nr. iunie 1984 Proleton di unițivc. | (anul XC, nr. 1174) (WORBIRI UTERARE REVISTA LITERARA FONDATA DE SOCIETATEA «JUNIMEA» DIN IA§I LA 1 MARTIE 1867 EDITATA DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA'. brațul de efigii al fluviului I* ncă mai înainte ca Istrul să fie Istru, Danubiul ,Danur biu, iar Dunărea. Dunăre, revărsarea în Pont a maies- tuosului mesager de ape al tot atît de „bătrînei" Euro- pe, s-a împlinit prin mirifica Deltă — aceea ce-i speriase și ademenise totodată pe „tenebroșii" sarmați, după expresia lui Ovidiu. De-a lungul mileniilor undele marelui fluviu,s-au izbit de prove tot mai îndrăznețe ori au oglindit uimite ar- cade de piatră create de mîna omului, opera lui Apollodor la Drpbeta depășind cu mult stadiile atinse în civilizația lo- cului și a timpului. Valsuri nemuritoare o voi' însoți și ele, de-a pururi, pînă la „gurile" statornicite de legile firii. Stră- bătând Dobrogea de acum un secol, etnograful și folcloristul. Teodor Burada se minuna de ariditatea excesivă a unui sol aflat foarte aproape de trecerea fluviului și deci de fertilita- te, aceeași constatare îndemnîndu-1 pe inginerul Ion lonescu. de la Brad să fie probabil primul care a avut viziunea unui canal de irigații prin valea Carasu. . . Și iată că în anul 1984, în dimineața zilei do 26 mai, con- ducătorul partidului și statului nostru, tovarășul Nicolae ' Ceaușescu, inițiatorul desăvîrșirii acestui vis secular, a des- chis oficial, în entuziasmul și emoțiile tuturor celor. pr^enți, navigația pe noul drum de ape al României, canalul Dunăre — Marea Neagră, ctitorie eroică a unui neam,eroic. O ase- menea lucrare de anvergură, vizibilă și din Cosmos, sinteti- zează și impune în atenția lumii întregi efortul epopeic al unui popor capabil să-și imagineze și să realizeze .^stfel de cutezanțe. Cifrele ae s-au amintit cu acest prilej,. caracteris- ticile tehnice ale grandioasei construcții, uriașele investiții de îndrăzneală creatoare, dăruire și munsă, arată limpede dimensiunea cu adevărat nemaipomenită a unei realizări e- pocale, potențialul constructiv ce i-a pus în uimire pe mulți; * alții, potențialul unui popor liber, dornic să-și făurească în mod concret condiții m'ateriale superioare,, pe.măsura epocii, socialiste. Răspunzînd comandamentelor majore, cît și chemării con- structorilor canalului, scriitorii noștri, trăind și lucrînd în toate regiunile țării, s-au aflat mereu în punctele fierbinți ale uriașului șantier, adunînd acum rodul gîn durilor și emo- țiilor lor într-un Volum omagial, intitulat Simbolurile ma- gistralei albastre, apărut în Editura militară, pe care îl dedică „oamenilor muncii, ostașilor țării și tinerilor briga- dieri". Fapt deîndată remarcat în presa centrală de' parfid, acești poeți, prozatori și reporteri ne pun în fâțlr’o primă și impresionantă monografie a unei grandioase realizări' V poporului român, adevărat simbol al nivelului tehnic și al capacității creatoare a națiunii noastre. înaltă școală de e- ducație revoluționară și patriotică, de-a lungul anilor, pe șantierele marelui canal s-au format oameni adevărați, s-au călit caractere, s-au trecut examene grele, toate demonstrînd înalta calitate umană a constructorilor, eroismul și pri- ceperea lor de a învinge orice greutăți — aceasta fiind cea dintîi și cea mai puternică impresie ce se degajă din lectura unui volum dens, plin de observații substanțiale, de idei a- devărate, de ingenioase perspective, menite să lumineze pu- ternic existența și munca oamenilor. Este ea însăși,, firesc, o operă pasionantă prin cantitatea și calitatea documente- lor umane conținute, prin valoarea mărturiilor depuse, o car- te scrisă cu talent, cu bucurie, cu mîndrie, pe măsura mă- reței opere constructive ce o imortalizează și prin mijloci- rea cuvîntului scris. Asemeni tuturor oamenilor muncii ai patriei noastre so- cialiste, scriitorii se află cu entuziasm prezenți la datorie, încrustînd efigii durabile, specifice, străbătute de înaltă vi- brație artistică și patriotică, în memorabila operă de con- struire a unor tot mai înalte înfăptuiri. «li de p r o f u n d i ș în celelalte pagini : Patruzeci de ani de literatură nouă : Cărți și ten- dințe, Șansa prozei scurte © Eminesciana (articole de : Augustin Z. N. Pop, Amita Bhose, D. Vatama- niuc) • Eseuri despre Marin Preda, Virgil Teodo- rescu, Nichita Stănescu, Valcriu Cristea (semnate de : Eugen Simion, Liviu Leonte, Constantin Pricop) • Poezii de Marin Sorescu • Cronica literară (la noi apariții editoriale de D. R. Popescu, Dana Dumitriu, (canid Romanescu, Dumitru Solomon) ® Literatura în noile manuale școlare ® Dialogul artelor • Ma- gazin Chiar și mormîntul lui o mai fierbinte Arde un Luceafăr în pămînturi reci Cu o lumină care iți aprinde Și fruntea și eălcîile cînd treci. Durerea omenească ce-n pămînt e Deschide raza unei mari poteci, Te face să rămîi fără cuvinte. Cu seve melancolice să pleci Dar Eminescu nu-i comemorare, Nu-i poezia slugă pentru regi. Mormîntu-i naște-n noi, în fiecare. Și veacul nouășpe și douăzeci. Din el luceafăr greu în noi coboară Sîntem făptura sufletului lui în care a turnat pămînt de țară Comemorare Eminescu nu-i El ne-a făcut pămîntul mai de carne Și carnea mai cu suflet și cu ginj. Cine mai poate azi să ne răstoarne Cînd dinspre lumea largă bate vînt ? Și chiar cînd bate dinspre ceruri vîntul Cine-ar putea-n pămînturi să ne-afunde, Cînd steaua lui ne-acoperă cu gîndul Și suferința lui în noi e munte ? Dricite stcle-au apărut mai jos Au razele de sînge și de os Și, cîți au răsărit în țară, tei Au florile cu suflet și idei Totuși cu-o lacrimă-i mai grea în vară pleoapa în iunie, cînd crapă-n Jună stînci încît te fac și aerul și apa Cu seve melancolice să plîngi Simțim în iunie un cosmic ger Care îngheață stelele pe cer. Care ne-oprește sîngele deodată Și ne albește gîndurile sub frunți Să-1 învelim cu mări pe Eminescu Să-ngenunchcm, să-1 învelim cu munți, Să-1 învelim cu lacrimă curată Vă chem și inima-mi intorn Să-1 învelim în noi pe Eminescu Și să ne sune sufletul a corn Ion CHIRIAC B9HMI istoria — eternul izvor olrivit Hotărîrii Plenarei C.C. al P.C.R. din 21—22 martie a.c., privind cea de a 40-a aniversare a revoluției de eliberare socială și națională, antifas- cistă și antiimperialistă, faptelor de muncă, realizărilor de seamă menite să cinstească marea sărbătoare națională trebuie să li se asocieze, în chip ne- mijlocit, evocarea pilduitoarelor pagini ale eroicei istorii parcurse de poporul român sub conducerea partidului. Devenită în ultimele două decenii ax al dezvoltării noastre contemporane, istoria se arată totodată izvor de tărie și în- țelepciune, pildă de neînfricare și optimism. Prin puterea ei de a modela con- științele, istoria ca stiintă devine cu adevărat o forță materială mobilizind ma- sele și deschizindu-ie orizontul de cunoaștere, orientîndu-le acțiunile conștient însușite. Marile momente sărbătorești sînt o proiectare în timp și spațiu a loluiui mulțimilor caro au făcut să sc realizeze și să dăinuie peste \eacuri libertatea românească, independența și progresul patriei. în aceste momente sărbătorești se impun atenției generale impresionantele și îndreptătitele apre- cieri ale tovarășului Nicolae Ceaușescu: „Un obiectiv esențial al activității po- litico-ideologice este educarea fiecărui cetățean, și cu deosebire a tinerei ge- nerații, in spiritul dragostei față de patrie, față de națiunea noastră socialistă, de poporul român, constructor al socialismului. Este necesar să fie cunoscut in mod aprofundat trecutul îndepărtați, de milenii, al poporului nostru, erois- mul cu care el a știut să înfrunte vicisitudinile istoriți, greutățile și adversi- tățile de tot felul și să-și păstreze ființa națională, să-și apere dreptul la li- bertate și la ncatîniare". Momentele sărbătorești atestă, totodată, prin noi și noi descoperiri, faptele iluștrilor voevozi și cărturari, originalitatea civilizației românești, perenitatea noastră în vatra strămoșească și legăturile de prietenie cu celelalte popoare ale continentului, încadrarea organică în întreagă istorie universală. Momen- tele sărbătorești sînt și prilejul minunat de manifestare a încrederii în viitor, in cutezanța și înțelepciunea poporului nostru, liber și stăpin definitiv pe des- tinele sale. Aniversarea a patru decenii de la înfăptuirea istoricului act al Eliberării n ar prezenta un bilanț complet al marilor noastre realizări, dacă nu ar cuprinde înnoirile de excepțională însemnătate produse în viața culturală și spirituală a națiunii, în viziunea, pe baze științifice, asupra luptelor și aspi- rațiilor poporului. S-a mai făcut observația pe deplin întemeiată că datorăm secretarului general al partidului această viziune complexă asupra istoriei, o concepție profund științifică a cărei deschidere presupune înlăturarea orii ă- r< r dogme închistate, unilaterale, concepție dialectică in centrul căreia tova- rășul Nicolae Ceaușescu a situat respectarea adevărului istoric, cunoașterea trecutului așa cum s-a petrecut el, ca o carte de învățătură permanentă pi itru generațiile de azi și pentru cele ce vor veni. Conducătorul partidului si statului nostru este el însuși unul dintre cei mai de seamă făuritori de is- torie națională iubind cu patos istoria ,cunoscînd-o cu temeinicie, respectînd-o cu înțelepciune, condamnînd cu dreptate greșelile săvîrșite, respectînd calea dreaptă și firească a vieții călăuzite de rațiune și adevărat spirit revoluționar. De multe ori tovarășul Nicolae Ceaușescu a subliniat faptul că istoria noastră se bucură de prestigiul aproape singular de a fi istoria unui popor ce nu a rivdit la vatra nimănui. De aici și perseverenta, eroica luptă pentru promo- varea păcii. Nicicând dragostea și încrederea în istoria națională n-a umbrit prietenia pentru naționalitățile conlocuitoare, ca si aceea pentru toate po- poarele lumii. „M-au uimit și m-au înălțat pe aripa celei mai curate bucurii, mărturisește un reputat istoric, modalitatea, tonul, cadența poematică ivită în expunerile tovarășului Nicolae Ceaușescu, parcă anume ca adevărul istoric să capete mai multă lumină și deplin erezămînt. Interesul pentru istorie are rădăcini adinei, temeinice, în dragostea de popor si de țară, cu care Se identifică și i se dăruiește, călăuzit de imensa-i dorință ca istoria de azi și cea de mîine să fie mereu o treaptă spre libertate, independență,, unitate, spre pace și lumină. Căci, în fond, aceasta e și viziunea materialist istorică a vieții, a devenirii. împletirea istoriei cu prezentul o săvîrșim. în epoca în care trăim. Ia modul caracteristic, unic, de îngemănare a realizărilor con. crete cu simbolistica istoriei. Dacă am zăgăzuit Dunărea la Porțile de Fier ori am așezat pe umărul cel mai înalt al Carpaților Transfăgărășanul, am înălțat în același timp statuia lui Mihai Viteazul la Alba lulia și ia CIuj-Na- poca, iar pe cea a lui Ștefan cel Mare la Vaslui și la Suceava. Poemul istoriei contemporane îl scriem cu tăria betonului și strălucirea caldă a bronzului. Căci și canalul care leagă Dunărea de Mare l-am construit sub privegherea lui Mircea Bătrînul, străjuitor, în monumentul de la Tulcea ori în cîntarea scan- dată de Eminescu, cel care, din eternitatea artei, privește senin rea'izările de azi : „Românu-n trecut mare e mare-n viitor ! / Și tu vrei ca poetul să fie trecător, Pe-al țării sale țărmuri să n-aibă ce să cînte ? ' Dar nu-s colori destule în lume să-nveșmînte / A munților Carpatici sublime idealuri. Sensul fundamental uman al marelui erou al istoriei, acela al mulțimilor in acțiune, a fost întotdeauna subliniat cu tărie de către secretarul general al partidului : „în aceste clipe solemne, aducem un vibrant omagiu patrioților, revoluționarilor, tuturor forțelor progresiste care au luptat cu înflăcărare pentru idealurile unității naționale, întregului popor român din voința și prin acțiunea căruia s-a realizat năzuința din totdeauna a românilor" — aceea a unirii lor într-un stat unitar și independent. Pătrunzînd cu perspicacitate în dialectica proceselor revoluționare, tovarășul Nicolae Ceaușescu, descifrează și sensul interdependențelor dintre eliberarea socială și națională, un sens al vitalității poporului român, strîns legat de locurile istoriei sale. Coordona- tele legice ale revoluției și construcției socialiste sînt, de asemenea, subliniate < u perseverență, constituindu-se într-o operă teoretică și practică recunoscut originală. Analiza riguros științifică a problemelor trecutului, prezentului și viitorului patriei, a căilor dezvoltării sale neabătute, libere și independente, căutarea soluțiilor optime în cele mai acute contradicții internaționale, relie- fează același congruent sens programatic de largă adeziune internațională : „Avem ferma convingere, spunea tovarășul Nicolae Ceaușescu. că larga cola- borare internațională între toate statele lumii reprezintă singura cale, singura alternativă care asigură fiecărei națiuni, asigură lumii o perspectivă lumi- noasă de pace, posibilitatea de a-și concentra forțele umane și materiale în dezvoltarea economico-socială, în progresul științei, culturii, în ridicarea bună- stării fiecărui popor". Studiul istoriei la scara cea mai largă se înscrie, așadar, ca o eficientă formă a luptei pentru progres și pace. In perspectiva istorică se împlinește însăși dezvoltarea culturii, comoara de experiență și de creație a omenirii. Pentru poporul nostru istoria a fost mereu o carte de căpătîi. Clarviziunea și consecvența cu care secretarul general al partidului ne îndrumă să ne cu noaștem istoria, de la cea mai tînără generație pînă la cea aflată în pragul senectuții, de Ia tînărul brigadier la scriitor, de ]a elev la academician, ea incluzînd și ecloziunea în timp a științelor, artelor, filozofiei, literelor, a în- tregii vieți spirituale, este spre a înțelege sensul suprem al dăinuirii noastre și al supremei meniri în existența noastră : crearea de nepieritoare valori, colective și individuale, materiale și spirituale. Paulian MICU „galele amfiteatru44 la lași Nu din dorința de a fi in ..ton" ne-am dus la aceste „gale", ci pentru că o dată cu acest complex de manifestări cultural-artistice de un ridicat ni- vel. o dată cu bucuria de a vedea zi de zi săli arhipline, o dată cu nebănuita mulțumire că există o astfel de plenară posibilitate de a exprima tendințele și disponibilitățile unei tinereți marcată de romantism revoluționar și maturi- tate artistică deopotrivă am putut să ne formăm o convingere adevărată des- pre ce este și mai ales ce va fi fenomenul artistic studențesc. Desigur'că se putea și altfel au spus și au argumentat unii, pe care ii suspectăm de osificară și mai ales de teama că într-o reală competiție a ca- lității, numai cei mai buni își pot menține dreptul de a fi o prezență în fața unui public care fiind exigent este și avid de altceva. Modalități noi care să-1 facă pe spectator nu numai să înțeleagă mai bine că nc aflăm în fața unor cerințe noi, care nu trebuiesc onorate din serviciu, așa cum din păcate se mai întîmplă, ci totodată să-1 educe către valori autentice. „Galele Amfi- teatru" vor rămîne mult timp în memoria noastră pentru că au reușit o per- formanță : calitatea. Nu mai există în acest perimetru nimic de spus. Apre- ciind întregul, unitatea în diversitate, dovedim responsabilitate și dragoste pentru ideile noi și viabile pe care le-au impus și la Iași, studenții acestei țări. „Galele Amfiteatru" merită mandatul de încredere al publicului și tre- buie să-și continue drumul, pentru că nu în liniștea fotografiilor ce au imor- talizat clipe de neuitat se va sc?ie cronica acestei manifestări. Vie prin în- săși ideea organizatorică, această invitație la cunoaștere, adevăr și frumu- sețe trebuie să fie înțeleasă și drept exemplu de cum se poate apropia spec- tatorul, de bucuria de a rîdp ,cu un ochi și de a plînge cu altul ca într-o minunată poveste a copilăriei. Se cuvine deci să vedem în momentul „Gale- lor Amfiteatru" la Iași o reîntoarcere permanentă și necesara la tinerețe, stare atît de rîvnită de faptele si gîndurile noastre. Și mai ales să credem ca „gon- gul" acestor „Gale" va fi de bun augur pentru ce se va înfăptui de acum în- colo pentru publicul nostru. Cătălin BORDEIANU tezaur --------------------------------------------------- „sorbit din popor cum soarbe soareje un nour de aur44... Pe drumul ce uuce de la Boto- șani spre Dorohoi, la șase kilo- metri, se află un indicator ine- dit, un adevarat monument închinat c.uceaiărului poeziei românești. Sub trei medalioane ale marelui poet na- țional Mihai Eminescu, pe trei plăci de marmoră, sînt încrustate versurile din Scrisoarea întîi : „în prezent cugetăto- rul nu-și oprește a sa minte, > Ci-ntr-o clipă gindu-1 duce mii de veacuri îna- inte" ; din Scrisoarea a III-a : „împă- rați pe care lumea nu putea să-i mai încapă ... / Cum veniră, se făcură toți o apă ș-un pămînt" ... și din Luceafă- rul: „Porni luceafărul, Creșteau / în cer a lui aripe, / Și căi de mii de ani tre- ceau / In tot atîtea clipe". Am privit cele trei medalioane cu chipul poetului, am citit și recitit ver- surile săpate în marmoră și-am cobo- rit apoi din deal spre Ipotești, „sat... așezat într-o vale închisă de dealuri odată împădurite". M-am oprit în fața casei refăcute în care s_a născut ge- nialul poet, vizionarul care la numai 17 ani, dorea dulcii Românii, țară de glorii și de dor, ca fiii să-i „trăiască numai în frăție / Ca a nopții stele, ca a zilei zori, / Viața in vecie, glorii, bucurie, / Arme cu tărie, suflet româ- nesc, / Vis de vitejie, fală și mîn- drie . în imediata apropiere a ca- sei se află cîțiva salcîmi, martori ai copilăriei poetului, și chipul in bronz sculptat de Gheorghe Anghel. Două plăci de marmoră îl introduc pe vizL tator în temă. Prima poartă, semnătu- ra Uniunii Scriitorilor din România și a fost aplicată pe peretele din stînga: „în cinstea poetului Mihai Eminescu la un veac de la nașterea sa, 15 ianuarie 1950“. Pe cea de-a doua, care se află la temelia casei, sînt scrise cuvintele : „Casa memorială Mihai Eminescu, re- construire fidelă a celei dărîmate în 1924. Inaugurată în 15 iunie 1979, la 90 de ani de la moartea poetului". Casa căminarului, modestă, cu un frumos pridvor românesc, larg și cu trepte, are un hol și trei încăperi. De cum am intrat în hol, pe peretele din stîn- ga. privirea mi s-a oprit la panoul pe care sînt reproduse cuvintele, frumoa- sele cuvinte pe care secretarul gene- ral al partidului, le-a scris, la 22 mai 1966, în cartea de onoare a Casei me- moriale : „Aici, la Inotești, de unde s-a înăltat în strălucire universală Lucea- fărul geniului poetic național, cinstim cu emoție, memoria nepieritoare a ce- lui mai iubit poet al neamului nostru — Mihai F.minescu. Visul lui de drep- tate, de libertate și înălțare a Româ- niot cintat în vers de aur. își află im. plinire în strălucirea vremurilor noas- in stare sa-șt dea seama de boala cum- plită prin care a trecut șî nici de mo- dul in care a fost internat. Poetul se interesa „dacă lada și cărțile sînt in oarecare siguranță și dacă poate spera să le revadă". In fața unei partituri am fredonat melodia „Somnoroase păsăre- le". Dintr-o scrisoare, către sora sa Harieta, scrisă la 26 august 1880, din București, am aflat că poetul nu-și ve- dea „capul de mulțimea datoriilor". Camera impresionează prin simplitate. Patul, scoarța, covorul cu tricolorul, fața de pernă, sfeșnicul de argint, sînt obiecte de mare valoare care au apar- ținut familiei Luceafărului. în ultima cameră — sufrageria — vizitatorul, prin intermediul fotografiilor, face cu- noștință cu frații șl surorile poetului, cu care, el, cum scrie George Călines- cu, „se scălda în baltă", iar „în insula din mijlocul ei citeau pe Robinson". în prima vitrină din această odaie sînt prezentate edițiile princeps — 1884. So- cietatea Junimea — prescripte verbale, Jurnalul Junimii copiat de istoricul A. D. Xenopol. In cea de a doua vi- trină se află o fotografie originală a lui Eminescu, la vîrsta de 19 ani și scrisorile Veronicăi Micle. Sub crista- lul de pe masă am descifrat o scrisoa- re către bunul său prieten Ion Crean- gă, fotografia teiului din Copou, un ra- port de pe vremea cînd era revizor școlar către ministrul educației, prin care recomanda o carte de pedagogie, si un proces-verbal încheiat în urma unui control. Eminescu a intrat de mult în uni- versalitate. Opera și gîndirea lui de geniu vor dăinui de-a pururi pentru că el s.a definit cu limpezime de cris- tal. de lacrimă : „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soa- rele un nour de aur din marea de a- mar". Lazăr BACIUCU tre, md întregul popor, aepun stapm pe propria-i soartă, construiește o via- ță nouă, socialismul". In prima vitrină se află Antologia „Dedicații lui Emi- nescu" de Victor Crăciun, o fotografie a ctitoriei Putna și o medalie pe cure sînt imprimate slovele : „In memoria lui Ștefan cel Mare, Putna, 15 august 1781, Junimea Română Academică". în aceeași vitrină : două medalii — una semnifică 75 de ani de ia moartea lui Eminescu și Creangă, iar alta este bă. tută la Galați, — pliante și materiale tipărite cu ocazia zilelor Eminescu. Pe peretele central privesc fotografiile Co- drului și Lacului pe care sînt repro. duse versurile : „Aș vrea să văd acu. ma natala mea vîlcioară / Sclădată în cristalul pîrîului de argint / Să văd ce eu atîta iubeam odinioară / A codrului tenebră, poetic labirintIntr-o vi. trmă este expusă o frumoasă amforă romană din secolul al IlI-lea al erei noastre, descoperită într-o vatră daci- că la 25 de metri de temelia casei mc. moriale și un înscris găsit la fundația casei, din 1933, an în care, transcriu din document : „s-a pus piatra funda- mentală a casei și muzeului marelui poet al neamului, Mihai Eminescu, în satul Ipotești, județul Botoșani". în celelalte vitrine din hol sînt etalate fotografii ale casei vechi în mai mul- te ipostaze, documente referitoare la proprietate, statul de plată cu senină- tura poetului de pe vremea cînd era bibliotecar, caietul de frecvență a cursu. rilor de la Universitatea din Berlin, o scrisoare a surorii sale, Aglaia; către TL tu Maiorescu în care-i vorbea despre Mihai Eminescu destăinuindu-i că avea „un caracter foarte drept, blînd, bun și milos, dar și... pesimist". In prima cameră, m.am oprit la bi- roul căminarului, tatăl poetului, pe ca- re se află, sub cristal un proces-ver- bal de împroprietărire, un pașaport co- mun pentru toți fiii lui Gheorghe Emi. novici, care mergeau la studii în străi- nate, actul de garanție pentru un pa- șaport al poetului. încercări de mono- gramă ale lui Mihai Eminescu. Rețin atenția călimara din cristal, cu suport de argint, pana de gîscă și lampa la lumina căreia și-a scris din stihurile sale si poetul. în bibliotecă se păstrea. ză o parte din cărțile Eminovicilor. Tablourile Ralucăi și al lui Gheorghe. mama si tatăl, lada de zestre în care erau păstrate înscrisurile și alte obiec- te, alcătuiesc tezaurul camerei. în cea de’-a doua încăpere — dormitorul fa- miliei — sînt expuse : scrisoarea data- tă la 24 ianuarie 1884, din Viena. a poe- tului către amicul său A. Chibici Rîv- neanu în care-i mărturisește că nu este cîntarea româniei ------------------- Ce-a fost, cc e și viitoarea-i hartă Cu salbe de luceferi prinse-n cînt. cine ’ In trupul Meu te-am scris — Regină Și-am strîns în trudă dor cu dor Să pot să-ți dau prinos — Lumină și-un drum curat către Iz.vor Te-am scos purtată printre ape și te-am umbrit în zborul tău Ți-am strîns durerea de pe pleoape Si-n păr ți-am pus un curcubeu Iți sînt hotar și bucurie In Țara veșnicei iubiri Si cine ar putea să știe Cît veac de veghe-i în simțiri Te port la piept și peste moarte Eterna mamă lăcrimînd Si cine va putea desparte De Țară — Trupul ei arzînd Dan GHEORGHIIU un scut Iți stnt, partid Cuvîntul tău mi-i crez, și legămînt Ce strînge-n miezu-i țara toată Părintc-al meu, n-am să mă las răpus De greutăți și frumuseți deșarte Oștean ți-am fost și-ți sînt pînă la moarte Dîrz, scut, cu fruntea pururi sus. Ești soarele din românescul herb. Fiorul clipei ce-o trăim, ce vine. In tot ce faci mă regăsesc pe mine Vis întrupat din visul tău superb. Mircea COZMA geneză De mă-mpart, in nemurire e nervura mea săpată, mă voi trece printr-o poartă, pasărea zvîcnește-n daltă templul oului fecund vinovat de-atîta piatră... Nicolae NEGULESCU P. S. : 1. Vasta operă creată de Mihai Eminescu nu este ex- pusă într-un muzeu memo- rial. Ce bine ar fi să se stu- dieze posibilitatea înălțării li- nei astfel de instituții în „natala-i vîlcioară". 2. Străzii cu tei din Boto- șani, pe care și-a plimbat pa- șii poetul, ar trebui să i se redea numele pe caro l-a pur- tat cîndva — MIHAI EMI- NESCU. L. B. țăranca Salbă de argint împodobind gîtul alb. mănunchiul de spice și secera dc aur în mină. Cine te-a decorat, femeie harnică, plină dr soarele verii, darnic ? In stupul roind cine își mai cunoaște matca ? Mihai MUNTE ANU viata noastră — y Asociația scriitorilor din Iași a primit vizita Președintelui Socității Ibero-ame- rieane de filosofic, George Uscătescu. Scriitorul spaniol, de origine română. în- soțit de dramaturgul Mircea "Radu laco- ban, secretar al Asociației scriitorilor din Iași și de poetul Darie Novăceanu, a vi- zitat obiective de interes cultural șj istoric din județele Iași și Suceava • Cercetă- torul Leonid Boicu și criticul literar Da- niel Dimitriu au participat în comuna Ruginoasa la acțiunile organizate în cadrul colocviului interjudețean al uni- versităților cultural-științifice • Cadre di- dactice și elevi de Ia Liceul „Dimitrie Cantemir** din Iași s-au întîlnit cu scrii- torii Constantin Coroiu, Daniel Dimitriu. Corneliu Ștefanache, Horia Zilleru cu o- cazia unei dezbateri privind literatura actuală.' organizată de redacția culturală a Studioului teritorial de radioteleviziu- ne Iași • în perioada 8 mai — 5 iunie, lașul a găzduit un complex de manifestări po- litico-educativc și cultural-artistice, or- ganizate de Consiliul Uniunii Asociații- lor Studenților Comuniști din România, sub genericuj „Galele Amfiteatru4*. Și-au adus contribuția scriitorii ieșeni Paul Balahur, .umil Brumaru. Vasile Constan- tinescu, Nichita Danilov, Valeriu Stancu, Nicolae Turtureanu, Ion Tăranu • în ziua de 10 mai în cadrul „Prelecțiunilor Junimii**, scriitorul Paul Everac a susți- nut prelegerea intitulată „Drumuri și răscruci în arta modernă • La Muzeul Teatrului din Iași. Marin Sorescu a dez- voltat tema „Amintiri despre teatru44 • Aurel Leon a vorbit cu ocazia vernisa- jelor expozițiilor Măriei Mănucă, loan Bălău, Maria Agapi și Viorel Murariu • în aula ..Mihăf ’ Eminescu“ a Universită- ții „Al. I. Cuza**, Const. Ciopraga a con- ferențiat, la 18 mai. despre „Literatura română în perspectivă universală • Mu- zeul de literatură al Moldovei. Asociația scriitorilor din Iași și revista „Convor- biri literare4* au organizat, la 19 mai, „Sărbătoarea liliacului-*, manifestare găz- duită in frumosul cadru natural oferit de Împrejurimile Expoziției permanente „M. Sadoveanu*- din Copou. După o expune- re a scriitorului George Macovescu, poeții Paul Balahur, Ion Chiriac, Vasile Con- stantinescu. Toanld Romanescu, Marin Sorescu, Corneliu Sturzu, Nicolae Tațo- mir, Nicolae Turtureanu, Lucian Vasiliu au prezentat un recital de versuri • în cadrul „Zilelor școlii ieșene4*, la Casa personalului didactic din Iași au avut loc ; o Întîlnire cu criticul literar Eugen Simion și o ședință a cenaclului literar al cadrelor didactice, cenaclu condus dv Horia Zilieru • La Casa orășenească de cultură din Huși a avut loc lansarea ro- manului „Masa de biliard4 de Grigore Uisei. Au prezentat Ion Alex. Anghelus și Cătălin Ciolca • La 25 mai. Ion Ape- troaie a vorbit în fața elevilor birlăd j despre „G. Călinescu — 85.de ani de la naștere** • istoricul literar Pavel Florea și-a continuat prezentarea serialului „Din cartea Convorbirilor literare44 în cadrul celui de al nouălea „Jurnal al artelor- de la Teatrul Național „V. Alecsandri44. • Criticul literar loan Holban a prezen- tul, la Biblioteca „Gh. Asachi", volumul pentru copii „Sînteți oaspeții mei4i de Viniciu Gafița • Tot în cadrul „Zilelor cărții pentru copii'* a avut loc, la Casa Cărții din Iași, lansarea volumelor „Ver- suri pentru Ala** de Cătălin Ciolca și» ..Vornicul Tării de Jos44 de Dumitru Vă- caru. Au prezentat Grigore Ilîsei și* vir- gil Cuțitaru O Cenaclul literar județean Vaslui al Asociației scriitorilor din Iași, și-a reluat activitatea cu a 25-a ședință de lucru în al cărei final, sub conduce- rea la Ștefan Oprea, s-a trecut Ier alege- rea noului comitet de conducere alcătuit de Ton lancu Lefter (președinte), Vasile- Vecinu (secretar), Constantin Manea.. Chiriac Samoilă și Teodor Codreanu (membri) • La Uzina metalurgică din Iași scriitorii loan Holban și Grigore in- sei au participat la dezbaterea „Comunis- tul — erou literar44, dezbatere organizată de Biblioteca județeană „Gh. Asachi4* • Premiul revistei „Convorbiri literare4- (re- prezentată in juriu prin scriitorul Grigo- re Illsei) în cadrul Festivalului concurs de proză „Marin Preda4*. Turnu Măgure- le, mai 1984, a fost acordat Brîndușei Su- mânaru (Suceava) • între 2—3 iunie la Satu Mare și Negrești-Oaș s-a desfășu- rat cea de a Vl-a ediție a concursului interjudețean de creație literară „Afir- marea44 Premiul I și al revistei „Con- vorbiri literare44 (reprezentată în juriu prin istoricul literar Lucian Dumbravă) a a fost obținut, pentru lucrări în proză, de George Voica (Rîmnicu Vîlcea). cenaclul „junimea11 în ședința din 25 mai 1984 a avut loc o dezbatere pe tema eroului în proză și dramaturgia de după 23 August 1944, dez- batere organizată în colaborare cu Co- mitetul municipal U.T.C. Iași. Alături de cadre didactice și elevi, membri ai cercu- rilor șl cenaclurilor literare ieșene, la discuții au participat prozatorii Corne- liu Ștefanache și Constantin Parascan precum și criticii literari Val Condura- che și loan Holban. Ședința a fost con- dusă de criticul Daniel Dimitriu. cenaclul „M. Sadoveanu11 ‘ I / În cea de-a 17-a ședința a cenaclului ieșean, din 27 mai. condusă de criticul literar Alexandru Dobrescu. a citit pro- ză Emiilan Marcu. ERATA : Tabloul reprodus în numă- rul trecut, din pag. I, intitulat „Emines- cu", aparține pictorului Mircea Ispir. Convorbiri literare - 2 cărți și tendințe Palm decenii de activitate critică sint cu neputință de sistemati- zat „din zborul păsării". Mai întîi, pentru că perioada nu este omo- genă sub nici un aspect. Iată de ce mă voi rezuma numai la două aspecte ale fenomenului critic și succesiunea maioresciană, ca permanen- ță a spiritului critic și literatura critică, in latura artistă, cristalizată în cîteva cărți pc care le putem așeza în mu- zeul imaginar al literaturii române. Pri- ma tentație ar fi aceea de a descoperi, în plin deceniul șase, exprimată „â re- bours", a cincea generație maioresciană. Prezența ci devine eficientă, activă, că- tre sfîrșitul deceniului în opera mai mul- tor critici. împrejurarea este paradoxală: pină la un punct, il putem socoti pc Paul Georgescu leader al tendinței de regăsire a autonomiei esteticului. Para- doxul stă în aceea că prețul acestei bâ- . lălii pontru literatură este tăcerea celei de-a patra generații maioresciene, nu numai marginalizată, dar chiar pusă în- tre paranteze, deși prima îndreptățită la a continua un proces pe care l-a purtat în condiții mai vitrege decît a- celea ale deceniului șase. Nu voi des- chide, în rindurde dc față, „dosarul" deceniului șase, cu toile că, la drept vorbind, nici unul din „procesele" timpului nu poate fi considerat „clasat". In oglinzile moralei absolute (Maiores- cu ar fi această oglindă), nu doar G. Călinescu nu mai apare in chip de „1 ăt- Irumos", dar nici critica deceniilor șapte și opt nu se poate privi cu se- ninătate în apele oglinzii, așa cum stă ascunsă după baricadele esteticului, a- vî-nd în cont, ca-n orice revoluție, mă- car o „victimă", fie ea aceea a „sol- datului necunoscut". Generațiile „maioresciene" se numără, azi, pînă la șapte. A șasea generație, recuperînd pe cîțiva din reprezentanții generației cu numărul „patru", face o- peră de restaurație critică, revendieîn- du-se de la G. Călinescu și E. Lovi- nescu. S-ar putea zice că reintegrarea celui din urmă pune capăt unui pro- ces început cu promovarea literaturii noi, constituind momentul de conștiință de sine a criticii, care își regăsește nu doar trecutul, ci și identitatea. Pentru că optra tic intimpinare a literaturii are, cel puțin la început, o nuanță hc- liadescă, ce taie, cu aripa generozității, lumina raționalismului critic, (iu această generație lucrurile sînt ceva mai com- plicate decît cu acelea de dinainte, pen- tru că lui N. Manolescu. Eugen Simion, Valeriu Cristea, Lucian Raicu li sc a- daugă, pe parcurs, M. lorgulescu, M. Mincu. Gh. Grigurcu. dar și. de altă formație, Ciocârlie sau Eugen Ne- griei. In unele cazuri e greu de spus cărui val, al șaselea ori al șaptelea, a- parțiu, prin formație și acțiune crilică ).. Ulici, D. Culccr, Al. Dobresiu, Al. Stefănescu, AI. Gistelecan. ( Ungurea- nu. La drept vorbind, cei mai mulți dintre ei s-au afirmat pc cont propriu într-o perioadă de stabilitate a valori- lor, necontribuind la „restaurație". îmi vine greu să-i asociez celei de-a șaptea generații maioresciene (1. Buduca, Radu G. Țcposu, Marian Papahagi, Mihai- Dinu Gheorghiu, Dan (.'