nr, t, ianuarie 6984 Proletari din toate țările, uniți-vă ! (anul XC, nr. 1169) (WORBIN IJIBIK REVISTA LITERARA FONDATA DE SOCIETATEA «JUNIMEA» DIN IA5I LA1 MARTIE I867 EDITATA DE UNIUNEA SCRISORILOR DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMÂNIA 1125 de ani Ț răind secole de-a rîndul în formațiuni , I statale diferite, românii au avut mereu ■ vie in conștiința manifestată ideea uni- I tații, a apartenenței la același popor unic. * Poate mai mult decît alte popoare ale bazinu- Jlui dunărean, fărîmițate și integrate în imperii despotice, țările române, beneficiind de statutul unei relative autonomii, au marcat o dezvol- tare mai intensă a forțelor și relațiilor de pro- * ducție, a conștiinței unității de neam — ajunsă Ila jumătatea secolului trecut o conștiință ge- nerală. într-un proces-verbal al ședinței Adu- nării ad hoc a Țării Românești din 9 octombrie 1857 se consemna : ..... încă din timpuri bătrîne, dorința românilor luminați a fost ca aceste două țări, cari nu au decît un singur suflet, să fie J împreunate într-un singur stat, ca astfel na- ' ționalitatea română să poată prospera și înflori ■ subt apărarea unui scut de două ori mai tare * decît scutul fiștecărui Principat în parte. Această dorință a Unirii, ce în timpii trecuți numai lu- minile o insuflau românilor, a devenit astăzi, 'rin lungile suferințe, un simțămînt tare, care imnește în inimile tuturor fără deosebire de iasă, de vîrstă sau de sex". Sînt aproape ace- leași cuvinte pe care le vor rosti reprezentanții celor două principate, doi ani mai tirziu, la Focșani, sub cadența nemuritoarei I lora Unirii a moldoveanului Vasile Alecsandri. Sînt aproape li aceleași cuvinte pe care le scrisese cu singele I martiriului, șapte ani mai devreme, Nicolae Bălcescu în celebrele sale fraze in: rate de mult și definitiv în conștiința tuturor generațiilor : „Unitatea națională fu visarea iubită a voievo- - noștri cei viteji, a tuturor bărbaților noș- i mari, cari întrupară în sine in iividuali- și cugetarea poporului spre a o manifesta ■ ii. Pentru dinsa ei trăiră, munciră, suferiră si muriră. (...) Aceea ce conchista n-a putut ■ insprăvi. frăția o va face. Aceea ce voievozii j cei mari în vitejia lor n-au putut, poporul ar- 1 mat și întărit de un principiu o va putea". ' Spre mîndria istoriei literaturii române în- săși a celor trăitori astăzi și a celor ce vor veni sporind zilele fără sfîrșit ale patriei, cum I spunea Pârvan. scriitorii vremii s-au situat in primele rînduri ale militanților pentru Unire, pentru făurirea statului român modern. întâlni- rile de la Mînjina sau cele de la București și Iași nu erau simple demersuri sentimentale, ci acte energice ale spiritului revoluționar, pre- mergător și impus de mișcarea pașoptistă, în- semnau acceptarea conștientă a riscurilor și sa- crificiilor, luminarea în perspectivă istorică a unui fapt cu adevărat istoric. Urmîndu-i pe cronicari și pe Dimitrie Cantemir, Cezar Bolliac I scria convingător Ia 1853 : „Unirea României 1 nu este o idee ieșită din dezbaterile de la ’48 r încoace ; ea a fost sentimentul național în toate 1 părțile României de cînd istoria a început a ne ’ spune cîte ceva despre Dacia". Cam tot atunci Mihail Kogălniceanu își sistematiza asemănător ide'le ce vor sta la baza pilduitoarei sale activi- tăți ministeriale, iar salutul adus de Dimitrie Bo- lintineanu dublei alegeri a lui Alexandru loan Cuza în ianuarie 1859 sînt o apoteoză a sim- țămintelor scriitorilor epocii ca reprezentanți ai celor mai netăgăduite speranțe populare : „Din ziua cînd Adunarea Națională se pronunță cu atîta mărire pentru domnul Moldovei, Alexan- dru loan I, noi considerăm Principatele unite pentru totdeauna, din acea zi nu mai sînt va- lahi și moldoveni, din acea zi românii de din- coace de Milcov se bucură de aceleași libertăți de care se bucură Moldova sub Alexandru loan I. înțelepciune și curaj Istoria ne învață în fiecare zi că UMA- NISMUL nu este o noțiune abstractă. El se întruchipează în oameni și faptele lor, în măreția și noblețea lor sufletească. A fi uman înseamnă să cunoști să înțelegi, să dai răspunsuri potrivite la fiecare împrejurare în parte atunci cînd viața o cere, și să lupți cu toată forța minții tale pentru împli- nirea idealurilor care izvorăsc din conștiin- ță și rațiune. în bimilenara istorie a poporului nostru, am avut fericita parte de a ne bucura la timpul potrivit de bărbați care, ducînd me- reu făclia progresului și dreptății, să fie întotdeauna suflet din sufletul neamului. Altfel, nu ne putem închipui cum am re- zistat noi, românii, secole de-a rîndul pe acest pămînt, călăuziți de nestinsa flacără a libertății de popor și de țară, de dreptate și fericire pentru toți. Șirul acestor nume este nesfîrșit înșirîndu-se în cartea patriei ca mărgăritarele pe salba de preț a me- moriei noastre. Astăzi, în fruntea țării, avem un om providențial : NICOLAE CEAUȘESCU. înțelepciunea și curajul său, dragostea de patrie și oamenii ci, indife- rent de naționalitate, constituie însăși viața și exemplul unui erou dăruit de-a lungul atîtor decenii slujirii celor mai nobile idea- luri ale societății noastre socialiste. Ninge, ca într-un colind, peste plaiurile noastre. Aud cum, sub omături, sămința freamătă in brazdă, se pregătește să iz- bucnească în primăvară. Ninge și peste tîmplele noastre, dar sufletul tînăr stă me- reu de veghe. Iar exemplul pentru noi toți și pentru omenire se numește NICOLAE CEAUȘESCU. Bl este gîndul și fapta care ne întruchipează idealurile, speranța și încre- derea în ziua de mîine. Corneliu STURZU Flacăra vie a unirii românilor Viteaz cîrmaci de (ară Dacă Adunarea, dacă popolul, dacă armia, dacă junimea, dacă nația română au salutat cu trans- port de fericire această alegere, au făcut-o pen- tru că domnul Moldovei este simbolul unirii țărilor". T a sărbătoarea națională ce cuprinsese atunci întreaga suflare românească nu putem uita, desigur, și cuvintele pline de optimism și speranțe ale lui Alexandru Papiu Ilarian : „Cînd s-a ales Cuza domn, entuziasmul la românii transilvăneni era poate mai mare decît în Prin- cipate" ' înfăptuirea unității naționale, desăvîrșită in decembrie 1918, a întruchipat, cum bine se știe, năzuința dintotdeauna a tuturor românilor. Arzi flacără vie a Unirii Românilor pulsul meu cald iți urmează idealul cu credință eternă Prielnic bat clopotele Anului Nou zăpezi vizionare acoperă ființa României întregi Suluri de marmoră fiți voi oseminte ale înaintașilor în făgașele timpului Data sfintă a calendarului iernii pururi păstrează a inimii noastre pasionată culoare O suflete sărută tricolorul înfăptuit ! Vis secular troienit de lacrimi ! Stea unanimă azi ne lucești tuturor deopotrivă. Ovidiu GENARU Viteaz cînd ți-e cîrmaciul pe-acest ocean al faptei pe-acest ocean al muncii pe-acest ocean de dor în pace-ți cresc și pruncii și-i patria-n lumină și flutură prin veacuri drapelul Tricolor. Nimic nu ne-ngenunche și ție-ți ești stăpîn cînd e viteaz cîrmaciul și-i comunist de frunte și-adevărat român. Corăbier de seamă, viteaz fără pereche erou de veac aprins, spre comunista eră porți un popor prin fapta-ți cutezător, ne-nvins. Viteaz cînd ți-e cîrmaciul, oricarc-ar-fi viitoarea, talazul cit de-nalt, străbați prin ani meandre spre-a ducc-n timpuri țara spre evul mult visat. E comunistă era viteaz, cîrmaci de țară spre care porți prin faptă partidul și poporul. Ești țării primăvară și călăuză dreaptă — tu-i ești Conducătorul. F.milian AJARCU Fiică mîndră a României Țara mea, o casă mare, Cu Stejari, cu mîndri Brazi, Se cuvine-n sărbătoare Sa rostim un imn de-amiaz’. Pentru mama ce-n iubire Poarta tricoJoru-n lume Și savantul, în mărire, Poartă pe Planetă-un nume, Pentru mama iubitoare De copii și Fii ai țării. Pentru Sora cea mai marc. Imn de slavă-n largul zării. Pentru Omul de știință Și neobosit Stegar, Pentru nobila ființă. Imn de slavă-n lanuar’. PcjU^u Ctitora de bine. Fiica dragă-a României, înălțăm spre zări senine Românescul imn il rl* Astăzi î Senile ‘ * Adresăm wawai* cwr Să âJWLMSK. V-r - x' ■ Sa ne fie, în iubire, Lîngă primul Președinte, Care ne conduce țara Spre mai bine, spre "nainfe. „unire-n cuget și-n simțiri" focșani, un oraș ce împiedică trecerea timpului Iași : Statuia Domnului Unirii Foto : Leonid Stratulat leagănul unirilor Sîmburelc iubirii vine de de- parte, din istoria noastră cea care nu cunoștea hotare a- tunci cînd a durat caslre romane pe toată întinderea Daciei, chiar și din- coace de spinarea de mistreț a Car- paților. Ia Bărboși în confluența Și- retului n urmă, a stingerii conflictelor și surselor de încordare care există în lume, a opririi cursei înarmări- lor și instaurării unui climat de pace și securitate pe planeta noastră. Gonștienți de semn ficația adincă pe dobindesc pentru destinul unei societăți turi, personalități ce-și consacră viața. deplină care o și cul- alături de întregul popor, dăruind cu generozitate în- treaga energie și putere creatoare înfăptuirii unor nobile idealuri dorim, și m acest an, ca prinosul acestor idealuri să mriurească propria viață, pe măsura aspirațiilor sale, ani mulși și rodnici lenare, pliniri. pe altarul științei și al unei culturi mi- al cărei destin este deschis unor noi îm- conf. dr. Elena PUHA prorector al Universității „Al. I. Cuza" tezaur 9î...sentinelă neclintită De pămîntul strămoșesc!“ Pe drumul național ce duce de la Iași spre Bacău, după ce am trecut de comuna Strunga șî peste podul înălțat peste apa Șiretului, m-am abătut Ia dreapta și, cale de aproape 4 kilometri, am străbătut pe panglica de asfalt pină la Mircești, locul de baștină al acelui „rege-al poeziei, vecinie tînăr și ferice / Ce din frunze iți doinește, ce cu fluierul îți zice, / Ce cu basmul povestește — veselul Alec- sandri". Casa în care a trăit și a creat marele bard, străjuită de un falnic stejar, de brazi și de tei. cu ușile deschise, își aștepta oaspeții. în holul de la intrare am citit versurile din poezia „Se- rile la Mircești" — „Perdelele-s lăsate și lăm- pile aprinse / în soba arde focul, tovarăș mîn- gîios / Și cadrele — aurite ce de păreți sint prinse / Sub palida lumină apar misterios". în același hol, fotografii de familie, un citat din „Istoria literaturii române", un portret al poe- tului realizat de C. D. Stahi și alte cîteva obiecte îl introduc pe vizitator în intimitatea creației celui ce a fost deschizător de drumuri în poezie, dramaturgie, în proză și eseistică literară, celui ce a contribuit la fixarea și îm- bogățirea limbii și literaturii românești. într-una din camere, acolo unde se află masa de lucru a poetului, între obiectele folosite de Vasile Alecsandri se află și geanta sa diploma tică pe care a purtat-o la Paris, la Veneția și la Constantinopol, in Africa și Spania, și pre- tutindeni pe unde a umblat în lume, în ea păs- trindu-și actele diplomatice, dar și vibrantele lui versuri în care-și preaslăvea poporul din care s-a născut, pe care-1 iubea și-I dorea unit și independent. Sorbind de la izvorul viu al realităților isto- rice ale vremii, poetul exprima limpede aspira- țiile sale izvorîte din aspirațiiile poporului. „Fă ca anul care vine să aducă-un mîndru soare / Să deschidă-o cale nouă de mari fapte rodi- toare / Pentru neamul românesc, / Căci el are din vechime o menire strălucită ! / El a fost și vrea să tie sentinelă neclintită / Pe pămîntul strămoșesc !". în aceeași cameră se află lampa la lumina căreia și-a scris stihurile pline de patos și far- mec, biblioteca personală a poetului, un bogat și strălucit tezaur al culturii românești și o pie- să pe cît de cochetă, pe atît de prețioasă — cutia Cupei, obținute de Vasile Alecsandri la Montpellier pentru poezia „Ginta Latină". Am trecut prin camera in care se află patul pe care se odihnea și medita și un șifonier, cufărul de voiaj al ministrului plenipotențiar al României la Paris și o fotografie din tine- rețe a bardului împreună cu Ion Ghica și m-am oprit ceva mai mult în salonul în care poetul iși primea musafirii. Acesta este împodobit cu fotografii ale scriitorului din perioada studen- ției, vitrine cu cărți, reviste, ziare. O fotogra- 1 ie o înfățișează pe fermecătoarea F.lena Negri, prietena poetului, care i-a inspirat cele două- zeci și două de poezii ale ciclului „Lăcrimioare". Tot aici sint expuse „Gazeta de Moldova" în care este publicat un Decret semnat de Secreta- rul de stat Vasile Alecsandri și gazeta „Steaua Dunării" din 24 ianuarie 1859, care anunță ale- gerea la București a domnitorului Al. loan Guza. într-o vitrină sînt rinduite cărțile care au apărut între anii 1890 și 1944 în colecția veche „Bi- blioteca pentru toți". Notez cîteva titluri : „Doi- ne", „Lăcrămioare", „Barbu Lăutarii", „Mărgări- tărele’’, „Fintina Blanduziei", „Ostașii noștri"... Pe un panou sînt reproduse cuvintele calde, din februarie 1869, pe care poetul le expedia de la Paris ia Mircești : „Gînd primesc o scri- soare din țară ea trezește in mine tabloul pe cît de înfiorător, pe atit de poetic al cîmpi- ilor căptușite cu omăt alb ; îmi pare că văd prin ferestrele de Ia Mircești mișcarea valurilor de zăpadă de la suflarea crivățului și in fundul orizontului dunga neagră a Luncii, cîntată de mine cu anta dragoste". Manuscrisele unor opere, tabloul