- ANUL II, nr. 6(18) au(oyraf^ uc ovine nc " :■ f „Pămînt unde zac oasele domnilor noștri..." IUNIE 198&- SUPLIMENT EDITAT IN COLABORARE CU COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA CENTENAR CIPRIAN v// PORUMBESCU Ion Caraei : CIPRIAN PORUMBESCU ZI DE MAI LA STUPCA Curgere lentă tot văzduhul e în primăvara asta ceva prisosește Deschide cartea mîinilor și taci Cind de la sine fila se-ntoarce și foșnește închina la mormint „cununa de albe flori". Copleșită de policromia unei primăveri de excepție. Bucovina omagiază, în acest an, pe unul dintre cei mai străluciți fii ai săi, a cărui moștenire mai mult prefigurează desfășurările unui geniu răpus înainte de vîrsta deplinei înfloriri. Născut la 14 octombrie 1853, în satul Șipote din Bucovina, în familia unui cunoscut cărturar patriot — Iraclie-Porumbescu, stabilit apoi în Stupea, nu depar- te de Suceava, a învățat primele slove la Ilișești, unde, în casa bunicilor dinspre mamă, a simțit și primii fiori ai atingerii strunelor de vioară sub îndrumarea învă- țătorului Maier. A trecut apoi la fostul Gimnaziu su- perior greco-oriental, astăzi Liceul Ștefan cel Mare din Suceava, unde și-a încheiat studiile secundare în martie 1873. O influență deosebită asupra viitorului muzician a exercitat aici entuziastul profesor-compo- zitor Ștefan Nosievici. Studiile de Ia Seminarul cer- năuțean, continuate sub îndrumarea altui pedagog și muzicolog — Isidor Varobchievici și desăvirșite Ia Con- servatorul din Viena, vor contura personalitatea mu- zicală a lui Ciprian Porumbescu. Vocația deosebită pentru muzică s-a împletit organic cu acțiunea militantă, de largă rezonanță patriotică și națională, frîntă, din păcate, la nici 30 de ani îm- pliniți, în ziua de 6 iunie 1883, la Stupea. Creația Iui Ciprian Porumbescu, care cuprinde peste 250 de compoziții, atestă o mare bogăție de teme și diversitate de genuri, rareori întîlnite la compozitorii Italie Ah, dar musețea De cîte ori aud sau pronunț „Bucovina", îmi zic : Bucovina e o grădină și recit în gînd versurile lui Alecsandri. Dar Bucov ina e și ceva mai mult. De cîte ori trec prin Bucovina în drum spre Ardeal, sau mă întorc din Ardeal in Țara Moldovei, îmi zic : Bucovina este o punte intre două lumi. Pe aici a trecut Dragoș și Bogdan, des- călecătorul, in vinătoariea regală, și văd ochii Moldei în apa Moldovei. Dar Bucov ina e și ceva mai mult. Unind două „țări" — și cer și pămînt — de la Piatra Te- iului pînă la Vatra Dornei, sau pe dincolo de la Vadu-Moldovei la Fundu-Moldovei și mai departe, in lărgime și adincime, Bu- rovina este ea însăși o „ adoptiv, și Aron Pumnul, ,țară“. Bucovina e Eminescu, fiul ei „geniu nalt și mare", căruia poetul ii ,Țara“ care a dat poeți, 1 ilologi și istorici de talie națională. Bucovina e și Su- ceava și Putna și mănăstirile cu fresca lor uimitoare. Dar Bucovina e și ceva mai mult. Pămint uRde zac oasele domnilor noștri, de la Dragoș la Petru Rareș, incej)ătm4a domniei și neamului moldovenesc, țara pădurilor și apelor limpezi. r>ucoviu — Cum era casa, așa a fost și stă- pînul ei : îmbinare de antinomii care, aparent, se excludeau, în rea- litate se completau, pentru că se a- plicau pe planuri diferite. Aurel Stino era timid și orgolios, cordial și inhibat, de o înaltă politețe cu oricine îi intra în casă, dar simțin- du-se ca peștele în apă în singură- tate și în pustnicie ; autor a sute de articole și studii vădind o vastă cul- tură, pe care nu o exhiba niciodată decît față de acei pe care ii socotea egalii săi în învățătură și informație, totuși gata oricînd să se pună în slujba poporului și a acelora ce rîv- neau la cultură și la înnobilare in- telectuală și sufletească, fie în con- ferințe, fie în scris. Stilul îi era limpede, accesibil, in realitate foarte rafinat, ca la toți scriitorii de mare cultură și infor- mație ; aducea cu acela al marilor- prozatori francezi pe care îi propo- văduia de la catedra sa de la Li- ceul „Nicu Gane", Autorul a o mie de articole este Homo unius librl (omul unei sin- gure cărți), și aceasta postumă, inti- tulată „Grădina Liniștii", numele pe care l-a dat Sadoveanu întinsei lui livezi, din vîrful dealului, și mai mult elocventă prin tăcerea ei de- cit prin ceea ce s-a spus despre ea. Amintiri încremenite, dar tetuși vii, iarăși o antinomie pe care numai talentul o permite. Cartea freamătă pudic și discret, cu un tremur dm fundul apei. Imaginea lui Sadovea- nu, revenit în Grădina Liniștii, cu cîteva luni înainte de cufundarea pe celălalt tărîm, întovărășind cu un gest un zbor de cocostîrci ce se în- dreptau spre iernatul lor, se inte- grează major Mitului, nespațial și supratemporal, adică marii litera-, turi. Atingînd-o odată, Stmo o a- tinge totdeauna, după