AUGUST 1983
SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN
DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA
eroi au fost
1.	Pe general îl văzusem și eu. înalt, impunător,
ochi vulturești pășind ferm în uniforma lui impeca-
bilă (un albastru de gală) marcată de vipușca roșie a
pantalonului și de fireturile grele petrecute Ia umăr.
O dimineață înaltă de vară Ia trei decenii după în-
timplările al căror erou fusese. încerc acum să mi-1
imaginez Ia postul de comandă al regimentului său
din pădurile Suhei. Izolat de eșaloanele superioare
române, intercalat între unități germane („mult mai
numeroase șl mai bine înarmate"), risipite pe un
front larg și nesigur. Singura legătură cu restul lu-
mii 1 un modest aparat de radio alimentat la bate-
rii. Șe deodată vocea crainicului din neuitata noapte
de 23 August: „Atențiune ! Vom transmite un comu-
nicat important pentru Țară". Iar ei, acolo, o mină
de ostași aflați la capătul de nord al Carpaților, în-
tr-o împrejurare de excepție. Ceea ce se cerea în ase-
menea clipe nu putea fi altceva decît o hotărîre ra-
pidă și chibzuită. „Niciodată nu mi s-a părut situația
așa de grea ca în acele momente", avea să mărturi-
sească mai tîrziu colonelul de-atunci Nistor Teodo-
rescu. Și iată și răspunsul: „Să trecem imediat Ia
atac, să ne desprindem de inamic, să-I înconjurăm,
să-I asaltăm prin surprindere și să-l dezarmăm".
2.	Veteranul de război Procopie Chițan povestește:
„în noaptea aceea eram la Pîraie, dincolo de Mălini,
la plutonul de pionieri. Lucrasem mai devreme Ia
deminări și somnul m-a furat de cum mi-am așezat
capul pe raniță. M-am trezit brusc. Vestea cea mare
se aflase și ai noștri trăgeau trasoare, se îmbrățișau,
cîntau, se bucurau. La scurt timp am primit ordin
să ne organizăm. Urma să întoarcem armele. în spate
aveam o baterie hitleristă de artilerie. Misiunea noas-
tră: s-o dezarmăm. Am trecut să-i încercuim pe nemți
cu gind să-i determinăm să se predea. Dar ei sim-
țiseră ceva și-au început să tragă furioși. Trebuia să
terminăm însă cu dînșii, că altfel se-apropia dimi-
neața. între timp focul se încinsese pe tot aliniamen-
tul, pînă Ia Capu Cîmpului. încă un asalt și nemții
au fost nevoiți să depună armele".
3.	Coincidența face ca acest pas spre marea îm-
plinire a Eliberării să se petreacă Ia Mălini. Nistor
Teodorescu își intitulează memoriile sale de război
„La Mălini în august 1944". Mălinii reprezentau o
verigă din prelungul aliniament de apărare (al nem-
ților) ce-ncepea de sub pasul Prislopului și continuă
pînă la zona fortificată denumită „Poarta Focșanilor"
și mai departe spre sud. Păduri răscolite de tranșee
și adăposturi, sate devastate, colectivități puse în miș-
care, derutate și inspăimîntate. Ruperea segmentului
Mălini — Prislop ar fi însemnat deschiderea trecerii
spre Ardeal. O scurtă perioadă de acalmie. Hoardele
brune în retragere seamănă dezastre, lacrimi și
moarte. Nu lipsesc nici represaliile feroce. Satul Po-
iana Micului este incendiat într-o noapte și transfor-
mat într-o vatră de cenușă. Localnicii îndrăzniseră
să-și manifeste antipatia față de „faimoșii" cuceritori.
Ochiul poetului (l-am .numit pe Nicoiae Labiș, de-
sigur) depune mărturie pentru noua istorie ce înce-
pea a se scrie. „în ziua neuitată de douăzeci și patru
august / Nemții au umplut satul de groază și pară /
Soldații români alergau în neștire / Cu pumnii în-
tinși și ochii bombați în afară". Sînt imagini aproape
cinematografice, surprinse (peste timp) cu o exactita-
te uimitoare. I-am citit aceste versuri interlocutoru-
lui meu. Puțin nedumerit, s-a aplecat peste paginile
cărții și m-a întrebat cu cea mai frumoasă naivitate:
„Intr-adevăr se afla și el acolo"?
4.	Să-l ascultăm mai departe pe Procopie Chițan :
„înaintam numai noaptea, ocolind locurile deschise,
șoselele. Pe urmă au venit ploile, frigul. Și noi rămă-
sesem în hainele subțiri, de vară. Copacii retezați de
explozii, țancurile colțuroase, pantele abrupte făceau
înaintarea și mai anevoioasă. La Voroneț a fost o bă-
tălie crîncenă. Nu ne puteam apropia. Nemții se pos-
taseră pe poziții și nu cedau. Spre deosebire de noi,
grănicerii, ei dispuneau și de artilerie și de aruncă-
toare de mine și de puști cu lunetă... Rindurile noas-
tre se răreau, dar asta ne îndîrjea și mai mult. Și
la Stulpicani am avut mult de furcă. Inamicul se ba-
ricadase pe coasta dealului și trăgea cu disperare,
nebunește".
5.	Am în față harta acțiunilor desfășurate de eroi-
cul detașament de grăniceri condus de Nistor Teo-
dorescu. Prezența nemților e marcată prin niște ciu-
date semne albastre. Asupra lor cad neiertătoare să-
gețile de un roșu aprins al militarilor români. în rest,
cursuri de apă și creste de munte. Mălinii au fost
doar scînteia ce-a declanșat furtuna, o furtună aștep-
tată demult și în spatele căreia erau acumulările moc-
nite și, mai presus de orice, setea de libertate. Au
urmat Valea Seacă, Voroneț, Stulpicani, Pojorîta, Mes-
tecăniș, Cîrlibaba... Repere ale eroismului și sacri-
ficiului spprem.
6.	Desprind citeva note fugare din carnetul de re-
porter. Mălini, iarna. Venisem pe urmele Iui Labiș,
Ia douăzeci și cinci de ani după moartea sa. împreună
cu primarul Popa pornesc spre Poiana Mărului să văd
casa copilăriei poetului. E o zi de decembrie cu să-
nii și zăpadă afinată. Oprim Ia școala veche. în spate
(continuare în pag. IV)
Ion Carp FLUERICI :	„Miner"
CĂRBUNELE
Nu știu, de-i tînăr, sau bătrîn,
Flexibilul cărbune, dig de piatră,
Pămintu-i încălzește-aprins, la sin,
Arhitectura-i de ființă-n vatră...
Iluminat, străbat printre nervuri,
Depozitele sufletelor negre,
1 și înfrățesc, pocnind, tăcute guri,
De arbori nalți, cu frunțile integre...
Intră mineri și gurile tăcute,
In mină, se frămîntă sub pămînt,
Rostogolit cărbunele-și ascute
Priviri, ce-au înviat, ca din mormînt...
Din ochii lui de-abis, termocentrale.
Facă să se-aprindă-oțelul în cuptoare,
Cărbunele, din tainițele sale,
In țară naște cel mai aprins soare...
Cu cît mai mult, în inimă, răsare
Lumina bucuriei făurită greu.
Simbolul realității viitoare,
înalță tot mai sus poporul meu...
In subteran cu-ortacii, coborînd,
In bolta minei stele pun și luna,
Și-n_ parcul negru văd ștrăbunii-n rînd...
Cum adormiră pentru totdeauna...
Ca să-i găsească-n pace viitorul schimb,
In liniști turburate de motoare,
Și dorul lor să-l schimbe o țară-n nimb,
Un schimb de sbor, în vremi' nemuritoare...
în zumzăit, uzine, cîntați mai cu tărie,
Cărbune are țara, toți munții par că spun !...
Lumină multă are- șv-o-spunem cu mîndrie,
Popor, cum sînt minerii, dorindu-i „Noroc bun
Traian IANCU
A PRIVI
Ion BELDEANU S.
Folclorul românesc,
izvor milenar de apă vie
Afirmația că folclorul românesc este izvor milenar de apă vie pare
o figură de stil, formulată într-un moment de entuziasm pentru fru-
musețea unor creații folclorice, dar ea are întru totul acoperire știin-
țifică. Studiile ultime au arătat că anumite motive folclorice româ-
nești sînt, prin geneza lor, străvechi și de vatră, neexistînd la popoa-
rele vecine.
Marca folclorului poetic românesc este lirismul, în special în cînte-
cul omului și al naturii, lirism prezent pînă și într-o specie prin exce-
lență narativă cum este balada, dacă ne gîndim la Miorița și Ia alte
balade. Teritoriul vechii Dacii și românesc de totdeauna a fost, prin
constituția lui cu munți și codri, o cetate de apărare, așa cum a perce-
put-o splendid Eminescu în Mușatin și codrul. De aceea în nici o poe-
zie populară din lume nu este cîntat codrul cum l-a cîntat poporul ro-
mân în doinele sale, doina fiind o specie lirică neasemuit românească.
Ea și codrul fac un tot indisolubil, iar Eminescu (mereu Eminescu) a
receptat faptul, cu forța lui genială, în atîtea creații ale sale.
Cînd, în vremuri de viață nouă contemporană, ne mai înfioară încă
profund melancolia doinei, nu ne dăm bine seama că în ființa noastră
plăpîndă, din carne și oase, purtăm și trăiește atavic istoria cu cîntecul
ei milenar. Și nimeni în lume nu va trăi mai adine și mai cutremu-
rător decît românul Balada lui Ciprian Porumbescu, pentru că ea este
glasul pămîntului nostru, creată fiind într-un moment de inspirație di-
vină de marele compozitor.