. Mihăilesm ș.a.) pentru că abia aceasta din urmă pune în discuție statutul disciplinei, re- formulîndu-i limbajul, nu aut din per- spectiva unui „sincronism" cu „noua critică", cît a unui relativism asumat și, pînă la un punct, depășit. Voi spu- ne, în cuvintele, lui E, Lovinescu, că „generațiile maioresciene" dau scamă, încă pentru multă vreme, de actualita- tea lui Maiorescu : „La răspântiile cul- turii române veghează, ca și odinioară, degetul lui de lumină : pe aici e dru- mul. Autoritatea i s-a menținut și astăzi, pentru că pleacă din însăși izvoarele spirituale fără de moarte ale logicei, bunului-simț, bunului-gust, și s-a realizat într-o formă pură, fără vîrsta". Auto- nomia esteticului e o cetate asediată necontenit, dezbinată de „războaie ci- vile", amenințată de vrăjmășia puterilor mari ale literaturii. Maiorescu nu este „zeul casei", protector, mici scutul sub care (prin care) este adus, de pe cîmpul de luptă criticul de azi, ci ochiul ab- stract, care veghează conștiința critică, tăindu-i drumul înainte cu lama privi- rii. Degetul de lumină nu este farul ce-i I apără pe cei naufragiați, ci steaua po- lară a spiritului critic, care împarte ori- zontul în puncte t cardinale. Dacă aș fi pus în situația să aleg un număr de cărți din literatura cri- tică, de azi, m-aș opri fără ezitare, la Compendiul lui G. Călinescu, Gogul fantasticul banalității, Bunul simț ca pa- radox, Semne și repere, Arca lui Noc, Dimineața poeților, Spațiul in literatură. Mă refer, firește, Ia cărțile mari ale cri- ticii din ultimele patru decenii, acelea 40 de ani de literatură noua care justifica literatura critică și pot sta alături, în muzeul imaginar, dc ma- rile romane ale acestui timp. Sigur că punctul meu de vedere pune între pa- ranteze cărți de mai mare utilitate cri- tică (Scriitori romani de azi, Rondul dc noapte, tablouri sintetice de primă necesitate). Vorbesc, însă, de cărțile „fru- moase", pe care le citești pentru ele în- sele, opere de artă critică pe care le deschizi nu sa te informezi și nici sit te confrunți. Dimineața poeților este superioară, din punctul acesta de vede- re, sintezelor din Scriitori români de azi, prin unitatea de viziune și prin... sin teză epică. Bibliografia, reclamată de criticii cărții, cu toate că se citește „la raze", se topește într-un discurs pe ju- mătate confesiv, a cărui frumusețe li- beră sta in rigoare. Eugen Simion își consumă în Dimineața poeților imagi- nația critică pe care și-o refuză in sc- ria de portrete contemporane. Opera lui fundamentală, de scriitor, este Timpul trăirii, limpid mărturisirii; nu știu da- că este și operă critică. Arca lui A’oe este, așa cum am spus la apariția celui de-al treilea volum, un „roman al criticului", performanță fără egal dc supunere a imaginației la prin- cipii sintetice, de pc urma căreia re- zultă una din cele mai pasionante că- lătorii, la gura sobei, in lumea roma- nului. Aș compara-o cu voiajele lui Julcs Verne, călător sedentar, visător de geografii reale (R. Barthes). „Confesiu- nea" lui N. Manolescu e, pină una-aha, ita mai autorizată introducere in istoria romanului românesc și-o provocare la recitirea romanului european. Compendiul lui G. Călinescu este cel mai frumos și mai exact digest al unei capodopere: nu c reeditare a operei originare, ci realcătuirc a ei, nu copia, pe alt meridian, a turnului Eiffel, ci replică la ideea de „turn", o altă co- loană a infinitului prin care nu poți sa te cațari cu liftul. Semne și repere e monologul unui bi- bliotecar borgesian, un amor baroc de scrieri critice paradoxale, fantast a] bi- bliotecii. Al. George nu trebuie citit cu argumentele (contra-argumcntelc) fa mină. Datele lin sint, de multe ori, mult prea exacte, motiv în plus să le con- siderăm „fanteziste", așa cum în ro- manul realist, prea marea minuțiozitate, mută rialul in miezul fantasticului. Al- teori argumentele sînt mult prea rela- tive. rezultat al umorii, dar această n- moare asociativă a produs, în Semne și repere unul din cele mai frumoase spec- tacole de eiocința. Al. Paleologu apelează Ia paradox din viciu de filosof. In cărțile lui, nu nu- mai in Bunul simț ca paradox, filosoful face, in literatura, igiena gîndirii. Așc- zindu-se. cu distincție, la margine dc noua domenii. AI. Paleologu poate fi revendicat, cu egală îndreptățire, de a- mmdouă, aflîndu ri originalitatea în du- bla condiție dc marginalitate : cel mai filosof dintre critici și cel mai critic dintre filosofi. Situație ingrată, depășită, insa, sub semnul reciprocei negații. Spa- țiul tn literatură este, probabil, cea mai cuprinzătoare meditație critică asupra limitelor. Reveria lui Valeriu Cristea, întinsa deasupra concretului, are mereu m vedere, ca într-un roman, condiția istorică, nu omul generic. I.a un pas dc filosofic, Valeriu Cristea extrage, din materia literaturii, morala. Gogol sau fantasticul lutn.tlitații e cel mai frumos eseu din cîte s-au publicat în literatura română în ultimii patruzeci de ani. Car tea aceasta e cea mai bună introduceri în psihologia creației și, în același timp, în psihologia lecturii. Nu e o lecție des- pic arta Jeelurii, ca în Lanson sau I a- guet, ci un roman despre arta lite- rară. Evaluarea de bunuri, pe care o prac- tică în mod curent critica de ântâm- pinare și de sedimentare, este indispen- sabilă pentru igiena organismului literar. Dincolo de ea este literatura critică. Mo- numentele nu se ridică, însă, din cretă și gips ; se toarnă în bronz ori se cio- plesc în marmoră. Nu am făcut, m rândurile de mai sus, o sinteză a evo- luției spiritului criticii în ultimele pa- tru decenii. Peisajul este cu mult mai bogat și mai divers. Dar dacă ne-am opri, fiecare, asupra unei ..scheme" o- biective, n-am ajunge niciodată să com- pletăm „tabelul de clemente" infinit, ca și modelul său din chimie, ci am lua-o mereu de la capăt, sisTic. Este destul să descoperim, la rîndu-ne, un element în plus, pentru ca „tabelul" dfa care dispăruseră, la un moment dat, oxigenul și carbonul, să reflecte cuprinzător via- ța literaturii. Val CONDURACHE șansa prozei scurte Considerat încă de mulți drept o „Cenușăreasa" a prozei noastre contemporane, neglijat întrucitva de „critica de întâmpinare", genul scurt infirmă, cel puțin din 1980 încoace, toate aceste „supoziții" ori „atitudini", cantitatea și, mai ales, calitatea cărților de proză scurtă recomandînd nuvela, schița și povestirea contemporană ia specii epice „la zi". Două mi sc par a fi direcțiile esențiale de evoluție sti- listică și tematică ale prozei scurte a< - inale: le-aș numi ironică și iconică. Reprezentativi pentru prima direcție sînt Nicolae Velea și Teodor Mazilii. Pelerinaj la minele unei vechi pasiuni (1980) este ultima carie a unui „iro- nist tragic" a cărui creație s-a impus prin incisivitatea și subtilitatea cu care a abordat contrastul comic dintre coor- donatele morale și comportamentale ale unor pcrsonaje-simboluri ascunzând în •■patele unei măști de circumstanță ade- vărul viciului. Alese aproape în exclu- sivitate din realitățile contemporane, su- biectele și temele prozei lui l'eodor Ma- zilu se circumscriu in ginere comicului, surprins printr-un filtru ironic în zona raportului care se stabilește între esen- ța și aparență, mască și adevăr. Dar particularitatea scrisului lui Teodor Ma- zilii mi se J are a fi scepticismul său glacial, ipostază a unui moralism dc esență clasică, ce conduce personajele pe traiectul dramatic al unei evidente degradări sufletești pînă la dispariția personalității in stereotipia automatis- mului cotidian ; deformarea interioară a ființei din cauza absenței unui ax existențial conform aspirațiilor sale și a prezenței copleșitoare a viciului co- respunde unei orientări explicite către modalitățile grotescului și absurdului dez- voltate în comediile din iele două vo- lume de texte dramatice. Toate prozele din Pelerinaj la ruinele unei vechi pa- siuni se desfășoară pe dimensiunile aces- tei componente tragice care marchează încă o dată distanța atît de mică, une- ori inexistentă, dintre comic și tragic ; simpla enumerare a câtorva titluri de- vine elocventă : O foarte lunga aștep- tare, Viața de spital, Ură și singurăta- te, Agonie străină, Amintiri comuni, Jnmorminlare pc teren accidentat, Logica amurgului. Nuvelele volumului lui Teo- dor Mazilii reconstituie destinele unor personaje purtând masca vedetismului sau superficialității (pictori, actori cu priză la public, fotbaliști, vedete dc muzică ușoară, scriitori celebri, gestio- nari, instructori artistici), cuprinse dc tristețea și oboseala succesului, retrăgîiA du-se în limitele unui univers intim, o zonă a nebănuitelor profunzimi su- fletești. Dintre volumele care se înscriu în linia acestei „ironii tragice" aș sem- nala aici Pricini de iubire de Alexan dru Papilian, Istoria unui obiect pir- feit de Tudor Octavjan și Ficționurii dc Radu Cosașu. Direcția ironică de evoluție a nuve- lei contemporane se leagă și de scrisul lui Nicolae Velea, „un ironist cu o re- marcabilă capacitate de invenție ver- bală, unul dintre cei mai lini pc care i-a produs proza românească după 1960", cum îl caracterizează Eugen Simion în postfața volumului Întîlnire tirzie (1981). într-adevăr, obiectul .și subiectul ironiei lui Nicolae Velea este limbajul, așa cum pentru Teodor Mazilii ira comporm- mcntul personajului. Nicolae Velea reu- șeșie o remarcabilă parodie a limbajului paremiologic dar in spatele rîsului ui iascade se ascunde un subtil demers sociologic vizând impactul proverbelor asupra colectivității care le-a produs și Ic-a investit cu valoare ele lege Acestei direcții „ironice" i sc circ unscriu și vo- lumele Cafeneaua subiectelor de Ov'diu Genaru, Efectul de ecou controlat de Mircea Nedelciu, Povestiri terminate înainte de a începe de Sorin Preda, Departe, pe jos... de Nicolae lliescu ori Tratat de apărare permanentă de George Cușnarencu. Dacă perspectiva „ironică" presupune, între altele, distanțarea realității de „privirea critică" a prozatorului, aceea iconică se dezvoltă pe temeiul unei par- ticipări afective, pînă la identificare une- ori, a „observatorului" la viața „obser- vatului" ; în ordinea corelației ce se creează între text și realitate, între „ironici" și „iconici" este aceeași dis- tanță ca între „caricatură" și „icoană". Pentru direcția „iconică" de evoluție a prozei scurte contemporane, definito- rii mi se par a fi volumele lui Dumi- tru Radu Popescu și Fănuș Neagu. Nu- velele din Leul albastru (1981) tra- sează exact conturile acestui tip de proză a cărei componentă specihca este ofe- rită de imixtiunea elemutuiui fantastic ori a „irealității" psiholig.ct în textura unei vieți ce se vr i mereu egali ci ea însăși. Iată o replică a doctorului, per- sonajul din Bîlc și doctorul pleacă la vînătoare, care explică mecanismul aces- tei intervenții : „Bîlcule, mi s-ar putea reproșa că cu cîteodată confund realul tu fantasticul. Ori că sînt nebun. Ar fi o greșeală. Eu visez, Bîlcule. Dar ce-ți spun, totul c adevărat". Doctorul, ipostază a naratorului însuși, îi oferă „învățăcelului" Bîlc o „lecție de vînă- toarc" al cărei obiect este adevăr al vi- sului, al imui vis ixinsumat însă tot- deauna în stare de veghe. Această „con- fuzie" a realului cu fantasticul este re- zultatul unei anume manifestări în text a spațiului care nu mai este doar un simplu reflector, termen dc identificare al personajului, ci activizator al trăiri- lor sale : în Dor, de pildă, plopul „co- bește", albinele zboară „dușmănoase, pline de ură", frunzele de tîlv „bolbo- rosesc", căldura soarelui este „rea", spa- țiul exterior participând astfel la evo- luția firului epic, provocînd gândurile și gesturile personajului. De aici, din această implicare a „decorului" în jo- cul scenic al personajelor, se nasc ciu- dățeniile prozei dc tip „iconic" ; „me- tanismul ciudat" care „împreună și îndreaptă" personajele din Păpușa spinzurată, „tainele" pădurii din Cutia cu conserve, asociațiile insolite din So- fica, semnele ciudate tlin Dor, anunță constituirea, în romanele lui D. R. Po pescu. a ceea ce aș numi o tipologie a anormalității; ceea ce aici este doar । iudat, în roman capătă consistența ade- vărului. Tot așa se petrec lucrurile în cazul prozelor din Pierdut în Balcania dc 1 ă- nuș Neagu, unde raporturile dintre mit și textul literar configurează, prfa- tr-un discurs esențial poematic, un pro- ces de trecere de la o categorie la alta, in care elementele mitului și ale tra diției folclorice se transformă în litera- tură. Direcția „iconică" este reprezen- tată, apoi, de Ștefan Bănulescu (Iarna bărbaților), iar, între tineri, de Tudor Dumitru Savu (Marginta Imperiului). Departe de a fi în suferință, nuvela contemporană se află în plin proces de afirmare, dinamica ei oferind un mate- rial deosebit de variat și totuși unitar în ceea ce privește opțiunile stilistice și tematice ale prozatorilor ; „criza prozei scurte", despre care s-a vorbit destul de insistent nu iste, acum, decît o falsă problemă : alăturîndu-se roma- nului numai întrucît reflectă niște ca- racteristici ale genului narativ în gene- ral, nuvela își are viața ci proprie care sc cere observată cu mai multă aten- ție de „critica de înrîmpinare". loan HOLBAN hybris andi andrieș<- sau poeticul comediei realiste i. Messer Francesco Petrarca zice în Sonetul CCLXXn : „Trecutu-în gînd a- deseori îmi cîntă”. Și tot el vedea virtutea ca fundament al amiciției. „Semnalele" aceastea (din vechi lec- turi) im! ridică o secundă camufla- jul sentimental, cînd întîmpin pe dra- maturgul Andi Andrieș cu «litere magiale. in forma reliefului interior. Dc peste trei decenii ne leagă o ami- ciție luminoasă. Prin transparența me- moriei, fragmentele de timp capătă „stilizarea" emoției. 2. - roaspeți combatanți ai anului in- lii-filologie, ne aflam intr-un amfitea- tru auster, cînd un blînd profesor (bun pedagog în ale gramaticii) m-a surprins cu întrebările puse unui student (în ut cărui chip descifram „linii" byron-ie- ne) : „Sînteji fiul profesorului An drieș ? Știți că dînsul („ini(iindu-ne" în „avantajele stilistice" avea să ne spună, mai încolo, că forma acestui pronume personal Dosoftei o folosea numai cu propoziția la) v-a închinat un berseuse ?“. Luam cunoștință, ast. fel, că era unicul vlăstar al unor stră- luciți profesori (dintre aceia cure me- rită să-i așezăm, întru nețiitareJ pe ta- bloul votiv al învățămîntului liceal românesc). De la dinșii (preiau forma de politețe) primise în nepierderea i. dentității : starea emotivă, ironia cor- dială și exercițiul scrisului. I-am privit „privirea" ce se concentra din ezitare in ezitare, decriptînd o sobrietate... in- directă. Răminînd surprins de meca- nismul ingenios al replicii. 3. Am reținut, că nu suporta „gustul zilei". Se amuza, risipind vorbe de duh în sclipiri surprinzătoare, într-un mod al său aparte, inspirat, ebranlind suficiența, artificiul și circumstanța. Sensibilitatea sa nu suporta baricada măștilor. Mai tîrziu, c-un tandru umor, s-a confesat că scrie... teatru. Și încă din... adolescență. Din „orgoliul" de-a intra, mai dreveme, într-o vîrstă în care orgoliul e corectat prin interoga- ție și îndoiala dc sine. Era doar o eschivă. Talentul era evident. După o „trecere" prin cîmpul magnetic al poe- ziei s-a „stabilit" în acel loc geometric al comediei, în care lirismul nu și-a abolit impulsul originar. Așa s-a năs- cut poemul său dramatic : Grădina cu trandafiri (seara premierei îmi stăruie și-acum în imaginea unei arhitrave), la care aveau să se adauge : Interludiu, Verbul galben. Destinul vioara u doua, Vîrsta zero și Duet. Ca și Mihail Sc- bastian (cel îndrăgii), crede în prima- tul textului și în climatul imaginar al fericirii solidare. în toate, e proiecția unei vîrste spiralind în jurul senti- mentului de dragoste, într-un ceremo- nial liric. Personajele nu sînt obsedate de spectacular, dc ambigua implicație în seismele destinului, ci își dezvăluie simplu, onest, omenescul pe un fond romantic. Fluidul discret, in care mo- rala nu e însoțită dc oratoria sterilă. Spre a le feri de Indicul contagios, re- plicile devin reale grile. Lunga ezita- re a verbului, între „le sons et le sens", în translație existențială. 4. Anii („s.a dus / ? / frumoasa juven- tute") sub același cer ieșean nu ne-att micșorat unghiul afecțiunii. Implicîn- du-se în rostul spiritual al cetății, a ac- ționat cu fermitatea prestigiului și claritatea pasiunii. Avînd ceea ce se cheamă : experiența datoriei. Omul captivează prin negarea monotoniei e- xistenței. Ai impresia că visează la un... calcul diferențial al. . ■ adîncimii sentimentelor, fără ipocrizia plicticoa- să și zavistica mondenă (întîlnitc la atîția alții !). Căci „fantezia e supor- tabilă numai în tovărășia inteligenței", iar „dreptatea veseliei" o recunosc „su- fletele triste". în ele poți asculta suflul vieții literei adevărate. Pînă în res- tul lumii. Reverberînd înalt. Altfel, vorba lui Chamfort : „Un om fără înălțime de suflet nu poate fi bun, ci numai bonom". Dramaturgul (îi amintesc spusele u-' nui mare spirit : „Teatrul e numele acelui loc lăuntric în mine, unde si- tuez visele mele") nu e minat dc de- monismul tipăririi a orice, oricum și orieînd. Teatrul (templul aspirațiilor sale) îl așteaptă cu noile semne ale o- rologiului maturității. * Andrieș e sintaxa tradițională a lo- cului, în măsura unei învestituri moș- tenite, descoperind prin dubla-vocație (om/scriitor) o formă insolită a fasci- nantei noastre utopii. Horia ZILIERU 3 — Convorbiri literere interpretări ale „luceafărului" S-a mai spus : creația literară este o operă deschisă, un sim- bol ale cărui semnificații sînt virtual nelimitate. Și mai cu seamă in cazul marilor opere, interpretarea lor poate oferi multe și felurite înțe- lesuri, aceasta neînsemnind, bineînțe- ies, ca avem libertatea de a ne înde- părta foarte mult de la textul în ches- tiune, exceptată fiind situația în care comentatorul încearcă nu atît o anali- ze, cît un joc de inteligență. Din această perspectivă, se poate a- firma că excursul critic este întot- deauna un act de pionierat, indiferent dacă el se produce alături de o operă ale cărei sensuri Sînt bunuri de largă circulație ori pe un tărîm necunoscut. Astfel stînd lucrurile, și în cazul Lu- ceafărului eminescian putem spune că — deși nenumărate au fost discuțiile a- supra sa — porțile citirii sînt întot- deauna deschise. Și într-adevăr, mulți au fost cei care au încercat o desci- frare a semnificațiilor acestei opere a marelui nostru poet, începînd cu contemporanii săi și sfîrșind cu ai noștri. înțelesurile atribuite poemului sînt — cu toate că numeroase — îndeobște cunoscute. „Pentru unul — spunea Că- iinescu — Luceafărul întruchipează pe Arhanghelul Mihail, și Eminescu e un mistic care practică postul și preves- tește mișcarea ortodoxistă contempo- rană. El a creat aci „o întreagă cos- mogonie și o teodicee — semn de ge- nialitate". Altul vede în Luceafăr un nume păgin, pe Neptun stăpînind fun- dul apelor, demon acvatic cu vrăji ve- nerice. Pentru altcineva, el este Sa. tan-Lucifer, dar și Orfeu paganic, a- morțind prin cîntec duhurile Hadesu- lui. O interpretare aducînd în chestiu- ne platonismul și gnosticismul, creștinis. mul și bogomilismul face din Luceafăr haosul matern din care a ieșit lumea prin potența activă a Demiurgului, și in același timp Logosul, verbul revela- tor al dumnezeirii. Din atîtea și atîtea dezlegări merită să fie relevată aceea patriotică, după care Luceafărul re- prezintă România geologică sau pă- mîntul, Cătălina fiind ființa româ- nească, precum și aceea de natură lingvistică a lui Hyperion = Hyper- eon“. Majoritatea interpretărilor converg însă către o concluzie comună, potri- vit căreia poezia ar exprima drama geniului, care din înălțimea condiției sale damnate nu poate avea norocul de-a fi iubit de către o pămînteancă. Dar această opinie aproape unanimă se menține la un nivel neaprofundat al analizei, mulțumindu-se să conside- re poemul în valorile sale de supra- față, insistînd cu precădere asupra schemei narative propuse de poet ca suport al creației. „Luceafărul nu-i desigur o simplă alegorie" și lucrurile trebuie înțelese trccînd dincolo de acest plan narativ ce conține povestea astrului celest și a fetei de împărat. „Luceafărul — spu- ne Marian Popa — e construit pe baza unei1 convenții din care rezultă o me- taforă. Convenția se referă la ideea de transcendent căreia i se recunoaș- te calitatea de a fi veșnic, prin care se permite sinonimia cu geniul uman... Transcendentul... e o metaforă apăru- tă pentru necesitățile gîndirii. Relativ redusele posibilități de cunoaștere a realității și cunoașterea treptată a putut face să se emită ipoteza exis- tenței unei alte lumi în afara limite- lor lumii cunoscute, o lume superioară pentru că o copiem, dar mai ales opu- să esențial prin fiecare notă care o definește : nemurirea față de moarte, ataraxia față de anxietate etc. Terme- nii celor două serii sînt direct rela- ționali ; nemurirea va genera ataraxia fiindcă transcendentul va fi etern e- gal cu sine însuși, moartea va deter- mina anxietatea și va impulsiona do- rința de modificare, de altceva... In- tre cele două structuri se pot imagi- na. .. contacte, de obicei sporadice, în anumite împrejurări și prin mijlocirea anumitor indivizi din ambele serii". între Luceafăr (element al transcen- dentului) și fata de împărat (element al contingentului) apropierea este po- sibilă datorită condiției pămînțești ex- cepționale a acesteia, ea fiind : „Din rude mari împărătești / O prea fru- moasă fată, ji Și eră una la părinți / Și mîndră-n toate cele, / Cum e Fe. cioara între sfinți / Și luna între ste- le". Contactul între cei doi este inițial mijlocit de către oglindă — simbol al concentrării planurilor existențiale si punct de convergență a elementelor lumii cognoscibile — și de către mo- mentul de excepție în care se găsește fata de împărat : visul — starea oniri- că fiind momentul în care conștiinței umane îi este permisă revelația, cu- noașterea paradisiacă, transgresarea limitelor terestre : „Și cînd în pal se-ntinde drept / Copila să se culce, / l-atinge mîinile pc piept, / I-nchide geana dulce ; // Și din oglindă lumi- j niș / Pe trupu-i se revarsă, / Pe ochii mari, bătînd închiși / Pe fața ei în- toarsă. / / Ea îl privea cu un surîs, / El tremura-n oglindă, / Căci o urma adînc în vis / De suflet să se prindă". Ea este deținătoarea unui intelect ce realizează cunoașterea în urma unei analize discursive a realității, reali- tate descompusă și schematizată în funcție de formule mentale ale aces- tui intelect ; de aceea pentru Cătăli- na percepția unui element aparținînd transcendentului este problematică. Imaginea Luceafărului îi apare în ter- meni contradictorii, antinomici : „Iar umbra feței străvezii / E albă ca de ceară — / Un mort frumos cu ochii vii / Ce seînteie-n afară". „El vine trist și gînditor / Și palid e la față ; // Dar ochii mari și minunați / Lucesc adînc himeric, / Ca două patimi fără saț / Și pline de-ntuneric“. Luceafărul însă aparține unei lumi total deosebite de cea a Cătălinei, su- perioare prin structură și compoziție ; el este astfel caracterizat de către de- miurg : „Hyperion, ce din genuni / Răsai c-o-ntreagă lume"......Noi nu a- vem nici timp, nici loc, / Și nu cu- noaștem moarte .. „Iar tu, Hype- rion, rămîi / Oriunde ai apune...“. Această lume, opusă celei fenomena- le a fetei de impărat este prin de- finiție unitară, fără contradicții, fă. ră antiteze: perfecțiunea sa constă în eterna echivalență cu sine însăși, în care valorile își păstrează imuta- b'ile caracteristicile. Aici nu pot apare opțiuni sau atitudini, deoarece detec- minarea absolută presupune o pozi- ție perpetuu atotcuprinzătoare, totali- tară. „Lumea lui Hyperion spunea Al. Piru — e o lume mai presus de bine și rău, departe de lot ceea ce ține de pasiunea impură, o lume 'se- nină, preocupată doar de perfecțiunea interioară". Existînd identic, infinit, automorfic. Luceafărul cuprinde lao- laltă toate aspectele ființei, posibilita- tea contradicției; și deci a dramei fiind eliminată de către coexistența perp', tuă a contrariilor ; . multcoment^tel^ versuri finale expr’ună o poziție' evit denlă : „Ci eu în lumea mea mă sirfit/ Nemuritor și rece.", ârătînd indiferen- ța sa față de oricare atitudine, întrucît acestea sînt conținute permanent de lumea luceafărului, el cuprinzînd așa- dar simultan ambii poli ai opoziției; Cum observa și D. D. Roșea, „pesimis- mul și optimismul, în măsura în. care vor să fie concepții, generale ale C.xișf tenței, apar drept nonsensuri, căci sînt totauzări nejustificate și nejustificabi le ale experienței". Identitatea Lucea- fărului nu este'compatibilă cUio sci- ziune întrucît el cuprinde laolaltă o im treagă lume, indivizibilă^ unitară, per- fectă ; drama , nu există 'deoarece nu există contradicție, conflictul .este, a- nulat de lipsa oricărei antiteze. Devine astfel, evident că „melanco- lia eminesciană nu este esența unilate- rală a pesimismului și alterității',' ti mult mai complex, Presentiment, fun- damental al lumii, niai corect;«pus, o conștiință comprehensivă a ritmurilor prin care se transcende cosmosul, timpul și iubirea, care converg cu. toa- te înspre absolut, aproximîndu-1 ca.c- ternitate și non dualitate". Valentin UBAN odă (în metru antic) de identitate și alterifate Dinamica poemului Odă (în me- tru antic) este dimensionată de relația tensională a doi termenii identitate și alteritate. Alteritatea este o stare tranzitorie a existenței, distinctă de cele care o pre- ced si de cele care o urmează (cf. Dic- ționar de filozofie), prin crearea con- trariilor, ea este principiul generator, care asigură mișcarea. Alțeriiatea este o reflecție simetrică ce se opune iden- tității, care înseamnă proprietatea unui obiect de a fi și a rămîne, cel puțin un timp ceea ce este, stare în care, în nediferențierea sa, obiectul își păs- trează caracterele fundamentale. Sub. stanța poetică a Odei lui Eminescu este organizată de itinerariul pe care il străbate eul, în ruga metrului an- tic, de la starea sa de repaos, de îm- păcare cu sine din început, prin forme- le în care se înstrăinează de sine, pî- nă la a tinji, în final, spre regăsirea și reîntregirea sa, pe o treaptă supe- rioară, a cunoașterii prin conștiință. Tot acest traseu, cc reface traiectoria arhetipală a ființei umane aruncate în existență, se constituie într-o miș- care circulară a oului care pornește de la Unul pentru a se obiectiva în multiplicitatea alterităților in care se oglindește, aspirînd apoi spre reface- rea identității inițiate. Eul este văzut ca realitate supremă, ca esență ultimă. Afirmarea lui va du- ce la configurarea diverselor ipostaze ale alterității ; intruchipîndu-se în va- rii forme, acestea vor fi înțelese și a- dusc la existență. La început însă eul se află într-un stadiu al nediferen- țierii, al amorfismului originar al con- științei. Condiția eului se află în sta- re latentă. Dc aceea, oul este încă in- teritoritate pură — nu poate răzbate prin nimic în afară — ; esența nu cu- noaște nici o formă a mișcării, pentru că nu a găsit nici o modalitate prin oare contrariile s-ar putea activa. Eul este astfel definit ca egal sieși. Echi- librul conferit do oglindirea în propria subiectivitate dă iluzia unei veșnice tinereți; eul c „Pururi tînăr...". In acest univers interior, din care lipseș- te comunicarea — atit cu exteriorul, ca formă dinamică a existenței cu a- devărat vii, cît si cu sine — eul este izolat, limitat la propria-i substanță ...