lui Peneș Gurcanul și fragmente din celebra poezie cu același titlu, un tablou cu Atacul de la Smîr- dan întregesc această bogată și frumoasă ca- meră. Am parcurs prin celelalte încăperi și m-am oprit în fața tabloului oamenilor de cultură contemporani Iui Vasile Alecsandri in care tro- nează Hcliade și alături de el Bolintineanu, Negruzzi, Bolliac, Alexandrcscu, Ariccscu... La (continuare în pag. 10) Lazăr BĂCIUCU 3 — Convorbiri literare noul roman istoric Dacă admitem ideea că romanul modern ar fi avut o evoluție a- semănâtoare cu aceea a picturii, ar fi părăsit, adică, „figurativul" pen- iru a unde către „austract", atunci romanul așa-zis istoric este, cu siguranță, uiumul dintre tipurile de roman ce cunoaște aceasta transfor- mare, m tona, ionul l-au dat cmar întemeietorii romanului modern, dos- loievski, apoi lJroust, joyce, Mușii, Kafka, după ei Fauikner sau Camus scriu, nu-i așa, romane „de actualita- te", și efortul lor de înnoire vizează in principal două aspecte : acela al percepem realității (exterioare sau in- terioare) și acela al organizării mate- riei epice. Cu oarecan excepții, ro- manul istoric s-a menținut pe linia u- nui academism confortabil, nevoind, Probabil, să înșele așteptările unui pu- plic care cerea, Înainte de toate, coe- rentă, credibilitate, plasticitate docu- mentară, portrete memorabile. Primele semne ale contestării se produc la ni- velul viziunii și mai puțin la acela al scriiturii. Se mizează pe trimiterile la actualitate, se exploatează resursele parabolei, e răsturnată versiunea con- sacrată, „canonizată", a unor eveni- mente importante, mergîndu-se pînă la parodie și caricatură. Descrierea bătăliei de la Waterloo făcută de Stendhal în Minăstirea din i’arma nu reprezintă doar o mică „revoluție" (cu profunde urmări) în ceea ce privește perspectiva narativă, dar și un alt mod, neconvențional, necontorm cu o anumită tradiție, de a insera istoria în romanesc. Mai tirziu, Flaubert lace și el, în Salammbo, un fel de „anti- roman" istoric, operînd de data aceas- ta o subversiune ia nivelul însuși al scriiturii : aceasta devine, în fapt, a- devăratul protagonist al romanului, limbajul e opac, nu transparent, des- crierile (bazate pe o documentație în care nu exista nici cea mai mică fisură) i.și au finalitatea in ele insele. Dar romanul istoric nu a putut părăsi nici- odată cu totul „figurativul". Lipsa de- terminărilor spațiale și temporale, a- nonimizarea personajelor, deplasarea interesului exclusiv către scriitură în dauna „aventurii" (fenomene frecven- te în „noul roman") i-ar fi fatale, l-ar anula ca gen. „Modernizarea", în cazul romanului istoric, nu poate fi decît relativă, și nu radicală, ca în cazul romanului care nu trimite la o realitate istorică situată într-un tre- cut mai mult sau mai puțin îndepăr- tat. Mai lent și, așa curo spuneam, ne- depășind anumite limite, acest proces de reînnoire a mijloacelor este obser- vabil și în proza românească de inspi- rație istorică. într-o cronică dedicată recentului roman al lui Eugen Urica- ru, Mircea lorgulescu făcea un mic inventar al modalităților romanului de azi. El distingea o proză de rein- terpretare (și de rescriere) a istoriei (Paul Angliei, Francisc Păcurariu etc.), una aflată sub semnul „legendarului cărturăresc și basmului artizanal" (Eu- gen Barbu, Plalon Fardau) și alta ca- re proiectează în materialul istoric te- me moderne (Paul Georgescu, Ștefan Agopian, Dana Dumitriu). E de ob- servat aici că principalul criteriu de delimitare a celor trei categorii este acela al viziunii, prin raportarea la realitățile atestate ale istoriei obiecti- ve. In care din cele trei categorii să introducem romanul lui Vasile Sălă- jan, Kodco ? Timpul acțiunii, ca să zic așa, e bine precizat : revoluția de la 1848. Un „avertisment" ne indică fap- tul că ficțiunea se trage din realități incontestabile : „Refăcînd o perioadă istorică distinctă, romanul purcede din vecinătatea documentului de epocă. Ci- titorul va recunoaște, în parfumul ve- chii limbi, fragmentele care și-au cîș- tigat dreptul de a trece ca atare în corpul ficțiunii". Dar urmează, imediat, un molto (în franțuzește) din Ulysse al Iui uoyce, care ne mută, orice s-ar zice, în alt sistem de referințe. For- mula pentru care optează Vasile Să- lăjan ilustrează foarte elocvent con- tradicțiile și riscurile a ceea ce am putea numi „noul roman istoric" : coe- rența viziunii e minată de voința de a face apel la procedee moderne, emi- namente desiructurante. începutul ro- manului se petrece în vremea noastră, sintem apoi trimiși cu mai bine de o sută de ani în urmă, pentru ca, ulte- rior, alternarea de planuri temporale să reapară, fără ca să putem vedea limpede în ce constă funcționalitatea ei. Peste evenimente, pare să spună autorul, s-au depus aluviunile istori- ei, cărora le corespund nivelele, stra- turile succesive ale textului : „întîm- plările atinse aici au fost scrise parte în 1848, parte în anul următof, și de atunci încoace li s-au adăugat mereu, ca literele numelor umflate în coadă ca să sune cînd într-un fel, cînd în altul, noi înflorituri pentru ca împreu- nă să decoreze pereții acelei piramide de durere ce-și semețește vîrful peste grohotișul a o mie de ani". în text sînt inserate fragmente de discursuri, de articole de ziar ; în ciuda opiniei au- torului, nu e totdeauna ușoară iden- tificarea lor, iar procedeul, pe lîngă faptul că nu mi se pare cea mai feri- cită soluție, îngreunează pe alocuri lectura. Nu lipsesc nici intervențiile naratorului, comentîndu-și propria-i povestire : „Să închei, să pun punct, să sting lumina. Prea mulți morți, prea mult sînge. Prea multe țipete, prea multă gălăgie", „Colajul" nu se produce doar la nivelul textual, ci și la acela al evenimentelor. Personaje istorice celebre (Avram lancu, Bălces- cu, Barițiu etc.) se amestecă printre nenumărate personaje secundare, mul- te, desigur, fictive. In final, un „Indi- ce de persoane, locuri și mtimplări" ne propune o aiuritoare alăturare de nume și fapte. Pe lîngă Avram lancu, găsim un „lancu Avram (1940 —) — lucrător la G.I.G.C.L. Cluj, intr-o vreme topometrist", ce cunoaște la un moment dat „lungi perioade de dedu- blare" și „rătăcește o vară în munte". Sau iată alte două fișe biografice : „Francisca Țiura, născută Tobias (1821 — ?) soția preotului Țiura, amatoare de versuri, fapt pentru care este abo- nată la Foaia pentru minte, inimă și literatură a lui Andrei Mureșeanu, pe care o citește pînă a ști pe dinafară numere întregi , după unele mărturii contemporane (Dariu Tăpăstău-ionescu nu susține pînă la urmă altceva), dis- cretă prietenă a Prefectului General" ; „Francisca SUcs Marcu (1956 —) — preoteasă în Roșia Montană, origina- ră din Sic ; liceul la Gherla. Nereușind să ia examenul de admitere la Facul- tatea de științe economice, după anun- țarea rezultatelor simte acut nevoia să intre într-o biserică ; prima care ii iese în cale este Catedrala metropo- litană unde își intîlnește viitorul băr- bat ; acesta, grăbit să se hirotoniseas- că, îi propune căsătoria. Fructul pri- pelii lor este Raveca Marcu, elevă în clasa a V-a a Școlii generale nr. 2, din Roșia, în prezent colaboratoare tri- mestrială la Cutezătorii". Exemplele ar putea continua. Să fi intenționat autorul scrierea a două romane para- lele care să urmărească două planuri, unul istoric, altul actual, unul real, altul fictiv ? Nu am impresia că răs- punsul ar putea fi aflat în Rodeo, Ro- manul e stufos, deliberat confuz, frag- mentat pînă la exces, obturînd cu bu- nă știință canalele dc legătură dintre secvențe. Simbolurile — Muntele, dru- mul, căruța — sînt cețoase. Romancie- rul nevoind să facă protretistică „tra- dițională", personajele rămîn vagi și enigmatice. Impresionează, în schimb, scenele — atroce — ale represiunii, reconstituirea unor momente de înalt dramatism. Dar atît în ansamblu cît si pe porțiuni, construcția cărții e atît de complicată îneît produce perplexi- tate. Deloc convențional este și romanul lui Eugen Uricaru. Memoria, a că- rui acțiune se petrece în perioada imediat următoare primului război mon- dial. și aici ne întimpina un avertis- ment „către cititor" : „Această carte este reconstituire afectivă și nu isto- rică a unor evenimente tragice(...). Mi s-a părut firesc să încredințez u- nor personaje din romanul Așteptin- du-i pe învingători povara desprinde- rii faptelor din real pentru a le trece in imaginar. Am numit cartea Me- moria deoarece la izvorul său grecesc mnimi — memoria este umbra cuvîn- lului mnima — loc însemnat spre a aminti de cineva care nu mai este. Ce altceva este o pagină de carte dacă nu un loc plin de semne spre a a- minti ?" Romanul demarează greu și se încheagă din dezvăluiri succesive; scriitorul stăpînește în chip remarcabil tehnica amînării, a întârzierii revelării adevărului, distribuind abil luminile, menținînd, vreme îndelungată, zone întregi în întuneric. Iată un pasaj din care am putea extrage elementele u- nei arte poetice : „Ca și cum viața noastră s-ar alcătui doar din priviri piezișe, fugare către ceea ce dorim, către ceea ce ne stă poate la îndemî- nă dar a cărei atingere este amînată de teama spulberării vrăjii. Nu atin- gerea realității ci întreținerea iluziei pare să fie principiul fundamental pe care moartea, frica de moarte, de sfir- șit ni l-a (sic !) strecurat în sîngele, simțirea, sufletul și imaginația noas- tră". Romanul cuprinde opt secvențe, datate 1—8 decembrie 1920, dar eve- nimentele povestite trimit în perma- nență la fapte petrecute cu doi ani înainte și care culminează cu demon- strația muncitoarească din Piața Tea- trului. Un ziarist, pus să identifice o fotografie făcută, pare-se, întîmplător, se trezește prins într-un angrenaj in- fernal și misterios. Mircea lorgulescu a remarcat, cu justețe, posibilitatea ra- portării la Blow-up al lui Antonioni. Se poate adăuga că, în „noul roman" un tablou, o fotografie sau un vitra- liu (vezi Claude Simion sau Butor) pot juca o funcție asemănătoare : ele se situează în centrul narațiunii, organi- zînd-o si instituind un joc subtil în- tre „real" și „ficțiune". Fotografia din Memoria produce, nu încape îndoială și un efect de „mise en abyme", dar ea permite cu deosebire suprapune- rea. confuzia planului „real" cu cel „imaginar". în final, ziaristul „intră" în ficțiune, amesteeîndu-se printre personajele din fotografie. Romanul, deși cu destule pasaje obscure, e re- marcabil și pe latura reconstituirii is- torice : apar cîteva personaje binecu- noscute (Gheorghiu, Frimu) și, mai a- les, e refăcut cu îndemînare decorul Bucurestiului de după întîiul război. Memorabile sînt paginile așa-zicînd „de atmosferă", cu deosebire acelea în care intervine, apăsător, mutilat, a- paratul represiv. Deși inegal, inutil contorsionat uneori, Memoria confir- mă înzestrarea unui prozator auten- tic. Al. CALINESCU Vasile Sălăjan, Kodco, editura Dacia, 1983. Eugen Uricariu, Memoria, edi- tura Dacia, 1983. tratate literare Onouă generație lirică pe potri- va aceleia reprezentată de loa- aid Romanescu, Dan I.aurențiu, Cezar Ivănescu, Emil Brumam, este pe cale să se afirme în Iași. Localizarea nu are un caracter regional : Nlchita Danilov și Lucian Vasiliu, leaderi ai generației lor, scot la iveală un filon aurifer ale cărui resurse sint departe de-a fi epuizate. Meritul de-al fi des- coperit revine poeților dc acum afir- mați. A doua carte a lui Lucian Vasiliu, Despre felul cum înaintez, prelungește vorbirea lirică din Mona-Monada, vo- lumul de debut, premiat în concursul Editurii Junimea. Poetul are un fel al lui de a se instala — personaj — in centrul discursului liric : fără emfază și fără mască, ascuns, ca și în viață, sub mantia de modestie și umilință, veșmînt al bunei cuviințe, dar și al încrederii depline in forțele proprii. Convins că duce o existență poetică, Lucian Vasiliu îi scrie jurnalul cu mare simplitate de mijloace. Nn se imaginează in ipostaze arhetipale (or- fice, titanice, demonice ș.a.m.d.), ci copiază, parcă, fraze, dintr-un jurnal de poet. Sint pasagii de reportaj („n-a mai rămas nimic din / tot ce ai făcut/ (acestea îmi sînt dictate acum / la ma- șina de scris)"), însemnări zilnice („A- cest poem a început să ființeze în di- mineața / zilei de 28 iulie în gara / municipiului nostru, după ultima îm- brățișare a / lolandei, în clipa în care / hotărîsem să merg pentru prima oară la mare"), confesiuni („Confesiune asa- sină ! Pe peronul gării, / printre mu- ritori, sînt un om fără identitate"), cronologii („Ora 1 : / urc în genunchi treptele Capitoliului / ora 2 : / în fo- toliu șade îngerul și dicteaz.