Măreția istoriei poporului român, pentru că este o măreție, a fost
și rămîne mereu însoțită de splendorile cînteCului popular, izvor ne-
secat de frumuseți poetice.
Reporter
Nopțile nedormite
ale Fălticenilor
Pînă mai ieri, Fălticenii erau, în
bună măsură, o istorie trecută con-
centrată în muzee. Mai ales în cel
al „oamenilor de seamă". Aura de
spațiu moldav, a multor valori ale
spiritului, aici, îndeosebi aici îți
prindea și aprindea sufletul. Aici,
mai cu seamă aici îți chema și ilu-
mina sensibilitatea. Aceasta a fost...
Deși, lăsînd pașii să acopere stră-
zile arcuirii dintre Dumbrava mi-
nunată și Nada florilor, iar privirile
— să întîrzie prin livezile ninse de
stelele înserării, ai impresia că ceva
mai trăiește din lucrarea de odini-
oară a oamenilor. Dacă nu ar fi ră-
mas, ne-am fi imaginat și alcătuit a-
ceastă parte a lumii. în care-i cău-
tăm pe Creangă, Sadoveanu, Gane,
Beldiceanu, Gorovei... Sau pe mai
tînărul Labiș. Ca să ne împovăreze
cu gîndurile lor, să ne înalțe cu me-
taforele lor. Și să le mulțumim ...
Cineva îmi spunea că „cheia de
boltă" a devenirii modeme a ora-
șului e chimia. Că ultimul deceniu a
întemeiat noi metafore. Ctitorite în
metale, în piatră, durate în respectul
pentru cultură și artă.
— Starea de nostalgie vă încear-
că vreodată ?
Omul — de o viață, al locului —
privește parcă în el.
— Pe unii, poate... îmi aduc a-
minte că, într-o toamnă tîrzie, un
oaspete — umblat prin multe locuri
și prin multe cărți — a văzut aici,
în plin centru Civic, cum se mătu-
rau frunzele căzute polog pe tro-
tuare. „De ce le strângeți? ;E atît de
frumos așa !“, ni s-a adresat. Vorbe-
le-i veneau, probabil, dintr-urr prea-
plin sentiment al viețuirii în Citadin.
L-am înțeles. Dar pentru noi, • ora-
șul, așa cum ni-1 doream, abia bă-
tea la ușă ...
Și a „intrat", la început timid, a-
poi tumultuos. Febra construcției
coborâse din proiecte, din zile și
nopți de vis și imaginație, în vatra
de jos a Fălticenilor. Sub aripa ve-
getală rămîneau doar Buciumenii și
Oprișenii. în numai șase ani, cei
dinspre azi — 3 600 de apartamen-
te în blocuri frumos orânduite. Ele se
alăturau altor 900, înălțate anterior.
Orașul devenea șantier, își asuma o
altă geometrie. Aspira la o nouă
vîrstă pe care o merita.
Totul pornise de la o platformă
industrială. Ea însăși creație a ul-
timilor ani. O forță — simbol, un
destin croit pentru a lărgi, ca în
trupul unui arbore, cercurile de vi-
talitate ale orașului. A fost indus-
trializarea lemnului, au venit meta-
morfozele sticlei și amidonului, s-a
edificat chimia. Și au început ma-
rile prefaceri în intimitatea așeză-
rii. în cea a materiei și a vieții. S-au
„retopit" ulițe și s-au deschis, ma-
iestuoase, străzi și bulevarde. Au
„îngenunchiat" strâmbele cocioabe și
s au ’ născut blocuri, nume de car-
tierc. După Uite legi ale vremii; pen-
tru o altă lume.
— Sînteți, aici, primar de aproa-
pe șapte ani...
Costică Arteni bănuia ce vreau
să-l întreb.
— Am ostenit, cu obștea, în nu-
mele Unei dorințe mai vechi. S-a
făcut ceea ce vedeți...
— Și cu cît ați îmbătrânit în cei
șapte ani ?
Oarecum derutat, omul pentru ca-
re — cum afirma — „Fălticeniul e
viața mea" își ascunse părerea des-
pre îmbătrânire într-un răspuns oco-
litor
— Aș zice, mai degrabă, că-i vor-
ba de nopți nedormite...
Nopțile nedormite ale Fălticeni-
lor. Ale primarului, ale miilor de
oameni- care au mișcat spre civili-
zație un destin colectiv. Pe care-1
privim în fiecare zi, pentru a ști cîte
cercuri de vitalitate a mai prins
trupul arborelui...
Ion PARANICI
DAR LUI AUGUST
Deși a opta lună a anului, luna august
o socot, de fiecare dată, o lună în care
evaluăm împlinirile, tm timp în care
bucuria roadelor te îndeamnă spre noi
aspirații. In acest august paginile noas-
tre se află la a XX-a lor apariție scri-
itorii suceveni au sub teascurile diferi-
telor edituri șaisprezece cărți, în Fălti-
ceni și Suceava, s-au zidit și oferit oa-
menilor case ale cărții, pictorilor suce-
veni li s-au construit șapte ateliere, la
Rădăuți se întoarce istoria acasă prin-
tr-o inedită alee a voievozilor, iar la
Putna, neuitata noastră Putnă, se ridi-
că plină de amintiri și semnificații Ca-
sa domnească a nemuritorului Ștefan
cel Mare.
Și tot în acest august trebuie să șpu-
nem că al o sută miilea vizitator s-a
uimit în fața tainelor dezlegate ale ce-
rului proiectat pe bolta Complexului
Astronomic din Suceava.
Dar cred că rodul cel mai de seamă
al acestui august spiritual sucevean îl
reprezintă cele peste nouăzeci de premii
naționale ale elevilor și studenților și
cele peste trei sute de aspirații la titlul
de laureat ale așezămintelor de cultu-
ră, în cadrul Festivalului Național „Cin-
tarea României".
Și ce e mai important oare decît
bucuria lucrului împlinit ? Să facem din
această bucurie un dar lui August.
Alexandru TOMA
CRONICA LITERARĂ —■
..Veacul înaintează", cum a spus poe-
tul, și, odată cu el, se schimbă, prin-
tre mulți alți parametri ai individuali-
tății umane, ponderea și substanța vir-
atelor. Fiecare generație are ritmurile
sale spirituale ; treptele către maturi-
tate și mai departe, deși cunosc aceeași
succesiune, se consuma pe segmente
diferite ale traiectoriei vieții.
Romanele noastre de acum cinci zeci
de ani plasau momentul primei afir-
mări a personalității, al dobindirii sen-
timentului independenței eu-lui, la
„hotarul nestatornic" dintre adolescen-
ță -i tinerețe. Afirmarea lui se reali-
za prin practicarea unei boeme mai
mult sau mai puțin inocente, prin
fjrondă,gesturi de bravadă cu aură ro-
mantică sau acte de contestare a au-
torității (restrictive și excesiv tutela-
toare) a familiei ori a școlii. Acest
tip de neconformism se întîlnește la
câțiva dintre eroii lui Ionel Teodo-
rȘanu, la normaliștii lui B. Jordan, li-
ojeenii lui Mihail Drumeș, adolescen-
ții lui Pericle Martinescu sau chiar la
Andrei Mile a lui Ion Vinea. Ieșirea
din copilărie, pierderea inevitabilă a
ingenuității declanșează reacția de a-
părare a unor valori (primite prin e-
ducație), de cele mai multe ori etice,
pe care comportarea maturilor sau
propriile lor reacții le contrazic : drep-
tatea, adevărul, iubire pură, cinstea,
sinceritatea. Puterile și prerogativele
încă firave ale virstei fac necesară re-
zistența în grup ; de unde, un mare și
adevărat cult al prieteniei, al solida-
rității, al sacrificiului.
Fără a fi schimbat datele fundamen-
tale ale ecuației, puținele romane ca-
re vizează tineretul contemporan au
deplasat momentul in perioada studen-
ției (liceenii par a nu mai interesa,
iar motivele sînt numeroase). De pil-
dă, principalul personaj din Vocile
nopții al lui Augustin Buzura părăseș-
te viața universitară, a cărei atmosfe-
ră i se pare apropiată de cea a unei
sere, și se angajează muncitor într-un
combinat, pentru a se înțelege pe si-
ne și generația căreia aparține. Radu
Mareș, în Caii sălbatici (titlu elocvent),
fixează portretul tinerei generații de
studenți umaniști formați in anii ’50
în momentul în care substanța ei își
cauta, nu fără sacrificii și impasuri,
structura specifică.
Din aceeași serie face parte Povești
pentru un fotoliu (Editura „Dacia",
1983), a doua carte a Oanei Cătina.
Asezînd-o în această constelație tema-
tică, pe care sîntem tentați să o
numim a Paradisului pierdut, nu in-
tenționăm să o asimilăm medelenis-
mului, romantismului brodat cu licen-
țiozități grațioase al lui M. Drumeș,
sau cu frăgezimi adolescentine la
Pericle Martinescu. Vrem să spunem,
în primul rînd, că este, în esență, o
pledoarie pentru prietenie, pentru ge-
nerozitate si sinceritate ; în al doilea
rînd, ca pledoaria emană din poves-
tea unui grup de tineri și tinere, con-
stituit în anii studenției, care și-a păs-
trat coeziunea și după terminarea stu-
diilor universitare : un model de prie-
tenie pe care autoarea îl oferă asu-
mîndu-și toate riscurile, inclusiv cel
al acuzației de sentimentalism. Nu
are insă acest complex și, la urma ur-
mei, pe bună dreptate, din moment ce
există totuși oameni sentimentali, chiar
dacă sîntem tentați să-i considerăm,
sau chiar îi vedem, anacronici. Logica
Oanei Cătina este limpede : un senti-
mental izolat, chiar și atunci cînd își
pune masca cinismului sau a brutali-
tății, este inevitabil o victimă, un în-
vins, mai mulți, uniți Prin prietenie,
devin o forță, tocmai datorită rarității
fenomenului. „Prin chiar Boema voas-
tră, se spune în carte (Boema este de-
numirea grupului — n.n.) v-ați dovedit
că sinteți niște romantici întîrziați,
niște naivi, dar naivi și proști n-ați fost
cînd ați dat de greu, ci ați rămas pe
mai departe la fel de uniți. Că aveți
o doză de nebunie în voi nu puteți
nega, grav sau bine e cînd nebu-
nia voastră e cînd molipsitoare, cînd
deranjantă. în timp, v-ați adunat din
nou cu toții și la un loc, trăgîndu-vă
unul pe altui, ajutîndu-vă, apărin-
du-vă de parcă ați fi fost o cetate ce
mereu trebuia apărată, consolidată".
