ne
IULIE 1985
SUPLIMENT EDITAT tN COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN
DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA
DOUĂ DECENII
CÎT DOUĂ VEACURI
Deschiderea largă, novatoare, profund revoluționară, inau-
gurată de Congresul al IX-Iea, odată cu investirea tovarășu-
lui Nicolae Ceaușescu în funcția de secretar general al parti-
dului, este indisolubil legată de vasta și laborioasa activitate
teoretică și practică a celui mai iubit fiu al națiunii noastre
socialiste, de climatul atit de fertil creat afirmării geniului
creator al poporului român, de renunțarea la copierea meca-
nică a unor teze dogmatice, a unor scheme și metode izvorite
din alte realități, din alte condiții și împrejurări istorice de-
clt cele specifice țării noastre. Respingînd formulele învechite,
rețetele impuse din afară, partidul nostru_și-a creat un pro-
gram propriu, cu o concepție românească despre socialism,
prmtr-o elaborare independentă, vizînd deopotrivă principiile,
bazele metodologice, orientările, modul de abordare, de stu-
diere, de analiză și de soluționare a problematicii interne și
externe, raportul intre teorie și practica revoluționară. între
național și internațional, confruntarea permanentă a principii-
lor generale cu viața, cu condițiile concret istorice.
In cele două decenii s-a trecut la o abordare și aprofun-
dare originală, românească, a problemelor fundamentale ale
organizării și conducerii societății socialiste ; s-a elaborat și
fundamentat teoretic și creat practic, printr-un ansamblu de
măsuri, statul democrației socialiste-muncitorești, renunțîndu-se
la formula și noțiunea de „dictatură a proletariatului", extin-
zîndu-se permanent formele de conlucrare între organele statului
și organismele democrației socialiste-muncitorești, consiliile
K oamenilor muncii, adunările generale ale oamenilor muncii ca
forumuri supreme ale proprietarilor și producătorilor, con-
gresele oamenilor muncii pe domenii de activitate, care alcă-
tuiesc un sistem democratic unic în felul său, superior orică-
rei forme de democrație cunoscută, sistem care asigură par.
ticiparea tuturor categoriilor sociale la organizarea și condu-
cerea științifică a întregii activități materiale și spirituale. S-a
întărit rolul partidului și statului în activitatea economico-
socială și totodată a sporit controlul maselor asupra organe-
lor de stat ; s-au creat premizele necesare aplicării ferme a
legalității socialiste și a normelor de conviețuire socială. S-a a-
bordat cu cutezanță și competență problematica studierii, în-
țelegerii și sesizării la timp a contradicțiilor care se pot ivi in
socialism, acționîndu-se, totodată pentru înlăturarea acestor
contradicții, pentru promovarea consecventă și îndrăzneață a
noului, pentru perfecționarea continuă a mecanismelor de orga,
nizare și conducere științifică.
Considerînd că problema formulării unui obiectiv strateg c
constituie sarcina fiecărui partid în parte, comuniștii români,
sub conducerea încercată și înțeleaptă a tovarășului Nicolae
Ceaușescu au elaborat și fundamentat obiectivul făuririi socie-
tății socialiste multilateral dezvoltate, avlnd în vedere toate la-
turile vieții sociale — baza materială, conducerea și dezvolta-
rea democrației, rolul tot mai important al științei, activitatea
ideologică, politică și educativă. Toate aceste măsuri dimpre-
ună cu introducerea noului mecanism economico-financiar, tre-
cerea la realizarea unei noi calități a vieții și muncii, făuri-
rea în mod conștient și independent, de către poporul român
| însusi, a propriei sale istorii s-au reflectat pregnant în stră-
lucitele realizări obținute în cele două decenii în toate com-
partimentele vieții materiale și spirituale, în menținerea unuia
dintre cele mai ridicate ritmuri de dezvoltare a industriei și
de sporire a venitului național din lume.
Și în domeniul politicii externe ceea ce a revoluționai
concepția teoretică și activitatea practică a României a constat
în : caracterul independent al elaborării sale, abordarea origi-
nală, creatoare și constructivă a raportului între național și
internațional, pentru ca orice activitate teoretică și practică
să răspundă deopotrivă aspirațiilor și intereselor poporului
român și, totodată, celor ale tuturor popoarelor, ale întregii
omeniri. S-a trecut la soluția abordării globale a problemelor
complexe cu care se confruntă omenirea — formulîndu-se
concepte noi și propunîndu-se numeroase soluții concrete, rea-
lizabile — în domeniul dezarmării (considerată de partidul nos-
tru problema fundamentală a epocii noastre contemporane), al
făuririi unei Europe unite, bazate pe securitate colectivă și
colaborare multilaterală, în aplicarea fermă a normelor și
principiilor dreptului internațional, pentru realizarea unei noi
ordini economice și politice internaționale, drepte, echilibrate,
pentru educarea tineretului lumii în spiritul celor mai înalte
idealuri de pace, colaborare și progres. Inițiativele și efortu-
rile prestigioase ale României pentru crearea unei lumi a
păcii, dreptății și progresului, identificarea numelor România
și Ceaușescu cu cele mai cutezătoare și înalte idealuri și-au
găsit o strălucită expresie și în ascensiunea și dinamismul
extraordinar al relațiilor patriei noastre, care la nivelul anului
1985 se materializează într-un cadru instituționalizat fără pre-
cedent : legături economice și diplomatice cu 155 de state, re-
lații de prietenie și colaborare cu peste 200 de partide comu-
niste și muncitorești, socialiste și social-democrate, forțe po-
litice și mișcări de eliberare națională, cu peste 1750 de orga-
nizații de masă și obștești din toate zonele lumii, precum —
și cu circa 800 de organizații internaționale, cu caracter gu-
vernamental și neguvernamental.
Iată numai cîteva argumente, care relevă că epoca inau-
gurată de Congresul al IX-lea al partidului, supranumită cu
îndreptățit temei și justificată mîndrie națională EPOCA
NICOLAE CEAUȘESCU, epocă a celor mai înalte împliniri de
dreptate socială și națională, a însemnat etapa unor largi des-
chideri novatoare, profund revoluționare.
Dr. Mihai IACOBESCU
autograf GHEORGHE TOMOZEI
Sînt la Suceava
Poem pentru
virstele far ii
Prin griul 'nalt se mai petrec legende,
ne-ajunge griul 'nalt la subsuori,
și sîntem toți cu gîndul și cu fapta
prezentului și griului datori,
și sîntem toți, cînd sprijinim luceferi
pe tîmple și pe vîrfuri lungi de brazi,
vizionari și cutezăm cu țara
căci viitorul țării-ncepe azi.
Și sîntem drepți și demni și responsabili
și implicați în fiece rostire,
pămîntul țârii crește generații
care devin prin trainică zidire ;
cit griul 'nalt nu-și va pleca grumazul,
cit ne va ști de ctitori și stăpîni
noi cutezăm pentru pămîntul țării,
noi — pămînteni și comuniști români.
Și sîntem toți într-un poem al muncii
biografii și fapte exemplare,
prezentul demn ciștigă-n demnitate
prin demnitatea clasei muncitoare,
și existăm dezlănțuiți ca griul
in spațiul legendar al scumpei țări,
exemplu luminos ni-i Ceaușescu
— simbolul dreptei noastre cutezări.
Dacă aș ține un jurnal intim, (dar nu țin, jurnalul meu e poezia
pe care apuc s-o scriu, viața pe care ajung s-o trăiesc) aș încredința
paginei albe cuvinte ca acestea :
Sint la Suceava Sînt oaspete (nechemat, dar oaspete) al ingine
rului Mihai Rusu de care mă leagă o mie de lucruri. De pildă, faptul
că amîndoi sîntem constructori. E drept, materialele mele sînt mai
friabile. Și sînt într-o dimineață desenată cu smalț și cu arome. După
o zi în care am refăcut cu pasul (unai... automobil) cîteva parcursuri
de viață legate de amintirea poetului Nicolae Labiș, o zi în care i-am
trecut pragul sufletului cu emoție și recunoștință. Truda muzeală nu
ne poate îndepărta de poet. Oricît 1 am turna noi în piatră ori în cărți
poștale, el rămîne un personaj cu care inima ni se mai poate încă în-
tilni, un autor de poezie dar și de etică ; legendă, desigur, dar mai ales
prezență. Vie, stenică, necontrafăcută. Casa în care s-a născut... casa
părinților în care n-a trăit îndeajuns... Arbori ce-1 țin minte.... Oameni
ce-1 pot povesti... Locul unde Nelu și Margareta l-au tulburat în sfinta
lui lucrare pe dumnealui, pescarul Mihail Sadoveanu... O stînă... cîte-
va flori...
In ziua, aceeași în care am poposit Ia Slatina Lăpușneanulul, cu
trecere și popas Ia casele fălticenene situate pe hudiți aflate în comuni-
care cu istoria literaturii române...
Imagini febrile, imagini cu grație de frescă umedă. Albastru șt
verde. Și aur stins. Suceava rămîne măreață și cu noul ei chip. Arhi-
tectura ei nouă îi respectă tiparele nemuritoare, culorile ce i-au impus
umbra, în timp și peste timp. Valahul împătimit (și îmbătrînitț ce sînt,
mă simt îndulcit de trecerea prin acest spațiu ce e și al meu : am mare
amestecare cu Moldova ambițiilor Dinții, cu Bucovina dorurilor și mă
simt acasă sub acești brazi, în preajma acestor oameni ce mă cred (care
și sînt) a! lor și de-al lor.
... Atît aș scrie, de-aș ține jurnal, pe fila de care n-am încetat să
mă sperii dar pe care am gravat-o cu semețele mele nesăbuinți ; așa aș
scrie, de-o pildă, în Foaia scriitorilor bucovineni pe care-i iubesc și îi
admir...
