dicționarul fol- cloriștilor, Ed. Științifică și Enciclo- pedică, Buc., 1979; Datcu, Iordan — prefața la volumul Artur Gorovei — Literatură populară, Ed. Minerva. Buc., 1976; Sadoveanu Profira — Stele și luceferi, E. P. L., 1969 Fo- chi, Adrian — Coordonate sud-est europene ale baladei populare româ- nești, Buc., Ed. Acad. R.S.R., 1975; Bîrlea, Ovidiu — Istoria folcloristi- cii românești, Ed. Enciclopedică, Buc., 1974. i Octavian NESTOR hi — Pagini bucovinene INGEBORG BACHMANN (R.F.G.) toate zilele Războiul nu mai trebuiește explicat El se continuă; neauzitul A devenit cotidian. Eroul Rămîne departe de lupte, cel slab Este ghidat spre zonele incendiare Uniforma de fiecare zi este răbdarea. Stea jalnică a speranței deasupra inimii... Ea se conferă cînd nimic nu se mai întimplă Cînd tunetul trompetelor se stinge Și dușmanul devine de nevăzut Iar umbra armurii veșnice acoperă cerul! Ea se conferă pentru evadarea din fața Steagurilor, pentru vitejia în fața prietenului Fentru trădarea secretelor nedemne Și sfidarea oricărui ordin! cîntec din exil Deprins în iubire Prin zeci de mii de cărți; Prin redarea schimbătoarelor gesturi Și jurămintelor nebune; Sfințit de iubire Cînd lava curgea Și suflu ei ne găsea La poalele muntelui Și cînd, la sfîrșit, craterul stins Elibera cheia pentru trupurile noastre ferecate tar noi atunci pătrundeam în spații negindite Să luminăm bezna Cu vîrful degetelor noastre. Soarele nu mai încălzește, Iar marea,i fără grai Mormintele troienite sub zăpezi Rămin o veșnică taină... Eliberează-mă! Eu nu mai pot muri Sfîntul are altceva de făcut: Se îngrijește de oraș Și fuge după pîine Frînghia cu rufe atirnă foarte greu Curînd, curînd o să cadă Și totuși, pe mine nu mă acoperă. Nu port nici o vină, ridică-mă! Nu port nici o vină, ridică-mă! Turturelelor ninse deschide-le ochiul înghețat Străpunge cu privirea temeiurile învață, privește și scufundă-te Eu nu sunt. Eu sunt. Traducere de George DAMIAN Folcloriști din Bucovina Felurimi... Magister dixit! ■ Albert Lihanov : „Știu bine că un dascăl trebuie să fie în. stare să se cufunde în om, și nu întotdeauna — departe de a fi întotdeauna! — acolo, în adine, va găsi flori înmi- resmate, uneori va da peste mîzgă, noroi, chiar mlaștină, însă nu tre- buie să se teamă! Trebuie să se a- puce de treabă, cu mînecile sufleca- te, trebuie să pună mîna pe săpă- ligă și, indiferent de povară și de noroi, strîngînd din dinți, poticnin- du-se, ajungînd în impas și luînd-o de la capăt, să dreneze mlaștina pînă cînd pe locul ei vor înflori gră- dini — asta înseamnă să faci ceva demn de respect ■ Nikos Kazantzakis: „Mai bin1' -.ă pierim jucînd tragedie, decît ; î trăim jucînd operetă". ■ Tolstoi: „Toate familiile fericite seamănă între ele, însă fiecare fa- milie nefericită este nenorocită in felul ei". ■ Umberto Eco: „Atunci cînd duș- manii adevărați sint prea puternici, trebuie să-ți alegi dușmani mai slabi". ■ Ortega y Gasset: „Tot sîngele grecesc curat care a rămas astăzi în lume ar încăpea într-un pahar de vin. Vă dați seama cît de greu ne-ar fi să găsim o picătură de sîn- ge curat elinic ?“. ■ Nikos Kazantzakis : „Parisul este bun pentru cei care nu l-au vă- zut. pentru naivi, pentru petrecăreți și leneși". 91 Buddha: „Privește totul cu nesaț ca și cum. l-ai vedea pentru prima oară. Privește totul cu nesaț ca și cum l-ai vedea pentru ultima oară". D. B. Cînd în 1904, Ministerul Instruc- țiunii Publice din Viena preconi- zează culegerea și colecționarea zestrei spirituale a popoarelor su- puse coroanei habsburgice. p< tru Bucovina a fost desemnat proii-sc- rul de romanistică Matthias Fried- wagner de la Universitatea germa- nă din Cernăuți. Acesta, de acord eu administrația de atunci, îl anga- jează pe Alexandru Voevidca să culeagă folclorul muzical al Bu- covinei. A. Voevidca și-a căutat și găsit colaboratori din toate col- țurile Bucovinei, pe care i-a stimu- lat și îndrumat ori de cite ori se intîlnea cu ei. Aceștia au cules folclorul literar, după îndrumările primite și după îndreptarul publi- cat într-o broșură care le-a fnst pusă la dispoziție. Acțiunea întreprinsă cu ajutorul intelectualilor, înainte de primul război mondial, a făcut ca Matthias Friedwagner să poală duce cu ei în 1911. in Germania. 