Acest „romantism întîrziat" al perso-
najelor conferă romanului — riscăm
considerîndu-1 roman, căci autoarea nu
oferă nici o indicație în acest sens —
o notă lirică discretă subsumată per-
OANA CĂTINA:
povestiri
pentru un fotoliu
manent ordinei epice, efortul de obiec-
tivare fiind evident. Romantismul este
doar al personajelor ; ele îl practică în
deplină cunoștință a consecințelor, sfi-
dător chiar ; gestul de a arunca „matu-
rilor" mănușa este, fundamental, unul
de afirmare a lumii lor posibile, mai
curată, neaeordată moral. Sensul demer-
surilor lor este să demonstreze că nu
e o utopie cetatea ideală - Boema,
Efortul de a o păstra intactă, de a o
consolida chiar și după „virsta iluzi-
ilor" are semnificația întemeierii unei
lumi. Autoarea nici nu-i aprobă, nici
nu-i contestă ; șansa pe care le-o ofe-
ră — de a-și fi menținut unitatea ne-
cesară prieteniei — nu presupune a-
creditarea unei teze, ci doar afirma-
rea unei ipoteze psihologice : păstrarea
tinereții și dincolo de o anumită li-
mită de vîrstă. Este știut că la întîl-
nirile colegiale sau prietenești se în-
cearcă refacerea atmosferei de altă da-
tă. E, desigur, un joc, unul foarte du-
reros. în ultimă instanță. Personajele
Oanei Cătina nu acceptă să joace a-
ceastă comedie tristă ; refuză să iasă
din tinerețe.
Convenția autorului absent este ac-
ceptată de prozatoare. De aceea, pre-
zența ei. prin comentarii, este minimă,
descripția, inexistentă. Personajele na-
rează, se narează (ca într-un scenariu
cinematografic), nu într-o juxtapunere
de biografii paralele ori intersectate,
ci prin raportarea permanentă a fiecă-
reia la celelalte și a tuturor la un per-
sonaj esențial (nu însă și prezent e-
fectiv în scenă) — eminență lilială a
cărții. Afară de acesta din urmă, cele-
lalte nu posedă o biografie propriu-
zisă, anterioară evenimentului întîlnirii
cu el. De altfel, chiar și din acel mo-
ment, viața lor nu este altceva decît
gravitare necesara în jurul acestui
punct fix al idealului de prietenie,
francheță, loialitate, luciditate etc-
Grupul funcționează, astfel, ca un sis-
tem planetar, și dacă în momentul cînd
demarează romanul, „planetele" se a-
dună pentru a-și defini poziția față
de astrul tutelar, o fac pentru că „soa-
rele" lor (victimă a unui accident) este
în primejdie să dispară ; ceea ce, în
mod fatal, ar provoca dezastrul —
dezmembrarea grupului. Or, așa ceva
nu trebuie să se întîmple. Este, deci,
nevoie, în eventualitatea că s-ar pro-
duce totuși cataclismul, de definirea,
clarificarea și trasarea fermă a liniilor
de forță care leagă, nu numai planetele
de centrul sistemului, ci și a celora
care se țes între orbitele lor, astfel,
Ca grupul să nu fie proiectat în haos.
La acest nivel al construcției romanu-
lui ni se par a fi plasate principala
calitate, dar și punctul vulnerabil al
Povestirilor pentru un fotoliu. Ceea
ce-i reușește Oanei Cătina este disocie-
rea subtilă a relațiilor care modelează
grupul, motivarea instaurării, evolu-
ției și consolidării lor.
Cauza cauzelor este erosul, în sensul
platonician al cuvîntului ; el e liantul
care a determinat edificarea acelui fa-
lanster sentimental care este Boema.
Din acest punct de vedere, cartea e o
amplă dezbatere despre iubire, văzu-
tă în sensul ei cel mai general, de afi-
nitate, de comunicare spirituală sub-
sumată unui sau unor idealuri ; nu
fără abilitate, Oana Cătina ne oferă o
panoramă a erosului, a ipostazelor sa-
le esențiale. Era absolut necesară aceas-
tă desfășurare, căci altfel demonstra-
ția nu ar fi avut eficiență. Autoarea
este atrasă nu de sondarea în pro-
funzime a sentimentului ca atare, ro-
manul nefiind analitic, ci de multitu-
dinea variantelor lui, de subtilitatea
conexiunilor benefice pe care iubirea
le stabilește între oameni. De altfel,
acesta este și factorul care asigură
coeziunea cărții. Dependența persona-
jelor unul de celălalt devine, în con-
secință, modalitatea de manifestare
a acestei funcții binefăcătoare și per-
mite grupului să traverseze momente-
le dificile ale existenței lui.
Este timpul să ne oprim asupra per-
sonajului care polarizează și conectea-
ză între ele destinele boemiștilor. Fapt
probabil unic în analele temei în dis-
cuție, autoarea aduce ca lider al grupu-
lui un personaj feminin : Regina Pre-
da, alias Deda, studentă în științe ju-
ridice, apoi avocat, soția lui Olimpiu
(inginer specialist în motoare), mamă
a cinci copii; iubită de Alexe, alias Xer-
xe împăratul, de soția acestuia, Irina, de
Dan, de sora lui, Ana, de soțul ei. Sa-
bin, de Pavel, de Mircea, Acesta este,
de altfel, grupul boemiștilor, excep-
tîndu-I pe Pavel care vine, cumva,
din afară. Aparent, ea nu este lider
în sensul propriu al cuvîntului, cel
recunoscut ca atare fiind Xerxe, ci
forța care declanșează și întreține pro-
cesul de constituire a prieteniei și fi
face pe toți să descopere în ei înșiși
puterea miraculoasă a iubirii. Căci toți
bărbații grupului o iubesc, chiar dacă,
în timp, latura pasională a sentimen-
tului se estompează lăsînd loc amici-
ției. Și femeile grupului o iubesc, căci
personalitatea lui exclude, de la bun
început, încolțirea oricărui sentiment
opus. Aici mi se pare a fi punctul
vulnerabil al cărții. Eroina, căci, fără
îndoială, Deda nu poate fi .cotată alt-
fel, este suprasolicitată valoric, deve*
nind, pînă la urmă, obiectul unui feno-
men de deificare, de idolatrie, parcă
pe urmele lui Plafon care afirma că
iubirea este cea mai veche dintre di-
vinități. Se insinuează astfel o pledoa-
rie „pro domo sua“. o suprasolicitare
pernicioasă a ascunselor forțe ale eu-
lui feminin. N-am vrea să se creadă că
ne situăm pe o poziție negatoare, dar,
în plan literar, asemenea excese pot
transforma un personaj într-un monu-
ment sau într-o instituție. E o greșeală
în care cad adeseori scriitoarele, gre-
șeală din care opera nu are decît de
pierdut. Este cazul, de pildă, al poetei
Alice Călugărul („Șerpii") sau, mai
recent, al prozatoarei Ileana Vulpes-
cu care, într-o carte admirabil scrisă
— Arta conversației —, își investește
eroina cu puterea de a înțelege abso-
lut totul și cu un drum prin viață mar-
cat de frecvența torențială a victime-
lor de gen contrar, secerate de pasiu-
ne fără ca ea să schițeze vreun gest.
Spre deosebire de Sînziana, Deda în-
țelege totul fără s-o arate și nu face
victime. Dincolo însă de acest defect
de concepție, astrul tutelar al grupului
este bine conturat ca personaj literar,
autoarea demonstrînd o strategie a
construcției remarcabilă, capabilă să
suplinească lipsa de dinamism a edi-
ficiului epic. Chiar și fragmentarea,
aspectul mozaicat al narațiunii slujeș-
te intenția autoarei, conferă un aspect
modern scriiturii.
Povestiri pentru un fotoliu se spri-
jină pe un fundament social minim ;
faptul ni se pare justificat pentru o
construcție literară care vizează inefa-
bilul unui sentiment etern-uman. De-
terminările de acest fel apar ori cu
funcția de catalizator al coeziunii
grupului, al reacțiilor de răspuns la
tentativele de dizolvare venite dina-
fară, ori pentru a motiva aspirația
către puritate a componenților lui. De
altfel, cartea nu-și propune o dezba-
tere asupra statutului social al persona-
jelor și integrării lor în istorie, ci a-
supra părții inefabile a ființei lor.
Romanul pare a sluji și o intenție
simbolică. Acești mîncători de mere
care sînt boemiștii refac cuplul pri-
mordial. Dacă Deda este, evident, Eva,
Adam se constituie prin focalizarea
calităților tuturor bărbaților care-i sînt
prieteni ; prieteni iar nu iubiți, deoa-
rece perechea paradisiacă nu a cunos-
cut pasiunea — rezultat al opțiunii. Ei
populează un eden terestru, iar în ul-
tima secvență a romanului ni-i înfă-
țișează în grădină, mușcînd din fructul
mitic al cunoașterii de sine : ..De pe
scările casei îi văzură pe Deda și pe
Olimpiu în grădină. Stăteau jos, dar
parcă stăteau în genunchi, unul în fa-
ța celuilalt, și mîncau mere".