înfășurat (s.n.) în manta.mi", re- ccptînd vag impulsuri instinctive, ce-i imprimă voința împlinirii. Neavind un termen de referință din afară — pen- tru că este lipsit de conștiință și de cunoaștere — eul se leagă, ca într-o mare primordială, în iluzia atharaxiei. Aparenta împăcare cu sine este însă subminată de aspirația spre înaltul c- xistenței superioare, aspirație care iz- vorăște din străfundurile sale. De a- ceca, el ridică „ochii... visători", în- cărcați de nostalgia unor trăiri abia bănuite, spre .....steaua / Singurătă- ții". Imaginea celestă a idealului cu- noașterii și autocunoaștcrii, astrul a- parc drept „expresie și simbol al eului înstrăinat" (Ioana Em. Petrescu, Eminescu. Modele cosmologice și viziu- ne poetică, p. 211). Eul, identic cu si- ne într-o primă fază a existenței sale, își dorește acum alienarea, ca unic mod dc a se cunoaște. Cunoașterea însă im- plică și cere spirit, luciditate și elibe- rarea eului din letargia dintru început a conștiinței. Prima mișcare este tre- zirea eului, ca urmare a tendinței de a se cunoaște pe sine. Unul se va voi multiplu, teză ce conține în sine șl re- versul său : multiplul va aspira, nu o dată, la unitatea primordială. Astfel, în lumina călăuzitoare a „stelei / Sin- gurătății", eul se desprinde din pla- centa nediferențierii și sc scindează interior oglindindU-se intr-o primă fa- ză de obiectivare și, deci, de cunoaș- tere de sine, în tuitate, relație a cuini cu altul ( — interlocutor). Suferința pe care o resimte eul in urma rupturii din identitatea cu sine este firească. To- tuâ, ea este atenuată. într-un fel, de satisfacția diferențierii, pas important pe drumul cunoașterii și autocunoaște- rîi. în plan exterior se stabilește o legătură de comunicare. Eu — Tu, for- mă de comunicare (cc ponte avea și implicații erotice), comuniune care în- lăuntrul eului, se constituie ca palea- tiv al durerii produse de suferința scin- dării. Dorul cunoașterii este însă un imperativ căruia eul, în perpetua sa aspirație ascensională, spre cosmiciza- rc și concomitentă regăsire de sine, trebuie să i se supună. El își continuă mișcarea, sub oblăduirea stelei-idcai, lumînînd din absolutul depărtării ei. Eu! caută acum sistemul de referință care să-i permită o mai marc deschi- dere pe calea înțelegerii. Acest sistem îl va găsi, printr-o nouă scindare interioară, în illeitate. De aceea, Eul e echivalent cu EI. pentru a se putea defini din. exterior, prin contemplarea sa. Dacă relația de tuitate, oglindirea în celălalt (ca intelocutor), se consti- tuia într-o ruptură parțială a eului, avînd un corespondent complementar în manifestarea exterioară a legăturii, illeiiatea fragmentează pe deplin eul. Relația Eului cu El este autocontem- plația realizată de primul prin trece- rea sa în altul. Deci, EI illeitatea, este o altă față a eului (atingînd gradul ma- xim de obiectivare). Relația de comuni, care, realizabilă in cazul tuității, este a. cuta perturbată. Distanța Eu — EI fiind mult mai măre, deri si opoziția mai a- cută, prin oglindirea în nitul înstrăina- rea atinge forme extreme. Dubla com- parație mitologică, cu Nessus si cu Uercul — în sine foarte tensionată prin aluzia la Dejanira — explicitează sis- temul legăturilor eului cu alteritățilc sale. Hercul (călăul) îl ucide pe Nessus (victima), care, la rindul lui, șe trans- formă în călău, ucigîndu-I pe Uercul prin intermediul Dcjanlrci, cauza tu- turor frămîntărilor. Pentru a Se cu- noaște, Eul so neagă pe sine, devenind El, care la rîndu-i autonegîndu-sc, re- devine Eu. Imaginea eului fârimițat se amplifică. Atingînd toate formele alienării, tră- indu-și cu paroxism scindarea în tui- tatc și illeitate, zbuciumul eului ce-și caută chinuitor identitatea ajunge la un nivel maxim. Crucificat pe rugul existenței, purtată dc-acum în lumina conștiinței, mistuit de incandescenta purificatoare a focului cunoașterii, eul, dezorientat de absența urnii punct de sprijin în labirintul sfâșierilor sa- le, lansează deznădăjduit o unică și stingheră întrebare : „Pot să mai ren- viu luminos din el ca / Pasărea Phoe- nix". Este o invocație adresată nu ce- rului în care nu zărește nici o instan- ță divină ce ar avea puterea să-1 aju- te, cît sieși si capacității sale de a re- zista în această ultimă încercare la ca- re este supus. întru cunoaștere și re- întregire. Mișcarea este. deci, aceea de căutare a sinelui prin oglindirea și contemplarea eului printr-o suită de ipostazieri ce alterează esența iden- tității salo. Slăbit și purificat în ace- lași timp de îndelungatul chin in care s-a zbătut, eul so reculege, se adună spre sine, revelîndu-i-se acum percep- ția vieții ca moarte si a morții ca via- ță. Este reafirmarea intuiției origina- re, exprimată ca o sentință în primul vers al poemului. Ea închide asupra ei însăsi mișcarea circulară a eului, perpetuă în repetabilitatea datelor oi esențiale, pfasînd întregul discurs li- ric sub semnul retrospectivei. Mircea COSTESCU student Facultatea de filologie Cluj Colocviul National studențesc „Mihai Eminescu", ediția a X-a. Iași. 25—27 mai 1984 Premiul revistei . Convorbiri literare" despre ediția națională a publicisticii eminesciene Contribuțiile eminesciene pub’i- cate de Grațian .Tucan în Pa- gini bucovinene (II, nr. 6. iunie 1983 p. II) aduc puține elemente noi, însă roiau, în schimb, teze ce nu mai pot fi susținute nici ca ipoteze de lucru. Pledoaria sa în sprijinul paternității eminesciene a cîtorva articole, care nu figurează fn Opere IX, este a unui iu- bitor al scrisului poetului. Argumen- tele invocate nu sînt Insă convingă- toare. Probleme mai importante ridică articolul Serbarea de la Putna întru memoria lui Ștefan cel Mare, publicat în Curierul de Iași în 22—25 august 1871 și pc care noi Lam trecut în e. diția națională la incerte. „M. Emines- cu descrie drumul de la Hadikfalva (Dornești) la Putna — ni se atrage a- tenția — pe care-1 cunoștea bine, căci îl mai bătuse". Asemenea afirmatii sînt fără acoperire documentară. Este îndeobște cunoscut că Eminescu se afla în august 1871 la Tpotești, si de aici pleacă la Cernăuți de unde îi adresează lui Dumitru Drătianu cu- noscuta scrisoare, pe care o semnează si Pamfil Dan. Tși continuă călătoria, împreună cu acesta, pe „drumul împă- rătesc" Cernăuți — Storojineț —■ Vi. cov. Așteptăm ca cercetătorul buco- vinean să facă publice documentele de care dispune și potrivit cărora Emi- nescu cunoștea înainte de 1871 drumul Dornești — Putna și că îl bătuse, chiar în mai multe rînduri. Scrisoarea lui Slavici și Eminesc care se păstrează în Muzeul mănăsti- rii Putna, nu are nici o legătură cu serbarea din august 1871. Scrisoarea este clin ianuarie 1871 si privește ser- barea din august 1870. tot de la Putna, suspendată în limoul pregăti: dor. ca urmare a izbucnirii războiului franc >- german. Delegația studenților, care făcea pregătirile pentru serbare, depu- ne darurile in păstrarea arhimandri- tului mănăstirii. Noi ne-am făcut foto- < opii după scrisoare și alto documente din arhiva mănăstirii. Nu ne-a irite resat scrisoarea ca atare, ei grafi i. G Jucau susține paternitatea eminescia- nă a scrisorii. Noi am demonstrat eâ ea aparține iui Slavici și este numai contrasemnată de poet. Unele obiecții critice privind Opere IX surprind în mod neplă ’it, dacă ne gindim că vin din partea unui cunos- cător al operei poetului. Este limpede, de pildă, că scrisoarea amintită mai sus nu avea ce căuta in acest volum, întrucît nu sc referă la Serbarea de la Putna din august 1871. Corespondenței ii consacram, pe de altă parte, un vo- lum separat fn ediția națională. Aco- lo va figura și această scrisoare. Și acolo se vor face precizările de ri- goare cu privire la paternitate. Scri- soarea aparține luiEminescu prin sem- nătură și împărtășirea tezelor expuse de Slavici, nu însă și prin așternerea ei pe hîrtie. Surprinde în mod neplăc ut, pentru aceleași motive, și erudiția gratuită, „în ediția de Opere, voi. IX — scrie G. Jucan — apar și unele erori : nu Dongescu, ci loachim Drăgcscu, autor al volumelor de poezii Amor și patrie, 1871 și Doruri și speranțe, 1871". Pri- mul volum este din 1869, însă nu a- ceasta este problema ce interesează aici. Noi respectăm scrisul lui Emi- nescu și dacă în manuscris apare Don- gescu. am reprodus această formă. A- vem însă obligația științifică să dăm în indice forma corectă și să. facem trimiterea respectivă. Obligația aceas- ta ne-o îndeplinim. La pagina 848 se poate citi : „Dongescu vezi Drăgescu" și măi jos : „Drăgescu, I. C. 457". In- dicația trimite la pagina 457, unde transcriem forma Dongeseu după ma- nuscrise. Obiecția potrivit careia se impunea să dăm și o descriere a configurației paginilor din Curierul de Iași este gratuită. Noi am considerat că putem înlocui această descriere prin fotoco- pii, mai sugestive decît orice descrie- re. Intre pp. 128—129 dăm fotocopii du- pă toate cele patru pagini ale numă- rului din 23 mai 1876, tocmai ca citi- torul să-și poată face o imagine des- pre structura publicației ieșene. Nu este vina noastră că se ignorează, cu bună știință sau nu, asemenea aspecte cîteva identificări Vom puncta în cele ce urmează cîteva identificări sărbătorești de iarnă la care Eminescu a fost părtaș.Nu este greu de imaginat trăirile lui mitice, copil, la datinile, urâturile și ceremonialele sărbătorilor de iarnă dc la Ipotcști. Nu surprinde pe nimeni că în culegerile sale auto- grafe dc literatură populară din Ma- nuscrisul românesc 2260 din Bibliote- ca Academiei R.S.R.. folclorul festiv din preajma începutului dc An nou — cum au arătat pertinent edițiile D. Murărasu șl Perpcssicius — îl intere- sa în chip deosebit. însuși mai tîrziu rostea pe dinafară, ura, cînta multe asemenea creații. Cu trecerea anilor, în „perioada studenției" în orașul lui Johann Strauss, structurile colindelor si plugusoarelor îl stăpincau mirific și le practica în cel mai autentic spirit național. Capătă adînc înțeles atît integritatea lui morală în datină, cit și în prețui- rea trăită pentru domnitorul Unirii din 1859, a! cărui aderent cru și că- minarul Gh. Eminovici de la Ipotcști, Plugușorul, pe care tînărul poet, a- tunci „auditor" Ia Alma mater studio- rum la facultatea de filosofie din Vie- na, i-1 adresa, însoțit de colegii săi bucovineni Vasile Burlă si L. Nastasi, ca urare de anul nou 187D. Alexandru loan Cuza. silit să abdice Ia 16 februa- rie 1866 do către monstruoasa coaliție si greu bolnav, se stabilise la Dobling pe Bilrothstrassc 26. Peste două zile, Eminescu reliefând odată mai mult semnificația datinilor de Inul nou, păstrătoare amintirii împăratului Tra- ian, primul descălecător pc meleagu- rile tuturor romanilor, poetul rostea la sediul societății studențești „Româ- nia" din cartierul Josephstadt, o scur- tă alocuție „bine arangiată și aleasă", cum consemnează registrul confreriei studențești din Viena. In propria familie a criticului de la Convorbiri literare și, prin extensie, la soții Krcmnitz, cumnații lui T. Ma. iorescu, în saloanele cărora s-au des- fășurat multe ședințe ale „Junimii", trio nedespărțit Eminescu — Slavici — Caragiale (poetul, în iarna grea 1877, mutat de la Iași la București) a petrecut multe praguri de An Nou. specificate în caietele de însemnări zilnice ale stentorului convorbirist. Pentru revelionul 1886 liricul a fost invitat, prin Maiorescu. in familia Kremnitz, locuind atunci pe str. Enei nr. 16, în locul pe care astăzi se înal- ță Institutul dc Arhitectură. Poetul s-a simțit onorat de poftire ca participant Ia dineul festiv ; dar nu mult după miezul nopții a rugat condescendent pe gazde să-i îngăduie să se retragă, preferind să sc înapoieze de unul sin- gur în cămăruța lui mizeră și neîncăl- zită, stăpinit de puternica amintire a mamei sale Raluca și a Ipotestilor. în acea noapte, ca dintr-o trăsătură de condei, a așternut pe o filă dc caiet (astăzi Manuscrisul românesc 2277, văzut de Dan HATMAXU fundamentale de tehnică editorială. „Contribuțiile" trădează o tendință de minimalizare a ediției naționale. Nu ■ vedem cum am putea interpreta altfel afirmația că articolele ce Ic ti- părim aici sînt cunoscute, in cea mai mare parte, din edițiile anterioare. Oare așa să stea lucrurile ? Edițiile anterioare, luate împreună, tipăresc a- proximativ 150 de articole, în parte fragmentar. Noi retipărim toate aceste, articole integral și mai alăturăm, în plus, aproximativ 400 de articole. Ci- frele sînt suficiente să indice distan- ța care separă ediția națională de tot ce s-a tipărit mai înainte din publicis- tica eminesciană. Să mai notăm și un alt aspect important în egală măsură. Edițiile anterioare sint orientate, cu cîteva excepții, spre articolele cultu- rale. Ediția academică îmbrățișează toate sectoarele activității poetului. Opinia lui G. Jucan, exprimată și de alți cercetători, potrivit căreia apar- țin lui Eminescu, alături de Serbare» de Ia Putna, cu care ne-am ocupat maisus, încă 3—4 articole, merită, evi- dent, reținută atenția. Vom reexamina și aceste articole și argumentele in- vocate în sprijinul paternității. Vom fi bucuroși să le putem integra și pe acestea în ediția națională. D. VATAMANIUC fila 16) pctctica elegie O, mamă..., De profundis, capodoperă cu liberalități romantice și cu conștiința apropiatei sale iremediabile prăbușiri. Testamen- tul liric apărut în Convorbiri literare din 1 aprilie 1880. A. Vlahuță, apropiat de poet cu mo- destie și devotament, relatează din a- ceastă etapă aspecte din existența lui Eminescu : „Cum scoboram dinspre Episcopie, pc lingă hotel Mânu, il văd înaintea mea viind zgribulit, cu gulerul ridi- cat, cu plălăria pleoștită, trasă pe ochi, cu mîinile la piept, viiîte în mî- necile unul paltonaș cam subțirel. Ve- nea repegior. în fuga măruntă și săltăreață cu picioarele înghețate, .căci era numai in ghete și era zăpadă și viscol mare. . . II gonise frigul de-a- c isă și venea la cafenea să se în- călzească. Am intrat la „Imperial", ne-am așezat la o masă mai pe-a- proape dc sobă. Tml întinse mîna, ca să văd cit e de rece. — îmi spuse că de două zile nu s-a mai făcut foc la el, că toată noaptea a tremurat, că c și cam umedă camera lui, și că multe sărbători triste a avui el dc- cind face umbră pămîntului, dar prin așa urită sărăcie și gînduri urîte, ca de data asta, nu-și aduce aminte să mai fi trecut". situație precară confirmată de însuși Eminescu în „molozul" unor stihuri postume zguduitoare și pentru el și pentru condiția celor mai mulți litc- rați din veacul său : „De-aș putea dormi, dar frigul nici să dorm n-o să mă lase. De-aș putea visa, dar gerul genele mi le îngheață și-ml păinjinește ochii, Șl mii-i som, ml-î frig, mi-i sete. . . ce să cuget la amoruri ! Ce femee-ar vrea să-mpartă sărăcia mea lipită Soarta ce în România la poeți 11-i pregătită !“ In anul viitor Ja serbarea pomului de iarnă, de astă dată acasă Ia critic. Fminescu primi în dar, provenind din fosta bibliotecă a lui loan Maio- rescu, un exemplar din Pravila lui Caragea (1818) cu dedicația : „T. M. la Crăciun. 1881", lingă care alătură și un Crytil și Andronius, bine știind pa- siunea lui Eminescu pentru „limba veche și-nțeleaptă" intrată în aliajul poetic al stilului acestuia lingă expre- sia populară și lexicul comun al tu- turor românilor. După alte două reve- lioanc bucurcștene pentru anii 1882, 1883, in ultimii șase ani de suferințe ale lui Eminescu la Ober Dobling, Ia Mînăstirca Neamț, la Iași și la Boto- șani, la ce bucurie sărbătorească ar mai fi putut lua parte conștient poe- tul Luceafărului ! ? întregim aici că în starea agravată a nesănătății sale si în apriga apăsare bănească, amărîții frătîni Harieta si Mihai n aveau să facă alt dar verilor lor Mavrodin din Botoșani, decît fotografia sepia apli- cată pc carton a rapsodului, din no- iembrie 1887, a patra, cu o dedicație naivă dc către soră, și ea suferindă congenital. Augustin Z. N. POP Convorbiri literare — 4 tm neobișnuit dicționar cabala limbii sanscrite^ Cabala limbii sanscrite" — în semnarea stă scrisă pc un ma- nuscris al lui Eminescu biografie, zvonurile contradictorii, după cum nu sînt trecute cu vederea ele- mentele de ordin material (căldura, lumina soarelui, luna, ceața) care însoțesc personajele. Elementul torid este determinant în Crimă și pedeapsă, observă cri- ticul, făcînd o trimitere și la Străinul lui Camus. Soarele inundă camera Alionei Ivanova în scena repetiției (Crimă și pedeapsă) și el indică, în plan simbolic,* soarele rațiunii. Mai tîrziu, în visul eroului care a săvîrșit asasinatul, aceeași cameră este scăldată de lumina nesigură a lunii. Schimbare simbolică, deduce criticul, atent la asemenea corelații. Valoarea unei cărți de acest fel depinde nu numai de bogăția și exacti- tatea informației (ireproșabile în Dicționarul personajelor lui Dostoievski), depinde în primul rînd, de originalitatea viziunii critice asupra unor per- sonaje care au devenit arhetipuri literare. într-o carte despre Dostoievski vrem să știm, în primul rînd, ce gîndește autorul despre Raskolnikov, Stra- vroghin, Mitea și Ivan Karamazov... și în ce măsură schimbă punctul de ve- dere acceptat de critica de specialitate. Ce pot să spun, citind studiile lui Valeriu Cristea (fiecare însumînd cam 50 de pagini obișnuite), este că inter- pretul dc acum arată, întîi, o mare fidelitate față de text. El lasă deoparte pentru moment ideile devenite clișee în critica literară (demoniacul perso- najului, nihilismul...) și analizează cu maximă atenție natura umană a perso- najului, punînd în valoare orice gest, orice fapt care ar putea da o idee des- pre viața interioară. Mi s-au părut foarte temeinice și convingătoare anali- zele lui Valeriu Cristea, îndreptățite și altfel : prin creația critică, puterea de sinteză și capacitatea de expresie. E uluitor cîte lucruri știe să scoată cri- ticul dintr-un text, ce detalii observă el într-o carte citită de atîtea ori. O „vorbuliță" aruncată la întîmplare, o mișcare a capului sau, cazul Matrioșei (Demonii), o ridicare a „pumnișorului” sînt decodate, puse în relație cu alte gesturi, vorbe... și fixate într-un portret critic dc o mare pregnanță. Impresia generală este de soliditate și adevăr. Nimic nu pare gratuit, nici o frază nu dă sentimentul de joacă a spiritului. Șl, totuși, cîtă imagi- nație critică se consumă în aceste pagini serioase. Dicționarul lui Valeriu Cristea îmi pare una din operele critice cele mai importante apărute la noi în ultimele decenii. Eugen SIMION 5 — Convorbiri literare cronica literară istorie și ficțiune Primul volum din Prințul Ghica se încheia cu intrarea lui Cu- za Vodă in București : „Ale- xandru loan I, -colonelul unei Iluzii», cum îi spuneau consulii sceptici, intra in capitala Valahici in 8 februarie 1859. foarte posomorit...“. Este scena ce deschide al doilea volum al roma- nului. Cartea prezintă deci evenimen- tele care au urmat Unirii, insistînd a- supra acelora în care Ghica se află în prim plan. Spre deosebire însă de pri- mul volum, unde se observa o anume precipitare, in acesta materia epică respiră parcă mai in voie. Momentele de răscruce și de tensiune — înfrun- tarea dintre Cuza și Ghica, sosirea a- cestuia la Iași, asasinarea lui Barbu Catargiu etc. — alternează cu scene povestite răbdător, nuanțat, cu vervă și intuiție psihologică. „Culoarea is- torică" e dată de tușe rapide și pre- cise, fără acea rîvnă documentară, fă- ră acel efort descriptiv de care abu- zează atîția autori de romane istori- ce. Reconstituirea epocii e credibilă, dar importantă e perspectiva din ca- re sînt înfățișați eroii, perspectivă ca- re este aceea a unui spirit lucid, as- cuțit, ironic, lipsit de iluzii, încercînd (șl reușind) să fie (=să pară) în egală măsură implicat în evenimente șl de- tașat de ele. Nu se poate trece nici peste faptul că epoca pe care o reface romanul Danei Dumitriu este prezentată prin intermediul unui personaj care a a- vut el însuși o viziune și un rol cu totul aparte. Istoricii și apoi istoricii literari îi fac, în genere, ca om și ca personaj politic, un portret nefavora- bil. Sintetizînd, Dicționarul literaturii române de la origini pînă în 1900 ve- de în Ion Ghica un „mare ambițios", care începe să vorbească la un mo- ment dat „ca un aristocrat, cu o anu- me morgă, dacă nu cu dispreț, despre cei ce pun la cale revoluții" și care devine „un om politic impopular". Es- te, așadar, un personaj marginalizat, co’ndâmnîndu-se singur, prin ostilita- tea față de Cuza, în fața istoriei. Or, Dana Dumitriu nu încearcă propriu- zis „reabilitarea" lui Ghica, deși îi pu- ne generos în valoare inteligența, ca- pacitatea speculativă, iscusința diplo- matică ; autoarea a fost atrasă, cred, de ideea de a răsturna perspectiva convențională, impusă de tradiție, și de a înfățișa domnia lui Cuza nu din un- ghiul de vedere, să zicem, oficial, con- sacrat, ci din acela dat de focalizarea asupra personajului „negativ". Lumi- nate dintr-o direcție neașteptată, ra- porturile dintre Ghica și Cuza capătă alt relief și alte semnificații. Fără să denatureze adevărul istoric, romanul dobîndește adîncime și complexitate și devine (deși trama epică nu are cum să ne rezerve vreo surpriză, totul fi- ind deja întîmplat și deja scris) de-a dreptul palpitant. Iar în a doua lui perle, prin călătoria lui Ghica la Pa- ris și Londra, prin povestea iubirii dintre Gradowicz și Ana, orizontul e- pic se lărgește sensibil și intrăm ade- sea, pe nesimțite, în teritoriul ficțiu- nii pure. Sigur, și în acest volum politica este prezentă mai peste tot : în dis- cuțiile dintre prieteni, la baluri, ban- chete, dineuri, la teatru, ca să nu mai vorbim de întrunirile politice sau de dezbaterile din Cameră. E o perioadă în care lumea românească descoperă cu uimire și fervoare, dar și cu izbuc- niri pătimașe, rosturile democrației și ale vieții parlamentare. Lipsa de ex- periență și de tradiții parlamentare nu inhibă pe nimeni : discuțiile sint furtunoase nu numai în Cameră dar și in saloane sau cafenele, fiecare are opinii ferme și personale (fenomen sancționat curînd, cu verva-i necruță- toare. de Caragiale). Autoarea recon- stituie sau închipuie, ușor amuzată dar cu o evidentă plăcere, multe astfel de scene, prin care politicul devine de fapt marca distinctivă a vieții monde- ne. Se bîrfește, se dansează, se mâ- nuită, se bea și, totodată, se discută, cu un fel de furie, politică. Mihail Ko- gălniceanu își spune vorbele de duh aruneînd priviri femeilor frumoase sau între două îmbucături dintr-o tar- tă cu portocale ; la cafenea la Fial- cowsky schimbă replici Barbu Catar- giu, Ghica, Papiu Ilarian și „ciocoiul" Grigore Eliad-Cireiumărescu, de pro- fesie „millionaire" ; plimbarea la Șo- sea face și ea parte din codul manie- relor politice iar balul din finalul căr- ții, în care contradansul este regizat In așa fel îneît Cuza să poată purta o discuție (firește, politică) cu Bălăcea- nu este imaginea cea mai plastică și cea mai exactă a întrepătrunderii din- tre codul vieții mondene și cel al vie- ții politice. Fiecare se simte, apoi, o- bligat să fie la înălțime, să emită re- plici briliante, fraze memorabile. Ghi- ea este, în acest domeniu, un virtuoz : are geniul cozeriei (nu este, încă, au- torul Scrisorilor), e spontan și parado- xal, își lansează cu nonșalanță vorbe- le de spirit știind că vor da ocol Bucu. reștiului și că cei care le vor răs- pîndi își vor face un titlu de glorie din faptul că au fost de față la emi- terea lor. Nu rezist tentației de a al- cătui o mică „antologie" : „nu se pot controla decît situațiile în care nu mai e nimic de făcut" : „de mult nu s-a mai produs atît de puțin în țările noastre... și nu s-a vorbit mai mult"; „cînd privești atent această lume îți dai seama că la noi moravurile con- tează mai mult decît legile" ; „noroc că istoria mai are haz (...), recompen- sează pe ucigași și pedepsește pe vir- tuoși" ; „cînd nu ne-am pregătit noj pentru un regim personal ? Și asta probabil pentru că avem oroare de responsabilitate și în felul acesta ori- ce nebun care și-o asumă cu glas ta- re poate parveni". Dar Ghica nu de- ține monopolul vorbelor de spirit. La Fialcowski, o necunoscută aruncă de la masă această întrebare abruptă . „Ce-o fi de ales între patriotismul ci- nic și cinismul patriotic ?“. Baligot de Beyne, secretarul lui Cuza, meditea- ză : „Aici, ceea ce este efemer pare secular și ceea ce este secular, foar- te efemer. S-ar zice că și aceasta este o artă : a face din perisabil un joc al eternității !“. Nu e de mirare că Ghi- ca însuși, aflat la un moment dat în fața unui partener de valoarea sa și excedat de acest joc ultrarafinat al in- teligenței, observă că „a fi tot timpul deștept este plictisitor. Mai e nevoie de o prostie, de o scăpare, de o uto- pie, de o naivitate ...“. Există, în spa- tele acestor vorbe care schițează pre- cum spadele încrucișate sau care iz- bucnesc, orbitor și efemer, ca focurile de artificii, un stil al inteligenței, a- mestec de frivolitate și profunzime, de scepticism și gravitate, și care nu este doar stilul la modă în saloanele mondene (nu am fi, atunci, prea de- parte de genul de conversații din sa- loanele pioustiene) ci exprimă o anu- mită atitudine în fața istoriei, a unei istorii grăbite, ce a năvălit brutal în tr-o lume unde pînă nu de mult do- minau inerțiile orientale. Prințul Ghica este — lucrul s a mai remarcat — și un admirabil roman al Bucureștilor acelor ani. Imaginea ca- re revine insistent este aceea a unui oraș toropit de căldură, înecat în praf, ce pare însă cuprins „de exuberanța unei fete bătrîne. Apar rochiile cele mai vaporoase, umbreluțele cele mai gingașe, caii asudă, vizitii adorm pe capră, cafenelele își întind mesele in stradă sub prelată, cerșetorii uită să mai cerșească și-i bombăne pc trecă- tori, casele își acopăr ferestrele cu draperii întunecate, bărbații au mereu hainele boțite și cravatele alîrnind anapoda, copiii se zbenguie în silă ...