ă / ora 3:/ trei balerine îmi pansează rănile / ora 4 : un ștreang atîrnă din tavan / ora 5 : / arderea pe rug, cenușa radio- activă / ora 6 : gimnastica de învio- rare ). Tot ce atinge poetul se transformă în poezie, „blestemat" să nu se împli- nească decît în imagine, să nu se tră- iască decît atinsă ca de un ochi poe- tic — un deget — de melc. O defi- nire a acestei poezii va trebui să lege firele dintre mai multe arte poetice, cîte fețe are spiritul liric. Spuneam că Lucian Vasiliu nu se oprește la nici o mască poetică : le poartă pe toate, ca într-un carnaval nesfîrșit, însă cu neglijență studiată, ca sub fiecare din ele să se poată vedea, nestînjenit, chipul autorului. Iată cum își descrie întoar- cerea acasă, temă de bocet ardelenesc: „Mă întorc pauper acasă, îi ofer ma- mei / două mandarine. F.a îmi spune: / „Miroși încă a țarină și a femeie crudă, / ultimul nostru cîine a mu- rit / ultimul nostru vecin a murit —/ miroși încă a țărină, asta e bine"./ Pe chip, cenușa florii negre / pe creș- tet. cununa de spini" (Acasă). Iese, îmbrăcat în reporter, pe stradă: «„In- tr-un cimp cu varză roșie și tomate"/ astfel / poate începe vorbirea la ora tirzie : / ochiul navighează în întu- neric / încearcă să discearnă / varza roșie de tomate / alcătuirea lumii ve- getale într-un cîmp minat // O frază mă plesnește, mă orbește : / înțelesul ei îmi scapă. / ALARMA 1 / EU nu mă mai întîlnesc cu mine ! // Cadra- nul difuz al deșteptătorului / ucide acum orice libertate. / în el adorm, în el mă trezesc — / abandonat si- lenției suverane » (Epistola II). Cartea lui Lucian Vasiliu e, totuși, un tratat, revendieîndu-se, din titlu și din cîteva dintre poeme, de la de- finiția clasică : tratatul este lucrarea în care sînt expuse principiile funda- mentale ale unei . discipline. Despre felul cum înaintez e un „tratat de poezie", în sensul că definește poezia drept căutare a esenței proprii. Poe- zia se caută pe sine și nu in acele puneri in scenă in care Poetul se în- treabă asupra condiției limbajului, ci în tatonarea dc limbaje, de măști li- rice și de obiecte poetice. Poezia lui Lucian Vasiliu este ironică, dacă dăm ironiei un sens mai înalt. Ironia este literatura în stare de interogație, lim- bajul în stare de veghe : un ochi pri- vește lumea, pe care vrea s-o salveze prin imagini, celălalt se întoarce spre sine, cu suspiciune, golit de dorința de-a destrăma iluzia, dar stors și de supunerea oarbă la mecanismele ci. Ten- siunea aceasta e cel mai bine ilustrată de poemele vehemente ale tratatului, în care poetul își astupă strigătul cu un căluș de cuvinte : „Iau la bătaie cuvin- tele contestatare: / JAP-JAP ! JAP-JAP ! / Nu ascultă decît de domnul Emines- cu // Nu au încredere in furia-mi nă- prasnică. / Mă detestă : le-am scos de sub regimul Metaforei, / nu le-am în- vățat filosofic arabă // Le iau la bă- taie... / Se ascund în praful de pe raf- turile / bibliotecii, / în vecini, / în subteranele Academiei // La mari inter- vale, / organizează mitinguri. / Cum le prind, le snopesc în bătaie // Ele știu că astfel nu rezolvă nimic. / Eu știu că astfel nu rezolv nimic : / m-am obiș- nuit să Ic biciui / s-au obișnuit cu zdra- vene bătăi / s-au obișnuit cu marile demonstrații... / JAP-JAP ! JAP-JAP !“ (Epistola IU). Citez și Șobolanul Bosch: „Absent la Apelul de seară : / condam- nat la trei nopți de gardă. / ORDIN : / să nu pătrundă șobolanul Bosch ! // îl las să vină. / îmi roade cătușele : // Cranț ! Cranț! Cranț ! // Dezertez. / Plutesc peste / acopcrișe / orașe / im- perii // Naufragiile îmi amintesc / de alte naufragii / Prizonierii, / de alți prizonieri // Cătușele, / de alte că- tușe // Sînt readus in grațioasa celu- lă. / ORDIN : / să nu pătrundă / șo- bolanul Bosch ! // Cranț ! Cranț ! Cranț !“. La o primă lectură am sentimentul că n-am izbutit să descriu decît una din fețele acestui poet, ce impune respect prin chiar arta de-a nu se supune nici unei convenții, de a dresa, fie și cu bi- ciul, limbajul, obligîndu-1 la ascultare și supunere. Talentul lui Lucian Vasiliu, dublat de inteligență critică, promite o carieră lirică ieșită din comun. UUn „tratat" scrie și Gcorge Cuș- narencu, parcă ceva mai expli- cit, nu numai din titlul (Tratat de apărare permanentă), dar și din distri- buția discursivă a materiei : o primă par- te parodiază discret clasificai ile balzaciene din Comedia umană (Tablouri după reali- tate), a doua secțiune grupează „basme de azi" (Basmul de azi), iar ultimul capitol a- scază, cu mai mare generozitate, povestiri de mai multe stiluri sub genericul Imagina- ția înaintea tuturor. Culmea c că împărți- rea tematică se și respectă, ca într-un veritabil tratat. Bineînțeles, în deplină contradicție cu rigoarea principiilor, ma- niera de abordare a subiectelor e mai degrabă ludică, procurînd cititorului mici festinuri ale imaginației, in locul aștep- tatelor principii asupra metodei. Eram pe punctul să laud și desenul coper- ții — un om-rinocer în armură —, cînd memoria, stimulată probabil de neînde- mînarea compoziției, în care grafica fă- cea notă discordantă, m-a trimis la vo- lumul Grafică americană, editat de Ior- dan Chin-.et. Personajul figurat pe co- perta lui Dumitru Verdeș face parte din lucrarea Anitei Siegel — Cola). M-am liniștit : scoasă dintr-un „colaj", imagi- nea se poate „cola" pe o copertă de carte. Să ne-nțelegem : nu caut noduri în papura. Dar desenul e prea expresiv și prea se potrivește subiectului cărții, pentru ca autorul coperții să nu indice sursa, fie și în forma amabilă „după o idee de...“ Există, altfel, riscul, ca edi- turile să solicite graficianului colabo- rarea cu desene în aceeași manieră și compoziția Anitei Siegel nu are decît optsprezece asemenea personaje (fără a mai pune la socoteală „figurinele" ce a- bia se disting și nu au pregnanța me- taforei). Tratat de apărare permanentă e un debut inteligent și matur, dovadă bună a unui talent ce caută, încă,, cea mai potrivită formă de exprimare. In- decis, Gcorge Cușnarencu ni se prezintă în toate ipostazele talentului său, cu o carte de spirit critic ascuțit, tandră și amară, de o mare vervă imaginativă și totuși temperată de un control sever al rațiunii, George Cușnarencu e un cerebral fără leac : șansa lui în proză c să scrie la margine de eseu, declarîndu-și cu.mai multă convingere, înclinația culturală, pe care o ascunde, cel puțin in bucățile din acest volum, cu o neînțeleasă pudoare. într-un dialog numit Mulțumiri, George Cușnarencu se simte obligat să aducă prinos „realității înconjurătoare", dato- rită căreia a putut scrie și termina a- ceastă carte. Mă tem că mulțumirile ar trebui adresate mai curînd literaturii, la ale cărei forme consacrate tînărul debu- tant se referă mai mult decît la faptele de viață, ce nu sînt decît lutul pe care exersează statui. Baladă pentru Un Ban de Tinichea (observați că, din titlu, se impune modelul anglo-saxon de majus- cule), Toate apărările sînt vulnerabile (Ce frumos era filmul Conversația și cum era tratat „spionajul" cuvintelor !), Răz- boiul caselor de fier... (titlul este prea lung pentru a fi reprodus), Cum se nu- meau cei patru Beatles, Hora marionete- lor sînt modele de adecvare a prozei de comportament, social și lingvistic, pe material autohtoni Paradoxal e faptul că din toate aceste povestiri nu se re- ține substanța, de viață trăită la cald, ci metoda și aceea nu aparține autoru- lui. Mai interesantă e Rezervorul de lapte al cartierului, prin hiperbolă pa- rodică, deși insolitarea vine din nuvelele lui Truman Capote. Ultima secțiune, Imaginația înaintea tuturor, frapează prin anti-retorică. To- tul parc scris în paradox : acolo unde prisosește realitatea (Tablouri după rea- litate) lipsește imaginația ; unde totul se revendică de la imaginație, lipsește consistența realului. Veleitățile prozato- rului se realizează unde era mai puțin de așteptat, în prelucrările dc basm, e- xerciții ludice, de grave înțelesuri con- temporane. Tratat de apărare permanentă e o car- te cu pagini delectabile de proză, scrisă egal, concentrat, cu simțul cuvîntului și al construcției epice pe mici dimensiuni. „Prozele scurte" nu se pot rezuma, pen- tru că farmecul lor e concizia. George Cușnarencu e un nume ce trebuie urmă- rit cu interes, pentru calitatea unei scri- ituri — precisă și plastică. Avînd toate datele — cunoaștere bună de realități și limbaje, inteligență critică. Imaginație și forță expresivă —, autorul se privește în oglindă, oferindu-ne mostre din toate a- ceste virtuți. Mal rămine ca, după tre- cerea probelor cerute în examenul „dc admitere", să facă din ele o sumă. Val CONDURACHE Lucian Vasiliu : Despre felul cum înaintez, Ed. Albatros, 1983. George Cușnarencu : Tratat de apărare permanentă, Ed. Cartea românească, 1983. Convorbiri literare — 4 ficțiunea 5 Al șaptelea volum al lui Emil Brumam, Ruina unui samovar, pare un fel de „recapitulare a materiei", în sensul că ilustrează pe scurt etapele străbătute pînă acum de acest poet „de duminică", așa că cine vrea să-și facă o idee asupră-i se poa- te, la o adică, dispensa de preceden- tele culegeri. Firește că exagerez, dat fiind că poemele anterioare, prin care Brumaru a dobîndit o poziție fruntașă în lirismul contemporan, sînt, fiecare în parte, adevărate bijuterii, a căror contemplare presupune cel puțin răb- darea cu care au fost șlefuite. Dar im- presia de repetiție, pe care lectura căr- ții mi-a trezit-o, a fost atît de pu- ternică și de persistentă, îneît m-a încercat bănuiala că ni se oferă, prin- tre destule noutăți, resturi de la tre- cutele festinuri editoriale. Nu e vorba numai de ton și de recuzită poetică, ușor de recunoscut, de la care plecînd am putea încerca o cronologie a pie- selor, constatind bunăoară că nu mai știu care sonet are vîrsta Versurilor (1970), ci, uneori, de imagini (precum aceea a „sînilor albi cu fruntea-n in- finit", prezentă deopotrivă în ultimul Cîntcc naiv din Ruina unui samovar și într-un sonet din Șapte cîntece na- ive pentru parfumat gura : „Motani invidioși și clăpăugi / Ce te păzesc cînd dormi iar la sfîrșit / Sinii tăi albi cu fruntea-n infinit. ..“) și chiar m-am mirat că un poet atît de inventiv și de scrupulos își îngăduie să le reia, fie și în alte contexte. Să fie oare un simptom sau o pură întîmplare, un accident ori semnul sleirii unei for- mule poetice dintre cele mai persona- le ? Greu de presupus. Să ne mulțu- mim mai bine, deocamdată, a arunca, stimulați de compoziția volumului, ce sintetizează o evoluție, întocmai cum ontogenia rezumă filogenia, o privire asupra întregii poezii a lui Emil Bru- mam. Critica a remarcat încărcătura ero- tică a poemelor, atmosfera lor prea- plină de senzualitate. Divanurile moi, acoperite cu dulci catifele, pernele pu- foase, fotoliile gata să îmbrățișeze, mi- resmele exotice (ceai, piper, scorțișoa- ră), lichiorurile subtile, fructele pro- vocatoare, concentratele de legume, prăjiturile fine încheagă un spațiu pe gust oriental, somptuos și ademenitor, menit a găzdui excitante ospățuri și rafinate jocuri erotice. încăperile poe- tului (bucătării, cămări, dormitoare) sînt organizări savante, după un prin- cipiu de artă, compoziții baroce, în care fiecare element și toate la un loc anunță, reclamă aproape nebunatice amoruri. Poezia lui F.mil Brumaru a fost întotdeauna fundamental erotică, pînă și atunci cînd se concentra ex- clusiv asupra roadelor și deliciilor gas- tronomice. Ea făcea elogiul pătrunje- lului, al castraveților și rodiilor, al bulionului și pandișpanului, al cepei și compoturilor pentru că întrezărea în ele simboluri ale erosului. O pu- doare jucată se afla la obîrșia acestei exprimări „eufemistice", din pricina căreia Brumaru s-a pomenit situat pî- nă și în descendența lui Ion Pillat. Parcă spre a îndepărta dubiile și ne- înțelegerile, poezia sa a renunțat pe încetul la „fabula" gospodăresc-alimen- tară, scoțîndu-și la vedere chipul ne- machiat, fățiș erotic. Echivocul rela- tiv și altminteri destul de superficial a fost abandonat în favoarea rostirii clare. S-a văzut atunci că întreaga imagerie domestică funcționa ca pre- ludiu și ca apropo, ca pregătire și ca invitație : „Ți-am pus piper pisat în așternuturi / Ca să tresari uimită cînd te culci / Din pat și pijamalele să-ți scuturi / Cu patimă, dorind doar lu- cruri dulci ! / Atunci o să-și aduc din vechi ținuturi / Mari cozonaci pe ca- re-o să te urci / Gălăgioasă, nuci de zece puduri, / Aluaturi franțuzești, fa- imoase bulei / / Compoturi limpezi o să-ți torn în ceașcă, / Creme de zahăr ars o să despic / Subtil, lîngă caise- aproape fleașcă, / / Pîn’ce sătui de liri- cul picnic/ O s-alungăm motanii din verandă / Ca să dansăm cea mai naivă allemandă. ..“ (Sonet). Nimic nu lip- sește din recuzita primitoarelor alco- vuri, cu excepția adoratei, pentru a cărei pe măsură întîmpinare s-a chel- tuit atîta ingeniozitate. Ea e marea absență din poezia lui Emil Brumaru, veșnic dorită și chemată, invocată, so- mată, rugată, dar niciodată prezentă. („Cu nări adînci și-ntr-o ureche / Sub coama ta fără pereche / Vai, niciodată n-o să vii"). Preparat cu minuție, ac- tul rămîne doar o amețitoare promi- siune. Numai îngerii îl practică, însă și ei „c-o lină groază". Altfel, erosul e amintire sau proiect : „O, melanco- lia / Acelor zile: ' Palidul scaun Va- sile / Iubea pe masa Maria 1 / Și-n ce bulion/ își înneca (sic!) infidela/ Strecurătoare Angela / Amorul ci pen- tru ligheanul Napoleon 1“ (Epigramă). Sub raport literar, această imateria- litate a iubirii, în flagrant contrast cu voluptuoasele, rubcnsienele descri- eri, această neimplimre a ei, această cantonare în clamare și invocație e dintre cele mai fertile, constituind li- nul din cele mai expresive capitole ale poeziei așteptării din lirica noas- tră. Dacă ar fi să-i căutăm, totuși, strămoși, ei sînt naivii Văcărești, plîn- găciosul Conachi, mintos de lumescul Anton Pann (cel din Cîntecele de lu- me), veșnic suspinătorii de amor, ale căror teme și ticuri le actualizează Emil Brumaru în registru suav-ironic („Iluminat, ca pe-o icoană, / Spre a-mi mîntui viața-mi vană"), inclusiv promisiunile și reproșurile succesive („Degeaba scrisori cu reproșuri / îți scriu pentru suflet și trup / Cînd fus- tele tale în cloșuri ' Au trîntori fu- giți de la stup / / Și cînd doar sera- fii-s de vină / Că sinii ți-i umflă cu-n pai / Iubito topită-n lumină/ Precum o biserică-n ceai"), dar și Radu Stan- ca, ale cărui cadențe își trimit ecou- rile în baladele poetului nostru, M. R. Paraschivescu din Cînticelc țigănești („Lua-te-aș lua la mine acasă / Să te sui sveltă pe masă, / Nu culcată ci-n pi- cioare / Ca să nu se verse gazul, / Să-ți pup glezna și obrazul / Luminos ' Din sticlă tare, / Pînă-n șold flacăra-ți moare / Cu miros..