legea Mitu- lui. Vasile LOVINESCU Activitatea susținută a Arboroasei nu era văzută cu ochi buni de au- torități și este clar de ce acest lu- cru. Șicanele făcute n-au putut îm- piedica elanul unor tineri care sim- țeau clocotind în ei sîngele străbu- nilor și chemarea patriei. în 1877 însă guvernanții au găsit prilejul de a desființa Societatea. Două au fost faptele incriminate : telegrama de mulțumire adresată Ministerului de Culte al României pentru 250 de lei primiți ca subvenție — la 24 Faur st. v. — și telegrama din 13 octom- brie, care a declanșat procesul. Acțiunea Ministerului de Culte român de a acorda o subvenție Ar- boroasei nu însemna nimic deosebit, particular, intenționat. Ea se înca- (continuare în pag. IV) Liviu PAPUC contribuții e « eminesciene Apariția voi. IX de Opere, Publicisti- că 1870—1877 (1980). din ediția monumen- tală a lui M. Eminescu, a fost intîmpi- nată cu viu interes de eminescologi și de presa noastră literară. Cu acest vo- lum, editarea publicisticii lui M. Emi- nescu intră într-o nouă fază. Editorii scriu despre „contribuția po- zitivă și inerentele prori“ ale prezentu- lui volum, ce cuprinde o întindere de text de două ori mai mare decît cea cunoscută din edițiile anterioare. Petru Creția și D. Vatamaniuc. principalii ei autori, relevă „unele inerente lacune“ ale ediției, subliniind : „Dorința noas- tră cea mai vie este ca îndreptările și întregirile cuvenite să-și spună cuvîn- tul cit mai convingător și cit fmail au- rind*. Editorii sînt convinși, așa cm au ară- tat anterior N. Barbu și Dan Zamfires- cu, că M. Eminescu ar fi colaborat la Curierul de Iași și înainte de 1876, iar cronica la piesa „Moartea lui Constantin Brîncoveanu“, rămasă nepublicată, e un argument : „Rezolvarea acestei proble- me — scrie D. Vatamaniuc — rămîne în sarcina cercetărilor viitoare* ; și. în continuare : „Cercetări viitoare vor ară- ta dacă pot fi atribuite lui Eminescu și alte articole din epoca premergătoare intrării sale în redacția ziarului ieșean*. M, Eminescu. în colaborare cu loan (lo- niță) Scipione Bădescu publică în Cu- rierul de Iași (1871), cind ultimul era redactor Ia acest ziar, două articol, semnate „Cei doi Grachi* (M. Emines- cu și Scipione Bădescu), din care unul: O pledoarie, vorbește despre condam- narea unor femei, care au luptat ală- turi de comunarzii din Paris. Se citea- ză și un apărător al lor la proces. Ar- ticolul a fost reprodus și de un alt ziar, iar gîndui ne duce la poemul împărat și proletar1). Merite deosebite au editorii în iden- tificarea multor articole noi. dar. tre- buie să subliniem, că tot multe sînt cu- noscute din edițiile anterioare, din care amintim numai pe aceea a lui I. Scurtu și G. T. Kirileanu (acesta din urmă ne- menționat pe coperta ediției din 1905. dar avînd o contribuție, asa cum a arătat Aurelia Rusu. substanțială), apoi edi- țiile lui I. Crețu și Aurelia Rusu. în cele ce urmează, menționăm cîte- va date noi. Așa cum a arătat N. Barbu, articolul : Serbarea de la Putna întru memoria lui Ștefan cel Mare nu trebuia trecut la texte „cu paternitate incertă*, întrucît aparține poetului. D. Vatamaniuc — comentatorul ediției — înclină a cre- de că articolul putea fi scris și de D. Guști. M. Eminescu descrie drumul de la Hadikfalva (Dornești) la Putna, pe care-1 cunoștea bine, căci îl mai bătuse. Ediția nu publică Scrisoarea lui I. Sla- vici și M. Eminescu către starețul mă- năstirii Putna (1871) — Arcadie Ciuper- covlci — al cărei original se găsește la Muzeul mănăstirii.5). Nu figurează în ediție un fragment dintr-un articol al lui M. Eminescu (așa cum a arătat anterior Dan Zamfirescu în articolul Eminescu și Hasdeu 3) des- pre Istoria critică a românilor, de B.P. Hasdeu. M. Eminescu publică în Curie- rul de Iași (1872). într-una din vacan- țele studențești, o recenzie asupra cărții lui Hasdeu. în Istoria critică a români- lor, voi. T, ultima fascicolă. autorul scrie că „într-o foaie din Iași4) un a- nonim (= M. Eminescu — articolul e nesemnat, dar paternitatea eminesciană e neîndoielnică) a publicat asupra scrie- rii mele o scurtă recenziune pe care o încheia astfel : „Cu acest conținut se- rios și bogat contrastează însă în mo- dul cel mai bizar stilul d-lui Hasdeu. Pe lîngă exagerațiuni nesuferite în expri- marea lucrurilor celor mai simple, pre- domnește pretutindeni un rău gust care ne-a pus în cea mai mare mirare cind este atît de cunoscută măiestria cu care d. Hasdeu mînuiește pana. Forma in lu- crări științifice nu este lucrul princi- pal ; totuși ea este un puternic mag- net pentru înțelegerea fondului. Cît mai potrivit pentru opera serioasă și _ în- semnată a Istoriei critice a românilor ar fi un stil simplu și serios, lipsit de antiteze exagerate, de expresiuni um- flate, de invective șt exclamățiuni, în un cuvînt un stil cum l-a avut și-1 are ori- ce istorie însemnat*. Expresia „antiteze exagerate* o întîlnim și la T. Maiores- cu, în acest timp, în articolul Direcția nouă, cînd vorbește despre M. Emines- cu. Să fi scris el recenzia ? NOTE 1 Vezi și recenzia lui D. Murărașu, în Revista de istorie și teorie literară, 1981, tom. 30, nr. 3 (iulie — septembrie), p. 471—477. 