Desigur, nu în veridicitate stă pute-
rea cărții, ci în faptul că oferă ima-
ginea posibilă, decantată a unui sen-
timent spre care umanitatea aspiră
de la începuturile ei.
poeme de
LUCIAN VALEA
toamnă
Vine toamna —
suflete
stai de pază Ia porțile ei
și neîncetat roagă-te
să-ți dea cîteva zile de pace
Fericit e cel care are o patrie!
clar de
toamnă
Un miros de aur și fum
și-un altul — presimțit — de
ninsoare
amîndoi aicea șezum
în vara dogoritoare.
în clarul toamnei aștept
cu amintirea verii sub pleoape
nucul din grădină înțelept
sub foile lui să mă-ngroape...
întrebări
și răspunsuri
Ce se aude
prin adincul lumii
trecînd ?
Mihail IORDACHE
E singele meu
dinspre strămoși
înspre urmași
șiroind.
0 scrisoare în versuri, inedită, a lui Mihail Gheorghiu - Bujor
Se cunoaște că marele militant revoluționar, patriot și gînditor socialist
român. Mihail Gheorghiu Bujor, a fost primul deținut politic la Doftana.
în ultima zi a anului 1920, el a părăsit celula închisorii de la Ocnele Mari
și a pășit pragul închisorii Doftana. Considerată ca închisoare „model",
Doftana, construită în ultimii ani ai secolului trecut, fusese pînă la acea
dată închisoarea delicvenților, spaimă a deținuților de drept comun. Dar,
odată cu aducerea lui Bujor, se „instaura" trista istorie a celei mai cum-
plite închisori pentru deținuți! politici din România, în special pentru co-
muniști ').
în împrejurările specifice din punct de vedere organizatoric, existen-
te în mișcarea muncitorească din România în perioada interbelică, Parti-
dul Social-Democrat s-a manifestat consecvent pentru eliberarea lui Mi-
hail Gheorghiu Bujor. Acesta a fost condamnat la muncă silnică pe viață
de către Curtea Marțială a Corpului II Armată, prin sentința din 8 mai
1920, fiind acuzat că a participat la Marea Revoluție Socialistă din Oc-
tombrie. Militanții de frunte ai partidului social-democrat, foști tovarăși
de luptă dinainte de primul război mondial, l-au vizitat la închisoare pe
Bujor, s-au îngrijit de starea sănătății lui, au inițiat demersuri pentru
a-1 elibera.
Pe această linie se înscrie și acțiunea lui George Grigorovici și a altor
deputați social-demoerați, in Parlamentul țării, care insistau pentru a ob-
ține amnistierea lui. Fiind înștiințat în mod oficial de această acțiune, M.
Gh. Bujor îi adresează din închisoarea Doftana, la 28 octombrie 1931, o scri-
soare în versuri lui George Grigorovici, care considerăm noi că este deo-
sebit de semnificativă-). Redăm în continuare cîteva fragmente din această
importantă scrisoare :
„Scrisoare lui G. Grigorovici"
Ceri cu alți aleși de-odată repararea „nedreptății",
„Grațiere" pentru mine ! Pasul ăsta-mi dă putere
Să rup zidul gros și umed de uitare și tăcere
Dacă dar spre camaradul din frumoasa Bucovină
îmi îndrept acuma scrisul, eu deloc nu sînt de vină.
II
După unsprezece vremuri mistuite ca și spuma,
Bună-i mina ce se-ntinde uimitor de milostivă
Să mă scoată viu din groapa mea legală și captivă
Dar — vezi bine — sprijinirea, chiar și dacă nu se cere.
Trebuie măcar să fie acceptată cu plăcere
Pentru asta se cuvine ca să fie oferită
Intr-o haină ne-ntinată și-ndestul de potrivită
In privința asta insă constatările sînt stranii
ni
I
Eu, simpatice tovarăș din frumoasa Bucovină,
Te cam știu de mult, în asta n-am nici merit și nici vină,
Dc pe vremea cînd „grădina" lui Grigore Vodă Ghica
Era încă jumulită ca un pui stingher de clica
Potentatului habsburgic ; de pe vremea mult confuză
Cînd suflam să reaprindem focul ce mocnea subt spuză ;
De pe vremea cînd venișeși la o primă adunare
A micuței noastre „forțe", de pe vremea aceea-n care
Lăudai într-o scrisoare cu pecete crăcască
Lupta antimilitară ce-ncepuse să pornească.
România Muncitoare redactată atunci de mine.
Nu ne-am mai văzut de-atuncea și nici scris, deși-ntr-o țară
Judecat, trimis Ia ocnă, între noi s-au pus hotară
Mult mai mari decît acele altădată strict păzite
De „finanții" nemți și unguri. Numai cît eu, din citite.
Cunoșteam o ponegrire pătimașă, dar neclară,
A giganticelor fapte din Rusia proletară.
Iată însă că din scurte, reci ș-oficiale rînduri,
Aflu că te ocupi de mine cu nespus de bune gînduri ;
Intr-o jalbă adresată logofătului dreptății
Eu, amice Grigorovici, am oleacă de mîndrie
Tin la crezul meu de luptă și convingeri cu tărie
Țin mai mult decît la mine. El e steagul, eu stegarul
Și stegarul nici nu-și lasă steagu-n drumuri ca fugarul
Nici, ca lașul nu și-1 pleacă. Mai degrabă-n aspra luptă
El îndură lipsa, foamea, frigul, chinul, haina ruptă,
Mai degrabă, la nevoie, sub cruciș de gloanțe moare,
Decît brațul să-și îndoaie, decît fruntea să-și coboare
Și să ceară, el, căzutul dar ne-nfrînt în crez, vreo milă
De la dușmanul de clasă. O credință e sterilă
Dacă arcul energiei nu e-n slare să-ncordeze,
Să ne smulgă din mocirla unei sterpe vieți burgheze,
Să dea preț și zbor gindirii, înălțînd-o pînă-n piscuri.
Să ne taie alte pîrtii, cu-alte zări și alte riscuri
Unde-am mai găsi vreun reazăm ori îndemn la acțiune,
Cum putea-vom alor noștri, tuturora a mai spune
Că prezenta rînduială este putredă și crudă,
Oarbă, rea, de lacrimi pururi și de sînge veșnic udă,
Caro trebuie zdrobită spre obștescul mare bine.
Cînd tot noi l-a ei altare de argint și aur pline
Ne-ndreptăm speranța, mina, ochii, gura, pașii, ruga,
Cum se-ndreaptă spre stăpînul dătător de bunuri, sluga
Nu putem sluji deodată la doi domni, pe căi contrare.
Ori în două bărci deodată, nu putem umbla. Cel care
Și-a legat de lupta clasei muncitoare viața, rostul,
Are-un drum și numai unul.
(continuare în pag. IV)
Ce se vede
abia de se vede
prin naltă stea ?
Cu chip de vînt
cu chip de pămînt
viața mea.
margini
...în lumină
mă mistui
și sînt
și-al acestui
cer
și-al acestui
pămînt
timpul mă-mparte
sieși vamă :
în marginea lumii
și marginea mea
se destramă...
tîrziu
Ceasornicul nostru bătrîn
nu mai bate —
s-a sinucis de-atîta
singurătate
și ne-a lăsat pe amindoi
în odaia uitată
ca și limbile lui
să nu ne mai întilnim
niciodată...
Pagini bucovinene — W
AUGUST
August.
Să ne trecem iubirea printre glasuri de clopot,
neliniștea printre pereții zilelor dinspre brumă,
frumusețea lingă genele femeilor răscolind
dorurile
pînă la rădăcinile luminii.
August.
Cîntec pe sub aripile de liniște ale statuilor.
Iată iarba ascultîndu-ne duioșia,
privirile picurînd albastrului nesfirșire.
August.
Imn și litanie. Început și sfîrșit.
Mireasma curcubeului adiind printre lacrimi,
pietrificate clipele cum se reîntorc în cuvinte —
uriașe corăbii pe-ntinsul iubirii.
August.
Frenezia luminii explodînd în izvoare.
August.
Copiii speranțelor — uriașe păsări de soare.
Octavian NESTOR
R. Stimate Nicolae Manolescu, v-aș ruga pen-
tru început să ne spuneți ce credeți despre ra-
portul care trebuie să existe, mai exact care e-
xistă, în literatura noastră, între scriitori și cri-
ticii literari ?
N. M. Îmi aduc aminte de o scrisoare a lui
G. Călinescu către Al. Rosetti, în care Călinescu
spune că (într-o epocă ceva mai veche, e adevă-
rat !) ideea scriitorului român este în general a-
ceea că un critic trebuie să-i fie scriitorului „ma-
mă, tată, doică, dădacă, servantă, să-i aducă mîn-
carea la pat, să-i poarte trena și bineînțeles, dacă
un critic manifestă cea mai mică intenție de inde-
pendență scriitorul se supără și-1 dă afară". Si-
gur, Călinescu o spunea ca o glumă, dar ceva e
adevărat în asta și cred că a rămas adevărat si
acum și anume că, din păcate, există încă scri-
itori care își fac un titlu de glorie din a spune
că pe ei nu-i interesează părerea criticii. Firește
că pusă așa problema poate părea strict perso-
nală și dacă, de exemplu, Fănuș Neagu o afir-
ma la televiziune, într-o emisiune, lucrul acesta
poate să fie problema personală a lui Fănuș
Neagu și nu avem ce să discutăm. Cred că-i la
mijloc și o neînțelegere. Intr-o anchetă publica-
tă de „Caietele critice" ale „Vieții Românești",
într-un număr de anul trecut, chiar criticul care
a organizat această anchetă punea întrebarea pe
care mi-ați pus-o acum, dînd să se înțeleagă că
scriitorul ar trebui să țină cont de critică în fe-
lul următor : să învețe de la critic cum să scrie.