10 000 de tex- te folclorice și 2 250 de mcL dii populareț culese de A. V , id din Bucovina, fiind cea mai mare colecție de folclor de dinaintea pri- mului război mondial . mai mare colecție region dă. O parte din aceste culegeri ac S-m publica- te de el în cartea : Kumănische Volkslîeder ans d< r Bukowina. Liebeslieder / Cintece populare ro- mânești din Bucovina, Cântece prezintă : Scrie- rile Iui Iraclie Porumbescu, adu- late ■ ies, te d schiță biogra- fi ă. partea î. C> .ăuți, 1898 ; Eini- ge Weinachts und Neujahrsbrăuche der Rumâm n / I nele obiceiuri de Crăciun si Anul Nou ale romani- lor /. Cernăuți. 1901 ; Autorii ro- mâni bucovineni. Cernăuți, 1903, ur. repărt ; ix. jgrafic din 1775 pi: c ■ 1902 ; Cîteva datini de Paști la români. Cernăuți, 1908 ‘.i Einige Osterbrăuche der Kumănen / Unele obiceiuri de Paști ale ro- manilor / Cernăuți. 1926. In bo&.-.la șa activitate, Leonida B , e u! s si poezii popii- iăre c Rădăuți. Bilca, Horodnicul d-- Jos a L , artea lui M. Fried- -s“r '■ ăn- .. -a revizuit textul >t i-s țârul ultimele corecturi) fi- gureaxi i u 16 piese, din care una e • ..r :r tă citată și de Ion Crean- gă : Amintiri din copilărie, cînd -o. .am v ta Mihai scripcariul ■. R. nea ce îi atestă . . CHam o poezie popu- ■ifS :s - de el de Ia George ’.e'ji c ItorodnDul de Jos : Frunză verde si-un dudău, P ce drumusor merg eu Nu-i finiină. nici pirău, să mă plec, să beu și eu. Să sting focușorul meu. Focul de la inimioară Nu mi-l poate stinge-o țară. Nici scripcarul cu scripca, Nici cobzariul cu cobza. Numai mindra cu gura. Leon Cehovschi (1872—1960) s-a năuc; iu Gura Sadovei și a în- eț»: 1 - iile din Suceava (1884 loxâi. unde a avut profesor pe < Fierea Marian, și Cernăuți, -ivind a profesori pe Dimitrie On- < iui. D. R -pescui. Nicolae lere- mievici-Dudău s.a.. devenind învă- țător. mai întîi la Pîrteștii de Sus ț!R92_19*31 și apoi Ia Gura Sadovei (1900—1936), fiind s: revizor și di- re tor de ș oală. El a avut un rol însemnat în mi< area națională a învătătorimii din districtul Câmpulungului Mol- Jove» . înd, la 30 decembrie 1996. a propus transformarea aso- iatiei învățătorilor (ce predau în- vățămî.ntul în limba germană), în- tr-o a* » iație a învățătorilor ro- mâm. rare să învețe pe elevi în mba română. propunere primită de ai știa ■ u multă însuflețire. P. li gă ai Jvitatea instructiv-e- ducati- ... ir sat. a contribuit la în- fiinlarea unui cabinet de lectură, cu biblii>bvă, a unei bănci popu- lar- a unei cooperative, precum si a căminului cultural „Zorile". A îndrumat sătenii spre îndelet- niciri practice : pomărit. agricultu- ră. creșterea animalelor de rasă etc.. contribuind la ridicarea nive- lului de trai al localnicilor. Leon Cehovschi a fost prieten cu folcloristul muzical Alexandru Voe- videa. Cele mai multe texte folclo- rice și melodii culese de el din Cîmpulung Moldovenesc si împre- jurimi provin din Sadova, ceea ce se explică și prin prietenia lui Al. Voevidca cu L. Cehovschi. A sprijinit cu entuziasm echipele sociologice studențești, conduse de Dimitrie Guști, care au cercetat sa- tul Sadova între anii 1934—1936. Despre Leon Cehovschi, folclorist și om de cultură, D. Guști a scris in 1934 (18 septembrie) următoare- le : „Sint incintat să fac cunoștin- ță valorosului dn. director L. Ce- hovschi, care in lunga și fructu- oasa sa carieră si-a cîștigat mari merite pentru școala românească si in