“. Capitala nu este încă un oraș cu ade- vărat european ; printre echipajele e- legante de la Șosea își mai face apa- riția (scena, recurentă, devine emble- matică) o trăsură hirbuită trasă de un cal costeliv și murdar ; Ghica dă, în calitate de ministru de interne, ordin ca birjarii să poarte uniformă iar birjele să aibe număr („ca în orice țară civilizată") dar mai tîrziu jalnica trăsură reapare, prin piața teatrului; inerțiile sînt, iarăși, greu de clintit. Politica invadează strada („ah, strada bucureșteană, această tribună politică a secolului al XlX-lea, tribună împo- dobită cu tei, arțari, și duzi, cu pa- vajul spart de trăsuri și năpădit de ierburi...), orașul are însă o fiziono- mie incertă, istoria l a surprins și pe el oarecum nepregătit. Iar dintre epi- soadele care reconstituie viața orașu- lui și mentalitatea locuitorilor lui, a- cela al asasinării lui Barbu Catargiu se detașează prin abilitatea cu care senzaționalul este obligat să se „to- pească" și să se piardă în banalitatea cotidiană. Ultimele pagini ale cărții ne oferă surpriza unei maniere narative diferi- te de aceea de pînă atunci, deoarece, fie că adoptase punctul dc vedere al eroului, fie că intervenise, discret, cu propriul ei comentariu, autoarea_ res- pectase convenția, dînd senzația că po- vestirea emană de la o voce anonimă, absentă din universul romanului. Două sau trei momente reprezentau însă tot atîtea avertismente: meteorica apari- ție, mai întîi, a domnului... Păturică, cel care „a înhățat moșiile unui fa- nariot decăzut" și care face acum, po- litică moderată ; apoi, portretul lui Sir Stratford : „Poate ar fi nevoie aici do un amănunt care să scoată imagi- nea din cadrul oi prea literal. Dacă s-ar aminti cîte ceva despre umbra care se lungea pe covorul dc iarbă, o umbră lungă, pe caro sir Stratford o tîra după sine cu oarecare melancolie viguroasă... Dar si ea este prea ti pic englezească... Mulți lorzi, în mul te romane tîrăsc, pc fastuoasele lor peluze, elegante trena geometrice ... Altceva 1 Altceva ? Să fie suficientă evocarea mîinilor osoase cu încheietu- rile îngroșate de gută ? Sau impro. sia că hainele încep să alîrnc pe un trup care în puțin timp s-a micșorat... Ce facem? Ce facem? Nu-1 putem smulge pe sir Stratford din impecabila lui tipicitate ! E mai bine să-1 lăsăm astfel, împleticit în umbra lui tîrîtă tandru pe iarba tunsă". Acesta va ti tonul din ultimele pagini. Ni se pro- pune să sărim cîteva luni din viața eroilor fiindcă, nu-i așa, romancierul poate comprima sau dilata timpul tră- it ; autoarea ezită a acorda rolul dc martor privilegiat (și creditabih unui personaj sau altul ; descrierea își re- levă din nou caracterul aleatoriu, prin detaliile care pot sau nu să fie no- tate. Procedeele sînt dezgolite, roma- nul își afișează convențiile. E revanșa pe care ficțiunea o ia asupra istoriei, imaginarul asupra realității. Nu e de mirare că autoarea își îngăduie acum acest joc grațios și inteligent : a fost atît de convingătoare în convenție, în- eît destrămarea el i se pare chipul cel mai firesc de a și încheia (provizoriu) cartea. AL CĂLINESCU Dana Dumitriu, Prințul Ghi- ca, volumul II, Editura Car- tea românească, 1984. socrate si... * Piesa Socrate, tipărită în 1970, alături de alte cîteva schițe dramatice, în volumul Socrate (măști contemporane), a impus un dra- maturg original și o formulă de tea- tru, definită inspirat și concis de Ra- du Popescu : „Dramatismul izvorăște dintr-o sursă cu mult mai pură, și cu mult mai rară în teatru : din ideea în- săși. Solomon este un scriitor care știe, care simte că ideea este o dra- mă și că ideea poate fi trăită ca o dramă dintre cele mai omenești. A- ceasta este pecetea deosebită, unică, a adevăratei cugetări, a filosofiei, a- cesta este destinul unic și atît de pa- tetic al adevăratului cîntător al adevă- rului, al adevăratului filosof" (s.n.). Este un „teatru de idei", dar unul în care raportul dintre „dramă" și „idee" e răsturnat cu picioarele în sus. Per- sonajele lui D. Solomon nu „văd" Idei, joacă un rol în drama ideii. In teatrul acesta nu se trăiește pentru o idee și nu se moare în numele ei. Nici mă- car Socrate nu moare pentru o idee, ci în idee, în „drama" ei, la fel cum Romeo și Julieta nu mor pentru dra- goste, ci în drama iubirii, ori Hamlet în drama justiției absolute. Toate a- ceste morți nu dovedesc nimic, ele sînt scrise de fatalitatea unui scena- riu, în care fiecare destin este „dic- tat" de logica consrucțlei dramatice. Pesonajele lui Solomon nu sînt, însă, rotițe într-o mașinărie a istoriei și nici pure simboluri morale. In fina- luri se rostește, ca-n Shakespeare, o „sentință" morală, metaforă în care se citește, ca-ntr-un abis al sensului, pie- sa întreagă. Putem, așadar, spune că Diogene cîinele este o dramă a medi- tației abstracte (filosoful caută omul în loc să caute oamenii — zice Ra- du Popescu) ; Platon — drama ideii ce nu se recunoaște In praxis ; Socrate, prima dintre „piesele cu filosofi", es- te drama cunoașterii („tot ce știu e că nu știu nimic"). Ultima, în ordine cro- nologică, dintre „piesele cu filosofi", Elogiul nebuniei, este drama angajă- rii. Arma secretă a lui Arhimedc nu mai este structurată pe drama ideii (responsabilitatea morală a cugetăto- rului și a inventatorului — temă dez- voltată în planul cugetării abstracte, diirrenmattian), ci pe ideea de dramă. Arhimede nu mai conține lumea ideilor pure, e digerat în măruntaiele dramei cu idee cu tot. Piesa e cea mai „teatrală" între scri- erile lui D. Solomon, cea mai bine ar- ticulată din punct de vedere tehnic, după modelul comediei clasice, cu în- treaga recuzită de intrigă („complo- turi"), de caractere, de procedee și si- tuații. O „feerie", spune greșit Radu Anton Roman, grăbindu-se s-o compa- re cu Visul unei nopți de vară și cu Sînzîana și Pepelea. Arma secretă a lui Arhimede are umorul grav, molie- resc, acidul social și moral din Mi zantropul, Tartuffe ori Avarul. Sa- voarea comică, spuma acestei co- medii „de situații", țin de tradiția tea- trului popular și a commediei dell’ar- te. Arma secretă a lui Arhimede, des- coperirea lui, rîvn,ită de tiranul Sira- ( uzei și de Marcellus, comandantul oș- tirilor romane, este „citirea gîndului". Menită sâ „fie de ajutor oamenilor nu pentru a scurma unul altuia în taine- le sufletului, ci pentru a transmite ur- mașilor cel mai prețios dar al zeilor: gîndul omenesc", descoperirea lui Arhimede poate ti arma supunerii în- tregii umanități, distrugătoare a li- bertății socratice. Nu spune Dionege : Sint liber în cugetul meu ? lată dar, „arma", o scoică, în care se aud gîn- durile celui de care o apropii, rostite cu voce tare, infailibilă armă a arse- nalului comic, instrument de măsură a raportului aparență-esență. Sicofan- ții nu-și pol ascunde gindul viclean (deși Hecates, cel mai prost dintre ei, ajunge să creadă în minciuna pe care o spune — aceștia, e de părere Arhimede, „sint cei tnai periculoși"), îndrăgostiții își mărturisesc, împotriva voinței, iubir a, slujitorii, chiar și cei devotați cum e Clisis, nu sint în sta- re să ascundă că-și judecă stăpînii, in cuvintele bunului simț (valetul și su. br.eta sînt, la Moliăre, mesageri ai bu- nului-simț). Epilogul (vocea lui Arhi- mede, conservată, după moarte, in scoică) întoarce pe dos mănușa far- sei ; Arma secretă... este o dramă a adevărului : „V-aș mai spune doar a- tît : gîndiți cu gîndurile voastre și vor- biți cu vorbele voastre dacă n-aș ști că e prea devreme". Arma secretă a lui Arhimede e și o demonstrație de abilitate tehnică. D. Solomon, a cărui originalitate stă in modul experimental de a străpunge ti- parele teatrului (fără a scrie, cu toa- te acestea, doar un inteligent, aforis- tic „teatru de lectură", ci o dramă în toată puterea cuvîntului, cristalizată Înăuntrul ideii) cîștigă aici un pariu important. Dovedind că poate să scrie în limbajul unei teatralitățl „canoni- ce" (ca un pictor abstract, care face exerciții de hiperrealism), întărește prestigiul lucrărilor sale „abstracte". Arma secretă ... nu este un astfel de argument, mai precis nu numai atit : are pecetea unei gîndiri dramatice o- riginale și o tipologie morală ce se întinde peste toate operele dramati- ce ale lui D. Solomon, de la „piesele cu filosofi", pină la dramele (Intre c. taje) și comediile (Scene din viața u- nui bădăran) „contemporane". Toate se sprijină pe caracterul unui bufon dramatic, oglindă cu mai multe fe- țe a umanității și oamenilor, agent al cunoașterii de sine, discipol socratic. Personajul acesta, ipostaziat în Socra- te, Platon, Diogen, Arhimede, Erasm, Daniel (scriitor). Tudor (filosof și el), Al (dramaturg) e „bădăran", „cinic", înțelept și bufon și sfîrșește, cu toată înțelepciunea (sau pentru că „înțelep- ciunea" aceasta se manifestă în zone- le pure, abstracte ale moralei și ale cunoașterii) în plină dramă. Aici poa- te fi găsită legătura dintre ceea ce Ra- du Popescu socotește a fi (poate că și este, din pricina mijloacelor, dar nu și la nivel de intenții) un teatru de „înclinație umoristică și chiar frivolă" si altul, „de preocupări grave, din cea mai gravă și chiar mai aridă zonă a ideilor". Preocupările sînt „grave" în toate piesele lui D. Solomon, unde con- flictul e instalat în miezul ideii. Da- că schimbăm numai termenii dramei, cadrul istoric concret, descoperim în Al un alt Diogene (Scene din viața unui bădăran) și în Osman (un nou as- pirant Ia spațiul ideii — prin artă), un alt Aristodem, înavuțit, incult și prost, dar la fel de bogat ca arhonte- le și dispus să arunce un os „bufonu- lui" său. Deosebirea de calitate din- tre cele două texte nu vine dintr-o gîndire artistică superioară — ea este de limbaj. Frumusețea în plus din Dio- gene cîinele e pur literară. Ca Dio- gene, salvat de dragostea Hipparhiei și împlinit, în utopie, prin curtezană, contemporanul nostru Al găsește sal- varea în jumătatea androgină, pro- vinciala Ema. Socrate și (ei da !) Xan- tipa, Platon și Arheanassa (altă curte- zană, alungată de filosof, apoi regăsi- tă, ca să dea viață altei utopii), Dio- gene și Ilipparhia, Arhimede și Teo- donia (în replică, în aceeași piesă, cuplul pre-matrimonial Otesibios-Eu- noa) Al și Ema, Tudor și Alexandria (Noțiunea' de fericire) configurează, prin cele două fețe ale monedei ti- parul înțelegerii filosofice, în care fe- meia, nu înțeleaptă „practic", ci nu- mai „fertilă", aduce gîndirea bărbatu- lui în planul temporalității, punînd-o de acord cu ea însăși. Ea este parte- ner de meditație, complement întru spirit. Diogene cîinele rămîne, indiscuta- bil, piesa de cea mai mare rezistență a dramturgiei lui D. Solomon, sinteză de procedee și teme, de extraordinar dramatism, deși străină de legile co- mune ale construcției dramtice. Pie- sa este compusă, ca tragediile shakes- peariene, ori comediile cehoviene, din „scene dramatice". Orînduirea crono- logică a secvențelor, istoricitatea fap- telor nu scad nimic din interesul pen- tru această dramă comică de înțeles universal. Diogene e cea mai fru- moasă utopie pe care a cunoscut-o literatura noastră dramatică, personaj atît de vast, incit poate să fie, deo- potrivă, generic dar și de o irepeta- bilă individualitate, pentru că încar- nează, polemic, ideea de libertate in- terioară și instinctul de conservare. Diogene e om, istoric și moral, social și politic ; înțelept și bufon, pe punc- tul celei mai grave aberații de gîn- dire, deși se află în pragul sublimu- lui — al cugetării pure. Fără să fi trecut prin momente de eclipsă, dramaturgia lui D. Solomon (apreciată încă de la apariția piesei Socrate : „D. Solomon a dat în Socra- te poate cea ma interesantă dramă a ultimilor ani", scria, în 1972, V. Sil- vestru) nu a cîștigat prețuirea merita- tă poate și din pricină puținelor repre- zentări. La fel ca în cazul pieselor lui Camil Petrescu, despre care D. Solomon a scris, de altfel, un studiu consistent, succesul montărilor este condiționat de existența, în trupă, a unui actor apt să trăiască. în filosof, ideea. Nici „filosofii" lui D. Solomon nu sînt mai înțelepți ca bufonii lui Shakespeare, dar limbajul cere inter- pretului nu numai un „teatru de sta- re", ci și o stare de cerebralitate. Lim- ba poate fi un obstacol, actorul fiind constrîns să trăiască orice cuvînt. De această dificultate s-a lovit, primul, Camil Petrescu și ea stă azi în calea dramaturgiei lui D. Solomon. Pentru că Socrate și Platon, Diogene și Arhi- mede, oricît de „bufoni", nu sînt croiți din stofa unui Dromihaites ori Mahomed din Răceala. Sînt, la D. So- lomon. partituri bine orchestrate, scri- se cu o foarte bună cunoaștere a „în- tinderii vocale", a „disponibilităților instrumentale", generos distribuite, de la Socrate la Dodîrlat. Scris pentru scenă, teatrul lui D. Solomon e operă de meșteșugar și poet. Beția de cucută impune definitiv un poet dramatic de talia lui Mazilu, Sorescu și D. R. Popescu, consfințind triumful piesei „bine scrise" asupra piesei bine făcute". Val CONDURACHE Dumitru Solomon, Beția de cucută, seria „Teatru comen- tat", Editura Eminescu , Bucu- rești, 1984. Convorbiri literare - 6 întoarcerea poetului la uneltele sale Poezia lui loanid Romanescu a fost, in vremea din urmă, te- renul unor prefaceri pe cît de radicale pc atît de trecătoare. După ce-și construise cu răbdare un chip de teribil inconformist, iconoclast de speța ariciului, de a cărui fascinație părea peste putință să scape, după ce „cîrtise" metodic și se felicitase pentru această deprindere, după ce își mărturisise su- biectivitatea agresivă, după ce-și recu- noscuse aproape cu voluptate lipsa de idoli și cheltuise destule săgeți ca să-i îndepărteze pe eventualii pretendenți, după ce, așadar, se plasase cu superbie în centrul atenției și al lumii, gest te- merar ce presupune o complicație psi- hologică în vecinătatea complexului, după ce, contestînd sensuri consacrate, se voia degajînd efluvii de înțelesuri, poetul ne-a surprins printr-o subită, în- țeleaptă și deplină împăcare cu ordinea lucrurilor. Veșnic nemulțumitul, ambi- țiosul, pătimașul, violentul dătător de sens se regăsește în neașteptata ipostază a purtătorului de cuvînt. Indiscutabil că și noua postură este una privilegiată, suficient de largă pentru a cuprinde un eu ce nu-și mai încape în piele, dar, abstracție făcînd de identica funcțiune psihologică, prăpastia ce o separj de anterioara imagine a poetului e fără cu- sur. Istoria poeziei române numără des- tule fericite evoluții, modificări de re- gistru ori înnoiri ale instrumentelor poe- tice, însă o ..schimbare la față" de pro- porțiile aceleia ilustrate de loanid Ro- maneștii cu greu s-ar mai putea des- coperi printre liricii veritabili. Prin a- bandonarea agresivității principiale, a gesturilor teatrale, a retoricii, a — în genere — tehnicilor din arsenalul ro- manticilor. secțiunea Antares din Tran- dafirul sălbatec .și volumul Magie, pe jumătate o reeditare a celui clintii, echi- valează cu o reconsiderare a lirismului, trecut prin purgatoriul austerității. In locul zgomotoaselor șuvoaie, de o tul- bure violență, grăbite să-și croiască drum spre mare, ni se propun mici ochiuri de apă cristalină- Agitația eului, aici orgolios pînă la ianiaronadă, aici plesnind de umilință, simpatică în qui- jotismul ei și care alcătuia, dimpreună cu expresia teribilist-băiețoasă, marca de identitate a acestei poezii, a dispărut subit, lăsînd în urmă o liniște țiuitoare, cum aceea de după furtună. Risipito- rul de cuvinte, care a fost mult timp loanid Romanescu, a devenit peste noap- te zgîrcit ca 1lagi-Tudose, făcîndu-și o deviză din concizie, gîndul s-a disciplinat ca orice zurbagiu luat la oaste, expresia s-a concentrat, tonul însuși a căpătat solemnitate. Să convenim că proba că- reia s-a supus poetul nu e la îndemîna oricui (cine ar mai cuteza să se lepede nu doar de haine, dar și de trupul care le purtase ?) și că trecerea ei e semn de cert profesionalism. După ce dove- dise că stăpînește mecanismele lirismului romantic-arțăgos, loanid Romanescu ne-a convins și de disponibilitatea pen- tru poezia lapidară ca o sentență. Ne facem o plăcută datorie exprimîndu-ne admirația pentru temeinica sa informa- ție poetică, ce se întinde de la gno- micii orientali pînă la acei contempo- rani ai noștri ce și-au descoperit mode- lul în ei, și nu credem a greși din cale afară văzînd în autorul Demonului pe unul dintre poeții mereu sincronici. Tn Flamingo, recentul volum al lui loanid Romanescu, reglarea ceasului propriu după ceasul poeziei de azi e la fel de evidentă. După ce a cultivat, succesiv, două formule poetice relativ unitare, iată-1 practicînd acum culturile în si- multaneitate, fapt ce explică înfățișarea de mozaic a grădinii lirice. Intîlnim în cuprinsul ei, pc lîngă speciile familiare din anii precedenți, în a căror țepoasă frumusețe recunoscusem mîna horticul- torului, și altele, deprinși a le admira pe loturile vecinilor. Și dacă noile con- diții dc sol și climă, prin forța lucruri- lor mult diferite, nu par să le avanta jeze, tentativa ca atare merită, ca orice experiment botanic, înțelegerea și încu- rajarea noastră. Poemul O, mamă..., de pildă, trimite fără înconjur la Cezar Ivănescu : „Preasfîntă rouă de pe crini, / Tu, care pururi însanini, / Lumină plînsă de lumini, / Lumină plînsă de lumini ! Reazim întîiului cuvînt, / Norocul meu de-a fi — să cînt — / Urmarea celui care sînt, / Urmarea ce- lui care sint ! / / Preasingur de al tu- turor, / Ce altă fire să implor ? Nu- mai de Tine-mi este dor, / Numai de Tine-mi este dor !“, iar Mississippi — la Mircea Cartărescu : ,.Dragostea noas- tră a-nceput în lagună / pe cînd eram student și «Miss» elevă, dar cineva a ciripit o inexactitate despre mine (cu toate că nicicînd nu am visat / să fiu printre cei care măsoară cu cotul / pairii adoptive) și am trăit ca bleste- mății / / îmi trimitea mereu scrisori / în stilul ei prolix și mă chema, / une- ori dispăream pe motivul : / bărbații ca bărbații ne ademeneau / să mai bem să mai silabisim / cîte ceva silențios” etc. Diversitatea tiparelor poetice, a căror fertilitate e oricînd dispus să o verifice, trădează o secretă nemulțumire față de formula personală, resimțită ca insufi- cientă și n-ar fi de mirare ca viitoa- rele volume ale lui loanid Romanescu să ne rezerve încă numeroase surprize în această privință. Privit ca moment în evoluția poetu- lui, Flamingo este, prin extraordinara disponibilitate către toate zările lirismu- lui, documentul unei căutări și, vom ve- dea, regăsiri de sine. Poezia lui loanid Romanescu a acuzat întotdeauna un dezacord intre sentimentalitatea duioasă și tonul viguros al exprimării, lectura ei evoclndu-mi cu insistență imaginea adolescentului ce-și îngroașă vocea spre a avea acces printre adulți. Și nu e doar o chestiune de ton. însăși aplecarea poetului spre reflecția grav-cețoasă, din care au luat ființă piese complicate, greu digerabile, precum mai vechea Walhalla, e un simptom de tinerețe a spiritului. Critica a salutat cu firesc entuziasm această ipostază acut meditativă, subli- niind cutremurarea eului dinaintea în- trebărilor eterne. Cugetarea e adîncă, poate prea adîncă după mintea mea, ce bănuie abisurile cărora le dă ocol poe- tul. Cu riscul de a trezi zîmbete îngă- duitoare, mărturisesc aici că nu l-am putut urma pe loanid Romanescu în de- licatul efort de exprimare a infinitezi- malului și a necuprinsului. Printre atî- tea nuanțe și aproximații, printre atî- tea cuvinte aureolate de majuscule, spi- ritul deprins a călători după, recunosc, perimatele reguli ale logicii formale șl, uneori, ale aceleia poetice se pierde ire- mediabil dacă nu are prevederea dc a-și declara inexperiența. Nu pun, de aceea, la îndoială eventuala profunzime a ur- mătoarelor fragmente, ci numai lorța lor poetică : „Acum dorm — corpul meu este umbra / umbrei care a de- venit corpul meu" (Nil admirări), „Și te intrigă paradoxal / cum fiecare eu posibil devine incontrolabil / deci in- finit" ***) ; „în noaptea ce ne împre- soară / ochilor mei nu o pînza de foc li se-arată — / altceva îi distrage : mag- netul / unui astru pe axa privirii me- talice l i, astfel o dată-n mii de ani / urmîndu-mă ajungi întîiul, i acelei lumi tulburate-n adînc ' nu-i sînt nimic — îi vei fi somma" (Tentația). Sibilinicul inițiat lasă să-i scape. în fraze cu o complicată turnură, gînduri de tot popu- lare. Partea cu adevărat rezistentă din Fla- mingo e formată din poemele ce con- tinuă linia întreruptă de Trandafirul sălbatec și Magie. Ca un fiu risipitor, loanid Romanescu, revine, după nu știu cît de fericite, dar cu siguranță utile peregrinări, acasă, regăsind în perfectă stare veșmintele grăbit părăsite la ple- care. Nu e, de altfel, mtîmplător fap- tul că volumul reia, după atîția ani, cîteva piese din antologia Demonul (Bo- narul, Pater Noster, Intre urși, Am cîștigat alergarea de căzut in capcane, Descrierea maestrului de către emuli), mareînd și pe această cale intenția de perpetuare a vecmi înfățișări, fără doar si poate mai avantajoasă. Gesturile largi, bogat fîlfîitoare, imaginile urie- șești („mă cuprinde un hohot de se cutremură toate tarabele"1), uneori chiar stridențe pînă în pragul vulgarității („să te sărut năprasnic, toată. cum hor- p^ie soldatul din marmită 1"), revin cu insistență. înălțat iarăși pe un piedestal dinaintea semenilor, decretînd și apos- trofîncl, maculînd și sancrificînd, averti- zând și "dignindu-se, poetul predică e- xersînd întreaga gamă a posibilităților de convingere. E, iarăși, insul necruță- tor și orgolios, intransigentul, incorup- tibilul loanid Romanescu, păzitorul unei etici de o sublimă rectitudine: • „Mai tăceți, / mai ascultați, / mai citiți prin- tre rînduri ! mu mai rîdeți toți deo- dată, nu mai plângeți toți deodată, / coriștilor !“ Decis, nepăsător la tot ce l-ar putea abate din drum, discursul poetic înaintează spre țintă în ritm egal, scrîșnitor, cu asprimea pietrei cio- plite. Romanescu posedă rara însușire de a-și lua în serios, și asta într-o epo- că de relativism al valorilor, cînd iro- nia subminează pînă și cele mai no- bile atitudini, rolul de ales, căruia i se devotează cu o ingenuă gravitate. Sen- timentul răspunderii ce decurge din con- diția de excepție e, la el, covîrșitor. Nici o umbră de îndoială, nici o fă- rîmă de scepticism nu știrbește senină- tatea cerului său etic. Ambiționând să se singularizeze prin înălțimea de la care-și judecă semenii, prin temeritatea gestului și prin energia pusă în mișcare, poetul își dobîndește maxima origina- litate prin opacitatea deplină Ia ridicul. El crede deplin, patetic în adevăr, dem- nitate, cinste și, mai ales, în menirea artei, împotriva tuturor vicisitudinilor : „Oricît ai merge prin suferința care mutilează pînă și statuile, / oricît te-ai tîrî pe urme de limax, / oricît ai aștepta în propria umbră, / nu înceta să crezi în ideea / că te-ai născut pen- tru a fi etern // oricîtă ură s-ar nă- pusti asupră-ți, / oricîtă noapte, ori- cîtă uitare, / nu înceta să crezi — pen- tru că mai puternic / decît tine nimic nu există / / astfel, cîntec al meu, irigă ' sufletul dornic să se oglindeas- că 1 în sine însuși, ihiminează-l" (*”). Pe fondul unor sensibile inegalități, oscilînd între formule poetice de o ex- cesivă diversitate, captînd cu prea mare ușurință ecourile mișcării lirice încon- jurătoare, Flamingo are în cariera lui loanid Romanescu rolul unei punți peste abisurile poeziei inițiatice, de al cărei miraj a fost prins cîtjva vreme. Fără a nega frumusețile atîtor versuri lapidare din volumele pc care le-a semnat în acest scurt răstimp, ne menținem pă- rerea că pornirea reflexivă nu constituie trăsătura definitorie a personalității, ci, mai degrabă, un efect al nevoii de sin- cronizare. Individualitatea poetului e su- ficient de limpede ca să mai aibă tre- buință de asemenea artificii și socotim în toate sensurile binefăcătoare redo- bîndirea uneltelor temporar abandonate. Al. D. loanid Romanescu, Flamingo, Ed. Junimea, 1984. rezervatii și paznici Literatura lui D. R. Popescu a in- citat mai de fiecare dată ima- ginația comentatorilor de par- că, saturată de simboluri, motive^ miti- ce etc. așa cum o știu, ar fi făcută anu- me pentru a justifica interpretările cele mai cutezătoare. în afnra realismului, de îndată sesizabil, care facilitează contac- tul cu opera, privirea criticilor a des- coperit un ce" depășind planul cu- noașterii imediate, gata să deschidă ci- titorului accesul către o zonă în același timp luminoasă si tulbure, ascunsă înțe- legerii superficiale. Nuvelele, apoi ro- manele și, în cele din urmă, teatrul, a- bordează frontal problemele care au fră- mîntat dintotdeauna umanitatea — viața și moartea, adevărul și neadevărul, dra- gostea și sexualitatea, virtutea și abjec- ția. Vorbind despre teatru, pentru că a- vcm în față ultimul său volum, Re- zervația de Pelicani, trebuie să souncm că dincolo de specificul unui gen sau al altuia, e factice distincția dintre pro- za șî dramaturgia autorului. Scriitorul nu e preocupat de efecte, ci dc substan- ță. iar substanța, contradicțiile, răspun- surile dare situațiilor existențiale sînt, în fond, aceleași. Intîlnim așadar șî în teatru! lui D.R. Popescu o lume în care marile și m’- cile stări conflictuale se întretaie per- manent, conștiințele și instinctele perso- najelor suferă continue seisme, forțele (și convențiile) socialului se confruntă cu personalitatea individului. O mare va- rietate de teme se țese pe canavaua unei problematici grave, trecând de la tragi- cul iubirii din Paznicul de la deoozitid de nisip Ia avatarurile simulacrului dra- gostei si prieteniei din Arca lui Noe si din Dormind pe un șarpe, de la fe- lul în care e privită de contemporani personalitatea de excepție (Domnul Mon- taigne bea ape minerale) la straniile re- zonanțe ale suferințelor tăcute din Re- zervația de pelicani șî la aventurile pu- terii si ale supunerii din La porțile pa- radisului. De altfel asemenea rezumări în cîteva cuvinte (dar orice fel de rezu- mat, ne orice dimensiuni, ar avea, cred, aceeași soartă) nu spun mat nimic des- pre teatrul lui D. R. Popescu, înainte de toate pentru că acesta nu este un teatru care ...narează". Faptul că știm că în Paznicul de la depozitul de nisip o femeie debarcă ne un plaur, se îndrăgostește de băr- batul pe care-1 află aici, iar în final TIariron își pierde viața salvînd-n ne Dora, că în Rezervația de pelicani soțul își părăsește familia căutînd liber- tatea și fericirea (de fapt vindecarea) în lume și sfârșește prin a se întoarce, ca în Dormind pe un șarpe o femeie așteaptă moartea bărbatului, bănuit bol- nav (și, se pare, chiar o grăbește) pen- tru a rămâne cu mai tînărul ei iubit, iar „prietenii" bolnavului pun în miș- care o întreagă cabală pentru a intra în posesia bunurilor acestuia, că în Domnul Montaigne bea ape minerale îl vedem pc ilustrul domn la Roma și la Bordeaux, înconjurat de o serie de per- sonaje care-1 judecă în fel și chip sau că in Arca lui Noe c reluată cunoscuta drarng a trioului Steo-Mitif-Helianta nu ne sugerează deloc complexitatea piese- lor care cresc într-o profunzime de ra- mificații. In cîteva cazuri cel puțin nici nu se poate vorbi de înaintarea lor pe o singură direcție ci pe mai multe, pa- ralele și cu relativ aceeași greutate în cadrul ansamblului (Ca frunza dudului din rai). Ca și în celelalte scrieri ale iui D. R. Popescu, refuzul unității tradi- ționale este evident, dar ar fi greșit să vedem aici semnul modernității auto- rului pentru că nu de la revoluționarea formelor (chiar dacă o realizează) se pleacă. Tiparele cunoscute devin neîn- căpătoare, textul se dilată, vrînd parcă să depășească marginile pe care un gen sau altul, în ultimă instanță arta, le impun. Discursul dramaturgului, ca, dc alt- fel, și acela al romancierului, își creea- ză propriile dimensiuni, un posibil punct de plecare in studiul operei lui D. R. Popescu fiind cercetarea modului în care o viziune originală creează structuri narative originale (modelul „romanului polifonic" la Dostoievski oferit de M. Bahtin, rămîne, în acest sens, exem- plar). (O paranteză mi se pare aici ne- cesară. S-ar părea că afirmația are va- loare universală și că orice text își „ela- borează" propria arhitectură. în reali- tate lucrurile stau mai degrabă invers. In cele mai multe cazuri, chiar în acela al unor cărți bine cotate, se poate des- coperi un „tipar" anterior pe care scrii- torul îl „umple", în care se încadrează și la ale cărui dimensiuni își adaptează imaginarul. Cunoscătorul operei lui D.R. Popescu va sesiza de îndată diferența.) S-a vorbit în numeroase rînduri des- pre sensul moral pe care l-ar avea li- teratura lui D. R. Popescu. Faptul da- torîndu-se evidentelor și violentelor cioc- niri dintre personaje complicate, care abundă și în piesele de față. Conclu- ziile moralizatoare lipsesc însă întot- deauna și niciodată nu vom descoperi distincții maniheiste între ..bine" și ..rău", între personaje pozitive și personaje ne- gative. Culorile folosite nu sînt albul și negrul, ci nuanțele, de cele mai md- te ori greu diferențiabile. Oamenii și pe scenă au în același timp in ei străfulgerări de lumină și abisuri nebă- nuite. Mai important încă e faptul că ele nu reprezintă niciodată entități sta- tice, cu sentimente și convingeri bine dozate. Situații diferite îi rc modelează, iar vecinătatea celorlalți c hotărîtoare în conturarea unor profile în continua mobilitate. E greu să așezi personajele autorului Rezervației de pelicani în categorii —j pentru că realitatea însăși oferă rareori prilejul unor clasificări precise. S-ar pu- tea spune că literatura dramatică a lui D. R. Popescu e „asemeni vieții“5dacă în mostrele pe care ni le oferă trăsă- turile n-ar fi radicalizate pînă la gro- tesc, concentrația de contradicții n-ar fi dusă pînă la limita suportabilului și dacă violența demascatoare n-ar întrece acuitatea observațiilor oricărui simplu martor la „petrecerea lumii". „Viața" pe cure ne-o oferă cartea întrece cu mult în densitate cotidianul, iar realis- mul psihologic al portretelor te-așează deodată, fără nici un fel de introducere, în miezul crud al adevărului. înscris pe o filieră care coboară direct din marele WilI, și care face un salt pînă la tea- trul modern, autorul îți pune în față nu oameni „sub vremi" ci indivizi în care clipa după clipă pun pecetea unei alte efigii. Această prodigioasă mobili- tate c o trăsătură remarcabilă și dă po- sibilitatea scotocirii în cele mai ascunse secrete ale complicatei alcătuiri ome- nești. Și totuși, în ciuda evoluției apa- rent aleatorii, personajul nu se disper- sează ci, cum vom vedea mai încolo, e perfect adaptat unei viguroase orga- nizări a ansamblului. O mutație radicală în concepția dra- matică desparte teatrul tradițional, în care cîteva personaje devin „principale" și ocupă o poziție centrală, celelalte com- pletînd scenele, dînd „replica". Conti- nuitatea logica a dialogului construiește, în primul caz, prezențe ilustrative pen- tru o idee, o atitudine, un mod de viață, un punct de vedere. Personajele se explică unul după altul, devin tipice pentru că răspund unui mod de a gînd! în categorii. Cu totul altfel se petrec lucrurile la un Thomas Bernhard, Mro- zek sau alți contemporani cu care tea- trul lui D. R. Popescu e înrudit. Există, desigur, și la autorul nostru protagoniști precum și roluri episodice. Evoluția nu mai este însă rectilinie. Nici personajele nici dialogurile nu se mai află sub aripa proteguitoare a demonstrației. Replicile nu mai răspund automat cuvintelor par- tenerului. Ele pot li monologuri paralele sau își găsesc corespondențele peste cî- teva scene. (In La porțile paradisului vînătorii, care discută la început cu prințul, pe care l-ar putea ucide, pentru că la o vînătoare