Pusă așa problema este fără ieșire : firește, nici
un scriitor nu învață de la critici să scrie. Eu
cred că problema se pune cu totul altfel. Este
vorba de a ne citi între noi, scriitori și critici,
și de a „învăța", citindu-ne. Eu, ca critic, nu
neg că învăț întotdeauna cîte ceva dintr-un ro-
man, dintr-un volum de versuri, nu să-mi fac
meseria, dar învăț ceva în sensul cel mai gene-
ral și mai generos al cuvîntului. Și bănuiesc că
și un poet sau un dramaturg sau un romancier
ar putea să învețe în același fel dintr-o carte a
criticii, admițînd că o carte de critică nu este
un ghid sau un manual pentru uzul scriitorilor
dramatici sau nedramatici. Ea își are autonomia
ei, conține un punct de vedere asupra literaturii
sau asupra unei anumite opere, aduce o anumi-
tă concepție, o anumită metodă de a citi litera-
tura. Atît și nimic mai mult. Deci o cunoaștere
reciprocă, un schimb, un comerț de idei, de va-
lori spirituale, acesta este sensul lecturii reci-
proce dintre scriitori și critici.
R. Cunoașteți scriitori care citesc critică ?
N. M. Da, sînt foarte mulți și nu spun asta
pentru că dețin vreo mărturisire a lor, ci pen-
tru că sc vede din ceea ce ei scriu. Unii dintre
ei, sigur, pot fi bănuiți că, fiind și critici, în a-
celași timp, citesc critică din acest motiv, de
pildă Paul Georgescu. Alții însă nu au scris cri-
tică, de pildă Mircea Horia Simionescu, sau Cos-
tache Olăreanu, sau regretatul Radu Petrescu,
sau atîția alții, cum a fost prietenul meu Ale-
xandru Ivasiuc, cum a fost Marin Preda. Toți
acești scriitori citesc sau au citit critică, lucru
evident din operele lor, din nivelul intelectual
implicit în imaginația literaturii lor. Ei, acum,
dacă o să mă întrebați dacă există și scriitori
care nu citesc critică (și nu bazîndu-ne pe măr-
turisirile lor, chiar televizate, care n-au mare
importanță, putînd fi conjuncturale) o să vă răs-
pund că există destui scriitori în opera cărora
se vede că nu citesc critică și că disprețul pe care
îl afișează este, de data aceasta, foarte sincer,
cît poate fi de sincer disprețul față de ceva ce
nu cunoști.
K. Sînteți pentru o polemică de idei. Atîta
timp cît (uneori) se „polemizează" cu persoa-
na și nu cu ideea, se mai poate vorbi de pole-
mică ?
N. M. Aș spune că de fapt nici nu e vorba
de polemici în acest caz, polemica însemnînd,
totuși, două părți. Atunci cînd cineva te in-
sultă, public, chiar dacă îi răspunzi, chiar da-
că nu-i răspunzi, nu cred că e vorba de pole-
^mică. Ar trebui deosebită insulta de polemică.
Ce pot să spun decît că sînt de acord cu Octa-
vian Paler, care, în cartea lui din urmă afir-
mă : „n-am putut polemiza niciodată cu orici-
ne, n-am putut polemiza niciodată despre ori-
ce și n-am putut polemiza niciodată în orice
fel". L-am citat din memorie.
R. Totuși unele „răspunsuri" traduc ceea ce
spunea Ortega y Gasset că ranchiuna este e-
manația conștiinței de inferioritate.
N. M. Știu eu ? Ceea ce observ, tot mai
mult de la o vreme, nu este atît o conștiință
de inferioritate, cît una de superioritate. Fi-
rește că raportul între conștiința de inferiori-
tate și cea de superioritate poate să fie foar-
te complicat și una poate uneori să mascheze
pe cealaltă. Dar, iată, citind articolele unor ti-
neri sau foarte tineri autori, constat că ei sînt în
stare să folosească un anumit ton și un anumit vo-
cabular în articolele despre oameni, dacă nu nea-
părat mai valoroși decît ei, în orice caz cu ceva mai
multă experiență decît ei, cărora le dau lecții
de cum ar trebui să se comporte ca critici li-
terari sau ca scriitori. Nu e oare vorba de un
complex de superioritate, atunci cînd un fost
student, abia ieșit de pe băncile facultății, spu-
ne profesorului lui lucruri pe care abia a apu-
cat să le învețe de la acesta ? Citeam un ase-
menea articol, despre unul dintre colegii noș-
tri, numele n-au importanță aici, profesor de
universitate, scris de unul dintre foștii noștri
studenți (n-a terminat decît de un an, sau doi)
și mă întrebam dacă vreodată, în tinerețe, pro-
fesorul lui sau eu, am folosit un asemenea inad-
misibil limbaj. M-am întrebat dacă vreodată
— cine știe cînd, poate am uitat — am folosit
un asemenea limbaj, față de operele unor oa-
meni care aveau 20 sau 30 de ani de experiență
literară mai mult decît noi și mi-ar fi foarte
rușine dacă aș descoperi că am folosit vreoda-
tă limbajul respectiv. Singura consolare ar fi
că m-am corectat, eventual, destul de repede,
ca să nu-mi mai aduc aminte.
R. Este cinstit ca la o vîrstă tînără să dăm
lecții altora ?
N. M. Nu știu dacă problema se pune în ter-
meni de cinste și necinste. Noi vorbim foarte
mult despre etica scrisului. Numai că între e-
„Eu am pledat întotdeauna
pentru dreptul criticului
la contradicție../'
Interviu cu criticul Nicolae Manolescu
tica scrisului, care este riguroasă, și etica pu-
blicatului, care este mult mai puțin riguroasă,
există o mare diferență și acum nu este vorba
de ce scriu acești oameni ci de ceea ce publi-
că. Noi putem să scriem ce vrem, dar uneori,
în mod ciudat, se publică mai ușor ceea ce
n-ar trebui să se publice. Și atunci eu merg
mai departe și spun că răspunderea, într-un
asemenea caz, este numai 50% a celui care
scrie textul și vrea să-l publice și 50% este și
a celor care, mai maturi și mai experimentați
decît el, nu se gîndesc de două ori înainte de
a-1 publica, ca să nu mai spun că uneori îl
încurajează.
R. Adică i se dă un certificat care nu poate
fi validat ?
N. M. Fără îndoială. Și atunci, firește că tî-
nărul uneori nici nu știe cu adevărat că tonul
pe care el îl folosește nu este admisibil. Nu
știe, pentru că lucrurile astea nu se învață.
Tînărul acesta este bucuros că este publicat și
roșește, dacă roșește, mai tîrziu, și dacă are
bun simț.
R. .. .cînd recitește ce a scris ?
N. M. Da. Eu am fost mirat cînd, acum mul-
tă vreme, mi-a povestit cineva că la unele din
revistele noastre comanda de articole se face
în felul următor: „scrii despre cartea cutare
în felul cutare", adică elogios sau negativ. Stau
și mă întreb cum poate cineva, un redactor,
sau un redactor șef, să facă o asemenea coman-
dă și, mai ales, cum poate un tînăr, care vrea
să fie critic, și a cărui etică profesională este
foarte importantă (pentru că oamenii au în-
credere în cuvîntul lui, în onestitatea lui, iar
dacă au văzut că onestitatea aceasta nu exis-
tă nu-1 citesc a doua oară) cum poate, în a-
ceste condiții, un om tînăr să se preteze, să răs-
pundă la comanda făcută ? Eu nu cred că pă-
catele acestea se pot spăla vreodată.
R. Asistăm, în ultimul timp, la o adevărată
infuzie de critici tineri. Se simte aceasta și
într-un plan general al criticii ?
N. M. Da, se simte. E vorba de intrarea în
scenă a unei generații literare și cei care și-au
făcut deocamdată loc mai semnificativ sînt poe-
ții și criticii, și doar într-o mai mică măsură
prozatorii. în critică se simte chiar o schimba-
re de atitudine. O dată cu generația noastră,
generația matură, a oamenilor care sînt acum
între 35 și 50 de ani, dispar majoritatea criti-
cilor formați în spiritul unei înțelegeri a dis-
ciplinei care datează din perioada interbelică.
Dispar școlile Lovinescu și Călinescu. O criti-
că numită în fel și chip ba impresionistă, ba
intuiționistă, o critică manifestată în special
în recenzie, cronică literară, deci o critică de
întimpinare, cum se mai spune. Critica aceas-
ta s-a format la noi sub influența celor doi
mari critici din perioada interbelică și le dato-
rează aproape totul, de la înțelegerea literaturii
pînă la metode (dacă putem vorbi aici de me-
tode, în sensul de astăzi). Generația de critici
care intră acum în literatură, anunțată de alt-
fel de critici mai în vîrstă din generația pre-
cedentă, este o generație care se îndreaptă în-
cet, încet, către o viziune mai „pozitivă", că-
tre o critică în care metoda este explicită, nu
implicită, ca în purul impresionism. Aici nu e
vorba doar de schimbare a metodei, este ceva
mai complex, și vom asista probabil, într-un
viitor greu de apreciat, acum, la o schimbare de
o altă natură, foarte importantă, o dată cu în-
cetarea influenței școlii actuale de cronicari și
recenzenti literari, s-ar putea întîmpla ca prin-
cipala formă (prin tradiție, la noi) a criticii să
nu mai fie cronica literară. Vom deveni sin-
cronici, să spunem, cu critica din alte părți, din
Franța sau Statele Unite sau din Anglia, unde
cronicarii literari, recenzenții, au devenit a-
proape niște anonimi, autori de articole de în-
tîmpinare despre cărți și unde marile persona-
lități se recrutează dintre „oamenii de știință"
din critică, teoreticieni, poeticieni, eseiști, is-
torici literari, oameni cu metode mult mai po-
zitive și aplicați unor domenii care nu se limi-
tează la cel al actualității. Ar fi o schimbare
de proporții aceasta, poate cea mai importantă
petrecută la noi în ultimii 50—60 de ani. Ceea
ce nu înseamnă că în generația tînără nu există
și mulți recenzenți (în momentul de față), care
moștenesc ceva de la generațiile anterioare, de
la interesul pentru literatura actuală și pînă la
metodele ei aproape empirice, imediate, de ju-
decată bazate pe... pe miros, pe fler.