(Lampă) și Leonid Dimov, el însuși autor de Istorii cu domestic iz. Originalita- tea autorului Dulapului îndrăgostit e însă în afară de discuție, posibilele apropieri avînd doar rostul de a-1 fixa pe un anume meridian liric. Ca să re- vin, după această paranteză cu valoa- re orientativă, la gîndul rostit numai pe jumătate, Brumaru este un expert al erosului fictiv, al îmbrățișărilor la modul optativ, al pasiunilor consuma- te în imaginar. Prelungitul răgaz al așteptării dezlănțuie imaginația, dînd consisență de miraj întîlnirilor etern amînate. Promisiunea se materializea- ză în limbaj. Universul ațîțător do- mestic al poetului își dezvăluie, pînă la urmă, o gratuitate de obiect este- tic, fiind generator doar de iluzie, așa- dar de literatură. Prin artă, ficțiunea erotică uzurpă demnitatea realului. S-ar părea că singura obsesie a aces- tei poezii este feminitatea în exerci- țiul funcțiunii, că numai ea îi tulbură apele. Și totuși... Chiar dacă cel mai adesea durerile și melancoliile și plîn- sul și neliniștile sînt ale poetului cu mască de anacronic supirant, aderen- ța ei la piele e îndeajuns de imperfec- tă ca să distingem nu doar ironia în- tipărită pe chipul care o poartă, dar și o tristețe, Cum să zic, iremediabilă. Intr-un loc, îl surprindem regretînd abandonarea vechilor obiceiuri, dar și, mai grav, pierderea unui tip anume de sensibilitate : „Nu mai cunoști emoți- ile rare, / Fragranța țiplei, țipătu-i sub- țire / Cînd sfîșiai în coarda suplei li- re / Pachete străvezii pline cu soare" (Elegie). Ba pînă și a harului : „Dă-mi rana grea și dulce-n piept / Și-n aș- ternut femeie-amară, / Poate c-așa o să-mi deștept, / Blînd, cîntecul de-odi- nioară / Spre care-n zori de zi mă-n- drept / Ci nu-1 găsesc în nici o seară" (Rugăciune). Ori a trecutei nevinovă- ții : „Mi-e sufletu-n amurg o troacă / în care foi de varză mor / Și vin mo- tanii să beie apă / Și-s fluturi putre- ziți pe fund ; / O, ce n-aș da din nou să-nceapă / Tn noi copilăria, blînd, / Ca-n fructe moi să ni se-nnece / Tris- tețea și s-ajungem bravi" (Scrisoare). în plin inventar al voluptăților pro- babile, uneori chiar în plin efort de provocare a erosului, tristețea se stre- coară cu grație în rîndul întîi („Căci eu sînt serafu-n care / Tristețea a prins lin floare, / Cine o miroase-o dată / Moare / Crăcănată"), impalpabilă, tira- t nică prezență („Oh, Nichita, oh Ni- chita, / Mă apucă infinita / Cu o mină lungă, tristă / Care nici nu mai există" ; „Plantă mica și păroasă/ Am în mine o angoasă / De parc-aș fi urmărit / De un ucigaș plătit"). Persistentă și in- vulnerabilă, delicata neliniște a poetu- lui prefațează, ca într-un Bocet de adult, triumful disperării : „Rouă nu mai știe, / Călină, Călină/Să-mi stea-n tarfurie/ Doldora și fină./ Și-mi dă ges urîtul ; / Cine-o să-mi desprindă / Din funie gîtul / Atîrnat de-o grin- dă ?“. Violentul titlu al volumului a- firmă dar o schimbare a centrului de greutate al poeziei lui Emil Brumaru ; „ruina" unei întregi mitologii poetice are întotdeauna consecințe imprevizi- bile și tot ce se poate ca ulterioarele culegeri poetice să consacre un Emil Brumaru scuturat de ficțiuni, plonjind, artistic și primejdios, înlăuntrid exis- tenței. Cîteva cuvinte, in final, și despre celălalt Brumaru, de care am luat cu- noștință mai cu seamă de la Cîntecele naive încoace, abandonat unei nosti- me înclinații Indice. El se joacă fer- mecător, mimînd a fi acaparat de o ocupație dintre cele mai importante. Cuvintele se înșiruie după criterii pre- dominant muzicale, într-o desfășura- re pe cît de sonor ademenitoare, pe atît de suficientă sieși ..Improvizați- ile" sînt, totuși, studiate, lucrate, vo- cabula prețioasă și rima rară se lăfăie ca pisicile-i siameze pe somnoroase perne : „In fundul acelei provincii / jucam pînă-n zori biliard / cu marele artist I.eonard / o da Vinci. / / Pe urmă, tablouri vivante / făceam, prin- tre fluturi, lejer, / cu palidul Alighier / i Dante. I / Și-n cești distilam sîni mai rari ca / IDEE A / (ce risc înge- resc !) / alături de tristul Francesc / o Petrarca" (Scrisoare). E treapra cea mai de sus a divertismentelor, de obi- cei joase („nimfa / si / cu / fau- nul / vor / să-ți fure / scaunul / fau- nul / și / nimfa / vor / să-ți / sugă / limfa / bum / bum / și-o / sticluță I cu / parfum"), ale poetului, prea conștient de însușirile proprii ca să-și prelungească odihna în asemenea ușu- rătăți. Al. DOBRESCU Emil Brumaru, Ruina unui sa- movar, Editura Cartea românească, 1983. P.S. în cronica din numărul precedent s-a strecurat o gre- șeală a cărei răspundere îmi re- vine întreagă. Cititorul e rugat să rectifice : A. Petrescu : Mi- hai Eminescu — originile ro- mantismului. AI. D. prozatori Și inovatori Bibliografia lui Vasile Andru (O zi spre sfîrșitul secolului, car- tea pe care o discutăm aici, este al șaselea volum al autorului) in- dică o adaptare lentă dar relativ si_ gură a arsenalului tehnicilor literare, la care autorul s-a arătat întotdeauna sensibil, la însușirile sale native. Pri- mele două volume, oarecum sub sem- nul noului roman, conțineau povestiri într-o formă dialogată. Dialogul (u_ neori un monolog deghizat) „rupea" epicul nespectaculos, jocul replicilor circumscriindu-se într-un efort dialec- tic. Incursiunile în genul fantastic sau în cel istoric vor masca, în cărțile de mai tîrziu, acte inițiatice tratate cu efortul de a depăși linia tradiției care le marca. O zi spre sfîrșitul se- colului conține o mutație și este car- tea care-1 reprezintă, cred, cel mai bi- ne. Autorul e, în fapt, un căutător ob- stinat, deplasîndu-se pînă acum în- tre promisiunile și capcanele unor mo- dalități narative în speranța descope- ririi momentului fericit în care o sen- sibilitate individualizată se poate transpune pînă la identificare în țe- sătura textului. Tentația e mai aproa- pe de poezie decît de ceea ce se înțe_ lege îndeobște prin proză — pentru că, de data aceasta cel puțin, autorul nu ilustrează o temă pe care să o dez- volte în acțiune și personaje, ci sur- prinde secvențe, stări afective etc. — totul văzut sub impresia irepetabilu- lui, a clipei imortalizate pentru ca- pacitatea ei de a fi semnificativă. „Pro- za aceasta este inspirată din realitate, pe alocuri e pură memorialistică. Mi-e silă să inventez, să potrivesc întîm- plări, să scot parabole, să decad în ficțiune. Cîndva făceam și asta. Cînd inventezi ai tot ce cauți. Poți inven- ta adevărul. Dar cînd culegi adevărul pe viu, te îneci în cazuistică, în in_ formație, în deruta lor. Numai dragos- tea dă un înțeles neludic despre om. dragostea mă curăță pînă la os. altoiul de lume prinde direct pe os. Restul e biografia planetei, e știință". Să înțe- legem din prima parte a citatului că autorul renunță le ficțiune în speran. culegeri autenticului direct din viață? Ar fi, evident, o eroare. In O zi spre sfirsitul secolului nu vom întîlni „co- pii după realitate" — sau, în orice caz, ceva care să ne sugereze că dincolo de puternica impregnare subiectivă a textelor am putea găsi ochiul aparatu- lui fotografic. Renunțarea la ficțiune, e, in esență, renunțare la convențiile ficțiunii. Nu numai la convențiile lite- rare ale unui gen, ci, înainte de toate, la un mod de a gindi literatura ca pe o incursiune în ireal, în ludic, intr-o lume a tot-posibiliului. Dar, deși scri- se la persoana întîi povestirile nu prezintă un autor omniscient și omni- potent care poate face și desface ori- cum și oricind firele narațiunii. În- că o dată, nu pentru că ar exista o su- punere necondiționată la fapte „obiec- tive". (De altfei, în ce măsură o ast- fel de supunere ar fi intr-adevăr po- sibilă ?) Vasile Andru urmărește o cu totul altfel de subordonare — și o ur- mărește în sensul preocupării aproa- pe obsesive (deși proza sa pare mai degrabă o relatare degajată) de a nu pierde nimic din adevărul raporturilor care se crează între subiectivitatea scriitorului și textul care, din momen- tul edificării lui, devine o realitate exterioară. Naratorul poate fabula, poate „scorni" trăiri (ale sale sau ale personajelor) dar nu poate inventa raportul (real, singurul care nu are cum să fie redus la imaginație) dintre eul creator și cuvinte. Narațiunea de- vine o descătușare, o izbucnire menită să depășească o relație posibilă — și firească — dintre narator si textul său : relația dintre artizan și obiectul muncii sale. Mici semne, „uitate" în_ tr-o relatare sau alta ne certifică pre- supunerea. „Pentru cine vorbesc, pen- tru cine scriu carte ? De ce vreau să-mi difuzez întîmplarea de a fi tră- it ? Competiția de incizare a trupului tău în trupul altuia. N-am limbaj pen- tru plante, n-am limbaj pentru ani- male". Textul e o poartă de intrare în existența altora și e resimțit ca atare. Textul însuși devine un trup, e supus condiției acestuia, „schimburilor" sa- le de energie cu mediul înconjurător. El există prin afecte și intelect — dar, dincolo de dorința autorului, e condam- nat să le transmită, nu să le conțină. Condamnare care limitează speranțele scriitorului deși, undeva, unul din per- sonaje afirmă că „spiritul nu face deo- sebire între experiența trăită și cea intens imaginată". Spațiul vieții și al scrierilor nu se suprapun pînă la iden- tificare. Literatura rămîne ,totuși, în- tr-o latură a vieții, nu poate deveni chiar Viața și atunci există tentația, căreia autorul îi cedează, de a face drumul invers, de a vedea viața ca pe un text. „Viața se deapănă ca o frază in care nu poți schimba ordinea cu- vintelor". Inadvertență fertilă întru„ cît creează tensiune emoțională și o parte din piesele din volum reușesc să o transmită cititorului. Iarăși sîn- tem mai aproape de conceperea litera- turii din punctul de vedere al poeziei decît din acela al construcțiilor epice „obiective". Apropiere care impune, e_ vident. mijloace tehnice adecvate Spațiul paginii nu mai este uniform si indiferent, ca în proza tradițională. Autorul intervine, intercalîndu-și vo- cea. .$i nu prin cuvintele autorului / narator ci prin propriile sale cuvinte conținute în fragmente culese distinct, pe alt format tipografic. Desigur că nu Vasile Andru este inventatorul u- nor astfel de tehnici, dar povestirile sale au meritul de a Ie prezenta nu ca pe niște artificii, ci ca pe o nece- sitate. Cît se poate de sugestiv e pro- cedeul în Hrisoterapia — o piesă „a_ vortată" în a cărei operație de „rea- nimare" (eșuată, trebuie s-o spunem) mai interesant (acesta constituind și justificarea publicării ei) este comen- tariul „de pe margine" al autorului, decît povestirea în sine, schematică și tezistă". Dacă celelalte proze din sumarul volumului sînt scrise aproape spontan, fără multe retopiri și varian- te, propozițiile așezîndu-se firesc în- tre trupul meu și lumea mare, ei bi- ne. „Hrisoterapia" nu se lăsa scrisă. Totul concura la ratare și eșec : „gran- diosul, alegoricul, cele șapte înveli- șuri, neobișnuitul, rapiditatea decan- tării simbolice, uimirea si încuraia- rea celor cărora le-o povesteam". Da- că Hrisoterapia arată că și din rata- rea unui text se poate extrage un mo- tiv literar. Explozie de geană, cea mai slabă bucată din volum — de ni- mic salvată de astădată — devine „pe- riculoasă" pentru condiția cărții pen- tru că, folosind aceleași mijloace li- terare ca și textele cele mai bune, scoate în evidență „lucrătura", cusătu- ra cu un ac prea mare si cu ață ne- potrivită. O zi spre sfîrșitul secolului este un pariu ambițios pe care auto- rul îl face cu el însuși : el vrea să ne ofere, folosind convențiile literatu- rii (oricine scrie o operă literară se „contaminează" cu ele), autenticul vie- ții, exploatjnd forțele ludice dintr-0 formulă literară modernă, gravitatea faptului existențial ș.a.m.d. Pariu ți- nut în măsura în care autorul se su- pune acestei încercări și în măsura în care această supunere transpare în literaură ca o experiență auctorială notrucată. Aceasta fiind și încercarea prin care autorul obține acea vibra- ție care lipsea în cărțile lui anteri- oare — prea reci, prea exacte, prea detașate de personalitatea autorului. Prezență discretă, dar prin nimic mai puțin importantă decît altele, mai des licitate de critică, Vasile Andru e un prozator rare și-a găsit, în O zi spre siirșitul secolului, dicțiunea ca- re i se potrivește și care-i fixează un loc între prozatorii contempo- rani. Înainte de a trece la Desant '83. aș remarca faptul că acest