ele fazani se mai în- limplă accidente, oamenii se mai... si- nucid, reapar abia spre final, cînd unul din ei spune că pușca i-a dat un nou drept asupra vieții și asupra lui însuși : știe că poate ucide. Intre cele două in- trări în scenă se întinde războiul și peregrinările lui Ion și Vasile, umile rotițe într-o mașinărie complicată —• umile dar fără de care mașina nu se urnește). Moartea celor asasinați nu e nici ea, în piese, întotdeauna sigură. O moarte împotriva firii poate fi o iluzie, morții trăind, pînă la un punct, între cei care i-au condamnat (Mar- ghioala în Ca frunza dudului din rai sau intrarea lui Ilarie, din Dormind pe un șarpe, care apare după ce se ratase o încercare de a-1 otrăvi, tocmai atunci cînd ai fi avut impresia că socotelile au fost încheiate). Montaigne fuge din fața ciumei, dar după ce un altul ple- case îmbrăcat în pielea ce-i fusese des- tinată. Ceilalți îl „judecaseră" între timp iar adevărata plecare, după ce eveni- mentul practic se încheiase are cu totul altă rezonanță. în totalitate discusul dramatic de- vine un corpus de idei și sentimente într-o compoziție asemănătoare acelei stări, atît de fertile în sugestii poetice, pe care psihologii o cred premergătoare, în mecanismele gîndirii, asocierilor în spiritul strict al logicii. Poeții nu fo- losesc, e bine știut, conceptele lipsite de ambiguitate ale omului dc știință ci sugestia care nu ocolește vagul. Teatrul lui D. R. Popescu în acest spațiu al sugerării se înscrie și, dacă e să vorbim, așa cum s-a și făcut, despre virtuțile lui poetice, aici - le putem descoperi, nu în accidentalele efuziuni lirice ale per- sonajelor. De altfel, un fel de profesiu- ne de credință putem descoperi chiar în paginile autorului (în registru publi- cistic, de astă dată) : „Dacă el [ Shakes- peare] nu s-a bazat întotdeauna exclusiv pe puterea de demonstrație a rațiunii, asta nu înseamnă că a disprețuit rea- litatea (a cronicilor sau cea imediată, vie), fantezia lui (parcă uneori, nu ?) i a ascuțit simțul realității. El era un mare constructor de personaje (și de piese, mă rog) dar parcă (uneori) are groaza de orice lucru perfect discipli- nat și te lasă (chiar cu Hamlet) Jii coadă dc pește. LI simte că orice per- fecțiune are în ea ceva extrem de vulnerabil, chiar rațiunea lui Hamlet poate fi o nebunie, sau invers, el simte, presimte că orice echilibru perfect dis- ciplinat are o fragilitate ce ține de arbi- trar și care poate., o, la el atîtea sînt posibile ! (...). Ce ne mai rămîne, ce calc j Absurdul, violența, sexualitatea, psihologia ? Shakespeare le-a folosit pc toate, și s-ar putea spune, pe nici una. • Ei n-a închis teatrul, epuizind o singură formulă și o singură cale. Lecția lui este că toate căile sînt bune dacă spun adevărul (...). Și îci teatru adevărul se numește Shakespeare. El e pasărea ade- vărului." (Virgule, p. 45). Nici teatrul ini D. R. Popescu nu s a închis intr-un lucru perfect disciplinat și te lasă 51 el, deseori, în coadă de pește. Luînd subiectele din realitate sau din cărți, fo- losincl procedee preluate de la alții sau inventate (dar nu procedeele pun în lumină adevărurile unui scriitor), teatrul lui D. R. Popescu scoate în față o lume grotescă, deseori absurdă, poten- țată de exacerbarea veșnicelor pasiuni umane. Personajele sale amestecă deri- zoriul și sublimul, ambiția și ignoranța, sentimentele nobile și vulgaritatea, sen- surile cele mai înalte și cele mai joase, contaminate unele de la altele, instinctele care ies de sub crusta convențiilor, so- lemnitățile instituțiinalizate care se pră- bușesc în ignobil. Cunoașterea nu poate ii ruptă de scepticism, nici ironia de tragedie. Nimic nu este perfect, pare să repete autorul. în spatele lucrurilor cele mai solide metamorfoza abia aș- teaptă să-și scoată capetele. Dacă am fi în cele două secole care au ținut în umbră Titus Andronicus (după cum ne informează Jan Kott) am spune că este vorba de o operă „bar- bară și imperfectă", ba lățindu-se pro- lix, ba strangulând în cîteva replici un sistem de gîndire, schimbînd contem- plația senină și echilibrată pe un „in- fern gotic", în care „pasiunilor li se dă o conștiință interioară", iar „cruzi- mea a încetat să mai fie doar fizică". Trăim însă în timpul nostru și desco- perim încă o dată în D. R. Popescu un mare scriitor, cu o, de pe acum, importantă operă (care conține, pe lîngă scrieri de primă mărime, și slăbiciuni cum numai autorii cu adevărat mari pot să aibă), cu un univers original care se adaugă, cu prestanță, remarca- bilei diversități a literaturii noastre. C.P. Dumitru Radu Popescu, Re- zervația de pelicani, Ed. Car- tea românească, 19SJ. 7 — Convorbiri literare marin sorescu nimicul Nu mai finisez nimicul Cu-a mea viață trecătoare. Să mă scol în zori de zi Să-i dau lustru cu o floare ? Să mă finiseze el, El, in moarte ce nu trece Descîntindu-mi veșnic floarea C-un izvor de apă rece. risipirea încet, încet, tot îmi veneam în fire — Nici nu știam că sînt atît de vast, C apabil de atîta risipire, Ca boabele de rouă pur și cast — Mă așezam pe fire, ca balast. Și firea îmi zicea : Mai ești, iubire ? Că de atîta vreme te adast, Luasem munți și codri în primire. în jur, imprăștiați erau vecinii, Care pe boabe, care pe mălai. Precum o chiuciură luceau pe spinii Cunoașterii de sine intru trai. Și-atunci grăit-am simplu, fără gură : Sînt gata ! Căutați-mă-n natură. trup și suflet I’e pernă capu-mi pun ca pe butuc Și-aștept spășit cu ochiu-ntredeschis Și îl decapiteazâ-un eunuc Și-1 plimbă prin haremul unui vis. Citat în pai, nevolnicul de trup S-a învățat să stea, citind ziarul, I'e pagina cu morți el dă cu zarul De viață are-o foame ca de lup. Tirziu am înțeles că-i somnul luptă Cu acest trup inert, căscînd mereu El este floarea mea, pe care, ruptă. O pun sfielnic pe mormintul meu. Cind toată vlaga visului e suptă La loc Vin cap si trup — si le e greu. sufletul te trage vesel după el ca o sforicică portocalie te ridici greoi ieși în stradă și-ai vrea să fii sprinten adolescent cu miini și picioare subțiri apoi din geamul unei vitrine te întîmpină neprietenos același chip al tău pe care-1 urăști * * iubirea a coborît din tine ins', mnindu-|i pieptul ca o gheară mică dc animal speriat ai deschis a douăsprezecea încăpere cu cheia nsingerală oști vinovat trupul tău se leagănă neputincios de ușor deasupra prăpastie! și-n vrăjmășie trăiești eu propria ți moarte va nu te vrea numai carnea poem cu poem ți-o sfîșie ¥ ★ ★ înflorit bogat p trupul acestei veri ca un trup femeiesc incereîndu-ți grumazul îmbelșugate mîinile dăruindu-ne unul altuia cu îndemînare de neguțător Doina Mihaela SA VA tudor vkd • printre semeni Mai greu e să urci pe prima treaptă și să te prinzi o bară, de-aiei totul merge strună, cei din spate te ajuta să ajungi In aoropic-roa geamului, într-un loc unde n-ai nevoie de echilibru pentru a te menține în picioare, vecinii acordindu-ți întregul sprijin , a sâ rămîî drept ca o țeapă, uneori lăsîndu-te pe un singur picior, celălalt stînd suspendat deasupra geamantanului femeii cu sini mari dc alături, care te privește ca o mamă în timp ce se freacă de tine străduindu-se să apuce minerul aliat în zona genunchiului și izbutește în cele din urmă să reașeze povara pe vârful partofului tău, ni dîndu-și seama, bineînțeles, și zîmbind larg cînd revine cu bustul din întuneca- ta zonă interioară, mulțumită că i-a găsit valizei o poziție mai bună. Există riscul de a nu putea să cobori la stația dorită, dar incidente de a_ cest gen se îv se doar la necunoscători sau la naivi, ceilalți își calculează ,oate mișcările. Dar pină in clipa privilegiată cind zgomotul motorului și hopurilc îți dau certitudinea că te afli sus și mașina înaintează, tre- buie să recurgi la o serie de manevre care să-ți înlesnească ascensiunea pe treaptă. Ajungi în stație. Ora îți indică dacă oamenii care așteaptă autobusul se pregătesc să intre în tură la fabricile din preajma gării sau e vorba de o mulțime neomogenă. fără teluri, comune ; în al doilea caz. îți croiesti drum cu îndrăzneală pînă în prima linie, cea de lîngă stradă, aflată pe bordură, în imediata vecinătate a adînciturii asfaltului unde poposesc roțile grele ale mijloacelor de transport în co- mun. Preferabil c să te strecori lîngă o femeie ; dacă are și un copil lîngă ea sau în brațe, ești beneficiarul unei șanse deosebite — agerimea ta s-ar putea dovedi decisivă în momentul-iheic. Se impune să remarci din vreme apariția de după colț a autobusului și să-i țipreciezi viteza de deplasare, pentru a, stabili, eu precizie locul unde va opri. Nu-i de prisos să constâți vechimea v hiculului. ca să ai o indicație referitoa- re la calitatea frîhelor. Cei. mai experimentați dintre 'călători îi cu- nosc pe șoferi sau, dacă nu, caută să le observe trăsăturile de la dis- tantă : im'ii de la volan obișnuiesc'să oprească brusc, aȘa îneît usa i. centrală vine în dreptul stîlpului ce anunța — prin imaginea alb-al- bastră — prezența stației ; alții, trecuți de vîrsta primelor planuri, frî- nează din timp, astfel că indivizii temerari își îngăduie să alerge în paralel cu una dintre ușii pentru a urca repede la deschiderea eî ; există inși nervoși < are depășesc cu zece-douăzeci de metri aglomera- ția de pe trotuar, avantajîndu-i pb cei iuți de picior ; în ?Mșit, compo- nentii ultimi categorii, a zîmbitorilor cu ceas electronic la mînă și unghii murdare, nu staționează deloc, îndreptîndu-se în grabă spre zona unde prezența lor e dictată de rațiuni superioare. în timpul aș- teptării, grămada spontană de pe trotuar discută despre' criza petrolu- lui, sau situația dezastruoasă a echipelor de fotbal din oraș, vina prin- cipală fiind atribuită antrenorilor, care nu reușesc să imprime' jucă- torilor un joc modern. în consonanță cu progresul neîntrerupt al ur- n i ; bărbații, mai ales, își manifestă nemulțumirea pentru deziluziile sportive întrebuințînd expresii aspre — acesta .este motivul pentru ca- re se aud atît de des înjurături în stațiile de autobus și pe o rază de cîțiva metr: în jurul lor. Trebuie menționat, însă, că apar adesea ce- tățeni înzestrați cu un nivel remarcabil de civilizație : ei mustră, u- zh d de felurite modalități, pe microbiștii prea aprinși', turbulenți, cu influență nocivă asupra copiilor și a altor elemente în formare. Uneori se ivesc belit i sau nuntași : cântecele și gesturile lor fac ca timpul să se scurgă pe nesimțite pentru martorii manifestărilor de entuziasm ne- strunit — cei ce murdăresc însă asfaltul, dovedind că au depășit gra- dul permis de alcoolemie, sînt certați cu asprime și chiar alungați, ur. mînd să se îndrepte spre casă pe jos, expediție oarecum aventuroasă, plină de obstacole și ispite. își amintește odiseea unui coleg de-al ta- tălui său, care, în urma unei petreceri provocate de pensionarea șe- fului, se trezise la treizeci de kilometri de oraș, agățat de gîtul unei femei voinice, cu glas gros și autoritșr, întinși amîndoi lîngă o piatră ce indica precis distanța care-i despărțea de metropolă, într-o ținută vestimentară precară, atracție și prilej de amuzament pentru călă- torii de pe sosea ; cîteva luni se temuse că fusese recunoscut și un denunț i-ar fi amenințat căsnicia fructuoasă, apoi scăpă de temeri și ajunsese să povestească el însuși aventura, ca și cum, prin simplul fapt câ el o relata, înlătura pericolul de-a întîlni urechile nevestei. Te întrebai în cele din urmă dacă trăise într-adevăr întîrftplarea a- ceea sau o inventase, pornind de la un detaliu real ori de la o între- bare de genul : „Pe unde-ai umblat după chef, că erai cam trăznit la plecare !“. străduindu-se să coloreze într-un mod cît mai viu istorisirea, pentru a o întipări în memoria tovarășilor săi și a-i da autenticitate. Heusise, de vreme ce ea se prelungise și în familiile lor, dar nu era exclus ca tatăl lui s-o fi reprodus doar ca să-și scoată în evidență pro- pria purtare ireproșabilă, fără a crede neapărat tot cc zicea, sau poate chiar el o închipuise, în căutarea unui subiect de discuție în timpul a- șezării farfuriilor, pe șervetele împodobite cu dantelă, deși ultima ipo- teză părea improbabilă, efortul imaginativ fiind prea mare in com- parație cu însemnătatea și durata redusă a intervalului pînă la ser- virea supei, și excesiv față de energia părintelui la ora respectivă, cind recunoștea, de altfel, că străbate momentul critic al zilei (se tolă- nea pe scaun si sc uita pe geam, fără a-și fixa privirea pe vreun de- taliu al centralei electrice din apropiere, uneori ofta și se deschidea la cămașă, lăsînd să se Vadă de sub maioul întotdeauna prea scurt 0 l i s ie de piele ce se încheia cu nasturele-buric) și promitea că avea să fie om din nou dacă va supraviețui acestei perioade dificile. „Cine știe dacă nu crăp peste cîteva minute și voi vă bateți joc de mine, zîmbiți pe la spate.. . Asta mi-e destinul : să nu fiu luat în serios în familie deși cînd voi izbi o dată eu cu barda, cunoașteți versurile, această casă are să se crape...“. Se amuzau de obicei, după ce sa convingeau că nu era nervos, adică nu exista riscul să se înfurie pornind de la glumă sau de la reacția lor obișnuită, autoîntărîtîndu-se, vorbind tot mai tare, pînă cînd își pierdea glasul într-o tuse prelungită și seacă. „Aud ve- cinii și cred că ne certăm de-a binelea, spunea maică-sa, pregătindu-și bicarbonatul într-o ceașcă dintr-un set descompletat. înveți băiatul cu prostii, așa o să-i facă și el la nevastă-sa. Doamne ferește. Odată sosit vehiculul în stație, se cuvine să te plasezi lîngă o ușă, ca care se deschide complet, dacă se poate. Tentativa de a te strecura înăuntru pc lîngă cei care coboară nu izbutește decît arareori, însă me- rită s-O încerci, măcar pentru dobîndirea liniștii sufletești că ai făcut tot ce ți-a stat în putință ca să obții un loc bun. în cele mai multe cazuri se cuvine să te înscrii pe laturile culoarului pe unde șe golește autobusul și să-ți păstrezi o poziție favorabilă în inima curentului ca- re se îndreaptă spre scări : vei fi dus astfel pe drumul potrivit fără a fi nevoit să împingi tu însuți, ca o barcă purtată de valuri exact acolo unde dorește navigatorul leneș. Clipa adevărului intervine cînd te afli în imediata apropiere a scării: dacă nu ridici genunchiul la timp, riști să-ți strivești fluierul piciorului de marginea metalică și numai după strigăte repetate să ți se creeze spațiul necesar să scapi din strinsoareî. Iți vine destul de greu în acele momente să nu-1 bles- temi pe cetățeanul din spate, deși acesta este împins la rîndul său, dar există asemenea conjuncturi cînd, dîndu-ți seama de inutilitatea sau chiar absurditatea unui gest, nu reușești să-1 înăbuși și oferi un fel de spectacol celorlalți cătători, înjurîndu-te cu un ins necunoscut, pre- lungind cîteodată schimbul de replici și după urcare, cu participarea altor pasageri. Faptul că uneori nu te vezi cu interlocutorul, cum stai lipit cu spatele de el, nu constituie o piedică în calea expunerii argu- mentelor si propunerilor. Se întîmplă — destul de rar, e drept — să s: intîlnea- .ă în dispută oameni arțăgoși, în general locuitori ai sa- telor învecinate, care nu fac distincția între ceartă și harță, și se iau la bătaie, greșind adesea adresa pumnilor din cauza înghesuielii. Mi- rosul dinăuntru nu prilejuiește satisfacții olfactive, însă „ne obișnuim cu toate în cinci minute, zicea taică-său, nici nu-nțelegem ca lumea o chestie și deja am acceptat-o, ăsta-i avantajul și dezavantajul nos- tru". Unii muncitori, grăbindu-se spre gară, nu mai aveau răgazul să se spele la ieșirea din schimb, și lacuna asta a programului lor se re- simțea. Din plasele pasagerilor se ivesc capetele unor orătănii — spo- radic, fără îndoială ; se pierd apoi în vînzoleala de picioare încinse, emit proteste neluate în seamă. Alta este problema ouălor : proprieta- rii lor, fericiți de achiziție, se zbat să le păstreze intacte, ridicîndu-le deasupra capului și producînd astfel o vădită tulburare, mai ales prin faptul că-și păstrează anevoie dramul de echilibru necesar pentru a nu și stinjeni peste măsură vecinii. Nu o dată, inși invidioși și inven- tivi au apelat Ia tertipuri (umbrele, bastoane, pumni, bobîrnace, ghion- turi neașteptate), spărgînd conținutul plaselor și stîrnind hohote în în- treaga mașină, pînă cînd însuși șoferul adăpostit după despărțitura din lemn și plexiglas (pe care se lipesc afișe referitoare la amenzi, A.D.A.S., stingerea incendiilor, poze ale unor formații folclorice ori echipe dc fotbal și abțibilduri cu flori roz și albastre sau chiar cununițe, alături de inscripții zgâriate cu bricege sau cuie, denumind organe și urări la adresa întreprinderii de transport în comun) se oprea, dornic să afle motivul rumorii. Intr-o vreme, la marginea geamurilor din mij- locul autovehiculelor erau prinse mici ciocane de metal destinate spargerii sticlei în caz de accident; au rămas curînd numai dispo- zitivele de susținere, ciocanele intrînd în posesia pasagerilor mai în- demîn atici sau cu tupeu. E greu de precizat scopul pentru care au fost însușite, după cum nu se știe ce întrebuințare au găsit unii bu- căților de plastic de 1 cm" ce protejau beculețele de deasupra ușilor, dacă nu cumva se gindeau prevăzători la piese de schimb pentru autobusele pe care și le vor cumpăra. „Curcubeul libertății", ziarul unde lucrează tatăl lui, publicase ofertele astea, „Beneficiați de serviciile locomotivelor EX9“ sau cam așa ceva, și câștigase de pe urma textului și a desenului ce înfățișa un tren avîntîndu-se pe o linie suspendată, dominînd peisajul variat al patriei, douăzeci și trei de mii de lei ; nu se aflase rezonanța re- clamei, cert este că uzinele mergeau din plin, doborînd recorduri în materie de plan și obținînd anual locuri fruntașe în bilanțuri. Și cei care urcă ultimii sînt, dintr-un punct de vedere, avanta- jați : ei pot coborî lără dificultăți dacă intervine vreo oprire conve- nabilă pe parcurs, neriscînd să fie surprinși de puhoiul grăbit să nă- vălească în mașină. De asemenea, vara, cînd aerul dinăuntru își pier- de orice urmă de prospețime (geamurile rămînînd aproape întotdeau- na blocate), iar sudoarea curge de pe țeste în cascade, inundînd gu- lerele și scurgîndu-se, mereu îmbogățită, pe linia coloanei vertebra- le piuă în regiunea codală, ei circulă uneori alintați de o adiere răco- roasă, dacă șoferul lasă ușile deschise.. . Apare pericolul ca unii din- tre aceia care și-au strecurat numai vîrful unui picior pe ultima treaptă să cadă, mai ales că duc adesea într-o mînă genți sau plase grele si cu cealaltă abia se agață de bară ori de colțul ușii ; 'acciden- tele de acest gen nu sînt dese, fiindcă oamenii care obișnuiesc în mod deliberat să călătorească astfel se cunosc de parcă ar forma o echipă, fiecare la.postul lui, cu atribuțiile sale. Ei scapă și de controale, au ia dispoziție și argumentul că nu merg înăuntrul autobusului, nu a- fectează cu nimic buna desfășurare a cursei și a traficului în gene- ral, O chestiune importantă este legată de compoziția celor cerocupă scaunele : în majoritate sînt bărbați. Forța și abilitatea facilitează realizarea obiectivului lor. Unii — moderați — își pun în brațe po- verile pentru a dovedi eventualelor priviri mustrătoare câ nu s-au așezat degeaba ; tot în clasa asta intră și cei care se uită pe geam, complet absorbiți de priveliște, de șanțul săpat lîngă trotuar ca să se introducă o nouă conductă sau de chipul vînzătoarelor de semin- țe aflate în zonele mai aglomerate. Nici aceia care dorm sau se pre- fac beți nu trebuie judecați cu asprime. Ceilalți se tolănesc pe ban- chete și îi urmăresc cu insistență pc călătorii înghesuiți pe culoar • protestele apar rar, mai cu seamă că membrii ultimei categorii sînt deobicei vlăjgani cu pumni noduroși și păr slinos, veniți mai de cu- rind sâ lucreze în oraș în diverse unități. Se petrec și scene lăudabi- le — chiar el fusese martor la un asemenea moment, cu o lună și jumătate în urmă cînd un cetățean fără un ochi i-a oferit locul unei gravide : ea i-a spus „Mulțumesc", el a dat din umeri, mai mult din cel de pe partea ochiului bun și a răspuns „N-aveți pentru ce", s-a ridicat, a trecut pe fîșia de culoar unde fusese femeia înainte. A ve- rificat încă o dată că nu s-a așezat altcineva pe scaunul liber, se pare că a zis și „Sărutmîna", dar asta nu se știe precis, din cauza hurui- tului motorului supra-încălzit. El are abonament, reînnoit lunar de maică-sa — îi place, dreptunghiul de carton cu poză păstrat în co. perta buletinului, îi dă un aer important, e oricînd gata să-1 scoată cu o mișcare relaxată, ușor plictisită. ora exactă Așteptăm ora exactă, premeditată a dezarmării, Așteptăm ora exactă a statorniciei Păcii pe această planetă o țară pentru Pace, in cîntec dc fluier, in cîntec de nai, in cîntec de dor. Așteptăm ora exactă cînd porumbeii vor zbura liberi în ori ce colț de lume, Așteptăm ora exactă cînd copiii ne vor privi cu încredere Așteptăm ora exactă, premeditată a statorniciei retușuri Poemul meu tainic c lung >și flămînd de doruri dc vise și lacrimi și întreaga mea ființă e trează așteptând cînd poemul meu tainic se amină. Plîngînd, candele sacre sub cerul stropit-magia luminii mă îngînă, poemul e-n mine, suspin de ape ce-mi curge prin vene serafic undeva se adună-n patria română să-1 scot la iveală înainte de moarte, înainte de a mă naște. Bianca M/A.RCOVIC1 Convorbiri literare — 8 I! V. turcu ♦ nu ne vin musafirii Cel mai greu lucru din lumea asta este să-i aștepți tu pe alții, in loc să te aștepte ei pe tine. I-am spus : „Dacă nu vii la gară, mă urc într-un tren și plec indiferent unde". jl-am dus la gară și m-am așezat pe o bancă. In mînă a- ' Mm cartea luată in grabă din raft. Am început s-o răsfoiesc. Nu știu de ce, dar încă de la început cartea mi s-a părut scrisă prost. De exemplu • „As vrea să fii alături de mine, ești pro- fund. sînt o superficială, dar te-am descoperit și-mi este_ de ajuns, trăiesc cu această fericire, nu te-am căutat, te-am găsit, a fost norocul meu să te întîlnesc, acum nu mai vreau să te părăsesc, chiar dacă nu-ți sînt pe plac vreau să te păstrez, și mai . reau să ajungi cineva, fiindcă ar fi păcat să uiți de tine dm pricina lumii, privește-o drept în ochi, nu te lua după ce spune ea...". Pesemne că o tînără femeie dăduse peste un om c onsidera elevul marelui poet. Refuzînd programul creștin care, după opinia lui, se instituie într-o criză perpetuă, Turgheniev optează, încă din 1847, pentru un model existențial și cultural fondat pe cunoaștere și demnitate a ființei : „chiar dacă aș fi un atom, aș vrea să fiu propriul meu stăpîn ; vreau adevărul și nu mîntuirea, și aștept să-1 dobîndesc prin rațiune, nu din cer“. Problematica romanelor și povestirilor turghenieviene, atît de acut acordată la momentul istoric, cali- tatea de a surprinde cu fidelitate cele mai ascunse mutații în viața societății rusești contemporane autorului sînt tot atîtea prilejuri și modalități de a pune în discuție, prin susținere și negare, acest model de umanitate căruia i se conferă atributele frumuseții, măsurii și liniștii înțelepte. Interesat — așa cum mărturisește — „exclusiv de un lucru : fizionomia vieții și redarea ei veridică**, Turgheniev va încerca să pună în evidență structura și sensu- rile acestei fizionomii în punctul de convergență a conștiinței puternice a realului ca natură și societate cu acțiunea competitivă a individului. în linia unei sensibilități și experiențe apropiate de cea a stoicismului, romancierul creează imaginea naturii ca substanță universală (Marele Pan — poemul „Nimfe") în care lucrurile își cedază mutual locul datorită solidarității lor profunde și unei tensiuni interioare specifice. Dar seninătatea imperturba- bilă a naturii, veșnica și surîzînda ei frumusețe își dezvăluie, la întîlnirea cu umanul, sensul de aparență absolută pe fundalul freneticei avidități, a luptei (continuare în pag. 14) Livia COTORCEA .Flori de toami Vasile ISTRATE : Convorbiri literare — prezențe contemporane și descoperă, cu surpriză, în finalul ro- manului, că este încă atașat dc torul Munteanu. Prin contrast cu doc- per- torul im-, in»"»......... - ... c. , sonajole suferinde moral sau psihic, vale / f ■ srisri' prm Scrian, fratele Constanței, trece deziluzii fără chin și nevroză. El pinge teoriile despre prudența deschisa, refuză să-și contabilizeze alertele, ca un res- marin preda: adevărat „risipitor", într-o a epție ine- dită și pozitivă a termenului. Și Con- stanța. și Sîrbu ajung Ia concluziile^ lui, dar pe căi ocolite, prm suferință șj sacrificii. Spre deosebire de „cazurile din Risipitorii, Vale e propus ca tip prin altitudine morală și franchețe. Personajul-cheie, ambiguu cu și fără voia scriitorului, rămîne doctorul Mun- teanu și e foarte probabil ca succesivele transformări ale Risipitorilor (nu mai puțin de patru ediții mereu revăzute), să aibă la origine nevoia de a-1 crista- liza într-o formulă coerentă. Despre dînsul aflăm nu numai de la narator, dar și de la alte „voci", pnntru ca, periodic, să i se acorde șansa de a-și pleda cauza. Sub aparențe bizare, coni- nortarca lui Munteanu e calculată pînă în amănunte, cum ne dăm seama tîr- . iu, după consumarea ultimelor episoa- de. Părăsirile succesive, a doctoriței Ti- berin, apoi a soției au m vedere asan- ' ' nea în ierarhia socială, doctorul Mi ■ tcanu îl manevoază fără ricjt? p, formttla o judecată finală : doctorul Munteanu. in intenția scriitorului Mun- teanu pare a fi ceea ce unii numesc actant-erou, cu frecvență explicită și implicită, subiect și destinatar, cu apa- riții ce nu depind obligatoriu dc ale al- tor actanți. Marin Preda a dorit să cre- eze un personaj-sumă a contradicțiilor și a adus, în succesiunea variantelor, noi date care în favoarea lui. Unghiurile din este privit personajul fică, dar intenția de a 1 l sc diversi- ,pozitiva" nu un roman Sîrbu, mizînd acestuia, nu se taj, amcstecînd țarca mascată, eșecului, intră si mai multe ediții pc aiecțiunea sinceră a dă în lături de la șan- abil ilateria. cu amenin- Individi:l este sortit însă în criză ca și alte per- ind, în 1962, apărea romanul Risipitori1, surpriza a fost de- terminată nu atît de schimbarea de investigație, cît, mai ales, de modalitatea abordării temelor de actua- anei litate. Literatura deceniului anterior pro- dusese cîteva mari opere, Moromcții, Bie- tul loanide, Groapa. Aceste cărți au toate un numitor comun care explică libertatea de mișcare a scriitorilor : sînt inspirate dintr-un trecut mai mult sau mai puțin apropiat. Cînd se îndrepta spre contemporaneitate, scriitorul adopta tehnica reporterului, privirea istorică și dezlegarea de un determinism social co- ercitiv înțeles fiind excluse. Marin Pre- da rupe cel clintii cu o astfel de opti- că limitativă. El răspunde efectiv „ori- zontului de așteptare" al cititorului, a- înd în plus dc lifrînt handicapul ine- xistenței unor cărți anterioare care ar fi putut sluji ca model. Noutatea de viziune își pune am- prenta pe formula romanului. Aceasta, deși de apartenență preponderent tra- dițională, elaborată dc un scriitor care aspirase altădată la omnisciență, con- ține elemente dc moder.litate, semne ale sincronizării cu literatura veacului. Na- ratorul nu spune tot ce știe, operează prin sondaje, proiectează fîșii de lu- mina asupra unor episoade, apoi stinge brusc reflectorul și se îndreaptă în alte direcții. Dacă mai revine, unghiul este schimbat, actele personajelor sînt sus- ceptibile de interpretări la care cititorul urmează a-și da concursul. Sentimentul de noutate a Risipitorilor este generat și dc problematica romanului. Literatu- ra cu care era contemporan propunea o optică maniheistă asupra personajelor, a universului investigat. Apartenența la o categoric socială dicta profilul individu lui, chiar și înaintașii îi transmiteau, într-o interpretare curat leologi'ă, tara păcatului originar. Marin Preda schimbă decis perspectiva. Eroii sînt tineri, ac- țiunea esențială se petrece în 1952, so- cietatea le oferă șanse egale, unii ajung la împlinire, alții Ie ratează. Cine e de vină, iată laitmotivul romanului. Pro- blematică mereu actuală, fierbinte la începutul deceniului al șaptelea cînd un mare scriitor care a fost și o mare con- știință o punea în premieră. Artistul Marin Preda cedează locul moralistului. smaje ale romanului, ale operei lui Ma- rin Preda. încercînd o explicație a comportării sale, el caută sa dea ari- vismului acoperirea unui țel nobil. Sor- tit unei cariere excepționale, Munteanu ar încerca să găsească remediul unei boli incurabile, nici mai mult nici mai pu- țin decît schizofrenia. Cum anume, prin cc mijloace ale gîndirii, ale științei nu ne spun nici naratorul nici personajul. \ orbele doctorului Munteanu rămîn fără acoperire, valoarea obiectivă a manifes- tărilor sale desemnează un carierist, li- bertatea lui se confundă cu „suflul rece al vanității". Risipitorii ambiționează prin secven- țele sale, legate sau desprinse de tema centrală a încrederii, o imagine amplă a societății românești de la începutul deceniului al șaselea. Sînt investigate medu foarte diverse, abundă istorisirile, anecdotele. O discuție între Constanța < Sîrbu concentrează sensurile cărții. Punctul de plecare îl constituie un frag- ment din Adolescentul Iui Dostoievski unde Versilov se întreabă cum va trăi omenirea după ce zeii și divinitățile vor fi detronate. în viziunea lui Versilov, oamenii, rămași singuri, cum și-au dorit. are urmări decisive. Teoretic se aduc argumente în avantajul doctorului Mun- teanu, faptele însă, mai numeroase de- cît în prima ediție, îi agravează culpa. Parcă împotriva voinței naratorului ele , se aglomerează, infirmând