R. ■ Au tinerii fler ?
N. M. - Eu cred că au. Au flerul lor, care
poate să nu fie al nostru, dar au. Nu s-a în-
tîmplat pînă acum niciodată ca o generație să-și
piardă subit flerul. Se poate întîmpla ca o ge-
nerație să nu recunoască alteia valabilitatea fle-
rului, dar fler au toate generațiile.
R. Schimbările de opinie influențează scri-
sul unui critic ?
N. M. < Un critic trebuie să fie sincer, franc.
Am admirat întotdeauna franchețea lui Șerban
Cioculescu, ca să dau un exemplu care îmi vi-
ne acum în minte, și care este în orice caz din-
tre cele mai evidente din istoria criticii noas-
tre. Insă ce înseamnă sinceritate ? în primul
rînd noțiunea ca atare comportă mai multe di-
mensiuni interioare. Nu e vorba de o sinceri-
tate în sensul primitiv, exclamativ aproape, al
cuvîntului, de o spontaneitate naturală și săl-
batică ; sinceritatea critică este încărcată de o
anumită cultură, deci de o anumită tradiție. Cu
alte cuvinte noi sîntem sinceri în limitele gus-
tului nostru care înseamnă o anumită forma-
ție, înseamnă o anumită cultură, înseamnă o
anumită epocă, înseamnă anumite norme este-
tice și așa mai departe. O altă dimensiune este
chiar aceasta conjuncturală. Nu cred că trebuie
făcută o mare catastrofă din ideea că există o
presiune a conjuncturii asupra criticii. Pînă Ia
un punct această presiune a conjuncturii asu-
pra criticii face parte din starea normală a lu-
crurilor. Nenorocirea începe în momentul în
care conjunctura tinde să se substituie sinceri-
tății ...
R. ... valorii...
N.M..........valorii sau gustului. Mai exact, ne-
norocirea începe în clipa în care niște oameni
care nu au nimic de spus se fac purtătorii de
cuvînt, amplificatoarele, megafoanele uqpr pre-
judecăți și opinii curente. In orice caz, since-
ritatea este încărcată de elemente, aș spune,
aproape contradictorii. Eu am pledat întotdea-
una pentru dreptul criticului la contradicție,
pentru dreptul criticului la revenire, la revizui-
re, cum spunea Lovinescu. Mi s-ar părea foarte
ciudat, ca să dau un exemplu, mi s-ar părea
foarte ciudat ca eu să am acum, ia 44 de ani.
exact aceleași gusturi și aceeași înțelegere a
lucrurilor pe care le aveam la 22, cînd am de-
butat. Mi-aș face eu însumi despre mine o pă-
rere lamentabilă dacă aș constata că n-am în-
vățat nimic în acești 22 de ani, ca să nu mai
spun că una era literatura română în 1961, cînd
am debutat, și alta este în 1983. Și, atunci, ce
poate să facă un critic, să încerce să pară egal
cu sine însuși, constant în opinii sau judecăți,
necontradictoriu, deși s-a schimbat profund pe
dinăuntru o dată cu toate celulele organismu-
lui său, deci să comită un act de ipocrizie, sau
să recunoască, <;u sinceritate, că și-a schimbat
părerea într-o sumă de probleme, mergînd de
la valoarea unor opere pînă lâ înțelegerea, in-
terpretarea mesajului lor. Eu prefer să recu-
nosc că mă contrazic și accept chiar să mi se
reproșeze (dar de către cei cu bune intenții —
să ne înțelegem !) faptul că mă contrazic, de-
cît să mi se spună că sînt ipocrit.
R. E o revizuire ?
N. M. Să luăm citeva exemple precise. Hai-
deți să vedem la ce se raporta romanul „Risi-
pitorii" în anul în care apărea, 1963, dacă nu
mă înșel. Se raporta la romanele apărute în de-
ceniul anterior, de la „Moromeții" pînă la „Bie-
tul loanide", deci la foarte puține romane me-
morabile. Cred că n-ați putea, acum, repede,
să amintiți unul care să fi apărut chiar în anii
aceia, 1962, ’63, ’64. Să venim puțin mai în-
coace, la „Delirul", pentru a lua tot un roman
de Preda, care apare cu un deceniu mai tîrziu,
după ce apăruseră toate romanele lui Breban,
aproape toate romanele lui Ivasiuc, mare parte
din romanele unor scriitori de primă impor-
tanță astăzi, cum ar fi Dumitru Radu Popescu,
Buzura și alții. Sigur, în 1963, de pildă, un
critic putea fi foarte entuziast cu „Risipitorii",
care i se înfățișa atunci cam ca Ceahlăul prin-
tre munții Moldovei. Zece ani mai tîrziu „De-
lirul", care este o carte, în anumite privințe,
mult mai interesantă decît „Risipitorii", se iveș-
te într-un moment în care romanele de valoare
egală sau superioară erau mult mai numeroase.
Și atunci, firește, comparînd un articol al unui
critic din 1963 cu un articol al aceluiași critic
din 1973, despre cele două romane, cineva ar
putea spune, cu rea credință, că a ridicat în
slăvi „Risipitorii" și a avut obiecții la „Deli-
rul". Ceea ce ar fi o denaturare.
R. Credeți că există un provincialism în
literatură în sensul unui alt statut al scriito-
rului din provincie față de cel din capitală ?
N, M. Să facem cîteva disocieri. în primul
rînd eu nu cred, în principiu, în provincialism,
să-i zicem, geografic, într-o țară relativ mică
cum este România, care nu a avut și nu are
dialecte, în sensul propriu al cuvîntului. O ța-
ră care a fost în stare să folosească aproxima-
tiv aceeași limbă (vreme de sute de ani) în
Maramureș și în Dobrogea, în Oltenia și în
Moldova, nu cred că se poate plînge de exis-
tența provincialismului. Firește că o țară mult
mai divizată din punct de vedere lingvistic sau
o țară aflată multă vreme sub diferite stăpî-
niri ar putea menține, ici colo, precum Sicilia
italienilor, anumite fenomene radical deosebite
de cele din centru. In al doilea rînd, dacă ne
referim la provincialism, și acesta cred că este
sensul întrebării pe care ați pus-o, sub rapor-
tul statutului social al scriitorilor, intrăm în-
tr-un domeniu practic, și anume : un scriitor
care trăiește în Capitală are mai multe posi-
bilități de a veni în contact cu colegii lui. cu
revistele, cu editurile, cu teatrele, deci de a se
găsi într-un fel în mijlocul...
R . ... mai multor posibilități...
N. M. ■ .... decît un scriitor care trăiește la
Suceava unde nu apare pînă în momentul de
față decît suplimentul dumneavoastră, deci o
altă revistă literară, unde nu știu cîte specta-
cole de teatru se pot vedea pe lună sau cîte fil-
me de cinematograf pe săptămină, sau cîte or-
chestre trec în decursul unui sezon.
•
R. t Este, poate fi, deci, un handicap ?
N. M. Din punct de vedere practic, este
fără îndoială un mare handicap. Nu știu însă
dacă trebuie să vorbim de provincialism, dacă
este un provincialism în sensul propriu. El
poate întreține, la un moment dat, dezavanta-
jele practice și poate crea o mentalitate provin-
cială. Acesta mi s-ar părea, în al treilea rînd,
lucrul cel mai grav : ca această situație să cre-
eze un om de calitate... provincială. Pe de
altă parte, mă gîndesc că foarte mulți scriitori
și-au scris opera în provincie. In paranteză fie
spus, toate marile curente de gîndire, doctri-
nele de tot felul, de la cele religioase și pînă
la cele laice, toate au cam pornit de la perife-
rie și au invadat centrul. Foarte multe cărți,
foarte mulți autori au trăit în afara centrelor
și au inovat de acolo. Atunci, ce este provincia-
lismul ?
București, 25 mai 1983
Convorbire înregistrată de Petru DRIȘCU
III— Pagini bucovinene
GUNTHER BRUNO FUCHS (R.F.G.)_________________________________________________________________________________________________________________
CONSEMNĂRI
moartea nebunului
Cînd trenurile sosesc cu întîrziere
In sala de așteptare
El rostește in gura mare
Basme din „O mie și una de nopți"
Niciodată n-a salutat cum trebuie
La „Ziua bună" răspundea totdeauna : poate...
își scotea pălăria înaintea dinilor
Iar coroana lui regală
Din hirtie de ziar
O ducoau acasă copiii...
Apoi o știre de cinci rinduri
Apărută într-un colț al ziarului
Se încheia cu următoarele cuvinte :
A fost ultima lui noapte
Cind în parc urcîndu-se într-un copac
A uitat să se țină bine de ramuri
Și-a rostit un apel pentru pace
Către întreaga lume...
DE LA 0 LUNĂ LA ALTA--------------------------
ispite... critice
Sub genericul „Varia", România literară mai
inserează, din cînd în cînd, două sau mai multe
recenzioare de cărți noi. Al. Raicu, de pildă, se
ambiționează să-i facă un mic serviciu lui Nico-
lae Frânculescu (R. L. din 23 iunie 1983, p. 11).