Suceava —
Ion DRAGUȘANU
.Flori patriei" de Ion Carp FLITERICI
Argumente pentru un nou
spirit universitar
Pentru orașul în plină expansiune econo-
mică, socială, culturală care este Suceava,
existența unei unități de învățămint superior
depășește cu mult cadrele unei necesități,
înscriindu-se într-o structură flexibilă, per-
manent adaptată exigențelor momentului,
fără a sacrifica pentru aceasta viziunea stra-
tegică, de perspectivă. Că studenții suceveni
(și implicit, magistrii lor) nu se mulțumesc
doar cu o asimilare cel puțin conștiincioasă
a conștiințelor de specialitate o dovedesc ce-
le 14 cereri pentru brevete de invenții depuse
la O.S.I.M., faptul că 22 la sută dintre ab-
solvenții de anul acesta al secției T.C.M. isi
finalizează studiile prin cereri pentru breve-
te de invenții. (Studenții Gh. Andronic. și D.
Adjifdeanu au depus cîte două cereri dintre
care una deja aprobată). In limbajul sec al
statisticii, acest procent de absolven;i-inven-
tatori este ce] mai ridicat din întreg învăță-
mîntul superior românesc, argument consis-
tent care poate anula orice (fals, la urma ur-
mei) complex de inferioritate, siti.înd In-
stitutul de învățămint superior din Suceava
la cotele înalte ale creativității și eficien-
ței. Iar faptul că în sesiunea de comunicări
a secțiilor tehnice desfășurată în cadrul „De-
cadei manifestărilor de creație științifică si
tehnică studențească", ediția 1985. s-au evi-
dențiat în jur de 30 de studii, comunicări si
realizări practice, cu un grad înalt de apli-
cabilitate în producție, la care se asociază
ponderea importantă de noutate și rigoare
științifică demonstrează o orientare în con-
sens cu comandamentele momentului Tria-
da Învâțâmînt-Cercetare-Producție se reali-
zează în contextul une; emulații în care tine-
rețea. ambiția de autodepășire. sentimentul
civic își spun cuvîntul hotăritor. Nu mai
departe de luna aprilie a acestui an, studen-
ții anului al III-lea istorie-geografie.
conducerea lectorului universitar dr. C. Erân
duș au participat la cercetări hidro-geologice
în lunca Dunării, întreprinse in vederea u-
nor lucrări de desecare-drenaj, (efectuînd
foraje, măsurători ale nivelului apelor sub-
terane și ale vitezei de deplasare a acestor?'
toate aceste lucrări înscriindu-se în contex-
tul unui contract în valoare de 50 00C Iei.
(continuare în pag. IV)
Dan DAMIAN
un spațiu
spiritual
Meleag de aleasă frumusețe și de
puternică afirmare în acest ev socia-
list, județul Suceava este depozita-
rul unor inestimabile valori istorice,
culturale și artistice, populat cu oa-
meni deosebiți, harnici și talentați,
animați de o puternică dorință de
afirmare a potențelor lor croitoare.
Dispunînd de o bogată tradiție' în do-
meniile creației populare, etnografiei
și folclorului, sau de cea care ne a-
mintește de înaintași precum Matei
Millo, Edgar Istrati, Ciprian Porum-
bescu, Simeon Florea Marian, Eugen
Lovinescu, Mihail Sadoveanu, Nico-
lae Labiș, anii din urmă au repre-
zentat o mare deschidere spre actul
de cultură superior destinat maselor
largi de oameni ai muncii.
Consemnăm astăzi, cînd aniversăm
două decenii de la istoricul Congres
al IX-lea, împlinirea unor frumoase
și firești deziderate spirituale ale
sucevenilor. Se vorbea atunci de ne-
voia unui teatru la Suceava ; scriito-
rii își doreau o revistă a lor. pictorii
o galerie de artă ; locuitorii acestui
județ își așteptau marile lor statui :
clmpulungenii pe Dragoș Vodă ; râ-
dăuțenii pe Bogdan; sucevenii pe Ște-
fan cel Mare; fălticenenii pe Mihail
Sadoveanu. Și toate acestea, si încă
multe altele astăzi sînt, și sînt pen-
tru că acum douăzeci de ani, în iuli°,
a fost Congresul al IX-lea al Parti-
dului Comunist Român.
Trei au fost dominantele de acțiu- •
ne pentru dezvoltarea spiritualității
acestui minunat colț de țară. în pri-
mul rînd s-a dorit impunerea jude-
țului Suceava ca un spațiu cultural
(continuare în pag. IV)
Alexandru TOMA
A PRIVI
UN PICTOR
Cînd scriu aceste rinduri în-
că n-au înflorit teii la Sucea-
va. Luind lucrurile ca atare,
rămînem in așteptare și lăsăm
fereastra deschisă pentru alt
gînd. Va sta oare bine cel ce
urmează lingă cel de pină a-
cum ?
Și iată că mă aflu întrebîn-
du-mă dintr-odată de ce vreau-
trebuie să fac mărturia de fa-
ță despre pictorul Ștefan Bu-
țurcă. Următorul pas va fi
să-mi aduc aminte cind i-am
văzut primul tablou. Ar fi ca
un fel de capăt al firului.
1977 ? 1978 ? Ultima dată pa-
re cea adevărată. Mă frapase
culoarea: cald peste tot, dar
undeva spre mijlocul cimpu-
lui, un adevărat miez de foc.
Hotarele pinzei insă de ghea-
ță bătind in albastru. Au ve-
nit apoi peisajele sale din ve-
chile tirguri moldovenești A-
proape au dat năvală. Mai toa-
te se ascundeau în vegetația
luxuriantă a verilor, ca într-o
haină prea mare. Au venit
portretele, acoperite de smal-
țuri galben-roșii. Atunci m-am
hotărit să-l invit cu o persona-
lă la galeria din Suceava. A
sosit însoțit de un sculptor și
de sculpturile mici ale aces-
tuia. Ei fiind prieteni, lucră-
rile lor au apucat același
drum, adică păreau făcute de
doi frați de sînge artistic. Am
avut răgazul să cunosc omul :
ambițios și tandru, însingurat
și, deci, gata aricind să te îm-
brățișeze, tranșant și reținut,
cu obrazul acoperit de polenul
cărămiziu al cimpiei și-al pod-
goriilor. Prin ianuarie mă a-
nunța că va deschide o expo-
ziție la București. A reușit și
nici măcar n-am aflai de la el
cit i-a fost de greu. L-am so-
mat (aproape) s-o aducă și la
noi. A sosit încărcat de lăzi,
în iunie. La vernisaj a vorbit
criticul Valentin Ciucă, un cu-
ceritor despre care ne place să
credem că e împătimit de Bu-
covina. Am deschis catalogul
lui Ștefan Buțurcă și am citit
ce scria Dan Grigorescu: „Pen-
tru Ștefan Buțurcă, arta e un
mod de existență. El trăiește
prin artă, se înțelege pe sine,
pe ceilalți, întregul univers al
realului, proiectînd asupra lu-
mii viziunea sa care armoni-
zeaSă, într-un echilibru atot-
cuprinzător, culorile puternice
și clare". Am închis catalogul
după ce am transcris rînduri-
le de mai sus, rămînînd cu
senzația că, totuși, ele sună
de departe. Și deodată mi-am
adus aminte că Ștefan Buțur-
că e din Tecuci și că vara e
foarte frumos acolo, chiar da-
că ești singur.
Marcel MUREȘEAN!’
Cronica literară. —
„Un autor este suma cărților sa-
le", afirmă D. R. Popescu în Ga-
laxia Grama*); zicerea, în esența
ei, nu este nouă. Și pentru că, o
știm din celelalte cărți ale sale, la
el nu doar ideile, ci și cuvintele nu
sînt lăsate să zburde la voia întîm-
plării, trebuie să ne întrebăm ce
urmărește prin asumarea acestui
bun estetic devenit comun. întoar-
să pe celelalte fațete ale sale, a-
firmația începe, credem, să-și dez-
văluie intențiile. Deci, cu aceeași
justificare se poate spune că o car-
te (în sensul de operă finită) este
suma autorilor săi ; căci, în sub-
stanța ei primară, sau la nivelul
materiei etern-umane, opera mai
are si alți autori decît cel care o
semnează. D. R. Popescu se asocia-
ză astfel unor înaintași iluștri, de
el însuși citați — Monta igne, Scho-
penhauer, Nietzsche. Originalita-
tea, concede eseistul, „se măsoară
cu alte pîrghii". Descoperim aici o
invitație discretă de a-i cunoaște
precursorii. Nici cei mai apropi-
ați i)U sint, spre meritul său, pu-
țini : mitologia grecească și biblică,
folclorul românesc, Homer, Sofocle.
Cervantes și Gogol, Dostoievski și
Caragiale, Shakespeare și Beckett
etc. Dar afirmația poate avea și
altă consecință : în orice carte a
unui autor găsim suma tuturor ce-
lorlalte ; în fiecare sint sedimen-
tate cele deja scrise și se află, in
poziție de start, cele încă nereali-
zate sau care nu vor fi niciodată
create. Deci, o altă invitație. Ga-
laxia Grama este, așadar, înainte
de orice, o profesiune de credința.
Nu unica și nu completă. însă de-
loc neglijabilă pentru un scriitor
atît de complex și multilateral ca
D. R. Popescu. In textura densă și
complicată a cărții găsim numeroa-
se și fundamentale opțiuni și ati-
tudini ale romancierului și drama-
turgului. Una dintre cele mai fru-
moase si mai semnificative pentru
înțelegerea profilului scriitorulu'
este următoarea : „Aplecat asupra
oglinzii, a pămîntului, a apei, a hîr-
tiei a crucilor, a aerului, a mor-
mintelor, a tabletelor de lut, cel
care scrie rămîne totuși un înge-
nunchiat. Scrisul e o umilință ! De
aceea producătorii de litere scrise
sînt nu de puține ori vulnerabili,
fragili, ca toți marii devotați ai
unei unice Iubiri. In schimb, căr-
turarii și fariseii au siguranța pro-
priilor lor statui".