mi- jloc editorial care este antolo- gia n-a fost folosit în anii din urmă pe măsura posibilităților pe care le oferă Antologiile bine concepute sînt la fel de căutate de cititori ca și cărțile de autor - cele cîteva publicate pînă acum stîrnind discuții dinamizante și fertile. Spre deosebire de acele „caiete ale debutant,ilor“, eterogene prin formu- lele prezentate și prin valoare pînă la lipsa oricărei unități. Desant ’83 pro- pune o imagine coerentă — și texte într-adevăr bine alese — a aspirațiilor și posibilităților unora dintre prozato- rii tineri cei mai dotați ai_ momentu- lui. Spun „unora" pentru că n-aș vrea să cad în greșeala acelora care au confundat poezia unei generații cu poezia unui cenaclu. Sumarul volumu- lui e generos — cei 18 autori reuniți între coperțile cărții reușind să ofere o „propunere" pentru o eventuală di- recție a prozei noastre de mîine. Cîți- va dintre ei sînt deja nume binecu- noscute fie din volume (Mircea Nedel- ciu, Gheorgbe Crăciun, George Cuș- narencu — despre primii doi am scris, la timpul potrivit și nu mă voi repe- ta în rîndurile ce urmează), fie din presa literară. lată-i, prezentați foarte pe scurt, pe semnatarii acestei culegeri. Re urmele lui Mircea Ncdelciu și ale lui Gheor- ghe Crăciun, Nicolae Iliescu își Șupu- ne mijloacele tehnice virtuos stăpîni- te prezentării unei succesiuni de ob- servații ale mediului și de trăiri su- biective ; Emil Paraschivoiu renunță, în (Sic) la orice legătură între_ cuvin- tele care ar contura un text lăsîndu-1 pe cititor să reconstituie, ca un ihtio- log, carnea pe un schelet prea fragil — pentru a ne oferi în știați că... o scriere fragmentată în genul celei din Roland Barthes par Roland Barthes (cu un mai pronunțat accent pe auto- ironie) ; George Cusnarencu în După amiaza Iui Proteus V ne relevă ..mul- tiplicările" lipsei de identitate, iar în Corabia gladiatorilor o „poveste plină de tîlc" : Gheorghe Iova (Vn text al excursiei) știe să dea tensiune printr-o frazare savantă, unui fapt banal ; Ion Bogdan Lefter, critic si poet, se arată, de această dată, un analist nu lipsit de seriozitate — poate cu prea multă seriozitate — al unor situatii minore pe care le vrea ilustrative nentru complexitatea existentei ; Hanibal Stănculescu îngroașă pînă la grotesc banalitatea unor scene din realitate ; Mircea Cărtărescu. poetul „modernist", ni se prezintă cu un text în linie tra- dițională constituind o analiză rezis- tentă a detaliului psihologic ; Ion Lă- custă se împarte între o novestire de atmosferă în genul lui Gib Mibăiescu, violentă și coșmarescă și alte două în care imaginația știe să-si găsească nretextele pentru a-si susține plauzi- bil construcțiile ludice ; Cristian Too- dorescu semnează o narațiune cu un final ratat si o alta în caro demon- strează pătrunderea în psihologia fe- minină — ca si Sorin Preda în Tntîl- nirca: Constantin Stan concentrează mici romane", asa cum îl n„czintă Ov. S. Crolimălniroanu în nrofata po care o semnează ; Măritiș Băditescu rodes- coneră lumea dură cu peregrinări în cabinele mărfarelor si parafrazează texte oare se învățau cîndva în scoală. Sau naive, sau nrea îngroșate, sau pur si simplu ereoaie mi s-au nărut nrn- zole semnale de Ghcorgho Eno, Mihai Rogobote. Valentin Potonlescu si Ma- ria Holmeia. apariția lor fiind iusti- ficată, probabil, do generozitatea selec- ției. Preocupați de observarea lumii în- conjurătoare, a trăirilor personalelor, dar în aceeași măsură atonii la depă- șirea unor tehnici literaro „uzate" (u- neori mai atenti în această direcție decît în celelalte) tinerii prozatori din Desant *83 annnțn o goncra''o care va năzui să obiină. în toronnl onicu- lui, aceeași independentă fală do gp- noratiilo imediat nntorinnro no rare au manifestat-o poeții „promoției" Pn. Din- tr-o antologic r.n so nat doqr>r>ndo cu exactitate profilurile scriitorilor do mîine. Meritul cărții p însă do a-i fi anuntat pe cîtiva — si asta într-o cu- legere caro nu poate decît să retină atenția criticii. Constantin PRICOP Vasile. Andru. O zi spre sfîrșitul secolului, ed. Cartea Românească, 1983. * * *, Desant '83, ed. Cartea Românească, 1983. 5 — Convorbiri literare unirea — 125 —---------- Unirea Principatelor, rod al strădu- ințelor românești, rezultat al energiei tactului si priceperii politice, a pri- lejuit numeroase ecouri în presa stră- ină cît și în rapoartele diplomaților, interesați să informeze cu exactitate guvernele pe care le reprezentau. Ca- binetele diplomatice și politice ale con- tinentului, ca și opinia publică, au urmărit cu atenție chestiunea româ- nească din momentul in care aceasta, mai ales după 1855. a devenit un ele- ment de care depindea, în esențială măsură, rezolvarea conflictului eu- ropean. întreaga diplomație a Euro- pei, în funcție de interesele pe care fiecare Ie avea în această zonă, a ac- ceptat sau respins ideea Unirii, dar în același timp i-a analizat originea și a încercat să-i intuiască implicați- ile. Mai mult sau mai puțin subiective, aprecierile diplomaților au totuși une- le puncte de vedere comune : rolul determinant al poporului român în alegerea propriului destin și neputin- ța puterilor Europei de a împiedica evoluția firească a acestui popor care se dorea unit și independent. Nenu- mărate informații provenind din ar- hivele de peste hotare, folosite de isto- riografia mai veche sau mai nouă, română sau străină, au reconstituit cu claritate evoluția evenimentelor din acel timp pînă la detaliu, precizarea pozițiilor fată de Unirea Principate- lor și de alesul națiunii. Alexandru loan Cuza. efectele și consecințele în- făptuirii statului național român. O serie de date inedite, culese din arhi- vele și bibliotecile din Austria ne per- mit unele nuanțări la adresa unor fapte și persoane din perioada dom- niei lui Cuza cît și anterior acestei perioade. Două dintre marile puteri care au încercat să Împiedice realizarea Unirii au fost Austria și Turcia. Prima a înțeles imediat că, odată unite, Prin- cipatele vor deveni punctul de atrac- ție al românilor aflați între granițele sale. Cea de a doua s-a opus cu în_ verșunare ap’ pentru că a recunoaște actul istoric realizat de români nu putea duce decît la o scă- dere a influenței ei și la o pregăti- re a independentei. înțelegînd ce poate însemna Unirea, ce efect poate avea ea pentru statul multinațional Austria, reprezentantul acesteia la Constantino- pol, avînd veritabile veleități de pro- fet, ii scria ministrului său de externe, în 1862. următoarele rînduri :..Nu-mi pot înlătura impresia că in principe- le Cuza se dezvoltă pentru noi un pe- ricol real. Vom vedea năseîndu-se la Dunărea de Jos un stat român nu poate fi decît ostil Austriei", un astfel de stat urma în mod resc să fie creat, lucru pe care care Că fi. l.au dorit și declarat oamenii politici ro- mâni în frunte cu Al. I. Cuza, fusese sesizat și de consulul Austriei la București, Eder, care nota, la 30 no- iembrie 1839, că românii nu se mul- țumeau cu unirea celor două Princi- pate ci se gîndeau la înfăptuirea unui stat independent daco-român care să cuprindă în granițele sale pe toți membrii aceluiași popor. Una din sursele mai puțin cerceta- te. privind atitudinea Imperiului hab. sburgic față de Principate sînt ra- poartele ambasadorului la Londra, Apponyi. Lectura lor ne-a convins că avem de-aface cu informații de pri- mă mină, caro reflectă cu fidelitate în- cercările austriece de a împiedica rea- lizarea Unirii, iar mai tîrziu de a nu recunoaște alegerea lui Cuza. Cali- tatea lor deosebită se datorește faptu- lui că reprezntantul austriac nu s-a fe- rit deloc să declare intențiile țării sale, față de ministerul de externe englez considerînd că Anglia, susți- nînd integritatea Imperiului Otoman, va fi alături de Austria în chestiunea Principatelor. La sfîrșitul anului 1858 o telegra- mă a Cabinetului turc, datată 20 decembrie, adresată Puterilor Garan- te, propunea amînarea alegerilor în Moldova și Valahia sub pretextul că, mai ales în prima provincie, se apli- caseră denaturat dispozițiile legii e_ lectorate, și s-ar fi violat flagrant, chipurile, spiritul și litera Conven- ției din 19 august. Mai mult, Poarta se grăbea să afirme că în asemenea condiții s-ar găsi obligată să refuze învestitura candidatului la domnie. Telegrama respectivă a făcut obiectul discuției dintre Apponyi și ministrul de externe englez Malmesbury, ulti- mul. sub pretextul informațiilor con- tradictorii primite, făcîndu-și mari rezerve asupra oportunității aminării unirea principatelor în documente diplomatice alegerilor. „Impresia lordului Malmes. tea cancelariei Imperiului Habsburgic pentru conferința puterilor garante, care trebuia să discute valabilitatea dublei alegeri Așa după cum era de așteptat, Apponyi spera, ca și supe- bury — scrie, în raportul său din 1 ianuarie 1859, Apponyi — este de a lăsa ca lucrurile sa meargă de la sine, să se desfășoare alegerile, care n_ar fi probabil mai bune peste trei sâp- tămini decît în prezent și ca atare amînarea n-ar face decît să prelun- gească agitația". Și ambasadorul aus- triac este convins de inutilitatea o- poziției turce făcute Ia alegerile din Principate, ca unul care știe exact atmosfera existentă în cele două țări românești. Lucrul care îl sperie cel mai mult pe diplomatul austriac este ideea unei revoluții generale a pro- vinciilor ocupate, revoluție care ar compromite serios nu numai existența Imperiului Otoman, cum îi place lui să afirme, ci și a imperiului pe care îl reprezintă. „Ce complicații se pot ivi din anularea alegerilor — spune el în raportul amintit mai sus — în mijlocul efervescenței actuale a spiri- telor. Nu e de crezut, de ex mplu, că moldovenii nu se vor supune or. dinelor Porții, că adunarea aleasă nu se va constitui între-o manieră răz- vrătită, și nu va proclama indepen- dența absolută ?“. Un interes aparte prezintă, însă, un alt raport al ambasadorului austriac pe care-1 trimite ministrului de exter- ne Buol-Schauenstein, la 22 ianuarie 1859, ca urmare a convorbirii avute cu trimisul turc la Londra, Musurus, și ministrul Malmesbury, asupra alegerii lui Cuza ca domn al Moldovei, alegere pe care Austria o considera ilegală iar ambasadorul turc o aprecia ca un prim pas pentru numirea unui singur domn in ambele Principate. Apponyi s-a grăbit să susțină în fața lui Mal- mesbury că alegerea lui Cuza nu în- deplinește niciuna din condițiile pre- văzute de constituția dată Principate- lor și că prin urmare nu-i exclus ca Poarta să nu accepte Învestitura. Am- basadorul îi sugerează contelui englez că ar fi momentul să fie pusă în apli- care o înțelegere existentă între cele două țări, înțelegere care ar avea trei puncte. Lordul Malmesbury insă s-a mărginit să spună că el a sfătuit Poar- ta să se mențină strict pe terenul Convenției din 19 august, de unde con- cluzia lui Apponyi că poziția Angliei va fi neutră în această chestiune. Mu- surus. o mai veche cunoștință de a noastră din timpul revoluției de la 1848, bun cunoscător al situației din Principate, emite, în fața lui Apponyi, o interesantă opinie, nu lipsită de un posibil suport real : „După părerea sa — scrie Apponyi — alegerea colonelu- lui Cuza nu este ultimul cuvînt al partidului unionist în Moldova și că acest partid vrea să aștepte rezultatul alegerii din Valahia. bacă ea va că- dea asupra unui unionist mai cunos- cut, Cuza își va da demisia și atunci va fi numit în locul său aceiași per- sonaj care va fi ales și în Valahia. pentru a face astfel o demonstrație răsunătoare în favoarea Unirii, ce poate fi susținută de puterile favora- bile acestei combinații. Opinia lui Mu. surus este că ar fi fost necesară anu- larea alegerilor înainte (subl. în doc.) de numirea domnitorului și că în pre- zent. cînd există o majoritate unio- nistă în Adunare, ar fi cu mult mai dificil pentru Sultan să refuze învesti- tura colonelului Cuza. deoarece în a- cest caz un alt unionist, poate și mai periculos încă, ar fi ales în locul său si astfel. în continuare. Poarta nu poate anula succesiv mai multe ale- geri". Ministrul de externe austriac și-a dat seama curind, din rapoartele a- genților săi răspîndiți în capitalele Europei, că orice gest împotriva voin. inței națiunii române e fără sens și că Austria nu va avea altceva de fă- cut decît să recunoască faptul deja împlinit. O nouă dovadă în această di- recție avea să primaescă Buol-Schau- enstein de la ambasadorul austriac aflat în capitala Franței. Intr-un ra- port trimis de acesta din urmă, la 10 februarie 1859, se află un rezumat al discuției pe care agentul austriac a avut-o cu soția lui Napoleon al IH-lea, după alegerea lui Cuza și în Țara Ro- mânească. împărăteasa a susținut cu fermitate în fața ambasadorului că „Principatele vor Unirea. Aceasta este voința națională. Se vrea Unirea", replica diplomatului fiind deosebit de sugestivă pentru felul în care Austria privea acest eveniment : „Doamnă, vor independența și pentru a ajunge acolo au votat pentru Unire". Speranțele Im- periului habsburgic că va convinge Franța să fie de acord, în cadrul Con- ferinței puterilor garante, cu anula- rea dublei alegeri, s-au ruinat repede. De la Paris contele Walewski ținea să-1 asigure pe omologul său aflat la Viena. prin reprezentantul acestuia