ipoteza negli- jării familiei și a prietenilor pentru a se consacra științei. El il minte și îl jignește cu brutalitate pe Sîrbu, o de- n nță intr-o ședință pe doctorița Tibcriu cu care urma să sc căsătorească, se des- parte de Constanța în numele aceleiași periculoase „libertăți". In discuția cu Sîrbu susține dependența profesională dc ficiorii politici și economici într-un sens îngust conjunctural, în timp ce in- terlocutorul său pledează pentru coagu- larea psihologiilor proiesionale și rela- tiva lor independență socială. E greu de conciliat poziția lui Munteanu cu țelul nobil și fantast pc care continuă să i-1 atribuie scriitorul, tot fără un minim suplinu.it de informație, vindecarea schizofrenici. în ciuda evidențelor, doc- torul Sîrbu crede că nu s-a întîmplat nimic dezastruos între el și Munteanu, prietenia lor se reface, după cum o nouă prietenie se înfiripă între „teore- ticianul" Munteanu și mai modestul practicirn Drăghici care îl salvase de la moarte printr-o intervenție simplă și eficace. Iată deci cum demonul „po- zitiv" Versilov, expulzat cu visul său despre viitorul omenirii din ediția a IV-a a Risipitorilor, revine sub înfăți- șarea lui Munteanu. Personajul lui Ma- rin Preda nu capătă nici de această dată consistență. Versilov își trăiește intens actele generoase ca și pasiunile clocotind împotriva propriei voințe. Cu excepția canaliei totale Piotr Verho- venski, demonii lui Dostoievski inclusiv Stavroghin care săvîrșește cel mai greu păcat, își recunosc abisurile, simt nevoia confesiunii sincere, totale. Doctorul Mun- teanu nu-și mărturisește greșelile, 61 cau- tă doar să le justifice cu o arguție fără acoperire. Ultima versiune a romanului este o carte mai înțeleaptă, mai „lite- rară" decît cea din 1962. Prima ediție a Risipitorilor respiră însă o superioară autenticitate, aerul inaugural al cărților de chizătoarc de drumuri. prilejul, binefăcător pentru temperamen- tul lor poetic, dc a nu mai ține cont de niște convenții literare învechite. Dintre ei s-au ales dezidenții, producătorii de „schisme", „expulzați", după un timp, cu spectaculoase gesturi de negare de că- tre șeful școlii și fidelii săi. Acești poeți n-au văzut în suprarealism decît o eta- pă ca oricare alta în evoluția lor lite- rară și nu și-au făcut nici un titlu dc glorie din experiențele lor juvenile. De cealaltă parte sc află „puriștii", cei care au ținut înainte de toate la litera pro- gramelor și la o solidaritate de castă, descoperind în suprarealism mai mult decît un simplu capitol din istoria a- vangardelor : o viziune coerentă asupra lumii, un mod de existența. între ci s-au numărat și scriitori pc care pre- dispozițiile native ar fi trebuit în prin- cipiu, să-i țină la o distanță convena- bilă de orice constrîngere poetică, fie aceasta una... eliberatoare. Interesant de văzut că acești autori, atunci cînd, din- tr-un motiv sau altul, n-au mai putut scrie în maniera care i-a consacrat, au trecut relativ ușor la o poezie strict tradițională, mai mult descriptivă și, Uneori, sentimentală. In Semicerc (1964) găsim, de pildă, următoarea înfățișare a unui tablou autumnal : „Sînt foarte limpezi toate / în acrul tomnatic. / In arbori și unelte / a început un cîntec. / O melodie crește din sonde și pămînt. / Un val de-ndemînare și avînt / bol- tește peste munții de gresii, pină-n zare, /, scăldîndu-și relicfurile-n mare" (Sînt foarte limpezi toate). Distanța de la Poemul în leopardă, într-un singur exem- plar (1940), la aceasta mai tîrzie pro- ducție este semnificativă : în textul din 1940, scris într-o limbă imaginară, care uu comunică decît prin „traducerea" adăugată în paralel cu textul propriu- zis, respingerea oricărei convenții e os- tentativă, în celălalt, din 1964, există o apropiere de înțelegere a cititorului obișnuit care nu mai trebuie dovedită. De remarcat este că în antologia din construcție dc edificiu la care s-au fo- losit materiale din poeticile anterioare. Scriitorul atacă structurile tradiționale, dar le stăpînește și le folosește. O mo- tivație a acestui gest estetic există și ar fi aceea că poetul, stăpîn pe mijloacele sale, constată însă că aceste mijloace bine slăpinite îi îngrădesc libertatea. Obligat dc „constrîngerea" în limitele unui program, căruia i se supune dc bună voie, poetul oscilează între liris- mul nativ și antilirismul tezelor accep- tate. Am arătat altădată cum e folosită tradiția în poezia acestui autor declarat suprarealist. Demonstrația era rezultatul lecturii critice, a unei viziuni din afară. Nu putem ști cum lucrează poetul atîta timp cît avem în față ultima variantă, nu manuscrisele. Din lectură se „bănu- iește" travaliul. Iată însă că, prin con- fruntarea unor ediții succesive, putem pune in lumină și modul de lucru. Vom folosi tot cele două antologii, Blănurile oceanelor (1969) și Poezie neîntreruptă (1976), care cuprind, de altfel, aproape toată creația lui Virgil leodorescu. Con- structorii ruinei, de pildă, poem repro- dus în ambele, a suferit o seric de mo- dificări. în primul volum : „pe cra- niul acesta lustruit ca balustrada scări- lor" — în al doilea : „pe craniul acesta lustruit ca balustrada scărilor din clă- dirile cu zece etaje" ; „umplute cu no- roiul ultimelor războaie" — respectiv — „umplute cu noroiul ultimelor două războaie" ; „Am să vă răspund cu exac- titatea solnițelor cu sare" — respectiv nu construcția romanului, cu multe pensii, pare a-1 interesa, ci f ndul de idei. Distribuția personajelor se face raportare la o traumă suferită sau sus- său prin pro- vocată. Constanța Sterian suferă în urma căsătorici cu doctorul Munteanu, doc- torul Sîrbu din cauza aceluiași Muntea- nu, Vale Sterian din cauza vărului său Gabi, Mimi Arvanitache tot datorită lui Gabi. în centru se situează proble- ma cuplului, a alegerii partenerului ideal in viața. Orice greșeală duce la urmări greu reparabile, cum se întîmplă cu Constanța, soția doctorului Munteanu, văzut ca un carierist meschin în prima ediție a romanului. Părăsită de soț, Constanța trece printr-o depresiune psi- hică reprezentînd o criză a sentimentu- lui general de încredere. Un trișat * in încredere este și Sîrbu care, încercînd gustul deziluziei, vrea să se retragă în- tr-o carapace pentru a nu ieși decît atît cît să poată fi scutit de dezamă- giri. Teoretizând, el propune prudența în scopul de a para posibile lovituri, dînd însă prudenței, conform cu fondul său generos, nuanța de afectuoasă sau deschisă. Experiența dedublării, fiindcă despre asta este vorba, nu-i reușește, Sîrbu își contrazice sistematic prudența se vor apropia dîndu-și seama că nu șa pot bizui decît pe ei înșiși. Ei sc vor iubi pentru a-și înăbuși tristețea. Mu- tatis mutandis, Constanta crede că c vorba de epoca nmstră, deconcertată numai de conștiința de „orfelin" atri- buită de Versilov omului viitorului. Co- rectînd. omenirii Sîrbu afirmă că solidaritatea nu singurătăți poate rezulta din ideea Unicul avertisment este ca omul să nu sc piardă pe sine", să nu renunțe la libertatea interioară, la ma- nifi starea ci conștientă. Orice atentat ț*1 libertate este un pas înapoi pe scara istoriei ,șj nu arc sorți dc izbîndă îti societatea fura stapmi. Aceasta este tîi- cul din Risipitorii. Romanul lui Marin l’reda j>e constituie ca un elogiu al per- sțsnalității libere care nu poa^c trăi cu amputări. Intervențiile în substanța propriilor cărți cu prilejul succesivelor reeditării nu au intrat în practica scriitoricească a lui Marin Preda. Risipitorii constituie o exceoție, o obstinată revenire asupra textului considerat „definitiv" abia în ediția a IV-a din 1972. Blocuri masive din prima ediție au fost păstrate, dac drumul destinelor suferă corecțiuni si însăși atitudinea scriitorului sc schimbi, în prima ediție el era mai tranșant alături de personaje sau împotriva lor, le distribuia o soartă în acord cu me- ritele. Constanța se căsătorea cu Sîrbu, Vale cu Anda, Mimi îl respingea pe Gabi cu etica lui labila și nepăsătoare. Cu retușurile artistice necesare din un- ghiul romancierului, ultima ediție aduce o distanțare față dc personaje, o inten- ție de a surprinde viața în fluxul ei normal, cu înălțimile și banalitățile cu- rente. S-a renunțat la anecdote, s-au umplut golurile din cîteva biografii, ideea grupului familial este mai subli- niată. Sîrbu nu-si mai pune atîtea în- trebări. recomandă prudența deschisă d >ar bolnavilor, ca o terapeutica, se însoară „cu o femeie cam micuță și un- țică". La rîndul ei, Constanța se recă- sătorește dună însănătoșire, are copii și, în momentele cînd uită primi iubire, se simte fericită. Despărțirea dintre^ Gabi și Mimi nu este iremediabilă, după naș- terea copilului Gabi revine și invața sa facă umile treburi gospodărești. înțele- gem din această versiune că viața e așa cum e, nu cum am vrea noi sau cum ar trebui să fie. Se simte însă că rescrierea romanului se datorește nevoii de a reveni asupra unui personaj despre care c greu de a Liviu LEONTE 1976, Poezie neîntreruptă, spre deose- bire de cea din 1969, Blănurile oceane- lor și alte poeme, poezia din care am citat nu mai apare, deși sînt selectate alte piese din Semicerc, (pentru că Vir- gil Teodorescu nu-și neagă nici una dintre etape). între extremele din care am propus exemple putem descoperi mai bine esența poeziei lui Virgil Teodo- rescu. Pentru a descoperi în ce măsură scriitorul urmează preceptele suprarea- liste, ale acestei mișcări de avangardă „tinzînd să întemeieze o tehnică și un sistem pentru a nărui acel zid al apa- rențelor înălțat de reflecție, de rutină, de utilitarism și mai ales de confor- mism, care izolează omul dc lumea rea- lă, restituindu-i astfel ochii și urechile pe care le pierduse involuntar și stabi- lind un contact între cuvînt și reali tatc" (am citat din Cuvîntul introduc Uit la Poeziile lui Paul Eluard, semnat, ca și traducerea, de Virgil Teodorescu, poetul francez fiind, se pare, unul din favoriții autorului Blănurile oceanelor, de la el împrumutând și titlul antolo giei sale din 1976, Poezie neîntreruptă, același cu al volumului lui Eluard dii. 1946) să vedem cum sînt ele sintetizate chiar de poet (citez din același loc) , „întoarcerea la spontaneitate, la revol tă, la concret, refuzul convcnțiunilor șt al conveniențelor intelectuale, liberarea imaginației, proclamarea hazardului o- biectiv și abordarea sistematică a visu- lui". Unele din aceste trăsături le von. recunoaște de îndată în prima perioadă de creație a tele. în mai abandonează umil lucid. lui Virgil Teodorescu. Al mică măsură, /viitorul se visului, dar visul său este Există, desigur, spentanei- virgil teodorescu între suprarealism Șl nici eși suprarealismul nu mai stîrneș- te astăzi ecourile de altădată, Virgil Teodorescu nu-și neagă, în mărturisite din interviuri, nici în versurile pe care le scrie, aderența la principiile revoluționare — altădată — ale grupului strîns în jurul lui Andre Breton. Insistînd, în cele din urmă, pe semnificațiile sociale ale curentului puse, ca importanță, pe același plan cu ela- borarea imaginației poetice, autorul Blă- nurilor oceanelor face parte din acea categorie de scriitori suprarealiști care au ținut în primul rînd la apartenența lor la un program literar. Pentru că au existat două categorii de poeți situați sub emblema mișcării. Din prima ar face parte autorii care au presimțit, la un moment dat, fie nevoia de a se im- pune sub o etichetă zgomotoasă, fie tatc, dar nu poate fi trecut cu vede rea travaliul artistic. Spontaneitatea în artă, se știe, c mal degrabă rezultatul muncii î’idîrjite decît al simplului aban- don in voia curenților imaginarului. Au- torul Buteliei de Leyda se impune, din- colo de eticheta critică, prin această „Am să vă răspund cu exactitatea ma- șinilor electronice" ; „i-am împlîntat vi- tezei ritmul / efervescent și implaca- bil". — respectiv „i-am împlîntat vitezei ritmul tulburător și implacabil" ; în ,lncc~ ia textul nr. 7 : „și cel puțin Co- piii ca boabele de mure" — respectiv „și cel puțin copiii ca tufele de mure“ ; „Un munte azi. Și mîine iar un munte" — respectiv : „un munte azi. A doua zi alt munte", și, în fine, două scurte frag- mente din care se pot observa și mai ușor diferențele : „Divinul pom, măsli- nul, creștea încet de tot / Ca să atingă vîrsta de o suta de ani / PMmîntul era învelit cu pietre / ca un covor putred. / Divinul pom, măslinul, creștea încet de tot, / Caprele pășteau iarba. // Și iarba mirosea puțin a sînge". — respec- tiv : „Un măslin creștea încet de tot. / Pămîntul era învelit cu pietre. / Un măslin creștea încet, încet. / Caprele pășteau iarba // Și miroseau grozamele a sînge". Modificările, și mă rezum la textul la care m-am oprit, sînt mai nu- meroase. Ce ne arată aceasta ? Că, cel puțin într-o perioadă mai tîrzie, poetul nu se mai abandonează dicteului. Prin- cipiul construcției, ca în poezia dkî- totdeauna, e cel care precumpănește, nu acceptarea fluxului spontan al imagi- narului. Ca și alți poeți de avangardă Virgil Teodorescu își construiește dis- cursul. Luciditatea, simțul critic cenzu- rează inconștientul, lasă să apară în text numai ceea ce poate avea putere de su- gestie. Autorul a ales, din principiile curentului la care s-a raliat, numai ceea cc-i putea pune în valoare calitățile înăscutc. In realitate, toți poeții impor- tanți care au trecut prin suprarealism și-au urmat in primul rînd vocația. Asemeni lui Eluard, Virgil Teodorescu face parte dintre acei poeți care s-au desprins dc principiile lui Breton sau n-au aderat niciodată, în ciuda apa- rențelor, la acestea. Ultimele sale vo- lume ni-1 arată împărțit între tentația urmării liniei mai vechi și aceea a unei poezii mai degrabă lirice, care pune însă preț pe acele șanse oferite, în fond, în- tregii poezii moderne. Autor al unei opere simptomatice pentru destinul poe- ziei suprarealiste de la noi, Virgil Teo- dorescu se desprinde, în cele mai bune piese ale sale, ca un poet liric fasci- nat de strălucirile Indicului. P. CONSTANTIN un nu știu ce“ Nici un poet nu cred să poată (explica /vreodată de ce e poet și cum se face că /e poet și nu băcan, cum se face că de la bun început cuvintele l-au împresurat ca un stol de lăcuste sau ca o haită de lupi. Și totuși jse-ntîmplă ceva, „un nu știu ce“, pînă cînd poezia ajunge să fie : „sărut ureînd în ochii oceanelor, -prelung", pînă cînd descoperă știința poeziei, care e cu totul altceva decît poezia. îmi vin în minte cuvintele lui Rimbaud : „pînă acum am scris ver- suri, Ide acum încolo scriu poezii : va trebui să muncesc nu glumă !“ în altă ordine de idei eu cred că la baza producției poetice stă imi- tația. Depinde, desigur, pe cine imiți jși depinde cum te scapi -de cl, cum te scuturi de prezența lui obsedantă. Această imitație sc poate transforma în contrariul ei, adică modelul adoptat să-ți producă greață, la un mo- ment dat. Da. La început de tot cred că imitația e absolut necesară și nu numai imitația, ci și plagiatul. De fapt trăind în aceeași epocă și fiind preocu- pați de problematica epocii, noi ne plagiem în mod involuntar unii pe alții, mai mult sau mai puțin evident. Virgil TEODORESCU 11 - Convorbiri literare — nichita — v stănescu Bibliografie. Opere originale : Sensul iubirii (1960), O viziune a sentimentelor (1904) Dreptul la timp (19S5), 11 elegii 19G0), Ou! și sfera (1967), Roșu vertical (1937), Alfa (antologie) (19G7), Dans Pto- lemaei (1968), Necuvintele (1969), Un pâ- mint numit România (1969), In dulcele stil clasic (1970). Poezii (antologie) (1970), Măreția frigului (1972), Cartea de recitire (1972) Clar de inimii (1973). Starea poe- ziei (antologie) (1975), Epica magna (1978) Operele imperfecte (1979), Respirări (1982), Noduri șl semne (1982). ț n epocile literare efervescente există șan- I sa ca atenția criticii și a cititorilor să * se focalizeze asupra unui scriitor, acesta devenind un fel de reper la care sînt raportate celelalte evenimente de aceeași natură. De obi- cei astfel de autori prezintă în scrisul lor trasă turi simptomatice pentru mișcarea artistică a momentului. In perioada care începe cu anii șaizeci din poezia noastră un astfel de punct de referință au fost cărțile lui Nichita Stănescu. Trebuie spus însă că, deși cei mai mulți comen- tatori i-au recunoscut calitățile, opera sa nu s-a impus de la început fără opoziții și că nici mai tîrziu ea n-a întrunit consensul unei critici ad- mirative. Dincolo de toate, faptul că volumele sale s au aflat, vreme de două decenii, în cen- trul atenției este incontestabil și spune el în- suși ceva despre locul autorului Necuvintelor în literatura noastră contemporană. Sensul iubirii, dar mai ales O viziune a sen- timentelor și Dreptul la timp, fără a ajunge la pregnanța maturității creatoare începute cu 11 elegii conțin, în mare, liniile portretului care se va preciza mai tîrziu. Sint evidente desprin- derea de solemnitatea artificială și de platitudi. dinea versificațiilor care inundaseră librăriile pînă la acea vreme (formula „luptei cu inerția-' fusese impusă cîțiva ani mai înainte de Nico- lae Labiș), atracția către imaginea surprinzătoa- re, alcătuirea poemului din succesiuni de astfel de imagini : „Pe urmă ne vedeam din ce in ce mai des. / Eu stăteam la o margine a orei, / tu — la cealaltă, / ca două toarte de amorfă. / Nu- mai cuvintele zburau între noi, / înainte și îna- poi. / Vîrtejul lor putea fi aproape zărit..." (Po- veste sentimentală). Provocată poate și de o reacție firească față de poezia „morocănoasă", corespunzînd insă cu siguranță unei predispoziții native, de- zinvoltura asociațiilor este una din trăsăturile care se impun în lirica autorului de la aceas- tă vîrstă. Imaginile sînt întotdeauna revelatoa- re. In poezia lui Nichita Stănescu ele se rele- vă, înainte de toate, pe ele însele. Poetul con- cepe „o viziune a sentimentelor", nu-și transpu- ne în versuri trăirile. O detașare egală față de ceea ce se înțelege prin tematică și față de sen- timentele pe care, putem presupune, aceste te- me le suscită, pune în prim plan discursul poetic. Dacă distingem în planul poemului trei nivele — inferioritate (trăirile subiective) / limbaj / ex- terioritate (stimulii care pun în mișcare mecanis- mele imaginarului) — vom putea observa că în opera fiecărui poet de valoare accentul cade pe unul sau altul dintre acestea. Limbajul ocupă în scrisul lui Nichita Stănescu un loc primor- dial. O fervoare adolescentină traversează pie- sele primelor volume. Numai că nu este vorba de „descrierea" efervescențelor vîrstei, ci de exu- beranța descoperirii libertăților nelimitate ofe- rite de această superioară ars combinatoria. Sub aerul uneori misterios al căutării perspecti- velor inedite asupra realității interioare și a universului aflăm iluminările celui căruia fie- care poem fi relevă șansa unor alăturări ne- . maiîntîlnite de cuvinte, ale celui care simte tot mai precis puterea generatoare de poezie as- cunsă în profunzimile limbajului. Profuziunea de termeni „nepoetici" crează impresia de ma- re aderență la realitatea imediată. Numai că această realitate devine în poezie o „iluzie" (ca în des citata Adolescenți pe mare). La prima vedere volumele de pînă la 11 elogii invocă iubirea, exuberanța vitală, drama extinc- ției etc. Autorul scrie însă o poezie rece, în ca- re luciditatea, are un serios ascendent asupra participării afective. .Sentimentele, mai degrabă comune vîrstei, nu sînt altceva decît „țesătura" pe care discursul poetic o secretă, după legile lui interne, pentru a-și consolida edificiul. Bun cu- noscător al experiențelor literare moderne, Ni- chita Stănescu nu cade în capcana, tentantă și facilă, care i-a amăgit pe alții, a eliberării anar- hice de orice „constrîngere" poetică. Cu toate că talentul său (sau poate tocmai de aceea) pare a-1 îndrepta tocmai spre o astfel de eliberare. Poezia lipsită de coloană vertebrală, de coeren- ță a ansamblului, se destramă ușor, oricît de strălucitoare ar fi pe fragmente, libertatea tota- lă fiind o iluzie, factice ca orice iluzie. La Nichita Stănescu există o continuă încer- care de evadare din cadrul limitelor și o con- tinuă întoarcere la acestea. Aspirația către „sis- tem" e cu atît mai imperioasă cu cît abstrac- ția își face mai mult Ioc în poezia sa. Intr-un dialog contemporan elaborării elegiilor poetul afirma, programatic : „Nimic mai înafară de poezie decît concretul, nimic mai concret în poezie decît abstractul". Poezie „abstractă" se mai scrisese în literatura noastră. E. Lovinescu îi și postulase esența : „A- devărata intelectualizare a poeziei nu constă în substituirea elementului emoțional prin elemen- tul noțional, ci în extragerea emoției din dome- niul rezervat speculației intelectuale". Aserțiu- nea parțial valabilă și în cazul lui Nichita Stă- nescu. Lirica din 11 elegii are, în aparență, des- tule în comun cu construcțiile filosofice. S-au făcut, de altfel, referiri la ginditorii a căror in- fluență ar putea fi detectată într-o secvență sau în alta. Este însă un truism observația că poe- zia nu se substituie niciunei alte discipline. Ea nu ne restituie adevărurile filosofilor, ci cel mult, așa cum sugerează Lovinescu, emoția din sfera speculației. Puneam însă, în evidență, mai înainte, răceala acestei poezii, imunitatea ei față de participare directă și nu e greu să o descope- rim și în elegii : „Dacă te trezești, / iată pînă unde se poate ajunge : // Deodată ochiul devi- ne gol pe dinăuntru / ca un tunel, privirea / se face una cu tine. II Iată pînă unde se poate a- junge / privirea, dacă se trezește : / Deodată de- vine goală, aidoma / unei țevi de plumb prin care numai albastrul călătorește. I] Iată pînă unde se poate ajunge / albastrul treaz : // Deo- dată devine gol pe dinlăuntru / ca o arteră fără sînge / prin care peisajele curgătoare ale som- nului / se văd." (A treia elegie). O puternică tentă speculativă este dată de precizia seacă de cu convorbiri cu școala literatura în noile manuale școlare postulat : „ El începe cu sine și sfîrșește / sine". ; „El este înlăuntrul-desăvirșit, / și, / deși fără margini e profund / limitat". ; „Pă- mîntul lui a fi / își trage aerul din pămîntul / lui a nu fi" etc. Nu avem de-a face, în 11 ele- gii, cu speculația scientistă. Metaforele și meto- nimiile se amestecă împreună cu limbajul se. al gîndirii raționaliste și dau, în totul, aspectul compact al celui mai omogen volum al poetului. Abstractizarea își va face tot mai mult loc în versurile lui Nichita Stănescu și cîștigă tot mai multă greutate față de cealaltă direcție, în ca- re iluzia infuziei realului predomină (vezi volu- mele Oul și sfera. In dulcele stil clasic etc.), pe ■ are o reia. Nu este însă vorba, așa cum s-ar părea, de direcții divergente. Construcțiile în genul teoremelor (din Laus Ptolemaei, de pil- dă) sau iluzoriile efigii ale cotidianului sînt conținute în același răspuns dat de poet entro- piei. încercarea de a opune tendințelor centri- fugale ale imaginarului coerența comunicării definește fundamentalele mecanisme poetice ale și libertatea necontrolată îsi autorului. Ordinea dispută întîietatea cel mai înalt grad ziei moderne. S-a spus despre Inventatorul unui intr-o operă care suportă în tensiunile unei limite a poe- autorul Necuvintelor că este nou limbaj poetic. Discuția s a purtat în termeni destul de generali și la su_ arafață. In ce constă acest nou limbaj poetic 7 In folosirea „altfel", în cîteva cazuri, a gramati- cii ? („A iubi este/ Iubirea se este" ; „Nu Mai sint pentru că el mă este" ; „Cum se piele cu bube, / Cum se picioare cu umblet. / Cum se nori cu ploaie..." etc.). Sau o fi vorba de mulți- mea neologismelor, a cuvintelor scoase din ționarele filosofilor sau ale oamenilor de mță ? Ori poate spațiul interogativ in care introduse semnificații ale cifrelor, ale lui ale lui 1. a primei litere. A, a verbului dic- ști- sîtrt 0 și a fi a.m.d. ? Dar, pe de o parte, acestea sînt proce- dee care pot fi întîlnite și la alți poeți; pe de alta, fiecare autor important își crează un lim- baj al său, consecință a originalului său uni- vers poetic. Procedeele noi nu fac ele singu- re poezia ba, dimpotrivă, cultivarea lor excesi- vă este un semn de epuizare a forțelor creatoare, repetiția îndelungată anulîndu-le efectele. Caracteristică liricii lui Nichita Stănescu este căutarea echilibrului dintre entropia limbajului poeziei moderne ți aspirația dintotdeauna a artei de a comunica, de a se înscrie, deci, în- tr-o anumită ordine, de a se supune, așadar, u- nei „forme" spirituale. Spiritul ludic, vocația paradoxului ș.a.m.d. îl puteau foarte ușor îm- pinge pe creatorul elegiilor pînă la acea limită în care poezia nu mai are nevoie de suportul comunicării. Și. într-un fel, poetul a mers In această direcție, fără a străbate însă căile bă- tute ale avangardelor. Poezia s-a dispensat de proptelele „descrierii" dar, dusă lai limită, ex. periența se dovedește a fî un impas. întoarcerea la căile bătute ale tradiției este la fel de super- fluă ca si excesele în celălalt sens. Lirica lui Nichita Stănescu e marcată puternic de acest moment de „dilemă" poetul încercînd de fiecare dată să dea dezordinii creatoare a imaginaru- lui o ordine. Nu s-a fixat, n-a exploatat pînă la epuizare nici un filon, pentru că esența o gă- sise în acest du-te vino neîntrerupt. Pot fi des- coperite în poezia sa reminescențe din poezia al- tora, pot fi găsite unele tentative abandonate, altele reluate pînă la epuizare. Necuvintele tre- buiau să spună altceva și mai mult decît cu- vintele — rămînînd însă, chiar dacă în sens ne- gativ. cuvinte. Incepînd cu Epica magna devine vizibil un moment de saturație și o nouă cău- tare, aceea a unor puncte stabile. Poetul își scrie acum o „biografie" (desigur nu o biografie reală, ci una inventată dar avînd, literar, ace- eași funcție). Ca și tentativa reîntoarcerii la „dulcele stil clasic" ultimele volume nu fac alt- ceva decît să pună mai mult în evidență „ina- daptarea" fundamentală a poeziei stănesciene la o formulă statică, exploatată pînă la ultimele resurse, cum se întîmplă în cazul altor autori. Poet disputat cu ardoare și uneori cu vehe- mență de către critică, Nichita Stănescu ocupă, fără îndoială, prin semnificația simptomatică (a scrisului său), locul cel mai important în poezia noastră de după război. Constantin PRICOP M Nu-i va fl greu insă (cititorului) să des- copere oricind — degajat de materia aluvio- nară care-1 ascunde uneori — un itinerar esențial, care e nu numai al unui poet im- portant între frontierele timpului său lite- rar, ci și al unui poet marc. Oricum, întru- cit lectura unei opere este inevitabil marcată de contextul in care se realizează, ceea ce se poate spune cu siguranță este că acum această operă este vie, că ea ne vorbește convingător. îndoielnica „eternitate" va adu- na sau scădea, poate, la vocile ei (...). Așa cuni se înfățișează astăzi, în dimensiunile sale majore, ea are toate șansele să dureze. Ion POP ■ Convingîndu-se iute că nu e nevoie să resimtă el stările poetice, pentru a le trans- mite altora șl, făcind, din chiar acest fapt, un motiv de încurajare, Nichita Stănescu a vădit cea mal inspirată reacție sub unda de șoc a marii tradiții poetice, idealizate atunci — se înțelege — prin simpla el redescoperi- re. Și cea mai rapidă, căci nu a pășit, cu- minte, alături de atîția alții, pe calea modes- tă prin care tradiția era asimilată treptat, într-un marș cu etape tipice, năzuind la deplina sincronizare — șl nimic mai mult — cu oeea ce se numea pe atunci „marea poezie". Eugen NEGRICI ■ Dar cea mal mare surpriză este alta ; foarte puțini dintre comentatori au înțeles cu adevărat poezia propusă de autorul Ne- cuvintelor (...). în majoritatea lor exegețil rămîn alături de ceea ce are unic, Incon- fundabil marele poet. Alex. ȘTEFANESCU omparația între vechile și noile manua- școlare de Limba română pentru clasa a V-a (autori : Ana Dumitrescu și Vasi- le Teodorescu) și pentru clasa a Vl-a (autori ; Mihaela Butoi și Gh. Constantinescu-Dobridor) relevă atît un proces de continuitate, cît și ele- mente noi, a căror discutare este necesară acum, la începutul folosirii lor în procesul de învăță- mînt. Din edițiile anterioare autorii noilor manua- le au păstrat, în general, ceea ce este literatu- ră clasică (texte din M. Eminescu, I. L. Cara- giale, ș.a.) și, la acestea, au adăugat altele de literatură autentică (lecturi literare din Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Ionel Teodoreanu, Fănuș Neagu ș.a.), cu virtuți estetice și edusa- tive superioare. S-a realizat astfel o legătură mai strînsă decît pînă acum între estetic, etic și et- nii:. Din tematica și succesiunea lecturilor literare sc poate deduce, de asemenea, că autorii manua- lelor de clasa a VLa — observațiile sînt, însă, aplicabile, în bună măsură, și pentru manualul de clasa a V-a — au o concepție specifică a- supra liteiaturii în școală, și anume aceea că literatura trebuie să ofere elevilor, în formele specifice ale artei prin limbaj, o imagine com- plexă a țării noastre, cuprinzînd varietatea geo. grafică, ecoul literar al luptelor istorice duse pentru independența națională și socială, reali- zările socialismului. Manualul se deschide cu seria de lecturi li- terare cuprinzînd aspecte generale (Cîntarea României de M. R. Paraschivescu, Patria noas- tră de G. Coșbuc, Voința neamului de loan Ne- nițescu, Dreptul de a fi stăpîn de D. Almaș, Limba noastră de Alexe Mateevici, Laudă lim- bii române de Nichita Stănescu, Limba noastră de Virgil Carianopol) și continuă cu seria de lecturi literare care înfățișează aspecte geogra- fice și istorice (Ardealul de N. Bălcescu, Oltul în Dobrogea de Traian Coșovei, Sobieski și