Și după ce-i prezintă „conținutul" romanului
„Văduvele negre" și ne informează că acesta
n-are nici mai mult nici mai puțin, de 477 pagini,
A. R. face descoperirea că „autorul nu se mai
vede deloc după primele pagini". Și de ce cre-
deți că „nu se mai vede ?“. Pentru că el „lasă,
în schimb, să vorbească faptele, documentele".
Ei, dar documentele astea nu pot fi înțelese de
fitecine, ci numai de „cititorii care au trăit zilele
războiului". Dar A. R. nu pierde din vedere să
ne anunțe că volumul menționat mai are și niș-
după percheziție
N-au reușit să distrugă totul
Și se vor întoarce iar
Dar va fi în zadar
Cu mult înaintea miezului nopții
li aud lărmuind
Mi-au smuls din rădăcini florile
Și n-au găsit
Au schimbat apoi patrula
Care o viață întreagă mi-a încercuit casa
Le-aud cizmele rotindu-se
Piatră semne cartușieră și-aruncătoare de
bombe...
își caută armele
Dar nu vor mai găsi niciodată jocul
Care poartă acel nume ce nu mai poate fi rostit!
Traducere de George DAMIAN
te eroi (nominalizați cu dichis și migală), eroi
„ce sînt urmăriți atent spre a li se fixa rigu-
ros portretele".
în fine, cititorului i se dezleagă și enigma ti-
tlului : „Exact a reușit autorul să surprindă zi-
lele cînd „văduvele negre", avioanele, inițiau de-
vastatoarele lor raiduri". Și cum orice compune-
re trebuie să aibă și o încheiere, A. R. își re-
zervă plăcerea de a emite suprema sa „obser-
vație" în ultima frază, cînd enunță victorios :
„Nicolae Frânculescu, aflat la a șasea carte, este
un realizator (sic l) de tablouri epice, care nu
scapă din mîini (?!) firele subiectului, chiar a-
tunci cînd evenimentele narate îl ispitesc să ia-
să din cadrul propus".
Ca să vezi, ce țî-i și cu ispita asta cînd îți
„scapă din mîini !“.
loanid DELEANU
Felurimi...
•	Nota bene
„Oggi nell arco dei paesi socialiști la li-
teratura romena e la piu interesante" sau,
mai pe românește : „Astăzi, în arcul ță-
rilor socialiste, literatura română este cea
mai interesantă", spune directorul revis-
tei „Nuova Rivista Europea", Giancarlo
Vigorelli ; v. „Supliment literar-artistic", nr.
264983, p. 9.
•	Unde dai și unde crapă!
„Și Malraux a desprins basoreliefuri de
pe pereții templelor de aici, fără nici o e-
zitare. Ba nu de aici, din Cambodgee... din
palatele regale ale Kmerilor. Ce aproape
sînt unul de altul, specialistul în istoria
artei și tîlharul care pradă mormintele.
E doar o chestiune de timp...", Wojciech
Zuzrowski, „Noptilie Ariadnei", 1983, p.
241.
•	Om bogat, om sărac
„Atîta timp cît pe lume vor exista bani,
oamenii vor rămîne bicisnici și meschini
ca banii, oricît de mult s-ar sulemeni. Ba-
nii n-au față, n-au chip, ei capătă chipul
celor care îi posedă. Există bani murdari,
Antoni, există bani meschini, există bani
jalnici. Dar există și bani care nu valorea-
ză nici cît o ceapă degerată, cu care nu
poți cumpăra nimic." Pavel Vejinov, „Ba-
riera", 1982, p. 93.
„Cînd buzunarul ți-e împovărat de prea
puțini / Bani și creierul de prea multe
fete, trebuie să / Recunoști, fără înconjor,
chiar cînd o înjuri, / Că lumea asta a noas-
tră e grozavă", Willa Cather, „Casa profe-
sorului", 1983, p. 39.
• Expoziție
Prima expoziție personală
Viorel Grigoraș, la Suceava,
a pictorului
s-a deschis
sub bune auspicii. Temperament așezat,
laborios, refuzînd a-și biciui fantezia spre
un tărîm cu orice preț original, el prefe-
ră, ca și ceilalți artiști care fac acum o
valoroasă grupare la Gura Humorului,
să-și înfiripe lucrarea la umbra și sub lu-
minile marilor zugravi de frescă din Buco-
vina.
Aproape tot ce expune acum poartă pe-
cetea gestului cumpănit, ceremonios, aco-
perind cu un subțire strat narativ pînze
cu suprafețe nu prea întinse. Abia atinse
de culoare, discrete, obișnuind doar fas-
tul detaliului, tablourile sale odihnesc în
rame văruite, ca pe niște autentici pereți,
fie că e vorba de portrete voievodale (Fres-
ca mușatinilor), de efigii contemporane
(Țapinar, Școlăriță, Compozitor), sau de
mult inspiratele autoportrete.
Un itinerar nou se distinge însă de pe
acum la Viorel Grigoraș, în care, obstinat
de forța culorii și de
derne, autorul și-ar
altă față a propriei
• Dotări
suflul metaforei mo-
putea descoperi o
personalități. (M M ).
culturale
la Fălticeni
eroi au fost
(urmare din pag. I)
e fosta locuință a familiei Labiș, mi
se spune. Urc în cerdac și privesc
grădina mută. Mai departe se profi-
lează culmile domoale ale dealuri-
lor : Răchitiș, Runc, Muncelu, Stî-
nișoara. Cînd revin, în drum, o în-,
tîlnesc pe Veronica Pășcănuț. Chip
de munteancă, încă viforoasă în pri-
viri și gata să-și depene amintirile.
I-a fost colegă de clasă și tovarășă
de joacă Iui Labiș. Povestește întîm-
plări și ghidușii în care școlarul de-a-
tunci deținea rolul principal. Cuvin-
tele sale desenează imaginea copilu-
lui de odinioară, „animator" de is-
prăvi juvenile și recitator neîntrecut.
7. Și vocea fostului caporal : „Am-
buscadele nemților ne pîndeau la fie-
care pas. Se cățărau în copaci, se ca-
muflau și ne mitraliau prin surprin-
dere. La rădăcină găseam movile de
cartușe trase. Alt șiretlic. Așezau mi-
nele sub frunze, unde nu te aștep-
tai. La cota Mestecăniș nemții se ba-
ricadaseră după o fîșie de pădure
tăiată. Au retezat copacii și au pus
mine. Acolo a murit grupa sergentu-
lui Șerbănică. Pînă la ultimul om.
Ne despărțeau cîteva zeci de metri
de ei. Ca să-i putem scoate din o-
biectiv, trebuia să ne creăm o breșă.
Am adunat grenade și le-am aruncat.
Pentru a produce explozia minelor.
Tîrîș, oamenii lui Șerbănică au porr
nit să avanseze. Strecurîndu-se prin-
tre copacii devălmășiți. Nu s a mai
întors nimeni. Și foamea ne dădea
tîrcoale mereu. Bucătăriile de campa-
nie fuseseră distruse. Ciuguleam mă-
crîș, ciuperci, frunze, ce găseam".
8. întîmplarea face să ajung zi-
lele trecute la Stulpicani. Cine ar pu-
tea crede că satul acesta frumos, cu
acareturi și curți înfloritoare, a fost
cîndva prada tăvălugului de război?
Una dintre falnicele gospodării, si-
tuată chiar pe zona arsă din temelii,
e locuită de învățătorul pensionar
Chirii Dranca. Poarta neobositului
meșter popular stă deschisă pentru
oricine. Și odată ce treci pragul ca-
sei sale, nu poți să nu rămîi impre-
sionat de osîrdia acestui om mărun-
țel, trecut de șaptezeci de primă-
veri. Locuința lui a devenit neîncă-
pătoare pentru nenumăratele obiecte
meșterite de palmele Iui: lăzi de
zestre, trofee vînătorești, casete, ra-
me de tablouri... Cu migală și pri-
cepere el face, lemnul să incinte pri-
virea. Dar dincolo de valoarea piese-
lor adunate, întreprinderea Iui Dran^
ca are o menire educativă. O mărtu-
risește chiar el: „Vreau să-i învăț
pe cei tineri că numai prin muncă
îți poți ferici viața și că munca ră-
mîne datoria noastră de căpătîi".
9. Pe Procopie Chițan l-am găsit
după lungi căutări intr-o după-amia-
ză de vară. Mi-a dat întîlnire la a-
sociația de locatari dintr-un cartier
al Sucevei. Pe urmă m-a invitat a-
casă, undeva pe strada Oituz. Un
bărbat de statură potrivită, volubil,
nemarcat de bătrînețe. Deși ieșit Ja
pensie, continuă să muncească, im-
plicat fiind în treburile edilitare ale
municipalității. Nu uită să-mi spu-
nă : „De cîte ori am avut ocazia,
m-am dus să văd locurile pe unde
am trecut în '44. Cunosc fiecare pal-
mă de pămînt. Și de fiecare dată re-
văd în minte crîncena înfruntare
prin care am trecut. La Ciocănești,
cind, în sfîrșit, reușisem să-i arun-
căm pe nemți peste munți, spre Ma-
ramureș, mi-a murit comandantul
de pluton, un ialomițean tinăr, ce
iubea atît de mult viața. înainte de
a se sfîrși s-a chinuit cîteva ore".
Face o pauză după care adaugă : „La
terminarea acțiunii ne-am întors Ia
Suceava. Pe jos. Aici s-a făcut ape-
lul. Din întreg regimentul nu rămă-
seseră decît 508 ostași și ofițeri. Pen-
tru care era mort, altcineva striga :
Căzut pentru patrie. Și păstra un
moment de tăcere".