D. R. Popescu vulnerabil ? In po-
fida siguranței cutezătoare a scri-
iturii și a acurateții ideatice, a
cărților sale, lucrurile stau asa și
nu altfel ; însă de la nivel mai cu-
prinzător și mai greu de sesizat de-
cît acestea două : cel al comuni-
cării cu destinatarul artei, cu ci-
titorul, dar nu numai cel de azi.
Crezînd în eternitatea frumosului
și a rațiunii, el își asumă integral
destinul și responsabilitatea crea-
torului dintotdeauna. De aici, nece-
sitatea nu numai de a se explica în
legătură cu ifhele dintre scrierile
sale (ba chiar de a se confesa —
vezi, bunăoară, cazul Montaigne,
de care s-ar fi apropiat „cu secu-
rea ridicată"), ci și de a-și „decons-
„E ciudată noaptea după o zi de
arșiță. Străzile pustii încearcă să
respire și luminile întîrziate par
somnoroase semne de întrebare.
Autobuzele de noapte par venite
de foarte departe și șoferul este
îmbătrînit și taciturn...".
Omul care gîndea astfel va cobo-
rî la ultima stație, la gară. Sînt
doar cîțiva călători în autobuz și
el și-a ocupat locul său preferat,
lîngă geam. Știe denumirile stații-
lor pe de rost. Și Lena le știa, dar...
sînt ani de atunci... S-au schimbat
denumirile stațiilor, străzilor, nu-
merele autobuzelor... Va veni cu
acceleratul noaptea asta ? O știe :
hotărîtă sau nehotărîtă, cum vrei
să-i spui. La telefon a răspuns ca
de obicei: voi încerca ! La un
moment dat — știi foarte bine că
se poate întîmpla și așa. —, voi
coborî cu o stație mai înainte pen-
tru a lua trenul înapoi...
S-au despărțit cu ani în urmă :
el și-a ales orașul cu turnurile lui
medievale ; ea, ferma cu nesfîrși-
te livezi. Apartamentul a rămas
pustiu. Melodia unei veri îndepăr-
tate, melodie cu un titlu ciudat,
răzbatea uneori, după miezul nop-
ții : Iulie și un trandafir. Era me-
lodia ei. Solistul semăna cu Dean
Martin. Te-așteaptă marea învolbu-
rată / Cu valurile-gînduri / Cu
gîndurile-valuri...
S-au mai văzut de atunci. Au
stat de vorbă, s-au plimbat ca în-
prăgostiții pînă noaptea tîrziu...
„Știi, am un nou port-altoi cu
totul și cu totul senzațional! A în-
florit în martie și am uimit lu-
mea. Directorul spunea ceva de %
expoziție în sudul Italiei...".
Era fericită. El ce să-i spună ?
Un anonim intr-o mare uzină, o-
mul care vine la șapte și pleacă
la trei și jumătate. Un reporter l-a
întrebat cîndva : _Ce carte ați mai
citit, tovarășe inginer ?". I-a dat
de Înțeles că lumea nu-i compusă
numai din șuruburi .
pira" universul său imaginar, așa-
zisul laborator de creație care, în
cazul lui, este, mai degrabă, o a-
devărată uzină. O inextricabilă îm-
pletire de depozite, conductori,
țevi, retorte, cuptoare, tuburi etc.
prin care circulă, văzute sau nevă-
zute, mituri, motive, idei, teme,
întrebări, nădejdi, disperări, certi-
tudini ce se amestecă, se combină,
se resping, se influențează, se lu-
minează, fac fum ori ceață, explo-
dează, înfloresc.
Eseurile din Galaxia Grama nu
sînt doar puneri în pagină ale u-
nei neobișnuite subtilități analitice
și ale unei remarcabile inteligențe
asociative, nu sînt doar focuri ben-
gale, gratuite ca orice joc de arti-
ficii, ci căi de acces intr-un uni-.
vers artistic în același timp de-si-
ne-stătător si subsumat permanențe-
lor. Formula eseurilor este adap-
D. R. POPESCU
Galaxia Grama
tată unei comunicări largi, extrem
de liberă, mai apropiată de scrii-
tura propriu-zis literară, decît de
cea critică. Un anumit gen de ora-
litate. am zice intimistă, solicită
atenția imediată a cititorului, dar
și permite discursului meandre și
salturi surprinzătoare. Motivația ar
ține de nevoia unei cît mai largi
audiențe, de ceea ce ar putea fi ca-
lificat, cumva, ca exces de modes-
tie și, mai ales, de oroarea scrii-
torului pentru morga savantă (în
repetate rînduri declarată). In ex-
ces, ele conduc la efecte nedorite
— bagatelizarea (voită dar ne-
dreaptă !), a demersului. In tot ca-
zul. formula este neobișnuită și
neortodoxă. Păstrîndu-ne în dome-
niul cosmic al genericului cărții,
le-am putea compara (eseurile) cu
niște comete, adică stele cu coadă.
Premisele sau nucleele lor surprind
sau șochează prin noutate și inso-
lit ; savoarea și valoarea le-o dă
însă trena tot mai amplă cu cît se
depărtează de punctul de pornire
al dezvoltării lor. Și, cu toate a-
cestea, logica nu se pierde ; axio-
ma eseului — coerența demonstra-
ției — nu este abolită, ci doar, pe
alocuri, persiflată cu rafinament.
Că D. R. Popescu este un spirit
polemic, o știam ; din romane și,
mai ales, din piesele de teatru.
Nu surprinde, deci, tensiunea pole-
mică a volumului în discuție, ofe-
ră însă satisfacție și dă sentimentul
(tonic în contextul firavelor mani-
festări în contemporaneitate ale
acestei vocații a literaturii româ-
ne) unei revanșe de calitate. Nu se
practică atacul direct sau voalat
— Este ultima stație, vă rog !
Glasul șoferului îl readuce, bru-
tal, la realitate. Au ajuns la ga-
ră. Rămăsese singur în autobuz.
Scaunele, înșirate ca soldatii, la
paradă, păreau, în lumina difuză,
neverosimil de albastre...
Ceasul de pe peron arăta ora
două. Liniile, linii argintii, liniile
atîtor sosiri și plecări, reîntîlniri
și despărțiri, linii argintii de zîm-
PROZĂ
Urmează
o lungă
zi de vară
bet și lacrimi..." Intra o cursă lo-
cală iluminată anemic. Un tip, ca
de statura lui Birlic, căra un gea-
mantan uriaș.
— Nu vă supărați, cunoașteți o-
rașul?
— Doar străzile și cîteva clă-
diri...
— Vreau să cobor la stația „Vo-
luntari". A cita e de aici ?
— A cincea !
Geamantanul uriaș dispăru în
mulțime. O fată în alb îi aruncă
o privire întrebătoare. O mai vă-
zuse cîndva la Mamaia, Piatra Cra-
iului sau Sulina. Referindu-se la
ultima localitate, ea spunea că es-
te „o mică Veneție" și rîdeau de
la persoană, ci, cum spunea E. Lo-
vinescu, se face polemică de to.
In bucata care dă titlul volumu-
lui nu cu demult răposatul și ui-
tatul denigrator al lui Eminescu
polemizează autorul, ci cu întrea-
ga galaxie pe care a întemeiat-o :
„Dar Grama veșnic (sau periodic
reînviatul, sub numele unei alte
stele, din galaxia sa personală, să
fie chiar entuziastul apărător al
noului, cum ni se înfățișează, și să
uităm pestilența în care a vrut
să-l asfixieze pe Eminescu și prin
el cultura română ? Chiar așa,
n-avem nevoie de memorie, dacă
vrem să fim fericiți ?“. O istorie
literară a acestei galaxii n-ar fi,
deci, lipsită de sens ; ea ar trebui
însă să se n u m e a s c ă „a deni-
grării" nu „a contestării". S-ar ve-
dea mai bine cît de numeroase sînt
cauzele unei astfel de atitudini bol-
nave de mărire sau orgoliu și cit
de diverse sint castele literare din
care coboară detractorii, uneori
foarte de sus, nume mari, nemuri-
tori, nu totdeauna pigmei. Numai
că o astfel de istorie ar avea o fi-
nalitate mai mult morală (și de ce
nu ?) decît estetică : s-ar vedea că
denigrarea nu a rănit niciodată
marile valori și nici nu le-a dimi-
nuat. Iată o posibilă lege a artei
D. R. Popescu nu face numai pole-
mică frontală. Multe din eseuri au
zone în care se simte puternic do-
goarea pamfletară, altele sînt co-
lorate de la început pînă la sfîrsit
de această intenție. Subtilitatea a-
titudinii nu-și are cauza în sfiala
de a ieși în arenă.
Galaxia Grama (volumul) cre-
dem că mai vizează un scop în
afara inițierii în universul artis-
tic și în mișcarea interioară a gîn-
dirii autorului. Ce urmăresc, din-
colo de aceasta, numeroasele și ui-
mitoarele asociații pe care le sta-
bilește ? între Shakespeare și Bec-
kett ; între Miorița, Meșterul Ma-
nele și Hamlet ; între Trahanache,
Zoe, Tipătescu și Agamemnnon. Cli-
temnestra, Egist ; între Sofocle și
Shakespeare : între Oedip rege si
Stăncuța și Ursitoarele ; între Dos-
toievski și George Buchner ; între
Cervantes, Erasmus și Sorescu ;
între Goya și Meșterul Manole. (O-
prim aici enumerarea pe care am
dorit-o numai ilustrativă la modul
general, epuizarea relațiilor și in-
frastructurii lor ideatice neputînd
face obiectul unei recenzii). Deci,
care este scopul superior avut în
vedere ? Autorul pledează pentru
o viziune integratoare a valorilor
spirituale ale umanității din toate
un vapor ancorat în fața unei Ali-
mentări...