împrejurările grele istorice dinnainte de unire". Temistocle Bocancea (1873—1916) a fost avocat în orașul de la poa- lele Rarăului. A colaborat la multe are și reviste, publicînd și poe- ?.i. Consemnăm poemul epic Zile negre (1892). Alături de Tudor Flondor și Const. Berariu este coau- tor al unui libret de operetă : Moș Ciocîrlan (1901). A scris și piese de teatru, iar în Cîmpulungul Moldo- venesc a publicat și condus revista Buciumul (1908). A cules poezii populare, așa îneît contribuția lui este deosebit de în- semnată. In cartea lui M. Fried- wagner el figurează cu 42 de texte, dar piesele folclorice trimise de el profesorului austriac se ridică la 400. după cum se specifică în pre- fața cărții. Dăm un singur exemplu (inf. Ni- colai G. Țăran din Fundu Moldovei — Cîmpulung) : A trecut bădița dealul, Că-i cunosc mersul si calul : Badea alb și calul sur, Blăstăma-l-aș, nu mă-ndur. A trecut bădița șesul, , Că-i cunosc calul și mersul. Calul sur si badea alb. Blăstăma-l-aș, dar mi-i drag ! loan Vicovcanu (1879 — 1973) s-a născut în Vicovul de Jos — Rădă- uți. A urmat școala normală la Cernăuți, avînd profesor de muzică pe Victor Vasilescu, fiind membru al unor societăți muzicale bucovi- nene. A funcționat ca învățător si director de școală la Vicovul de Jos (1904—1951). unde a desfășurat o bogată activitate culturală, diri- iînd corul școlii și corul sătesc, fiind el însuși un cîntăreț remarca- bil. A fost un pasionat anicultor si a publicat articole din acest do- meniu si articole despre unii muzi- ‘cologi bucovineni, dar, mai ales, a întocmit o colecție muzicală (ma- nuscrise, copii, litografii tioărituri muzicale etc.), însumînd cifra im- presionantă de 16 000 de piese, ce se găsește la Muzeul Județean din Suceava, împreună cu o serie de manuscrise proprii despre compozi- torii bucovineni, ridicînd astfel „valoarea operei de artă muzicală în cel mai înalt grad, stimnlînd prin aceasta însăsi viata muzicală a unei regiuni" (Liviu Rusul. A a- iutat prin materiale unele institu- ții si oameni de știintă si a colabo- rat la oresa bucovineană. A cules folclor din satele rădău- tene (Vicovul de Sus. Gălanesti. Marginea. Bilca s.a.). în cartea lui M. Friedwagner el figurează cu 63 de piese. Poetul Vasile Huțan (1880—1974) s-a născut la Costîna, lingă Sucea- va. Școala primară a făcut-o în sat; a învățat apoi la gimnaziul din Su- ceava și la școala normală din Cer- năuți. A fost învățător și director de școală la Vatra Dornei. După ce a trecut Ia pensie, s-a mutat la București, unde s-a și stins din viață. Debutul literar și l-a făcut la ziarele și revistele bucovinene : Buciumul (1908), Junimea literară, Deșteptarea ș.a., publicînd un vo- lum de poezii : Din țara fagilor, Editura Sfetea, București, 1915. A cules poezii populare din Cos- tîna, satul său natal, cu care nu a întrerupt legăturile, și Vatra Dornei, unde a funcționat mult timp. Dili. textele folclorice, culese de £1, s-au publicat 50 de piese în volumul menționat al lui M. Fried- wagner. George Ichim (1882—1957) s-a născut în Horodnicul de Sus — Rădăuți și a învățat la școala din sat. iar pe urmă la școala normală din Cernăuți, devenind învățător A funcționat mai întîi la Marginea — Rădăuți, iar apoi tot timoul în Horodnicul de Sus, unde a fost si director de școală. Animator al culturii de ne me- leagurile natale, a cules folclor si un bogat material informativ, cu gîndul de a scrie monografia satu- lui. (Tot materialul s-a pierdut în timpul celui de al doilea război mondial). A fost un mare iubitor al tradițiilor si muzicii populare și a întreținut strînse relații cu oamenii de seamă ai generației, sa- le. din Bucovina. Spiridon Merches (1884—1967) a fost învățător la Fundu Moldovei — Cîmoulung Moldovenesc si a luptat ne front în primul război mondial. A fost unul din Înotătorii unirii