O casă a cărții ce poartă numele lui
Mihail Sadoveanu a fost inaugurată re-
cent la Fălticeni. Amplasată în upul din-
tre noile ansambluri urbanistice ale ora-
șului, modernul edificiu vine să întregeas-
că zestrea culturală a așezării. Ingeniozi-
tatea construcției, dotarea de care dispune,
ambianța interiorului' oferă iubitorilor de
lectură, de-acum înainte, un popas plăcut
și util.
Coincidența face ca odată cu casa căr-
ții „Mihail Sadoveanu", tot la Fălticeni
să fie dată în folosință și o casă a tinere-
tului. Aceasta dispune de spații destinate
desfășurării unei largi palete de activități
specifice: sală de expoziții, bibliotecă, o
sală de spectacole și festivități
locuri, o discotecă, numeroase
cu 250
camere
pentru cercurile tehnico-aplicative etc. (I B.)
> Tipărituri
0 scrisoare în versuri, inedită, a lui Mihail Gheorghiu — Bujor
(urmare din pag. II)
Voi de vreți ca să mă scoateți dintre zidurile moarte.
Către clasa muncitoare pașii voștri să vă poarte
Adresați-vă mulțimei, masei largi și tari ca leul
Suveranul, începutul și sfîr.șitul, dumnezeul,
A dreptății scut și spadă neînfrîntă ea vă este
Deșteptați în ea voința deprinsă-a trece peste
Munții de piedici și opreliști ; ațițați într-însa focul
Generoaselor avînturi ; cimentați-o voi în blocul
Proletarelor largi piepturi ; faceți-o ca să pornească
Înainte, ca șuvoiul sfint de lavă omenească,
Și veți izbuti, fiți siguri, fără jalbi aduse-n proțapuri,
Cari sînt semnul slăbiciunii și aduc mai mult a prapuri,
Fără-a trece pe sub furca caudină-a stăpînirii,
Ci cu fruntea luminată viu de nimbul cuceririi.
Căci : Vox populi vox dei !
Dacă este și cînd este —, apucați-vă cu zorul
De-altă treabă : de-ntărirea forței noastre mult slăbite.
De unirea proletarei gloate astăzi răzlețite,
De-adîncirea și spălarea de rugină și de zgură
A doctrinei care altfel tinde-a deveni impură
Asta-i calea cea mai demnă pentru voi și pentru mine
Dacă-aș ști că-n statul ăsta voi aveți vreo precădere,
Alt serviciu și alt bine ca să-mi faceți, eu v-aș cere :
Să convingeți pe puternici să-mi retragă „beneficiul"
Celor două mari decrete — faceți-mi, vă rog, serviciul !
Căci povara bunăstării guvernante mă strivește
N-o pot duce, zău, în cîrcă. Pe deasupra, mă lipsește
De plăcerea foarte rară — pînă mai ieri și integrală
De-a purta pe ai mei umeri mici osinda colosală
Dacă ea supremă este, prin aceasta-mi spune mie
Că și eu îndeplinit-am chiar suprema datorie
Ah ! lăsați-mă de aceea cu sentința neștirbită
Ea îmi dă plăceri înalte de-o savoare negrăită
Pentru asta, da !, să faceți Jălbi oricît de mari și multe :
Doar voi-vor cei puternici și chemați să vă asculte...
V
Astfel, dragă Grigorovici, cred că ar fi cu mult mai bine
Dacă-n loc de prea tardive intervenții pentru mine,
De petiții, de demersuri, de urcări de scări și trepte,
De așteptări plictisitoare în superbe săli inepte
De primiri, în cari deșarta vorbă lată se îndrugă.
Cari au toate, totdeauna, ton și scuz umil de rugă ;
Dacă-n loc de-ntortochiata și cotita strimtă cale
A jalborilor ați bate, fără surle și țimbale.
Dar cu duhul proletarei rectitudini neclintite.
Drumul larg și drept al luptei.
Lupta dă puteri călite.
Lupta ține conștiința trează, lupta e-o fanfară
Care cheamă și unește rupta masă proletară.
Lupta este ritmul vieții, lupta este chezășia
Contra clasei ce-și arată contra noastră vrăjmășia,
Lupta limpezește zarea socialei vieți ca vîntul
Lupta dă aripi gindirii, reaprindc-n noi avîntul,
Flăcări dă vorbirii noastre. Dreapta luptă adîncește
Despărțirea care-n lume între clase predomnește,
Lupta este rostul nostru ș-a izbîudei noastre armă.
Blocul orb al ignoranței, rezistenței lupta-1 sfarmă
Luptători fiți, dar, prieteni, nu jalbari, cu pantahuza
Umble cei ce-n Cursul nopții și-au băut la crîșmă bluza,
Ori pierdut-au cel din urmă ban la cărți. Cu jalba neagră
Cei deprinși luxoasa haină — a celor mari și tari să șteargă.
Cei bicisnici din născare, din poruncă sau din vrere.
Cei ce fac în neputință, sărăcie și durere
Cei stingheri și fără sprijin, cei trăiți plecați ca robii,
Paraliticii, moșnegii, chiorii, gîrbovii, neghiobii —
Biete umbre, biete resturi omenești, bipede vite —
Dar nu mîndra mare oaste a străvechei munci slăvite,
Gata-n spulber să prefacă seculare-nalte praguri,
Cu falanga ei din față — cinstiți purtători de steaguri.
Căpitani căliți și crainici, celor goi ducînd solia
Lumei noi, purtînd în mină și drapelul și făclia.
VI
Dacă-n lunga, necăjita, versuita mea scrisoare,
Care pleacă dintr-o hubră de lugubră închisoare.
Vei găsi pe ici pe colo — ca pe un cîmp de flori scaieții,
Vreun cuvînt ceva mai tare, nu uita cum sînt „poieții" :
El va fi țișnit ca para din prea multă-n suflețire
Și nici cînd din gîndul josnic, reprobabil de jignire
Sînt pe lume oameni astfel construiți de la natură
Că pe ei nici nu-i atingem, nici n-avem vreun pic de ură.
Dumneata ești dintr-aceia. Dacă azi nu ni-s comune,
Multe ginduri, totuși anii neclintiți, din vremuri bune,
Ori ostile, dați cu toții pentru cauza comună.
Pilda de statornicie — rară, nobilă cunună,
Al persoanei preț și farmec, atractiva bunătate,
Vîrsta zugrăvită-n slave limpezi, mari și tremurate.
Toate zmulg, impun o mare simpatie personală,
Pentru-ntreg socialismul românesc azi ești o fală,
încheind urez mult bine înțeleptei Tatiane,
Fin sculptată parcă-n plinul unei marmori diafane,
Rodul, de bună seamă un flăcău frumos, voinic,
Și o strîngere de mină pentru tată, soț, amic".
După cum rezultă din această scrisoare, o încredere nemărginită îl de-
termină pe Bujor să nu accepte nici un compromis care ar fi lezat presti-
giul mișcării muncitorești. însăși scoaterea sa din temniță nu o accepta decît
ca o victorie a clasei muncitoare și nu a vreunei cedări din partea sa.
Petru RUSȘINDILAR
1)	Mihail Gheorghiu Bujor, Scrieri social-politice (1905—1961) Studiu
introductiv, antologie și note de Nicolae Copoiu, București, Editura
politică, 1979, p. 45—58.
2)	Scrisoarea în original a fost găsită și se păstrează în colecția de
documente a Acad. Radu Grigorovici, fiul militantului socialist
George Grigorovici, care în prezent locuiește la București.
La Editura Sport—Turism a apărut re-
cent cartea suceveanului Taras George Se-
ghedin, Rezervațiile naturale din Bucovi-
na. Lucrare de larg interes, „sinteză a ac-
tivității de ocrotire a naturii (...) din ul-
timul sfert de veac", în județul Suceava,
cum mărturisește de la început autorul,
ea are nu numai meritul de a fi prima car-
te de acest fel, apărută la o editură în de-
ceniile din urmă, pornind din acest spațiu,
ci și pe acela de a oferi o prezentare exha-
ustivă a acestui interesant subiect. Un ca-
pitol introductiv (Preocupări actuale pri-
vind ocrotirea naturii) readuce în discuție
stringenta necesitate a rezolvării ecuației
om—natură, trecînd în revistă date con-
vingătoare despre măsurile întreprinse în
țara noastră în domeniul aflat în discuție.
Orînduite sistematic, beneficiind și de
sugestive descrieri ale cadrului natural,
celelalte secțiuni ale studiului (Rezervații
floristice. Rezervații forestiere. Rezervații
geologice. Rezervații mixte) conțin para-
metrii esențiali ai fiecărei entități geogra-
fice aflate sub incidența legii de ocrotire
4 naturii, precum și detalii de ordin orien-
tativ pentru cei care vor să le cunoască
la fața locului.
Se află la îndemîna cititorului și nume-
roase fotografii alb-negru și color, hărți,
un glosar, o succintă bibliografie, tipări-
tura împlinindu-și astfel mai bine, cum a-
firmă și prefațatorul, profesorul Val. Puș-
cariu, „rolul urmărit — conservarea și va-
lorificarea rațională a resurselor naturale
ale țării noastre și educația ecologică a
tuturor iubitorilor frumuseților naturale".
(M.L.).
REALIZATORI: Ion BELDEANU,
Constantin BLĂNARU, George DA-
MIAN, Viorel DÂRJA, Ion CARP
FLUERICI, Mihail IORDACHE, Gh.
LUPU, Marcel MURESEANU, Ion
PARANICI, Mircea TINESCU, Ale-
xandru TOMA.
Tehnoredactare : Valentin MiLICI
COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA
ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA
Str. Mihai Viteazul, nr. 48