în Franța, că în cazul în care conferința va anula alegerea lui Cuza ca domn al Țării Românești. Principatele nu se vor supune deciziei Conferinței. Amba- sadorul austriac se vedea nevoit să re- cunoască că această dublă alegere e susținută în Franța și nădăjduia ca lordul Malmesbury să nu împărtășeas- că punctul de vedere francez. S-âr fi convins repede de contrariul dacă ar fi luat cunoștință de lunga scrisoare pe care Apponyi o trimitea de la Lon- dra. prin intermediul baronului Charles de Rothschild, ministrului său de ex- terne la 26 februarie (4 martie st.n.) 1859. Această scrisoare consemna cu lux de amănunte discuția pe care am- basadorul austriac a avut-o cu lordul Malmesbury asupra instrucțiunilor pe care baronul Hubner le avea din par- riorii săi, sa ciștige Anglia pentru a- plicarea unor măsuri coercitive, sau chiar pentru o intervenție armată. Pentru aceasta, mai întîi, Apponyi a încercat să convingă pe Malmesbury că la Osborne împăratului Napoleon i s-a făcut favoarea anulării alegerilor din Moldova în schimbul abandonării principiului Unirii. Acest din urmă principiu stingherea fundamental pla- nurile habsburgice, lucru de altfel re- cunoscut și de diplomatul austriac în cursul aceleiași conversații. „Ceea ce pentru noi rămîne ca un fapt ciștigat este că la Osborne, Cabinetul francez a renunțat complet la principiul (subl. in doc.) Unirii Principatelor sub un același șef ; fie că se numește rege sau domn, fie că ar fi un prinț străin sau un boier autohton, nu aceasta este, pentru noi, problema. Obiectul este ceea ce ne interesează și nu persoana". Ministrul de externe englez, intr-o formă foarte delicată dar fermă, res- pinge modul de abordare al problemei așa cum a făcut-o Apponyi, spunind că la Osborne singura chestiune care a fost exclusă privea alegerea unui prinț străin în Principate și nu vede necesară convocarea unei conferințe care să pună în discuție dubla alegere, cu atît mai mult cu cît la această con- ferință nu va fi permisă o modificare a Convenției. Punctul de vedere aus- triac era însă altul. El cerea o astfel de întrunire a puterilor garante pen- tru „a interpreta și aplica Convenția din 19 august, de a examina în ce a fost tulburată și încălcată ordinea le- gală stabilită prin ea și de a se pune ae acord asupra măsurilor ce trebu- iesc luate pentru a o restabili. A salv- garda drepturile Porții care au fost călcate în picioare, a face să se res- pecte opera Puterilor, a explica ade- văratul sens și exacta interpretare, a împiedeca ca ' autoritatea Areopagului European să fie contestată de un pumn de oameni tulburenți și ambi- țioși, a hotărî, în sfîrșit, asupra mij- loacelor de constrîngere care ar putea deveni necesare de folosit pentru a pune capăt unei rezistențe rebele". La toată această pledoarie Malmesbury face o realistă demonstrație a inutili- tății conferinței reclamate de Austria și Turcia și asta pentru că, conform textului convenției, dubla alegere nu poate fi contestată ; Rusia e de acord cu ea, Franța nu susține decît fără vi- goare contrariul. Dacă totuși se pune problema unei intervenții armate, care ar provoca, indiscutabil, un război cu aceste Principate, cine să facă acest lucru ? Turcii nu, pentru că sînt foarte cruzi, și prea urîți în Principate, Aus- tria nu poate pentru că Rusia a de- clarat că nu aprobă o astfel de inter- venție, Rusia e în aceeași situație pen- tru că nu acceptă Austria. Franța și Anglia nu au nici o posibilitate să in- tervină. „îmi pare deci — apreciază diplomatul englez — că toate puterile au un egal interes de a rezolva lucru- rile pe căi pașnice, printr-un compro- mis acceptabil pentru toată lumea. Ad- mit că Unirea poate nu este voința na- țională, că agitația unionistă este arti- ficială. că ea provine din intrigile și rivalitățile partidelor și indivizilor, dar acesta este strigătul timpului și cu cît am vrea să mergem împotrivă cu atit vom întimpina rezistență" (subl. n.). Dorind garanții sigure din partea Angliei, de la care aștepta un sprijin real la proiectata conferință și moti- vînd că poziția Austriei este justifi- cată de considerente serioase, — ea nu dorește să dea o dezmințire a pro- priilor acțiuni, care ar duce la dez- membrarea Imperiului Otoman, nu e de acord cu modificarea Convenției și nu poate supune Principatele unor ex. periențe nesigure — Apponyi primește de la Malmesbury un refuz categoric. „Noi nu ne putem angaja să ne închi- dem în limite atît de înguste și de ab- solute", a fost răspunsul secretarului de stat în această situație ambasado- rul austriac la Londra consideră că este datoria sa de a-1 avertiza pe Buol- Schauenstein de rezultatele nesatisfă- cătoare ale întrevederii. „Cabinetul englez — scrie el — pare să abando- neze terenul pe care noi l-am apărat în comun, pentru a se arunca pe pista compromisurilor, a concesiilor și a în- cercărilor. El cade la învoială cit fapte consumate, se teme de dificultăți, nu vrea să rupă fățiș cu Franța și sacri- fică angajamentele luate și semnătura sa pusă la sfîrșitul unui act solemn, în dorința de a se înțelege cu împă- ratul Napoleon, sperînd prin aceasta să-1 facă mai concesiv în alte ches- tiuni care interesează și preocupă mai mult Anglia". Conferința de la Paris a puterilor garante, așa după cum este știut, s-a deschis la 26 martie—7 aprilie 1859 și cu tot protestul Turciei și Austriei, duoă două ședințe, cinci din cele șapte puteri au recunoscut dubla alegere a lui Cuza. întreruptă din cauza ostili- tăților franco-austriece. conferința și-a reluat lucrările la 6 septembrie și s-a încheiat cu recunoașterea oficială a eforturilor făcute de români de a avea pe cele două tronuri pe Al. I. Cuza. De o atenție specială, cum era și de așteptat, s-a bucurat, din partea obser- vatorilor politici, lovitura de stat din 2/14 mai 1864, cînd Al. I. Cuza a dizol- vat Adunarea si a cerut poporului să se pronunțe prin plebiscit asupra mo- dificărilor ce trebuiau aduse constitu- ției. Ca si în atîtea alte ocazii Franța a fost prima ce a încurajat acțiunea lui Cuza. Amănunte edificatoare, in sensul afirmației noastre, se găsesc în scrisoarea expediată, la 23 mai 1864, de internunțiul austriac la Constanti- nopol, Prokesch-Osten, ministrului său de externe de la Viena. Ea este o sinteză a discuțiilor purtate între ambasadorii acreditați la Constantino- pol din care se detașează marchizul Moustier, care a luat cu multă căldură apararea principelui român, nelăsînd nici o îndoială în privința propriilor sale aprecieri despre conduita lui Cuza în împrejurarea dată. El a afir- mat că nu există nici un ministru în Europa care, în locul lui Al. I. Cuza. ar fi putut rezista presiunii necesită- ților ce au obligat pe domnitor Ia ceea ce, impropriu, se numește o lovitură de stat. Nu este vina Principatelor că puterile le-au prevăzut cu o constitu- ție impracticabilă și că au neglijat avertismentele și propunerile repetate ale domnitorului român. Moustier nu poate admite că principele Cuza ar fi violat Convenția, că ar fi derogat de la datoriile sale față de Poartă sau că ar fi greșit cu ceva față de puteri. „Dacă aș fi ministru al Porții — spu- ne ambasadorul francez — departe de a blama pe principe pentru curajul și onestitatea de care a dat dovadă la 14 mai. l-aș lăuda pentru că a îndrăznit să iasă din cercul vicios în care îl în- chidea o constituție absurdă ; l-aș ajU- ta să zdrobească oligarhia și mi-aș face astfel un vasal util și devotat. Franța este calomniată, fiind bănuită ca favorabilă visului de independență gîndul de unire Gindul dc unire ca un foc străbate Cerul țării noastre, jariștea de dor — E cu Burebista-n Dacia-Cctate, Decebal rostește sensul lui sonor. Prin voievodate, simți curgind de miere Glasul unității, ramură-nflorind — Iar Mihai Viteazul pentru dinsul piere Intr-un cort, făptura-i dulce nemurind. Cum răsună vintul trecerilor sumbre ! Urlă migratoare hoarde-n goană rea 1 Floarea unității luminează umbre, Luminează gînduri ca o dalbă stea. Tremură pe zare friguri depărtate. Licărește pură neaua lui ianuar — Domnitorul Cuza pune nestemate Pe cărări de munte, pe poteci de jar. E luminătorul veacului de taină. Slova lui Bălcescu cernc-n slova lui scrisoare domnitorului cuza mărit ta, noi ne-am unit cu țara intr-o zi în chipul ei, trei riuri spun : trei Crișuri, am mers tîrîș, ne-au îmbrîncit nevoile în șanț și am ajuns aici, tîrziu, pe ocolișuri vărgate urme lasă lanțul la picior de cind se naște sclavul pînă moare, le-am rupt, le-am aruncat în Dunărea ce izvorăște-ncet din fiecare, nu am uitat înfățișarea veche a celor supuși la mutilări, îmbălsămați in chin întinși pe cruci fără identitate, prin ei se duc toți care nu mai vin și Mureșul, dragon nestăpînit, se încovoaie in dira lui, de-atît amar de ani — e o icoană in adincuri cufundată cu înfățișări ciudate de țărani La ei mă-nchin acum cu sfiiciune capul voievodului mihai viteazul Mihai decapitat suride și ochii aburesc în cer, va fi povara unui gide cu buzunare de bancher el a murit în felul său de ștreang, de sabie, de rug voind prin moarte să unească trei țări ce au același crug pe o tipsie de aramă un cap pletos bătut de gînduri oftează, și îi zbor cocorii din plete, ca în alte rînduri nuiaua luminoasă — a lunii lovește talpa celui dus călău, pe calul orb de singe să-și vin dă țara in apus ; Mihai îl vede cum aleargă și ochii se cufundă-n ceață, ce mult ar da ca-n loc de noapte politică a României". Moustier sfătu- iește Poarta să nu se sperie de faptul că această țară începe să uzeze de autonomia ei ; e ca și cum ai pretinde de la un copil să nu crească și din această cauză el îi avertizează pe cei- lalți ambasadori că-1 va apăra pe Cuza cînd se va trata ceea ce ei nu- mesc lovitura de stat Atitudinea tran- șantă a diplomatului francez face obi- ectul unei alte depeșe pe care Pro- kesch-Osten o scrie la 6 iunie 1864. Merită să cităm din ea cuvîntul lui Mouster care reprezintă, de fapt, po- ziția Franței față de statul român și de problema orientală. „Franța, spune el, vrea să întărească Imperiul otoman printr-o Românie autonomă, vasală fi- delă a Porții ; ea dorește un dig contra Rusiei, ale cărei tendințe sînt sistema- tic ostile Porții și contra tendințelor Austriei care ar putea, eventual, să devină ostile. Ea vrea să diminueze și nu să lărgească influența puterilor în Principatele Unite, fiindcă o autono- mie adevărată este condiția sine qua non a dezvoltării lor". Din toate documentele puse în dis- cuție pînă acum un lucru reiese cu claritate : teama Imperiului habsbur- gic că în vecinătatea sa ia naștere un stat tînăr și puternic care nu urmă- rește decît să devină independent, A- ceastă idee se găsește mai mult sau mai puțin declarată în întreaga cores- pondență austriacă pe durata unui sfert de secol. 1853—1877. D. IVĂNESCU Și brodează doina tancului o haină, liană luminată straiul neamului înflorește iarba pe cimpii buiace. Herghelii aleargă prin tăceri de lut... în cuptoare line piine grea se coace, Tremură fecioare-n geană de sărut. Șopote pădurea, Dunărea murmură, Lacrimă și smge se unesc prin ani : Vie c nădejdea adormind pe gură, Intr-un timp dc noapte-n codri transilvani. Gindul dc unire este sensul vieții Unui neam de-a pururi înfrățit cu țara E făclia sfîntă prin ogorul ceții Prevestind lumina, noul, primăvara ! Gîndul de unire sîntem noi venind Prin eternitate-n dacicul hotar — Este România noastră înflorind Intr-un vis dc aur, magic, iar și iar ! Ion Alcx. ANGHELUȘ umil, sărut bătătorita palmă ce dezmiardă, noi i-am pierdut in grabă neștiind că ei nu au pe lume ce să piardă. măria-ta, noi făurim o țară a limbii românești — statornic substantivul, aleargă sprinten verbul cum pe înălțimi o capră neagră saltă să-și regăsească-n neființă, cerbul noi ne-am unit odată și pentru totdeauna provinciile toate de limbă și de neam, chiar dacă-un grup de monștri bîrfesc la colțul străzii in numele dreptății, o libertate am sîntem oieri vom spune și călușari și daci iubim, trecutul nostru ca pe un străbunic, și dacă — alții-ncearcă mai multe drumuri iară noi invirtim o roată in sensul ei, unic. să aibă doar o dimineață el spumega de-atîta ură incit pricep voinicii toți, și veacul său se deplasează scrișnind pe cele patru roți. ce maică alăptă fugarul ? ce cimp hrăni această fiară ce-a învățat a noastră limbă ca să o facă de ocară ? de bate-n poartă, nu-i deschideți stafia lui ne dă tîrcoale incit și morții din morminte vor încerca să se răscoale. Mihai se înduplecă și tace într-o prelungă închinare — o mină vîntură pămîntul și fața se-ncălzea la soare. George BĂDĂRĂU Convorbiri literare - 6 --—----- -- .« opinii l„. ■ — ...