Bucoviei cu România. Pe lingă activitatea în scoală, a des- fășurat acțiuni culturale în sat : a organizat șezători si cabinetul de lectură : a consemnat datele însem- nate din viata satului etc. A cules poezii populare d n Fundu Moldovei și Cîmpulung Mol- dovenesc. în una din ele (inf. I. Frhan din Cîmpulung Moldove- nesc) este invocată luna, să răsară, să lumineze, să se poată cosi prin livadă. Fînul cosit va fi dat mur- gului sâ-1 mănînce. Pe el va încă- leca tînărul ce va pleca la mîndra lui socotind în sinea sa că a fost vrăjit: I ------------ CONSEMNĂRI ---------------------- • VORONEȚIANA [X] Cea de a X-a ediție a Concursului „Voroneția- na" — 1985, dedicată anul acesta graficii, etalea- ză pe simezele Muzeului Județean — secția de artă — un număr sporit de lucrări : peste 90, semnate de 47 de autori din 18 județe ale țării și din municipiul București. Devenit tradițional, concursul de la Suceava impune acum constatarea că efortul organizatori- lor (Comitetului Județean de Cultură și Educație Socialistă Suceava și Uniunea Artiștilor Plastici) de a susține șj a menține un nivel revelator ri- dicat pentru arta plastică tinără (participanți: membri ai U.A.P. și absolvenți de institute de artă plastică) este cu atît mai merito-iu cu cît, în vremea din urmă, tot mai multe județe își manifestă orgoliul de a iniția concursuri, tabere de creație, simpozioane etc.. Ia care solicitarea artiștilor tineri este tot mai „disputată". In aceste context, se poate aprecia că actuala ediție, chiar dacă nu afirmă noutăți ale genului, evită caracterul regional ce începuse a se insti- tui (la ultimele ediții autorii aparțineau cu pre- cădere Moldovei și Bucureștiului). alături de nu- me cunoscute de la manifestările anterioare sim- țindu-și autoritar prezența cei din centrele artis- tice : Timișoara. Oradea, Baia Mare și altele. Totodată, este de remarcat nivelul general ri- dicat, al lucrărilor, probînd exigență profesio- nală, ca și conținutul tematic de substanță, ex- primîndu-se în majoritatea lucrărilor reprezen- tări ideatice majore, date ale realității de mun- că, ale istoriei patriei și frumuseților acesteia. Fără intenția de a departaja și prin aceasta de a „sugera" juriului care va decerna premiile un nume sau altul, se cuvine a menționa, măcar și pentru varietatea și diversitatea tehnicilor a- bordate, cîțiva dintre artiști. Astfel, pentru lu- crările de gravură în aquatinta și mezzotinta, pe Viorel Cocor, Nora Novak și Constantin Catar- giu din Timișoara; pe Ana Iliuț, Dumitru Pălti- neanu și Costin Neamțu din București pentru calitatea grafiei și sensibilității pictoricești; pe Liliana Grecu și Victor Hreniuc din Botoșani, pentru acuratețea imaginii; pe Eugen și Carmen Bălan din Cîmpina, Vespasian Lungu din Brăila, Mihai Chiuaru din Piatra Neamț și Dinu Humi niuc din Bacău, pentru dezinvoltura cu care fo- losesc mijloacele tradiționale ale graficii (creion, acuarelă, guașă, pastel), în configurarea imagi- nii; pe Szanto Andrei din Baia Mare, Petre Pe- trescu din Piatra Neamț și Georgeta Florea-Naum din Brăila pentru modernitatea tehnicilor si ală- i ti-am făcut ca să niei, Tî-am făcut ca să mă iei : Nu ti-am făcut ca să mori. Ti-am făcut ca să te-nsori ! I Prin eforturile acestor culegători — folcloriști, așa cum am arătat, o parte din creațiile populare ale locuitorilor plaiurilor Bucovine, s-au păstrat în culegerea amintită, dar s-au și transmis. în virtutea legilor folclorice, de la o genera- ție la alta. * - — _ ____________________________ Grațian JUCAN REALIZATORI: Ion BELDEANU, George DAMIAN. Viorel DARJA, Ion CARP FLUERICI, Mihail IORDACHE, Gh. LUPU, Marcel MUREȘEANU, Ion PA- RANICI, Mircea TINESCU, Alexandru TOMA Tehnoredactare: Valentin MILICI COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTĂ SUCEAVA Str. Mihai Viteazul nr. 48