A trecut o oră. Cerul înstelat
prevestea o nouă zi de arșiță. „Să
mergem în concediu. Lena". Răs-
punsul sună sec în receptor : La
ce bun ? Unde ? De ce ?
Ferma îi dăduse casă la margi-
net livezii. Razele de soare se fu-
rișau în odaie printre tinere ramuri
de măr. „Mută-te aici! Este nevoie
de un inginer mecanic..." Anii trec
mult prea repede...
Va veni ? Mai sint cîteva minu-
te... O familie, cîțiva copii gălăgioși
așteaptă trenul de Mangalia. Vor-
besc toți deodată de pescăruși și
stele de mare...
Acceleratul intră scrîșnind ascu-
țit din frîne, cu zecile de com-
partimente iluminate fluorescent,
fiecare cu povestea lui din acea
călătorie...
Peronul e iar pustiu. N-a venit!
O nouă zi de vară fără surisul ei.
Va pune in zori caseta cu „In iulie
și un trandafir" și ea îi va spune
la telefon din nou că nu o cîntă
Dean Martin fiindcă erau la un
local și marea se pregătea de fur-
tună, pescărușii țipau...
— Nu vă supărați, spuneți-mi
cînd urmează stația „Voluntari"...
Nu sînt de pe aici...
Era „Birlic" cu geamantanul său
uriaș. La prima stație a intervenit
din nou :
— Ce urmează ?
— „Primăverii"...
Deci n-a venit... Albastrul ceru-
lui devenea din ce in ce mai des-
chis... Cum l-ar fi întimpinat ea
la marginea întinselor livezi ? Cu
același zîmbet ironic ?
Răspunsul întîrzia o clipă, apoi
veni, de undeva, de foarte de-
parte :
— Urmează o lungă zi de vară...
Octavian LAZ.AR
timpurile — mituri, motive, capo-
dopere de artă — guvernate toate
de un umanism atotcuprinzător
și atotstăpinitor. Deci pentru biru-
ința spiritului și a frumosului in
absolut. Spre meritul său, această
convingere care emană aproape
din fiecare pagină nu este nicăieri
rostită apodictic ; fiindcă nu vrea
să impună, ci să convingă. Și pen-
tru că D. R. Popescu posedă un re-
marcabil simț al sintezei și o ma-
re mobilitate a unghiului de per-
spectivă. Amendabile din punct de
vedere științific, unele dintre ipo-
tezele sale sînt pozitiv-active în
contextul ideatic dat.
In interiorul aceleiași viziuni in-
tegratoare se urmărește conecta-
rea capodoperelor literaturii noas-
tre (folclorice și culte) în circuitele
marilor valori ale umanității. Nici
în această chestiune nu se recurge
la cuvinte mari, nu se fac afirmații
apriorice de tip sincronist sau pro-
tocronist. Tezele sînt abolite în fa-
voarea persuasiunii sau a demon-
strației. Și nu se oprește numai la
scriitorii și operele definitiv con-
sacrate, aparținătoare de-acum is-
toriei literare, ci avansează propu-
neri care înaintează în timp pînă
în anii noștri. Propuneri care nu
au o intenție elogioasă și nici nu-s
reflexul unui patriotism cultural
excesiv. Simțul măsurii nu-i lip-
sește nici aici lui D. R. Popescu.
S-ar mai putea discuta despre
structura volumului. Sînt incluse în
el articole care nu fac corp co-
mun cu ansamblul : profiluri ale
unor însemnați scriitori români
contemporani, consideratii asupra
unor debuturi. Nu intenționăm să
discutăm selecția care, pentru un
romancier si dramaturg, are altă
semnificație decît pentru un cri-
tic. Mai important este tonul, tot-
deauna just. Legea lor este res-
pectul valorii : impulsul care le
generează solidaritatea, stima pen-
tru munca intelectuală, bucuria
sinceră în fata creației autentice.
Modul de civism în republica li-
terelor. Antipodul „Galaxiei Gra-
ma". Tsi au ele rostul în această
carte ? Dacă acceptăm premisa de
la care am pornit în considerațiile
noastre, da ; o profesiune scriito-
ricească de credință nu poate fi
completă fără o mărturisire, fie și
indirectă, despre afinități și despre
integrare în obștea scriitoricească:
„...istoria scrisului rămîne nemu-
ritoare. A scrie pe cer, pe aer, pe
pămînt, pe mormînt, pe înger, pe
apă înseamnă să ai o încredere de-
săvirșită în frumos și în rațiune,
și în putința de a ajunge cu tine
însuți la un liman. înseamnă să
juri pe steaua tagmei tale de
scribi".
în contextul unui asemenea vo-
lum sinceritatea autorului nu poa-
te fi pusă la îndoială. Galaxia
Grama exprimă o conștiință este-
tică inconfundabilă.
Mihail IORDACHE
Versuri
*) D. R. Popescu, Galaxia Grama,
Ed. „Cartea Românească", 1984.
Recenzie
SERGIU ADAM:
CHIPURI
SI VOCI
(Editura Cartea Românească. 1984)
Problematica abordată în „Chi-
puri și voci" își are ca
puncte de referință modifică-
rile produse în existența colecti-
vității din Plăvălari odată cu in-
stalarea noului primar, Ștefan Sa-
vu. Suplețea tinerească a acestuia
își va pune, în consecință, ampren-
ta în acțiunile sale ambițioase, de
natură să repună cursul vieții pe
făgașul ei firesc. Ștefan Savu (o-
pus, bineînțeles, fostului primar
Scarlat, demagog, distant și profi-
tor) este mesagerul unui alt mod
de a privi faptele istoriei, unui nou
stil de a găsi soluții și de a decide
care dintre acestea poate fi cea
mai eficientă, corespunzătoare inte-
reselor generale.
Animat de gînduri mari, dar
fără experiența necesară, el, Sa-
vu, apelează la colaborarea unor
oameni de inițiativă și de bună
credință (ca Rouă, de pildă). Reu-
șitele sale, neînsemnate într-o pri-
mă fază, nu trec neobservate, ele-
ment esențial pentru cîștigarea în-
crederii și adeziunii celor mulți.
(continuare în pag IV)
Ion BELDEANU
pentru partid
Rememorăm cu grijă toți anii ce-au trecut,
De-au fost de plumb, ori geruri de i-au mușcat
sălbatic.
Ori dacă-n mohorîte doftane au căzut
Bărbați sub ziduri sparte; rememorăm !
Și iată astăzi Țara, din Dunăre la munte.
Din nordul unde-n codri se mai aud trecînd
Pe cai mărunți cu Domnitoru-n frunte
Oșteni spre marea sonor tălăzuind.
Am înălțat furnale ce ard cu foc nestins,
Rod greu, de piine bună, se coace în cîmpie;
Pe dealuri, către toamnă, tot soarele-i cuprins
In fructele de aur și-n strugurii de vie.
Pe unduiri domoale ori povîrnișuri dure
Unde coboară cerul în mijloc de pădure,
Am dăltuit în stîncă, am modelat atent
Noi geometrii de sticlă și ciment.
Au fost învinse stihii și sfredelit-am munții.
Prin contopiri de forțe și-n arderile frunții
Și ne-au răspus adîncuri, cu roci cristalizate,
Din lunga inerție de noi descătușate.
E-n toate o rodire a-nțelepciunii tale
De încercat constructor de oameni și cetate;
De cristaline gînduri spre-a căror puritate
Cu bărbătească demnitate tu veghezi !
Genială
lucrare
Patria — pîinea cea nouă din fluviul de grîu.
Frumoșii miri din primăvara aceasta,
Lumina-nserării ningîndu-mi fereastra
Și păstrăvii liberi ce fulgeră-n rîu.
Patria — inimile noastre urcate-n flamuri
purpurii.
Griul cel tînăr suind spre ciocîrlii,
Noile cetăți prevestind împliniri viitoare,
Rotindu-și frumusețea în diminețile solare.
Patria — partidul și flacăra luminii sale
atotbiruitoare
Cu noi, la bine si la greu, urmindu-1 neabătut,
Hotărîți să nfăptuim, așa cum am jurat la
început.
Această nemaifăcută și genială lucrare !
Copac miracol
Fintină izvorîtă din necuprinsul dor
în fiecare trecere spre alte praguri
Adaus de putere, impuls trebuitor
Crescut în ochii țării ori revărsat în steaguri.
Floare de cîmp ori doină, o doină-amețitoare,
Rostită-n dimineți sub streașină de zări
Pămînt brăzdat de ape și-nzăpezit de stele
Străluminind peste atîtea depărtări !
i
Lumină și nădejde la orice început.
Cînd ne desprindem zborul de trainic echilibru
Copac miracol, din străbuni crescut.
Peste-ale căror oase cîntă-acuma cimbrul !
Cit de Înaltă
Cît de înaltă e calea patriei mele
Aici, la umbra trecutelor glorii.
Lingă piatra rămasă de-a pururi
în calea șuvoaielor repezi !
Ce drept este destinul neamului meu
De oieri și bărbați fără seamăn
Ce-au încrustat în stejari și-n morminte
Istoria noastră nescrisă-n cuvinte !
Ce limpezi amiezi coboară în struguri
Și-n foșnetul griului greu de lumină !
Cu arborii
De mii de ani trăim aici cu arborii
Și griul nostru laolaltă ;
Cu frații cei voinici, cu frații din pămînt
Și sîntem treji în fiecare gînd
Și sîntem toți în orice clipă-naltă.
Ne ridicăm în steaguri și ne durăm statui
I Și nemaiindrăznite cetăți cu alb contur ;
Vîslim pe ape repezi și săvîrșim poeme
Jur-împrejur, pe trupul țării steme și fîntîni.