2 Săptămina, 1980, nr. 477, 478 și 479. Curierul de Iași, 1872, nr. 108 (30. IX). a Textul a fost reprodus de A.Z.N. Pop ; apoi în facsimil de P. Mareea în ed. I monografiei sale despre I. Slavici, de mine în Limbă și literatură și de D. B.P. Hasdeu răspunde recenzentului, recunoscînd justețea obiecțiilor privitoa- re la stilul primelor două fascicole : „A- tît am profitat și eu din critică*, con- chide el (De reținut că nr. din Curierul de Iași lipsește în amîndouă colecțiile ieșene': Biblioteca „M. Eminescu* și „Arhivele Statului*). M. Eminescu putea publica în ziar, deoarece acolo era re- dactor prietenul său, loan (loniță) Sci- pione Bădescu. în Curierul de lași (1876) 5 e o notă care îi aparține, despre Moses Gaster. cu care poetul s-a întîlnit în 1873 la Berlin : „D.M. Gaster din București, care studiază actualmente limbile orientale la Breslau, promite a deveni primul se- mitolog român*. Un alt articol identificat de mine și care lipsește în voi. IX e următorul : „Prin votul Camerei din 1. c. s-a[u] în- ființat trei catedre la facultatea de li- tere din București și anume de archeo- logie ],] de filologie comparată și de pedagogie. Din discuție s-a mai văzut că ministerul voiește a lua în privirea ocupărei acelor catedre singura cale a- devărată, aceea de a chema pe puținii învățăți din țară să propună obiectele cu carile ei se ocupă în special. Siste- mul de pân’acuma al numirei prin con- curs nici a dat [,1 nici va da vreo dată rezultate mulțămitoare. Cei mai mulți din concurenții, pentru catedre univer- sitare nu vedeau într-acestea de căt po- ziția materială asigurată, nici de cum ocazia de a se ocupa în special și toa- tă viața lor cu un singur ram de ști- ință. De acolo ne-am și putut pomeni în față interesantei împrejurări, că mulți din domnii cari își primeau pos- turile numai ca niște sinecure, nevred- nice de a lî se ocupa toată activitatea prețioasei Inr inteligențe, s-au pus pe alte ocupații până și necomparabile eu catedra lor. în asemenea anomalii numai interes esclusiv pentru știință nu vom pute [a] constata. Asupra acestui capitol s-ar putea scrie în România o carte întreagă și un istoric adevărat o va și scrie. A- ceste premise, remâne evident, că nu- mirea prin concurs este principiul cel mai greșit, în instruirea superioară, căci un asemenea concurs arată cel mult că individul, ce se prezintă, s-au ocupat în mod mai mult sau mai puțin prea- labil cu o materie oarecare, dar nu do- vedește, că din natură el are înclinare pentru obiect, că știința cutare formea- ză cuprinsul vieții sale intelectuale. Aflăm tnt din desbatere că la catedra de archeologie se va chema D. A. Odo- bescu, care în ajunul numirei sale au și publicat cel întîiu volum din compen- diul său de archeologie, iar la cea de filologie comparată se va numi D. Has- deu. Opinia noastră este într-adevăr că D. Hasdeu ar fi fost mai apt încă pen- tru o catedră de limbile slavice, a că- ror cunoștință e o condiție pentru înțe- legerea documentelor noastre, dar D. Hasdeu presintă prin vastitatea cunoș- tințelor sale o garanție destulă, că filo- logia comparativă va fi reprezentată prin D-sa într-un mod cel puțin suficient • Nu ne propunem să comentăm textul de mai sus, dar se observă cu ușurin- ță felul de a gîndi și a se exprima al lui M. Eminescu. Susțin că recenzia la proverbele lui I. C. Hințescu, publicată în Convorbiri literare, 1877, îi aparține, cu toată men- țiunea lui G. Dem. Teodorescu. în ediția de Opere, voi. IX, apar șl u- nele erori : nu Dongescu, ci loachim Drăgescu, autor al volumelor do poezii Amor și patrie, 1871 și Daruri și spe- ranțe, 1871 ; apoi nu e vorba de Ale- xandru Macedonski, ol de Minai Mace- donșki, autor al volumului de poezii Buchetul primăverii, 1862 7). în comentariile erudite ale ediției tre- buiau menționate, în cîteva locuri mă- car, configurația paginilor Curierului de Iași, întrucît poetul a reprodus din pre- sa noastră anumite articole, care contu- rează mai deplin concepția sa în diver- se domenii de activitate. Un singur e- xemplu : în Curierul de lași (1877),’l poetul reproduce după Albina Română articolul : Cămașa ciumei, care circum- scrie atftuâinea lui față de patrimoniul popular. Așa că unele articole (scurte de altfel) trebuiau chiar reproduse în comentar. Grațian JUCAN Vatamaniuc în Manuscriptum, după o fotografie executată de mine. 4 1871, 29 august. 