ro- mânii de C. Negruzzi, Iarna de V. Alecsandri, Scrisoarea III de M. Eminescu. Dunăre, Dunăre de Z. Stancu. Săracă Țara Moldovei de Geo Bogza, Luarea Griviței de M. Sadoveanu). înscris în această concepție, folclorul literar este repre- zentat adecvat, prin Toma Alimoș, Cîntecul lui Mihai Viteazul, lancu Jianu. Cîntecul străinătății si mai multe doine. Elementele de variație, bine- venite, constau fn intercalarea unor lecturi li- terare — unele propuse ca lectură suplimentară — precum Moment poetic : M. Eminescu, con- ținînd fragmente cu aceeași orientare tematică din poezia poetului nostru național. Alte lecturi literare, ca Premiul întîi de Marin convorbiri —1884 Așaptesprezecea „epistolă" către V. Alecsan- dri a Iul Ion Ghica rememorează cu pi- toresc (cert) fapte petrecute în perioada guvernatoratului insulei Samos. Sint evocate in- clusiv personalități române precum Ion lonescu de la Brad, Nicolae Aristache, Costache Negri, colaboratori ocazionali ai energicului bei, sin- gurul în stare a-i „desfide" (în sensul de „pro- socare la duel", „înfruntare") pe temuții „spu- megători de mare" (pirații), în număr de peste 700 („îi știam pe toți anume") ce împinziseră „archipelul" (arhipelagul), dar... sprijinit sub- stanțial de teribilul comandant de bastiment, francezul Laurent Pouthier. în ceasurile de des- tindere marinărească, imberbul matelot dovedea o artă a deghizării cît și virtuți actoricești pa- rodiindu-i pe contemporanii în vogă : „legat la cap cu un prosop devenea un orosman capabil să ție concurs cu Ligiez și cu Beauvallet ; înfășu- rat într-un cearșaf se făcea o Phedră sau o Hcrmionă, la care putea să rîvnească chiar și vestita Rașelă ; cînta partiturile lui Robert și ale lui Raoul, ca Nouri și ca Duprez, imita cu bas- tonul în gură întoarcerea vacilor din Guillau. me Teii cu toate fioriturile clarinetei de la Operă". Prieten al românilor Laurent este ace- la ce va coborî, în semn de protest, steagul francez de pe clădirea ambasadei, obținînd ast- fel de la sultan grăbirea ordinului ce anula a- legerile trucate de Vogoride în Moldova anului 1848. Colonelul lancu Alecsandri, fratele bardului, < unoscut pentru mari servicii dplomatice aduse țării, traduce din Flammarion un fragment des- pre Lumete celelalte. Ce și-or fi zicînd cititorii Convorbirilor de acum un veac fiind asigurați că „pentru Marș (Martie) sîntem steaua de zori și steaua de seară, sîntem steaua Păstorului, prezențe la „junimea viorile lumii . . .cît mai este veacul lume nostalgiile viitoare îmi tulbură azurul fiecărei celule inima îmi migrează prin trup cu cred a te înlumi perpetuu prea prinzi rădăcini în fruntea mea ramificată lume. recurs la spectacolul lumii încă mi-e rușine să mor acum ultimele știri imi subțiază trupul tot Preda, In ajun de Anul Nou de Fănuj Neagu, Amintiri din copilărie de Ion Creangă, La Me- deleni de Ionel Teodoreanu, Privighetoarea de 1 Al. Brătescu-Voinești, Domnul Goe de I. L. Caragiale ș.a. sînt mai apropiate, stilistic, de structura psihică, de vîrsta preadolescentului. Este potrivită și includerea unei proze SF, a unor fabule, precum Cîinele și cățelul de Gr. Alexadrescu, Cuiul de T. Arghezi, și a unui frag- ment din Aventurile lui Huckleberry Finn de Mark Twain. La o nouă ediție a manualului, se poate in- sista chiar mai mult aupra acestui domeniu, în sensul augmentării lui cu alte fabule și frag mente din opere celebre ale literaturii univer- sale și ale literaturii românești actuale. Problemele de lexic și de gramatică au ia bază limba lecturilor, fără a fi (și ar putea să fie) în conexiune strînsă cu acestea, astfel că ilustrarea concretă a valorilor gramaticale și stilistice este însoțită de prezentarea adecvată a structurii limbii române (în manualele ante- rioare, literatura era separată, inadecvat, de ex- presia ei lexicală și gramaticală). De exemplu, la Sobieski și românii de C. Negruzzi sînt pre- zentate zărbuismele. Subiectul operei literare, declinarea substantivelor și Compunere după tablou. Numeroase și, de multe ori, bine realizate ilus- trații în culori însoțesc textele literare. Unele inadvertențe din vechile manuale se continuă sau au apărut altele noi: astfel, în de- finiția și la funcțiile sintactice ale substantivu- lui, adjectivului și pronumelui se folosește no- țiunea de nume predicativ, predată și invățată de elevi mai tîrziu. S-ar putea experimenta un manual în caro gramatica să îmbine mai strins sintaxa și mor- fologia, pornind de la sintaxă, nu de la morfo- logie. Autorii acestor manuale de Limba română au reușit să aducă un suflu nou, cu implicații mo- derne in predarea-învățarea literaturii și lim- bii române în gimnaziu și să fundamenteze ast- fel mai temeinic educația intelectuală, estetică și patriotică a elevilor. Varietatea lecturilor lite- rare, a exercițiilor și a indicațiilor dovedește o experiență didactică bogată și concepții clare asupra procesului instructiv-educativ. Urmează, desigur, ca practica școlară să beneficieze de noile manuale și să indice posiblitățile de îm- bunătățire a lor. începutul probează, in esență, auspicii dintre cele mai favorabile. Rodica DOROBANȚU a scumpelor visări, a dulcilor confidențe. Locui- torii acelei lumi, văzînd planeta noastră atit de luminoasă, atit de albă și de curată, și-o în- chipuiesc, negreșit, ca un lăcaș în sinul căruia domnește o pace perpetuă, unde totul e frumos, bun, adevărat... Căci cum să poată ei admite că o planetă atît de minunată să fie locuită de o omenire atît de puțin inteligentă ?" G. Sion, fostul discipol al lui Asaclii, scrie la Mircești, în 22 mai 1884, această „patetică" La aniversarea mea : „Ca visuri și ca spasme, cu bici de foc bătute i Minute, ore, zile și săp- tămini, și luni, / Și veri, și tomni, și erne a- leargă iute, iute, ! Și anii peste capu-mi se gră- mădesc nebuni ! / / Șeizeci și doi la număr ! Și-n timp de bună pace / Ca oaspeți nebunateci mă turbură mereu ; / Și fără să mă-ntrebe de-mi nu.mi place / îndeasă visuri căpătîiul meu. / Aci îmi ia aci-mi pun ochelari ; ! / Aci place sau triste sub un dinte ; ___________ . - c-o zbîrcitură obrazul îmi crestează / Apoi m-a- rată lumii cu perii albi sau rari, ll Chiar bie- tul orologiu ce cîteodată pare / Că vrea să mai și stee în loc cu viața mea / Nici lui, biet, nu-i dau pace ; ci vin c-o strămurare / Și iute mi- nutarul l-împing să nu mai stea. // Și fruntea mea, deprinsă spre ceruri să-se-ndrepte / Mi-o pleacă spre țărînă gătit-a mă sorbi ; / Și-n loc să urc vreo scară, eu tot scobor la trepte / Ce duc către prăpăstii — și nu mă pot opri ! U Voi nu mi-ați dat în viață perfecte zile line ; / Mă- rirea bogăția, de mine nu s-au prins. / Dar sacra misiune de a face-n lume bine, / Mereu am ur_ mărit-o ; sînt mindru șt convins !“. G. Sion se va sfîrși, academician și socru al lui Matciu I. Caragiale, abia peste opt ani. Lucian DUMBRAVĂ mai mult să impărțim durerile și bucuriile suferința și moartea intre noi mai egal Și floarea lovită de puiul căzut dintr-un cuib se preschimbă în corabia cu țărmuri pure din zenit Iar puiul încă pe propriul grai n-a învățat să piară — rasfrînge-te răsfrînge-te pretutindeni împarte inimile toate în părți mai egale scutură laolaltă din vechile straie alte cuiburi îți cresc în carne și corul se scutură de zboruri înlăuntru numindu-tc. Viorel ARHIRE Convorbiri literare—12 panoramic editorial CONSTANTIN TRANDAFIR : „Introducere în opera lui Șt. Petică" Constantin Trandafir e, asta se vede repede, un om informat, citit, inteligent și serios, care a căzut pe un autor de mîna a doua : Ștefan Petică. Rezultatul e tipic. Cartea își depășește cu mult obiectul, ca o apă care dă în foc și se revarsă pe alături. Puzderie de date, nume, in- formații, comentarii, citate, r consti- tuiri, excursuri istorice, filosofice, po- ietice, psihologice — fără a fi rău scrise — nu sunt, vorba lui Moio- rescu, în chestie. Lungind vorba. C. Trandafir pornește, în orice aspect, de prea departe. Aștepț să ajungă la Ștefan Petică, ce a fost și cum, ce e cu opera lui, cît rezistă, cît nu — dar criticul o ia de la '48. te poartă prin tot presimbolismul, prin tot simbolismul, prin tot postsimbo- Hsmul, prin toți exegeți, acestor-., prin toți implicații pe plan mondial’, corifei sau caracude, scapă o vorbă despre Ștefan Petică și crezi că în fine a trecut „la ’64“, dar nu, dim- potrivă, el își ia seama că nu a lă- murit capital lucrurile și se întoarce să vadă ce e de fapt simbolul, de unde purcede, de la Sumer, din Bi- blie, de la Sf. Augustin, concep', lui Goethe despre simbol, a lui A- nanda Coomaraswamy, a lui Mircea Eliade, Durând, Bonneau, Schlegcl. Hegel, Frye etc., etc. Cum ziceam, e un demers critic tipic (pentru un a- nume gen), în care autorul joacă totul pe o carte, căutînd să înghesuie in pa- ginile ei tot ce știe, tot ce a aflat, tot ce are la îndemină prin fișe sau conspecte. Analiza e ca și antecamera ei. Justă pe alocuri, lungă în general, luînd lucrurile prea microscopic; sa- tanic de grav (defect observat cînd- va de Călinescu, care atrăgea aten ția studioșilor ce se ocupă de un scriitor mai mic să nu-1 zeifice), di- latînd valoarea, umflînd semnifica- țiile (ce e „act cosmogonic" în stro- fa, modestă în fond și bombastică „Cl-n zbucium stăm cu brațe-ncruci- șate, / Cu ochii pironiți spre-al- bastrul cer, Rostind blestem că nu putem străbate / Cu mintea-ngroz - torul său mister", pe care comenta- torul o găsește „pe cît de edificatoa- re în privința atitudinii, pe atît dc izbutită în expresie", p. 127 ; sincer vorbind, care e expresia izbutită ? Sau, ce rost au pompozități gen în poezia lui P. se depășește opoziția contingent-transcendent, real-imagi - nar", p. 147, și sunt noian din aces- tea). Limbajul criticului vădește omul de meserie, dar, după gustul meu. o prea, cum să zic, oficial, ca o doctă dare de seamă. Cînd am întîlnit la p. 88 adjectivul „nostim", am tresă- rit. Opusculul nădușește, pentru că indiferent ce ar trata, autorul nu ie- se din costumul negru cu vestă si cravată. Vreau, adică, să spun că C. Trandafir duce sobrietatea și aerul de cercetător savant pînă la spilcu- ială. Scrisă cu multă știință de carte, enciclopedica introducere a lui C. Trandafir conține material bun pen- tru un eseu de 50 de pagini. Și dacă în acest ipotetic eseu cuvintele ar fi mai puțin țepene și ceva mai natu- rale, el n-ar mai semăna cu o repro- ducere în alb-negru după un tablou în culori G. P. OTILIA NICOLESCU : „Despre Astralia" Volumul Otiliei Nicolescu, Despre Astralia (Ed. „Cartea românească , 1983), se deschide semnificativ cu un poem intitulat Totul a existat care trasează în tușe delicate un spațiu li- ric al fragilității și diafanului, preci- zînd atît un mod al trăirii în și prin poezie, cît și principalele elemente din recuzita „tehnică" a poetei ; visul sau o stare „de mijloc" pe care aș numi-o „semivis-semiveghe" reprezintă „cad- rul" în care evoluează discursul liric, iar grădina acestuia constituie terito- riul pe care ființa încearcă să și-1 a- propie : aici. în grădina închisă cu „lănțișoar- de aur", fluturii visează „pe vîrfuri crude de iarbă", închipui- rea are „aripi fragede", iar cuvintele își fac „cuiburi cu brîndușe". Ase- meni altor voci lirice ale generației sale, Otilia Nicolescu își. reprezintă poezia ca pe o lungă visare pe acest tărim ai purității, departe de asprele atingeri ale vieții în dinamica sa ; Astralia este numele spațiului poetic, deșemnind, în egală măsură, himera care hrănește trăirea eului și distanța irecuperabilă dintre ceea ce este și ceea ce se închipuie a fi : Astralia — insula visului — este zona do identi- ficare a ființei. Există, apoi, o suges- tie a unei presupuse relații tensiona- le între acest spațiu de „dincolo" și lumea de „aici" ; numai că dacă Astra- lia este văzută în mișcare, altfel spus, poeta încearcă să fixeze în vers linia devenirii interioare a spațiului său de reflectare, lumea se reduce în poezia sa la cunoscuta imagine a „circului", a spectacolului derizoriu : reprezenta-’ rile celor două spații sînt, cel mai a- desea. daimonul și fluturele, deznădej- dea și „limba" speranței — elemente - le-pivot ale universului poetic pe care ii propune Otilia Nicolescu în Despre Astralia. Cu aceste date ale proiectu- lui său liric, Otilia Nicolescu scrie în acesț volum, ca și în precedentele, o poezie a nostalgiei trecerii și petrece- rii vremii, în versuri care „curg" dis- cret, liniștitor, cu rare zvîrcoliri; mis- terul poeziei este, în fapt, atmosfera sa, nimic din ciocnirea dură cu coti- dianul, nimic din drama trăirii unei idei, totul rămînînd închis definitiv în lunga așteptare a unui „cineva" (sau „ceva") care întîrzie să apară : „încercam s-ating lumina / într-un salt peste amiezi — Lunecau hime- re verzi / Jos pe albia tăcerii. / Șar- pele zbura aprins / Fulgera o înălțime în năframe violete / Curgeau umbre pe coline. 7 Retezată ploaia caldă Spînzura de înserare / Și-azvîrlită peste timp încă mai păstram lumi- nă / Lunecînd în așteptare". H. IOAN AL. I. FRIDUȘ : „Pe-o rază de soare" într-o cărticică de buzunar, agre- mentată cu desene expresive, pline de umor, Al. I. Friduș propune o lec- tură cu metafore inedite. Pentru au- torul volumului „Pe o rază de soare", apărut la editura Ion Creangă, copa- cii nu sînt ceea ce am învățat cu to- ții la lecțiile de botanică sau chiar la fața locului, în pădure. Copacii, ne asigură poetul, de la catedra care în- găduie completarea ingenioasă a no- țiunilor științifice, alcătuiesc, laolal- tă „cuvinte, / cuvinte crengi, / Cu- vinte-arbori / Cuvinte fiori și frunze, / Cuvinfe-fructe, / cărările pădurii adu- nîndu-le / In tot atîtea povești, pe. care / Le citesc de la echinocțiul de primăvară / Piuă la solstițiul de vaiă și mai departe / Pină-n toamnă / Cind ruginiul frunzelor se așterne / Ca o veche copertă pe ultima filă / De clo- rofilă / Pădurea transformindu-se în- tr-o / Imensă bibliotecă / Din care, în fiecare primăvară / Iau una și ace- eași carte / în paginile căreia / Mă întîlnesc cu părinții / Părinților mei / Și cu legendele". Toate subiectele cărții sînt tratate într-o cheie lirică originală. Este îm- bucurător efortul autorului de a ieși din șabloanele tradiționale, specifice unor cărți pentru copii. Merită subli- niată, în acest sens, verva cu care sînt expuse în versuri lecțiile de arit- metică, botanică, fizică sau gramatică, structură de bază pe care este con- struit edificiul volumului. Aceste lec- ții au darul dc a stimula imaginația micilor lectori, de a le țultiva pute- rea de asociație, ajutîndu-i ca „din cîteva linii să facă să răsară soarele și cu cîteva culori să aprindă macii și să unduiască lanuri de grîu, să re- flecte în desen lumea, așa cum în picătura de rouă se răsfrîng albastrul cerului sau roșul asfințitului". Metafora din titlu este slujită cu re- marcabilă dexteritate, lumina, bucu- ria descoperirii lumii, a cuvintelor, scăldînd generos întreaga coloană li. rică a cărții. Constantin VIȘAN ALINA NOUR : „Firul magic al Șeherazadei" Pe schema celebrelor O mic șl una de nopți, a doua carte a Alinei Nour (cea dintîi se chema O corabie printre nouri, coperta sugestivă aparținind și atunci autoarei) pare și este pînă la un punct o inițiere în tai- nele filosofiei. Insomniacul Ha- run—al—Rașid e desfătat de fru- moasa Seherazada („speakeriță" la TV.) cu istorii despre raporturi și pri- mordialitate, spațiu și timp, micro- și macrocosm, originea lumii, gîndire logică, necesitate, întîmplare etc. Spre a-i ușura înțelegerea abstracțiu- nilor, „profesoara" compune mici po- vești didactice cu morală evidentă. Un singur exemplu : principiul indubității și cel al terțiului exclus sînt explicate printr-o pățanie pusă pe seama lui A- ristotel, care și-ar fi cumpărat din piață o cioară vopsită în locul unei gîște grase. Ingenioase, nostime și, de ce nu ?, instructive, aceste „nopți" nepretențioase și cu versificație leje- ră, animate la prima vedere doar de intenții pedagogice, se vor mai mult decît atît, anume o demonstrare a aptitudinilor speculative ale femeii : „Spunîndu-ți filozofice povești / voiam să vezi că și femeia poate fi-nțeleaptă și / că în abstracții ca și bărbații ea poate gîndi. / Să-ți spun drept, m-am săturat să constat / că de secole filo- zofia-! făcută doar de bărbat." De n-ar fi unda de ironie ce străbate hotări- tele declarații alo ambițioasei „spea- kerițe", care profetizează reîntoarcerea matriarhatului („cînd femeile vor dis- cuta filozofie cu bărbați în pat", si- tuație inversă aceleia imaginate de Camil Petrescu, dar la fel de nevero- similă), mai că am fi dispuși a crede că asistăm la înviorarea mișcării femi- niste. Culmea e că epicele prelecțiuni au efecte devastatoare, lulburînd ordi- nea și disciplina imperiului : prea-su- pușii slujitori ai sultanului obișnuiți a trage cu urechea, sînt pur șl simplu fermecați de relatările Șeherazadei și, eistigați pentru filozofie, se încuie în camere, unde „studiază cu ardoare / pe filozofii ciți au fost sub soare" ; că- lăul însuși cutează a-și cere simbria, ca să plece la Paris pentru completa- rea studiilor ; cît despre luminatul sultan, el și-a pierdut liniștea, mintea fiindu-i cutreierată de probleme grele. : e pretind epuizantul efort al reflec- ției. Să ne mai mirăm atunci că, după plecarea Șeherazadei, bunul Harun-al- Rașid, simte că-i lipsește ceva și, ca să umple golul creat, redactează un studiu despre inutilitatea filozofiei, care „se dovedi să fie tot filozofie", și ă, surprins el însuși de neprevăzu. la turnură a propriei întreprinderi, admite de nevoie că „filozofia e-ncepu- l :1 și sfîrșitul a toate / fără ea nu se poate" ? Cred că e caza], mai ales că agatei cam prea grabnice cufundări în hățișurile conceptelor îi urm. ază, cum altfel, o rechemare a povestitoa- rei. Mă încearcă bănuiala că grăbii a' convertire a sultanului e doar un mi- jloc de a stăpîni un limbaj comun cu isteața și instruita femeie, ce ar pu- tea fi cucerită numai cu arme din propriu-i arsenal. „Ci cpnsolează-te, fată zurlie ! spuse sultanul / conso- .-ază-te gindindu-te că ultima cauză n oricărei / filozofii este femeia, ce l-a creat pe autor. / Iată cum, de sute de ani. femeia dă prețios ajutor / în ăs/ Jomeniu..." Cînd îi sorbea înțelepte!" vorbe, marele Harun era fascinat nu atît de înțelesul lor, cît de frumos ar- cuita gură care Ie rostea. Dar ca să ajungă la ea, era dator mai întîi să stăpinească șuvoiul de cuvinte. Al. DOBRESCU ILIE DAN : „Contribuții la Istoria limbii române" Universitarul ieșean Ilie Dan este cunoscut ca editor (ne-a dat, între al- tele, o ediție Sextil Pușcariu, Limba română, I, .Sextil Pușcariu, Cercetări și studii, o ediție I. I. Mironescu), ca poet, ca istoric literar (vezi, de pildă, monografia dedicată lui I. I. Miro- nescu) și lingvist (vezi Toponimie și istorie în Moldova dc nord). Cercetă- rile sale sînt întotdeauna bine infor- mate șl realizate fntr-o exprimare clară și destul de concisă. în volumul Contribuții ia istoria limbii române, Iași, Junimea, 1983, 199 p., Ilie Dan a înmănuncheat un număr de studii șl articole, dintre care unele au apărut mai întîi în reviste de specialitate. Autorul a considerat necesar să gru- peze materialul in două părți, I. La- tinitate — romanitate și II. Toponimia — „graiul pămîntului". După cum se precizează în Cuvînt explicativ, car- tea se adresează, în primul rînd, ele- vilor, studenților și profesorilor. Unele lucrări au în vedere istoricul problemei și stadiul actual al cerce- tărilor, fiind, într-un fel, niște lecții interesante, dar altele prezintă puncte de vedere personale și rezultate ale unor îndelungate cercetări de teren și de arhivă, contribuții meritorii la cunoașterea unor aspecte istorice ale limbii române. în prima secțiune, in- teres mai mare prezintă studiile Un aspect particular în morfologia româ- nească : vocativul și Privire istorică asupra articolului hotărit românesc. Primul dintre aceste studii prezintă și rezultate ale unor cercetări de te- ren, cu care prilej autorul a consta- tat că în Pîrteștii de Jos, în Stulpi- cani, în Botoșana și in Cajvana (jud. Suceava) se folosesc forme de vocativ popular neobișnuite în alte graiuri moldovenești. Dorim să arătăm că aria acestui vocativ se poate extinde asu- pra întregului jud. Suceava. Originea maramureșeană a vocativului in dis- cuție este sigură, cum stabilește au- torul. Al doilea studiu citat pune și rezolvă unele probleme, mai ales în legătură cu postpunerea articolului și cu unele corespondențe româno-bul- gare și româno.albaneze. In general, sîntem de acord cu punctul de vedere al autorului. Am atrage atenția asupra prezenței unor forme arhaice de ar- ticol hotărit în limba poeziei populare și în special în limba colindelor și am sugera o cercetare a acestor im- portante surse de informație, negli- jate de obicei. Autorul nu admite includerea românei în așa-numita „u- niune lingvistică balcanică" : „nu prin ceea ce are particular, nu prin influ- ențe si asemănări cu limbile vecine (toate’nelatine) trebuie definită limba română. Ea se definește, dată fiind originea și structura ei. prin fondul ei latin" (p. 35). Considerăm că acesta este punctul de vedere corect. Cartea . este o apariție binevenită, care va fi primită cu interes și care va putea stimula unele cercetări de toponimie. Ilie Dan este unul dintre lingviștii । are au consacrat toponimiei cerce- tări speciale. Ion POPESCU-SIRETEANU SULEIMAN AWWAD : „Lupul de mare" România nu este la o distanță geo- grafică atît de mare de Orient și sînt . mulți factori care dovedesc că civili- zația și tradițiile sale sînt, în mare parte, comune. De aceea, posibilitatea receptării depline a versului și sufle- tului românesc in lumea arabă nu e atît de dificilă. A venit glasul lui Suleiman Awwad ea o recunoaștere modernă a acestei tradiții spirituale. Un glas meritoriu, care prin consubstanțializ.are spiritua- lă, se ridică in universul adevărului sufletesc pur și durabil. Poate că a. cesta este unul din motivele principa- le care l-au determinat pe Suleiman Awwad să studieze literatura română’. (Poate că există însă și un alt motiv : prezența lui Suleiman Awwad prin fiul său, student în România, el însuși un iubitor al acestei literaturi). Fin cunoscător al spiritualității române și integrat aceluiași ideăl de armonie și frumusețe, distinsul scriitor sirian a publicat o amplă selecție din creația blagiană sub titlul Poemele luminii, o plachetă de versuri Poeți din Româ- nia și, recent, o cuprinzătoare anto- logie de poezie română sub genericul Lupul de mare (titlu preluat dintr-un poem de Geo Bogza), editura Al-Amal. Siria. Volumul cuprinde, într-o ver- siune arabă delicată, subtilă șl fidelă spiritului originar al poemelor, frag- mente reprezentative din creația lui Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, Lu- cian Blaga, Geo Bogza, Maria Banuș, Ni na Cassian, Virgil Teodorescu, A. E. Baconsky, Aurel Rău, Marin Sorescu, Dumitru Popescu, George Popa, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Horia Zilieru ș.a., poemele fiind precedate de o scurtă biografie a autorilor. Lupul de mare trecînd, astfel, prin nopțile literare ale Damascului nu este atît de departe de nopțile Orientului modern. Și așa cum nopțile andaluzie- ne sînt pentru noi, acum, pline de mireasma aducerii aminte, nopțile Da- mascului de astăzi vor deveni duioasă marcă de suflet pentru urmașii noștri, < are vor auzi de ele cu siguranță. Cu toate greutățile inerente unei ast- fel de încercări, efortul inimii lui Su- leiman Awwad a cîștigat încrederea ci- titorilor și simpatia oamenilor de li- tere arabi, încrederea și iubirea oa- menilor de litere din România, care l-au considerat, după apariția acestoi’ i ărți, „ambasadorul literaturii române in Siria". Este, mai mult decît recu- noașterea reușitei unui om, recunoaș- terea unității unui ideal : acela al ar- moniei, frumuseții și înțelegerii uni- versale. Lupul dc mare, ultima rază din viața de lumină a lui Suleiman Awwad, rămîne pe cerul poeziei ima- ginea acestui ideal. Naxef YOUSEF, Iordania contexte raport către homer Veșnicia e o chestiune de cali- tate și nu de cantitate. A în- cerca să dai „un sens fantasma- goriei lumii", a-ți trăi viața, a-ți a- suma destinul demiurgic, în așa fel îneît Moartea să nu-ți poată lua decît trupul. Este ceea ce se impune a fi consemnat înainte de orice după lec- tura volumului Nikos Kazantzakis — O viață în scrisori — apărut în apre- ciata colecție Corespondențe, Memo- rii, Jurnale a Editurii Univers. Multe elemente concură la impresia de mare aventură , de spectacol pe care o ai citind această carte. Mirajul că- lătoriei, adversități de tot felul, ca- bale cărora nu le pot face față decît oamenii foarte puternici, de o lucidi- tate ce-i drept tragică, dar care le apără orizontul de orice întunecare, in așa fel îneît, peste vicisitudini, ei au mereu clară imaginea propriei lor stele călăuzitoare. Kazantzakis pro- nunță la un moment dat cuvîntul pri- goană, prigoană datorată în primul rînd convingerilor sale politice de stînga. Omul are ambiția de a trans- forma orice piedică în succes și bucuria de a spune ca Ulise: „Vă mulțumesc, o, zei, că necazurile cad oloaie!“. Dar mai presus de toate, bucuria gravă a acestui cretan de geniu de a construi și de a se con- strui. Opera oricărui scriitor, a ori- cărui creator nu arată decît așa cum este cel care o durează, așa cum este lumea reflectată în conștiința lui. O existență supusă judecății reci, ne- cruțătoare, trăită cu încrîncenare, ca o competiție — aceasta e viața unuia dintre cei mai mari scriitori ai veacu- lui nostru, Nikos Kazantzakis. Toți ne trăim existența într-o continuă întrecere care de multe ori este de fapt o simplă iluzie. Dar noblețea u- nei competiții nu stă doar în simplul- act al angajării, ci și în calitatea re- perelor la care te raportezi. In tine- rețe, pe cînd mai mult studia, punîn- du-și bazele unei culturi enciclopedi- ce și poliglote, concurenții erau scri- itorii înșiși, — „ceilalți scriitori m-ar mînca de viu, dar eu am să-i întrec pe toți" — ceea ce ne relevă oarecum un self-man de tipul lui Titu Maio- rescu, care, jignit de un coleg de la Theresianum, nota în jurnal: „O să le arăt măgarilor de vienezi ce e un român". Mai apoi, adversarul e timpul, eternitatea și, firește, propriu-i „de- mon". Mărturisindu-i, ca de obicei, marelui său prieten. Pandelis Prevela- kis într-o scrisoare datată aprilie 1950 și trimisă din Antibes, că-1 ob- sedează tema unei noi tragedii, scri- itorul precizează : „E vorba tot de o temă arhicunoscută, numai acestea îmi plac. Mă străduiesc să le reîn- noiesc, să actualizez cît pot simbolu- rile care țin de veșnicie. întocmai cum procedau și cei vechi. E și lucrul cel mai greu". într-adevăr, cum avea să scrie altădată, peste vreo 16 ani, din același loc : „Cine a încălecat un tigru nu mai poate altfel Vasta e- popee lirică Odiseea, cuprinzînd 33333 de versuri a cîte 17 silabe („Cred că tot sufletul meu, întreaga flacără și lumină pe care am putut să le scot din substanța care mă alcătuiește, sînt exprimate în Odiseea...") a fost scrisă în nu mai puțin de 6 versiuni. O îndelungată luptă cu perfecțiunea. Unul dintre cuvintele simptomatice ce revin în scrisorile lui Kazantzakis este urcuș, Un altul : singurătate, pe care de mai multe ori fratele mai mic al lui EI Greco, acestuia îi va da la sfîrșitul vieții un tulburător Raport, 11 rostește în spaniolă : sole- dad. Autorul lui Hnstos răstignit a doua oară (ce titlu magnific !) este, nici vorbă, un însingurat. Dar ce în- seamnă singurătate în cazul marilor scriitori ca Nikos Kazantzakis ? Scri- sorile lui — 442 dintre acestea sînt a. dresate celui mai iubit și mai stator- nic prieten, Pandelis Prevelakis, aco- perind o perioadă de 31 de ani — sînt expediate din diverse zone și orașe ale planetei ; ele vorbesc despre oameni, peisaje inedite, exotice, despre prie- teni care l-au marcat existența ca Pa_ nait Istrati sau incomparabila E- leni, soția sa, dar aproape toate se referă la obsesiile creatorului, la mi- turile care-i hrănesc spiritul, și cu care trăiește într-o fe_rtilă și eu totul specială intimitate, în fine, despre irezistibila chemare și graba de a se întoarce în singurătatea scrisului. Par- că niciodată nu mi s-a părut mai a- devărată — un adevăr profund neli- niștitor, dar, în același timp, recon- fortant — reflecția unui prozator ro- mân contemporan formulată astfel, într-o carte de eseuri : „de murit sau de scris, mori și scrii numai singur". O altă posibilitate nu pare să exis- te. S-a vorbit mult, și pe deplin justi- ficat, despre prietenia lui Kazantzakis cu Panait Istrati. Corespondența arun- că noi lumini asupra acestei priete- nii. Am sentimentul că ceea ce-i a- propia pe cei doi mari scriitori era infinit mai puțin decît ceea ce-i deo- sebea. Spirite superioare însă, ei s-au înțeles și iubit. Despărțirea, petrecu- tă undeva departe de patriile lor, un- de fuseseră confruntați cu realități față de care au reacționat cu totul diferit, conform temperamentelor și structurilor lor total deosebite, nu a constituit o înstrăinare sau o ruptu- ră. Cele două conștiințe se întîlneau undeva într-un punct înalt, accesibil numai personalităților excepționale. Schimbul de scrisori din ultima parte a vieții lui Panait Istrati o atestă cu prisosință. Panait Istrati a însoțit, cum se știe, cu condeiul și cuvîntul său care-.