Adeseori, în hore, cu inima deschisă.
Cutremurăm pămîntul, cu ritmuri de străbuni
Și pe copii, de veacuri, îi deprindem
Să nu se încovoaie prin furtuni.
De mii de ani ne știm aici
Cu arborii și grîul laolaltă
Și sîntem flacără în fiecare gînd
Și sîntem toți în orice clipă-naltă !
II - Pagini bucorinene
VIAȚA Șl LITERATURA
IN RACURSI
Critica ale cărei forme funcționea-
ză din plin, azi s-a ivit la scurt timp
după debutul așa-numitei „promoții
’60“. în raport cu cea dinainte, ea
reprezintă o mutație spectaculară. în
ce constă aceasta ? în repunerea în
demnitate a esteticului, în reluarea
atribuțiunilor profesionale caracteris-
tice : de selectare, de comentare și
de ierarhizare a valorilor. Critica
nouă (îi voi spune astfel pentru di-
ferențiere) își afirmă de la început
solidaritatea cu literatura înțeleasă
ca „artă a cuvîntului“. Inițiativele
sale teoretice și practice vizează lăr-
girea cadrului de manifestare al a-
cesteia. Totodată, ea revendică pen-
tru sine dreptul de a fi creatoare, a-
dică pluralismul de vederi și soluții.
S-au publicat, în acest interval, mai
multe cărți de critică și istorie lite-
rară decît în toate epocile anterioare
ale culturii noastre. în perioada in-
terbelică critica se făcea, cel mai
des, pentru reviste și ziare (aveam o
Trandafirii
galbeni
Nopțile mele îmbrăcate în cetină
Coboară precum turmele pînă la
genunchi
Pînă la umerii dăltuiți în apa
Moldovei
Să se-mpresoare și de cîntecui acesta
Cuin nu-i altă iubire ca pruncul
din prag
Ce-și leagănă ochii în întîia zare,
Galbeni trandafiri se furișează
în virful degetelor să nu-mi
trezească
Bucuria că numai aici, aici pot visa
La tine, că-ți simt sufletul
Trecînd prin vară doborît de
prisosință.
Viorica PETROVICI
Sămînța iubirii
"Mi-ai scris bucuria cu slovă adincă,
Și ochii respiră semnele noi.
Oglinzile-s pașii ce-adună pe șuncă
•Oglinda din aripi de ploi.
presă, sub acest aspect, „tare"). Cînd
însă un critic încerca să-și strîngă
producția în volum, resimțeam —
mărturisirea e a unui protagonist —
„o dificultate dureroasă". Am re-
văzut bilanțurile literare anuale din
perioada respectivă și m-am uimit
de puținătatea titlurilor în acest sec-
tor. Situația e — o știm foarte bine
— alta, azi. Masificarea culturii în
deceniile postbelice a avut ca efect
creșterea numărului total de cititori
și, între aceștia, apariția cititorului
de critică, recrutat de obicei din rîn-
dul cadrelor didactice, al elevilor și
studenților. Se observă, de aseme-
nea, și un spor calitativ, care pro-
vine din adoptarea de noi perspec-
tive, din acumulări metodologice, din
adiționări culturale diverse, nu în
ultimul rînd, din experiența unor
talente puternice, originale. în con-
Lumina e pulsul, focarul gîndirii,
O haină pe trupul crescut din altoi.
Și reazem sînt munții in corpul
privirii,
Cînd scot din fintînă un cer înapoi.
Dar liniștea-mi pare sămînță de lună
Și pleoapă pe ochii fintînilor reci.
Culoarea din fructe cînd cade
se-adună
Miroase a slovă înscrisă pe veci.
Odihna în sfere de miere se mută
Și vinul e-o cale cu multe peceți.
Hotarele-n pieptul secundei ascultă
Cum trece viața acestei vieți.
Mi-ai scris bucurie cu slovă adincă
Și ochii respiră semnele noi.
Oglinzile-s pașii ce-adună pe stincă
Odihna din aripi de ploi.
Liviu POPESCU
Sînt un fiu de
țăran muncitor
Sînt un fiu de țăran muncitor
Și-mi iubesc pămîntul —
Arteră prin care curge
Propria mea ființă.
dițiile unei și mai bune organizări
a acestei activități, progresele ar fi
putut fi — se înțelege — și mai mari.
S-au pierdut energii și timp cu dis-
cuții de rutină, cu disocieri elemen-
tare, cu redescoperirea unor reguli
de bună conduită, cu problemele in-
sipide, improvizate de inși fără ima-
ginație. Trebuie destulă răbdare per
tru a degaja temele cu adevărat im-
portante (fidelitate și infidelitate în
critică, modernitate, protocornism
etc.) de sub valul celor sezoniere, de
localizări, de hibridări și de reluări.
Unele dezbateri s-au terminat îv
inte de vreme sau fără clarificării
și concluziile așteptate. Jarul lor con-
tinuă să fie cald.
Cele două domenii, critica și is-
toria literară, în pofida legăturilor
dintre ele, nu s-au dezvoltat sincro-
nic. Deceniile cinci și șase au favo-
rizat așa-numita „critică de întîmpi-
nare“, curentă. în ultimii trei lustri
o mai mare căutare au avut mono-
grafia, studiul de sinteză, eseul. As-
tăzi se întrevede o revenire a foile-
tonisticii. Decalajele și intervertirile
de roluri au cauze multiple. întîr-
zierea monografiilor (prin 1966 —
1967 era reluat și suna ca foarte o-
portun apelul pe care-1 făcuse un
critic la începutul secolului : „Dați-ne
monografiile scriitorilor noștri !“) își
are, de pildă, originea în stagnarea,
o vreme, a acțiunii de preluare a
moștenirii literare. „Perspectivele"
pentru reconsiderarea lui Eminescu,
schițate la începutul lui 1949, în
Flacăra, au rămas valabile mai bine
de un deceniu și pentru ceilalți cla-
sici. Dificultățile au început să fie
si i-montate abia în deceniul al șap-
telea, mai exact după 1963, cind se
declanșează primele discuții referi-
toare la reintegrarea in circuitul cul-
tural a operei lui T. Maiorescu. A-
cesta a fost, după părerea mea, un
moment de răscurce pentru critica
și istoria literară actuală. Redescope-
rirea valorilor clasice a revigoratspi-
ritele, a produs efervescență, a lărgit
șantierele muncii intelectuale, a fă-
cut posibilă „reîntoarcerea la unelte"
a unor comentarii din alte generații
Climatul relaxat, emulația — lucru-
rile se leagă, ‘cum vedeți, între ele
— au stimulat, apoi, elanul eseistic,
îndrăzneala și rafinamentul exege-
tic. Drept urmare au apărut nume
roase monografii și studii demne de
marii noștri scriitori, sinteze utile
asupra principalelor momente lite-
rare, eseuri ingenioase, strălucite, ce
experimentează teorii la modă. Mai
rare, lucrările despre literatura con-
temporană sînt, în același timp, și
mai puțin convingătoare. Cîștigul în
subtilitate pare să fi diminuat pasiu-
nea luptei literare. Proliferează ici-
colo o eseistică esopică și o critică
fără canini („la critique toutou"
cum spun francezii), complezează.
Deși, uneori, tînără, ea are o men-
talitate bătrîncioasă : nu vorbește
„verde și lămurit", e excesiv de di-
plomatică. de perifrastică. Dar, va
admite oricine, acestea sînt păcate
veniale, în comparație cu cele ale
criticii anilor '50 și nu pot afecta i-
maginea progresului unei discipline
care, între multe osînde la care a
fost predestinată, o are și pe aceea
de a fi permanent nemulțumită de
ea însăși. Nemulțumirea, ca și com-
prehensiunea, o regenerează, o face
aptă pentru noi înaintări.
Constantin CALIN
Sufletul și speranța mea
Că iarba crudă vine din noi
Ca un miros de fin proaspăt cosit
în care-si alăptează mama pruncul.
Pămîntul e pentru mine
Apă și sete.
Mamă înfășurată in șalul de doliu
Și mireasă în alb îmbrăcată
Căruia ii duce trena
L'n vint călduț de primăvară.
E adolescența simțindu-și buzele
sărutate
Și văduva bătrină
Reîncălzindu-și visele de dragoste
în fața căminului ;
E muncitorul sezonier
Și muncitorul cu înaltă calificare,
E privirea aeriană
A ucenicului neștiutor
Și rugămintea caldă a mamei
Ca fiul să-i fie ocrotit
E vila unde oamenii virstnici
își trăiesc singuri viața
Și cămăruța înghesuită unde
proaspeții miri
Trec în nemurire
Prima lor noapte de dragoste.
Sava CONSTANTIN
45.	GAZETA BUCOVINEI (2.VJB91
— 6.IV.1897 și 2.IV—1.X.1906), pe-
riodic bisăptâmînal, publicat la Cer-
năuți de societatea „Concordia". în
primii doi ani de apariție este re-
dactat sub direcția publicistului
Pompiliu Pipoș, care condusese cu
puțin înainte redacția revistei „Tri-
buna" din Sibiu. După moartea
transilvăneanului, la conducerea ga-
letei se perindă G. Bogdan-Duică,
Vasile Marco, Eusebiu Ștefanelli,
Dionisie Voronca, Mihai Teliman,
Zaharia Voronca.