5 Curierul de Iași, IX, 1876, nr. 117 (24 octombrie) p. 3 (Ia Noutăți). Curierul de Iași, X, 1877, nr. 9 (26 Ianuarie), p. 3 : Trei Catedre. 7 D. Murărașu,, art. cit. 0 Curierul de lași, X, 1877, nr. 97 (7 septembrie), p. 3. DICȚIONAR (V) 14 . BEUCA-COSTINEANU, SEVER (5. V. 1872, Vicovul de Jos — Suceava — 14. III. 1982, Cimpulung Moldovenesc), poet. învățător Ia Cimpulung Moldove- nesc, a publicat versuri în „Deștepta- rea", „Patria", „Apărarea națională", „Junimea literară". Ncadunate în volum, poeziile lui Beuca Costlneanu sînt ani- mate de calde sentimente patriotice. Poezia Marș festiv este un manifest pa- triotic. Tema singurătății și a morțli ge- nerează în poemul Toamnatec o eviden- tă undă lirică. Apărută la sfîrșltul Iui 1905, în „Junimea literară", poezia De hram răsună de acordurile poeziilor lui Goga tipărite în același an. 15 . BLAJEVICI. TEOCTIST (23. II. 1807, Tișăuti — Suceava — 9. VII. 1879) ^mitropolit al Bucovinei și Dalmației, căr- turar, poet. După absolvirea studiilor teologice funcționează ca preot, profe- sor suplinitor la diverse școli, rector la Institutul teologic, egumen la mănăsti- rea Dragomirna, pentru ca în 1877 să fie numit mitropolit. începînd cu anul 1842 colaborează Ia „Calendarul pentru Bucovina", unde pu- blică poemul Iordania, 1841..impor- tant nu atît pentru descrierea în ver- suri a unui ritual creștin, cl pentru că aici apar pentru prima oară în literatu- ra din Bucovina semnele poeziei adevă- rate în armoniile imitative evidente în versul „A aramei cintătoare aud glasul răsunînd". Două fabule scrise într-o lim- bă curată, expresivă. Cocovelca și vra- bia șl Flămîndul motan moralizează ne- recunoștința șl limbuția. în 1844 T.B. alcătuiește una dintre pri- mele gramatici practice ale limbii ro- mâne, editată în limba germană : Theo- retischpraktische Grammatik der Daco- romanischen. Anexa la gramatică a in- clus o Culegere de anecdote, fabule și „istoricele" traduse, de asemeni, din limba română. Ulterior, gramatica a cu- noscut mal multe ediții. 16 . BLANARU, CONSTANTIN (14. II. 1940, Cornu Luncii — Suceava), prozator. Școala primară șl gimnaziul la Cornu Luncii șl Băișești, cursurile medii la Li- ceul „Nicu Gane" din Fălticeni. între 1959—1964 este student la secția de lim- bă si literatură română a Facultății de filologie din Iași. După absolvirea fa- cultății funcționează ca profesor de lim- ba română Ia Ipotești — Suceava, redac- tor la ziarul local „Zori noi", activist la Consiliul județean al pionierilor, iar din 1976 inspector de specialitate la In- spectoratul școlar al județului Suceava. Colaborează cu cronici, recenzii, artico- le, schițe, povestiri la ziarele „Zori noi", „Clopotul", „Vremea nouă", precum și la revistele „Cronica" și „Tribuna". în 1981 obține premiul pentru debut al Editurii „Junimea" cu romanul La lumina zilei. Aparținînd prozei de ana- liză, romanul pare un jurnal nud în ca- re eroul notează cu febrilitate tot ceea ce-1 frămintă, urmînd parcă sfaturile a- dresate Doamnei T în romanul Patul lui Procust, Scris la persoana I, romanul vrea să acrediteze non-flctiunea, autorul refuzînd sistematic jocul fanteziei. Referințe (selectiv) : 14. Constantin Loghin în Scriitori bu- covineni, antologie, Buc., 1924 și în Is- toria literaturii române din Bucovina, 1926. 15. Constantin Loghin, Op. cit. ; Dic- ționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, Buc., 1979. 16. Val Condurache, „Convorbiri lite- rare", nr. 4/1981 ; Voicu Bugariu, „Lu- ceafărul", 11. VII. 1981 ; Alex. Ștefănes- cu, „Scînteia tineretului", 15. VI. 1981 ; Virgil Nistor, „Steaua" nr. 5/1981. Octavian NESTOR 111— Pagini bucovinene (urmare din numărul trecut) — Cum dracu’... ! Hmm, ia stați puțin. Teal intră în camera-bar. Acolo, văzind că fereastra cea mare de pe peretele opus ușii era deschisa, se apropie și privi timid afară. Dar nu afară, căci în fața ochilor, se afla camera de la par- ter — sau o porțiune însemnată a ei. Nu zise nimic, ci se înapoie în capul scării care rămă- sese deschis și privi în jos. Camera de la par- ter era tot acolo. Cumva, reușea să se afle în două locuri diferite în același timp, la nivele diferite. Reveni în camera centrală și se așeză într-un fotoliu foarte jos, in fața lui Bailey, privindu-1 printre genunchii osoși. „Homer, zise el cu gra- vitate, știi ce s-a întîmplat ?