- existența privită „Putut-ani eu cu lira străbate sau trezi Nu secolul cu alții, un ceas măcar, o zi ?" (M. Eminescu — Scrisoarea V) Privind introspectiv întregul epos eminescian, cu dorința mărturisită de a ijdica valul de pe marmura unui monument alb, descoperim, nu fara un oarecare efort, o statornică și bidimen- sională structură intima : ÎNGERUL și DEMONUL. Mai mult, această bidimensionare are aspectul și semnificația unei polari- zări, revelind astfel o neașteptată bi- polaritate în opera eminesciană : an— geiicul, paradisiacul — tenebrele, chao- sui, accentele pesimiste, fata, deci, an- gelicul si demonicul in postura unor generoase simboluri, delimitmd întin- derea unor inefabile lumi ale univer- sului eminescian : vinovăție și inocen- tă. pămîntesc si cosmic, real și ideal, imanență și transcendență, puritate și impuritate, optimism și pesimism..., așezîndu-se într-un complex raport de complementare și codiscrtminare. Definim-a imagistică a îngerului și demonului se face sub semnul unui fime dur aparent antagonism, in capo, doperu ■-imncsi urnii care real-ziazu iu același timp, tntffairen lor pe pl.m te- nonu-n d ■ i numen. , ■ „Luceafărul". Prima întrupare a Luceafărului este cea a unui tînăr blond, cu figură apo- linic-visătoare. depozitar al unei su- preme seninătăți. Această primă ipo- stază în care Hyperion se înfățișează c atalnwt simbol im-azil LUMINA. ITu- irit Lăsînd în urmă u ■ m're surdă, indiferentă / Vîntul com- plice m-o prohodi voios / într-o glu- meață, transparentă, reverendă". Iar- ba va anunța existența poetei de din- colo de viață (poezia „întîlnire"). Și Magda Isanos spunea : „Drept lumi- nare / Aș vrea o floare / Drept ru- găciuni și tropare / Vîntul să bată, iarba s-aplece mai tare". Revenind la Blandiana, observăm cum lumina pu- rificatoare alungă gîndurile negre și scaldă peisajul și sufletul. Ploaia este de soare și de lumină, iar „Cerul în- cepe din creștetul spicelor / ca și cum fiecare din ele ar purta / Pe cap un vas umplut cu cer fierbinte", așa cum florile Magdei Isanos purtau pe creș- tete lumina solară. Aceeași risipire a ființei în mediul înconjurător, ace- lași gen de narcisism apare la ambele poete. începînd cu vouumul „Cîntare mun- ților" (1945) și „Imnurile pămîntu- !ui“ (1946), Magda Isanos va evolua spre o poezie cu puternice accente so- ciale și chiar revoluționare. Evident, condițiile social-politice ale anilor războiului impun poetei o nouă orientare. Acum poeta declară : „Mi- era rușine să mai scriu despre flori și stele / și iar auzeam în visele mele / largi, zbuciumate, inima omenirii în- tregi cum bate". Poeta este o vizio- nară. Ea vestește un an al începutu- lui („Aștept Anul unu"). Muntele apare ca simbol al urcușu- lui în timp, în istorie, dar și ca tri- bună a viitorului : „Vreau s-ajung cea dintîî sus pe munți / Drapelul meu cu falduri grele / Să fîlfîie întîi între drapele". Umanismul și chiar umani- tarismul poeziei Magdei Isanos anunță peste timp una din coordonatele fun- damentale ale poeziei contemporane. Acum dorește să cînte „de oameni și suferinți /... / de săraci, de copii și foame", iar în poezia „Munții lumii pe inima mea", poeta declară : „Cîn- tecul meu fie-vă leagăn / Prispă cal- dă / fie-vă inima mea / Vouă /Orop- siți ai pămîntului / Eu pentru voi am purtat munții lumii / Pe inima mea". După enunțul protestului antirăz- boinic și antifascist, care amintește pe alocuri de tonul arghezian, o singură îndoială apare : „O, numai de s-ar putea clădi pe pămîntul de sînge ud...“. Ea știe că acum se va naște o poe- zie nouă a cărei tematică o prefigu- rează : „Acum, din sîngele tău, mul- țime, / poezia nouă se naște și ca- pătă glas / Nu vom vorbi despre flori / care se deschid și surîd dimineața, / ci despre zbuciumul nostru și viața / care-așteaptă cîntăreți neînfricați". Dar rămîne totuși, neliniștită, căci „Cine va cînta cîntecul mare / în care să-ncapă pămîntul șî toate / lucrurile blînde și întunecate ?“. încrederea în viitorul poeziei lașa locul îndoielii căci poeta pare conști- entă de riscurile noii poezii. Timpul urma să-i răspundă, liniș- tindu-i zbuciumul, dar ea n-a mai^ aș- teptat. Moare în noiembrie 1944, îna- inte de a fi izbucnit „Cîntecul mare". Prof. Sidonia SIMIONESCU , arpegii ca sa-om simetrie chindiile jertfei lui mihai eminescu Cit ești, fericirea mea, lingă mine Nu ne mai trebuie decît o casă-om. Pentru încă o mînă de fericire Noi strădui-ne-vom. îți voi prinde doi fluturi la zbor Și vom face cu ei cărăușie. Vom căra tot polenul din flori De pe-ntinsa cîmpie. Dacă pleci din deșertul trupului meu dintr-un loc stăpînit de Orfeu vei descrie între cer și pămînt o inimă omenească pulsînd Dacă plec din deșertul trupului meu locuit de un zeu dintr-un loc ales la-ntîmplare voi descrie o stea căzătoare cobor cu zidurile sfărîmicioase pc buze, cineva strimtează porțile ciun- tindu-mi simțurile vrînd să le șteargă luciul — răsfrîngcrca ca întoarcere a poemului, umbra mi-e singura suliță din care tai coperți gîndurilor ; ascult din nou și respirația-cuptor încins, re- petă pe-o frunză chindiile jertfei ță- ranilor mei... O fetiță cu albe sau roze dantele I.e-o vom pune-o în cărucior Ca s-o aibă la hopuri mai grele Drept pedeapsă de zbor. Și va crește fetița curată și-albastră Ca o floare de nu-mă-uita. Și va fi mai a noastră, Mai a mea, mai a ta. Pentru încă o mînă de fericire Noi strădui-ne-vom, Cît ești fericirea mea lîngă mine Și avem casa-om. * * * aproape pastel Cling ! Cling ! Puritatea zăpezii și-un clopoțel care plînge cu tot sufletul de copil uriaș al Iui Esenin Scrghei Cling ! Cling ! dar nu mai sînt sănii Cling ! Cling ! dar nu mai sînt cai cimitir eroic moartea înghesuită pc centimetri pă- trați, pămîntul egal cu sine hrănește inscripțiile cu mineralele verii culoa- rea simplă a crucilor — neînfricată santinelă și lacrima — partea cealaltă a mîndriei pe care numai eroii o simt. să fii cetate O inimă vorbește o inimă de jar ; ecoul ei cuprinde hotar după hotar, pînă sc-aprind pc boltă mari torțe de azur și chipul țării sale răsare blînd și pur — și cercuri de lumină vibrează veac din veac, să ridicăm privirea spre un luceafăr drag. Riad AWWAD — Siria Ca o icoană vie, așa vii, în cămașa dc noapte Subțire. Stîrncști, în față-mi, ceața toamnelor toate. Să nu te apropii prea tare de mine Și să nu mă atingi. Buzele ini-s cusute cu ace de albine. Ochii mi-s de oglinzi. Matei-Gavril ALBASTRU Cling ! Cling ! viscolește de-o zi sau de-o eră peste orașul carc-a ucis cu sînge rece caii-n abatoare Cling ! Cling ! Mais ou sont Ies neigcs d’antant ? Lucian TEODOSIU să fii cetate trebuie sa ai umerii înro- șiți dc urcușul zidului — os al jertfei și aromă luminii imitîndu-te : dar să fii cetate cu cetate sacră, auriu este sîngele neamului tău trebuie mai întîi să trudești limpede braț la braț cu nu- mele patriei — aleasă întrupare a iu- birii. Ion MĂRGINEANU 11 — Convorbiri literare contexte CU gîndul la integrala eminescu urme pe zăpada cocorul alb ntre cercetătorii care și-au legat pentru totdeauna numele de realizarea g ediției integrale Eminescu, regretatul Alexandru Oprea ocupă un loc ce se situează în apropierea celui al inegalabilului^ Perpessicius. Patru masive volume din ediția monumentală au apărut și prin strădania exemplară a fostului director al Muzeului literaturii române și al revistei, de ținută europeană Ma- nuscriptum. Studiile introductive la trei dintre acestea aparțin aceluiași dăruit istoric și arheolog literar, fascinat de „fața nevăzută a literaturii". Altele, cele „sărite" deocamdată (X. XI, XII, XIII), poartă, și ele, amprenta nobilei sale devoțiuni și stau, după cîte știm, să apară. De altfel, în ce privește vastn zonă a teritoriilor eminesciene, care este publicistica, Al. Oprea era fără în- doială unul dintre cei mai competenți dintre contemporanii noștri, poate cel^mai prolund cunoscător al acesteia. O dovadă peremptorie : cartea, ce din păcate avea să fie și ultima tipărită în timpul vieții sale, consacrată ziaristicii emi- nesciene și intitulată, desigur nu întîmplător, polemic. In căutarea lui Eminescu gazetarul. Acest studiu a format obiectul unor cronici și comentarii ample și elogioase în toată presa. Mihai Ungheanu, de pildă, i-a rezervat în Luceafărul un binemeritat serial, C. Stănescu, în cronica sa din ziarul Scînteia, a de- celat inteligent, nuanțat și pregnant virtuțile analitice, comprehensiunea, obiec- tivitatea, ținuta științifică, Și exemplele ar putea continua. Se impune obser- vați^ că excelentul și atît de aplicatul studiu îndeplinește cele două calități fundamentala care fac dintr-o carte un reper bibliografic,~ în cazul de față in exegeza eminesciană : prima privește valoarea propriu-zisă ce ține de acui- tatea analizei, întinderea ariei de informație, stilul clar și de o remarcabilă expresivitate ; a doua rezidă în capacitatea de a reverbera spontan și puternic în conștiința criticii, de a se constitui într-un subiect de fertile dezbateri, de a incita în sens constructiv. Nu trebuie neglijat deloc apoi impactul pe care cartea, deși supusă în mod firesc unor ferme rigori științifice, l-a avut asupra conștiinței masei largi de cititori. Judecind după interesul ce l-a suscitat în rmdul acestora (a se vedea și rapiditatea cu care s-a epuizat din librării)^ nu pare deloc hazardat să afirmăm' că- studiul lui Al. Oprea era așteptat, că se afla așa-zicînd în arcul orizontului de așteptări al publicului. Explicația e simplă : aproape orice se leagă de personalitatea și opera celui mai mare poet al românilor capătă importanță la scară națională. Eminescu constituie o va- loare sacră pentru poporul român. Unii n-au înțeles sau n-au vrut să înțeleagă, ignorînd acest adevăr, alții dau dovadă și astăzi de opacitate ori poate de rea voință, incă orbiți de deformările și deturnările cărora le-au căzut victime opera lui Eminescu, în primul rînd gazetăria, dar și poezia, așa cum demon- strează cu luciditate, cu calm și cu cărțile pe masă, nu arareori fără drept de replică, Al. Oprea. Trebuie s-o spunem răspicat că românii nu pot accepta nici un compromis cînd e vorba de Eminescu. Nu pot negocia cu această valoare supremă a cugetării lor. Nu pot accepta nici o știrbire adusă teritoriului Eminescu, așa cum nu pot negocia independența și suveranitatea patriei, care sînt intangibile și indivizibile. Eminescu constituie pentru noi ceea ce înseamnă pămîntul strămoșesc. S-a și spus : Eminescu este România. în sufletul nostru nimeni și nimic nu dă atîta conținut și sens noțiunii de eternitate, de eternitate a patriei, ca Mihai Eminescu. în proiecția unei astfel de realități spirituale și morale, care nu poate fi contestată de nimeni, truda de editor, a lui Perpes- sicius ne apare precum jertfa lui Manole, iar seriozitatea și perseverența cu care AL Oprea și-a asumat greaua sarcină de „cursier al luminii", de, purtător al ștafetei, pentru a da strălucire deplină monumentului „nepereche" de gînd și cuvînt românesc ce se numește Eminescu •—, pilduitoare. In căutarea lui Eminescu gazetarul nu e și nici nu putea fi o carte de pură istorie literară. Ziaristica lui Eminescu, pentru a fi înțeleasă în adevă- rul și spiritul ei, trebuie privită (și' este privită aici) în contextul larg ai istoriei poporului român și mai ales în contextul epocii din care s-a născut și căreia i s-a integrat — a doua jumătate a veacului trecut, avînd in spate experiența a două revoluții (Tudor Vladimîrescu și 1848) și cuprinzând ea însăși evenimente capitale pentru statul român modern : Unirea Moldovei cu Muntenia la 1859 și cucerirea independenței prin jertfa claselor de jos, al căror elogiu l-a tăcut fără întrerupere Eminescu, la 1877. Este, apoi, perioada cînd în România încolțesc ideile socialiste. Multe alte aspecte ce țin de con- fruntările de idei din acel timp, de opinii, de înfruntarea unor concepții social- economice diverse, de structura de clasă a României, in genere de structura socială, conferă epocii în care cel mai mare gazetar român din toate timpu- rile și-a exercitat meseria un recognoscibil specific. Și numai ținînd cont de acel specific, de comandamentele social-economice și politice ale vremii putem judeca așa cum se cuvine ideile, accentele polemice, exagerările din opera zia- ristică a lui Eminescu, care nu a fost un doctrinar în înțelesul strict al cuvîn- tului. bunul simț ce intră și el, cum se știe, în arsenalul cunoașterii și demon- strației științifice ne determină să nu uităm nimic din toate acestea. să nu mai vorbim de exigențele impuse de analiza materialist-dialectică și istorică a faptelor, a fenomenelor. Și Al. Oprea nu a uitat într-adevăr nimic esențial. (Jartea sa a presupus o temeinică și laborioasă documentare în domenii diferite și nu întotdeauna conexe. Așa cum reiese și din studiul lui Al. Oprea, Eminescu n-a folosit funcția sa în presă ca un derizoriu mijloc de a trăi și n-a consi- derat-o nici o clipă, ca atîția alți scriitori, o sinecură. Pentru el gazetăria a constituit o datorie de conștiință și nu de obediență față de un partid, în speță față de conservatori, în vederea unor interese personale. Partidul lui era patria. Cu gemul, cu temperamentul și cu marile lui deschideri spre univers, redactorul de la Timpul a înțeles că presa e o înaltă pedagogie, cuvîntul — o armă, iar pagina de ziar un cîmp de bătălie. Ziariștii formează în orice epocă linia întîi a frontului, chiar și atunci cînd dialogul este abandonat. Incit și din punctul de vedere al eticii celui ce lucrează cu un material atît de sen- sibil, dar atît dc eficient ■— cuvîntul, Eminescu și-a devansat epoca dînd o lecție de militantism fără egal în cultura noastră. Document excepțional, am spune nesperat, asupra unui timp — și toc- mai timpul tumultuos cînd s-au pus temeliile României moderne, ziaristica eminesciană, care cuprinde aproape toate