Viața relativ lungă a publicației
(comparativ cu cele ale altor gazete
bucovinene și chiar transilvănene)
trebuie explicată printr-o prudentă
linie de mijloc în orientarea politi-
că, știută fiind susceptibilitatea cu
care autoritățile austro-ungare pri-
veau publicațiile românești. Gazeta
Bucovinei se impune însă printr-o
susținută activitate literară. Se pu-
blică aici cronici literare, teatrale
sau muzicale, literatură originală
(poezie, proză, chiar opere dramati-
ce) culegeri de folclor, prelucrări,
imitații și traduceri din literatura
DHIIONAR
--------- XIX ~
universală. O concepție fermă des-
pre importanța limbii naționale în
păstrarea etnicității direcționează o-
rientările majore ale gazetei. Astfel,
în articolul de fond al numărului
din 25 aprilie 1896 se afirmă că „în
limba sa trăiește orice națiune", că
limba noastră „a fost și este singu-
rul nostru tezaur, cea mai scumpă
moștenire, din cîte străbunii noștri
ne-au lăsat aici pe pămînt". Consi-
derînd că literatura este mijlocul cel
mai eficient de educare și păstrare
a limbii și, implicit, a ființei națio-
nale, editorii Gazetei Bucovinei a-
cordă un spațiu foarte larg literatu-
rii, comparativ cu alte gazete ale
aceleiași perioade. Pe lîngă poeziile,
scrierile în proză sau dramatice ale
bucovinenilor (Vasile Bumbac, Con-
stantin Morariu, C. Berariu, I. Po-
povici. Elena Niculiță-Voronca, Mi-
hai Teliman, Dimitrie Dan, I. Po-
povici. C. Stamati-Ciurea, S. FI. Ma-
rian), paginile gazetei inserează cu
regularitate opere ale marilor scrii-
tori români, din celelalte provincii
(I. Budai Deleanu, Alecsandri, Emi-
nescu, Coșbuc, Vlahuță, D. Petrino,
Traian Demetrescu, Nicu Gane etc.),
vădind astfel o largă comprehensi-
une a fenomenului spiritual româ-
nesc. Sint preluate și republicate
traduceri din Schiller, Jules Verne,
Anacreon, Sappho, Mark Twain. Da-
că literatura originală aparținînd
bucovinenilor nu este de cea mai
bună calitate, se impun însă cule-
gerile de folclor publicate de S. FI.
Marian, Dimitrie Dan, Elena Nicu-
liță-Voronca și Elena Sevastos, pre-
cum și operele din marii scriitori,
alături de articolele critice, uneori
cît se poate de pertinente.
Referințe: Loghin. Constantin —
Istoria literaturii române din Buco-
vina. 1926 ; Dicționarul literaturii
române de la origini pînă la 1900,
Ed. Acad. R.S.R., 1979.
46.	GHERASIM, VASILE (26.XI.
1893, Marginea — Suceava — 12.11.
1933), filozof, poet, prozator, critic
literar, eseist, cea mai de seamă per-
sonalitate a culturii bucovinene de
la intersecția a două secole. Fiu al
lui Gheorghe Gherasim și al Măriei
Pomohaci, descendent prin mamă
din neamul cunoscutului haiduc,
Darie Pomohaci, urmează cursurile
școlii primare la Marginea și Sucea-
va, liceul la Suceava iar studiile su-
perioare la Viena (1915—1918) și Cer-
năuți (1918), unde le desăvîrșește,
susținînd și teza de doctorat. Lu-
crează ca bibliotecar asistent la ace-
eași universitate (noiembrie—decem-
brie 1919), asistent de limba româ-
nă, funcție exersată în paralel cu
cea de profesor de filozofie la Li-
ceul „Aron Pumnul" și profesor su-
plinitor la Școala Normală (1919—
1922), profesor titular la Liceul nr.
4 (1922—1927), suplinitor al cate-
drei de istoria filozofiei la Faculta-
tea de Litere și Filozofie (1927—
1933), profesor titular, prin concurs,
al aceleiași catedre.
Debutează cu versuri în 1915, în
ziarul „Viața nouă", din Suceava.
Ulterior avea să publice la ziare și
reviste din Bucovina și Transilva-
nia („Viața nouă", „Glasul Bucovi-
nei", „Poporul", „Gazeta poporului",
„Junimea literară", „Codrul Cosmi-
nului", „Convorbiri literare", „Revis-
ta filologică", „Cultura poporului
.Adevărul literar", „Școala", „Voin-
ța școalei", „Cugetări".
Versurile apărute în diverse pu-
blicații, parte din ele adunate în
1934 în volum de C. Loghin, oferă
și azi o lectură agreabilă, dezvălu-
ind o simțire adincă. o expresie poe-
tică nemistificată, un suflet liric
frumos, chiar dacă influențele mari-
lor clasici (Eminescu, Blaga, Coșbuc)
sint uneori cît se poate de evidente.
In proză a publicat o serie de re-
portaje și impresii de călătorie, iar
mai apoi povestiri de inspirație fan-
tastică, interesante sub aspectul mo-
dalității de abordare a fantasticului
și sub cel al scriiturii. Din păcate,
ele nu au fost strînse într-un volum,
deși o atare întreprindere ar releva
o anume vîrstă și continuitate a pro-
zei fantastice la noi.
Spirit activ, aflat într-o perma-
nentă efervescență constructivă,
V. G. angajează o veritabilă campa-
nie de modernizare și optimizare a
învățământului românesc. Studiile
pe teme pedagogice investighează
starea de fapt a învățămîntului, pro-
pun mijloace și metode eficiente de
progres în acest domeniu, multe din-
tre ele valabile și astăzi.
Lucrările filozofice și studiile de
critică și istorie literară formează,
indiscutabil, partea cea mai durabi-
lă a activității lui Vasile Gherasim.
între cele două domenii : filozofie
și literatură, legăturile subterane nu
mai trebuie argumentate. La V. G.
ele se complinesc, fortifieîndu-se re-
ciproc. Studiile filozofice s-au bucu-
rat de o primire deosebit de favo-
rabilă încă de la apariție, reputația
tînărului cugetător fiind confirmată
de alegerea lui ca membru al socie-
tăților internaționale de filozofie
Kantgeselschaft din Berlin și Spino-
za. Ele confirmă nu numai înțele-
gerea și interpretarea suplă a feno-
menului filozofic, ci o evidentă ten-
dință spre crearea unui sistem filo-
zofic propriu. Lista din finalul aces-
tui articol poate fi relevantă.
Studiile de literatură cantonate în
perimetrul național (Alecsandri, E-
minescu, Slavici. Caragiale, Sadovea-
nu, Rebreanu, Blaga, Cotruș) sau u-
niversal (Cehov, Dostoievski, Tols-
toi), probează un spirit critic per-
spicace, capabil de demersuri pro-
fund originale.
Afin structural cu Blaga și D. D.
Roșea (pe care îi avusese colegi la
Viena), V. G. abordează fenomenul
literar preponderent din perspectivă
existențială, fără a se lăsa dominat
de această optică filozofică.
Puse la îndemîna marelui public
de azi, prin grija lui George Mun-
tean, o parte din studiile lui V. G.
despre Eminescu (Vasile Gherasim
— Mihai Eminescu, col. „Eminesci-
ana", 8, Ed. Junimea, Iași, 1977) sînt
modele de exegeză eminesciană. Ele
ne apar cu atît mai valoroase, cu
cît în primele trei decenii ale seco-
lului XX (și chiar și astăzi) se înre-
gistrează atitea deformări și vulga-
rizări ale luceafărului poeziei româ-
nești. Nu ne putem reține totuși ne-
dumerirea în legătură cu faptul că,
deși au trecut cîțiva ani buni de ia
publicarea volumului, autorul nu
este citat de ultimele exegeze.
Alte lucrări publicate : Poezii
(1934). Din problemele istoriei filo-
sofiei (1928), Filosofia istoriei lui
A D. Xenopol (1928), Sistemul ener-
giilor conștiente (1928), Etnicul în fi-
losofie (Spre o filosofic româ-
nească) (1928), Spre o nouă orien-
tare în filosofie (1928), Activismul
lui Spinozza (1928), Filosofia dina-
mismului vital a lui V. Pârvan
(1929), Concepția istorică a lui N.
lorga (1931), Eurasia spirituală, stu-
diu de filosofie comparată (1931),
Filosofia lui Carol Siege] (1927), Die
grundlagen der rumănischen Philo-
sophie, Berlin (1932), Die Bedeutung
der Affektenlehre Spinozzas, Heidel-
berg, 1933, Glosarul dialectului măr-
ginean (Marginea — comună în ju-
dețul Suceava, n.n.) și Texte mărgi-
nene, în colaborare cu E. Herzog. în
„Codrul Cosminului" și, respectiv,
„Junimea literară".
Notă : Considerăm prefața lui
George Muntean la volumul din co-
lecția „Eminesciana" drept cel mai
documentat și autorizat studiu asu-
pra vieții și operei lui Vasile Ghe-
rasim.
Referințe : Loghin, Const. — An-
tologia scrisului bucovinean, voi, I,
Poezia ; Muntean, George — Prefața
la volumul „Vasile Gherasim- —
„Mihai Eminescu", col. „Eminescia-
na", 8, Ed. „Junimea", Iași, 1977
Octavian NESTOR
III — Pagini bucovinene
------CONSEMNĂRI
NKAN NTHANE (Camerun)
PTNTRU EI! MORTI PENTRU LIBERTATE
Vom merge într-o dimineață,
Intr-o zi de decembrie,
in aceie locuri secrete unde au fugit ei.
Vom merge
Fără bucurie și fără lacrimi
Dar cu inima fermă
Spre mormîntul lor comun
Și le vom transmite acest mesaj :
„Fraților, Voi, ale căror trupuri
Nu mai sînt decît rămășițe,
Ascultați, în universul vostru fără noapte si fără zi.
In acest univers pe care numai voi îl cunoașteți,
Glasul celor ce au supraviețuit masacrului.
Noi n-am trădat cauza voastră,
Pentru care voi ați căzut,
N-am acceptat jugul,
Acela pe care voi l-ați scuturat.
Noi avem in inimă încrederea
Și adevărul că vom învinge".