“ — Nu, nu știu, dar dacă aflu repejor, s-ar pu- tea ca cineva s-o pățească urît de tot ! — Homer, s-au răzbunat teoriile mele. Casa asta reprezintă un teseract adevărat. — Despre ce vorbește, Homer ? — Stai puțin, Matilda... Teal, astea-s prostii. Ai montat niște scamatorii aici și nu-mi place, o sperii pe d-na Bailey și mă enervezi pe mi- ne. Nu vreau decît să ies de-aici, să nu mai am de-a face cu trapele și prostiile tale. — Fă bine și referă-te la propria-ți persoană, Homer» îl întrerupse d-na Bailey. Eu n-am fost speriată, am leșinat, atîta tot. Inima-i de vi- nă ; în familia mea toți sîntem firi delicate și nervoase. Cît despre țese... ăla. explică-te, dom- nule Teal. Ascult. îi expuse pe cit se pricepu și putu să se strecoare printre numeroasele întreruperi, teo- ria sa. „Și cred eu, d-nă Bailey, încheie, că a- ceastă casă, perfect stabilă în trei dimensiuni, n-a fost așa în..» Am construit o casă de for- ma unui teseract desfășurat; ceva s-a întîmplat o chichiță, o neregulă cît de mică, și a căzut în forma ei normală — s-a „închis". Deodată se pocni peste frunte. „Am găsit ! Cutremurul î“ — Ce-i cu el ? — Asta e, scuturătura aia de az-noapte. Din- tr-un punct de vedere cvatrodimensional, casa asta era un plan în echilibru pe o muchie. O scuturătura și s-a dărîmat, s-a „îmbucat" într-o figură stabilă in pa; ru dimensiuni. — Parcă te lăudai că n-o atinge cutremurul. — Da, în trei dimensiuni ! — Ce casă-i aia care la cea mai mică scutu- rătură..., comentă Bailey, pus pe arțag. — Dar uită-te, omule, în jur !, protestă Teal. Nimic nu s-a mișcat nici un pahar nu-i spart. Rotirea prin a patra dimensiune nu poate afec- ta o figură în trei dimensiuni, așa cum nu poți scutura literele de pe o pagină. Dac-ați fi dor- mit aici az-noapte, nici nu v-ați fi trezit. — Tocmai la gîndul ăsta mă îngrozesc. A propos, geniul tău incomparabil are vreo so- luție pentru a ieși din cușca asta ? — Hm ? A, da, ați vrut să plecați si v-ați pomenit aici, nu ? Păi. sînt sigur că nu-i nici o problemă, cum am venit, așa vom ieși. în- cerc eu. Mai înainte de a termina de vorbit, o și por- nise în jos pe scări. Deschide ușa din față păși și se trezi în fata clienților săi, în camera centrală a primului etaj. „Mda, ar fi o mică problemă*, admise cu generozitate. „Un amă- FELURIMI • Amado Alonso, lingvist și stilistician celebru, afirmă că „poezia este cea care umblă eu cioara vopsită. Cioara vop- sită este intuiția sentimentală în schimbul celei intelectuale și aura emoțională simbolizată, în schimbul simbolurilor intermediare ; cioara vopsită este forma coerentă a unui sens, în schimbul haosului real, sensul esențial al lucru- rilor, în schimbul lucrurilor practicabile, planul înaltei rea- lități ideale, în schimbul umilei realități concrete ; e cioară vopsită obiectivitatea subiectului și perpetuarea efemerului, depășirea sferei individuale pentru a ajunge la universal transmisia în locul închistării, e cioară vopsită plăcerea pură și liberă a contemplării și creației în locul făptuirii și păti- mirii în viață ; și, în sfîrșit, cioara vopsită e purificarea și sublimarea sentimentului, fier preschimbat miraculos în aur atunci cînd atinge acel nu știm și nu vom ști care ul- tim mister al fiorului poetic". (Materie și formă în poezie. Univers, 1982, p. 129—130). Dau pasărea din mînă pe... o cioară vopsită ! ■ To be or not lo be : „Oare englezoaicele vor fi sărind și ele pîrleazul ? Dacă ar fi ca să mă mai nasc o dată, mai că aș dori ca să mă nasc în Anglia...", Geo Bogza, „România literară", nr. 40 din 30 septembrie 1982, p. 7. • „Cît e lumea de deșteaptă / De la plug mîncare-aș- teaptă / De la plug, de la hîrleț / Crește porcul în coteț," TV, pr. I, sîmbătă, 19 decembrie 1982, ora 18. Dumitru BRĂDĂȚAN ARBOROASA —--------------------------------------------- (urmare din pagina III) dra în mai largul program al aces- tui minister de acordare de subven- ții societăților studențești românești din străinătate, așa cum acordase și societăților similare de la Viena sau Berlin. Caracter decisiv în întreruperea activității studenților de la Arboroa- sa a avut-o însă telegrama adresată Primăriei din Iași, care se pregătea de comemorarea a 100 de ani de la asasinarea domnitorului Grigore Ghica, care se opusese anexării Bu- covinei de către austrieci și fusese, ca atare, lichidat de turci. După o ședință furtunoasă, în care Comitetul de conducere al Ar- boroasei (format din Ciprian Porum- bescu — președinte, Zaharie Voron- ca — vicepreședinte, Constantin Mo- rariu — secretar, Orest Popescu și Eugen Siretean) a dezbătut termenii telegramei, aceasta a luat formă de- finitivă și a fost expediată la Iași de Z. Voronca, pe data de 13 octombrie 1877. Iată o parte din acest text : „Arboroasa, societatea junimii ro- mâne (...) trimite condoleanța mem- brilor săi pentru apărătorul decapi- tat. Comitetul". (în „Junimea litera- ră", 1927, p. 69—70). nunt tehnic, totuși... se poate ieși perfect pc fereastră". Trase draperiile grele din fața unei