speciile și genurile gazetărești — de la știre la comentariu, de la notă la eseu, de la cronică la pamflet —• a avut un rol hotărîtor în dezvoltarea presei românești. Și nu numai a presei. Ea va rămîne, de altfel, un model și o sursă inepuizabilă de învățăminte pentru toți cei ce se vor dedica acestei nobile profesii în țara fostului redactor de la 1 imput. Dar despre înalta școală de practică gazetărească a lui Eminescu, despre demnitatea ce a conferit-o funcției și titlului de redactor, cu un alt prilej ; poate la apariția, pe care o dorim cît mai apropiată, a volumului al X-fea din monumentala ediție edificată pînă la un punct de Perpessicius. Oamenii dispar, uneori prematur, despre încă un eminent slujitor al acestei ediții vorbim, iată, la trecut. Dar construcțiile în spirit de o asemenea anver- gură în care ei se zidesc trebuie să continue, să fie desăvîrșite și sa dăinuie prm vreme și vremuri. Constantin COROIU Deși calendarul îmi arată că mă găsesc în cea mai amărită zi dintre cele cuprinse în el, eu o simt ca pe o sărbătoare. Totdeauna, la prima zăpadă, a fost așa : o sărbă- toare care oblojește rănile pămîntu- lui, care îi acoperă putregaiurile, în- treaga mizerie, copleșindu-ne ochiul, măcar pentru cîteva clipe, cu celeste imaculări. Deci, încep ziua astfel și fac mai multe numere de telefon, în vreme ce de sus curg neîncetat roiu- rile albe ale iernii. Alt și alt număr... Se înțelege, sînt numerele de telefon ale prietenilor. Celorlalți nu le pot strica ziua cu vorbe mirosind a săr- bătoare. (Măcar atîta grijă am și eu față de ei). Cum nu-mi răspunde ni- meni, dezamăgit, pun receptorul în furcă. De fapt, ce doream să le co- munic ? Pur și simplu, voiam să le spun și lor că ninge sau că a început cu adevărat iarna. Niște banalități, nu ?... ca și cum ei n-ar vedea că ninge și n-ar simți mirosul de cetină curgînd de undeva... Așa că plec sin- gur. să întîlnesc zăpada, prima ză- padă. Ca întotdeauna... Dar, după pri- mii pași, după ce picioarele mi se afundă în pleava ei de argint, îmi dau tot mai mult seama că nu eu trebuia să le telefonez, ci ei, că eu eram cel care aveam nevoie să mi se atragă atenția că ninge, că s-ar fi putut să trec prin ziua aceasta fără să mă re- țină nici o clipă din ea. Tn locul bucuriei de altădată, mă inscripții lebede negre afund în zăpadă, spunîndu-mj mereu, repetînd totul cu un fel de stranie absență, că anii se nasc și mor în ace- lași puf de frig și pustiu. Cu lunile lor de frunze și fiori, cu zilele și nopțile de caniculă, cu ploile și cîn- tecele, cu zvîcnirile bucuriei și închir- cirile durerii. Parcă nu se mai deo- sebesc prin nimic, parcă nimic nu-i mai distanțează pe unii de alții, înși- rîndu-se docili ca mărgelele pe ață Și, zăpada, și ea este aceeași, la fel de albă și de veche ca în toți anii, fără să mai fie niciodată prima ci o veș nică repetare... Și totuși, mă încapă țînez să deslușesc pe albul zăpezii de acum desenul bucuriilor de altădată, cu toate că încep să învăț că iarna, cu zăpada ei, nu mai are în atîta bucurie slobodă, cît mai ales întris- tarea pecetluită de bătrînețe. Nu, nu sînt un om bătrîn și nici măcar obo- sit, însă semnele destinului pulsează, cînd și cînd mă trezesc în umbra ste- lei lui îndoliate... Unde oare mă duc pașii acum, ce pîrtii vor să taie în zăpadă picoarele mele ?... Dar ce importanță mai are spre ce mergi sau cum mergi, cînd oricum nu te mai poți opri ?... Un chiot de copil, căruia îi răspund alte chiote la fel de curate, surpă zăpada printre crengile brazilor. Și săniuțele prind a porni, zboară parcă, sînt n ște cocori albi pe care noi îi călărim cu chiotele noastre. Ne ținem strînși unii de alții și plutim peste hăuri de albă bucurie. Trăim într-o poveste, feri- cirea ne răsfață. în fantastica noastră inconștiență, nu simțim gustul sfîrși- tului, încă n-am aflat că toate poveș- tile au și sfîrșit. Singura tristețe, ca o mîngîiere de bunici, ne cuprinde spre primăvară, cînd cocorii noștri albi încep să năpîrlească, să nu mai aibă putere în aripi. Dar bunica ne spune că se vor întoarce iar, după trecerea altor anotimpuri, ne mîngiie Nu cred în teurgie. Nu mă seduc argumentele falacioase ale celor care cred sau se prefac a crede că în pietre, animale, plante, rădăcini, parfumuri potrivite etc. re- zidă anumite puteri misterioase, anumite forțe care circulă pe meridianele efluviilor de energie între macro și micro- cosm, monologa prietenul meu. Marele Melancolic. — Oprește-te! Trebuie să restabilim dialogul, printre furcile caudine ale căruia, dacă vei trece, vei fi învins cu propriile tale arme. — Sunt pregătit să trec, mă ironiza prietenul, zîmbin- du-mi malițios. Dar să nu-mi vorbești despre existența în ființele vii a bipolarității inn și iang, sau despre energiile care traversează în mod ciclic corpul omului... — ...sau al animalelor, plantelor... Nicidecum 1 Chinezii știau de milenii că orice particulă din univers este energie, iar Einstein releva că „energia este indisociabilă materiei". — Mă rog ! Cinci milenii între două descoperiri ge- niale, deși asemănătoare, cam mult 1 Nu știu însă unde vrei s-ajungi. — Hinc et tune. Acolo, în imperiul adolescenței, atunci, in ajunul primei tinereți, Ți-ai intitulat, dacă-mi amintesc bine, primul tău volum „Lebede negre". Nu cumva... - Niciun „nu cumva". Răspunsul e rotund ca o sferă, transparent ca un cristal. Adolescent, cutreieram străzile Vie- nei cînd un cunoscut, ieșit din umbra Domului Sf. Ștefan, m-a luat de braț și m-a rugat să-l însoțesc la Pratcr și Zoo- garten. în grădina zoologică am admirat împreună fauna policromă și polifonă care, claustrată în cuști, reînvia peisaje exotice și îneînta retina vizitatorilor. Dar nici o făptură, de la ghepard la pasărea colibri, nu mi-a reținut atenția decît doar cîteva minute. Despărțindu-mă de acel cunoscut, m-am îndreptat către castelul Schonbrunn. Asfințit de soa- convorbiri —1884------ Un grupaj reprezentativ din versurile lui Eminescu des- chide întîiul număr din anul 1884 al revistei, dove- dind, o dată mai mult, apogeul unei creații poetice geniale, izvorită din profunditatea unor meditații unice. Bu- năoară, regăsirea de sine (Glossa) neputînd fi dobîndită prm înclinarea cumpenei reci a rațiunii înspre „clipa ce se schim- bă" (o adevărată mască a fericirii) soluția ar fi postura de „privitor ca la teatru". Dar și zădărnicia (sensurile ei) nu oricine știe s-o învețe din cele ce-au fost, sînt și or să fie, căci legi („mijloace"^ universale guvernează totul, mai puj țin ascensiunea la mărire a imposibililor „asociați" („Teamă n-ai, căta-vor iarăși / între dinșii să se plece"). „Din că- rarea ta afară" este orgoliul îndreptățit numai geniului, ca și în Luceafărul. Oda (în metrul antic), aduce și ea, în sin- teza strofei finale, o apăsare biografică a presimțirilor fatale : „Piară-mi ochii turburători din cale, / Vino iar în sin, ne- păsare tristă, / Ca să pot muri liniștit, pe mine M:e re- dă-mă !“ în fine, Sonet-ul Veneției nu face decît să întărească, în obiectivarea motivului, o stare de spirit cu vibrații adînc răscolitoare egalată doar de expresivitatea specifică a rime- lor-„clipe“, cadențînd, vibrant, veșnicia... „ Corespondenta de-acum obișnuită a lui Ion Ghica pînă și faptele neobservate direct au o tușă de veridicitate indubitabilă : „Nu am văzut oștirea turcească trecînd pe sub ferestrele noastre, dar ni s-a spus că au pornit pe la amiazi, soitarii f măscăricii] înainte îmbrăcați în haine pes- trițe, cu coade de vulpi la căciuli, jucînd chiocecurile, strîm- bindu-se la^lume pe uliță și făcînd fel de fel de caraghio- slîcuri, după dinșii veneau meterhaneaua și tumbechiurile în frunțile și noi, nepăsători, începem să căscăm. Ne este somn, ne este dor de vise și ne cufundăm în ele, văzînd chiar in plină vară venirea cocorilor albi, a primei zăpezi... Merg încet, cuprins de tăcerea din jur. Mă afund în ea și tac și eu. Ce-aș putea face altceva ? De chiuit nu mai pot chiui și, chiar de-ar mai fi acel chiot, nimeni nu i-ar mai răspunde. Tac și ascult tăcerea zăpezii. O ascult și o simt cum îmi pătrunde în suflet, cum mi-1 învăluie ca într-un giulgiu. Nu, nu acum timpul s-a oprit în loc, ci atunci..., atunci cînd călăream co- corul alb și îmi ștergeam picioarele la secerea lunii. De atunci a curs fără oprire, s-a rostogolit năvalnic, a fost rîul căzut din vîrful muntelui, tîrînd cu el și florile și mîlul. întîia zăpadă s-a prefăcut și acum tot în cocor. Poate e chiar cocorul de atunci. Numai că acum zboară nu cu mine, ci prin mine, cu gîtul. întins pe inima mea, întins nu să-și ușureze zborul, ci să-mi atragă atenția de obo- seala adunată în el. Chiar dacă ari- pile-i mai lopătează cu tărie aerul... Și totuși, ziua asta amărîtă din ca- lendar și cu zăpada în reluare, rămîne plină de năluciri sărbătorești. E ca și cum, uitîndu-mă la copiii ce trec pe lîngă mine, eu însumi m-aș trezi în copilărie — cea mai fantastică sărbă- toare a vieții fiecărui om. Mi-e de ajuns să văd ochii lor fără ascunzișuri și clipa asta se rotunjește aproape ca atunci. Dar este o clipă numai, o clipă de amăgire, în vreme ce roiurile albe se prăbușesc mereu. O bucurie pe sub care cocorul alb continuă să-și întindă gîtul, ca pe un trunchi, pe inima mea. Ălereu mai nesigur pe direcția de zbor. Chiar dacă aripile lui continuă să vîs- lească puternic... Corneliu ȘTFFANACHE re. Lumină portocalie învăluind zidurile estompate de pa- tina vremii. Și deodată... Deodată, pe lacul din parcul cas- telului, pe lacul care se contopea cu orizontul, pe valurile albastre și verzi din dreapta punții solare de aur roșu, un convoi unduitor și tainic de lebede, de lebede negre de Tas- mania, nu cîrd, nu cîrd, ci colier negru și prevestitor, talis- man greu de mistere legănîndu-se între umerii fluizi ai apei de aur și safir, de aur și smaragd. Pluteau ca un destin, ca însuși destinul meu, aceste lebede negre. Vezi tu, se înduioșa Marele Melancolic, albatrosul este magnific și fascinant nu- mai cînd zboară la mari altitudini. Pe puntea unei corăbii... mai bine tac, lăsîndu-1 pe Baudelaire să continue. Lebăda însă, fie neagră sau albă, e magnifică și fascinantă, stranie și vaticinatorie, numai cînd plutește pe portativul undelor ca o cheie a lui fa, ca un bemol, ca un tragic semn de în- trebare. în zboru-i liniar și săgetător, e o pasare oarecare, cu gîtul prea lung și un trup înșurubat în el, respectind regulile elementare ale aerodinamicii. Cînd plutește însă pe valuri, un sentiment straniu, depășind limita normalului... — Stai ! am jubilat cu. Te-ai prins în propria-ți cap- cană. Recunoști ? — Nu recunosc nimic. Nu cred în teurgie, se îmbufna Marele Melancolic. — Să lăsăm deci lebedele să-și urmeze destinul inspirator de umbre, iar cartea ta de asemeni. Habent sua fata libelli. Habent sua fata cycni. O, cîte mii de lebede au poposit pe valurile muzicii, dansului, poeziei, operelor dramatice... o-ho, Lacul lebedelor, Lohcngrin... Nu cunosc decît tabla de logaritmi, se întrista Ma- rele Melancolic. Ceea ce știu precis e că un cîntec de le- bădă nu anunță numaidecît ultima operă a unui compozitor, a unui poet în pragul extincției. Dovadă... — Taci 1 Tu ești propria ta dovadă, tu ești efemera negare a unei milenare legende. Deși Friedrich Nietzsche spu- nea că orice muzică adevărată, originală, este un cîntec de lebădă. Nicolae ȚAȚOMIR sunetul surlelor și tobelor, iar în urmă oastea. Fiecare turc avînd pe umeri sau pe cialma [ turban | cîte o pisică, o mai- muță sau un coroiu. Răutăți n-au făcut, dar speriau lumea dînd desghinuri cailor și trăgînd la pistoale, în semn de bucu- rie". Biografia ce Ghica o consacră lui Teodor Diamant, cel cu falansterul de la Scăieni, putea fi exploatată într-un grad mai înalt, dacă nu în totalitate, de autorii filmului dedicat în anii din urmă cultivatului „filantrop și umanitar", că- ruia „mulți, foarte mulți din oameni care au jucat un rol în tară îi datoresc ideile generoase și patriotice", mai zice Ghica. De altfel, multe filme de-ale noastre, cu subiecte istorice, pierd din vedere lucruri în fapt esențiale. De pildă, în Dacii, unde numai Decebal e posesorul unui cal, o ambuscadă gen Posada ori Cosmin, e închipuită pe un platou neted, în Mihai Viteazul oștenii folosesc arcul într-o singură primă secvență ș.a.m.d. Două Notițe literare, datorate (sub pseudonime) lui A. D. Xenopol și, probabil, lacob Negruzzi, reproșează lui Hasdeu și, respectiv, G. I. Bogdan interpretări greșite pe texte sla- vone și germane. In ambele cazuri demonstrația se face cu aducerea directă a surselor în fața erorilor. Nicu Gane glo- sează și el pe marginea celei de a XX-a aniversări a „Ju- nimii", cu amintiri focoase : „Dar aveam silistră-n vine și în piept izvor de foc, / Aveam inima bogată, stăm calare pe noroc". I.a Bibliografie o lapidară știre : „Poesii de Mihail Eminescu cu portretul autorului și o prefață de T. Maiorescu, un voi. în 8°, 307 pag. Editura Socec et Comp. București 1884“. Probabil că e întîia dată cînd prenumele poetului e ca- ligrafiat cu -1 final. Lucian DUMBRAVĂ Convorbiri literare — 12 george bălăiță sau depășirea ironiei prin patos „uuinea*’ iui George Bălăiță nu se niisvd, nu se invuie^cc. bd puiseaza cununau, etic gdM, miros, auz, este aspru saU < u111id l