In românește de
AI. ȚENCHEA
CADRAN
Scurt
bilanț
»
O publicație omagială („Nicolae
Labiș"), apărută la Suceava în de-
cembrie 1965, grupa, între semna-
tari, pe Traian Chelariu, George Si-
dorovici, Aurel George Stino, Lu-
cian Valea, Platan Pardău, George
Damian și pe mai tinerii, pe atunci,
Ion Beldeanu, Constantin Blănaru,
Mihail lordache, Radu Mareș, Con-
stantin Ștefuriuc. Era un început
de nouă deschidere spirituală ce
marca de fapt statornicirea clima-
tului propice afirmării unei mișcări
literare bucovinene de largă per-
spectivă. O figură proeminentă a a-
celei perioade de mari elanuri crea-
toare rămîne desigur George Sido-
Chipuri și voci
(urmare din pag. 2)
Desigur o asemenea confruntare,
ce concentrează dealtfel planul
general al narațiunii, presupune
cunoașterea spațiului socio-uman
investigat. Și Sergiu Adam se do-
vedește pe deplin „conectat" la fe-
nomenele lumii rurale de azi, stă-
pîn pe mecanismele detectării aces-
tora. ale evidențierii și nuanțării
laturilor sale esențiale.
Este interesant de reținut că Ser-
giu Adam își construiește demersul
epic cu o nedezmințită malițiozita-
te „împrumutată" de la eroii săi.
De aici nota de ironie detașată,
Argumente pentru un nou
spirit universitar
(urmare din pag. I)
Existența unui corp profesoral care
se impune nu numai prin calitatea cu-
noștințelor profesionale, ci și prin ti-
nerețea fizică și spirituală, străin adică
de conservatorism și spirit de automul-
țumire, confirmă și dă garanția unei e-
voluții ascendente. Prezența în fruntea
rovici, prozatorul și reporterul de
excepție care, fără exagerare, poate
fi considerat mentorul celor care a-
tunci abia își făceau ucenicia scri-
sului. Nu poate fi trecut cu vederea
nici rolul de animator cultural al
lui Platon Pardău, romancierul de
azi. Prin strădaniile sale la Sucea-
va văd lumina tiparului cîteva pu-
blicații literare ocazionale (supli-
mentul „Suceava", de pildă), sînt ti-
părite plachete (colective) de lite-
ratură și artă iar în ziarul ..Zori noi"
își găsesc loc cu regularitate pagi-
nile speciale intitulate „Coordonate
literare", Aici pot fi întîlnite frec-
vent numele lui George Sidorovici,
Platon Pardău, Dragoș Vicol, Alexei
Rudeanu, Ion Murgeanu, Vasile An-
dru, Cătălin Ciolca, Radu Mareș,
George Damian, Ion Beldeanu, Mar
cel Mureșeanu, Constantin Ștefu-
riuc, Teofil Lianu ș.a.
Curînd, adică spre sftrșitul anilor
caracteristică prioritară a unor
personaje de prim plan ca Rouă,
Lie, Chiaburu, cu care sînt rezol-
vate ecuațiile propuse și care dau
un farmec aparte întregii lecturi.
Memorabile rămîn, de pildă, vizita
soților Rouă la Vorona, la oraș,
scena dintre Microfon, conțopistul
de la primărie, și grupul de să-
teni al cărui „lider" este același
Gheorghe Gornea zis Rouă, secven-
ța de la popicărie sau hazoasa șe-
dință „pe linie de pompieri". Re-
țin atenția numeroasele expresii
pitorești, vehiculate de țăranii din
Plăvălari. considerațiile emise de
aceștia (în momentele lor „coloc-
viale") asupra unor chestiuni de
politică economică, de legislație,
de civilizație modernă, de etică etc.
acestui corp didactic și studențesc, an.
gajat în realizarea comandamentelor
prezentului, a unuia din cei mai tineri
profesori universitari din învățămîntul
superior românesc, doctorul inginer
Emanoil Diaconescu, a cărui bibliogra-
fie științifică impresionantă contri-
buie la stimularea și permanentizarea
spiritului de inițiativă și creativitate
’60 și începutul anilor ’70, cei care
confirmaseră speranțele devin au-
tori de cărți. Rînd pe rînd intră în
circuitul editorial volume aparținînd
lui Platon Pardău, George Sidoro-
vici, Alexei Rudeanu, Vasile Andru,
George Damian, Marcel Mureșeanu,
Ion Beldeanu. Se putea acum vor-
bi de o grupare scriitoricească for-
mată, de creatori care reușiseră să
atragă, în mai mare sau mai mică
măsură, atenția criticii de specia-
litate din țară. Ulterior debutează
Gheorghe Lupu, Constantin Blăna-
ru, Ion Filipciuc, Cornelia Maria
Savu, Mihail lordache, Victor Rusu,
George Bodea, Constantin Badersca,
Constantin Severin, Florin Bratu ș.a.
Bineînțeles, rîndurile de față nu-și
propun să reconstituie în detaliu
etapele vieții literare din acest ge-
neros spațiu geografic. Vrem doar
să subliniem că ultimele două de-
Chiar dacă toate acestea trimit cu
gîndul la „Moromeții" lui Marin
Preda. Iată spre edificare dialogul
purtat de Rouă și Microfon pe „te-
ma bunurilor particulare" : „— Un
tablou pot să am. Microfon ? între-
bă Rouă. — Cred că da, răspunse
Microfon repede. Chiar mai mul-
te. — Cam cîte ? — Iaca nu s-a
stabilit. — Cine stabilește ? Vreo
comisie ? — Nu. Un comitet re-
prezentativ. — Aha. Și cam cînd ?
— Cît de curînd. — Deci ne pu-
tem aștepta. — Desigur. — Atunci
putem dormi liniștiți. — Desigur.
— Putem chiar să și visăm. — Păi
nu ? — Păi da. — Prin urmare e
posibil. — Desigur. — In cocoșabil.
— Adică cum ? — Exact cum ai
științifică, socială, culturală, ni se pa-
re elocventă.
Activitatea Institutului de învăță-
mînt Superior ar fi amputată de cî-
teva din determinațiile sale esențiale
fără manifestările culturale în care
sînt angajați studenții suceveni : spec-
tacolul omagial realizat de studenții
secției de filologie și de la T.C.M. (Gh.
Cîrstian, Carmen Macovei, Ovidiu Mar-
cian, Cornel Tuchlei, Doina și Cornel
Angelescu, animatori culturali perma.
nenți și dezinteresați), intitulat „Revo-
luția permanentă", existența (deja) la
cenii au constituit, și pentru Sucea-
va, ca de altfel pentru alte provin-
cii culturale de tradiție, o epocă de
fertile elanuri și împliniri fără pre-
cedent. Așa se explică astăzi exis-
tența Cenaclului Suceava al Uniu-
nii Scriitorilor și a „Paginilor buco-
vinene" (cu periodicitate lunară), în
jurul cărora gravitează poeți, pro-
zatori, eseiști, critici și istorici lite-
rari, mulți dintre aceștia recoman-
dîndu-se prin scrierile lor de certă
valoare. Plecarea celor cîțiva n-a
produs nicidecum stagnări și eclip-
se, dată fiind capacitatea de reîn-
noire și reîntinerire a actualei miș-
cări literare sucevene, ceea ce ne dă
dreptul să afirmăm încă o dată că
actualul moment, pe întreg planul
vieții spirituale, este pentru Sucea-
va unul dintre cele mai spectaculoa-
se și mai substanțiale.
loanid DELEANU
auzit. In-co-co-.șa-bil". O discuție
frizînd absurdul și care nu face
decît să pună în evidență un ade-
văr incontestabil : permanența u-
morului de sorginte țărănească. Alt-
fel zis, țăranii lui Sergiu Adam au
simțul ironiei, sînt inteligenți, in-
formați și siguri pe ei iar Plăvă-
larii nu reprezintă nicicum o insulă
patriarhală și, eventual, pitoresc-
folclorică. Ceea ce nu e deloc pu-
țin.
Scrisă fără ezitări și stîngăcii,
această a doua tentativă romanes-
că a poetului băcăuan merită să
rețină atenția celor preocupați de
proza actuală de inspirație rurală.
a treia ediție a „Salonului studențesc
de grafică și caricatură" ilustrat anul
acesta de prezența cenaclului „Lynx"
(studenții George Ostafi, C. Hatnean,
Eusebie lanovici), ca să enumerăm ma-
nifestările cele mai importante din
prima jumătate de an, sînt un gir pen-
tru existența și continuitatea Institu-
tului. ca un centru complex de for-
mare, inițiativă și angajare, una din
ctitoriile reperezentative ale epocii de
afirmare creatoare a unei noi calități
a muncii și vieții, „Epoca Ceausescu",
• SIMPOZION NAȚIONAL
Muzeul Județean Suceava a găz-
duit la începutul lunii iunie o pres-
tigioasă manifestare : al doilea Sim-
pozion național de numismatică or-
ganizat de Societatea Numismatică
Română în colaborare cu secția lo-
cală pe tema „Lupta pentru indepen-
dență și unitate a poporului român
reflectată în circulația monetară".
Cele 46 de comunicări prezentate
cu acest prilej au abordat o bogată
arie tematică privind, printre altele,
circulația monetară de-a lungul
timpului, piese rare în colecțiile na-
ționale, corpusul medaliilor, plache-
telor și insignelor bucovinene, evo-
luția însemnelor heraldice reflectînd
marile momente ale istoriei patriei,
valențele instructiv-educative ale nu-
mismaticii și medalisticii in formarea
tinerei generații. Au fost deschise
și două expoziții de numismatică ce
au reunit piese din colecțiile suce-
vene si ale unor colecționari din tară.
(I. B.)