ferestre-uși. Se opri deodată. — Hm-m-m-m, zise, asta e interesant. Foar- te". — Ce-i ? i se alătură Bailey. — Asta. Fereastra dă direct în sufragerie. Bailey se dădu înapoi, în colțul unde barul și sufrageria se uneau u camera centrală în un- ghi de 90 de grade. — Bine, dar asta nu-i cu putință, protestă el. Fereastra asta e cam la 6—7 metri de sufrage- rie. — Nu și într-un teseract, îl corectă Teal. Pri- vește. Deschise fereastra și păși afară, vorbind peste umăr. Din punctul de vedere al Baileylor, dispăruse. Dar nu și din punctul său de vedere, li tre- buiră cîteva secunde ca să-și revină. Apoi se desprinse cu băgare de seamă de tufa de tran- dafiri în care căzuse, promițîndu-și în gînd să nu mai ceară niciodată, pe spațiul verde, plante cu spini, după care privi în jur. ROBERT A. HEINLEIN (S.U.A.) „O CASĂ SUCITĂ" Se afla în afara casei. Masivul cub ce alcătuia casa se ridica chiar lîngă el. După toate aparen- țele, căzuse de pe acoperiș. Se repezi înăuntru, prin ușa din față, și sus pe scări, „Homer ! strigă el. D-nă Bailey ! Am găsit o ieșire Bailey părea mai curînd furios să-1 vadă, de- cît încîntat: „Ce ti s-a întîmplat ?" — Am căzut. Am fost afară. Puteți și voi, pă- șiți doar prin ușa de sticlă. Atenție la tranda- firi ! S-ar părea că mai trebuie o scară. — Cum ai venit înapoi ? — Pe ușa din față. — Atunci plecăm și noi pe-acolo. Hai, dragă. Bailey își izbi pălăria în cap și o luă grav în jos pe scări, cu soția la braț. Teal ii întilni în bar. „Puteam să vă previn că n-o să meargă, zise. Uitați ce trebuie să fa- cem. După cîte îmi dau eu seama, orice persoa- nă în trei dimensiuni care are de-a face cu o figură în patru dimensiuni, are două posibi- lități la trecerea unei drepte sau muchii, cum ar fi un zid sau un prag. în mod normal, ea face o întoarcere de 90 de grade prin cea de v patra dimensiune, numai că n-o simte cu cele Reacția autorităților a fost ime- diată și autoritară. Arboroasa a fost desființată, biblioteca confis- cată, iar membrii Comitetului ei de conducere, au fost închiși în noiem- brie 1877. După 11 săptămîni de temniță „preventivă", dar care de fapt a fost foarte grea, arestații au apărut în fața curții cu jurați sub învinuirea de înaltă trădare, la data de 1 — 3 Faur st. nou, 1878. Bene- ficiind de aportul unor avocați ex- celenți și dind dovadă de un moral ridicat, acuzații au fost achitați, (amănunte la Teodor Bălan, Proce- sul Arboroasei 1875—1878, 1937, p. 95). tn închisoare membrii Comitetu- lui nu au fost părăsiți de cei ce simțeau românește. Aici, în ciuda condițiilor deosebit de grele, Ciprian Porumbescu găsește timp să dea glas unora din cele mai frumoase melodii ale sale, Constantin Morariu scrie în continuare poezii, Zaharie Voronca își ascuțește în continuare verva politică. Aceștia au fost, de fapt, și cei care au creat figură de simbol în Arboroasa, și nu numai acolo : C. Porumbescu — muzicia- nul, C. Morariu — poetul, Z. Vo- ronca — pamfletarul. trei dimensiuni ale sale. Uitați". Păși prin ușa-fsreastră prin care căzuse cîteva clipe îna- inte. Păși și sosi în sufragerie, unde se opri, vorbind încă. — Am fost atent unde calc și unde vreau să ajung. Păși înapoi in bar. înainte nu am fost atent și, mișcîndu-mă prin spațiul normal, am căzut din casă afară. Trebuie să fie o orienta- re inconștientă. — Nu mă omoară o orientare inconștientă cînd am de ieșit după ziarul de dimineață. — Nici o problemă, va deveni un gest reflex. Bun, și pentru a ieși din casă... Doamnă Bailey. dacă va așezați aici, cu spatele la ușă și să- riți înapoi, sînt sigur că aterizați in grădină. Pe fața d-nei Bailey se putea citi limpede ce crede ea despre această propunere. — Homer Bailey, zise ea pe un ton tăios, ai de gînd să stai pasiv... — Dar d-na Bailey, încearcă Teal să explice, vă putem lega o frînghie de mijloc și să vă lăsăm în jos bi-i... — Las-o baltă, Teal, i-o tăie Bailey. nerăbdă- tor. Trebuie să găsim ceva mai bun. Nici d-na Bailey și nici eu nu sîntem la vîrsta săritului. Teal rămase pentru moment năuc ; se așter- nură cîteva clipe de tăcere. O întrerupse Bailey. zicînd „Ai auzit, Teal ?" — Ce s-aud ? — Pe careva vorbind. Crezi că ar mai P"'' fi cineva în casă, poate careva care ne face toate astea ? — A, exclus. Singura cheie e la mine. — Dar așa e, confirmă d-na Bailey. I-am au- zit chiar de cînd am intrat. Homer, eu nu mai suport mult. Fă ceva. — Ei, haideți, haideți d-nă Bailey. o luă cu binișorul Teal. parcă cine ar putea fi, afară de noi. O să mă uit, ca să mă conving. Homer, stai aici cu d-na Bailey și uită-te la camerele de la nivelul ăsta. El trecu din bar la parter și de acolo în bu- cătărie și apoi în dormitor. Ceea ce-1 conduse drept în bar, in linie dreaptă, adcă mergînd me- reu înainte. — Nimeni, raportă. Am deschis toate ușile și ferestrele pe drum... afară de asta. Se duse la fereastra din fața celei prin care căzuse si trase perdelele. Văzu un om cu spatele spre el, patru camere mai încolo. Teal se repez spre el, urlînd „Uite-l ! Stai, hotule !