și cîștigaseră celebritatea europeană, începuturile „continentale" ale scri- sului lui Kazantzakis, pentru ca mai tîrziu să facă această mărturisire ce-1 definește profund — lui Pericle Martinescu : „Este cel mai mare om pe care l-am întîlnit în viața mea și o un scriitor pe lîngă care eu nu fac nici cît unghia de la degetul cel mic". Fără comentarii ! Om-flacără, așa cum îl caracteriza Kazantzakis într-o emo- ționantă epistolă pe care i-o trimetea, în 1933, Panait Istrati avea tot drep- tul să i se spună de către prietenul său cu același prilej atît de frumos : „Dacă vei pleca de pe acest pămînt, pămîntul se va răci neînchipuit de mult". Faptul că-1 poți iubi pe unul mai mult cu rațiunea și pe celălalt mai mult cu sufletul mi se pare pînă la un punct firesc. Este Kazantzakis un învingător? Este Panait Istrati un învins ? în noua Odisee, creată de Kazantzakis, Ulise, părăsind Itaca în care îl lăsase feri- cit Homer și reluîndu-și călătoria, după multe întîmplări și peripeții, la sfîrșitul vastei epopei își stri- că tovarășii răposați, bărbați, femei pe care le-a iubit, credinciosul cîine. aceștia ies din morminte la glasul stă- pînului, iar stăpînul cu vocea-i trium- fătoare dă semnalul de plecare : „Sus pînzele, copii, să pornim înainte de a ne ajunge vîntul Morții !“ Printre cei de pe corabia lui Ulise, corabia veșniciei, vor răspunde mereu la apel: Panait Istrati și Nikos Kazantzakis. Constantin COROIU 13 — Convorbiri literare I brize dialogul artelor 1 starea de veghe IU Scrisoarea, ca gen, a degenerat în așa măsură, încît citim cu oa- recare uimire corespondenta celor vechi. Scrisorile unui Diderot către prietena sa Sophie Volland par mintii noastre simplificate o pură in- venție literară. Sophie pare să nu fi existat decît ca pretext pentru consumarea unui exercițiu epistolar. Diderot însuși, sub aceste perioade eclatante, pare incredibil. Dar vina, probabil, nu-i a secolului al XVIII- lea, ci a noastră. Nu ? q Triumful maleficului ! Lawrance Durrell reușește performanța. Tetralogia lui alexandrină e demonstrația magistrală a ridicării malefi- cului la statutul artei. Cu tact, cu jentoare, cu mascată obstinație de na- rator rasat, lungind, amînînd, insistind, revenind, repetîndu.se exaspe- rant. reușește să producă și să propună viață. Viața unei Alexandrii pe moarte. Ce covîrșitoare îzbindă ! S-o egaleze, oare, în aceeași ordine stilistică, Malcolm Lowry, cu al său La poalele vulcanului ? V Desenez, prin fereastra deschisă pătrunde o buburuză, face o mică volută deasupra planșei și aterizează chiar în mijlocul unei pete groase de tuș negru. încearcă să se desprindă, dar mișcările, dezordo- nate, o împotmolesc si mai mult. în cîteva secunde, tușul o învăluie șl o omoară. E acum altceva, o movilă de antracit în cimpul alb șl pustiu. Notez planșa, 15 mai și o las așa. ț Din corespondență, cel puțin din ea, Joyce ne apare înspăimîn- tător. Chestiunile bănești l-au marcat încă de la primii pași, făcuți, e adevărat, fără proptele. Dacă la teroarea bănească se adaugă nccazu- rile din familie, nebunia fiicei sale, eșecul vocal al fiului Giorgio, de- sele căderi fizice sau morale ale soției, dar mai ales calvarul opera- țiilor sale pe ochi, atunci tabloul e înfricoșător. Nimic, nici un cuvînt despre alchimia literară. Or, tocmai aici, în această alchimie secretă Joyce e unic. Să nu fi vrut, din pudoare artizanală, să vorbească des- pre cum se scrie? Să nu fi vrut, din arivism meșteșugăresc, să divulge secrete ? Să 1 se fi părut, indiscreția de laborator o superfluitate 1 ■ Sentimentul că în pictură nu se mai întîmplă nimic. Poate și pentru că ieri a murit Miro. Mai rămîne Dali. In locul lor cine ? Deri- zoriul pare să acopere cu spermanțet evenimentele. Sau, poate, ne în- toarcem la o epocă de discreție, fără schow-uri plastice, fără televi- ziune, fără vernisaje, fără camarilă critică? Cei din quattrocento,.. ■ Neliniștea cea mai supărătoare e cea fără motiv. E de-ajuns doar să ne oprim și să ne întrebăm cc ne neliniștește, și, dintr-o dată, găsind explicația, totul începe să se ordoneze, să se motiveze. Da, dar cea mai grea e însăși găsirea explicației. m Dacă există rău în lume, atunci el își are originea în faptul că, in nici un moment al ei. planeta nu doarme sau nu e trează în același timp. Cînd partea întunecată doarme, cealaltă, bătută de soare, se a- gită, uneltește. După 24 de ore, rolurile se inversează. Dacă toată lu- mea ar dormi și ar fi trează in același timp, atunci posibilitățile rău- lui ar fi diminuate. E ora 23. Peste o jumătate de oră, voi adormi. Hei, tu din Alaska. ce faci ? Val GHEORGHIU echilibru și cunoaștere (urmare din pag. 10) si chinurilor, a nimicirii de fiecare clipă a individului. Această lectură în dublu registru a imaginii naturii ne este sugerată chiar de autor care „in- vestește" legea (ei) nestrămutată, „echilibrul sănătății în fiecare vietate în parte" cu sensul unei „arte latente în natură" menite a întreține „viața și identitatea ei cu sine dincolo de haosul larvar" al forțelor care-i stau la bază, în spațiu și timp, cum spune Bazarov, omul nu este decît o „parcelă" din în- tregul universal coerent, încît existența lui se va putea traduce deopotrivă prin starea de congruență șl incongruență cu acest întreg. Raportul de con- gruență este surprins în predicatul fundamental al existenței sufletului : a- cordul cu propria natură, predicat exteriorizat de Turgheniev în imagini ale „liniștii", „încremenirii", „păcii" și „potrivitei măsuri". Aceasta este starea firească a fetelor tinere, starea „cumințeniei" și a unui echilibru oarecum pri- mar pentru că este echilibru al inocenței. Expresie a vocației umane la infe- rioritate, „cumințenia" se instituie într-un adevărat program de educație prin ■care socialul își însușește firescul. Așadar, primei raționalități, generate de relația de congruență a existenței umane cu natura, i se alătură o raționa- litate de a doua natură : virtute a echilibrului și justei măsuri dobîndită prin efort individual împreună cu natura și dincolo de ea. Veridicul fizionomiei vieții, postulat de Turgheniev implică, acum, cu necesitate, activismul individual (dimensiunea socială) care-și are sorgintea în cea de a doua judecată de existență : „Natura există prin ea însăși, și voi existați prin voi înșivă". Ambele situații de existență : „deolaltă" și „prin sine" a naturii și omului vor marca modalitatea lor de inserție în narațiune. Tu țesătura ușoară și transparentă a secvențelor narative turghenievlene na- tura și omul arată un chip hotărît și expus la vedere. Nu putem să nu co- relăm acest chip limpede cu solida raționalitate a narării care se constru- iește. în principal, ca „punere la încercare a firii" și validare a „controlului" eului (eurilor-personajelor) asupra propriilor fapte. Fie că sfidează viața în orgolioasa provocare bazaroviană : „însă în ce privește vremurile de ce aș atîrna eu de ele ? Să atîrne ele de mine mai degrabă", fie că se împlinește în tragicul funciar al existenței, personajul lui Turgheniev se supune încer- cării (sau pune la încercare) întru cucerirea pentru responsabilitatea etică a unei experiențe neștiutoare. El se va configura ca personaj prin excelență polemic și ideologic, ca voce manifestînd o remarcabilă știință de a mînui cuvîntul și ideea. In mod firesc, în afirmarea de sine, eroul va supune inte- rogației nu numai omul natural, ci și omul cultural, și odată cu aceasta, cu- noașterea și cuvîntul. Prilejul care solicită interogația fiind, de regulă, adec- varea sau neadecvarea existenței la adevăr. Din punctul de vedere ai adevărului individual, „liniștea măreață și ne- păsătoare a naturii se înfățișează ca un pustiu mut, generator de spaimă și groază". „Mă tem dc viață" — declară eroina nuvelei „Faust". Acestei spaime existențiale primare cunoașterea, prin „încercare", vine să-i adauge un sen- timent mai complex pe care Bazarov pare a-1 exprima cel mai clar : senti- mentul tragic al vieții în care sînt contopite și totodată depășite experiențele echilibrului și revoltei („mîniei"). „încearcă să trăiești ; nu e chiar atît de ușor pe cit se pare" — acesta este sensul pe care ni-1 propune acțiunea (so- cială și psihică) a personajului, acțiune menită să conducă spre un echilibru interior autentic. Echilibru dobîndit printr-o cunoaștere de tip tragic, acesta se opune echilibrului impus de limite sau de opțiuni definitive ca virtute de a gîndi liber, în deplină cunoaștere nu numai a ceea ce este al tău ci și a ceea ce aparține spațiului social dinafară. De fapt, alegînd narațiunea de tip dramatizat, Turgheniev va menține în permanență un dialog deschis între cele două posibilități ale echilibrului Trebuie ori să ne infrîngem firea, ori să nu ne analizăm deloc" și „dorința de a afla și trăi conform adevărului". în spațiul de rezonanță a acestor atitudini existențiale, „fizionomia vieții" va fi surprinsă nu numai în încercarea ei de a depăși, prin control, naturalul și de a-1 priva, în ipostaza pasiunii, de dreptul la decizie, ci și în confrunta, rea existenței cu ipostaza culturală a speranței și iluziilor. în acest context, personajul turghenievian pune sub semnul îndoielii relația adevărului cu fru- mosul, implicit, aducînd în discuție regimul cuvîntului șl al. operei născocite, îndoiala este „încercarea" Iui care, declanșînd criza existențială, va confirma că frumosul este între cele ce „sînt" și că ignorarea lui echivalează cu intra- rea in ne-măsură sau ne-ființă. Pentru romancier confirmarea naturii „esen- țiale" a frumosului va fi prilej de a adăuga dezideratului stoic al trăirii in potrivită măsură necesitatea ieșirii din sine prin contemplarea frumosu- lui („imaginea sufletului în extaz" — „Rudin", „Faust", „Un cuib de nobili"). Distanța dintre adevăr și frumos pe care par a o postula unele personaje (Bazarov, Pigasov) nu se va configura, așadar, ca antinomie, ci ca tensiune necesară prin care personajul se afirmă ca „ființare" și prin care strategia narativă înregistrează serii de înaintări și întoarceri de sens, în zona „o- bieciivării". Izomorfismul eticului și esteticului pe care se structurează crea, ția lui Turgheniev și modelul uman sugerat de ea propune, de fapt, o filo- zofie vizînd deopotrivă viața și creația. Considerăm că următoarea propoziție dintr-o scrisoare către criticul P. V. Annenkov o rezumă în modul cel mai fericit : „Cîte unul se concentrează și deodată devine simplu, curat și lim- pede ca un zero". între multiplele sensuri pe care le conține enunțul de mai sus reține ideea că „zero" — vidul, am spune noi — este rezultatul unei pu- ternice concentrări, a plinului tensionat la maximum. Dezvoltînd, adăugăm că acest vid implică Totalizare și Interiorizare, concomitența celor două pro- cese excluzînd înțelegerea mersului pînă la capătul ființelor și lucrurilor, în cart se angajează personajul turghenievian, ca exces. Excesul nu poate primi atributele „curat" și „limpede". întoarcerea fiului risipitor I* ntll l-am privit pînzele. Nu-1 știam pe artist. între ieșeni, ■ nedezmințiții lui admiratori, el era socotit un fel de fiu rătăcitor. Plecase la București, unde nu prin- sese insă rădăcini. Inima lui rămăsese 1ot la lași. Era fără tăgadă. Așadar, m-am uitat îndelung la tablourile lui. , Se simțea, respira îmbătător și proas- ■ păt, așa ca o cîmpie în dimineața de vară, puțin înaintea răsăritului, con- topirea lui totală cu subiectul, cu pri- veliștile naturii, obișnuite și neobiș- nuite, în același timp. Obișnuite, pen- tru că asemenea atîtor mari zugravi ai acestei țări el avea obiceiul să pic- teze după natură, sub a cărei seducție se afla. Neobișnuit, deoarece ochiul, simțirea lui descopereau ceea ce era nevăzut. Ei re reflexivă, pictorul tre- cea dincolo de aparențe, găsea un- ghiuri neștiute, aducînd pe pinză o lume nouă. Desigur asta n-ar ii fost destul, sin- gură vibrația, intrarea în rezonanță cu peisajul, cu oamenii, osmotic cu- prinși în viziunile sale n-ar fi de-a- juns. Trebuia mîna meșterului, știind să deseneze cu siguranță, să potriveas- că culorile în game doar de el cunos- cute să reînvie, prin suflarea sa de vrajă, lucruri altfel moarte. întîi și-ntii i-am privit pînzele. Ar- deau focuri tainice în tablourile sale. Impăienjeniri de frumuseți cum mul- te nu-s. Sufletul artistului, simțirea lui întreagă se amestecă în plasma cu- lorilor. Era nu o privire rece asupra lumii, ci una plină de adîncă si, tot- odată, tandră trăire. Apoi am desco- perit „Autoportretul". Lucrarea vădea același meșteșug fără cusur, iscusința d<*se na torului, coloristului si căutăto- rului fn profunzinule psihologiei uma. ne. Dar ceva mă intriga. Exista, mi-a fost limpede asta, și o nepotrivire în- tre toate celelalte lucrări și autopor- tretul acesta. Nu de tehnică, nu meș- teșug. Pînzele, toate, ne lăsaseră să în- țelegem că cel ce le zugrăvise e o fi- re ce privește cu dragoste și sfială lu- mea. Fructul lucrării sale, pictura în- miresmată cu frumusețe simplă, dar temeinică, spunea fără drept de apel asta. Dar „Autoportretul" înfățișa un astfel de om. privind de sus, oarecum trufaș, lumea. Unde să fi fost adevă- rul ? A rămas pentru o vreme o enig- mă, de datoria mea s-o dezleg. O enig- mă ce nu m-a urmărit, pentru că me- reu fn fața privirilor mi-au apărut ta- blourile, pastelurile, uleiurile lui Călin Alupi, ale acestui artist de vocație, format la Școala de Belle Arte a Ia șilor, la clasa lui Ștefan Dimitrescu, și aceasta îmi spuneau totul despre el S-a întîmplat să-1 văd mai de-aproa- pe, apoi să am norocul șl plăcerea de a sta de vorbă mai mult cu domnia sa. I-am privit chipul parcă din țărî- na modelat. Dar asemenea pămîntului, dincolo de asprimea aparentă este ca- tifelarca, din care se hrănesc plantele, ierburile, viața. I.am ascultat vorba, care m-a fermecat și i-am cunoscut, stînd în preajmă, bogăția sa sufle- tească. Un mare artist, care rafinîn- du-se prin cunoașterea lumii, a cultu- rii sale, și-a păstrat portul și vorba, bunul simț, curățenia, curiozitatea ni- ciodată potolită, cu care plecase din satul său în urmă cu peste 60 de ani. ca să învețe carte la Școala Normală din Șendriceni — Dorohoi. Acolo î s-a luminat dintr-odată drumul ce-1 avea de străbătut. Se petrecuse la întîia oră de desen a profesorului Nicolae Po- povici-Lespezi. întrebase ce înseamnă desen, fără să se rușineze, ca unul dornic să învețe. își atrăsese dispre- țul superior. Nu știa nici atîta lucru. Dascălul care vroia să cunoască cu cine are de-aface le-a dat de lucru. Să deseneze pardesiul și pălăria lui de pe catedră. Făcea întîia oară în viață un asemenea lucru. Mîna lui parcă era vrăjită. Entuziasmul profe- sorului însemna mult mai mult decît nota de zece. Pentru Călin Alupi dese- nul, pe care-1 descoperise atunci cu a- tîta voluptate, avea să reprezinte to- tul în viața lui, viața însăși. Era lim- pede că n-av.ea să se mai întoarcă în atelierul fierarului Andrei, unde uce- nicise un timp. Cîte ceva dobîndise și de-acoio. Puterea muncii, fără de care talentul poate fi o povară. La aproa- pe opt decenii de viață pictorul Călin Alupi își ia tolba ca un vînător păti- maș și se duce la peisaj. Toate cîte sînt pe fața acestui pămînt românesc îl fascinează. El se bucură și bucuria lui devine culoare. între om și pînzele lui este o deplină armonie. Enigma de altădată se dezlega — cunoscîndu-1. „Aici, da, parcă, nu-s eu. Am așezat o oglindă și ca să mă văd in ea, cînd pictam lot mă ridicam pe vîrfuri. De asta parcă privesc peste lume". Totul era limpede. Omul și artistul — o fi- ință umană, neschimbătoare în trăiri, în sentimente. Grigore ILISEI meșterul călin alupi Cu cît trec anii, pictura lui Că- lin Alupi capătă o consistență nebănuită. Am impresia că ea se detașează de autor urmînd acea subtilă observație a lui Jean Codeau: „Un poeme doit perdre une a une tou- tes Ies cordes qui la retiennent â ce qui le motive. Chaque fois que le poe- te <‘n coupe une, son coeur bat. Lor- gu’il coup la derniere, le poeme se dătache. monte seul comme un ballon. beau en soi et sans autre attache avec la terre". Frumoasă în modestia ei orgolioasă, culoarea lui Alupi indife- rent dacă e ulei sau eeracolor, trece peste timp și maniere, evoeînd cu o forță relevantă atitudinea artistului în fața vieții. Detestînd redundanța ca și efectele specioase, fraza lui Alu- pi are forță evocatoare și siguranța celor negrăbite și nesilnice făcute. O- mui acesta, cu nume cît de alint, cît de voioșie monahală, aduce de unde- va harul rostirii directe, simple, cu- ceritoare. Culoarea Ini emană bunăta- te, încredere în lumină și rivna um- brelor albastre, are perversiuni de verde și inocența de galben-limoniu, e o culoare de negăsil in tuburi, în- delung elaborată de sensibilitatea a- eestui atît de muzical peni i. Deși e aspră în pensulația-i largă, decisă, bărbătească, pasta lui Alupi o seduce prin subtextul de o gingășie feminină, sprijinit de pastelări sugerind irealul, acea poezie a inefabilului, care pun,' nimb de zfmbet celei mai severe în. cruntări. Spre a face poezie, Călin Alupi nu are nevoie de metafore sau alte figuri de stil construiti* după canoane ,e des- tul să permită culorii acel zîmbet scump asemeni licărului de rouă în diminețile ușor zgribulite. Secretul reușitei fiind în modestie și amabili- tatea sa moldovenească, în firea-i răbdătoare de om peste care viața a trecut în răspăr, nerăsfățindu-1 în nici un fel, e firesc ca artistul să rămînă mereu egal cu sine, evoluînd structu- ral, precum sămînța ce închide în ea dimensiunile viitorului arbore. Așa sc face că, deși a cunoscut bine mișca- rea plastică din Italia și Franța, deși a expus la Roma, Triest, Paris etc.. Călin Alupi a revenit acasă mai Alupi decît plecase. Mai mult, succesele pic- turii fale peste hotare se datoresc toc- mai românității ei, nu ca teme, ci ca ritm, expresivitate, atmosferă, și mai ales culoare, confirmînd adevărul că în universalitate se intră prin poarta specificului național. Și fiindcă pun mereu accentul pe culoare, sonurile ușor nostalgice din peisajul lui Alupi, insistînd pe acorduri baritonale. de largă profunzime, sînt susținute de ac- cidente aparent efemere, dar necesa- re, spre a înviora ritmul molcom al epicului plastic. Alupi e atît de con- centrat în efort, încît își toarce sufle- tul pe fusul pensulei și tot ce așterne pe pinză e filtrat prin credința lui că alt scop al vieții nu poate fi decît ar- ta. In atelierului lui se intră pe vîrfuri și se tace, spre a nu crea ecouri in- solente. E o reculegere de vechimi vo- ievodale, peste care susură lin iarba crudă a timpului nou. Colegii tineri fură măiestria cu coada ochiului și intră în lăcașurile lor încărcați de în- doieli, mîndri însă că au un decan de vîrstă de asemenea talie. Căci, indiscutabil. Călin Alupi e tot atît de mare pictor pe cit de pătimaș îndrăgostit de acel numit de Blaga „tradiționalism metafizic, făcînd legă- tura cu fondul nostru sufletesc, cu ar- monia spațiului spiritual". Aurel LEON maestru al pastelului I” n 1981, revenea Ia lași, după o absență de aproape trei dece- nii pictorul Călin Alupi. fostul elev al lui Ștefan Dimitrescu, — din motive de ordin interior, din necesi- tăți sentimentale, chiar dacă uzăm de un termen cu un înțeles ușor alte- rat astăzi. Afectiv, spiritual și artistic pictorul nu a trădat niciodată centru! artistic in care s.a format, indiferent de pe- regrinările sale prin țară sau prin străinătate. Ancorat în tradiția picturii ieșene dintre cele două războaie mondiale, pictorul și-a găsit repede formele pro- prii de exprimare plastică, care, așa rum o dovedește și activitatea de pînă acum a artistului, au evoluat spre lim- pezime și sinteză. Opțiunile de matu- ritate impun în arta sa nu pictura în ulei, ci pastelul. Tehnică ce ține de arta graficii, practicată mult în perioada interbeli- că, aproape abandonată astăzi, cind pictura în ulei deține supremația și, cînd tehnicile moderne ale graficii reduc comunicarea directă dintre ar- tist și public, pastelul so dovedește a avea posibilități de exprimare a stă- rilor lăuntrice, tot atit de șariate, ca și tehnica uleiului. Cărbunele gras și colorat poate crea atmosferă, transparențe, deci poate fi pictural, după cum, poate rămîne la stadiul de scriitură grafică, conform voinței meșterului. Călin Alupi devine prin exercițiu, un virtuos al tehnicii; o face fără ostentație, cu modestia-i caracteristică. oferind insă o lecție, deopotrivă de desen și culoare. în a- eelași timp, ne demonstrează diverse- le aptitudini tematice ale tehnicii pas- telului, utilizînd-o pentru toate genu- rile artei : portret, compoziție, peisaj, natură statică, flori. Există în pastelurile sale trei ca- tegorii stilistice : prima — pastelul de consistență materială, echivalînd, prin putere de sugestie, cu pictura în ulei, folosit pentru redarea intensităților cromatice dintr-un interior, de e- xemplu, ori dintr-o natură statică ; a doua — pastel de atmosferă — echi- valînd cu acuarela, redînd la fel de subtil transparențe cromatice, volati- lizînd subiectul și subsumînd conturu- rile : este cazul portretelor, al scene- lor de interior și al unor peisaje ; în fine, — a treia categorie este pastelul grafic, unde linia urmărește, voit, ten- siuni lăuntrice, căpătînd precizia apro- piată dc- tehnica peniței. O altă caracteristică relevată de de- monstrația lui Călin Alupi este forța cromatică a pastelului, dirijată spre game reci (albastru, verde) ori calde (ocru, galben) de personalitatea maes- trului. Cele trei picturi în ulei existente, de exemplu în ultima expoziție perso- nală de la Iași (1983), au stat, alături de grafica — superioară numeric, drept termeni de comparație, cu auto- ritate de maestru, obligate însă să re- cunoască posibilitățile de exprimare, nebănuite, ale unei tehnici. Doina MUNTEANU Convorbiri literare — 14 ---------------rouă lecturii--------------- din fișierul bravului pitic (111) cesare zavatini (italia) documentul I Prințul Appons spuse : — In. sfîrșit ! Și se îndreptă spre sufragerie, parcurgînd cu o privire lacoma străvechiul document găsit în arhivă : acest pergament îl va ajuta să găsească tezaurul ue basm al familiei Appons. Prințul intră în sufragerie abia stăpînindu-și tulburarea. Principalul lucru, ginuea el, este să nu povestească nimănui despre descoperirea sa formidabilă. Abia intră și toți se înclinară într-o reverență. Prințesa ii zîmbi, țiul bătu din palme, guvernanta roși ușor, majordomul luă o impecabilă poziție de drepți, sluga puse pe masă castronul aburind cu „reginos", secretarul tuși cu importanță. Cu chipul nepăsător al omului care nu da nici o importanță lucrului pe care il face, prințul puse prețiosul document într-unul din sertarele scrinului de colț, din lemn de trandafir. Apoi se așeză și ură cu veselie tuturor poftă bună. Inima îi era însă neliniștită. Vrînd să se mai convingă că pergamentul e la locul lui, se ridică de la masă și se îndreptă spre micul scrin. Ar fi mai bine să-1 ascundă după amiază în seif, hotărî prințul, trase sertarul și simți cum pămîntul îi fuge de sub picioare. Sertarul era gol. Documentul dispăruse ! Doamne, dumnezeule, doar cîteva minute — si pur și simplu de sub ochi, do- cumentul dispăruse, prețiosul pergament fusese furat ! — închideți ușile ! ordonă prințul cu glas tunător. Nimeni nu iese deTaici ! Toți au încremenit ca niște statui. Și rămaseră așa într-o nemișcată spaimă pînă cînd, chemat prin telefon, a venit vestitul detectiv Peter Wright. Detectivul intră, își scoase pipa și se tolăni în fotoliu, lansînd clăbuci groși de fum care se ridicau alene, spre ornamentele bogate ale înaltului tavan. Brusc el exclamă : — A-i percheziționa pe cei de față e inutil. Un astfel de document nu putea să-1 intereseze decît pe un om suficient de isteț. Prin urmare, ceea ce căutăm noi. el l-a ascuns nu asupra lui ci undeva în cu totul altă parte. Priviți, excelență, pe masa unde se află revistele și jurnalele. Prințul sări brusc din fotoliu și alergă la masă. Răvăși de două ori vraful de publicații dar documentul nu era acolo. — Nu m-am îndoit de asta, glăsui imperturbabil detectivul. Acum pînă și copiii știu că cea mai bună metodă de a ascunde ceva este aceea de a nu ascunde nimic, nicăieri. Prin urmare putem face deducția : nimeni nu a ieșit din cameră, nimeni n-a deschis geamul, nimeni n-a putut avea curajul să as- cundă documentul asupra lui. Deci... Excelență, faceți singur deducția, este atît de simplu... — Nu înțeleg, bolborosi prințul fîstîcit. — Păi, documentul trebuie să se afle, la fel ca și pînă acum, în sertarul mesei. Pe chipurile celor de față apăru expresia unei adînci uimiri. Prințul se năpusti asupra scrinului din lemn de trandafir, trase sertarul și spre marea Iui 'Virare văzu acolo documentul pierdut. — Eu aș putea continua cercetarea, spuse Peter Wright, și găsi răufăcă- torul dar gîndesc că asta nu mai are rost, excelență. — Da. desigur, mister Wright. Cu atît mai mult cu cît, chiar din acest moment voi concedia tot personalul casnic. — îmi permiteți. Excelentă. întrebă respectuos majordomul. — Ei ? îi aruncă răstit prințul. ... — Vedeți dumneavoastră. Excelență, documentul l-ați pus in primul sertar al scrinului iar cînd v-ați hotărît să-1 luați, l-ați deschis pe cel de-al doilea... Acum l-ați deschis, din nou, pe primul... Traducere de Alex. GORAN cafeneaua subiectelor | Am văzut-o și eu pc Doamna Bovary ; cobora scările cu găleata de gunoi spre buncăr. ■ Dansul popular Soia. ■ Deasupra manuscrisului atirna amenințător foarfecele lui Damocles. H Nu-și putu lua nici un angajament în fața tovarășilor de muncă. 11 strîngea cravata. Nemaipomenitele întîmplări ale unui gindac de bucătărie pripășit într-un desar. Nuvelă. ■ Nn e ce credeți dumneavoastră. E ce credem noi. | Primăvara pe acoperișul caselor sc pun bazele viitoarelor pisici. ■ O comisie de supraveghere discretă a statuilor. Ovidiu GENARU inscripții gestul lui duchamp — îți amintești desigur, oftă Marele Melancolic, de cele două „plastice" ironii amare și deconcertante ale lui Marcel Duchamp reprezentînd una pe Mona Lisa cu barbă, alta pe Mona Lisa rasee. Deceniul al treilea al secolului nostru a continuat astfel lupta împotriva aurei care învăluise capodoperele picturii, sculpturii, literaturii . . . — Adică „jos cu capacitatea de con- templare ..sus cu uscătarul de sticle — ... slogane care, totuși, adîncesc — paradoxal — momentul contemplativ, du- cînd „la o idolatrizare pină atunci ine- xistenlă a obiectelor concrete",..comune, de uz cotidian, cu interpelații uneori tri- viale. Opera autentică pare a-și pierde aura spectatorul pare a-și pierde valen- țele unei contemplații active, ale «noi revigorări a trăirii estetice, chiar dacă numai pe plan experimental. — Ai răsfoit, pare-se, „Trecutul utopic", operă de sinteză a lui Himmelmann. — Nu numai răsfoit. mă sfredeli cu priviri acide Marele Melancolic. Cîteva □asini mi-au evocat fapte trăite în co- oilărie si adolescență, unele ascunse în :onul de umbră al subconștientului, al- ele rămase în lumina împietrită a amin- irii. . . — Tată-mă acum numai urechi. . . — Nu-s suficiente. Mai trebuie un văz penetrant și un simț al frumosului și al proporțiilor dublat de o percepere a ar- noniei și simetriei. — Mă rog 1 Nu știu dacă le am pe toa- e, murmurai rușinat. — Le ai. nu le ai. ascultă. în 1919, cînd veam cinci ani și eram țintuit la pat, nama mi-a dat să mă uit la ilustratele olorate ascunse în scrin, reprezentînd hipurile unor mari scriitori și ale unor rtiste celebre. După ce m-am vindecat, e-am sustras din scrinul descuiat, pen- ru a le arăta prietenului meu Ni că, un lăjgan de șapte ani, fiul pietrarului din at. Nică acesta, „protocronist" bucolic e felul lui, mi le-a înapoiat cu mici a- aosurl picturale : ba un miel alb to- 5nlt pe verdele unei lavaliere, ba o gre- lă neagră pe pliurile galbene ale unei ochii. într-o zi, am rămas perplex : pe hipul dulce de Giocondă al unei artis- ? apărură în furculiță două musteți de ăpitan de cavalerie și un barbișon de ip. Revoltat, i-am amintit de nuiaua Sf. icolae care mă pîndește și .I-am între- at clocotind de mînie : Pentru ce ăi uțit-o ? Era. prea frumoasă, mi-a răs- uns ei candid. îmi căzuse cu tronc, tai șopti înroșindu-se. Vezi tu ? Capo- operă idolatrizată. Nică a făcut ..gestul ii Duchamp", distrugînd contemplația. ironizînd idolatrizarea, sfidînd sentimen- talismul și stereotipia burgheză. L-aș în- cadra printre dadaiștii rustici. Ei, ce zici ? își rostogoli tunător întrebarea Ma- rele Melancolic. — Nu zic nimic, abia mai reușii eu să îndrug. — Ba să zici * Doar ai timp suficient de gmdire. cum a avut și Nică pentru contemplarea frumoasei. Apropo : în 1937 la Paris, în una din marile săli ale Luvruiui am putut admira ore în sir Giocondă. nestingherindu-mă nici prea multi vizitatori, nici paznicii. Nici un funcționar al muzeului nu m-a poftit să merg mai departe, dirijindu-mă spre ieșire. Experiența mea a fost de o altă .calitate* mult deosebită de a vizitato- rilor care de la 17 februar la 4 martie 1963 au transformat Metropolitan Museum d’n New York într-un templu al religiei ar- tistice. Peste un milion de pelerini ?u fost nevoiti să treacă. în natru săptă- mîni. nrin fatn tabloului, aflat dună sti- clă antieinnt si flancat dp doi paznici. Anroane în fiecare zi erau oameni care cp așezau din nou la o cnadă întinsă de-a Iun eul mai multor clădiri. . . Vide Himmelmann. QtDi i l-am întrerupt st^pînit d® comnuteruhu. Dacă vizitatorul, murgind cu n.n kilometru rin oră. trece fata +qhlmi1ni -f?|r?5 că nuroască. vizual de percepere artistică fund de sase metri. Iar coada pelerinilor do trei sute dP metr!, asta înseamnă că. stînd de trei ort la coadă «1 consumînd — temnoral vorbind — fr®! orb. nu nna- admira tnbinul decît maximum cinci- zeci de secunde. . . — Ra-ha. cincizeci de secunde de cor- tempiar«, hohnt! Marele Melancolic. StH up ? Propun, . . șt tăoînd. își aprinse o t1