® „ZILELE ȘCOLII
SUCEVENE**
Sub acest generic, s-a desfășurat
o amplă manifestare politico-educati-
vă, aflată la a doua ediție, organi-
zată de Inspectoratul Școlar Jude-
țean Suceava, în colaborare cu alți
factori de educație și cultură. în des-
chidere a avut loc sesiunea județea-
nă de referate și comunicări științi
fice a elevilor, „Creativitate, eficien-
ță, educație". în cadrul celor 14 sec-
țiuni de lucru au fost prezentate pes-
te 200 de lucrări semnate de 240 de
liceeni, membri ai cercurilor științi-
fice și tehnice reunite în societatea
„Studium". Cele mai valoroase din-
tre acestea au fost distinse cu pre-
mii.
„Zilele școlii sucevene", la reușita
cărora și-au dat concursul, ca invi-
tați, și numeroși oameni de știință
și cultură din mari centre universi-
tare ale țării, s-au încheiat cu tra-
diționala întîlnire a absolvenților de
liceu (promoția 1985) și vernisarea
expoziției județene „Exim ’85“. (I. B.)
> EXPOZIȚIE
Galeriile de Artă „Lăpușneanu"
din Iași au găzduit expoziția de ta-
piserie, sculptură și acuarelă a ti-
nerilor plasticieni Marcela Lariones-
cu (Rădăuți), Ion Maftei (Cîmpulung
Moldovenesc) și a ieșeanului Eugen
Mircea. Modalitățile diferite de ex-
presie au un punct comun : Bucovi-
na. Tapiseriile Marcelei Larionescu,
executate la gherghef, cu textură
densă, amintesc de tehnica folosită
la cavoarele românești, ele inaugu-
rind o etapă nouă în creația artistei.
Despre Ion Maftei în catalogul ex-
poziției se spune că vrea să ne con-
vingă că „așa cum în orice paltin
se ascunde o vioară, în fiecare trunchi
se poate descifra o viitoare statuie".
Eugen Mircea se dovedește mai ales
un „poet" al toamnelor bucovinene.
(M. L.)
Suceava —un spațiu spiritual
(urmare din pag. I)
în care se petrec o seamă de mani-
festări tradiționale ce și-au cîștigat
un binemeritat prestigiu în geogra-
fia spirituală a patriei. Manifestări
complexe cum sînt Festivalul națio-
nal de poezie patriotică „Nicolae La-
biș", Concursul național de pictură
și grafică „Voronețiana", Concursul
național de interpretare instrumen-
tală „Lira de aur", reuniunea cora-
lă „Ciprian Forumbescu", Festiva-
lul național al cinecluburilor „Toam-
nă la Voroneț" de la Gura Humoru-
lui, Târgul olarilor de la Rădăuți
sau Tabăra națională de literatură
și plastică -Nada Florilor" de la Făl-
ticeni au devenit binecunoscute și a-
preciate în întreaga țară, ele reunind
la fiecare ediție zeci de creatori și in-
terpret1 în domeniile poeziei, prozei,
muzicii, artelor plastice, creației ci-
nematografice și populare de pe
întreg cuprinsul României.
Respectul față de restituirea și a-
ducerea în cimpul atenției maselor
de oameni ai muncii a valorilor pa-
trimoniului nostru cultural, ne-a în-
demnat să stăruim in a realiza o sea-
mă de publicații precum Anuarul
Muzeului Județean : „leserTe de
folclor din zonele Rădăuți. Cîmnu-
lung Moldovenesc, Sucea a Fălticeni,
și Vatra Dornei ; monum- a sint?-
ză „Arta nopulară bucovine* ă“, va-
loroasa lucrare „Jocuri populare bu-
covinene", ghidurile bibliograf. •: pri-
vitoare la muzica, arta și șl in
Bucovina, precum și excelentul al-
bum de artă închinat artistului popo-
rului Ion Irimescu.
in al doilea rînd spiritualitatea su-
ceveană a urmărit întărirea, mo-
dernizarea și dezvoltarea rețelei de
instituții culturale. In aceste două
decenii au fost construite trei case
de cultură orășenești, cincisprezece
cămine culturale ; au devenit puter-
nice centre de atracție Galeria Oa-
menilor de Seamă, Colecția de artă
„Ion Irimescu", Muzeul Apelor și Ca-
sa Cărții „Mihail Sadoveanu" din
Fălticeni, Secția muzicală a Biblio-
tecii Judeețne, Galeria de Artă, Ca-
sa Cărții „Mihai Eminescu" și Com-
plexul astronomic popular din mu-
nicipiul Suceava ; scriitorii benefi-
ciază de un Cenaclu al Uniunii Scri-
itorilor și de această publicație lu-
nară găzduită de prestigioasa revis-
tă „Convorbiri literare" ; artiștii plas-
tici au un cenaclu, o galerie de artă
și 7 ateliere de creație, iar începând
cu 1 iulie 1984 a luat ființă Secția
Suceava a Teatrului Național „Va-
sile Alecsandri", pentru care suce-
venii au dezvoltat și modernizat una
din cele mai frumoase săli de teatru.
Datorăm acestui timp profilarea
celor douăzeci de muzee ale județu-
lui, înființarea laboratorului și ofi-
ciului pentru patrimoniul cultural,
organizarea fondurilor memoriale
„Nicolae Labiș", „Simeon Florea Ma-
rian", „Eusebiu Camilar", a expozi-
țiilor permanente de etnografie de
la Vatra Dornei și de istorie la Și-
ret. Alături de aceste instituții, au
fost aduse, instalate și integrate în
peisajul urbanistic al județului două-
zeci și opt de lucrări de artă monu-
mentală semnate de nume prestigi-
oase : Ion Jalea, Ion Irimescu, Iftimie
Bîrleanu, Traian Brădean, lacob La-
zăr, Paul Vasilescu, Napoleon Zam-
fir și Marius Butunoiu, lucrări între
care se remarcă „Petru I. Mușat",
„Ștefan cel Mare", „Eroismul clasei
muncitoare în opera de construire a
socialismului" (mozaic) din munici-
piul Suceava ; „Nicu Gane" și „Mi-
hail Sadoveanu" din Fălticeni ; „Eu-
doxiu Hurmuzachi" și ..Aleea Voivo-
zilor din Rădăuți" ; „Dragoș Vodă și
zimbrul" din Cîmpulung Moldove-
nesc ; „Nicolae Labiș" din Mălini ;
„Emil Bodnăraș" din laslovăț.
în al treilea dar nu în ultimul
rînd trebuie remarcată preocupa-
rea deosebită pentru realizarea o-
biectivelor marii competiții naționa-
le inițiate de secretarul general al
partidului nostru, tovarășul Nicolae
Ceausescu — Festivalul național
„Cîntarea României". Valorificînd
talentul și măiestria sucevenilor, do-
rința lor arzătoare de a impune va-
lorile tradiționale și actuale ale cul-
turii noastre, interpreții, creatorii și
iubitorii de frumos de pe meleaguri-
le bucovinene au obținut rezultate
remarcabile în toate etapele acestei
uriașe competiții. De la 1 500 d° for-
mații în prima ediție, la aproaoe
5000 în actuala ediție ; de la 35000
de artiști amatori la prima confrun-
tare, la aproape 100 000 în prezent ;
de la 85 premii în prima ediție, la
peste 450 în ultima, iată cifre care
vorbesc de la sine despre efortul fă-
cut, despre recunoașterea națională
a valorilor sucevene, despre preo-
cuparea stăruitoare a factorilor edu-
cativi pentru punerea în valoare a
acestor forțe.
Alături de aceste trei mari direcții,
să nu uităm cele 90 biblioteci pu-
blice care dispun de aproape 5 mi-
lioane de cărți ; de cele 191 cinema-
tografe care proiectează anual filme
în 5000 de spectacole și adună în
fața ecranului peste 5 milioane de
spectatori ; să nu uităm că în jude-
țul Suceava se cumpără anual carte
de peste 20 milioane lei. sau că prin
muzeele sucevene trec într-un sezon
aproape 400 000 de vizitatori. Sînt
toate acestea fapte și date ce re-
comandă Suceava ca un veritabil
spațiu spiritual.
REALIZATORI: Ion BELDEA-
NU, George DAMIAN, Viorel
DÂRJA, Ion CARP FLUIERICI.
Mihail IORDACHE, Gh. LUPU,
Marcel MUREȘEANU, Ion PA-
RANICL Mircea TINESCU, A-
lexandru TOMA
Tehnoredactare:
Valentin MILICI
COMITETUL JUDEȚEAN
DE CULTURA
SI EDUCAȚIE SOCIALISTA
SUCEAVA
Str. Mihai Viteazul nr. 48
FELURIMI...
Farmec si taină
5
■ „Sînt primul care recunosc că
îndrăzneala este motorul celor mai
frumoase și celor mai mari acțiuni ;
cu atît mai mult ea nu trebuie pusă
în mod nesăbuit în slujba dezordinii
și a poftelor brutale, cu voința de a
face senzație cu orice preț. Aprob în-
drăzneala ; nu îi fixez limite ; însă
nu există limite nici pentru relele
cauzate de arbitrar", (Igor Stravinski,
„Poetica muzicală", p. 16).
■ „Intr-un cărturar, însușirile mo-
rale contează mai mult decît aptitudi-
nile literare. Dacă un om denotă
înalte calități morale, talentele lite-
rare sînt secundare", (Wu Jingzi, „In-
tîmplări din lumea cărturarilor", p.
189).
B „Poezia nu poate însemna altceva
decît farmec și taină ; iar farmecul
și taina pot să fie de o mie de fe-
luri și să se găsească peste tot, in-
clusiv în gropile de bălegar", (Juan
Ramon Jimenez, „Eseisti spanioli", p.
442).
S! „Nimeni nu face două parale, da-
că nu-i încăpățînat" (James Joyce,
„Corespondență", p. 191).
■ „Ce rost mai are să trăiești da-
că nu ești dotat cu talent și bun gust"
(Osamu Dazai, „Amurg", p. 75).
D. B.