“ Acela il auzise fără-doar-și-poate, că o rupse la fugă. Teal îl urmări, mișcîndu-se cît putea de repede, prin camera de zi, bucătărie sufrage- rie, bar, cameră după cameră : si totuși. in ciuda eforturilor sale disperate, nu reducea de loc distanța de patru camere dintre el și hoț. Tocmai îl văzu sărind stîngaci pervazul unei ferestre și pierzîndu-și pălăria din cap cu a- ceastă ocazie. Cînd ajunse acolo, se opri și o ridică, bucuros că avea o scuză să-și tragă su- flarea. Era iarăși în bar. Mi-a cam scăpat, recunoscu. Oricum, uite pălăria lui, poate îl putem identifica după ea. Bailey i_o luă, se uită la ea, apoi pufni și i-o izbi pe cap. Se potrivea perfect. Teal părea uluit, o luă și o examina. Înăuntru putea citi inițialele Q.T. Era a lui. (continuare în numărul viitor) in românește de Liviu MARTINESCU Trebuie să accentuăm un fapt : în urma procesului, arborosenii n-au ieșit înfrînți, dar au fost marcați pentru viitor : C. Porumbescu, atins de boală în închisoare, va muri cu- rînd, ceilalți vor fi surghiuniți în posturi dificile, le va fi barat acce- sul la poziții pentru care valoarea lor îi indica. Dar dacă, pe plan personal, mem- brii Arboroasei au avut de suferit, cauza a ieșit întărită.Asociațiile stu- dențești, pe care autoritățile austri- ece încercau să le împiedice, au pro- liferat sub alte* și alte denumiri. „Arboroasa" s-a reconstituit în ace- lași an sub denumirea de „Juni- mea", avînd drept semn distinctiv aceeași cocardă tricoloră, cu auriu în loc de galben, pentru derutarea autorităților, la care s-au adăugat mai apoi societățile studențești „Da- cia", „Bucovina", „Moldova" și noua „Arboroasa". Arboroasa- cu acțiunile și pro- cesul ei, rămîne ca un moment de vîrf în lupta românilor bucovineni pentru unitate națională și păstra- rea ființei istorice. CONSEMNĂRI • Concursul de poezie TjNicolae Labiș“ Comitetul județean de cultură și educație socialistă Suceava, prin Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistic? de masă, organizează cea de a XV-a ediție a Concursului de poezie „Nicolae Labiș", manifestare care se înscrie în Festivalul Național „Cîntarea României .. Fiind destinat tinerilor creatori in arta poetică, concursul poartă numele Iul Nicolae Labiș, poet comunist, militant, și va simboliza ti- nerețea creatoare, receptivitatea tineretului față de frumos, dorința lui de a se afirma ca un factor activ în îmbogățirea patrimoniului artistic național. CONDIȚII DE PARTICIPARE — La concurs pot participa tineri muncitori și țărani, elevi- stu- denți, intelectuali care nu depășesc vîrsta' de 25 ani, nu sînt membri ai Uniunii Scriitorilor, nu au publicat volume de poezii și nu au ob- ținut Marele premiu la edițiile precedente ale concursului „Nicolae La- biș". — Lucrările vor fi trimise în 9 exemplare dactilografiate, pînă la data de 1 septembrie 1983, pe adresa Centrului de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă Suceava, strada Ion Vodă Vi- teazul nr. 5, cod 5 800. Toate lucrările vor purta, în loc de semnătură, un rhdttbr'aTes de auTOț. în același colet poștal va fi pus un plic în- chis, care va conține același motto, numele și prenumele autorului, data și locul nașterii, adresa exactă, profesia și, acolo unde este cazul, denumirea cenaclului literar din care face parte. 2 77 FicCur»» participant are dreptul să se înscrie Ia concurs cu un număr "de cel mult cinci poezii. DESFĂȘURAREA CONCURSULUI Manifestările prilejuite de finalizarea concursului de poezie „Nicolae Labiș** se vor desfășura în municipiul Suceava, in zilele de I — 2 — 3 octombrie 1983, și vor consta dintr-un ansamblu de activități cultural-ar- tisfice, șezători literare, recitaluri de poezie, vizite la muzeele și monu- mentele de artă din județ și la Mălini — satul copilăriei poetului. Concurenții premiați vor primi, din timp, invitații de participare îa festivitatea de înmînare a premiilor, care va avea loc in ziua de 2 oc- tombrie 1983. Cheltuielile de cazare, transport și masă, pentru concurenții pre- miați, vor fi suportate de Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă Suceava. Juriul concursului va fi alcătuit din membri ai Uniunii Scriitorilor, reprezentanți ai Comitetului județean de cultură și educație socialistă Suceava. Pentru cele mai valoroase lucrări prezentate în concurs, juriul va acorda premii din partea instituțiilor culturale sucevene precum si pre- mii ale revistelor și editurilor din țară. Lucrările premiate vor fi publicate de către Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă Suceava în cel de al XV-lea caiet de poezie „Nicolae Labiș". • Tipărituri Cenaclu La întîlnirea de lucru din 19 aprilie a.c. a Cenaclului literar „Ni- colae Labiș" din Suceava a citit poezie Constantin Cernica. Cei care au luat cuvîntul (Brindușa Sumanaru, Arcadie Arbore, Constantin Se- verin. Sabin Doujac, Clement Antonovici, Ovidiu Percatiuc, Lucian Con- stantinescu, Roman Istrati și Victor Rusu) au arătat că autorul serie o poezie care angajează direct gindul, cunoașterea și virtuțile ei clari- ficatoare, provocînd emoție și dezbatere, într-un discurs logic, echi- librat. (V.R.). A ieșit recent de sub tipar Anuarul muzeului județean, IX, publi- cație care continuă să impresioneze prin reala sa valoare științifică, prin întinsa suprafață a informației și profunzimea analizelor. Cele peste cinci sute de pagini ale volumului de față cuprind cîteva secțiuni de incontestabil interes : Aniversări, Din istoria orașului Su- ceava, Studii de istorie, Din istoria culturii sucevene. Documente, Me- dalioane Muzeologie, Note și comentarii. Cronică, însemnări bibliogra- fice, profitabile atît pentru cercetătorul avizat, cît și pentru cititorul pasionat de elocvența documentului. Este exact ceea ce subliniază și istoricul lulia Antonescu în Cuvîntul înainte : „Excelentele contribuții cuprinse în volum dezbat un orizont larg de probleme, incepind cu sclipitoarele manifestări ale civilizației neolitice și viguroase prezențe dacice și, dincolo de cuvenitul loc acordat letopisețelor de aur ale vre- murilor mușatine, continuînd cu diferite și complexe aspecte ale is- toriei moderne și contemporane". . . în atenția autorilor stau, printre altele, activitatea diplomatică a lui Nicolae Titulescu (Ion Agrigoroaie, Valeriu Florin Dobrescu). opera de etnograf a lui Simion Florea Marian (Eugen Dimitriu), unele amin- tiri despre legăturile lui Mihai Eminescu cu Suceava (Grațian Jucan), cercetările arheologice privind habitatul medieval rural (Mircea D. Ma- tei, Emil I. Emandi, o. Monoranu), activitatea în Bucovina a ardelea- nului Valeriu Braniște (loan V. Cocuz), istoria mineritului pe aceste locuri (Gavrll Irimescu), cartea românească veche (Olimpia Mitric). o prezentare monografică a lui Iraclie PorumUescu (Nicolae Cârlan), pre- sa bucovineană interbelică (Petru Froicu). Pertinente contribuții la in- terpretarea unor documente semnează Mihai Ștefan Ceaușu. Ștefan S. Gorovei. Mircea Bejenaru. Grigore Foit, Paraschiva V. Batariuc. Petru Rusșindihar. iar notele și comentariile elaborate de Marin Cărciumaru (oscilațiile climei în ultimele cinci milenii). Nicolae Ursulescu (un fe- nomen de tip Sudiți), Mircea Ignat și Gheorghe Pito (descoperiri ar- heologice la Cașvana), Sergiu Haimovici și Leonid Cărpuș (paleofaună), ca și însemnările bibliografice. împlinesc profilul publicației. Un util și documentat studiu de muzeologie (File din istoria Mu- zeului din Rădăuți) este redactat de Dragoș Cusiac. Intru totul remar- cabil ni se pare faptul că acest al IX-lea volum al Anuarului este, in foarte mare măsură, rezultatul eforturilor cercetătorilor suceveni. (M.M.). • Expoziție Expoziția de tapiserie a Marcelei Larionescu, deschisă la Galeria de artă din Suceava este o imagine a drumului străbătut de artista. Distanțindu-se de „pictura țesută" — de lucrările primei etape de cre- ație, deci, expuse doar pentru comparație, de cele din categoria de mijloc (înscrise sub semnul începutului de stilizare), expozanta ne pro- pune o serie nouă („Cuplu", „Tripticul dragostei", „Pasărea Jujmna ) in care concepția plastică și decorativă primează in folosul întregului artistic, dovedind o înțelegere exactă a ceea ce trebuie să fie (și sa reprezinte) proiectul în construcția globală a tapiseriei. Posesoare a unei bune tehnici de lucru. Marcela Larionescu oferă rezolvări noi, inovînd texturi libere, combinîndu-Ie cu elemente mate- riale, toate într-o gamă de griuri armonioase. Influențele artei popu- lare locale își fac simțită prezența nu numai prin modelele de scoarțe transfigurate în elementele tapiseriilor, ci și prin utilizarea posibilită- ților tehnologice cărora le conferă noi valențe. Concentrind mijloacele tradiționale și valorificîndu-le conform unui program propriu. Marcela Larionescu concepe proiecții cromatice de substanță, de interes plastic major. (Petru DRIȘCU). REALIZATORI : Ion BELDEANU, Constantin BLĂNARU, George DA- MIAN, Viorel DĂRJA, Ion CARP FLUERICI, Mihail IORDACHE, Gh. LUPU, Marcel MURESEANU, Ion PARANICI, Mircea TINESCU, Ale- xandru TOMA. Tehnoredactare : Valentin MILICI COMITETUL JUDEȚEAN DE CULTURA. ȘI EDUCAȚIE SOCIALISTA SUCEAVA Str. Mihai Viteazul, nr. 48